Sunteți pe pagina 1din 99

Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 28-lea. Nr. 246. 1938

133302

Fire de nalbă,
povestiri
de

Sabin G. Truţia.

o°c
o° °o
°q_ oo
/ W o° °

°oo o oo
°°

Publicaţie periodică a „Asociaţiunii“.

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibitu, Strad a Şaguna 8.


T ip aru l Institutului de a r te g ra fte e „ D a ela T ra ta n ft“. 8. a.. 8 tb tlu .

P re ţu l 5 L e i.
„Awuiaţiiwca jjcml u uiciaiuia nuuiaun
şi cultura poporului român“ , „ĂSTRA“ .
întem eiată fn 1861«

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M. S. Regele GAROU U.
Preşedinte aetlu:
Dp. luliu Moldooan.
Vtee-preşedlnte: V tee-preşedinte:
Dp. Gh. Moga. Dp. Gh. Preda.
V lee-preşedinte:
Dp. Sabin Enuţianu.
Gomltetul central al „Asoeiatluntl“ numără 50 de
fruntaşi din toate păturile soetetăftt româneşti.

1 9 “ E datoria fiecărui bun


român să sppijineaseă „Aso-
eiaţiunea“. cetind publicaţiile
ei şi înseriindU'Se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:


Membru fondator al C asei Naţionale.
odată pentru totdeauna.....................Del 5000 —
Membru fondator al „Asoeiatlunel“.
odată pentru totdeauna......................... „ 1000*—
Membru pe uteată al „Asoelattunei“.
odată pentru totdeauna..........................„ 500‘—
Membru aetiu al „Asoelattunei“, anual „ 30‘—
Membru afut. al „Asoelattunei“, anual „ 10’—
Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 28'lea. Nr. 246. 1938.

Fire de nalbă,
povestiri
de

S ab in G. Truţia.

BCU Cluj-Napoca

RBCFG201504401

Publicaţie periodică a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiaţiunii „Astra“, Sibiiu, Strad a Şaguna 6.


Tiparul Institutului de a rte grafice „D acia TraianA“. 8. a., 8tbUu.

P re ţu l 5 L ei.
Testamentul.
Ion Mărgineanu începuse uteaţa sărac.
Din cel patru fraţi ee-t auea, el fiind cel mal
mie, nu moşteni din auerea părintească decât
un eaual, din care cântase tatăl său ureme
de cincizeci de ani.
Fiu de cioban, îl erau dragi şl lut oile.
După moartea tatălui său, fugi dela casa pă­
rintească şl, după ce hoinări o ureme, în­
coace şt încolo, fără nici un rost, intră în
slujba unul gospodar înstărit, în eluda fra­
ţilor săi, cari erau neuoîţi să-şl caute de-
aeum argat pentru plată. Caualul încrustat
eu Inele de argint îl luase eu el. Când ajunse
holtei, îl spuse stăpânului său „bună ziua“
şl, punând banii ee-l adunase din slujle în
chimir, se apucă de elobănle. Fire ulsătoare,
îl făcea multă plăcere să umble în urma oilor,
cântând din eaual. Cu mtlltăria nu trebuia
să-şl bată capul. Când era băieţaş de zece
ani, fraţii Iul îl desmierdară eu atâta dra-
l*
4

goste, eă rămase sehiop de-un picior. Acum


nu mai simţea deloc dureri, dar când umbla
grăbit, se putea pricepe uşor eă şchiopă­
tează. In sat nu cobora decât în timpul iernii.
Flăcău uoinie şi frumos de altminteri, nu se
îmbulzea la horă, fiindcă fetele — Dorba
ceea: „părul lung şi mintea scurtă“ — îl luau
în râs, spunându-i Ion „Şchiopul“.
împrejurarea aceasta, care la început îl
prieinul mult amar, îl făcu să trăiască retras
şl săfstea de uorbă numai eu gândurile lui.
După eâţlua ani, renunţă pentru totdeauna
la gândul însuratului. Dragostea lut se eon-
eentră de-aeum asupra uieţli ciobăneşti. Oile,
brazii, eâmpiile înflorite şi cei doi câni, erau
pentru el totul. In această împărăţie a co­
drilor se simţea pe deplin fericit. Când oile
păşteau liniştite, se răzima în toiagul ciobă­
nesc şi cânta din eaual doine din bătrâni.
Erau patru turme în sat, dar cioban ea Ion
nu prea se găsea. El ştia să poarte turma
prin locurile cele mai bune, în cari se găsea
iarbă din belşug şi izuoare limpezi ea la­
crima zânelor, aşa eă oile din turma lut erau
întotdeauna cele mai frumoase. Alţi ciobani
îşi făceau datoria numai aşa... de mântuială.
5

Ţineau oile flămânde în staul până la prânzul


mare, iar seara le adunau la stână prea de
ureme. Plata să se ştie 1 Asta era grija lor.
Încolo... treaba stăpânilor. Dela o ureme tofi
sătenii ar fi dorit să-şi uadă oile păstorite
de Ion. Bl însă, bun şl cinstit cum era, ră­
mase credincios fafă de stăpânii lui din trecut,
cari — la drept uorbtnd — îl plăteau bine
şi se îngrijeau să nu ducă lipsă de nimic.
Când adună din păstorit atâfia bani, că nu
mai putea să-t poarte în chimir, cumpără o
casă în care să se poată scuti în timpul
Iernii, iar restul banilor îi dădu în păstrare
la bancă. Moştenirea părintească, din care
— după dreptate — ar fi trebuit să pri­
mească şl el patru pogoane, o lăsă fraţilor
săi hrăpăreţi, căci nu auea ce face eu pă­
mântul. Intr’o toamnă cumpără pe preţ de
nimic patruseel de oi. Făcu ce făcu şt le
scoase în primăuară, toate eu miei şi mal
grase decât în toamnă, când le cumpărase.
Le uându eu preţ întreit. In toamna urmă­
toare cumpără optzeci. Afacerea îi reuşi şi
de data aceasta. An de an bănit lui sporeau
şi într’o iarnă sătenii se pomeniră că Ion are
turmă de oi. Bl puse în desagă trei rânduri
de schimburi, bani în chimir şi:
6

— „Bar oiţele mele“l... pleeă eu turma


la ţară.
Iar în primăuară, eând se topiră zăpe­
zile la munte, sunetul tălăngilor cari răsunau
în oale şl cântecul melodios al canalului ue-
steau sătenilor că Ion s’a reîntors eu turma
acasă. Era acum stăpân la turma lui, ba
mai auea şi doi argaţi. Şt uieaţa aceasta de
cioban hoinar a purtat-o până la bătrâneţă.
Când puterile îi slăbiră şi pouara anilor
nu-i mai îngăduiau să umble pe urma oilor,
uându turma şi nu-şl ţinu decât zece miori.
Ee-ar fi Dândut şi pe acestea, dar nu-l lăsa
inima să se despartă de ele. Erau nişte miori
de prăsită, din cele mai frumoase ce le-a
auut în turmă. Şt-apoi, în cei patruzeci de
ani, cât durase fără întrerupere uieaţa lui
ciobănească, se obişnuise atât de mult eu
turma, că n’ar fl putut trăi fără să uadă în
jurul lui măcar eâteua ol. Pe acestea le în­
grijea în timpul iernii singur şi le desmierda
ea pe nişte fiinţe dragi. Vara apoi, eând era
ureme senină, o lua încet spre munte, spri­
jinit în toiag. Dueea în traistă puţină merinde
şi sare pentru oi. Drumul acesta îl făcea în
fiecare săptămână. Sosit la stână, îşi alegea
7

oiţele şl le dădea sare. Terminând eu asta,


se aşeza pe-o buturugă de brad şi priuea
eu gândul dus aiurea spre turma care se
pierdea în depărtare, petrecută de sunetul
tălăngilor. Ofta adânc şi, sbleind lacrimile
ee t se prelingeau pe obraz, o lua înapoi
spre sat. De merinde îşi uita întotdeauna,
întors acasă petrecea singur, eu gândurile
lui şi abia aştepta să treacă săptămâna, pentru
a merge iarăşi eu sare la oi. Se suonise prin
sat, ea Ion „Şchiopul“ are bani atât de mulţi,
încât mueezese în lada ferecată eu trei lă-
eate, pe care bătrânul sgâreit o îngropase
în pământ, de frica hoţilor.
Suonul acesta cuprindea în sine şl un
grăunte de adeuăr. Bătrânul Ion auea mulţi
bani. Sgâreit însă nu era. Dimpotriuă, îl ajuta
întotdeauna pe cei săraci şl ajunşi la necaz.
Dar faptele lut de milostenie erau săuârşîte
în taină. Şi apoi, banii ee i auea erau daţi
în păstrare la bancă şi nu era neuoie să-t
ţină în lăzi ferecate, îngropate în pământ.
Când împlini optzeci de ani, nu mai putea
să uree muntele.
Nepoţii, dar mai ales nepoatele, înce­
pură să-l dea acum târcoale, linguşindu 1 în
8

fel şl chip şl adueându-l tot felul de bună­


tăţi, nădăjduind eă bătrânul le ua lăsa auerea
prin testament.
Una îl aducea tutun şl plăcinte, alta ţuică
îndulcită şl carne de pui, Iar alta pâine proas­
pătă, cumpărată dela brutărie.
El nu respingea nimic, dar îndată după
plecarea nepoatelor, ieşia în drum, sprijinit în
toiag şi ehlema la el copiii unui sărac care
locuia în ueeini.
— Nieuliţă, măi! uino la moşu, că iarăşi
e rost de trăit. Dar Mărlea unde e ? se mira
el. Spune-1 şi ei să uină, dar repede, eă se
răcesc bucatele.
Şi bătrânul se întorcea în casă, zâmbind
în b arb ă: Săracii copil 1 Ee împărţea toate
bunătăţile, iar el se mulţumia eu pâinea de
secară şl eu ciorba de borş.
— Ce mai faci, moş Ioane ? îl întreba a
doua si cutare nepoată.
— Nu prea bine, răspundea el, eă sunt
bătrân şi slab.
— Vai de minei Ar trebui să trimitem
după doctor să te caute şi să-ţi dea eeua
leac, îl linguşea nepoata, nădăjduind eă bă­
trânul ua ieşi acum eu cărţile pe faţă şi îi
ua lăsa ei auerea.
9

— Ştiinţa doctoricească nu mat poate să-ml


ajute nimie. Am ajuns eu un pictor în groapă
şi astăzi-mâlne ua ajunge acolo şl celălalt.
— Ei, nu uorbt aşa, moş Ioane, tresărea
de bucurie nepoata. Nu eşti d-ta tocmai atât
de slăbit cum crezi. Poţi să trăieşti încă
ureo eâţiua ani. Dar spune-mi, au fost bune
plăcintele ce ţi-am adus ieri?
— M-da, tare au fost bunel surâdea el.
gândlndu-se la pofta copiilor din ueeini.
— Am înţeles că şl Rodtea a fost la d-ta.
— Da, nepoată, a fost şi Rodiea.
— Dar Saueta?
— A fost şi ea de eâteua ori.
— Şi ţi-au adus şi ele una-alta.
— Mi-au adus.
—- Au stat multă ureme aici?
— Aşa... o®jumătate de ceas, cât al obl-
ceiul să stai şt tu.
— Nu eumua... ai adormit în timpul cât
au stat ele lângă d-ta?
— Ziua nu pot să dorm. De altminteri,
nu e chip să aţipeşti când ai eu cine pouesti.
— Şi... au fost bune mâncările ce ţl-au
adus?
10

— Ea fel eu acelea pe cari ml le-a! adus


tu, surâdea iarăşi bătrânul.
— Apoi dai Au rând mai bun decât mine,
spunea nepoata eu necaz. Saueta are numai
un copil, Rodiea doi, dar eu am patru. Ele
se poartă în mătăsuri şl din haină 'n haină,
Iar eu port o pereche de eisme doi şi trei
ani. Numai Dumnezeu mă ştie în câte ne­
cazuri trag. Dacă ar fi după dreptate, cele­
lalte nepoate ar trebui să te îngrijească zi
şl noapte, căci n’au alta de lucru. Dar în loc
să-şi facă datoria, umblă prin sat în min­
ciuni, eu furca în brâu şi abia aşteaptă să
te uadă mort. Şl nu uita, moş Ioane, ele nu
uor da sărindare pentru sufletul d-tale.
— Lasă, nepoată, o muleomea bătrânul,
ua fi cum o urea Dumnezeu.
— Aşa-i, moş Ioane, dar până să ajungi
la Dumnezeu, te jupoaie sfinţii.
Ea rândul ei, Saueta le uorbea de rău
pe celelalte. Şi nici Rodiea nu se lăsa mai
pe jos.
Bătrânul Ion era amărît. îşi dădea pe
deplin seama, că banii ee-i adunase eu cru­
ţare şi hărnicie, pot să ajungă uşor mărul
de ceartă între rubedeniile lui şi nu ştia cum
să-t împace pe toţi.
11

Nepoţii nu duceau lipsă de nimic. Aueau


auere destulă şl puteau să trăiască mulţu­
miţi. Dar aşa e lumea. Lăcomia şl nesaţul
e o patimă pentru unii oameni. Oricât de
mult ar aDea, nu sunt îndestuliţi. Aşa şt ne­
poatele lui.
Şi necazul îl creştea şl mal mult, sim­
ţind că rubedeniile lui îi dau târcoale nu
din dragoste adeuărată, el îndemnaţi numai
de dorul banilor.
Până mă puteam târî de iei-colo... îşi
zieea amărît, se făceau că nu mă cunosc.
Le era ruşine de Ion „Şchiopul“. Iar astăzi,
că mă uăd în pragul morţii, mă linguşesc în
fel şi chip. Hml... Nepoatelor mele le miroase
a „mort“ şt e rost de „moştenire“.
Câţi oameni săraci şl necăjiţi, cari de
multeort n’au pe masa lor nici măcar o bu­
cată de pâine, nu s’ar putea sătura din auerea
ce oa rămâne după moartea lui, dacă s ’ar
găsi omul care să ştie ehiuernist bine şi în
mod cinstit această auere 1?
Chiar în satul lui, sunt o mulţime de copii
săraci, cari umblă de iei-colo, flămânzi, goi
şt desculţi. H m l... Asta zic şt eu că ar fi
12

milă creştinească, să dai aceluia eare e flă­


mând şi lipsit.
Muncit de gânduri, bătrânul Ion nu mal
putea să doarmă. Se întorcea în aşternut de
pe-o parte pe alta şi ofta.
In cele din urmă. simţindu-şl sfârşitul
apropiat, trimise după notarul eomunel. Era
într’o zi friguroasă de iarnă.
— Te-am chemat, d-le not ar,îl spuse
moşneagul eu glas slăbit, 'fiindcă ureau să
fac un testament. Eu nu ştiu decât putină
scrisoare, d-ta însă eşti om înuăţat şi te
rog să-l faci aşa cum trebue. Pentru oste­
neală am să-ţi plătesc, cât uel pofti.
— Fii liniştit, moşule, dorinţa d-tale ua
fl împlinită. Ar trebui însă să chemăm şi
martorii ceruţi de lege, căci testamentul
numai atunci are ualoare dacă e iscălit de
martori.
— Ştiu, d-le notar. Martorii îl uom chema
după ce ua fi gata de scris testamentul. Când
se ua citi, aş urea să fie de faţă şl părintele.
— Bine, moş Ioane. Am adus hârtie,
condei, cerneală, tot ce ne trebue. Nu ră­
mâne decât să ne apucăm de lucru.
13

Moşneagul prim o ureme în gol, apoi


începu eu glas domol:
— Glipa din urmă a uieţti mele se apropie,
d-le notar. Nu-mi pare rău că trebue să plec
din lumea aceasta, dar aş urea ea auerea
ee-am adunat eu cruţare să fie folosită spre
lucruri bune şi plăcute Iul Dumnezeu. In
uremea când puteam munci am depus la
banca „Creditul Agricol“ — cum i se spune —
opt sute de mit şl...
— Opt sute de m tl?l se miră notarul.
— Chiar atâta, d-le notar. Oile sunt plug
de aur, dacă le ştii păstra. Şl-apoi, încercă
bătrânul să zâmbească, în ureme de cinci­
zeci şi eâţiua ani, banii au auut destulă ureme
să sporească. Cărticelele de depunere sunt
atei în pernă. Am să le predau părintelui,
fiindcă ştiu că uor fl date în loc bun. Mal
am eeua bani şt acasă. Aceştia uor ajunge
pentru cheltuielile de înmormântare. Nepoţii
şi nepoatele mele au auere destulă şl n’ar
şti ce să facă şi eu banii mei. Totuşi, fiindcă
îmi sunt neamuri de sânge, iar eu nu am
copii, celor cinei nepoţi al mei şl nepoatelor,
trei la număr, le las prin testament câte cinei
mii de lei, Iar pentru copiii lor, eineispre-
14

zece de toţi, câte două mit. Las bisericii,


care mi-a fost dragă, două- zeci de mii, iar
pentru şcoală zece mii. Ar trebui reparat
eoperişul de şindilă, fiindcă plouă în ea,
spre ruşinea satului.
— Ai dreptate, moş Ioane. Să-ţi ierte
Dumnezeu păcatele, că bun eşti la credinţă!
— Las alte zece mii de lei, pentru ea
din banii aceştia să se sădească pomi în
grădina primăriei şi în cimitirul comunal.
—[ Bine, moş Ioane.
— Capitalul banilor ce ua rămâne după
cele ce le-am pomenit mai sus, se ua păstra
şi pe mai departe la bancă, iar din procen­
tele acestui capital, care trebue să rămână
neatins, se ua împărţi ajutor, an de an, acelor
oameni şi copil săraci, pe cari îi ua afla
uredniei euratoratul bisericii şi primăria co­
munală. In primul rând însă, uor fi ajuto­
raţi copiii ueeinului Nleolae. Casa şi oile i le
dăruese lui.
— Foarte frumos 1
— Aceasta este dorinţa mea din urmă
şl aş urea să fie împlinită. Testamentul îl
uei păstra d-ta, d le notar, dar te rog să
nu-l dai în uileag până când uolu închide
ochii.
15

Testamentul fu Iscălit şl eu martori.


