RAPORT DE ACTIVITATE

evaluare intermediară modul

Principii şi mecanisme ale guvernării moderne

Intocmit de ILIE MARIN

Instituţia/departamentul: D.A.D.R. ARGES

In atenţia: Doamnei PROF. UNIV. CĂRĂUŞAN MIHAELA

A. Obiectivul lucrării
ROLUL ŞI COMPETENŢELE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE
B. Descrierea acţiunii
Lucrarea a fost structurata in capitole legate de Noţiunea de administraţie publică,
Principii de bază ale administraţiei publice locale, Autorităţile publice locale, cu accent
pe Consiliile locale şi judeţene

Bibliografie
1. Petrescu, Rodica Narcisa, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj –Napoca, 2004;
2. Alex. Ioan, Cărăuşan Mihaela, Gorjan Ilie, Ivanoff Ivan Vasile, Manda Cezar, Nicu
Alina Livia, rădulescu Crina, Săraru Cătălin Silviu, Drept administrativ în Uniunea
Europeană, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007
3. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I – II, Ed. Nemira, Bucureşti,
1996;
4. Preda, Mircea, Curs de drept administrativ (partea generală şi partea specială), Casa
Editorială ,,Calistrat Hogaş”, Bucureşti, 1995;
5. Santai Ioan, Drept administrativ, Sibiu, Ed. „Alma Mater”, 2001
6. Constituţia României, Bucureşti, 1991;
7. Legea de revizuire a Constituţiei, Bucureşti, 2003;
8. Legea Administraţiei publice locale nr. 215/2001;
9. Mihaela Carausan, Note de curs. Pitesti 2007.
MINISTERUL INTERNELOR ŞI INSTITUTUL NAŢIONAL
REFORMEI ADMINISTRATIVE DE
ADMINISTRAŢIE

MODULUL II

ROLUL ŞI COMPETENŢELE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

LOCALE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. MIHAELA CĂRĂUŞAN
CURSANT:
ILIE MARIN

MAI 2007

2
 CUPRINS

1. NOTIUNEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA

1.1 Sfera de cuprindere a notunii de administratie publică

1.2 Distinctia dintre administratia publica centrala si administratia publică
locală
1.3 Natura juridică, locul şi rolul consiliilor locale şi judeţene în sistemul
administraţiei publice

2. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

LOCALE

2.1 Principiul autonomiei locale

2.2 Principiul descentralizării pe servicii

3. AUTORITĂTILE PUBLICE LOCALE

3.1 CONSILIILE LOCALE

3.1.1 Atribuţiile principale ale consiliilor locale

3.1.2 Funcţionarea consiliilor locale
3.1.3 Dizolvarea Consiliul local
3.1.4 Actele consiliului

3.2 CONSILIILE JUDETENE

3.2.1 Definiţia Consiliilor judeţene
3.2.2 Competenţa şi atribuţiile Consiliului judeţean
3.2.3 Funcţionarea Consiliului judeţean
3.2.4 Delegaţia permanentă a Consiliului judeţean
3.2.5 Secretarul Consiliului judeţean
3.2.6 Serviciile publice ale Consiliului judeţean
3.3 PREFECTUL

3.4 PRIMARII LOCALITATII

3.4.1 Atribuţiile primarului
3.4.2Primarul localităţii – autoritate publică, ce reprezintă şi
promovează interesul local
3.4.3 Actele primarului
3.4.4 Suspendarea mandatului primarului
3.4.5 Încetarea mandatului primarului
3.5 VICE PRIMARUL
3.6 SECRETARUL
3.7 SERVICIILE PUBLICE LOCALE

3
 1. NOTIUNEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA

Putem defini administraţia publică locală ca o activitate complexă, generală

sau specializată ce se realizează la nivelul circumscripţiilor administrative teritoriale
de către autorităţi publice locale alese sau numite şi ale căror competenţă se
îndeplineşte în regim de putere publică numai în cadrul circumscripţiei
administrative date.
1.1 Sfera de cuprindere a notunii de administratie publică
Activitatea executiva (constand in organizarea executarii si executarea in concret a
actelor normative) este realizata de un sistem de organe ce porta denumirea de organe
executive. Totalitatea acestor organe ce exercita atributii executive formeaza puterea
executiva, alaturi de celelalte doua puteri organizate in stat: legiuitoare si
judecatoreasca.
Dupa criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifica in organe cu
competenta generala si organe de specialitate, iar dupa din punctul de vedere al
competentei teritoriale distingem intre organele centrale si locale.
1.2 Distinctia dintre administratia publica centrala si administratia publica locala.
Distinctia dintre Administratia publica centrala si cea locala are la baza utilizarea
mai multor criterii cumulative. Ele au in vedere competenta teritoriala si materiala a
organelor ce compun administratia publica si natura interesului pe care il promoveaza.
Astfel, administratia publică centrală isi exercita competenta teritoriala la nivelul
intregului teritoriu national, iar cea locală doar la nivelul unitatilor administrativ
teritoriale in care au fost alese autoritatile respective. Pe de alta parte, organele ce
compun administratia publică centrală dispun fie de competenta materiala generală –
Guvernul, pe cand autoritatiile locale au o competenta materiala ce se circumscrie in jurul
realizarii interesului local.
In principiu administratia publica este strins legata de existenta unor structuri
politico-teritoriale cu carácter satal, în acest fel activitatea administrativă circumscriindu-
se unui teritoriu de dimensiuni mai mari sau mai mici. De aici şi apariţia acelui sistem
binar de organizare a administraţiei publice pe un anume teritoriu: administraţie publică
centrală- administraţie publică locală. Dacă în această ecuaţie apare şi ideea de libertate
locală, dimensiunea administraţiei publice locale devine mai complexă: pe lângă o

4
administraţie publică locală destinată realizarii interesului general, apare şi o
administraţie publică locală destinată satisfacerii unor interese de ordin local, aparţinând
unor colectivităţi locale, teritoriale. De aceea, pe lingă organizarea aparatului
administrativ central, se va avea în vedere organizarea administrativ-teritorială. În centrul
atenţiei vor sta permanent raporturile dintre centru şi teritoriu, iar fiecare regim
administrativ-teritorial va fi evidentiat părin particularităţile sale.
Conceptul “românesc” are în vedere evoluţia organizării şi funcţionării
administratiei publice pe teritoriul Romaniei de astazi. De aceea, “romanesc” un se refera
în exclusivitate la administratia publica în calitatea sa de creatie a poporului roman, ci şi
la modul in care romanii insisi au fost administrati de catre cancelariile diverselor state
care si-au intins vremelnic stapanirea asupra teritoriilor lociute de ei.
1.3 Natura juridică, locul şi rolul consiliilor locale şi judeţene în sistemul
administraţiei publice
Consiliile locale şi judeţene sunt autorităţi ale administraţiei publice conform
definirii lor legale, cât şi pentru că înfăptuesc activitatea executivă exercitând astfel o
putere sau o formă ori funcţie fundamentală de activitate publică realizată, în principal,
de catre întreg sistemul administraţiei de stat. De altfel, natura juridică administrativă a
acestor autorităţi rezultă pe deplin şi din specificul atribuţiilor conferite, precum şi din
modul lor de organizare şi funcţionare.
Consiliile locale şi judeţene sunt în mod evident, autorităţi locale, întrucât pe de o
parte, îşi desfăşoară activitatea numai în limitele unităţilor administrativ-teritoriale în care
au fost alese, iar pe de altă parte, exercită atribuţii de interes pentru acest nivel al
colectivităţii umane potrivit principiului autonomiei locale şi al descentralizării
serviciilor. Conform criteriului competenţei teritoriale, ele reprezintă o grupare distinctă
din cadrul sistemului executiv, diferită de organele centrale, inclusă în administraţia
publică locală, respectiv autorităţi comunale, orăşeneşti şi judeţene.
Consiliile locale şi judeţene sunt organe cu competenţă generală în unităţile care
funcţionează gestionând, sub propria responsabilitate, interesele colectivităţilor care le
reprezintă. În acest sens ele hotărăsc în tot ceea ce priveşte administrarea întereselor
publice locale, precum şi rezolvarea treburilor publice în condiţiile legii.
În primul rând, aceste organe decid în probleme esenţiale ale activităţii executive
locale, cum sunt programele de dezvoltare economico-socială, asupra bugetului local,
administrează domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale, etc.

