Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
-de Camil Petrescu
-roman modern, subiectiv si de analiza psighologica Incadrare: apare in anul 1930, este roman modern, citadin , deoarece are caracteristicile specifice prozei de factura psihologica: perspectiva narativa "faramitata", relativizata, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana intai, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul (impotriva scrisului frumos) introspectia utilizata nu numai ca mijloc de autocunoastere, ci si ca mijloc de cunoastere a celuilalt, constructia personajelor ale caror trasaturi se dezvaluie treptat prin alcatuirea unor "dosare de existenta" dar si autenticitatea trairii adopta tehnica proustiana (Marcel Proust) , prin asezarea eului narator in centrul romanului apeleaza la memoria involuntara Temele romanului sunt dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolut Titlul indica cele doua teme si organizarea romanului in doua parti, evidentiind cele doua experiente fundamentale de cunoastere traita de protagonist: dragostea si razboiul( daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate (dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie a lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front in timpul primului razboi mondial) prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului, articole si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate textului unicitatea romanului este asigurata de unicitatea constiintei care analizeaza efectele celor doua experiente in plan interior si de doua artificii de compozitie: primul capitol si scena dintre cele doua parti ale romanului, cantecul de la raspantie de drumuri (topos simbolic) Incipitul: romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului capitol este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I. Chiar daca este vorba despre un roman modern in incipit sunt fixate cu precizie realista coordonatele spatio- temporale: "in primavara anului 1916", "ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte...la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal". Proganositul si in acelasi timp, naratorul intamplarilor, Stefan G., este concentrat pe Valea Prahovei, pentru ca Romania se pregatea sa intre in Primul Razboi Mondial. O alta secventa semnificativa: La popota ofiterilor el asista la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers citit in presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela fusese achitat la tribunal. Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindui amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela; episodul discutiei de la popota, deci un eveniment exterior, declanseaza intocmai ca la Proust rememorarea unor intamplari, traite intr-un timp pierdut "un timp pishologic", dar, spre deosebire de fluxul memoriei involuntare proustiene, in cartea lui Camil Petrescu evenimentele din trecut sunt ordonate cronologic si analizate in mod lucid, fiind vorba de memoria voluntara; La Proust, personajul-narator retraieste trecutul, spre deosebire la Camil Petrescu acesta analizeaza si interpreteaza trecutul Relatia incipit-final: daca incipitul este construit in maniera realista, cu detalii de timp si spatiu, finalul deschis, lasa loc interpretarilor multiple, asa cum Structura: romanul este alcatuit din doua parti: prima parte reda istoria geloziei lui Stefan G. iar a doua parte prezinta jurnalul de razboi fiecare parte cuprinde mai multe capitole (prima-6, a doua 7) cu titluri semnificative Prima parte "la Piatra Craiului, in munte" (capitolul 1) surprinde timpul obiectiv in vara anului 1916. Pune in evidenta cele doua planuri ale discursului narativ: timpul nararii (timpul cronologic=prezentul frontului), timpul narat (timpul psihologic=trecutul povestii de iubire). Capitolul 1 si 6 din prima parte a romanului cuprinde evenimente desfasurate in momentul nararii capitolele 2-5 constituie o retrospectiva, un "roman in roman" (Nicolae Manolescu) prezinta casnicia sa cu Ela, timpul fiind subiectiv, reprezentand aproape doi ani si jumatate si viata protagonistului capitolul 6 face revenire la momentul initial. Timpul este obiectiv, sunt redate ultimele doua zile dinaintea intrarii Romaniei in primul razboi mondial Partea a doua prezinta o actiune cronologica, incepand din 14 August 1916, timpul fiind obiectiv a doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul, iar "absolutul mortii" eclipseaza "absolutul iubirii" (Dumitru Micu) imaginea razboiului este dimitizata -frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde, invalmaseala, dezordine; ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii, legaturile dintre unitati sunt aleatorii; din cauza informatiilor eronate, artileria romana isi fixeaza tunurile asupra proprilor batalioane. La confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia se observa diferenta dintre romanul traditional de razboi (care prezinta patriotismul, iscusinta in lupta -viziune idealista) si romanul modern care prezinta imaginea demitizata a razboiului si mai ales semnificatia atrocitatilor in plan interior operatiunea incepe prin atacarea postului vamal maghiar; Stefan Ghiorgidiu si soldatii din unitatea lui patrun in localitatea Bran, cuceresc magura, apoi comuna Valcan, trec Oltul si se indreapta spre Sibiu.Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narator fata de restul existentei sale Prima secventa capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu" ilustreaza ororile raboiului, absurdul si tragismul confruntarii cu moartea; viata soldatilor tine de hazard iar eroismul este lovit cu spaima de moarte; omul mai pastreaza doar istinctul de supravietuire si automatismul: nu mai e nimic omenesc in noi. Individul se pierde in iuresul colectiv. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii Ultimul capitol intitulat "Comunicat a pocrif" este ilustrativ pentru devenirea interioara a protagoistului. Titlul acestui capitol poate fi interpretat in dublu sens: pe de o parte se refera la comunicatele contradictorii care sosesc de pe front, iar pe de alta parte, titlul trimite la scrisoarea anonima pe care o primeste protagonistul, la intoarcerea din razboi, scrisoare in care i se dezvaluie ca sotia il insela. Stefan nu mai verifica insa autenticitatea acestei scrisori, pentru ca obosise sa se mai indoiasca si sa caute certitudini. Ranit si spitalizat Ghorgidiu vine acasa la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela. O priveste acum cu indiferenta "cu care privesti un tablou" si hotoarste sa o paraseasca:" i-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa[...].Adica tot trecutul". Prin renuntarea la "trecut", adica atat la timpul trait, cat si la cel rememorat, Gheorgidiu se elibereaza de drama erotica Finalul nu rezolva insa misterul cartii, iar, dupa terminarea romanului in mintea cititorului continua sa planeze aceiasi intrebare, ca si pe parcursul lecturarii acestuia: "si- a inselat sau nu Ela sotul". Cum finalul lasa loc interpretarilor multiple se poate considera ca romanul are un final deschis. Conflictul romanului: spre deosebire de romanul traditional, in care conflictul se desfasoara la nivel exterior intre personaje, in romanul lui Camil Petrescu conflictul este interior si se desfasoara in constiinta personajului narator, Stefan G., care traieste stari si sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu lumea inconjuratoare. Critica literara a remarcat ca Gh. traieste iluzia ca s-a izolat de realitatea inconjuratoare, insa tocmai aceasta realitate produce destramarea cuplului , asadar conflictul interior se produce din cauza discrepantei dintre aspiratiile protagonistului si realitatea lumii inconjuratoare conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, fiind accentuat orgoliul protagonistului care se plaseaza in categoria inadaptatilor social. Retrospectiva iubirii dintre Gh. si Ela prezinta framantarile tanarului care se casatorise din dragoste cu o colega de facultate studenta la Litere alaturi de care traise modest dar fericit. Dupa doi ani si jumatate de la casatorie o mostenire neastepata pe care o primeste Gh. tulbura linistea familiei pentru ca Ela devine interesata de viata mondena iar Gh. devine nemultumit si gelos. Aparitia unui anume domn G declanseaza framantari interioare puternice in constiinta personajului narator incat, povestea de iubire dintre cei doi soti devine o adevarata "monografie a indoielii". Dupa o succesiune de separari si impacari Ela il cheama pe Gh. la Campulung unde se mutase pentru a-i fi mai aproape si ii cere sa ii asigure o anumita suma de bani, el fiind concentrat pe frontul de la Azuga. Gh. il intalneste pe domnul G pe strada si este convins ca a venit acolo pentru a fi alaturi de Ela. Protagonistul se gandeste la gesturi extreme dar este chemat pe front, din cauza izbucnirii razboiului si nici macar nu mai apuca sa mai verifice daca sotia il insela sau nu. Drama colectiva a razboiului il salveaza pe Gh. de drama individuala a iubirii. Trebuie sa scriem: 1. tipul de naratiune, 2. incipit final 3. teme 4. conflict 5. modalitati de analiza psihologica *citadin=orasenesc