Sunteți pe pagina 1din 6

V. PARVAN - UN MILITANT AL CAUZEI NAŢIONALE lMPUNITE lN 1918

IOAN MITREA

Vasile Pârvan este cunoscut în genere ca un mare om de ştiinţă şi cultură care a contribuit decisiv Ia accelerarea pulsului spiritual ităţii româneşti din primele decen ii ale secolului al XX-lea. Mulţi dintre cei care cunosc îndeosebi activitatea ştiinţifică şi culturală a lui V. Pârvan, desf'aşurată pe ogorul arheologiei şi istoriografiei româneşti, munca sa de o dăruire exemplară la catedra universitară, pe şantierele arheologice şi la Muzeul Naţional de Antichităţi, având drept rezultat crearea Şcol ii de arheologie modernă în ţara noastră şi formarea unei " cohorte " de arheologi de talie europeană; sau munca sa de întemeiere a unor publicaţii de specialitate de notorietate internaţională, de realizare a unor lucrări fundamentale privind începuturile istoriei poporului român sau a unor lucrări de filozofia istoriei etc.1, cred că pentru înfăptu irea acestui vast şi autentic program cultural-ştiin�fic, într-u�·răstimp de cea. două decenii, într-o luptă continuă cu timpul, marele savant s-ar fi retras în " turnul de fildeş " , s-ar fi sustras de la problemele vrem ii sale, de la împlinirea năzuinţelor naţionale ale epocii în care a trăit, culminând cu Marea Unire din 1918. Demersul nostru, prilejuit de sărbătorirea a 85 de ani de la Marea Unire din 1918, are ca ţintă eviden�erea, într-o măsură mai mare poate decât s-a făcut până acum, dar mai ales reamintirea activitătii remarcabilului cărturar V. Pârvan în slttiba idealului naţional, al realizării unităţii . naţionale depline în 1918 2 , şi vine să contureze mai pregnant multilaterala activitate a omului-cărturar, dincolo de lumea au lei universitare şi academice, de lumea şantierelor arheologice, de " laboratorul " de cercetare, în fapt dincolo de " turnul de fildeş " al savantului. Interesul nostru, şi sperăm cel puţin a unei cât de mici părţi dintre posibilii cititori ai acestor rânduri, faţă de această latură importantă a vieţii şi activităţii marelui savant vine să întărească aprecierea distinsului exeget al operei pârvaniene, Al Zub care cu un

sfert de secol în urmă afirma că " o personalitate de anvergura lui Pârvan e sortită să

3

menţină mereu treaz interesulpublic' ' .

Aşa cum în planul activităţii ştiinţifice măsura capacităţii lui V. Pârvan avea să fie dată de contiibuţia fundamentală la lămurirea " misterului " naşterii poporului român,

1 Pentru cunoaşterea multiplelor aspecte privind iata şi opera lui Vasile Pârvan. a se vedea, în primul rând, lucrările celui IT'ai bun exeget al operei pârvaniene, academicianul Al. Zub, dintre care amintim: Vasile Pârvan: e6gia cArturarului, Iaşi, 1974; Pe unnele lui Vasile Pârvan Bucureşti, 1983; Vasile Pârvan:

dilemele unui istoric, Iaşi, 2002 . 2 Importante aspecte ale contribuţiei marelui savant V. Pârvan la realizarea unităţii naţionale au fost prezentate, în chip riguros, ştiinţific, de Al. Zub în lucrările sr.:.:: citate mai sus, lucrări din care am preluat multe şi importante informaţii, fără de care textul de faţă nu ar mai fi fost posibil. Mai putem adăuga: Al. Crişan, Ideea de unire în concepţia istoricA a lui V. Pârvan, în Ziridava, VII, 1 977, p. 1 99-205; Ştetan Lemny, V. Pârvan şi ideea naţionalll, în Atelll'll -revistă de CII /tură, 1 9 82, nr. 6 ( 1 34), p. 4; Dan Oprescu, V. Pârvan

J i Unirea cea Mare, în Viaţa Romiinească, 1983, 78, nr. 10, p. 1 -8.

Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, p. 13.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

174

Ioan Mitrea

în planul activită�i civice, măsura prezenţei şi implicării sale în viaţa "cetăţii" aveau să fie date de angajarea sa hotărâtă şi responsabilă în ac�unea pentru împlinirea idealului

na�onal, concretizat în obiectivul realizării unită� i naţional-statale depline,

şi efortului său

forme la

împlinirea idealului

creator cauzei

fost ceva mai

re�ut, încă

în 1918 .

De

timpuriu,

V. Pârvan

şi-a dedicat

o

mare

parte

a energiei

na�onale, participând activ

naţional. Deşi

din 1903

se interesa

în primii

de

la multiple

ani ai

acţiuni şi

vieţii

sub diverse

de student a

scriind

pe care

1 905, în

problemele

transilvane,

în Luceajarul

şi

Voinţa

naţională articole despre soarta românilor din imperiul dualist4•

Fără îndoială exemplul lui N. Iorga, fostul său profesor

îl preţuia în mod

V. Pârvan pentru a

se angaja total în lupta pol itică pentru împlinirea idealului naţional. Este semnificativă,

îl anunţa

în

deosebit şi de care a fost la rândul său apreciat, 1-a stimulat pe tânărul

acest sens,

scrisoarea trimisă lui

N. Iorga

la

30 noiembrie

care

despre hotărârea sa de a se angaja în lupta pentru împlinirea ideilor bune, comunicându­

Lupta

ţară",

pentru împlinirea ideilor bune,

i ,.;;ă încă W1 solda/ al cauzei celei drepte vă va fi totdecnma la îndemânâ

izvorâtă dintr-un profund sentiment al

"iubirii

s

de

avea să se transforme, în cazul lui

unităţii

�nută la

" care a apăsat "veac după veac asupra

stării noastre ca popor,

V. Pârvan arăta că pentru "ca să nu pierim trebuie să ne aruncăm deci în luptă, să dăm

ajutor celor ce

a

noastră e idealul na�onal',s.

al manifestărilor "festiviste " , V. Pârvan sublinia că "serbarea Unirii de

noastre

9 . Observaţia lui V. Pârvan

rămâne

important să omagiem generaţia care a înfăptuit Marea

Unire

ce am

înfăptuit în cei

anii de libertate de după

1906, rămâne de actualitate şi este mobilizator pentru

şi

cinstită a fiecăruia în parte în ramura sa de activitate; subordonarea interesului personal

intereselor generale naţionale; purificarea opiniei publice prin boicotarea manifestărilor

ice mijloa� a
_

noastre publice;

de

generaţiile

necesar dar nu

naţionale, iar nu prin fraze seci şi apelări la gloria strămoşilor"

una: ridicarea

poporului

In cuprinsul

V. Pârvan, în normă de conduită.

în

V. Pârvan, faţă

Un

naţionale,

argument

din

al

interesului manifestat de

Germania,

de

idealul

Uni�.:_e,

6

.

epoca studiilor

este conferinţa despre

Societatea Academică Română din Berlin, în ziua de 24 ianuarie

conferinţei V. Pârvan invoca "blăstămul dezunirii

neamului nostru"7• După ce men�ona o serie de neajunsuri

la

'59

se bat

pentru cauza cea

dreaptă.

nostru la

nivelul culturei

apusene,

pe

Adversar

trebuie făcută

prin fapte,

pri n

unirea

-

în

valabilă

şi azi

pentru mulţi dintre noi,

Unire din

1918. Şi azi era mai

din

suficient, ci

191 8, nu

doar prin

evocarea

să omagiem făuritorii

85

Marii

Îndemnul

Şi aceea

ale

1906

nu-i decât

baze naţionale.

sfărşit -

a

Singura

scăpare

tuturor

forţelor

când sărbătorim 85

lor,

fapt

de ani

de la Marea

meritelor

Uniri

desigur

prin faptele noastre,

relevăm

de ani, ce am făcut pentru a consolida opera înaintaşilor,

şi

1 989.

lui Pân·an, din

pentru viitorul

nostru:

,,Aşadar,

muncă

irnorală,

extirparea

prin

iarăşi,

din toate

cel

mai ales în

de azi,

publică

sinceră, dezinteresată

mai

.

vieţH

viaţă

amorală ori

favoritismului

politicianismului,

domenule

amorală ori favoritismului politicianismului, domenule 4 Idem, 5 V. Vasile Pârvan: dilemele unui Noric, p .