5
 În al doilea rând, înfiinţează instituţii şi agenţi economici de interes local, numesc şi
eliberează din funcţii conducătorii acestora.
În al treilea rând, au iniţiativă şi hotărăsc cu respectarea legii, în probleme de interes
local, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor organe.
În al patrulea rând, aceste consilii aprobă statutul comunei şi oraşului.
Consiliile locale şi judeţene sunt organe alese, în mod direct pe baza reprezentării
proporţionale în cadrul unui scrutin de listă.
Aceste consilii sunt constituite pe baze colegiale, fiind alcătiute din mai multe
persoane alese, funcţionând în prezenţa majorităţii celor care le compun
Consiliile sunt organe deliberative, hotărând în probleme de interes local cu
majoritatea cerută de lege şi prin acte juridice obligatorii în raza lor de acţiune teritorială.
2. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE LOCALE
Prezentarea de ansamblu a principiilor de organizare şi funcţionare a
administraţiei publice.
Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale au o
importanţă deosebită în configurarea structurii organizatorice şi funcţionale a autorităţilor
publice locale, motiv pentru care ele sunt reglementate la nivel constituţional în felul
următor:
“ Administraţia publică din unităţile administrativ – teritoriale se întemeiază pe
principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice”.
Pentru înţelegerea sistemului promovat de Constituţia României în organizarea şi
funcţionarea administraţiei publice, trebuie precizat că se cunosc două modalităţi
principale de organizare administrativă: organizarea centralizată şi cea descentralizată la
care se adaugă un sistem intermediar şi secundar, respectiv organizarea desconcentrată.
În cadrul centralizării, statul îşi asumă singur sarcina administrării (a realizării
funcţiei executive), dispunând de o structură organizatorică ce promovează cu prioritate
interesul general.
Un alt element definitoriu pentru organizarea centralizată, este acela al puterii
ierarhice, definită ca un raport în cadrul căruia şeful este în măsură să se impună
subordonaţilor săi.
În cazul descentralizării, statul nu îşi asumă singur sarcina administrării, ci o
împarte, în anumite cote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivităţile locale.

6
 Sistemul descentralizării înlocuieşte puterea ierarhică – specifică centralizării – cu
controlul administrativ de legalitate.
Desconcentrarea administrativă este considerată ca fiind o formă intermediară între
organizarea centralizată şi cea descentralizată, caracterizată fiind “printr-o oarecare
independenţă, bineînţeles formală, a organelor locale în fruntea cărora sunt
funcţionarii numiţi de organele centrale”
2.1. Principiul autonomiei locale – fundament al organizării şi funcţionării
administraţiei publice locale.
“Prin principii în domeniul dreptului înţelegem atât un fundament al sistemului
de drept, cât şi o modalitate de coordonare a normelor juridice în jurul unei idei
călăuzitoare’’.
Pornind de la definiţia legală a acestui principiu şi de la analiza conţinutului Legii
Administraţiei publice locale în corelaţie cu dispoziţiile constituţionale şi cu documentele
internaţionale semnate de România, în doctrină se arătată că, din punct de vedere
structural, principiul autonomiei locale este compus din trei elemente : organizatoric,
funcţional, gestionar.
Din punct de vedere organizatoric autonomia locală se manifestă prin alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale de către populaţia cu drept de vot care
domiciliază în unitatea administrativ – teritorială respectivă, prin posibilitatea
recunoscută consiliilor locale de a adopta statutul localităţii, organigramele şi numărul de
personal, a organizării serviciilor publice locale şi a înfiinţării persoanelor de drept public
şi privat.
Funcţional autonomia locală presupune determinarea atribuţiilor autorităţilor locale
prin consacrarea plenitudinii de competenţă în soluţionarea problemelor de interes local ţi
exclude ingerinţa altor autorităţi.
Gestionar, autonomia locală vizează competenţa autorităţilor locale de a utiliza
patrimoniul persoanei juridice, respectiv a unităţii administrativ – teritoriale, în
conformitate cu interesul cetăţenilor.
Alte principii ale administraţiei publice locale - Aşa-zisele principii adăugate de Legea
administraţiei publice locale, alături de cele precizate în Constituţie şi anume eligibilitate
autorităţilor administraţiei publice locale, principiul legalităţii şi consultarea
cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit.

7
2.2. Principiul descentralizării pe servicii.
Descentralizarea administrativă, ca mod de organizare a administraţiei publice într-
un stat, îmbracă două forme : descentralizarea teritorială şi cea pe servicii.
“ În cazul descentralizării teritoriale teritoriul statului este împărţit în
circumscripţii administrative, în care funcţionează autorităţi administrative locale,
care se bucură de o oarecare independenţă faţă de autoritatea centrală ”. Astfel
anumite servicii publice locale sunt scoase din competenţa autorităţilor centrale şi date în
competenţa autorităţilor locale descentralizate, care girează în circumscripţiile în care au
fost alese.
Descentralizarea pe servicii nu se referă la o grupă de servicii de interes local, date
în competenţa autorităţilor locale, ci la un singur serviciu public, care este scos din
competenţa centrală sau locală, dându-i-se o organizare autonomă. În cazul acesta
serviciile publice primesc un patrimoniu şi organe proprii, întrucâtva independente de
organele administrative din competenţa cărora au fost scoase.
2.3. Noţiunea serviciului public.
Literatura din perioada interbelică fundamenta noţiunea de serviciu public pornind
de la nevoile sociale pe care le satisfăcea statul, serviciul public fiind mijlocul prin care
administraţia îşi exercita activitatea. În această optică, prof. Paul Negulescu, prin
serviciu public înţelegea un organism administrativ, creat de stat, judeţ sau comună, cu
o competenţă şi puteri determinate, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul
general al administraţiei publice care l-a creat, pus la dispoziţia publicului pentru a
satisface în mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general, căruia iniţiativă
privată nu ar putea să-i dea “decât o satisfacţiune incompletă şi intermitentă”.
După acest autor, statul poate să aibă şi servicii care nu au caracter public, atunci
când el se comportă ca patron. Pe când, în opinia prof. Anibal Teodorescu, care se înscrie
în teoria lui G. Jeze, serviciile publice se întâlnesc pretutindeni unde este o activitate de
stat. În orice caz se susţine că funcţia executivă a statului se exercită prin servicii publice;
totalitatea serviciilor publice formează administraţia.
Considerând necesar, având în vedere regimul juridic deosebit care se aplică în
legislaţia actuală, se disting două categorii de servicii publice.
Sensul noţiunii de serviciu public este acela de activitate organizată de
autorităţile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, destinată a satisface cu

