Sunteți pe pagina 1din 3

Ancheta in jurnalismul radio

Radioul a folosit acest gen jurnalistic mai mult dupa 1989, pentru un jurnalist sa
investigheze anumite fenomene negative. Un reporter de investigatie se formeaza,
mai greu, el trebuie sa aiba o oarecare experienta, care nu poate fi acumulata, decat
dupa ce stapaneste si alte genuri care se regasesc in ancheta.

Reporterul trebuie sa manifeste atractie fata de profesia de jurnalist, ceea ce


presupune nevoia permanenta de informatie. Reportelul anchetator trebuie sa
manifeste multa prudenta, sa cerceteze si sa mearga dincolo de versiunea oficiala a
unui eveniment. Curiozitatea si un ascutit spirit de observatie se dovedesc
esentiale. Imediat ce observa un fenomen sau un efect, trebuie sa ajunga la cauza.
Aici incepe desfasurarea operatiunilor de investigare, in care dezvolta ipoteze si le
verifica in raport cu probele colectate. Reporterul reface lantul faptelor, cautand
argumente.

Rabdarea, calmul, autocontrolul devin esentiale in munca de investigatie. Ancheta


necesita o munca de zile si chiar saptamani. Reporterul consuma acest timp
studiind materiale de specialitate si purtand discutii cu oamenii cat mai bine plasati
in cercul tematic abordat, cu martori credibili. Trebuie sa fie perseverent, sa revina,
sa o ia de la capat, sa dea peste surse necooperante, rauvoitoare sau chiar
mincinoase.

Pentru radio, spatial pus la dispozitie nu se poate intinde foarte mult. Subiectele
abordate se incadreaza in actualitatea unei saptamani. La o ancheta se lucreaza cel
mai adesea in echipa. O trasatura comuna majoritatii investigatorilor buni este
credinta ca cineva lucreaza impotriva interesului public, iar ei trebuie sa porneasca
de la convingerea ca actul ilicit, conspiratia nu pot fi ascunse pentru totdeauna.

Ca tip comportamental el trebuie sa fie elaborative si presupune ca jurnalistul sa


opereze conform unor planuri bine studiate si structurate. Jurnalistul trebuie sa faca
niste schimbari atunci cand interlocutorul incearca sa-l incuia. Rolul reporterului
este de a-i deconspira, de a-i face sa vorbeasca. Pentru a descoperi informatia de
care au nevoie, reporterul trebuie sa se deghizeze. Aceasta medoda poate
sensibiliza etica multor persoane. Aici reporterul este pus in fata unei dileme. In
orice caz ar trebui sa evite metodele discutabile. Se spune ca in ciuda bunelor
intentii, jurnalistul necinstit se alatura imoralitatii generale. Multe state au adoptat
reglementari destinate sa ingradeasca accesul reporterilor la informatie, iar efectul
acestor legi face dificil jurnalismul de calitate si ii impinge pe reporteri pe taramnul
ilegalitatii.

Exista problema limbajului folosit in materialul realizat. Nu trebuie sa exagereze,


sa inventeze, ci sa opteze pentru o acuratete absoluta, ceea ce presupune ca
declaratiile sa fie reproduce asa cum au fost emise de sursa. Reporterul nu trebuie
sa accepte mita.

Ancheta radiofonica poate fi prezentata in programele unui post de radio local,


territorial sau public. Reporterul trebuie sa cunoasca bine zona. In acest caz,
problemele cu care se confrunta locuitorii, zona de interes si profilul ascultatorilor.

Pentru a stabili particularităţile anchetei este suficient să reamintim câteva


trăsături specifice scriiturii în radio şi este clar că se va aplica regula fundamentală,
de a scrie „ pentru ureche „. Fraza va fi configurată simplu, cu propoziţii clare şi
fără exprimări pretenţioase, cu un limbaj accesibil. Ancheta pentru radio pe lângă
scriitura radiofonică mai are şi alte particularităţi.

Actualitatea este specifică majorităţii genurilor, dar în cazul anchetei se poate


spune că deseori un subiect rămâne în actualitate o zi din săptămână sau mai multe,
timp suficient ca un reporter să facă investigaţia. Subiectul unei anchete poate fi
atemporal, nefiind legat de activitatea de moment.

Oralitatea specifică radioului are şi în cazul anchetei o mare importanţă. Fiind


vorba de investigaţie , se poate crede că tonul folosit de reporter poate fi mai
ridicat sau mai autoritar, dar tocmai pentru că avem de obţinut informaţii de la unii
chiar implicaţi într-un fapt, trebuie adoptat o atitudine neutră.

Concizia este specifică radioului, dar în cazul acesta devine obligatorie pentru că
într-o anchetă regăsim mai mulţi intervievaţi : martori, oficialităţi şi sondaje
realizate pe stradă. Apoi, avem în vedere că apare şi scriptul reporterului, care are o
altă consistenţă, ocupând mult timp. Cel mai adesea asupra reporterului este
exercitată o anumită presiune pentru a reduce durata unei anchete. Unele anchete
se pot împinge şi pe un interval de timp de până la 15 minute, dar în general este
acceptată varianta optimă de 4- 5 minute. În aceste condiţii concizia rămâne
hotărâtoare.

Ritmul anchetei este dat de cursivitatea şi logica introducerii interviurilor şi


vox-urilor înregistrate în teren, dar şi de conceperea unui script clar şi coerent.
Reporterul are sarcina să selecteze prin montajul final cele mai importante şi
semnificative pasaje pentru a da cursivitatea şi atractivitate materialului său.
Numai astfel ascultătorul devine curios şi rămâne pe recepţie până la finalul
anchetei.

Spontaneitatea reporterului este elementul cheie în ancheta pentru radio.


Întrebările adresate intervievaţilor, reacţiile prompte la unele replici sunt factori
hotărâtori, care dovedesc publicului, că reporterul este incisiv, bine pregătit şi gata
oricând să-şi „ încuie ” interlocutorul, care încearcă anumite eschive. În radio,
vocea reporterului este prezentă, reacţia lui în faţa interlocutorului fiind sesizată
uşor de ascultător.