4 Idem,

5

V.

Vasile Pârvan: dilemele unui Noric, p. 49-50.

Pâivan, CorespondenţA

şi acte,

Ediţie îngrijită de

Al.

Pârvan:

Zub, Bucureşt 1973,

dilemele

unui istoric,

p.

p. 22;

50.

Alexandru

.

Zub, Bucureşti,

Pârvan: efigia cărturarului, p. 122; idem, Vasile

6

7

8

9

Vasile

Pâivan,

p.

96.

Scrieri, text stabilit, studiu introductiv şi note de

Ibidem, p.

Ibidem,

Ibidem, p. 101.

100.

Al.

Zub,

Vasile

.

1 981, p. 95-107.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

V. Pârvan - un militant al cauzei naţionale împli nite în 1918

175

încurajarea şi susţinerea din toate puterile şi cu toată inima a oamenilor mai bine

ridicarea către

o stare materială mai bună etc. " 10 . Avem aici un adevărat program regenerator formulat de tânărul V. Pârvan. Şi în alte demersuri din aceeaşi perioadă, V. Pârvan se pronunţa hotărât pentru revigorarea idealului naţional, cerând insistent să ne pregătim mereu, serios şi responsabil, pentru realizarea un ităţi i naţional-statale. Pregătirea istorică, contactul permanent şi benefic cu ideile unor mari personal ităţi precum N. Iorga, îi fortifica orientarea mil itantă pusă în slujba idealului naţional. " Conştiinţa naţională un itară a neamului nostru, steaua după care vâslim pe marea înfuriată a existenţei noastre ca popor deosebit - spunea V. Pârvan - s-a ivit în

înzestraţi de fire decât noi şi cari luptă pentru cauza cea bună şi dreaptă

ziua când cronicarii au scris că ne tragem de la Râm şi toţi de un neam suntem " 11• Dorind a se integra deplin şi responsabil în primele rânduri ale celor ce militau pentru împlin irea idealului naţional, în apri lie 1 906 V. Pârvan îl ruga pe N. Iorga să-i

" încredinţându-1

din nou fostul său magistru că va găsi în el, mereu, "un soldat devotat al cauzei

dea personal sau prin 1. Scurtu lămuriri despre " Frăţia bunilor români

naţionale" 12

Hotărât să contri buie eficient la regenerarea societăţii ro mâneşti în perspectiva împ linirii ideal ului naţional, într-un articol din 19 06, trimis pentru Ne amul ro mânesc, V. Pârvan contura un adevărat program de reforme mergând de la o nouă

" energie naţională " în şcolile

secundare şi universităţi 13• Deşi cuprindea şi unele măsuri excesive şi chiar inoportune,

articolul în cauză ilustra preocuparea tânăru lui V. Pârvan pentru vi itorul neamu lui şi dorinţa sa sinceră de a se implica în transformarea societăţi i româneşti pe drumul modernităţii. V. Pârvan era mereu frământat de gândul că pentru împlinirea idealului naţional trebuia pregătită opinia publ ică, ca nu cumva atunci când va veni " ceasul " să nu fim luaţi prin surprindere şi nepregătiţi. Atent la evoluţia evenimentelor ce frământau sud-estul european, în 1913, V. Pârvan întrezărea şansa realizării idealului naţional14, fiind în total consens cu

,să-şi îndrepte

magistrul său N. Iorga - care în aceleaşi împrejurări cerea ca România

eforturile în primul rând spre eliberarea românilor din Transilvania"1 _; amintind că

atunci când " trupele române au trecut Dunărea, soldaţii au scandat: «In Ardeal» " 16,

concluzionând că în fapt

peste Dunăre se discută chestiunea Ardealului, că începe

împroprietărire a ţăranilor până la iniţierea de cursuri de

5

războiul împotriva voinţei austriece " 17• Deşi a mi litat consecvent, în primul rând cu uneltele specifice cărturarului, pentru realizarea unităţii naţionale, fiind şi un membru marcant al Ligii Culturale, Ia începutul războiului V. Pârvan a trăit o mare deziluzie. Cu toate că semnase, alături de alţi

"

10 Ibidem, p. 106.

11

V. Pârvan, E nevoie la noi de o revistli istorică?, în

Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p. 143.