8
caracter de permanenţă interesul general, în condiţiile regimului juridic de drept
public.
După cum se poate observa sensul dat noţiunii de serviciu public este unul limitat
de satisfacerea intereselor comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, motiv pentru
care ea nu cuprinde în sfera sa serviciile publice de interes naţional.
O primă categorie de servicii este cea girată de autorităţile administrative locale,
alese în condiţiile legii, în unităţile administrativ – teritoriale, respectiv de consiliile
comunale, orăşeneşti şi municipale.
Această categorie a serviciilor publice, se subdivide în servicii publice obligatorii şi
servicii publice facultative, după criteriul obligativităţii sau lipsei condiţiei de
obligativitate a constituirii lor.
Sunt servicii obligatorii, cele necesare pentru buna desfăşurare a activităţii
administraţiei publice, în unităţile administrativ teritoriale. Este cazul, spre exemplu, al
serviciilor de stare civilă şi autoritate tutelară.
Sunt servicii publice facultative, acelea a căror înfiinţare nu este obligatorie şi care
urmăresc asigurarea nevoilor cetăţenilor în funcţie de mijloacele financiare de care
dispune unitatea administrativ teritorială, conform art. 84 din Legea Administraţiei
publice locale.
În afară de deosebirea ce decurge între cele două tipuri de servicii, din caracterul lor
obligatoriu sau facultativ, se poate sesiza şi o altă deosebire importantă: preponderenţa
reglementărilor legale în organizarea şi funcţionarea serviciilor obligatorii, generată de
interesul naţional pe care îl promovează, în timp ce organizarea , funcţionarea şi
competenţa serviciilor publice facultative sunt stabilite la nivel regulamentar, prin
hotărârea consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în condiţiile art. 84 – 89 din
Legea 215/2002.
O a doua categorie de servicii publice, o constituie serviciile publice
descentralizate girate, în condiţiile legii, de regii autonome şi societăţi comerciale şi care
sunt cunoscute în ştiinţa dreptului administrativ sub denumirea generică de stabilimente
publice.
Din cele prezentate până acum , se poate observa că, un serviciu public poate fi
girat fie de către unităţile administraţiei publice comunale, orăşeneşti , municipale şi
judeţene, fie de către regii autonome sau societăţi comerciale constituite în conformitate
cu Legea nr. 15/1990.

9
 La aceste categorii se adaugă cele reglementate de Lege nr. 326/2001, cu privire la
serviciile de gospodărie comunală.
Există însă şi o a treia categorie a serviciilor publice şi anume aceea realizată de
instituţii publice . Astfel, consiliile comunale, orăşeneşti şi municipale pot înfiinţa,
conform Legii 215/2001 “ instituţii şi comercianţi de interes local ”, “ înfiinţează şi
asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local ” iar consiliile
judeţene “ hotărăsc în condiţiile legii înfiinţarea de instituţii şi societăţi comerciale ” şi
“ hotărăşte în condiţiile legii , asocierea cu consiliile locale , pentru realizarea unor
obiective de interes comun, scop în care poate înfiinţa împreună cu acestea instituţii
publice, societăţi comerciale şi servicii publice ”.
3. AUTORITĂTILE PUBLICE LOCALE
3.1 CONSILIILE LOCALE
Consiliile locale sunt compuse dintr-un număr de consilieri pe care legea îi
determină în funcţie de numărul populaţiei unităţii administrativ – teritoriale. Ei aleşi
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea
privind alegerile locale.
Consiliul local ca autoritate deliberativă, este un organ colectiv de conducere care
îşi exercită atribuţiile în principal prin adoptarea unor acte normative, denumite hotărâri.
3.1.1. Atribuţiile principale ale consiliilor locale
Atribuţiile principale ale consiliilor locale (comunale, orăşeneşti, municipale) se
circumscriu în domeniul interesului local, constând din: alege din rândul consilierilor
viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz; stabileşte, în limitele normelor legale,
numărul de personal din aparatul propriu; aprobă statutul comunei sau al oraşului,
precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului; avizează sau aprobă,
după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială, de organizare şi
amenajare a teritoriului, documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism, inclusiv
participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de cooperare
transfrontalieră, în condiţiile legii; aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite
şi modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului
bugetar; stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii;
aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de
specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi ale regiilor autonome de

10
interes local; administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a comunei sau oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local,
în condiţiile legii; hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
privată a comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii; înfiinţează instituţii publice,
societăţi comerciale şi servicii publice de interes local; urmăreşte, controlează şi
analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin
lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi serviciile publice de interes
local; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii serviciilor publice
de interes local, precum şi pe cei ai instituţiilor publice din subordinea sa; aplică sancţiuni
disciplinare, în condiţiile legii, persoanelor pe care le-a numit; hotărăşte asupra înfiinţării
şi reorganizării regiilor autonome de interes local; exercită, în numele unităţii
administrativ-teritoriale, toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale pe care le-a
înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi comerciale; numeşte şi eliberează
din funcţie, în condiţiile legii, membrii consiliilor de administraţie ale regiilor autonome
de sub autoritatea sa; analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi
financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul
local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi
fenomenelor meteorologice periculoase; stabileşte măsurile necesare pentru construirea,
întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri
aparţinând căilor de comunicaţii de interes local; aprobă, în limitele competenţelor sale,
documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local şi asigură
condiţiile necesare în vederea realizării acestora; asigură, potrivit competenţelor sale,
condiţiile materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a instituţiilor şi
serviciilor publice de educaţie, sănătate, cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii publice,
apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, de sub autoritatea sa; urmăreşte şi
controlează activitatea acestora; hotărăşte, în localităţile cu medici sau cu personal sanitar
în număr insuficient, acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte
facilităţi, potrivit legii, în scopul asigurării serviciilor medicale pentru populaţie;
asemenea facilităţi pot fi acordate şi personalului didactic; contribuie la organizarea de
activităţi ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement; hotărăşte cu privire la
asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor publici, poliţiei,

11
jandarmeriei, pompierilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă, în condiţiile legii, şi
propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora; acţionează pentru protecţia şi
refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii calităţii vieţii; contribuie la protecţia,
conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a
parcurilor şi rezervaţiilor naturale, în condiţiile legii; contribuie la realizarea măsurilor de
protecţie şi asistenţă socială; asigură protecţia drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în
vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură
funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local; înfiinţează şi organizează
târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze sportive şi asigură buna
funcţionare a acestora; atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de
pieţe şi de obiective de interes public local; conferă persoanelor fizice române sau străine,
cu merite deosebite, titlul de cetăţean de onoare al comunei sau al oraşului; hotărăşte, în
condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu
organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării
în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; hotărăşte
înfrăţirea comunei sau oraşului cu unităţi administrativ-teritoriale similare din alte ţări;
hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei
publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi
internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor
interese comune; sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase; asigură
libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii.
Consiliul local exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.
3.1.2. Funcţionarea Consiliilor locale
Consiliile locale lucrează în şedinţă publică lunar, la convocarea primarului. El se
poate întruni şi ori de câte ori este necesar, sau în şedinţe extraordinare (art.23 din legea
69/1991).
Şedinţele consiliului local sunt legal constituite dacă sunt prezenţi majoritatea
consilierilor în funcţie. Prezenţa consilierilor la şedinţe este obligatorie, absenţa
nejustificată a acestora la 2 şedinţe consecutive, nemotivat poate atrage sancţiunea
consilierului.
3.1.3. Dizolvarea Consiliului local
Consiliul local poate fi dizolvat în următoarele situaţii:

12
 a) - numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate
completa cu supleanţi (se dizolvă de drept). Dizolvarea de drept se comunică de către
primar prefectului, care, prin ordin, ia act de dizolvarea consiliului şi propune Guvernului
organizarea de noi alegeri. Ordinul Prefectului poate fi atacat la instanţa de contencios
administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare.
b) - timp de trei luni consecutive, consiliul nu s-a întrunit sau la 3 şedinţe
consecutive nu s-a adoptat nici o hotărâre.
c) - dacă a adoptat hotărâri repetate, care au fost anulate irevocabil de
instanţa judecătorească întrucât au contravenit intereselor generale ale Statului sau au
încălcat Constituţia şi legile. în acest caz dizolvarea se face prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea motivată a Prefectului ca are la baza hotărâri judecătoreşti. Până la
constituirea noului consiliu, ca urmare a organizării de alegeri, primarul va rezolva
problemele curente ale oraşului sau comunei.
3.1.4. Actele consiliului
Consiliile locale adoptă hotărâri, în prezenţa majorităţii membrilor consiliului. în
condiţiile legii sau al Regulamentului de organizare şi funcţionare condiţiile de cvorum
pot fi şi altele.
Actele consiliului pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ de către
consilieri de orice persoană fizică sau juridică interesată, sau de către prefect în cadrul
atribuţiei de tutelă administrativă limitată. în această din urmă situaţie, sesizarea de către
prefect a instanţei de contencios administrativ atrage de drept suspendarea hotărârii
consiliului.
Actele consiliului sunt avizate, în faza de proiect, de către comisiile de specialitate
ale consiliului. Ele se semnează de preşedintele de şedinţă şi se contrasemnează de către
secretar comunicându-se primarului. în caz de imposibilitate a preşedintelui de şedinţă de
a semna actele consiliului, acestea vor fi semnate de unul dintre consilierii prezenţi.
Hotărârile normative devin obligatorii de la data aduceri lor la cunoştinţa publică,
iar cele individuale, de la data comunicării.
Aducerea la cunoştinţa publică a hotărârilor cu caracter normativ se face numai
după expirarea termenului în care prefectul poate exercita calea de atac în faţa instanţei
de contencios administrativ sau după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin
care acţiunea prefectului a fost respinsă.

13
 La adoptarea hotărârilor consiliului nu pot lua parte la deliberări consilierul care, fie
personal, fie prin soţ, soţie sau afin, ori rude până la gradul al patrulea au un interes
patrimonial, în problema supusă dezbaterii consiliului. Altminteri, astfel de hotărâri pot fi
anulate.
3.2 CONSILIILE JUDEŢENE
3.2.1 Definirea Consiliilor judeţene
Constituţia României defineşte Consiliul judeţean ca „autoritatea administraţiei
publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeţean” ( art. 121, alin 1)
Consiliul judeţean se compune din consilieri aleşi potrivit prevederilor Legii nr.
70/1991. Numărul consilierilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte în raport cu
populaţia judeţului existentă la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile.
Membrii consiliilor locale pot fi membrii consiliilor judeţene numai dacă au candidat şi
au fost aleşi consilieri judeţeni.
3.2.2 Competenţa şi atribuţiile Consiliului judeţean
Competenţa consiliului judeţean, este determinată prin lege, potrivit cu
necesităţile şi specializarea autorităţii, ea fiind materială, teritorială şi temporară.
Competenţa teritorială a consiliului judeţean se exercită la nivelul unităţii administraţiei
teritoriale în care funcţionează. În ceea ce priveşte competenţa materială, atât prevederile
legii fundamentele, cât şi cele ale legii organice, o circumscriu la coordonarea activităţii
consiliilor locale „în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean”.
Atribuţiile consiliului judeţean sunt prevăzute în art.59, potrivit căruia acestea
exercită următoarele atribuţii principale: coordonează activitatea consiliilor locale în
vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean; organizează şi conduce serviciile
publice judeţene şi aprobă regulamentele de funcţionare a acestora analizează programe
şi prognoze de dezvoltare economico-socială a judeţului şi urmăreşte realizarea acestora;
adoptă bugetul judeţean şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte orientările
generale privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, precum şi
amenajarea teritoriului; administrează domeniul public şi privat al judeţului; asigură
construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeţean precum şi a
drumurilor de legătură cu judeţele vecine; alege, dintre consilieri, preşedintele,
vicepreşedintele şi delegaţia permanentă a consiliului judeţean; adoptă regulamentul
consiliului aprobă impozite şi taxe judeţene, precum şi taxe speciale pe timp limitat, în

14
condiţiile legii; numeşte şi eliberează din funcţie membrii consiliului împuterniciţilor
agenţilor economici ce gestionează bunurile domeniului public de interes judeţean;
urmăreşte şi controlează activitatea consiliului împuterniciţilor acestor agenţi; pe
perioada existenţei lor, analizând activitatea trimestrial rapoarte ale acestora.
3.2.3. Funcţionarea Consiliului judeţean
Potrivit prevederii legii organice, în art.55, alin. 2, consiliul judeţean „se compune
din consilieri aleşi”. Aceste norme legale definesc caracterul colegial şi electiv al acestor
autorităţi, care îşi desfăşoară activitatea într-un cadrul deliberativ - de adunare. La fel ca
şi în cazul consiliilor locale, durata mandatului acestuia este de 4 ani şi se exercită de la
data depunerii jurământului de către consilieri şi până la întrunirea noului consiliu ales.
Funcţionarea consiliului judeţean se realizează prin întrunirea acestuia în şedinţe
ordinare şi extraordinare. Astfel consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare,
trimestrial, el se poate întruni în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la
cererea preşedintelui consiliului, a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului
sau delegaţiei permanente. Convocarea consiliului judeţean se face de către preşedintele
acestuia, cu cel puţin 10 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cel puţin 3 zile înaintea celor
extraordinare, Convocarea se face în scris şi se consemnează în procesul-verbal al
şedinţei. Invitaţia la şedinţă va preciza ordinea de zi, data şi locul desfăşurării acesteia.
Şedinţele consiliului judeţean sunt legal constituite, dacă este prezentă majoritatea
consilierilor. Ca şi în cazul şedinţelor consiliilor locale, la şedinţele consiliilor judeţene
prezenţa consilierilor este obligatorie, iar în cazul în care un consilier absentează de două
ori consecutiv nemotivat, el poate fi sancţionat în condiţiile regulamentului consiliului.
Şedinţele consiliului judeţean, de regulă, sunt publice, dar sunt şi situaţii când consilierii
hotărăsc cu majoritate de voturi ca acestea să se desfăşoare cu „uşile închise”. Dezbaterile
din cadrul şedinţelor sunt întotdeauna numai în limba oficială a statului român. Datorită
importanţei problemelor de buget, şi în cazul bugetului judeţean legea conţine o normă
imperativă prin care se impune obligaţia de a-l discuta în şedinţă publică. La şedinţele
consiliului judeţean dezbaterile acestuia se vor consemna într-un proces-verbal semnat de
preşedintele consiliului judeţean, de secretarul consiliului şi de cel puţin trei consilieri
judeţeni. La începutul fiecărei şedinţe secretarul consiliului judeţean va trebui să prezinte
procesul-verbal al şedinţei anterioare şi să-l supună aprobării consiliului judeţean, în
condiţiile menţinerii exacte a opiniilor exprimate de consilieri. Procesele-verbale ale
şedinţelor consiliului judeţean se depun într-un dosar special, sigilat şi semnat de

15
preşedintele consiliului judeţean, secretarul consiliului judeţean, secretarul consiliului
judeţean precum şi de consilieri.
Hotărârile consiliului judeţean vor fi adoptate „cu votul a cel puţin jumătate plus
unu din numărul membrilor prezenţi, în afara cazurilor în care legea sau regulamentul
consiliului prevede a altă majoritate”, precum şi aplicarea regulii potrivit căreia în caz de
paritate de votri, hotărârea nu se adoptă. Hotărârile consiliului judeţean sunt acte de
realizare a autorităţii, obligatorii şi executorii, având putere de reglementare, bineînţeles,
în condiţiile legii şi pot fi normative sau cu caracter individual. Hotărârile normative sunt
cele privind adoptarea bugetului judeţean, sau de stabilire de impozite şi taxe, care
trebuie să fie luate cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor consiliului
judeţean. Unele hotărâri, în probleme pe care consiliul le stabileşte, pot fi luate şi prin vot
secret, cele cu privire la persoane se adoptă întotdeauna, prin vot secrete. Hotărârile
consiliului judeţean se semnează de preşedintele consiliului judeţean.
Preşedintele consiliului judeţean este ales din rândul membrilor consiliului
judeţean, cu acest prilej fiind aleşi şi unul sau doi vicepreşedinţi cu votul majorităţii
membrilor consiliului judeţean, pe durata mandatului consiliului. Acesta este investit în
funcţia de şef al administraţiei publice judeţene şi răspunde de buna funcţionare a
administraţiei judeţului, lui subordonându-i-se şi serviciile consiliului judeţean. El este şi
preşedintele delegaţiei permanente şi semnează deciziile delegaţiei permanente.
Preşedintele consiliului judeţean, îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
conduce şedinţele consiliului judeţean şi asigură executarea hotărârilor acestuia; exercită
atribuţiile care revin judeţului în calitate de persoană juridică; exercită funcţia de
ordonator principal de credite; întocmeşte proiectul bugetului judeţean şi contul de
încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune aprobării consiliului; numeşte şi eliberează
din funcţie personalul administraţiei publice judeţene; prezintă consiliului, anual sau ori
de câte ori este necesar, rapoarte cu privire la starea şi activitatea administraţiei judeţului,
precum şi cu privire la starea economică şi socială a acestuiam; îndeplineşte şi alte
atribuţii prevăzute de lege sau încredinţate de către consiliul judeţean.
În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite dispoziţii cu caracter individual.
Aceste dispoziţii devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoştinţa persoanelor
interesate.
Atât preşedintele cât şi vicepreşedinţii consiliului judeţean sunt salariaţi pentru
funcţie pe toată durata mandatului lor.

16
3.2.4. Delegaţia permanentă a Consiliului judeţean
Delegaţia permanentă este, după cum reiese din denumirea ei, un organ al
administraţiei publice judeţene, cu activitatea permanentă, care realizează conducerea
operativă a treburilor administraţiei judeţene.
Delegaţia permanentă constituie, prin natura atribuţiilor ce-i revin, o autoritate
executivă a consiliului judeţean. Prin modul de formare şi compunere, delegaţia
permanentă este o autoritate electivă şi colegială. Delegaţiile permanente sunt autorităţi
proprii numai consiliilor judeţene, pentru realizarea conducerii operative a treburilor
administraţiei publice judeţene şi au rolul de a aduce la îndeplinire hotărârile consiliului
judeţean, exercitând atribuţiile acestuia, cu excepţia acelora prevăzute expres de lege
numai în competenţa consiliului. Asigurând realizarea conducerii operative a treburilor
administraţiei publice judeţene şi îndeplinind nemijlocit hotărârile consiliilor judeţene
care le-au ales, delegaţiile permanente au acceaşi competentă teritorială dar răspund în
faţa consiliilor judeţene. Deşi legea organică prevede că delegaţia permanentă emite
decizii, totuşi aceasta nu este investită de lege cu dreptul de reglementare, adică cu
dreptul de a emite norme primare. Activitatea delegaţiei permanente este numai
executivă, nu şi de dispoziţie. Delegaţiile permanente dispun de o anumită autonomie,
reflectată în independenţa lor operativă.
Delegaţiile permanente se aleg de consiliile judeţene în şedinţa de constituire, după
validarea mandatelor consilierilor şi alegerea preşedintelui şi vicepreşedinţilor consiliului
judeţean, deoarece, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean sunt şi preşedinte
şi respectiv vicepreşedinţi ai delegaţiei permanente. Consiliile judeţene pot deci alege în
calitatea de membru al a delegaţiilor permanent, numai consilieri judeţeni, la care se
alătură preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean. Numărul membrilor delegaţiei
permanente este de 5-7 consilieri.
Delegaţiile permanente îşi vor înceta activitatea de regulă, la expirarea mandatului
pentru care au fost alese consiliile judeţene. Delegaţia permanentă îşi desfăşoară
activitatea de regulă, în şedinţe convocate ori de câte ori este necesar. Delegaţia poate
lucra şi prin preşedintele său care este, conform prevederilor legale şi preşedintele
consiliului judeţean, sau prin vicepreşedinţii ce deţin şi ei această calitate sau, prin
membrii aceştia cărora li se pot repartiza anumite sarcini ale activităţii curente şi
concrete.

17
 Legiuitorul i-a atribuit importante atribuţii, întrucât, altfel nu ar fi fost posibil ca
aceasta să realizeze conducerea operativă a treburilor administraţiei publice judeţene şi să
ducă la îndeplinire hotărârile consiliului judeţean.
Exercitarea atribuţiilor delegaţiei permanente ca şi aducerea la îndeplinire a
hotărârilor consiliului judeţean se realizează prin emitere de decizii. Acestea sunt luate în
plenul delegaţiei permanente, cu votul stabilit prin regulamentul consiliului judeţean,
respectiv cu cel al majorităţii membrilor săi.
În ceea ce priveşte producerea efectelor juridice ale deciziilor, legea organică
precizează că „ele devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinţa persoanelor fizice
şi juridice interesate”.
3.2.5. Secretarul Consiliului judeţean
Potrivit art.69 din legea administraţiei publice locale „consiliul judeţean şi al
municipiului Bucureşti are un secretar numit de către Departamentul pentru Administraţia
publică Locală, pe bază de concurs, organizat potrivit legii”. Secretarul are rolul de a
urmări aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legale, a hotărârilor consiliului judeţean, a
deciziilor delegaţiei permanente şi a dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean.
Secretarul este funcţionar public şi trebuie să aibă studii superioare juridice sau
administrative. Legea stabileşte în mod imperativ că secretarul consiliului judeţean „nu
poate fi membru al vreunui partid politic sau formaţiuni politice”. Secretarul consiliului
judeţean va exercita atât atribuţii pentru autoritatea administraţiei publice judeţene, cât şi
cele proprii. El va asigura convocarea consiliului judeţean, atât în şedinţe ordinare cât şi
extraordinare, dar şi pe cele ale delegaţiei permanente, înţelegând prin aceasta
transmiterea invitaţiilor scrise, publicitatea acestor convocări, comunicând şi înaintând
autorităţilor şi persoanelor interesate actele emise de consiliul judeţean, de delegaţia
permanentă şi de preşedintele consiliului judeţean.
Secretarul are atribuţii importante în ceea ce priveşte participarea şi pregătirea
şedinţelor consiliului judeţean ca şi a celor ale delegaţiei permanente, precum şi
pregătirea lucrărilor ce se supun dezbaterii acestora şi avizarea din punct de vedere
juridic a proiectelor de hotărâri şi decizii. Secretarul consiliului judeţean supraveghează
sau asigură întocmirea stenogramelor şi proceselor-verbale ale consiliului, dar şi ale
delegaţiei permanente, îngrijindu-se ca acestea să fie semnate, sigilate, parafate şi păstrate
în dosare speciale ale acestor şedinţe.

18
 Controlul activităţii secretarului consiliului judeţean se realizează de Departamentul
pentru Administraţia Publică Locală, şi, în cazul neîndeplinirii atribuţiilor sau a săvârşirii
unor abuzuri, se va decide eliberarea din funcţiei a acestuia.
3.2.6. Serviciile publice ale Consiliului judeţean
Consiliul judeţean în vederea realizări atribuţiilor sale , organizează servicii publice.
Aceste servicii publice sunt conduse de către consiliul judeţean iar activitatea lor se
desfăşoară în baza regulamentelor de funcţionare aprobate de acesta. Serviciile publice se
organizează potrivit specificului şi nevoilor judeţului, dar cu respectarea prevederilor
legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune consiliul judeţean.
Serviciile publice ale consiliului judeţean sunt acele compartimente funcţionale care
realizează activitatea consiliului, prin acte şi operaţiuni tehnico-materiale şi care nu au
competenţă distinctă de a consiliului, în numele căruia acţionează. Ele sunt subordonate
consiliului judeţean, prin preşedintele acestuia care numeşte şi eliberează personalul
acestor servicii.
Cu titlu de exemplu se pot avea în vedere serviciul juridic şi secretariat-
administrativ, serviciul financiar-contabilitate, serviciul de analize şi prognoze şi altele.
Prin regulamentul aprobat de consiliul judeţean, serviciilor judeţene li se stabilesc
atribuţiile, activităţile şi operaţiunile administrative şi tehnice ce urmează să le
desfăşoare, ele fiind cele care pregătesc diferite proiecte de hotărâri, de decizii şi chiar de
dispoziţii care vor fi supuse apre aprobare consiliului, delegaţiei permanente sau
preşedintelui consiliului judeţean, după caz.
Consiliul judeţean poate delega unele dintre atribuţiile sale, unora dintre servicii,
dar actele vor fi întotdeauna redactate în numele consiliului şi senate de persoanele care îl
reprezintă, potrivit legii.
Pentru serviciile publice judeţene este caracteristic faptul că ele nu au dreptul de a
emite acte administrative, deoarece nu au calitatea de subiect de drept administrativ.
Serviciile consiliului judeţean sunt subordonate preşedintelui consiliului judeţean; aceasta
însă nu exclude ca unele servicii să fie date în subordonarea secretarului, sau a
vicepreşedinţilor.
3.3 PREFECTUL
Prefectul este un organ unipersonal al administraţiei publice, investit cu o
competenţă materială generală şi teritorială limitată la nivelul judeţului în care
funcţionează. Articolul 106 din Legea nr. 69/1991, republicată, dispune: „Guvernul

19
numeşte câte un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti”. Textul citat reia dispoziţiile cuprinse în articolul 122 (1) din Constituţie.
Rezultă, deci, că prefectul este numit în funcţie printr-un act de autoritate, şi nu ales.
Potrivit articolului 106 din legea menţionată, „Prefectul este ajutat de un
subprefect”. Existenţa subprefectului nu schimbă natura juridică a prefectului.
Din dublul caracter, politic şi administrativ al statutului prefectului, care, în acelaşi
timp, este reprezentantul Guvernului şi realizează funcţii administrative importante,
rezultă că acesta nu are nici o garanţie în ce priveşte cariera sa, care încetează odată cu
existenţa Guvernului care l-a numit. Ori, un specialist în administraţia publică presupune
o pregătire de specialitate şi garanţii de stabilitate. În practică, aspectul politic coexistă cu
cel administrativ şi ambele sunt esenţiale.
Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, potrivit legii, îndeplineşte următoarele
atribuţii principale (articolul 110): asigură realizarea intereselor naţionale, respectarea
legilor şi a ordinii publice; exercită controlul cu privire la legalitatea actelor
administrative autorităţilor publice locale şi judeţene; avizează numirea sau eliberarea din
funcţie a conducătorilor serviciilor publice ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei centrale organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti; dispune luarea
măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor
cetăţenilor, prin organele legal constituite; răspunde, în condiţiile stabilite de lege, de
pregătirea şi aducerea la îndeplinire a măsurilor de apărare care nu au un caracter militar;
autorităţiile militare şi organele locale ale Ministerului de Interne au obligaţia să
informeze pe prefect asupra oricăror probleme care pot avea importanţă pentru judeţ;
prezintă, anual, Guvernului un raport asupra stării generale economice, sociale, culturale
şi administrative a judeţului.
Cât priveşte dispoziţia potrivit căreia prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii
prevăzute de lege, problema se pune sub două aspecte şi anume:
Un prim aspect îl constituie acele atribuţii, altele decât cele cuprinse în articolul
110, prevăzute chiar în Legea nr.69/1991 cum ar fi: convocarea consiliilor locale în
şedinţa de constituire – articolul 16 alin.(1) - ; numirea şi eliberarea din funcţie a
secretarilor consiliilor comunale şi orăşeneşti (articolul 52 alin. (1) ) ; convocarea
consiliului judeţean în şedinţa de constituire – articolul 16 alin. (1), aplicabil potrivit
articolului 62- ; asistarea la şedinţele delegaţiei permanente a consiliului judeţean –
articolul 69- ; convocarea comisiei administrative – articolul 117.

20
 Cel de-al doilea aspect îl reprezintă atribuţiile pe care le exercită prefectul în
temeiul prevederilor altor legi.
Pentru a emite ordine nu numai legale, ci şi documentate, alin. (2) al articolului 113
prevede că ordinele – prefectului – care stabilesc măsuri cu caracter tehnic şi de
specialitate, sunt emise după consultarea organelor sau serviciilor de specialitate şi sunt
contrasemnate de conducătorii acestora.
Prefectul pentru a-şi îndeplini atribuţiile, este încadrat într-o structură
organizatorică, formată din funcţionari publici. Această structură organizatorică, având în
frunte pe prefect, formează instituţia prefecturii.
În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se organizează, pe lângă prefecturi,
Comisia administrativă. Ea are următoarea componenţă: prefectul, care este şi
preşedintele ei, preşedintele consiliului judeţean sau, în cazul municipiului Bucureşti,
primarul general al Capitalei, primarul municipiului reşedinţă de judeţ şi conducătorii
serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale
existente în judeţe sau în municipiul Bucureşti.
În exercitarea atribuţiilor sale, comisia emite hotărâri, care se adoptă prin vot
deschis şi se semnează de către Preşedintele Comisiei.
3.4. PRIMARII LOCALITATII
Comunele şi oraşele au câte un primar şi un viceprimar, iar oraşele reşedinţă de
judeţ, câte 2 viceprimari, aleşi în condiţiile legii. Viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi
consilieri. Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să îşi exprime
punctul de vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii
Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, este şeful administraţiei
publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale, pe care îl conduce si îl controlează, răspunde de buna funcţionare a administraţiei
publice locale, în conditiile legii, şi mai ales reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu
alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum si în
justiţie.
Primarul este autoritatea executivă a administraţiei publice locale care îndeplineşte
în acelaşi timp şi rolul de reprezentant al statului în relaţiile cu perosane fizice şi juridice
din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie, în unitatea administartiv teritorială în care
a fost ales. Primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de
către cetăţenii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială în care urmează să-şi

21
exercite mandatul. În esenţă, primarul fiind definit ca autoritate executivă, el are drept
principale atribuţii organizarea executării şi executarea în concret a legilor, hotărârilor de
guvern, precum şi a hotărârilor consiliului local.
Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei
publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale, pe care îl conduce şi îl controlează.
Primarul răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice locale, în condiţiile
legii.
3.4.1. Atribuţiile primarului
Principalele atribuţii ce revin primarului sunt: asigură respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în
aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor
Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi
instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai
autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean;
asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care apreciază
că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect; poate
propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la problemele
locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea
acestei consultări, în condiţiile legii; prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori
este necesar, informări, privind starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, în
concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi
informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;
întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le
supune spre aprobare consiliului local; verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi
cheltuirea sumelor din bugetul local şi comunică de îndată consiliului local cele
constatate; asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă, care au
obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii; ia măsuri pentru elaborarea
planului urbanistic general al localităţii şi îl supune spre aprobare consiliului local;
asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii consiliului local; exercită
controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţii şi ia
măsuri pentru buna funcţionare a acestora; conduce serviciile publice locale; asigură

22
funcţionarea serviciilor de stare civilă şi de autoritate tutelară; supraveghează realizarea
măsurilor de asistenţă şi ajutor social; îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă; emite
avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege; numeşte şi eliberează
din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretarului; propune consiliului
local numirea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a conducătorilor regiilor
autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local; organizează evidenţa
lucrărilor de construcţii din localitate şi pune la dispoziţie autorităţilor administraţiei
publice centrale rezultatele acestor evidenţe; ia măsuri pentru controlul depozitării
deşeurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizării malurilor
cursurilor de apă din raza comunei sau a oraşului, precum şi pentru decolmatarea văilor
locale şi a podeţelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari.
Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte acte normative,
precum şi însărcinările date de consiliul local.
În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau
individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau
după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al
subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de
specialitate al consiliului local, constituie o structură funcţională cu activitate
permanentă, denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire
hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale
colectivităţii locale.
3.4.2. Primarul localităţii – autoritate publică, ce reprezintă şi promovează interesul
local
Primarul îndeplineşte o dublă calitate:
- accea de reprezentant al statului în unitatea administrativă – teritorială
respectivă. În această calitate el exercită atribuţii de ofiţer de stare civilă şi este persoana
sub îndrumarea căreia se realizează activitatea de autoritate tutelară şi stare civilă;
- aceea de reprezentant al localităţii a cărei populaţie l-a ales. Altfel, primarul
este reprezentantul comunei sau oraşului în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din
ţară sau din străinătate, precum şi în justiţie
3.4.3. Actele primarului

23
 În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau
individual.
Dispoziţiile normative devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoştinţă
publică, iar cele individuale de la data comunicării lor persoanelor interesate. Aducerea la
cunoştinţa publică a dispoziţiilor normative ale primarului poate avea loc prin publicare
în presa locală sau prin afişare la sediul consiliului local şi în alte locuri special
amenajate, accesibile publicului. Dispoziţiile cu caracter individual se comunică direct
celor interesaţi, sub semnătură sau prin poştă, cu dovadă de primire.
Dispoziţiile primarului se avizează pentru legalitate de către secretarul comunei sau
oraşului.
Secretarul nu va aviza favorabil dispoziţiile primarului pe care le consideră ilegale,
dar în aceste cazuri va prezenta scris primarului motivele refuzului său.
Secretarul comunică prefectului dispoziţiile primarului, de îndată, dar nu mai târziu
de 3 zile de la data emiterii acestora. Comunicarea dispoziţiilor primarului, însoţite de
eventualele obiecţii cu privire la legalitatea acestora, se face, în scris, de către secretar şi
va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
Secretarul asigură comunicarea dispoziţiilor primarului şi altor autorităţi sau
instituţii publice, precum şi persoanelor interesate, în cel mult 10 zile de la data emiterii
acestora, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, secretarul asigură aducerea la îndeplinire publică a dispoziţiilor
normative ale primarului , dar numai după 5 zile de la data comunicării lor oficiale către
prefect. În cadrul acestui termen, prefectul va examina legalitatea dispoziţiei primaruluişi,
în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, va solicita primarului reanalizarea
dispoziţiei în cauză, cu propuneri motivate de modificare sau revocare a acesteia. În urma
intervenţiei primarului este posibil ca publicarea dispoziţiei primarului să nu aibă loc,
dacă însuşi primarul va accepta că dispoziţia sa este ilegală sau are dubii în legătură cu
legalitatea acesteia.
3.4.4. Suspendarea mandatului primarului
Durata mandatului primarului este de 4 ani şi poate fi prelungit prin lege organică în
caz de război sau catastrofă.
În situaţia expres prevăzută de lege, şi anume, în cazul arestării preventive,
mandatul primarului este suspendat de drept. Măsura arestării se comunică de îndată de

24
către instanţa judecătorească prefectului care, prin ordin, constată suspendarea
mandatului.
Suspendarea poate fi dispusă numai la cererea motivată a instantei de judecată sau a
Parchetului.
Suspendarea durează până la solutionarea definitivă a cauzei, în afară de cazul în
care Parchetul sau instanta de judecată a solicitat ridicarea acestei măsuri mai înainte.
Ordinul de suspendare se comunică, de îndată, primarului.
Împotriva ordinului de suspendare, primarul se poate adresa instantei de judecată în
condiţiile Legii contenciosului administrativ, în termen de 10 zile de la luarea la
cunostintă. Dacă primarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul
la despăgubiri, în condiţiile legii.
3.4.5. Încetarea mandatului primarului
Încetarea mandatului de primar, la termen, are loc la data depunerii jurământului de
către noul primar. Însă, calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea
duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: demisie; incompatibilitate;
schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; imposibilitatea de a o
fi exercitat pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege; condamnarea definitivă, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o
pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicţie judecătorească prin hotărâre
definitivă; pierderea drepturilor electorale; deces.
În situaţiile prevăzute mai sus Consiliul local adoptă o hotărâre prin care ia act de
încetarea mandatului primarului şi declară vacantă funcţia acestuia.
În cazul demisiei, până la adoptarea de către Consiliul local a hotărârii de mai sus,
primarul poate reveni asupra demisiei. Primarul poate fi demis din funcţie pentru
motivele prevăzute mai sus, care se aplică în mod corespunzător, dacă actele acestuia au
fost emise cu rea-credintă. Demiterea primarului, bazată pe hotărârile definitive ale
instanţei de judecată se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a
prefectului. Hotărârea şi motivele care au stat la baza emiterii acesteia se aduc la
cunoştinţă primarului de către prefect, în termen de 5 zile de la publicarea hotărârii în
Monitorul Oficial al României.
Până la alegerea noului primar sau pe timpul suspendării din funcţie a acestuia,
atribuţiile primarului se îndeplinesc de către viceprimarul desemnat de consiliul local.

25
 3.5 VICEPRIMARUL
Potrivit art. 61 din Legea administraţiei publice locale, în activitatea sa, primarul
este ajutat de unul sau doi viceprimari care sunt aleşi, dintre consilieri, de către consiliul
local pentru un mandat de 4 ani.
Viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri locali. În acest scop, Legea nr.
215/2001 prevede în art. 156 ca în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare,
viceprimarii aveau obligaţia să opteze, fie pentru calitatea de consilier, fie pentru funcţia
de viceprimar.
Alegerea viceprimarilor se face de către consiliile locale din rândul acestora, cu
votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie.
Ca şi în cazul primarului, pe toată durata exercitării mandatului de viceprimar,
contractul de muncă al acestuia la instituţii publice, regii autonome , companii naţionale,
societăţi naţionale, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat sau la societăţile
comerciale de sub autoritatea consiliilor locale sau judeţene se suspendă de drept. De
asemenea, viceprimarul primeşte pe toată durata exercitării mandatului său o
indemnizaţie stabilită, potrivit legii.
Mandatul viceprimarului poate înceta prin act administartiv (hotărârea consiliului
local) sau de drept.
Încetarea mandatului prin act administartiv poate avea loc prin schimbarea din
funcţie a acestuia.
Schimbarea din funcţie a viceprimarului se face de consiliul local, la propunerea
motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau la propunerea motivată a primarului,
prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcţie.
De altfel, nu poate fi contestat faptul că actvitatea viceprimarilor poate fi cel mai
bine apreciată de către consiliul local, acesta având un drept de apreciere exclusiv şi
nelimitat în această privinţă.
În concluzie, numirea şi schimbarea din funcţie a viceprimarului au la bază criterii
politice şi nu profesionale.
Mandatul viceprimarului încetează de drept în aceleaşi situaţii în care are loc şi
încetarea de drept a mandatului primarului. Într-un asemenea caz, consiliul local ia act de
încetarea mandatului viceprimarului şi alege un nou viceprimar.

26
 Mandatul viceprimarului paote fi suspendat în cazul în care a fost arestat preventiv,
în aceleaşi condiţii în care poate avea loc suspendarea din funcţie a primarului.
Viceprimarul exercită atribuţiile ce îi sunt delegate de către primar, precum şi
atribuţiile repartizate de către consiliul local. Deşi legea nu prevede, el trebuie să
participe la şedinţele consiliului local.
În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie,
atribuţiile acestuia vor fi exercitate, de drept, de viceprimar sau, după caz, de către
viceprimarul desemnat de către consiliul local, cu votul secret al majorităţii consilierilor
în funcţie.
În aceste situaţii, consiliul local poate delga, prin hotărâre, din rîndul membrilor săi
un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului.
În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie în acelaţi timp, atât primarul, cât şi
viceprimarul, consiliuzl local deleagă un consilier care va îndeplini atât atribuţiile
primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea măsurii suspendării din
funcţie a acestora.
Dacă devin vacante în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar,
consiliul local alege un nou viceprimar care va executa de drept atribuţiile primarului
până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un
consilier local.
3.6 SECRETARUL
Fiecare comună, oraş sau subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului are
un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul este funcţionar public, cu studii
superioare juridice sau administrative ce nu poate fi membru al unui partid politic.
Instituţia secretarului a apărut în Legea pentru consiliile comunale din anul 1864 şi în
legea pentru consiliile judeţene din 1864.
Secretarul este funcţionar de carieră, se bucură de stabilitate în funcţie, este numit
de Prefect la propunerea consiliului local, la iniţiativa primarului, pe bază de examen sau
concurs. Eliberarea din funcţie se face de Prefect. Atribuţiile principale ale secretarului
sunt prevăzute de art.53 din Legea n.69/1991 respectiv 1996.
3.7 SERVICIILE PUBLICE LOCALE
Serviciul public, ca dimensiune a administraţiei publice locale, se caracterizează
prin:

27
 - continuitate, egalitatea tuturor în faţa lui, un regim juridic dominat de regulile
dreptului public în spatele cărora se află o autoritate a administraţiei publice.
După natura lor serviciile publice se pot clasifica în trei categorii: tehnico –
administrative, industriale şi comerciale şi socio – culturale.
După modul în care realizează interesul general deosebim, de asemenea, trei mari
categorii: servicii publice a căror scop este satisfacerea directă şi individuală a
cetăţenilor, servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod direct şi servicii
publice destinate colectivităţii în asamblu.
Cât priveşte modul de gestionare a serviciilor publice, faţă de legislaţia noastră în
vigoare putem distinge:
- administrarea printr-o regie autonomă sau o instituţie publică;
- contract de concesionare pentru punerea în valoare a unui bun
proprietate publică, fie pentru efectuarea de lucrări publice, fie pentru satisfacerea altor
nevoi colective, ca de pildă transportul public;
- contractul de închiriere;
- locaţia de gestiune;
- contractul civil;
- contractul comercial.
Serviciile publice de gospodărie comunală reprezintă ansamblul activităţilor şi
acţiunilor de utilitate şi de interes local, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice
locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care se asigură:
alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale, salubrizarea
localităţilor, alimentarea cu energie termică produsă centralizat, alimentarea cu gaze
naturale, alimentarea cu energie electrică, transportul public local, administrarea fondului
locativ public, administrarea domeniului public.
Serviciile publice de gospodărie comunală se realizează prin intermediul unui
ansamblu de construcţii, instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări
specifice, denumite în continuare sisteme publice de gospodărie comunală; aceste sisteme
fac parte integrantă din infrastructura edilitară a localităţilor.
Serviciile publice de gospodărie comunală se organizează şi se administrează cu
respectarea următoarelor principii: principiul dezvoltării durabile, principiul
autonomiei locale, principiul descentralizării serviciilor publice, principiul
responsabilităţii şi legalităţii, principiul participării şi consultării cetăţenilor,

28
principiul asocierii intercomunale şi parteneriatului, principiul corelării cerinţelor
cu resursele, principiul protecţiei şi conservării mediului natural şi construit,
principiul administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică a unităţilor
administrativ teritoriale, principiul asigurării mediului concurenţial, principiul
liberului acces la informaţii privind aceste servicii publice.
Serviciile publice de gospodărie comunală trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii esenţiale: continuitate din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în condiţii
contractuale, adaptabilitate la cerinţele consumatorilor, accesibilitate egală la serviciul
public, în condiţii contractuale, asigurarea sănătăţii publice şi a calităţii vieţii.

29
 BIBLIOGRAFIE

1. Petrescu, Rodica Narcisa, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj –Napoca,

2004;
2. Alex. Ioan, Cărăuşan Mihaela, Gorjan Ilie, Ivanoff Ivan Vasile, Manda
Cezar, Nicu Alina Livia, rădulescu Crina, Săraru Cătălin Silviu, Drept
administrativ în Uniunea Europeană, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007
3. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I – II, Ed. Nemira,
Bucureşti, 1996;
4. Preda, Mircea, Curs de drept administrativ (partea generală şi partea
specială), Casa Editorială ,,Calistrat Hogaş”, Bucureşti, 1995;
5. Santai Ioan, Drept administrativ, Sibiu, Ed. „Alma Mater”, 2001
6. Constituţia României, Bucureşti, 1991;
7. Legea de revizuire a Constituţiei, Bucureşti, 2003;

8. Legea Administraţiei publice locale nr. 215/2001;

9. Mihaela Carausan, Note de curs. Pitesti 2007.

30