Spre seară, moş loan ehlemă Iarăşi
preotul şl luă Sf. Taine, ea merinde pentru
drumul spre ueşnlele.
După plecarea preotului, moşneagul îl
făeu semn ueeinului Nleolae să se apropie
de pat şl îi şopti:
— Adu oiţele în casă.
Ueeinul care, la dorinţa bătrânului, nu
s ’a depărtat de lângă căpătâiul lut de eâteua
zile, îl făcu pe uoie.
Moş Ion îşi prlul oile eu ochii înlăcri­
maţi şt luându-l pe ueeinul Nleolae de mână,
îl spuse eu glas tremurător:
— Oiţele mele dragi le las copilului tău
Nieuliţă. Ingrijeşte-le aşa cum trebue. 1 le dă­
ruiesc eu dragă Inimă şl au să-l aducă noroc.
Ceru eaualul şi, după ce îl prlul o ureme
în tăcere, îl strânse la piept eu duioşie. în­
chise apoi ochii şi rămase nemişcat.
A doua zi în zori, dangătul clopotelor
uestea sătenilor moartea lui moş Ion Măr-
glneanu, poreclit „Şchiopul“, spre părerea
de rău a celor săraci şl necăjiţi, pe cari îi
milulse întotdeauna şl spre bucuria rubede­
niilor, cari nu cunoşteau încă „testamentul“.
16

Dascălul Irimie.
Puţini oameni s’ar fi găsit în ţara „Oa­
şului“ cari să nu-1 cunoască pe dascălul
Irimie, uestit în şapte hotare pentru glasul
lut de prtulghltoare. Înalt şl bine legat, eu
nişte ochi negri ea tăciunele şi Jeu mustăţile
mari şl răsucite, părea un haiduc din ure-
murl de demult.
Fiu de moţ sărac din munţii Apuseni,
nimerise într’o toamnă eu alţi touarăşi de
drum într’un sat din judeţul Satu-mare. Peste
noapte poposi la casa preotului, care era
om primitor eu drumarii şi în deosebi eu moţii,
despre cari ştia că sunt săraci şi necăjiţi.
Irimie auea pe atunci doisprezece ani. Preotul,
eunoseându-l din uorbe că e băiat deştept,
îi propuse — ea într’o şagă — să intre la
el ea argat. Irimie primi bucuros. Dorul de
„Ţara Moţilor“ nu-l ispitea. Tatăl său murise
de mult, sdroblt de-un brad, pe uremea când
Irimie era încă în faşă. Şl după eâţlua ani,
plecă şi mamă-sa spre lumea „drepţilor“,
răpusă de-o boală grea. Fraţii lui, mai mari
decât el, nu prea dădeau semne că-1 iubesc.
II purtau mereu pe drumuri, gol şl desculţ.
1?

Şl'apoi, la drept uorbind, se săturase până


în gât să umble hai-hut prin ţară, eu doniţe
şl cercuri. Lăsă calul şl doniţele în grija or­
tacilor, tar el Intră ea argat la părintele
Gligor, pentru zece zloţi pe an şl toate hat-
n ele: căciulă, pălărie, bocanci, tţarl, suman,
trei rânduri de albituri şl opinci câte ua
putea rupe.
La casa stăpânului său, Irimie începu să
ducă zile fericite. Părintele Gligor, om drept
şl prietenos, îl considera ea pe-un copil al
său, iar preoteasa era o femeie bună ea
pâinea caldă. In touărăşia copiilor preotului,
Irimie înuăţă să serie şl să cetească. Ba
mai înuăţă şi alte lucruri bune şi folositoare.
In Dumineci şl alte zile de praznic mergea
la biserică şi, fiind înzestrat eu o minte ageră
şl eu un glas minunat, în scurtă ureme se
obişnui eu cântările bisericeşti şl eu tipicul.
Dara, când erâsnieul bisericii şi cantorul
erau cuprinşi eu munca câmpului şi nu prea
erau bucuroşi să-şi lase lucrul pentru go­
loganii ee-1 primeau dela înmormântări şl
alte slujbe, părintele Gligor îşi striga argatul:
— Irimie măil hai eu mine la înmor­
mântare.
2
18

Iar Irimie ştia să facă eu multă price­


pere şl iscusinţă slujba de erâsnie şl cântăreţ.
Când împlini optsprezece ani, într’o Du­
minecă, intră şi el în strană şi cântă „Che-
ruuieul“ şi „Prieeasna“ eu un glas care îl
făcu pe săteni să-l asculte eu gura căscată.
— Ăsta zic şi eu că are glas 1 se coteau
oamenii în biserică (iar femeile scuipau „ptiu-
ptiu“... nueumua să-i fie de deoehlu).
Numai cantorul nu se bucura de norocul
lui Irimie. El, fiindcă nu auea „ureche bună“,
nu cunoştea „uersurile“ şi cânta numai aşa...
după „uersiil gurii“, adică „mlorlăia“, cum
spuneau sătenii. îşi propuse chiar, să nu-l
mat lase pe Irimie în strană. De, aDea şi el
„ambiţie“. A rămas însă numai eu propu­
nerea, fiindcă... în biserică preotul e mal
mare şi, aşa fiind, el porunceşte.
— Popă am să te faci îi spuse în ziua
aceea părintele Gligor lui Irimie.
Anii treceau pe nesimţite, iar lui Irimie
nici prin gând nu-i trecea să plece dela casa
preotului, care începuse acum să îmbătrâ­
nească. Fiul de moţ prinsese rădăcini adânci
în satul acesta de câmpie, unde eunoseu şl
el fericirea. Ea rândul lor, părintele Gligor

Şt soţia dumisale ţineau mult la Irimte şl îl


iubeau ea lumina ochilor. Nu e de mirat,
eăei argaţi eu tragere de inimă faţă de stă­
pânii lor, eum era el, nu prea se găseau.
Era harnie şi eu pricepere la toate. Utide
punea el mâna, se eunoştea ispraua ea după
trei. Şl-apot, mai era şi băiat frumos şi cu­
răţel. Când soseau oaspeţi la easă, eueoana
preoteasă îl punea să serueaseă la masă.
Părintele, fiind om înstărit, auea întotdeauna
nişte eai, să sbori eu ei în lună, iar olzltlu
ea lrimie nu s’a mai pomenit în ţara Oaşului.
Un baron ungur, eare auea în hotarul
acelei comune o moşie de cinei sute de po­
goane, uru să-l ademenească, să intre argat
la el, spunându-i eă-i ua plăti zece zloţi pe
tună. Baronul, fudul eum era, nu se putea
împăca eu gândul eă un popă ualah are ul-
zitiu mai priceput deeât el. lrimie însă, în­
ţelept de felul lui, nu se lăsa ademenit şi
ştiu să-i răspundă baronului:
— Ar fi mare cinste pentru mine să ajung
uizitiude »paradă“ la un baron, dar... lartă-mă,
boierule, nu pot primi această slujbă, fiindcă...
prea m-am obişnuit eu „prescura“ şl n’aş
mal putea trăi fără ea.
2*
20

Irimte rămase şi pe mai departe la pă-


rintele Qllgor.
Când împlini douăzeci şl unu de ani, fu
recrutat pe trei ani la artilerie. Era aeum
flăcău uoinie ea bradul şl răsucea mustaţa.
In timp de nouă ani, cât slujise ea argat,
adunase patru sute de zloţi. Bani frumoşi,
socotind după ualoarea de-atunel. Ba în eâ-
teua rânduri le trimise şi fraţilor săi eeua
bani. Când plecă în militărie, banii nu-l luă
eu el. li lăsă la părintele Qligor, eu o do­
bândă de cinei zloţi la sută pe an.
— Gând isprăuese eu milităria, spuse el
eu ochii în lacrimi, am să mă reîntorc aici,
căci eu n’am pe nimeni în lume mai bun
decât pe d-ta, părinte şi pe cucoana preo­
teasă.
Despărţirea fu plină de duioşie. Stă­
pânii îşi plângeau argatul ea pe un eopil al lor.
După trei ani, Irimie se eliberă din ar­
mată eu gradul de sergent. Lucru rar şi de
mare cinste în uremurile acelea.
Mai slugi ea argat un an de zile şl fiindcă
bătrânul cantor nu mai putea să facă aeum
seruleiu, părintele Qligor îl trimise pejlrlmie
la Blaj şi după un curs de opt săptămâni
se reîntoarse în sat eu diploma de cantor.
21

Gospodarii satului începură să-l dea târ­


coale, iar Dumineca la horă fetele îi făceau
ochi dulci. Chiar fetele cele mai fruntaşe s'ar
ft măritat bucuroase eu Irimie, care era
frumos ea un brad şi auea un glas care te
pătrundea la inimă, făeându-te să uiţi de
griji şi necazuri. Babele satului, rele de gură
şi pricepute în treburi de însurătoare, se
puseră pe lucru.
— la-o de neuastă pe Sofia, că e de
neam mare şi are sestre multă. Aşa, maică,
şi ai să uezl ce bine are să ţi meargă.
— Ba să o iei pe Anuţa, îi spunea altă
babă, că e din neam şi mal mare. Nu-i fru­
moasă, dar are zestre patru boi, două uaei
eu lapte, cinei pogoane de pământ şi mat
are şl gologani.
— Bine, mătuşă, aşa am să fac cum
spui d-ta, le răspundea el, zâmbind pe sub
mustăţi.
Nu e lucru de dispreţuit să ai auere, îşi
zicea el în gând, dar neuestelor din neam
mare şi eu zestre multă le cam place să-şi
poarte bărbaţii de nas. Aşa eeua însă nu
i-ar fl uenit la socoteală. Şi înţelept cum era,
î-şi alese de neuastă o fată săracă, fără bol
^ * A
22

şl pogoane de pământ, dar harnică şl fru­


moasă.
Timp de doi ani, cât mai trăi cantorul
bătrân, făcu seruielu fără plată, dar după
moartea acestuia intră în folosinţa alor trei
pogoane de pământ. Mai primea ea plată
dela săteni patruzeci de mierţe de grâu şl
stola pentru cununii, înmormântări, sfeştănii
şi alte slujbe. Din cei patru sute cincizeci
de zloţi ee-l adunase eu cruţare din slujie,
îşi cumpără o pereche de cai, o uăeuţă eu
lapte şi unelte economice. Gu uremea apoi,
mal cumpără două pogoane de pământ.
Intr’o toamnă, rămase uaeant postul de
înuăţător la şcoala confesională din sat. Pe
uremea aceea înuăţătorii dela şeoalele con­
fesionale, în cari se înuăţa carte românească,
nu primeau salar dela stat. li susţineau bi­
sericile şi sătenii. Inuăţătorul, auând familie
grea şi nepulând să trăiască din ajutorul
puţin ee-l primea dela biserică şi dela să­
teni, plecă într’o comună mai mare. In lipsa
altui dascăl, părintele Gligor şt sătenii stă-
ruiră pe lângă lrimle să ia asupra lui şi
slujba de înuăţător. El primi fără şouălre.
In calitate de „cantor- doeente“, cum li se
23

spunea pe-atunci, mal primea dela biserică


eineiaeel de zloţi pe an şi de fiecare copil
de şcoală o pâine şl o mierţă de porumb.
In slujba aceasta de luminător al copiilor
se douedl la înălţime. Făcea mai multă is-
prauă decât mulţi dascăli eu „diplomă“, cari
propuneau eleullor după anumite „metode“.
Dascălul Irtmle propunea numai după metoda
lui, dar socoteala eşia întotdeauna bine. li
înuăţă pe copii să serie şt să cetească. Ma­
tematică nu prea ştia nici el multă. Pentru
copii însă era destul şi atâta. Materialul
istoriei se reducea la următoarele: Traian
şi Deeebal, Horia, Cloşca şl Crişanu, Auram
lancu „Craiul Munţilor“ şt Axente-Seueru,
eu întâmplările din patruzeci şi opt, apoi
procesul Memorandului, prin care subiect
de istorie îi preamărea pe Raţiu, Goroianu
şl părintele Vasile Lueaei „Leul dela Şişeşti“.
Urmau apoi poueştlle: ^Alexandria, Por-lm-
părat, Gruia lui Nouae, laneu-jianu şi alte
poueştt minunate, tâleuite eu mult duh. As-
eultându-1, copiii îşi uitau de foame. Mal
mult îi plăeea însă să le uorbeaseă eleullor
săi despre „Răsboiul de neatârnare“, eu
luptele dela Pleuna şi Grluiţa.
24

t a geografie, până se mal obişnui eu


felul de a propune, o eam încurca şi el.
Ţara locuită de Români, căci pe el ăsta îl
interesa în primul rând, o împărţea în pro-
uineli, după toată rânduiala, lucru pe care
îl ştia din uremea când era argat la părin­
tele Qllgor.
— Măi copii, hai să facem acum şi pu­
ţină geografie, le spunea elenilor săi, când
termina eu scris-eetitul sau eu alte lecţii.
Spune tu Ştefan Gândea, în câte proutneii
se împarte ţara locuită de Români?
— Ţara locuită de Românt se împarte
în douăsprezece prouineil, răspundea eleuul
dintr’o răsuflare.
— Brâu băiat 1 Ei, acum spune-le pe rând,
dar numărate pe degete, nueumua să uităm
ureuna.
Şl băiatul începea:
— Moldoua, Muntenia, Dobrogea, Oltenia,
Ardealul, Banatul. Grişana, Maramureşul,
Bueouina, Ţara Moţilor şi Ţara Oaşului.
— Unsprezece 1 numără dascălul lrimie.
Bine, măi Ştefane, dar mai este una. Cum îi
spune la partea aceea de pământ românesc
pe care îl stăpânesc astăzi Ruşii ?
25

— Basarabia! strigară eâţiua băieţi.


— Asta-I, mă, Basarabia, săraca 1 Dar
ţineţi minte copil, are să aducă Dumnezeu
ceasul când toţi Românii se uor uni tntr’o
singură ţară, mare şi frumoasă, cum nu ua
mal fi alta pe faţa pământului 1
„Ţara Moţilor“ şi „Ţara Oaşului“ erau
puse în geografie numai pentru metoda das­
călului Irlmie, dar o mai bună lecţie de na­
ţionalism n’ar fi putut da elenilor nici chiar
un Ministru de instrucţie.
Când termina eu geografia, trecea la cânt.
Iar când cânta dascălul Irlmie, acom­
paniat de cel treizeci de eleni, „Hai să dăm
mână eu mână“ şi „Deşteaptă-te române“,
ridtcau şcoala în slană.
Slujba de dascăl a purtat-o eu multă
dragoste şi râună, timp de zece ani.
Intr’o zi însă baronul, care se reîntoreea
dela Satu-mare, nimeri eu trăsura pe lângă
şcoală tocmai când Irlmie cânta eu eleuit
„Deşteaptă-te române“. Şouinist cum era,
făcu raport la reutzorat şi, după două zile,
dascălul se pomeni eu reuizorul.
— 0e-ai cântat d-ta eu elenii alaltăieri,
pe la ceasurile zeeei? îl întrebă reuizorul pe
ungureşte şl prinindu-1 dispreţuitor.
26

— Ge-am cântat?] se miră Irimie. Vrei


poate să înueţl şt d-ta cântarea asta? Btne,
d-le reni zor. Elenii mei ştiu să-o cânte tare
frumos şl poţi să-o înueţi uşor. Sus copil!
bătu el în palme şi începu eu glas de tunet
„Deşteaptă-te rom âne!...“
Reuizorul începu să sblere ea un smintit*
ameninţându-1 pe Irimie eu spânzurătoarea.
Pe când terminară eleDii cântarea, reuizorul
nu mai era în şcoală. Pierise ea o nălucă.
Pentru sentimentele sale „prea româ­
neşti“ dascălul Irimie fu suspendat din ser-
uleiu şi flnut în închisoarea parchetului din
Satu-mare, un an şl jumătate.
Părintele Eueaei îl cercetă în închisoare
şl, îmbrăţişându-1, îi spuse chiar în prezenţa
pârcălabului, care ştia bine româneşte:
— Să trăieşti, frate Irimie! Sunt mândru
de d-ta. Aşa Români să ne dea Dumnezeu
cât mai mulţi. Numai de nu te-ar ţinea multă
ureme aici Hunii ăştia, eum au făcut şi eu
mine.
— Suferinţele noastre uor fi scrise in
cartea de aur a neamului, părinte Uastle.
Nu-mi pasă de torturile ce le îndur, dar mă
27

tem să nu răguşesc. Ar fi păcat să-mi (piară


glasul între zidurile acestea mucegăite.
După un an şi jumătate fu pus în libertate.
In locul şcolii confesionale, care fusese
închisă din ordinul guuernului, se ridică o
şcoală de stat. Sătenii erau nevoiţi să-şi tri­
mită de-aeum copiii la şcoala în care se
propunea în limba maghiară. Altminteri erau
pjuşl la amenzi grele.
Dascălul irimle rămase numai eu slujba
de cantor, li mergea însă destul de bine.
Fiind om harnic şi deştept, ştia să mun­
cească eu multă pricepere cele cinei po­
goane de pământ, aşa că nu ducea lipsă de
nimic. Vestit cum era pentru întâmplarea eu
revizorul, dar mal ales pentru glasul lui mi­
nunat, nu se făcea nuntă sau înmormântare
în satele din jur, la cari să nu fi fost ehiemat
şl el. Când cânta „hora mortului“, lăcrimau
şl pietrele.
S ’ar fi simţit pe deplin fericit şi în căs­
nicie, dacă ar fi avut măcar un copil. Soţia
lut era femeie harnică şi bună, dar gândul
că va muri fără să aibă moştenitori, îl pri­
cinuia multe zile amare.
in anii tinereţii, îl spunea adeseori şq -
ţlel şale:
28

— Fă-mi un copil neuastă şt am să te


port pe palme. Numai de-o şchioapă să fie,
dar să-l uăd că mişcă.
— Tu crezi că eu n’aş urea să am copii?
îl răspundea femeia plângând. 0, Doamnei
Aş fi cea mai fericită mamă. Dar dacă Dum­
nezeu şl-a uitat de mine, ce sunt eu de uină 1?
Mai târziu, când începu să încărunţească,
s’ar fi mulţumit şi eu o fată.
— Dacă nu poţi să-mi faci un băiat, fă-mi
măcar o fetiţă, să am şl eu pe elneua la bă­
trâneţe şi să nu-mi irosesc uieaţa ea un pom
neroditor. Uneori şi mai ales în serile lungi
de iarnă, sătenii se adunau la casa câte unul
gospodar. Irimie petrecea bucuros între ei
şi, lâng' un păhar eu uin, le pouestea săte­
nilor multe întâmplări din trecutul neamului.
Ba câte odată, când era în uoie bună, le şi
cânta. Dând începea e l:
„Scoal’ măi frate ardelene, destul ai dormit“...
sau doina:
„Mai demult, când eram june
Ş i umblam pe la păşune
Printre brazi şi printre fagi,
înapoia turmei dragi“...
29

sătenii îl ascultau eu bărbiile răzimate în


palme. Inima lor se încălzea de bucurie, iar
femeile cari toreeau şezând pe uatră, oftau,
sbieind pe furiş lacrimile din colţul pleoa­
pelor.
— Gântă-ne, dascăle lrimie şi „doina
moţului“, îl rugau sătenii. El îşi răsucea mu­
staţa şl începea să cânte eu fo c :
„A plecat moţul la ţară,
Cu cercu ri şi cu ciubară
Ş i eu tocuri de răşină,
In ţară după fărină“...
Când ajungea la strofa:
De nevastă mult mi-e dor,
După copii stau să mor“...
Irlmte ofta necăjit: Het-heil de-ee nu mt-a
dat Dumnezeu şi mie măcar un copiii?...
In anul când guuernul maghiar, urând
să-i deznaţionalizeze pe Români în mod forţat,
înfltnţă episcopia de Hajdu-Dorog, lrimie fu
deţinut, pe motiuul că agită contra statului
şi, împreună eu alţi Români conştienţi de
datorie, fu băgat iarăşi în închisoare. Când
se eliberă, izbucni răsboiul. Auea pe-atunel
patruzeci şl doi de ani.
âo

In primul an al răsboiulul, mulţi dintre


cantorii eu diplomă au fost scutiţi de ser-
uleiul militar. Irlmie însă, deşi înaintat în
uârstă, fiind socotit ea „periculos“, fu încor­
porat. Cererea de scutire i-a fost respinsă,
pe moliuul că armata auea neuole arzătoare
de subofiţeri, pentru instruirea recruţilor. In
prîmăuara anului 1916 fu trimis pe frontul
italian, eu gradul de plutonier. In luptele dela
Piaue, o schijă de obuz îl loui în gât. După
eâteua luni rana se uindeeă, dar îşi pierdu
glasul pentru totdeauna. Nu mai putea să
uorbeaseă decât în şoaptă. Reformat din ar­
mată, se reîntoarse acasă, trist şi îmbătrânit.
Necazul lui cel mal mare era că nu mai
putea să cânte în biserică.
Părintele Qligor murise în timpul răs-
bolului, topit de bătrâneţă. In aeelaş an îl
urmă şi preoteasa. Dintre copiii părintelui
Qligor nu uru nici unul să intre în slujba al­
tarului. Ei trăiau acum la oraş, iar noul preot,
care nu cunoştea urednleiile lui Irlmie, dădu
slujba de cantor altuia, luându-i şl cele trei
pogoane de pământ. Ce să-l faci?... Biserica
nu putea să rămână fără cantor, iar de po­
mană nu slujeşte nimeni. Ea casa lui Irlmie
âi

începu să se arate lipsa şl sărăcia. Soţia


Iul uându caii şl alte uite pe preţ de nimic,
încă la începutul răsboiulul, tar banii îşi pier­
dură ualoarea. Gu sutele luate pentru cal,
nu putea să cumpere acum decât doi purcel.
Cele două pogoane de pământ ce le auea
nu produceau atâta din cât să poată trăi,
iar eu pensia de patru sute lei lunar, cât
primea ea Inualld, putea să moară de foame.
Pentru seruleiile din trecut, dascălul lrlmie
ar fi meritat o bună răsplată. Nu era însă
felul Iul să se milogească. Fiul de moţ, care
ar fi fost gata oricând să-şi jertfească uieaţa
pentru fericirea neamului său, dând destule
douesi de bărbăţie în trecut, în România în­
tregită trăia sărac şl uitat de toţi. An de an
o ducea tot mai rău, iar când împlini cinci­
zeci şi şase de ani, frumosul bărbat de odi­
nioară părea numai umbră de om.
Intr’o seară de iarnă, Ştefan Gândea,
eleuul de pe uremuri, iar acum gospodar
fruntaş, stând de uorbă eu nişte săteni, le
spuse:
— Geea ce facem noi, nu e lucru cre­
ştinesc. Dascălul lrlmie se prăpădeşte eu
sile, iar nouă nici că ne pasă. Ne-a seruit
32

biserica şl satul eu credinţă. Gând era dascăl,


ne-a luminat şl ocrotit ea un părinte bun.
Ceea ce ştim, mult-puţin, dela el am înuăţat.
— Aşa-l, frate Ştefanei răspunseră să­
tenii într’un glas.
— Păi, dacă este aşa, ar trebui să ne
facem şl noi datoria, faptele noastre bune,
Dumnezeu nu le ua lăsa nerăsplătite. Aseară,
când mă întorceam dela pădure, l-am uăzut
pe dascălul lrtmte adunând ureaseuri dintr’un
gard. Acum, în cap de Iarnă, bietul om nu
are nici măear atâtea lemne să-şi pună la
foc o fiertură. Ar fl bine, soeot eu, să-l ajutăm
eu ceea ce putem.
— Aşa nom face! aprobară sătenii.
A doua zi, în curtea dascălului Irlmie
Intrară einei căruţe încărcate eu lemne şi
două căruţe eu grâu şl alte lucruri trebu­
incioase pentru traiul omului.
— lan uezt, Irlmie, ce ureau oamenii ăla
eu earăle, îi spune bătrâna, prluind nedu­
merită prin geam.
Gând coborî de pe scări în curte, să­
tenii îl întâmpinară:
— Bună ziua, dascăle Irlmie.
33

— Sănătate 1 dragii moşului, le răspunse


bătrânul în şoaptă şi, priDind mirat spre să ­
tenii cari deseăreau acum căruţele, întrebă :
Ge oreţl să faeeţt eu lemnele?
— Urem să facem lucru bun, moş Irimie,
zâmbiră sătenii. Lemnele, grâul şi ce se mat
găseşte în căruţe, le am adus pentru d-ta şl
dorim să le foloseşti sănătos.
— Vă mulţumesc, dragii mei, şopti bă­
trânul înduioşat. Dumnezeu-drăguţul să nă
răsplătească. Dacă nu-mi pierdeam glasul,
u’aş cânta aeum o doină, cum uă cântam pe
uremuri, dar... dădu din cap eu trlsteţă, nu
mai pot să cânt.
Nu i-a fost rânduit însă să se bucure
multă creme de recunoştinţa eleuilor săi.
Intr’o zi, dascălul Irimie căzu la pat şi, slăbit
de necazuri şl suferinţe, închise ochii pentru
totdeauna.
Sătenii îi făcură o înmormântare ured-
nleă de el. La slujba prohodului luară parte
patru preoţi, iar în semn de ultimă recu­
noştinţă, în drumul spre cimitir, îl petrecu
satul întreg.
Şt chiar astăzi, după trecerea anilor, bă­
trânii din ţara Oaşului îşi reamintesc eu drag
de aeela care a fost cândua „dascălul Irimie".
- 3
34

Âldămaşul.
Badea Ion, un ţăran pirpiriu, îmbrăcat
în haine jerpelite şi eu traistă de pânză le­
gată în băţul ee-l ţinea pe umăr, uenia într’o
seară dela câmp, în pas legănat. In dreptul
eârelumei lui lţig, se întâlni eu Toma „Su-
gaelul“, un român uolnle, încins peste mijloc
eu o curea lată.
— Noroc, măi uere ! îl salută Toma.
— Noroc şi sănătatel răspunse Ion şl
„sutari“ cât mai mulţi.
— Easă-i în sărăcie sutari, că de când
eu legea asta a „eonuârtelii“... sau nu aşa îi
spun ?
— Ba cam aşa... a „eonuârelunii“. Tu
cum i-ai spus?
— Eu îi zic a „eonuârtelti“. Poate că
nădrăgarii îi zic altfel, dar uezl... eu nu' ştiu
să uorbese după politică. Sunt om prost.
Dar aşa prost cum sunt, ceea ce spun nu-t
minciună. Domnii cari au făcut legea asta,
s’au „înuârtit“ de multeori pe la noi după
uoturi; şl de asta îl zic eu a „eonuârtelii“.
— Bată-te ploaia, uere, că bine le ni­
mereşti.
35

— In ploaie am crescut atât de mare,


zâmbi Toma, îndopându-şl luleaua eu tutun.
Şl eum spuneam, de când eu legea asta a
„eonuârtelii“, par'eă s ’au ascuns banii în
fundul pământului. Nu poţi să capeţi împrumut
nlel măcar un pol.
— Al dreptate, uere. Astăzi de geaba uel
cere dela elneDa un leu împrumut, că nu-ţl
dă nimeni. Aceia cari au bani, îi ţin ascunşi
şl nu dau la nimeni împrumut, fiindcă... ee-i
drept, nu-l minciună, legea „eonuârciunti“
l-a băgat îu spărleţi. Şl-apol, lucru şi mai
prost, astăzi nici eârclumarii nu-ţt mai dau
pe datorie, iar bani nu ai de unde să câştigi.
Mai an, puteai să bei, până te umflai ea o
broască. Nu-l uorbă, dacă ai gologani, poţi
să bel şi astăzi până erăpi, dar dacă n’ai,
n’ai, şi ce să-i fa c i; sufli în păsat ea motanul
popii.
— 0 ă de asta mă doare şi pe mine. Ieri,
uenind dela câmp şl fiind cam ostenit, am
intrat în cârciuma lui Iţig şi am cerut o po~
torişeă de ţuică. Dar jupânul mi-a spus: Adă
patru lei, bade Tomă. N’am la mine bani,
jupâne. Dacă n’al, du-te acasă şl adă. Iar
dacă nu găseşti bani, adu-ml şase ouă. Pentru
3*
36

şase ouă îţi dau o potorlşeă de rachiu. Vezi


că... ouăle le mănâncă copiii, îl spui lui Iţig.
Dacă nu aduci bani sau ouă, nu pot să-ţi
dau rachiu. Zic zău că nu pot. Nu eumua
te-ai speriat şl d-ta, jupâne, de legea „eon-
uârtelii“ ? îl întrebai pe jidan. El se seărpină
o ureme în barbă, apoi r â s e : 0 fi şi asta,
bade Tomă, dar n’am zis nimic, fiindcă eu
nu fac politică. — Aşa am păţit eu jupânul
Iţig. He-hell rea lume am ajuns.
Scutură cenuşa din pipă şi întrebă: Dar
tu de unde nimerişi, uere ? După băţ şl traistă
pare’ai ueni dela târg.
— Am dus capra la păşune, dar e atât
de afurisită, eă nu merge după om dacă nu
ai în traistă eâteua coji.
— Păi, de ce n’o duci de aţă?
— Lasă-o în sărăcie aţă, că-l mol tare
capra decât mine.
— Ce să-i faci, uere, zâmbi Toma, răsu-
eindu-şi mustăţile, când te-ai născut a fost
mare secetă şi pentru asta ai rămas atât
de mie.
— Mai mare secetă e astăzi. Atunci era
secetă de apă, dar astăzi e secetă de ra­
chiu. Rea lume am mat ajuns, să nu capeţi
37

pe datorie o înghiţitură de rachiu. De alt­


minteri, eu mi-am pus de gând să nu mal
beau nimic, până ua ueni legea „umflaţiei“.
— Ge-o fi aia, măiuere ? Drept spunând,
eu nu înţeleg.
— Ştii... legea aia care „umflă“ banii.
— Hm 1 Mare comedie o mai fi şi asta 1
Eu ştiu să umplu o beşică de porc. Ştiu
apoi să umflu în spate un sac plin eu grâu,
dar despre umflarea banilor încă n’am auzit.
Cum o fi asta, măi uere?
— Umflarea banilor este... ei, cum să-ţi
spun... atunci când poţi să uinzi o capră eu
o mie de lei.
— Aha... tu te gândeşti numai la capre,
dar ce mă fac eu eu uăeuta?
— Pentru uăeuţa ta, dacă ai urea să-o
uinzi, ai primi opt mii de lei.
— Măi uere, tu eşti mie, Лаг eşti dat
dracului. De unde le ştii toate acestea?
— De unde, de unde nu, asta e altă so­
coteală; Eu n'am să mai beau nimic până
n’o ueni şl legea umflatiel. Când s’o uota
legea asta, un ou îl uei putea uinde eu opt
lei, iar eu opt lei uei putea bea două poto-
rişti de rachiu.
38

— Măi uere, tu eşti dat dracului! Oare


o uenl şl uremea aia?
— Nu purta nici'o grijă, are să uie cât
de curând.
— Păi, atunci nici eu n’am să mai beau
până îmi ua spune jupânul Iţig: Adu-mi un
ou, bade Tomă, şi îţi dau să bei două cio­
cane.
— Nu şăgueşti, uere ?
— 0 e şag ă?! Să mă umfle smeil, cum
umflu eu sacii eu grâu în spate, dacă nu
mă uoiu ţine de uorbă.
— Bine, uere, dar ştii ce am gândit?
— Oe?
— Să fac legământ înaintea preotului, că
nu uoiu mat bea până s ’o uota legea ,um-
flaţlei“.
— Hm!... Ştii că nu te-al gândit rău?
Dacă aşa stă treaba, apoi şi eu fac legământ.
— Nu glumeşti, uere?
— Nu, de fel!
— Păi, atunci... haidem la părintele, să
facem legământ.
— Haidem, uere...
Argatul părintelui ştergea de praf căr­
ţile aşezate pe masa de scris din cancelarie,
cântând:
39

* Măi Ioane nu tot bea,


Că sărac vei rămânea ...“
Când termină cântecul, auzi în uşă câ-
teua bocănituri. Aha... gândi el, iar îl caută
eineua pe părintele. De sigur ureo molltfă
sau botez; ba uine uremea că îl cheamă
eineua la spouăduit.
Bocăniturile în uşă se auziră din nou.
— Intră 1 făcu argatul.
— Acasă e părintele? întrebă Ion, uâ-
rându-şt capul prin deschizătura uşii.
— Nu-l acasă, răspunse argatul, dar
trebue să sosească îndată. Vino în casă,
bade Ioane.
Ion şi Toma intrară.
— Noroc, Nleuliţăl
— Noroc, noroci Cu părintele aueţi de
lueru ?
— 6u dumnealui, răspunse Ion. Dar
n’auem eeua lucru mare, numai aşa... două-
trei uorbe.
— Oare ua zăboui mult părintele? în­
trebă Toma.
— Nu cred să zăboueaseă, spuse ar­
gatul, fiindcă e dus numai în ueeini.
— Da eeua bolnau?
40

— Da. Eelea Sauetă, căutând după nişte


ouă de găină, a căzut din pod şi şi-a rupt
un picior. Dar şedeţi colea... pe scaune, că
trebue să sosească îndată şi părintele. Eu
mă duc să culeg nişte urzici.
— De mâncat? întrebă Toma.
— Ihî... râse argatul şi ieşi.
— Auziseşi uere ce spuse argatul pă­
rintelui ?
— 0 e ? întrebă Toma.
— 0 ă Saueta lui Foflineă şi-a rupt un
picior. Dar aşa-i. Tot celor buni li-se întâmplă
nenorociri. Pe 0ătrina mea n’o doare nici
capul. Şi Doamne, tare aş urea să-o uăd
căzând odată din pod.
— Să moară?
— Moare la draeu 1 Dar aş urea să cadă
în cap, să-şi mute fălcile, ori să-şi muşte
limba, că prea mult hodorogeşte, parcă ar
fi o morişeă în uânt. Tu ai nimerit-o mai
bine eu însurătoarea, fiindcă... Şofroana ta
e surdă; şi dacă nu aude, tace şi din gură.
Ofl de-aş mai fi odată holteiu, apoi las’ pe
mine, aş şti eu să mă însor. Mi-aş lua de
neuastă ori o surdă, ori o mută, căci astea
eitoue prea sunt fudule; mai ales de când
li-s’a dat şi femeilor drept de uot.
41

— Am înţeles eă neuastă-ta faee şt po-


lttteă, zâmbi Toma.
— He-heil... dar îneă euml Să-o auzt.
uere, apoi te-al faee stan de peatră. Faee
propagandă pentru 6usa şl strigă eât o ţine
gura: Afară eu jidanii! De-atunel nu mai
capăt eu dela Iţlg raehlu pe datorie. He-hei...
aşa-i daeă nu are omul noroc. Dar ee-l de
nu mai utne părintele?
— Poate eă e bolnauă rău Saueta. Eu
mal stau ee stau şl dacă uăd eă nu ulne.
mă due şl eu acasă, că am nişte fân de uscat.
— Ştii la ee mă gândesc eu, uere?
— Ea ee?
— Noi am uenlt la părintele să facem
legământ eă până s’o uota legea „umflaţlel“
nu uom mal bea nlmle. Eu cred eă n’o fl
bine aşa.
— De ee să nu fie bine?
— Păi, se poate întâmpla să se împingă
multă ureme până la umflarea banilor, un
an sau doi. In uremea asta poate să utndem
ori să cumpărăm ceua. Te nimereşti la târg
eu un om de treabă şi... îţi uine greu oarecum
să nu bei eu el „aldămaş“. Târgul fără „al-
dămaş“ nu e eu noroc—Eu m’am socotit să
42

facem legământul în aşa fel, ea „aldămaş“


să putem bea.
— Bine zici, uere. Uezi... eu nici nu mă
gândeam la asta. Păi, aşa să facem.
Dinspre cerdac se auzi sgomot de paşi.
— Aha... făcu Ion, Dine părintele.
— Sărut mâna, taică 1 îl salutară, când
îl Dăzură intrând.
— Sănătoşii dragii mei. De mult aţi uentt?
— Ba nu, părinte, numai adineaori.
Părintele îşi puse pălăria pe masa de
scris şi întrebă:
— Dar eu ce treburi aţi uenit pe la mine ?
— Apoi, să fie eu iertare, eu şi uărul
Toma ne am pus de gând să nu mai bem
rachiu şi am uenit la d ta, părinte, să facem
legământ.
— Aşa-il îneuuiinţă Toma.
— Ureţl să beţi de azi înainte numai uin?
— Ba nu, părinte, urem să facem legă­
mânt că nu uom mai bea nimic decât apă.
— Aşa, părinte, săru’ mâna; nu mai bem
decât apă.
— Foarte bine! Pentru lucru acesta eu
nu pot decât să mă bucur. Astăzi, eu criza
asta mare, când nu poţi să câştigi aproape
43

nimic, e păcat să-ţi prăpădeşti gologanii pe


beutură. Dar să uă întreb: pentru câtă creme
ureţi să faceţi legământul?
— Până la „umflaţle“, spuse Ion, adică...
cum să-l sie... până la alte uremuri mal bune.
Să zicem, pe timp de-un an.
— Aşa soeot şl eu, săru’ mâna, pe ureme
de-un an.
— Bine, dragii mei. Hotărîrea ce aţi luat,
e urednică de toată lauda. Eu mă bucur
foarte mult şi am să uă aduc ca pildă îna-
înaintea celorlalţi săteni.
— Dumnezeu să te ţină eu sănătate, pă­
rinte, spuse Ion, că tare ne eşti drag. Dar,
să fie eu iertare, aş mal auea de spus eeua...
— Ce urei să spui, Ioane? întrebă pă­
rintele, priulndu-l nedumerit.
— D’apoi, cum am spus şl mai adineorl,
noi urem să facem un legământ, că ureme
de-un an nu uom mai bea decât apă. Dar
dacă se ua întâmpla eumua, ea în uremea
asta să cumpărăm sau să uindem ceua, să
putem bea „aldămaş“. Căuezi d-ta, părinte,
săru’ mâna, te nimereşti la târg eu ureun
om de omenie şl îţi uine greu oarecum să
nu bel eu el „aldămaş“.
44

Preotul începu să se plimbe prin casă,


clătinând din cap.
— Ar fi mal bine să lăsaţi şt „aldămaşul“,
dar eu nu ureau să uă fac silă, căci legă­
mântul făcut din silă nu are nici o Daloare.
— Părinte, spune argatul Nieuliţă, uâ-
rându-şi eapul prin deschizătura uşii, Dă
caută un om.
— Spune-i să aştepte, răspunse preotul
şi, întoreându-se spre cei doi săteni, reluă:
Jurământ nu uă Iau, dar în tot cazul uolu
ţine seamă de legământul ce l-aţl făeut. Dum­
nezeu să uă ajutel
— Săru’ mânai
— Noroc şl Doamne-ajută!
Slabă nădejde de bine, gândi preotul.
„Aldămaşul“ ăsta nu-l semn bun. Te pome­
neşti că de dorul „aldămaşulul“ Toma îşi
ua duce mâine uăcuţa la târg. Ion nu cred
să aibă eeua de uândut, poate ureo capră;
tar de cumpărat n’au eu ce. E-he!... înzadar
le uorbese sătenilor, îndemnându-i pe calea
cea bună, căci uorbele mele sunt mazăre
pe perete şl toacă la urechea surdului.
— Părinte, săru’ mâna, ce să fac eu ur­
zicile? întrebă Nieuliţă. Să le tai pentru
gâşte? sau pentru raţe?
45

— Taie-le pentru gâşte, iar pentru raţe


uei aduce altele.
Abia trecură două zile şi Toma nu mal
putea de dorul rachiului. Şedea acum pe
dunga uetrii, seoeiorându-şi luleaua eu o
sârmă. Crezând că i-a reuşit să o desfunde,
începu să sufle în ţeauă.
— Fire-al... aeu era să zic, spuse el mâ­
nios, că te trântesc, de iot te faci hârburi,
ciob afurisit! De-un ceas mă tot căznesc
să o desfund, dar de geabă. S e uede că e
plină eu „muzue“.
Aruncă luleaua pe masă, apoi îşi puse
în gură tutunul seoeiorît din lulea. Asta-l
miere de stup, îşi zise, scuipând. Hăul dar
tare-1 pişeăeioasă. Parcă e brânză din eâş-
legi. Ofl că bine m’aş putea lecui de ustu­
rime eu o potorişeă de rachiu.
Luă oala eu borş de pe masă şi înghiţi
de eâteuaori, clătărindu-şi gura, apoi aşeză
oala la loc.
B bun şl borşul de tărâţe, nu-i uorbă,
dar tot nu-i ea ţuiculiţa. îşi luă luleaua de
pe masă şi începu iarăşi să o scocioraseă.
Săăăracă ţuiculiţă! In ureme de-un an
pot să mă topesc de dorul el, căci de ceua
46

„aldămaş“ nu prea am nădejde. Bani, să


cumpăr eeua, nu am, tar uăeuţa nu mă îndur
să o uând. Cine draeu’ m’a pus să mă Iau
după smintitul ăla de Ion? Tontul de mtne,
că n’am eum zice mai bine, era eât pe-aci
să cred că dacă ua Deni legea ala a ,um-
flaţiei“, d o I u putea bea pe-u'n ou două poto-
riştl de rachiu. Ce „umflaţle“ am să-i dau
eu lui uăru’ Ion, numai să mă nimerească
odată în toane rele. Astăzi, trecând pe lângă
cârciumă, numai ee-1 aud pe jupânul lţlg:
Bade Tomă, de ce nu mai uli la cârciumă?
— N’am bani, jupâne.
— Dacă nu ai bani, pune chimirul zălog.
— Şi eât mi*ai da, jupâne, pe ehlmtr?
— Iţi dau zeee potorişti. Şi când uei auea
bani să plăteşti, îţi dau înapoi chimirul.
— Cât pentru chimir, n’aş fi stat multă
ureme pe gânduri, căci uara nu-mi foloseşte
chimirul la nimic, dar uezi că... era draeu’ la
icoane. Făcui legământ înaintea preotului, că
Dreme de un an nu uotu bea decât „al­
dămaş“. Ge-i drept, puteam scăpa eu min­
ciuna că beau aldămaşul chimirului, dar uezi
că... mă făceam de râs.
47

In uşa bordeiului se auziră eâteua eio-


eănituri.
— Haida-hatl făeu Toma.
— Noroc, uere! îl salută Ion, intrând în
casă.
De ăsta nu scapi, ea de draeu'l gândi
Toma. Oare ce mai urea?
Ion se apropia încet.
— Noroe, uerel
— Ha? făeu Toma.
Bt, comedie! îşi zise Ion. Te pomeneştt
eă-t surd şl el ea Şofroana. Se apropie mai
tare de Toma şl strigă:
— Noroc, uerel
— Îhîl...
— B surdl Vai de capul lui, tontalăul
Oare cum se ua putea înţelege de-acum eu
Şofroana? Eşti bolnau, uere?
— Nărăueşte, uere, până îmi desfund lu­
leaua, răspunse Toma, iar în gând mai adaose :
Ce „umflaţie“ am să-i dau lui uăru-meu acuşi 1
— Nu-l şagă. Asta-i surdl spuse Ion,
seărpinându-se în cap, necăjit. Am Isprăuit
eu „aldămaşul“, că nu-i chip să mă pot în­
ţelege eu boul ăsta. Mă şl duc de-alei, că
n’am la ce mai sta.
48

— Stal-stail
— Ion se întoarse speriat.
— Nu eşti surd uere ?
— Ba aşa... eâte*odată. Dar te-am auzit
pomenind mat adineaori despre „aldămaş“
şl uorba asta mi-a desfundat urechile. Ge
urei eu „aldămaşul“?
— Gă tocmai pentru asta am uenit la
tine, să-ţi spun.
— Bine-btne, dar nu eumua să-ţi treacă
prin gând să mai spui ureo bazaconie ea
ala eu „umflaţia“, că uezt ciobul ăsta? îl
ameninţă eu luleaua, uăr încoace, uăr încolo,
ţi-o trântesc în capi
— Fti pe pace. N’am uenit să fac „po­
litică“. Ştii că în zilele trecute am făcut le­
gământ înaintea preotului, că ureme de un
an nu uom bea decât „aldămaş“, atunci când
uom cumpăra sau uom uinde eeua.
— Ştiu-ştiu.
— Apoi uezi... eu m’am socotit să uând
capra.
— Numai să găseşti prostul care să o
cumpere.
--- Gă tocmai ţie ureau să ţi-o uând.
49

— Mie ? întrebă Toma mirat. Ba, fereas-


eă-mă Dumnezeu să-mi fac de lueru eu capre 1
Mie nu-mi trebue capra tal Înţelegi? îl ame­
ninţă eu luleaua. Eu nu ureau să o eumpărl
— Nu fii prost, uere, că dacă nu o cum­
peri, nu putem bea „aldămaş“.
— Bine, măi uere, se seărpină Toma în
cap, dar ce să fae eu eu capra? Şi-apoi,
chiar dacă m’aş socoti să o cumpăr, eu n’am
bani să ţi-o plătese.
— Că nu trebue să o plăteşti. Astăzi
ţi-o uând eu şi plătese „aldămaş“. Mâine
mi-o uinzi tu şi plăteşti „aldămaş“. In felul
aeesta, noi tot uindem şt cumpărăm şt bem
„aldămaş“ ; şi ţinem şi legământul făcut îna­
intea preotului.
Toma începu să râd ă:
— Măi uere, tu eşti dat dracului! Vezi...
eu la asta nici nu m’am gândit. Hml... dar
bani de „aldămaş“ de unde scoatem ?
— Uite de iei... spune Ion, fudul şi sco­
ţând din mâneca surtucului doi poli.
— Măăl! făcu Toma mirat, tu eşti mie,
dar dat dracului 1 Unde ai aflat banii?
— Banii nu i-am aflat, dar am aflat o
secure nouă-nouţă şi am uândut-o azi dimi-
4
50

neaţă ia nişte nădrăgari cari mergeau eu tră­


sura spre oraş.
— A ha... râse Toma, ai găsit securea
până nu o pierduse stăpânul.
— Taei uere, nu striga aşa 1
— N’auea niei-o grijă, uere. „Aldămaş“
să fie! eăei celelalte trec şi se uită. Foeu’
el de lumel mâine îmi pun chimirul amanet
şl bem pe el „aldămaş“.
— Şi cum rămânem eu capra? O cum­
peri?
— Ştii bine că o eumpăr, ce mai şi în­
trebi! ?
— Atunci haidem repede la jupânul lţig,
că i-o fi dor şi lui să ne uadă.

Împăcare.
Ţărani îmbrăcaţi în straie de sărbătoare,
coborau în pâlcuri dinspre bisericuţa aşe­
zată în deal, spre satul Gălineşti, a cărui
căsuţe spoite eu alb străluceau în lumina
soarelui de primăuară.
lin uânt căldicel, încărcat de mirosul
pământului umed, adia uşor, desmierdând
erengile pomilor de curând înfloriţi.
51

Era ziua de Paşti. Praznicul bucuriei şi


al păcii creştineşti.
Bătrâni şi tineri, bărbaţi şt femei, eufe-
ţele pline de zâmbet şt bucurie, se salutau
creştinescul: Crtstos a ’nuiatl Şt răspunsul
tzuorît dtn credinţă picura ea o mângâiere:
Adeuărat a ’nuiatl
Mieluşel albi ea zăpada sburdau prin
liDezile înuerzite, iar copiii, prin jocurile lor
neuinouate şi ciripitul gureşelor păsărele,
măreau parcă şi mal mult bucuria acestei
zile de praznic.
Gospodarul Tudor Dragomireseu însă
nu lua parte la această bucurie obştească.
Gu bărbia adâncită în piept, cobora spre
sat în pas grăbit, ferindu-se înir’adins de
pâlcurile bărbaţilor, cari pouesteau ueselt.
In urechi îi suna mereu, ea o mustrare, cân­
tarea bisericii: „Aceasta este ziua care a
făcut-o Domnul, să ne bucurăm şt să ne D e -
sellm într’ânsa. Să le zicem „fraţi“ şl ace­
lora cari ne urăsc pe noi, ultându-le toate
pentru „Inuiere“ şi unul pe altul să ne îm­
brăţişăm...“
ţ*
Era ziua de Paşte. Praznicul mare şi
sfânt. în care toate sufletele cari simt cre­
ştineşte se bucură şi se ueselese.
In loc de bucurie şi mângâiere însă, su­
fletul lui era plin de amărăciune.
De c e ?
Era unul dintre cei mal bogaţi gospo­
dari al satului. Auea pământ arător destul şi
liuezl eu pomet. Grajdurile ît erau pline eu
uite. De sănătate nu putea să se plângă, eăei
era tânăr încă şt uoinle. N’a cunoscut nici­
când lipsa. Şi, pe lângă aceste bunătăţi, mai
auea şl o soţie bună şi copii dolofani.
Ceea ce ît lipsea însă, era tocmai „pacea“
despre care le uorbise atât de frumos să­
tenilor, în această zi de praznic, bătrânul şi
bunul lor preot. De eâţiua ani se duşmănea
eu Iile Năstase, un ueein al său, care — ju­
decând după dreptate şi adeuăr — nu-i gre­
şise nimic. Cearta şi mai apoi duşmănia se
tsease dtn prieina unui petec de pământ.
Vecinul său, deşt harnic şl eruţător, nu
auea decât foarte puţin pământ produettu.
Ajungând însă la licitaţie moşia unui gos­
podar leneş şi risipitor, Iile Năstase, care
adunase prin cruţare o sumă frumuşică de
53

bani, cumpără din această moşie^două po­


goane.
Când să se pună semnele de mlezulnă,
Tudor îi pretinse lui Năstase eâţlua metri
de pământ, pe motiu că fostul stăpân al lo­
cului intrase pe nedreptul eu eâteua brazde
în proprietatea lui. Iile Năstase refuză, bine-
şttind că prin semnele de miezulnă nu-şl ne­
dreptăţeşte ueelnul. Nemulţumit eu judecata
primăriei, care îi dădu dreptate lut Năstase,
făcu proces. După cum era însă de pre-
uăzut. judecătoria de ocol, deplasată la faţa
locului, aduse sentinţă deflnitluă, tot în fa-
uorul lui llte Năstase, obligându-l pe recla­
mant la plata eheltuelilor de proces. Bl plăti
fără să cârtească. Duşmănia faţă de ueeinul
său crescu însă şl mai mult, sehimbându-se
într’o ură ne’mpăeată. Începu să-t facă de-
aeum lui Năstase fel de fel de mizerii. Bietul
om, nu mai putea să-şi ţină pasări la casă.
Dacă treceau întâmplător în grădina ueel-
nului — cum e felul pasărilor — nu se mal
întâlnea eu ele.
In uara anului trecut, nimerind peste eail
lut Năstase, cari păşteau în apropierea unui
lan eu trifoi, uru să-i prindă, pentru a-i duce
54

în ocolul primăriei. Nereuştndu-1 lucrul


acesta, în mânia ee-l cuprinse aruncă eu
securea după un cal şi, nimerindu-l în pi­
cior, îl schilodi de-abinelea, iar când Nă-
stase îi făcu mustrări, în loc să-şl recu­
noască greşala, îl trase o bătaie soră eu
moartea. Din pricina louiturtlor, Năstase zăcu
în pat eâteua zile, dar blând şi iertător cum
era, îşi lăsă ueeinul în plata Domnului. Nu-t
făcu proces nici pentru cal şl nici pentru
bătaia suferită. El însă nu încetă nici acum
de-al necăji.
Soţia lui, femeie cuminte şi bună la inimă,
îi făcea adeseori mustrări:
— Măi omule, ce tot ai tu eu bietul Nă­
stase ? Nu ţl-a greşit nimic. Tu l-ai pricinuit
destulă sărăcie, iar el, suflet de creştin, s’a
lăsat în totdeauna păgubaş. Nu uita însă, că
toate lucrurile îşi au măsura lor. Prea eşti
rău la credinţă şi Dumnezeu are să te pe-
depseaseă. Astăzi îl duşmăneşti pe Năstase,
mâine îi uei duşmăni pe alţii, căci păcatele
omului necredincios sporesc zi de zi. Nu
uor fi însă toţi ea Năstase. Iţi uei găsi odată
şl omul care să te dea în judecată.
— Easă-mă ’n pace, muiere, eu sfaturile
tale 1 îi răspundea el ţâfnos. Lucrul tău este
55

să mesteci tn rântaş. Încolo... mă priueşte


pe mine. Iar dacă mă uoiu judeca eu Nă-
stase sau eu alţtt, n’am să mă împrumut eu
bani dela tine. In casa mea eu sunt stăpân
şt atâta ureme cât port căciulă, fac ce ureau
şt ce-mi place.
Şi aşa a făcut. In loe să-şi calce pe
inimă şt să-l întindă lui Năstase o mână prie­
tenească, îl duşmăni şl pe mai departe. Şi,
uorba soţiei sale: „păcatele omului necre­
dincios sporesc zi de zi“, se împlinise în­
tocmai. Dela o ureme se înstreină şl de bi­
serică. Preotul le predica sătenilor în fie­
care Duminecă şi sărbătoare. In euuântărlle
lut biciuia adeseori lăcomia şi păeatul duş­
măniei. Simţindu-se „eu musca pe căciulă“,
poueţele creştineşti ale preotului nu-i serueau
deloc spre bucurie. Ba, în răutatea lui, în­
cepu să-l duşmănească şl pe. preot.
Ar fi bine să-şi uadă preotul de trebu­
rile lui, îşi zicea în gând, eu necaz, tar pe
oameni să-t lase în pace şi să nu-i facă de
râs tocmai în biserică. Lucrul lui este să
boteze copiii, să cunune şl să îngroape, iar
nu şă şe mestece în treburile altora.
56

Preotul însă nu părea de loc stingherit


de gândurile lui Tudor. El nu încetă nlel pe
mai departe să bieiuiaseă păcatele, uorbln-
du-le sătenilor eu blândeţă şi bunătate. In
cele din urmă, pentru a nu mal fi neuoit să
asculte poueţele preotului. încetă de a mal
merge la biserică. De-atunci uleata lui nu
mai semăna a uieaţă de creştin. Nu se mai
ruga lui Dumnezeu deloc, ba uitase chiar
să-şi facă cruce. In loc de rugăciune, buzele
lui rosteau acum blesteme şi înjurături, pri-
einuindu-i soţiei sale multe lacrimi şl mult
amar. Chiar şi acuma, de ziua Inuierii, s’a
dus la biserică numai a şa ... pentru ochii
lumii. Dumnezeu însă, care nu uoieşie moartea
păcătosului, i-a luminat mintea, pentru a putea
cunoaşte prăpastia adâncă spre care îl ţâra
uieaţa lui nesocotită. Troparele sărbătorii şi
predica despre „pace“ a bătrânului preot,
i-au răscolit adânc sufletul. Ştia acum că
rătăcise mult dela calea adeuărului şi îşi
dădea pe deplin seama că numai acela poate
să se simtă pe deplin mulţumit, care trăieşte
în pace şl bunăînţelegere eu ueelnii şi se­
menii săi. Comorile pământeşti sunt numai
umbră şl uis. Toate sunt trecătoare. Singu­
57

rele bogăţii earl dălnulese în ueşnlete sunt


bunătatea şl curăţenia Inlmel. Şl Iarăşi, nimic
nu îndobitoceşte în mal mare măsură Inima
omenească, decât ura şl duşmănia, care îl
poate târî pe om până la crimă. N’a săuârştt
oare şl el o crimă atunci când l-a loDtt pe
N ăstase? Şl de c e ? Pentru o brazdă de pă­
mânt, care pe bună- dreptate, era a ueelnulut
său. Şl câte păcate n’a săuârştt el, din clipa
când a Izgonit din sufletul său pacea. Şl
toate aceste păcate şl fărădelegi le-a să-
uârşlt din pricina unei duşmănii fără nici
un rost. Această duşmănie, care l-a în­
tunecat mintea un lung şir de ani. îi apasă
acum sufletul ea o pouară grea. E ziua In-
uieriil Praznicul luminat şi mare, în care
toată suflarea creştinească se bucură şl se
ueseleşte. Numai el nu poate lua parte la
această bucurie obştească, fiindcă sufletul
lui, lipsit de „pace“, e gol şl pustiu.
Reîntors dela blserieă acasă, trecu pe
la grajd să-şl uadă de utte, apoi şezu pe
prispa casei şl, răzimându-şl fruntea în palme,
începu să dapene mat departe firul gându­
rilor ; Iar când îl sosi şl soţia dela biserică,
şe aşezară la masa încărcată cu toate ţ?u-
5B

nătăţlle. El mâneă numai în silă, eăel toate


îl păreau amare.
In jurul Iul eel trei copil se hârjoneau
pentru ouăle roşii, Iar neuastă-sa, senină şl
bucuroasă, se trudea să le facă la toţi pe
plac.
— Uite, tăieuţule, ce frumos e oul meu 1
îl spuse unul dintre copil.
— Da, e frumos, răspunse el, cu gândul
aiurea.
— Dar al meu e şl mal frumos, că e mal
mie, îşi îngână fratele o fetiţă bueâlale.
— Şl al tău e frumos, încercă el să zâm­
bească, prlulnd prin fereastra deschisă spre
easa ueetnulul Măstase.
Îşi trecu dosul palmei peste fruntea în­
creţită de gânduri, apoi goli dlntr'o sorbi­
tură un păhar eu 'uln şl, rldteându-se dela
masă încet. Ieşi în curte.
Dinspre lluada de peste drum străbă-
teau râsete şl chiote uesele. Flăcăii şl fetele
satului se jucau „oină“.
Ge bine îşi petrec! gândi Tudor, oftând
din adâncul plămânilor şl, atras parcă de-o
putere magică, îşi îndreptă Iarăşi prlDlrşa
spre easa peelnulul,
59

Dorinţa împăcării şl a bunel înţelegeri


îl mistuia acum sufletul, chinuit de părerile
de rău.
Cum ua putea face însă lucrul acesta?
se întreba, scărptnându'se în cap necăjit.
Să trimită prin elneua uorbă în ueeini că
urea să se împace? Sau să meargă chiar
el la Năstase? Da, aşa are să facă, ho­
tărî el şi, cu sufletul încălzit de nădejdea
păcii, trecu în grădină şi se trânti pe pa­
jiştea uerde, sub umbra unui cireş înflorit.
Pe cerul senin nu se zărea nici măcar o
pată de nour. Vântul primăuăratee bătea
mereu, scuturând prin uăzduhul călduţ flo­
rile albe de cireş. Albine lucrătoare zum-
zăiau uesele printre frunzele tremurătoare,
adunând sprintene polenul şl mierea ce-o
dăruia din belşug potirul florilor deschise.
— Ce frumos e, Doamne! şopti gospo­
darul Tudor, urmărind eu prlulrea sborul
albinelor. Şi cât de fericiţi trebue să se simtă
într’o zl atât de minunată, aceia al căror su­
flet e bun şi curat.
Îşi îndreptă prlulrea spre bisericuţa din
deal şl işl lăşă sufletul purtat pe cărările
60

uteţli creştineşti, ce auea de gând să o ducă


de act înainte.
— Bădiel... auzi acum dinspre ograda
ueeinulul glasul unui copil?
Se ridică în coate şt îşi roti în jur pri-
ulrea iscoditoare.
— Bădie 1... auzi iarăşi glasul copilului.
Îmi dai un ou roşu?
— Iţi dau, cum de nu! răspunse el în­
duioşat, recunoscând copilul ueetnulut Nă-
stase, care — în neuinouăţla lui — nu ştia
nimic de ura ce-o purta Tudor tatălui său.
Dar spune-mi, măi Qhiorghiţă, îţi plac ţie
ouăle roşii ?
— îmi plac.
— Păi bine, măi uoinieule, dacă îţi olae,
ulno la nenea să-ţi dea, nu un ou numai, el
două, trei, câte urei tu. Şi am să-ţi mai dau
şl cozonac eu miere.
—Aş uenl bădie, spuse copilul, bucuros,
dar uezi că... nu pot.
— Cum nu, poţi, măi, prichindelule? 1 se
miră Tudor.
— Păi, uezi matale, nu pot fiindcă... sunt
mie şl cum să trec peste gard]?
61

— Asta-l altă socoteală! Bl, bată-te no­


rocul, măi, Gheorghtţă! Dar stat, am să-ţl
ajut eu. Aşaaa... hop... pal
ll petrecu pe copil peste gard şl îl luă
în braţe. Mare şmecher eşti, măt, Gheor­
ghtţă. Vezi eă poţi să treci şt peste gard,
zâmbi Tudor, înseninat şl, desmierdând co­
pilul pe obraz, porni eu el în braţe spre casă.
Gând îl uăzu neuastă-sa intrând în casă
eu copilul lui Năstase în braţe şl eu faţa
plină de zâmbet, în oehtl el licări o scânteie
de bueurte.
— laeă-tă, neuastă, spuse Tudor uesel,
ţi-am adus pe uoinleul ăsta, să-l dai ouă roşit
şi cozonac eu miere. Şi nu uita eă bietul
Năstase e om sărac şi are şase copii. în­
carcă o corfă eu de-ale gurii şi ulno şl tu
în ueeinl. Eu am să merg înainte eu Gheor-
ghlţă.
Femeia îşi ridică ochit umeziţi spre Icoana
ce atâra pe peretele dinspre răsărit şl buzele
i se mişcară în tremur:
— Slauă ţie Doamne 1
îşi sbtet pe furiş lacrimile ce i se pre­
lingeau pe obraz şi grăbi să înplineaseă,
bueuroasăşi fericită, dorinţa bărbatului pocăit.
62

Tudor umplu o eană eu *Din şl, luând co­


pilul de mână, porni spre easa ueeinului.
— Hrlstos a ’nuiatl îşi salută ueeinul,
care tocmai atunci îşi lua masa sărăcăcioasă,
înconjurat de cele cinei odrasle şl de soţie.
— Adeuărat a ’nuiat! tresări Năstase,
priuind mirat spre Tudor, care se oprise în
prag. Dar uino mai încoace ueeine, reluă
Năstase, ştergându-şi eu dosul palmei mu­
stăţile aduse pe oală.
— Dacă sunteţi bucuroşi de oaspeţi...
şoDăi Tudor, roşind până în albul ochilor.
— Cum de nu, uai de minei E ziua „ln-
ulerii“ şi trebue să dăm uitării toate neîn­
ţelegerile.
— Că u ezl... tocmai pentru asta am
uentt şl eu, spuse Tudor, aşezând pe masă
cana eu uin şi, întoreându-se spre copiii cari
săriră să-i apuce lui Gheorghiţă ouăle roşii
şi cozonacul eu miere, îi domoli: Mai încet,
măi flăcăilor, că acuşi soseşte şl lelea lleană
eu o corfă încărcată şi are să uă dea la
toţi şi ouă roşii şi cozonac eu miere.
Se îndreptă din şale şi, pleeându-şl pri-
uirea în pământ, şopti domol:
63

— Ţl-am făcut mult rău şl mult necaz,


frate Năstase. Iml recunosc greşala şl te
rog din suflet să mă ierţi.
— Te iert, ueetne Tudore 1 răspunse Nă­
stase, înduioşat. Şl nici să nu mal uorblm
despre neînţelegerile din trecut. Astăzi e
ziua „Inulertl“, când trebue să iertăm unul
altuia greşelele.
— Dai şopl Tudor, lăcrimând de bu­
curie. Aceasta este ziua care a făcut-o
Domnul să ne bucurăm şt să ne ueselim
într’ânsa.
Hristos a *nutatl ueeine Năstase.
— Adeuărat a ‘nulatl frate Tudore.
Şi ueeinii se îmbrăţişară acum ea doi
prieteni cari nu s ’au uăzut demult.

Cămin pustiit.
Dteaţa omului neeumpătat şi risipitor se
sfârşeşte întotdeauna rău. Aşa s’a întâmplat
şt eu Vasile Furtună, zis al Măriei, care din
gospodar fruntaş ce era odată, ajunsese în
uremea din urmă un golan. Copil de bogătaş,
moştenise dela părinţi o auere frumoasă, dar
64

pe eât de harnic şl eruţător fusese bătrânul


Toma Furtună, pe atât de risipitor şt leneş
se douedise a fi tânărul Vasile. Şi în afară
de asta, mai era şt arţăgos şt rău la cre­
dinţă. Băutura îi plăcea încă dtn uremea
când era flăcăiandru. Gând se însura, îşi luă
de neuastă o fată săracă. Fiind roşeoDan la
păr şi arţăgos, fetele mai bogate nu uoiau
să se mărite eu el. Auea insă auere destulă
şl ar fi putut trăi mulţumit până la adânci
bătrâneţe, dacă n’ar fl căzut în mreja pati­
milor urîte, cari l-au dus la ruină încă de
tânăr. Soţia lui muncea din răsputeri, dar
truda ei se douedea zadarnică. Gât agonisea
ea într’o lună, bărbatul risipea într’o zi. In
primii ani, Uasile Furtună auea şi un argat,
dar acesta, lăsat în uoie, îşi făcea slujba
numai de mântuială, uorba ceea : „treacă azi,
să ule mâine..."
„Ochiul stăpânului îngraşă uitele“, aşa
spune prouerbu! înţelept din bătrâni, el însă
nu trecea pe la grajd decât rar.
In ureme ce alţi gospodari mergeau la
lucrul câmpului, el jstătea acasă lungit la
soare, sau petrecea în cârciumă din zori şt
până ’n seară, în touărăşia ortacilor de felul
65

lui, iar când nu auea ortaci, ştia să bea şl


singur. După câteua pahare prindea curaj
şt începea să cânte:
„Am un g alben şi nu-i bun
Şi-l voiu b e a eu mândra ’n drum u...
iar când se ameţla, o întorcea pe alta:
, Ţuieuliţă eu piper,
N’am băut de-alaltăieri,
D oea 1...
Ţuieuliţă eu paprieă,
N’am băut d e ieri nimieă,
A oleooo, Lenuţo fa u/...
Când se reîntorceau seara oamenii dela
lucru, treceau şt ei pe la cârciumă, să bea
un păhar-două şi, vorba ceea: „să-şi mal
amorţească ciolanele ostenite“. Pe Uasile
Furtună îl găseau legănându-se pe picioare,
beat turtă.
— Bună, seara, Uasilteăl îl saluta unul
sau altul.
— Noroci făcea el, eu gura cleioasă.
— Dar ee-at mal lucrat asiăzi, cumetre
Furtună ? întreba un gospodar, eteălitor de
felul lui.
5
66

— Ce~amurut! răspundea el morocănos.


Eu nu sunt prost ea uoi, să stau în soare
toată ziua. Nu m'a făcut mama bou. să trag
în brazdă. Auere am destulă şi pot trăi cum
îmi place.
— 0 fi, o fi! se coteau sătenii.
— Nu o fi. mă’ ! Aşa-l cum spun eu!
Cine are moşie şi boi? Vasllieă! Dar cai şi
uaei eu lapte? Tot neică Eieă! Hîe! Crlş-
mare măi! batea el eu pumnul în masă, mai
adu-mi o cană eu uin şi trimite după lăutari,
că astă-seară ureau să chefuiesc!
Oamenii îl lăsau în pace şi îşi uedeau
de drum.
Intr’o seară însă un unehlu al său, că­
ruia îi era ruşine de faptele nepotului de­
străbălat, îl luă de scu rt:
— Bine măi, Vasile, dar asta se numeşte
faptă de creştin? Tu stai la cârciumă toată
ziua, iar neuasta îţi zace în pat, bolnauă de
facere. Eşti mai rău ea un păgân şi Dum­
nezeu nu poaie să te rabde mult.
Vasile Furtună îl priul o ureme, crunt,
apoi se ridică dela masă, ea înţepat şt se
repezi la bătrân eu pumnii încleştaţi.
67

Sătenii eart săriră în ajutorul bătrânului,


de-abia putură să-l scoată din mâinile bă­
tăuşului turbat de mânie.
Unchiul său, bun la inimă, uru să-l ierte.
Gând însă bătăuşul îl trimise uorbă că daeă-l
mal întâlneşte în drum îl „curăţă de pe lume“,
îl făcu proces. Uaslle Furtună plăti pentru
această isprauă zece mii de lei şi mai jăeu
şi o lună de puşcărie. In loe să se cumin­
ţească însă, se înrăutăţi şi mal mult. Pentru
timpul petrecut în puşcărie, când n’a' auut
posibilitatea să bea, se răzbună eu uârf şl
îndesat. Acum nu se mal pomenea de beţie
zile şi săptămâni de-arândul. Şl parcă era
făcătură. Cu cât bea mai mult, în aceeaşi
măsură îl creşte şi arţagul. Sătenii începură
să-l ocolească, dar într’o seară i s ’a înfundat
şl lui. Euându-se la ceartă eu nişte flăeăi,
aceştia îi traseră o drăguţă de bătaie, de i-a
mers colbul. Fusese atât de beat, că a doua
zi, când se pomeni din beţie, nu-şi mai amintea
de aceia cari l-au scărmănat. A ştiricit el
dela unii şl alţii, dar nimeni n’a urut să-t
spună. Se făcea a nu şti. In cele din urmă
lăsă lucrul baltă, îneeându-şl necazul în
uln.
5*
68

Moşia Iul rămase în părăginlre. Soţia,


mamă la doi eopll miel aeum, auea destul
lucru pe lângă casă şl nu putea să alerge
la câmp. Argat nu mal auea, eăel dela o
ureme nu uola nimeni să-l slujească. Gând
se reîntoreea dela eâretumă, noaptea târziu,
începea să sbtere ea un smintit şl cât eu
ulnă, eât fără ulnă — la el nu era ales — îşi
lua soţia şl argatul la păruială.
După eâţlua ani începu să uândă din
pământ. Azi un petec, mâine altul şl într’o
zl se pomeni că nu t-a rămas decât ograda
căşti. Gat nu mai auea. U turnase pe gât.
Când uându boit în târg, bău „aldămaş“ şl,
ameţit cum era, se apucă de jocuri cu „noroc“.
Cu „uite popa 1...“ „nu e popa!...“ pierdu eâ-
teua mii. Restul se topi în eâteua zile, che-
fulnd eu lăutari şl umblând noaptea prin
oraş, el ştia pe unde...
S e reîntoarse acasă ea tras pe horn, eu
oehti cufundaţi în cap şl eu faţa suptă şi gal­
benă ea ceara.
Vându aeum şt uaea ee-i mai rămase.
Şl rând pe rând: car, plug. grapă şi alte
unelte, se mistuiră ea în foc. Vru să zălo-
geaseă casa şl ograda, dar sătenii nu uoiau
89

să le cumpere. E»e era^mllă de femele şl de


copil.
Soţia Iul, harnică ş f răbdătoare, muncea
acum prin sat pentru plată. Dara la lucrul
câmpului, Iar în timpul Iernii toreând la câ­
nepă şl lână.J^Dln [puţlnul.‘îee-l| câştiga, le
cumpăra copiilor îmbrăcăminte şi hrană.
— Lasă-l în plata Domnului şi nu-ţi mânea
zilele cu el, o îndemnau femeile din sat. Băr­
batul tău, ticălos*cum este,”are să-o[sfâr-
şească rău de tot. Să fiu în loeuMău, n’aş
mai sta nici o zi într’o casă eu el. Bărbat
tare ea un urs, umblă haimana de iei-colo
şi fuge de lucru ea dracul de tămâie, Doamne
iartă-măi Copiii^îţi sunt mărişori. Astăzi-
mâine poţi să-l dai în slugle, iar tu, femeie
harnică cum eşti. î(i _uei putea câştiga uşor
cele trebuincioase pentru trai. Ge ua fi însă
dacă uei mai auea şi un copil în leagăn?
Atunci s ’a isprăuit să mai poţi lucra prin
sat, iar din pomană eu greu uei putea trăi,
căci lumea s ’a înrăutăţit. Uieaţa ce-o duci
eu bărbatul tău e mal rea decât un iad.
— Ştiul ofta neuasta lui Vasile Furtună,
dar nu pot să-l părăsesc. It sunt soţie şl
70

trebue să trag alături de el şi în bine şl în


rău, fiindcă aşa am jurat. Dacă îl pără­
seam dela ’neeput, când era în stare bună
şl când nu aueam copil eu el, ar fi fost mai
uşor, dar astăzi, că e sărae ea uai de el,
nu pot face lucrul acesta. Gopiii met sunt
şl copiii lui.
— Dar bine, tu, muiere, astăzi-mâine ua
uinde şi easa.
— Lucrul acesta îl făcea el de mult, dar
nu poate să-o uândă, fiindcă jumătate din
ogradă şi casă e trecută la cărţi pe numele
meu. Şi-apoi, ortee-ar fi, trebue să rabd
până în sfârşit. Norocul e dela Dumnezeu,
iar mie aşa mi-a fost rânduit.
Vasile Furtună luneca tot mai adânc în
prăpastia destrăbălării. Nemal auând ce
uinde, începu să fure, căci aşa e omul pă­
timaş. Securi, târnăcoape, lopeţi şi alte unelte,
furate dela săteni în timpul nopţii, le uindea
la oraş pe preţ de nimie şi până aoea un
ban nu se mişca din cârciumă.
In cele din urmă începu să facă şt po­
litică.
— Rânduiala din lume nu e bună! le
spunea el sătenilor.
?1

— De ee ? întrebau et miraţi.
— Fiindcă nu-l dreptate!
— Ei, nn mai spune! zâmbeau oamenii
pe sub mustăţi.
— Ba am să o spun la toată lumea. Sau
poate noi credeţi că e bine aşa cum stă
lumea astăzi ?
— Noi nu ştim face politică.
— Nu ştiţi, fiindcă sunteţi proşti. E-hel
mie nu mi-a tors mama pe limbă şi ştiu ee
ştiu. Voi munciţi ea boii, iar alţii stau eu
mâinile în sân şi se lăfăiesc în toate bună­
tăţile. Unii au prea mult, iar alţtt n’au nimic.
Asta se zice că e dreptate, hai! ?
— Ha-ha!... râdeau sătenii în gând. Fur­
tună ăsta o bolşeuie. Moşia lui a dat-o pe
gât, gâl... gâl... şi ar urea să se împartă
auerile bogătaşilor. Ar mai auea pe ee să
bea o săptămână-două. Dar paşte murgule...
Cu aşa eeua n’at să te ’ntâlneştl, jupâne Va-
stlteă, şi până să ţi-se împlinească pofta, are
să-ţi dea părul prin căciulă.
lntr’o noapte, urând să fure o secure,
pe care o ochise încă de eu seară, fu prins
asupra faptului. S e reîntoarse acasă eu spa­
tele pline de uânătăi.
72

A doua si spre seară ceru dela femele


bani.
— N’am de unde să-ţi dau, răspunse ea
necăjită.
— Asta nu se poate. Ai lucrat toată săp­
tămâna, pentru treizeci de lei la zi. Unde
sunt banii ce i ai primit dela Axente 1 He-he 1...
râse el, nu sunt atât de prost să nu ştiu ce
se petrece la casa mea.
— Dar bine, omule, tu nu te gândeşti că
am ajuns în pragul iernii, tar copiii ne sunt
gol şi desculţi ? 1 B destul că te ţin cu mân­
care. Banii ee-l câştig sunt al copiilor. Nu
mai pot să-i las aşa desmăţaţi şi de râsul
lumii.
— Munceşte! ii strigă el, că pentru asta
te-al născut. Eu sunt bărbat şi pot să fac ce
ureau. Ba casa mea eu sunt stăpân.
— Stăpân, da, la pereţii goi, spuse fe­
meia eu amar, căci moşia şi oiţele le-ai dat
gata. Eu muncesc toată ziua, aşa, slabă, cum
sunt şt nu-mi dau odihnă oaselor nici noaptea.
Iar tu, cogeami-te bărbat, umbli haimana în-
eoaee şi încolo, tu ştii pe unde, sau petreci
la cârciumă. Dacă îţi trebuese bani. du-te
şi taie lemne sau intră ea argat la cineua.
73

— Să intru argat ? Eu ? Uaslle Fbrtună 1?


hohoti el. Asta n’am să o fac, mat bine mă
spânzur.
— Ce mai şti?l Dumnezeu, pe care îl
blestemi toată ziua, nu doarme. Gu faptele
tale de păgân, sfârşit bun [tot nu uel auea.
— Dă-mi bani, muiere, eă mă fael să
intru în păcat!
— Omoară-mă, dar bani nu am de unde
să-ţi dau. M’ar bate Dumnezeu dacă ţi-aş
da din banii copiilor. Ar însemna să-i arunc
pe gârlă. Ardă-o focul cârciumă, eă numai
ea ţl-a mâncat norocul.
— Ai să-mi dai tu acuşi 1 rânji el şi, apu­
când în mână un ciomag, începu să spargă
geamurile şi bltdele atârnate pe pereţi. Fe­
meia sări dela uairă ea opărită şi îl prinse
de mână.
— Măi, omule, ţi-ai pierdut mintea eu
totul? Dacă ai fi băut, nu m’aş mira, dar
acum eşti treaz şl limpede la eap. Bine ţi-se
mai potriueşte numele cu fapta. Nu de geaba
te cheamă «Furtună“.
— Dă-mi bani, tu, muiere, eă dacă nu
toate le sparg şi te mai îmblătesc şl pe tine!
74

Femeia, obişnuită eu bătăile, dar temân-


du-şt mat mult blidele deeât spinarea, îi dădu
un pol.
— Gum?l încruntă el din oehi. îmi dai
numai un pol? Dar ee sunt eu? bărbat?
sau măturolu? Cremenea el de lumel
— Dai de silele m ele! se tângui femeia,
— Pofi să te uăieăreşti eât urei, dar până
nu-mi numeri în palmă einei poli nu mă mişe
de-aci şi toate le sparg!
Pentru a scăpa de el, îl făcu pe uoie.
El îşi trânti căciula pe ceafă şi porni spre
cârciumă. Femeia astupă spărturile geamu­
rilor eu nişte cârpe, apoi se aşesă pe uatră
şi, îngropându-şl capul în palme, îneepu să
plângă. Copiii, speriaţi de strigătele tatălui
lor şi de sgomotul blidelor sparte, se as­
cunseră după cuptor. Când îşi auslră mama
plângând, începură şi ei să scâncească.
— Nleuliţă maică, nu plânge 1 îl des-
mierdă pe cel mai mie. Taci, Petrieă! se în­
toarse spre celălalt. Tu eşti băiat cuminte şl
îţi stă rău să plângi.
— Dar matale, măicuţă, nu eşti cuminte ?
— Ba sunt cuminte.
— Atunci de ee plângi mereu?
75

— N’am să mai plâng.


— Şl ai să ne pocneşti mâine floricele
de porumb?
— Da.
Işij’culeă copiii în pătul şi rămase lângă
el până adormiră. Luă apoi furca şi începu
să toarcă la lumina focului din uatră. Prin
uăzduhul întunecos se cernea o ploaie mă'
runtă, amestecată eu fulgi de zăpadă, iar
uântul bătea ascuţit, străbătând în gemete
prelungi prin geamurile sparte.
In aceeaşi ureme Vasile Furtună petrecea
la eâretumă, bătându-se în piept în faţa celor
eâţtua săteni.
— Voi credeţi că eu nu am bani să beau?
Am mă’ l mai mulţi decât uoi. Neuastă-mea
munceşte cât trei. Ea nu e cucoană ea fe­
meile noastre. Ea e proletară 1 Dar ştiţi uoi
ce înseamnă Dorba ala „proletar“? Nu ştiţi?
Ha-ha 1 proşti mai sunteţi 1 Dar las’, ueţi şti
şi uoi în curând.
Îşi trase căciula pe-o ureche şi începu
să cânte:
„Am un g alb en şi nu- i bun
Şi-l voiu b e a eu mândra 'n drum “...
76

Iar când îl uenî Iul la socoteală, Izbi eu


pumnul în masă, întorcând-o pe alta:
„Ţuiculiţă cu piper.
N’am băut de-alaltăieri...
A o leo o o l Lenuţo f a u 1...
După eâteua zile îşi prinse femela nu­
mărând nişte bani. Văzu cum îl pune într’un
săculeţ, pe care îl purta în sân. Hm... gândi
el. neuastă'mea are bani mulţi. A lucrat tot
anul pe seama altora şl a pus ban lângă
ban. Te pomeneşti că are eâteua mtl.
Când femela plecă în sat la lucru, luând
şl copiii cu ea, Uastle răscoli toată casa,
dar bani nlcălrt.
Prost mal suntl îşi zise. Banii sunt la
femele, ascunşi în săculeţul ee-l poartă în sân.
Şt, Ispitit de dorul banilor, îşi puse în
gând să-l fure. Intr’o noapte, reîntoreându-se
dela cârciumă beat, îşi găsi femela dormind.
Se furişă lângă pat şl începu să dlbutaseă
prin întuneree, căutând săculeţul.
Femela, care de-abla aţipise, se pomeni
din somn şl simţind că elneua îl plpăe prin
sân, începu să ţipe:
— Glne-l alei?
— Taell erâşnl el, că te omori
77

Recunoseându-şt bărbatul şt bine ştltnd


eă urea să-t fure banii, îneereă să se ridice.
— Nu-mi lua banltl gemu ea, sbătân-
du-se. Sunt at copiilor şl are să te bată
Dumnezeu 1
Gl îl apăsă capul pe pernă şl apueându-1
gâtul cu degetele noduroase, strânse din
răsputeri. Cu gândul la săculeţul cu bant,
strângea de gât mereu.
Horcăitul femeii conteni. Bărbatul ît
smulse săculeţul din sân şi făcu un pas spre
uatră. S e împiedecă în piciorul patului şl
căzu In brânci. Încercă să se ridice, dar nu
putu. Se întoarse acum pe spate şi, moleşit
de băutură, adormi.
In reuărsatul zorilor se pomeni din somn,
eu gura arsă de sete. Amintlndu-şi ea prin
ul8 de cele petrecute, sări în picioare şi
prlul spre faţa soţiei sale, schimonosită de
spasmurile morţii. Am ucis-ol îşi zise înspăi­
mântat. De-acum trebue să fug de-ald, în­
cotro d o I u uedea eu ochii. Altfel e rău de
mine. Mal aruncă o priulre spre pat, apot
ieşi din casă grăbit şl porni spre poartă.
Ajuns în drum îşi roti ochit în jur şi uăzu
78

la o depărtare de eâţiDa paşi doi jandarmi


cari plecau în patrulare.
Ăştia uln pentru mine 1 gândi Vaslle Fur­
tună. Şl amlntlndu-şi ea într’o scăpărare de
fulger de bătăile luate pe spinare dela jan­
darmi, pentru furturi şi alte isprăul, începu
să tremure de spaimă.
— Dacă pun jandarmii mâna pe mine,
mă omoară!
Laş cum era — şi cum sunt de altmin­
teri toţi destrăbălaţil — îşi căută în grabă
o funie şi, ureându-se în podul eăsii, se
spânzură.
îşi luase răsplata pentru faptele săuârşite.
Iar cei doi copii, cari aueau obiceiul să
se pomenească din somn de ureme, prtueau
oarecum miraţi spre măicuţa lor, care dormea
eu ochii deschişi şi nu mai urea să se tre­
zească.

Norocul e dela Dumnezeu.


Partenie Măreuleţ. poreclit „Buhaiul“,
se căsătorise de tânăr. Îşi luase de neuastă
o fată săracă, dar frumoasă şi înţeleaptă.
Fiind orfan de răsboiu şi unicul copil al
79

mamei sale uăduDe, fu seutlt de serutelul


militar.
Se părea eă o nimerise bine eu însu­
rătoarea. Neuastă eum era Stăneuţa Iul nu
prea se găsea. Iţi era mal mare dragul să
priueştt spre easa lut Partenie, frumos Dă­
ruită şl spre grădiniţa plină eu flori şi tot
felul de zarzauaturi. Curtea şl interiorul eăsii
străluceau de curăţenie.
— Aşa neuastă mai zie şl eu! spuneau
sătenii, eând treceau pe lângă easa lui.
Dar Stăneuţa se pricepea şl la munca
câmpului. Lucra toată ziua alături de bărbat,
sprintenă şi bucuroasă. Intrase norocul în
easa lui Măreuleţ, căci aDerea lui sporea
din zi în zi. După zece ani de căsnicie fe­
ricită, femeia i se bolnăui greu şl, într’o di­
mineaţă posomorită de toamnă, închise ochii
pentru totdeauna.
]alea lui Partenie era mare. Pierduse în
Stăneuţa o soţie bună şt credincioasă.
Sătenii, uăzându-l necăjit şi urând să-l
mângâie, îi spuneau adesea:
— Las’, frate Măreuleţ, nu te mai boci
atâta. Eşti tânăr încă şl îţi uei găsi uşor altă
neuastă.
80

El însă nu se gândea la însurătoare,


eăei prea îl fusese dragă Stăneuţa.
Când nenea acasă seara dela lucru şl
o uedea pe Lenuţa, fetiţa ee-i mat rămase
în uieaţă dtn cel patru copil ee-l anusese şi
care de-abla împlinise anul, i se punea un
nod în gât şl începea să plângă.
Dar timpul ce trece pe nesimţite, e leac
bun pentru uitare. Aşa fiind, dela o ureme
s ’a mai tocit şt neeasul lui Măreuleţ şi încet-
îneet i s ’a şters din minte chipul Stăneuţei.
Fiind om în1stare bună, auea mult de
lucru. Mamă-sa îmbătrânise şi, slabă cum
era, nu mai putea să lucreze. Pentru ea era
destul să o îngrijească pe Lenuţa, să ţină
casa curată şi să gătească de mâncare. De
alteeDa nu era urednieă. Dar chiar şl atâta
era prea mult. La casa unui gospodar însă
mal sunt şi altele de isprăuit.
Neauând încotro, după şase ani de uă-
duDie se însură din nou. Dar heil a doua
nevastă nu semăna nici pe departe eu Stân-
euţa. Asta era leneşă şi rea de gură.
După credinţa poporului, strigătul bu­
haiului de baltă preuesteşte an mănos. Pe
Partenle Măreuleţ îl porecliseră sătenii „Bu-
81

hatul“, fiindcă ştia să imite bine strigătul


acestei păsări băltăreţe. Gând treceau acum
pe lângă casa lui, sătenii îşi. aruncau pri-
utrea spre grădiniţa de lângă drum, plină
eu buruiene şl dădeau din eap:
— Sărmanul Măreuleţ, rău i-a mal cântat
„buhaiul“ eu a doua însurătoare. S e cunoaşte
de departe că nu Stăneuţa e stăpână la casă.
După câ(iua ani, sufletele din casa lut Par-
tenie sporiră. Ruxanda, cum se numea a
doua sofie, îl dărui eu o fată şi mai apoi eu
un băiat.
Neuasta nu-şt mai încăpea acum în piele.
Fudulă cum era, umbla cât e ziulica de mare
în minciuni pe la ueelne, eu furca ’n brâu.
Gopttl îi lăsa în grija bătrânei.
In două-tret zile, torcea şl ea un fus;
uină însă ştia să găsească la toate. Pe fe­
tiţa Stăncutel o duşmănea de moarte şi îi
făcea tot felul de mizerii. 0 punea la lucruri
grele şi, pentru nlmiea-toată, o lua la bătaie.
Ba uneori o louea şl pe soacră. Bătrâna,
bună de inimă şi neurând să facă ruşine la
casă, tăcea şl răbda. Partenle cam dădea
eu socoata cum merg treburile la casă.
Domol însă cum *' ’ a de lucrurile
6
82

Iul. Copil îl erau dragi, dar dintre toţi îl iubea


mai mult pe băiat, fiindcă... de, aşa e ţăranul
mărginit la minte. Iar mama lui Sorin era
Ruxandra şl, ea atare, el toate 1 se Iertau.
Trăind în touărăşla unei femei eu sufletul
negru, dela o ureme se înrăutăţi şl el.
După moartea bătrânei, pentru fetiţa
Stăneuţei urmară zile rele. Până a trăit, o
mai ocrotea şi, când Ditrega uota să o bată,
îi făcea uneori uşe de scăpare, suferind ea
în locul Denuţet. Acum însă nu mai auea
cine să o ocrotească. Tatăl el, molâu, ea
un buhatu, nu uedea nici chiar lucrurile pe
cart ar fl trebuit să le uadă. Femeia apucase
la putere şi îşi făcea acum de cap. Uoinţa
ei era poruneă nu numai pentru copil, dar
şi pentru bărbat. Mama ultregă leneuia în
pat până la prânz, iar pe fetiţa Stăneuţei o
scula în zori şl îi dădea de lucru.
— Scoală tu, leneşă şi aprinde focul
Cerne făină pentru pâine şi mulge uaeile.
Du apoi la porci de mâncare.
Când termina eu acestea, o trimetea
după apă la fântână şi o punea să spele
haine.
83

Pe la prânzul mare. uitrega îşi punea


furca ’n brâu şi o lua prin sat, lăsându-le
toate în grija Eenuţei. Iar daeă se întâmpla
să facă eel doi eopii ai Ruxandei ureo bo­
roboaţă — eum e felul copiilor desmierdaţi —
Lenuţa trăgea seurta. Vitrega o lua la palme
şi sbiera ea o smintită:
— Nemernică ce eşti! Pentru asta te-am
pus eu să grijeştl de c a să ? Am să-ţi sdro-
bese oasele 1 Pe când mai dau pe-aeasă, să
aflu tors un fus de băteală. Şl nu eumoa
să mi umbli eu ure un şiretlic, că te omori
Ai înţeles?
Pleca apoi pe la ueeine, în poueştl şl
minciuni.
Intr'o seară, la o şezătoare, flăcăii sa­
tului îi făcură şl cântecul:
„Nevasta unui buhai
a găsit mai ieri pe plai
o căciula şi-o minciună
şi-a venit în sat să spună
câte ’n s o a re şi în lună...

Nu s e teme d e bărbat,
pe Sorin Va întăreai
şi-umblă haimana prin sat,
6*
culegând minciunile
şi toate prostiile...

Iar sărmanul de „buhai“


visează că e la rai
şi mănâncă tot mălai.
A şa-i bre, cân d minte n a i“ l...
Cântecul i se potrluea Ruxandel de mi­
nune. Ea ştia tot ee se petrece în sat.
— Auzi, soro, îl spunea eutăret uecine,
Stan iar şl-a bătut femeia. Măleuliţă Doamne 1
clătina ea din cap, să-i fiu eu neuastă, l-aş
înuăta pe dumnealui la omeniei E hei Dar
ee mai ştii?!... Poate şi Anuţa lut Stan e
utnouată. Se uorbese multe prin sai pe so­
coteala ei...
Şi, domolindu-şi glasul, îi spunea oeetnet
tot ee ştia despre neuasta lui Stan.
— Dar întâmplarea eu fata lui Nieolae
Pipirig ai auzit-o?
— lneă n’am auzit nlmie.
— Păi, stai soro, să-ţi spun eu. E lată
de tot, zău aşa.
Şi începea să clămpănească din gură
ea o meliţă.
85

Vecinele... de, minte femeiaseă, o as­


cultau eu plăcere. Acasă le isprăuea Lenuţa
toate.
Ştiind- o harnică şt cuminte, sătenii îl
spuneau adesea când o întâlneau:
— Eşti fată urednieă, Lenuto şi Dum­
nezeu are să-ţi dea noroc. Vel scăpa tu
acuşi din ghiarăle Ruxandei, dar până una-
alta rabdă şl taci.
Flăcăii îi făcură şi Lenuţel cântecul:
„La căsuţa cu doi iei,
printre flori d e ghiocei,
a crescu t şi o lelea
d ’albă mândră ca o stea.
Dar o cârtiţă urîtă
te miri d e unde uenită
ii sapă la rădăcină
şi nu-i dă de Ioc hodină.
O road e din rădăcini
înţepând-o tot eu spini,
floricica să p ălească
şi de tot să veştegească.
Nu o r a b d e Dumnezeu,
cârtiţă cu suflet rău!.,.
U6

Cu toete greutăţile şi ehtnurile îndurate


dela mama ultregă, Demită creştea uăzând
eu ochii. Când împlini optsprezece ani, era
atât de Doinleă şi frumoasă, că greu t ai fi
putut găsi pereche. In Dumineci şi sărbători
mergea şl ea uneori la horă. Se îmbrăca
acum în hainele rămase dela măicuţă sa.
Flăcăii satului o furau din ochi, de dragă
ce le era.
Peţitorii începură să curgă.
Demită nu auea decât puţină zestre.
Tatăl ei, ajuns eu totul sub stăpânirea Ru-
xandei, nu-i făgăduia decât o uaeă, patru
oi şi un pământ pentru două mierţe de să-
mănătură. Partenie Măreuleţ auea auere
multă, dar maştera uoia să-şl înzestreze
copiii ei şi nu pe fata Stăneuţei. Gospodarii
cari aueau feciori de însurat ştiau bine lucrul
acesta. Denuţa însă era pricepută la toate,
iar hărnicia ei preţuia mat mult decât po­
goanele de pământ pe cari le aueau ea zestre
alte fete de măritat.
Denuţa îl auea drag pe Radu Manea,
băiatul unui gospodar fruntaş. Nu e de mirat,
căci Radu era cel mal cuminte şi cel mai
frumos dintre flăcăii satului.
87

De dragul Eenuţel s’ar fi însurat şl el.


Părtntlt lut însă îl sfătulră să aştepte până
ua termina eu mllttărla. Era recrutat din prl-
măoară şi trebuia să plece acum la armată.
Intr’o st de Dumlneeă, Eenuţa se în­
toarse dela horă spre casă, întouărăşttă de
Radu.
— Eu mâine plec, Eenuţo, la armată, îi
spuse el, luând-o de mână. Tu bine ştii cât
îmi eşti de dragă şl dacă ţii la mine, aşteap­
tă-mă.
— Am să te aştept, Radule.
— Aşa sput tu acum. Dar ce uei face
când Ruxandra te ua sili să te măriţi eu Nt-
eolae? El a isprăuit eu milttăria şl e destul
de bogat. Şt-apoi, mat sunt şt alţi flăcăi în
sat. In ureme de doi ani, cât am să eătănese,
multe se pot întâmpla.
— Da, bădiţă, multe se pot întâmpla. Tu
poţi să-ţi uiţi de mine.
— Nu, Eenuţo, îţi jur că n’am să te uit!
Părinţii mei te au dragă ea lumina ochilor
şi abia aşteaptă să te uadă noră în casă.
Tu însă rămâi aici ea într’un uiespar.
— Sunt obişnuită de mică eu necazurile,
oftă Eenuţa şi pot să sufăr îneă doi-trei ani.
88

— Benuţol
— Radule 1
— Dar spune-mi, şopti el, desmerdân-
du-i cosiţele negre ea peana eorbului, te
mai bate şi acum Ruxanda?
— Bădiţă. De certat mă ceartă în toată
ziua. Aşa e felul ei. Dar alt rău nu-mi face.
— Să nu-şi mai pună mâna pe tine, eă
aşa blând cum sunt, de dragul tău aş fi în
stare să fac moarte de om. Flăcăilor din
sat le-am spus şl astăzi să te lase ’n pace.
Tu eşti a mea şl ual aceluia care ar cuteza
să te necăjească. Cât pentru Ruxanda... B as’
pe mine, am să-l fac eu un cântec.
— Ge ? l se miră Lenuţa. Te pomeneşti
că tu al ghicit cântecul ee l-am auzit dela
fete în şezătoarei?
— Da, Lenuţo. Cântecul pentru Ruxanda
şl acela în care e uorba despre-o floare de
„lalea“ le-am ghicit eu, priueghind într'o
noapte senină, eu gândul la tine.
— Radule, dragule!...
După plecarea lut Radu la armată, ma­
ştera începu iarăşi să o necăjească, înţe­
pând-o eu limba el ueninoasă,
88

— Ar fl uremea să te măriţi, fată, eă


astăzl-mâlne uei împleti cosiţă albă. De-o
ureme ’neoaee prea ţi-al luat nasul la pur*
tare. Iţi miroase a domnie. Ehei, mândro,
Radu Manea nu e pentru tine. Lut îi trebue
altfel de neuastă, nu o golană cum eşti tu.
Nieolae nu-ţt place, Vlăduţ nici aşa.
— Eas- o, muiere, să- şi facă de cap, spunea
Partenie ursuz. Zestre mal mare decât l-am
făgăduit tot n’am să-i dau, măcar să fe­
tească o sută de ani. Se ua trezi ea de cap
odată, dar ua fl prea târziu.
Eenuţa tăcea şi îşi uedea’de lucru, har­
nică şl înţeleaptă ea în totdeauna. Ea horă
nu mergea decât atunci când uenla Radu în
concediu. Şl dragostea lor în loc să se mic­
şoreze, creştea tot mai mult. Intr’o zi, tatăl
lui Radu o întâlni pe Eenuţa la câmp.
Ea îi dădu „bună ziua“, fără să-şi între­
rupă lucrul.
— Dar harnică mal eşti, fata moşulutl
surâse el, priutnd-o pe Eenuţa cu bunătate.
— Până de seară trebue să tsprăuese
eu plluttul, nene Uasile şl mai am încă o
pazmă bună,
90

— Lasă aeum pliultul, Benuţo şl Dino să


stăm puţin de uorbă. Nu te-am căzut de mult
şl aş Drea să-ţi spun una-alta.
— Te ascult, nene Vasilleă, zâmbi ea
îmbujorată.
— Bine, fetiţo, dar întâi aş urea să ştiu
dacă mai ţll la Radu.
Ba îşi plecă priulrea în jos şl începu să
scormonească în pământ eu pleutţa.
— Ţi-e drag şl aeum băiatul? Spune,
fetiţa moşului, stărui el. Pentru dragostea
uoastră curată nu trebue să-ţi fie ruşine.
Ba îl prtul aeum pe gospodarul Manea
eu ochi senini şl şopti:
— Mi e drag.
— Vorba asta mi-a mers la Inimă, Le-
nuţo. Să-ţi dea Dumnezeu noroc şl sănătate!
Bu şl baba mea suntem bucuroşi de-o noră
cum eşti tu. Dar şl Radu e băiat bun. Nu
mă mir că ţt e drag. Că nu-ţt dă maştera
zestre multă, habar să n’al, fetiţo. Auere
auem noi destulă, slauă Domnului! Numai
sănătate să ne dea Dumnezeu şi toate Dor
fi bine. Zestrea ta are să-l stea Ruxandei
în gât, pe lumea ailaltă. Noi nu auem neuole
91

nlet de bol şl nlel de alteeua, numai de-o


noră eum e kenuţa Stăneuţei. ierte-o Dum­
nezeu pe măicuţă-ta, că harnică şl bună a
mal fost. Nouă ne eşti dragă, tocmai fiindcă
eşti fata Stăneutet. Peste un an Radu se eli­
berează şl pe urmă... he-hell zâmbi el, oom
face o nuntă să-l meargă uestea. Aşa, Be-
nuţo. Până atunci însă mal rabdă, căci „eu
răbdarea treci marea“.
Uremea a trecut şl într’o zl Radu se în­
toarse acasă. Curând după asta se făcu la
casa gospodarului Vaslle Manea o nuntă ea
în poueştt. Da uesella care a ţinut trei zile
de-arândul, a luat parte satul întreg, Numai
Ruxanda nu auea chef de ueselle. Ba rămase
acasă, fiindcă nuntaşii, când uenlră la casa
Iul Măreuleţ după mireasă, începură să-i des­
cânte nişte uorbe cart îl prieinulră multe zile
amare.
In uremea cât a petrecut la mtlltărie,
Radu ghid un cântec care merita să ffe dat
la gazetă.
Femeile cari aueau fete de măritat şl
trăgeau într’o oreme nădejdea lut Radu, elă-
ţtnau acum din ca p :
92

— Dar bine a mai nimerit-o fata Stăn-


euţei eu măritişul!
— De! făceau bărbaţii. Denuţa e fată
urednieă, iar norocul e dela Dumnezeu.
Ce este Asociaţiunea „Astra“?
Asociaţi unea „Astra“ e cea mat ueehe
şi cea mat mare societate românească din
Ardeal pentru răspândirea culturii tn sânul
poporului român.
Dfe sigur ua Drea să ştie cetitorul acestei
broşuri una-alta despre despărţămtntele şl
„Cercurile culturale“ ale „Asoeiaţlunil“. Ce
sunt ele şt ce vreau ele.
Dacă în comuna în care locuieşte, nu
s ’ar afla un „Cere cultural“ — ar fl foarte
cu cale să se facă luntre şl punte ca să se
înfiinţeze un astfel de cere.
Informaţiile de mat la oale îi uor da toate
răspunsurile trebuincioase, cui să se adre­
seze pentru înfiinţare. Dacă ua dori amă­
nunte şl mai multe, să ceară „Regulamentul
pentru Regionalele, Despărţămlntele şl Cer­
curile culturale ale „Asociaţiunii pentru lite­
ratura română şl -.cultura poporului român
Astra“, dela Sibiu, Strada Şaguna 6.
94

Ce sunt despărţăm intele?


„Despărţămintele sunt instituţii ale „Aso-
elaţtunii“, eari organizează şi eondue uleaţa
culturală, socială şi economică de pe teri­
toriul lor şi colaborează astfel la realizarea
scopului „Asoeiaţlunii“, promoDând educaţia,
cultura şl bunăstarea poporului român. Ele
sunt organe eari formează legătura între
centru, regionale şi Cercuri culturale.
„Despărţămintele se înfiinţează din tota­
litatea membrilor „Asoeiaţlunii“ eu domiciliul
pe teritoriul despărţământului proiectat.
„Despărţămintele se organizează pe plase
administratiue, eu sediul (reşedinţa) în sediul
plasei sau în alt centru potriuit.
,,/n/r’o plasă se pot organiza, după tre­
buinţă şi mai multe despărtăm inte, dacă pe
teritorul despărţământului proiectat se află
cel puţin 15 membri fondatori, pe uieaţă sau
aetlut.
„Gruparea comunelor în despărţăminte
se poate face şi fără respectarea arondării
plaselor.
„Despărţământul din plasa centrală a ju­
deţului se ua numi despărţământul eentral-
judeţean, ua purta numele judeţului şl ua
auea sediul totdeauna la sediul judeţului.
95

„Organizarea despărţămlntelor se ţine


de atribuţia comitetului central şl se face
într’o adunare a membrilor „Asoelaţluntl“
din ţinutul respeetiu, sub conducerea unul
membru al „Asoetaţlunii“, delegat spre acest
scop de către comitetul central.
„Organizarea despărţămlntelor se poate
Iniţia şi din public, dacă cel puţin 15 membri
fondatori, pe uieaţă sau aettui o cer aceasta
în sc ris“.
„Cercurile culturale sunt ramificaţiile cele
mai depărtate de centru ale „Asoelaţluntl“,
prin cari aceasta intră direct în atingere ne­
întreruptă eu păturile largi ale poporului..
Cercurile culturale sunt societăţi constituite
din membrii „Asoeiaţiunil“ şl lucrează la
înaintarea culturii poporului.
„In flecare comună, în care se află cel
puţin 10 m em bri ai „Asoeiaţiunil“ s e poate
înfiinţa un C erc cultural, sub numirea „Cercul
cultural A stra“, c o m u n a ............
„In comunele urbane Cercurile culturale
se înfiinţează pe eireumseripţii, în fiecare
circumscripţie putându-se înfiinţa câte un
Gere cultural, dacă sunt c e l puţin 10 m em bri
ai „Asoeiaţiunil“.
96

„Membrii diferitelor societăţi Industriale


şi întreprinderi (mine, ualne, ete.), însertln-
du-se membri la »Asociaţiune“ şi fiind ad­
mişi de comitetul central, se pot constitui în
Cercuri culturale ale „Astrei“.
„Fiecare Cere cultural se ţine de acel
despărţământ pe al cărui teritoriu se află.
„Organiaarea Cercurilor culturale se ţine
de atribuţiile comitetului central şl ale co­
mitetului despărţământului... se face sub con­
ducerea unui delegat al comitetului central
sau al comitetului despărţământului“.
rp Q Q Q G Q C î Q E M G Q a G G G Q a f
J Datorinţele bunului român.
s C e este A so c la ţiu n e a „ A stra “ ?
E e e a mai m are şt c e a mat ueehe so c ie ­
tate rom ânească din Ardeal, pentru răspân­
d irea culturii tn sânul poporului român.

II. C e a făcut ş l v a face A so cla ţiu n e a ?


1. A ajutat în ttmpuri grele, eu burse, tinerii
românt la înuăfătură de carte şi de m eserii.
— 2. A înfiinţat o bibliotecă centrală în Sibiu.
— 3. A înfiinţai un Muzeu minunat, cuprinsând
mai ales lucruri făcute de harnicele ţărance
rom âne, dar şi alte eelea. — 4. A tlnut a e d
d e mii de confere n/e poporale la sate şi la
o ra şe. — 5 fl înfiinţat cursuri pentru analfa­
beţi (neştiutori de carte); — 6. A înfiinţat bănci
poporale şi cooperative. — 7. A tipărit, în aect
şi aect de mit de exem plare, cărţi d e învăţă­
tură şi petrecere pentru popor. — 8. Tipăreşte
reutsta „Transilvania“'. — 9. A înfiinţat despâr-
făminte, cercuri culturale, biblioteci poporale
la sate. — 10. A ajutat construirea de Case
naţionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şc o a lă mat mare (de către
Secţiile „Astret“ din du]).
III. C e trebue s ă fa c ă o ric e R o m â n b u n ?
1. S ă s e înscrie membru la Asociatiune
(membru fondator 1000 E d , membru pe uiafă
500 t e i, membrii actiui 50 E ei). — 2. Cărturarii
eu ştiinţă de earte mat multă să aboneae re­
vista „Translloania* şi s ă cumpere cărţile tipă­
rite de Secţiile „Astret*. A ceştia, şt apoi lumea
dela sate să cum pere broşurile din Biblioteca
poporală a. „Asoeiatlunii* (fiecare co ală de tip ar'
de. 16. pag. 1 Leu, 50 co aie c u 600 pag. 50 Lei)
IG G G G G G G 0 G £ 3 G G G G G G I
Să Iubiţi Asoeiaţiunea „Astra“ — cetitori
români ai acestei eărţulii I
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi
că luepaţi pentru propăşirea noastră, a tu­
turora 1
„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, de«
şteaptă, urednică, cu gospodării înfloritoare,
cu încrederea într’un uiitor strălucit.
Calea „Astrei“ duee spre mântuire l
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­
rale“ sunt următoarele:
Nr. 238. Anecdote, de Qh. 1. Chituc.
v^Nr. 239. Zile Mari. Gonferenţe pentru
sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie. 10 Mat.
8 lunte. Ziua Eroilor şi 1 Deeemorie de Horia
Teeule8eu.
Nr. 240—241. Z ile Mavi. Gonferenţe pentru
sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mai.
8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Deeemurie de Qh.
B en iog şi Aurel Radu.
Nr. 242. Cărturari români. Blografti de
Ion A gârbieeanu. Material de uttltsat şt la
eonferenţe.
Nr. 243. Calendarul pentru p o p or al A so-
ciaţiunii, pe anul 1938, întocmit de Horia
Petra-Petrescu.
Nr. 244. Din durerile Maramureşului.
piesă in 3 acte şi două tablouri, de Qeorgţs
E. Raeoţi, trad. de Cornelia Dr. Ş otel.
/ Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală tu
3 acte, de Sabin Q. Trufia.
■ ■ ■ ' '