Viaţa românească,

l, 1906, nr. 10, p. 590-595, apud

p. 136.

de Munte,

1 932,

:� Vasile Pârvan, CorespondenţA şi acte, p. 28; Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului,

Al. Zub, op.cit., p. 136.

14 Ibidem, p. 204.

15

N. Iorga, Supt trei regi. Istoria unei lupte pentru un ideal moral şi naţional, Vălcnii

1 47.

6 Ibidem, p. 153.

17

Ibidem, p. 154- 155. http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

176

Ioan Mitrea

profesori, memoriul intitulat Acţiunea universitară în chestia naţională, prin care se cerea "intrarea României în ac�une, întru apărarea intereselor noastre na�onale şi ocuparea pământului românesc din monarhia austro-ungară " 1 8 , V. Pârvan era împotriva unei acţiuni pripite, fără o temeinică pregătire prealabilă, care s-ar fi întors împotriva i ntereselor noastre Pentru această atitud ine, în fapt !ucidă şi responsabilă, slujind cu adevărat interesul naţional, adversarii I-au atacat, considerându-1 "duşman al aspiraţiilor noastre

naţionale " , cerând, într-un spirit iacobin, "capul lui Pârvan", iar Liga Culturală s-a grăbit

. Istoricul a răspuns învinuirilor

să-I excludă din rândurile sale la 7 decembrie 1914

aduse printr-un text în care îşi expunea adevăratul crez naţional care 1-a înso�t în permanenţă, şi care s-a îmbogăţit pe măsura curgerii timpului cu noi şi noi nuanţe de la

o etapă la alta a vie�i sale 20 • Viaţa, desfăşurarea evenimentelor politico-mi litare aveau să-i

V. Pârvan. Faptul că am intrat în războiul întregirii naţionale abia la 14/27 august 1916,

după o temeinică pregătire şi încheierea tuturor preparativelor de natură diplomatică, dar

şi politico-militară venea să confirme realismul viziunii lui V. Pârvan.

19

dea dreptate lui

Deşi marcat profund de cumplita tragedie a pierderii soţiei şi CORilului, la naştere,

, V. Pârvan şi-a

închinat cei zece �i pe care avea să-i mai trăiască propăşirii neamului din mijlocul căruia s-a ridicat. Intr-o scrisoare trimisă lui Sextil Puşcariu, în 23 noiembrie 1918, îl asigura , "faţă de naţie mă simt dator cu tot ce mi-a mai rămas. Altă iubire şi alt gând

probabil la începutul lunii octombrie 1917, în timpul refugiului la Odes

i

'

nu am"--.

Hotărât să contribuie la elaborarea doctrinei de regenerare a societăţii româneşti, la sfârşitul Primului Război Mondial, în vremea refugiului de la Iaşi, V. Pârvan, alături de O. Gusti, Virgil Madgearu şi al�i, a iniţiat mişcarea de refonnă, din care s-a născut Asociaţia pentru studiul şi reforma socială, înfiinţată la Iaşi în aprilie 1918, asociatie care a constituit nucleul viitorului Institut Social Român, înfiinţat la Bucureşti, . în 1919 23 . După M� Unire din 1918, V. Pârvan era convins că trăinicia actului înfăptuit,

în fapt România Intregită trebuia c9nsolidată în primul rând prin opera de spiritual izare

a vieţii marelui organism naţional. In acest sens, V. Pârvan a propus un amplu program

de renovare spirituală, de regenerare naţională, având ca primă condiţie o şcoală de tip

nou, strâns determ inată de "real

V. Pârvan era profund convins de nevoia luminării sistematice a poporului, de fo rmarea

unei conştiinţe civice extinsă în masele largi. Nevoia de şcoală, de învăţătură erau vitale

pentru propăşirea neamului în concepţia lui V. Pârvan. Aşa se explică energia şi devotamentul său puse în slujba organizării Universităţii Daciei Superioare din Cluj. Î ncă în propunerile publice adresate Marelui Sfat Naţional al românilor din Ardeal, Banat şi Ţara Ungurească, V. Pârvan vedea noua Universitate integrată spiritului modem european. "Noua universitate nu trebuie să imite cele două universităţi din

itatea etnopsihologică a sufletu lui nostru naţional "2 .

1 8 Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p.

205.

