Sunteți pe pagina 1din 6

5.

Amplasamentul obiectivelor de investiţii

Prin amplasament înțelegem, de obicei, locul, terenul sau chiar și incinta puse la
dispoziția viitorului obiectiv de investiții, în perimetrul căruia/căreia se va realiza.
Majoritatea obiectivelor de investiții sunt legate permanent de amplasament, cum se
întâmplă în situația clădirilor, construcțiilor speciale, utilajelor mari, greu de transportat, care
necesită montaj.Obiectivul și amplasamentul se condiționează reciproc, deoarece,
amplasamentul îi dă valoare obiectivului.
Amplasarea capacităților de producție este o problemă care capătă dimensiuni noi
datorită progresului tehnic și tehnologic, cu posibilități noi de exploatare a resurselor naturale,
materiale și umane, elementelor moderne din teoria regională și, mai mult, implicațiilor
politice, sociale și economice ce rezultă din fenomenul globalizării. “Globalizarea constă în
tendinţa firmelor de a-şi stabili unităţi de producţie în lumea întreagă, adică oriunde piaţa este
suficient de mare pentru a permite economii de scară. Aceasta conduce la creşterea numărului
şi a mărimii întreprinderilor multinaţionale. Trăsătura de bază a globalizării rezidă în faptul că
mărfurile, serviciile, capitalul, munca şi ideile sunt transferate pe plan internaţional prin
intermediul firmelor” .
Teoria echilibrului regional pornește de la ipoteza că în toate țările există regiuni mai
bogate sau care se dezvoltă mai rapid decât altele.Aceasta își are explicația în faptul că
regiunile nu au toate aceleași posibilități de dezvoltare:unele posedă minereuri, apă, porturi
naturale etc., în timp ce altele sunt mai puțin favorizate.
Amplasamentul ales pentru obiectivul de investiții modifică decorul, făcându-l mai
atrăgător, mai util oamenilor de afaceri.De multe ori, eficiența economică a viitorului
obiectiv, depinde de amplasamentul ales.
Cheltuielile de investiții sunt influențate de amplasament, în sensul în care unele
localități, zone, regiuni, necesită alocarea unor resurse financiare suplimentare pentru lucrări
de amenajare, consolidare a terenurilor, fundațiilor etc.
Criteriile de amplasare cuprind, pe de o parte, cerințele și necesitățile impuse de
specificul ramurii economice și a întreprinderii considerate, iar pe de altă parte, posibilitățile
oferite de condițiile existente sau cele care se pot crea în teritoriul, localitățile, zonele luate în
considerare.
In situația concretă când o societate comercială este amplasată departe de furnizorii de
materii prime și materiale, cheltuielile cu aprovizionarea fiind mari, eficiența economică va fi
diminuată.
Studiile de amplasament a obiectivelor de investiții cu caracter industrial au ca scop
identificarea celor mai convenlabile amplasamente din punct de vedere economic, social,
tehnic și ecologic.Modul cum sunt abordate aceste studii-bazate nu pe supoziții și empirism,
ci numai pe criterii științifice, influențează în mod direct volumul cheltuielilor de execuție,
exploatare și întreținere a obiectivului de investiții.
Studiile de amplasament al obiectivelor de investiții cu caracter industrial trebuie
abordate atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic:
 studiul de amplasament la nivel macroeconomic are ca scop alegerea zonei, a
localității unde se va amplasa obiectivul de investiții, iar
 studiul de amplasament la nivel microeconomic are ca scop alegerea amplasamentului
din localitatea unde urmează a fi amplasat obiectivul de investiții.

5.1.Criteriile economice și sociale de alegere a


amplasamentului

Alături de momentul conceperii și înființării firmei, o altă problemă de fond o


reprezintă amplasamentul ei, fiind influențat atât de posibilitățile financiare ale
patronilor, acționarilor, cât și de infrastructura zonei.
Pentru alegerea amplasamentului unui obiectiv de investiții sau unui complex
de unități economice, din sectoarele industriei, este benefic să se folosească unele
criterii economice și sociale.
Criteriile economice mai des utilizate sunt:
 apropierea de resursele utilizate de materii prime prezente și în perspectivă;
 posibilitatea atragerii de resurse locale existente în circuitul economic;
 utilizarea eficientă a resurselor de muncă;
 reducerea cheltuielilor de transport și a costurilor de producție pe sortimente de
produs și servicii;
 apropierea producției de mediul urban care asigură o cerere solvabilă pe
termen lung, o mai bună asigurare cu energie, combustibil etc.
Un obiectiv este considerat a fi amplasat avantajos într-o zonă/regiune dacă își
acoperă o mare parte din necesitățile de materii prime, materiale, forță de muncă etc pe
baza resurselor locale, adică din zona sau regiunea în care se află sau, din zona,
regiunile, cele mai apropiate.
Dintre criteriile sociale pentru alegerea amplasamentului, reținem:
 ridicarea județelor și localităților rămase în urmă din punct de vedere
economic și social-cultural;
 creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
 îmbunătățirea condițiilor de muncă, de servire, de viață în general etc.

5.2.Fundamentarea și conceperea unui proiect de investiții

Investiţiile stau la baza dezvoltării unităţilor economice, având un rol deosebit


de important, anume de a valorifica şi îmbunătăţi resursele disponibile.
Proiectul de investiții poate fi definit ca un ansamblu optimal de acțiuni de
investiții bazate pe o planificare sectorială, globală și coerentă, pe baza
căreia o combinație de resurse umane, materiale etc. provoacă o dezvoltare
economică determinată.

Inceperea unui proiect de investiții înseamnă, în primul rând, găsirea


resurselor financiare proprii și/sau împrumutate pentru a putea demara întocmirea
documentațiilor necesare, care va fi urmată de începerea lucrărilor în vederea realizării
investiției propriu-zise.
Conceperea unui proiect de investiții are menirea de a acoperi, pe cât posibil,
cerințele reale actuale și cele posibile în viitorul apropiat, atât a firmelor, cât și a
persoanelor fizice.
Proiectele de investiții pot viza atât investiții materiale, nemateriale, cât și
financiare.
Majoritatea firmelor, la începutul fiecărui an, își definesc politica de investiții,
în funcție de cererea solvabilă a pieței, de politica economico-financiar-socială,
corelată cu sistemul politicii vamale și cu posibilitățile de export.
In cele mai multe cazuri, managerii doresc să-și dezvolte afacerile începute,
prin diversificare și pătrunderea pe noi piețe de desfacere, lucru realizabil prin
continuarea politicii de investiții, mai ales în tehnologie performantă.
Conceperea proiectelor de investiții și luarea deciziei de realizare a investiției
prezintă o importanță deosebită pentru investitori, oamenii de afaceri deoarece,
deciziile de investiții sunt lipsite de flexibilitate și, odată realizate, sunt ireversibile.
In opinia unor specialiști, proiectul de investiții este și va trebui să fie
conceput ca un ansamblu informațional (piese scrise, desenate, grafice, determinări
etc) prin care se configurează sub aspect comercial, economic, tehnico-constructiv,
funcțional și financiar opțiunile de investiții ale oricărui întreprinzător.
Distingem, în general, posibilitatea promovării câtorva tipuri de proiecte mai
semnificative(Fig. 5.1.), și anume:
Proiecte de înlocuire, care au drept factor promoțional cauze de ordin
tehnic (starea echipamentelor, utilajelor etc).Gradul de uzură înaintat
afectează sau poate afecta bunul mers al activității de producție,
calitatea produselor și/sau serviciilor, respectiv, securitatea
personalului;
Proiecte de retehnologizare, a căror promovare se motivează cu
factori ce privesc, alături de uzura fizică a echipamentelor și
instalațiilor, efecte ale uzurii morale, structura de fabricație inadecvată,
necorelată cu cererea, necesitatea asigurării competitivității în plan
tehnic, structural, comercial și financiar;
Proiecte de inovare- specifice introducerii în întreprindere a unor
activități noi.Promovarea lor ține seama de influența pe care o
generează asupra parametrilor unității:economii, cheltuieli,
rentabilitate;
Proiecte de expansiune-corespund unei amplificări de proporții la
întreprinderi existente, în funcție de analiza prezentului;
Proiecte de strategie-au menirea de a propulsa firma într-un viitor mai
mult sau mai puțin incert, rentabilitatea(sau eficiența) lor fiind dificil
de evaluat.Selecția lor se bazează prioritar pe criteriul costurilor;
Proiecte de dezinvestiție-constau în a suprima imobilizări și deci, în a
reduce activități ce nu mai au rațiune pe planul eficienței economice.

Proiecte de Proiecte de
Proiecte de Proiecte de Proiecte de strategie Proiecte de
înlocuire retehnologizare inovare expansiune dezinvestiție

Fig.5.1. Tipuri de proiecte de investiții

Elaborarea unui proiect de investiții se realizează numai după


conceperea și elaborarea unui set de studii cu caracter specific: comerciale, tehnice,
juridice și fiscale, resurse umane și financiare.
 Studiul comercial relevă date și informații privind piața produselor,
piața potențială, intensitatea concurenței, ciclul de viață al produselor,
segmentarea pieței și canalele de distribuție, căile și eforturile
promoționale;
 Studiul tehnic are menirea de a demonstra necesarul de active
corportale, cheltuielile aferente achiziționării sau construcției acestora,
cheltuielile asimilate, variantele de echipare și costul lor, durata de
funcționare a activelor fixe preconizate a fi realizate, costurile de
exploatare a proiectului de investiție sau economiile la costuri în cazul
proiectelor de retehnologizare;
 Studiul resurselor umane reflectă informații privind numărul și
structura personalului de exploatare existent sau posibil a fi încadrat,
posibilități de formare și costul formării, cheltuielile cu securitatea și
igiena personalului, cheltuielile salariale previzionate și alte date;
 Studiul juridic, fiscal și administrativ reflectă date și informații
referitoare la încadrarea opțiunii de investiții în legislația în vigoare,
restricții legislative, avantaje și dezavantaje ce decurg din acte
normative, implicațiile fiscale și regimul de taxe și impozite,
responsabilități în plan gestionar și administrativ etc;
 Studiul financiar are drept scop identificarea capacității de
autofinanțare, stabilirea surselor externe de finanțare posibilă(creșterea
capitalului, împrumuturile din partea unor instituții financiare și
bancare, taxele și dobânzile aferente accesului la resurse etc.).In acest
scop, se are în vedere baza de date financiare de care dispune entitatea
investitoare.Printr-un asemenea studiu se estimează costurile
capitalului aferent finanțării proiectului de investiții și efectele pe care
le generează asupra situației actuale și în perspectivă a economiei
investitorului.
Indiferent de natura și scopul promovării unor proiecte, în contextul
preselecției lor, acestea se pot grupa în două categorii(Fig.5.2.):
1. Proiecte care pot genera încasări(venituri) a căror analiză are la
bază criteriul profitului net și a ratei rentabilității;
2. Proiecte care nu pot genera încasări și care se caracterizează și se
apreciază în funcție de criteriul cheltuielilor totale.

Proiecte care pot genera încasări(venituri)

Proiecte care nu pot genera încasări

Fig.5.2. Gruparea proiectelor de investiții în contextul preselecției lor

Promovarea și preselecția proiectelor de investiții, înseamnă, de fapt,


formularea și tratarea selectivă a opțiunilor de a investi.Proiectele au un conținut
complex.Elaborarea lor, generează răspunderi deosebite pentru responsabili.In
condițiile economiei de piață, într-o firmă se pot formula, într-un an, mai multe
proiecte, dar variate în conținut și scop.O preselecție se impune, întrucât, unele se
exclud reciproc, altele sunt complementare, unele se substituie, iar altele sunt
independente.Preselecția face ca numărul de proiecte, care continuă a fi fundamentale
și care vor rămâne în analiză, să fie substanțial restrâns.Ea constă în studierea fiecărui
proiect prin prisma a trei elemente, și anume:
 bugetul de capitaluri permanente pe care-l solicită fiecare proiect;
 operații de exploatare și în afara exploatării relative la fiecare proiect;
 riscul financiar pe care îl comportă fiecare proiect.

 Bică, G.;Constantinescu, M., Semnificații conceptuale și trăsături distinctive ale


globalizării, Analele Universităţii Constantin Brâncuşi, Nr. 1/2007, Vol. II;
 Cistelcan, M., Economia, eficiența și finanțarea invesițiilor, Editura Economică,
București, 2002;
 Diaconu, A.;Ursache, A., Aspecte specifice în definirea conceptului de investiții,
Revista de Statistică, Supliment, 2015;
 Scholtz, B., Inființarea și amplasarea firmei, Tribuna Economică, Editura Tribuna
Economică SA, nr.33, 2006;
 Scholtz, B., Investiții:eficiența economică a investițiilor, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007;
 http://www.asecib.ase.ro/mttp/Capitolul_1.pdf.