Ibidem, p. 205; Ştefan Lemny, art.ctt., p. 4; Al. Zub, asile Pârvan: dilemele
20

19

V. Pârvan, Părerile unui trădător de neam, Bucureşti. 1914, 13

pag.

unui istoric, p. 52.

21 Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, p. l29.

22 Idem,

Vasile Pârvan - biobibliografie. Bucureşti,

1975, p.

332:

idem,

Vasile Pârvan:

dilemele unui

istoric, p. 54.

23 Idem,

Vasile Pârvan: efigia cărturarului. p.

366-368; idem,

Vasile Pârvan: dilemele unui istoric, p. 52.

2 4 V. Pârvan, Scrieri, p. 382.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

V. Pârvan - un mil itant al cauzei naţionale împlinite în 1918

177

vechiul regat, ci să se inspire de la tipuri le cele mai înaintate de universită� europene şi

ar trebui să-şi recruteze personalul pe baza unor principii superior ştiinţifice

. Ideea despre reformarea metodică a întregii vie� spirituale a na�unii se regăseşte, ca o dominantă, în prelegerea inaugurată ţinută de V. Pârvan la deschiderea cursurilor Universi��i Daciei Superioare, din Cluj, la 3 noiembrie 1919, sub titlul Datoria vieţii noastre. In memorabila lecţie inaugurată, marele pedagog, numit deseori "pedagog al na�unii " , la fel cum era considerat şi Nicolae Iorga, spunea: "Supremul scop al luptei noastre e spiritualizarea vieţii marelui organism social-politic, şi cultural creator, care e na�unea. Mij loacele întrebuinţate de noi sunt exclusiv de caracter social-cultural şi

pleacă din izvorul unic al idealismului naţional. Metoda noastră e aceea a cultivări i şi selecţiunii sufletelor superioare, prin punerea la probă a fiecărui individ, care ne este încred inţat, cu piatra de încercare a Cultului Idei i. Cine rezistă şi dă scântei e vrednic să

Oportunisme, tocmeli, reductibilităţi,

nouă nu ne sunt permise. Noi suntem preoţi i aspri ai unei re ligii de purificare Confratemi ,p. tea Un iversităţii noastre trebuie să înţeleagă viaţa ca o luptă pentru mai mult gând " - Rămas credincios idealurilor sale de regenerare a societăţii româneşti, de ridicare a poporului la conştiinţa de sine, V. Pârvan a refuzat oferte, tentante pentru mulţi contemporani, de a fi liderul unor formaţiuni politice sau de a accepta primatul României, care avea devină curând patriarhae 7 . A fost tot timpul vie�i în slujba celor mulţi, în slujba naţiunii. "Cântecul meu a fost cântarea celor mul�, cari privesc înainte, va fi un cânJec de biruinţă al celor rămaşi, în onoarea celor ce au murit " 28, spunea V. Pârvan. Insă "nu biruinţa e frumoasă, nu biruinţa e sublimă, ci drumul până la dânsa29, adică lupta, lupta neîncetată şi munca încordată pentru atingerea unui ideal, cum a fost idealul împlinit la 1 decembrie 1918, sau ideal ul consolidării marii înfăptu iri de acum 85 de ani. Pentru consolidarea operei înfăptuite în 1918, V. Pârvan se gândea şi la minoritari, care şi �ei trebuiau să se simtă în noul cadru statal, pentru a fi mu lţumiţi, mai bine ca înainte. In Cărţi pentru minoritari, V. Pârvan vorbea de " grija pentru cultivarea minorităţi lor, de nevoia de a le facilita cunoaşterea culturii româneşti, dar�şi de a face posibil ca majoritari i ţări i cunoască creaţia culturală a mi noritari lor"30. In această problemă, a convieţuirii minoritarilor cu majoritarii, V. Pârvan se dovedea un autentic european, aşa cum era şi în prob lemele cercetării ştii nţifice sau dezvoltării educaţiei prin şcoală. Preocupat de problemele prezentului şi viitorului naţiunii române, marele pedagog-savant nu uita de îndatorirea de a omagia pe cei care, generaţie după generaţie, au avl!_t drept crez idealul unităţii naţionale, pe cei care au Înfăptu it Marea Unire din 1918. In acest sens se poate spune că V. Pârvan a fost sufletul unui Com itet ce acţiona, sub egida Academiei Române, având ca obiectiv realizarea unui monument

american� . . ,,.,5
american�
.
.
,,.,5

ŞI etice

intre în confratemitatea Universităţi naţionale

6

.

25 Ibidem, p. 160.

2 6 V , Pârvan. Datoria vieţii noastre, antologie ce reuneşte Idei şi rorme istorice şi Memoriale, Bucureşti, Editura Rampa şi Ecranul, 2002, p. 19-35. �; Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p. 37 1; idem, Vasile Pârvan: dilemele unui istoric, p. 53.

. Pârvan, Memoriale, Bucureşti, 1923, p. 141.

V

29 Ibidem, p. 145.

30 Idem, Scrieri, p. 182.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

178

Ioan Mitrea

comemorativ al Unirii tuturor român ilor, pentru capitala ţări i. Acest monument trebuia

,,redea ideea unirii, stăruirii continue a naţiunii şi a biruinţei 3 1 . lată un obiectiv pe care conducătorii de azi ar trebui să-I reactual izeze şi reali zeze, pentru a omagia prin ceva vizibil înaintaşii, un monument de artă reprezentativ care înnobi leze, alături de Catedrala Neamului, capitala ţării. Savantul V. Pârvan, care "a contribuit prin energia sa, la accelerarea pulsului

umanităţii", cum spunea istoricul american Gorham P.

în problema prezentului şi vi itorului naţiunii române se înrudea cu N. Bălcescu şi

M. Eminescu, cum remarca istoricul Al. Zub

Rememorându-i întreaga activitate creatoare pusă, fără rezerve, nu numai în

slujba ştiinţei şi culturii, ci şi a destinelor neamului românesc, preluându-i propriile

Stevens 32 , prin atitudinea sa

33 .

cuvinte din scrisoarea din 1906 adresată lui N. Iorga 4 putem afirma fără rezerve că ;:J

V. P�an a fost "un soldat devatat al cauzei na�onale'

In încheiere, pentru a omagia pe făuritorii Marii Uniri din 1918, între care se

înscrie şi marele savant V. Pârvan, considerăm ca fiind cele mai potrivite cuvintele scrise de ilustrul istoric şi arheolog cu prilejul închinării împăratului Traian la împlinirea a XVIII veacuri de la moarte: "Oamen ii mari, înflorind în marea lumină a vie�i, se pleacă cu reculegere spre pământul unde dorm oamenii vechi, din tăria cărora au crescut

ei, oam enii noi, ca flori le nouă din pulberea florilor vechi"

.

3

5

V. Pârvan - un militant de l'ideaJ. national realise en 1918

Resume

Archeologue, historien, philosophe de l'h istoire, createur de l'ecole archeologique etc.,

V. Pârvan a ete pour la rea.Jisation des aspirations nationales qui seront accomplies par la Grande

Union de 1918. Le premieres actions ayant pour but la rea.Iisation des aspirations nationales datent de l'epoque ou il faisait ses etudes en Allernagne. II fut un membre actif de la Ligue culturelle. Apres la Premiere Guerre Mondiale il initia avec D. Gusti et Virgil Madgearu un vaste rnouvement de reforme sociale. Apres la Grande Union, il milita pour le progres et l'education du peuple rournain par l'ecole. Il a ete I'un des principaux partisans de la creation de I'Universite de Cluj ou il a tenu d'ailleurs la l�on inaugurale ayant pour titre "Le Devoir de notre vie!". n se prono�ait pour une universite de type europeen, ouverte a la modemite.

V. Pârvan a ete un pedagogue de la nation tout comme N. Iorga et il a contribue a l' acceleration

du pouls de Ia science et de la culture rournanine durant les premieres decennies du XX" siecle. II a ete en �rne temps un militant de la cause nationale realisee par la Grande union de 1918.

31 Ibidem, p. 623.

32

Gorham

P. Stevens,

Vasile Pârvan,

în volomul în

memoria lui

33

Al.

Zub, Introducere Ia volumul Scrieri

34 Vezi nota 1 2.

de

V. Pârvan,

p. 17.

35 V. Pârvan, Memoriale, p. 164.

Vasile P"arvan,

Bucureşti,

1934, p. 312.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro