VALORILE STILISTICE ALE TIMPURILOR VERBALE

VALORILE STILISTICE ALE CATEGORIILOR GRAMATICALE:

PREZENTUL

Pt. text narativ

În textul dat, verbele la indicativ, prezent (aleargă. știe..........................) au rolul de a propune o

perspectiva sincronica, in care timpul nararii si timpul evenimentelor narate se suprapun; timpul lecturarii
intra si el in rezonanta cu acest timp integrator, generand o temporalitate coincidentă (continuum
temporal). Prezentul narativ dinamizeaza actiunea, determinând anularea hotarelor semantic-temporale
specifice, conferind relief stilistic situatiei/evenimentului.

-in alternanta cu verbe la timpuri trecute, produce ierarhia planurilor de adancime, prin tehnica
basoreliefului', aducand, figura si faptele eroului 'in clara lumina a prezentului', in contrast cu
adversarii lui si 'actiunile coneze care sunt impinse in penumbra timpului' (T. Vianu)

IMPERFECTUL

PT TEXT EPIC

În textul dat, verbele la indicativ, imperfect (.alerga, știa...................................) exprimă acțiuni/ trăiri
n continuă desfășurare în trecut și opereaza o dubla deschidere temporala: timpul naratiunii este
prelungit spre timpul discursului si spre cel al lecturarii, iar prezentul scriitorului si al cititorului se
deschide spre referentul temporal trecut. De asemenea, verbele la imperfect proiecteaza lanțul
evenimențial într-o durata nedeterminata, instituind perspectiva subiectiva a naratorului/a
personajului.

PERFECTUL SIMPLU

PT. TEXT NARATIV/ LIRIC

În textul dat, verbele la indicativ, perfect simplu (,,alergai/ alergași, alergarăm, știui.............”)
exprimă o durată de mare concentrare epica/ lirică, situand prim planul evenimentelor/al momentelor
relatate/ al stărilor enunțate într-un trecut recent, apropiat de timpul discursului; reliefează derularea
rapida a evenimentelor/ valoarea momentana unei stari;

MAI-MULT-CA-PERFECTUL

În textul dat, verbele la indicativ, perfect simplu (,,alergasem/alergaseși/ alergaserăm,

știusem.............”) exprimă o acțiune desfășurată înaintea altei acțiuni din trecut. Rolul stilistic
este acela de a diferentia timpul diegetic – situat intr-un trecut indepartat – de timpul istorisirii si
al receptarii, creand o tensiune narativa prin relatia contrastiva intre planul de adancime al
relatarii sintetice/ al evocarii si prim-planul evenimential. Mai-mult-ca-perfectul narativ
intrerupe seria evenimentelor din prim-planul narativ pentru a insera un enunt / o secventa
retrospectiva. (T. Vianu). Valoarea expresiva este conferita de intreruperea fluxului temporal,
 VIITORUL

În textl dat, verbele la indicativ, viitor (,,voi alerga, o să alerg, vei ști............................”) exprimă un
scenariu epic/liric anticipativ, proiectând, într-o durată imaginară, dorințele personajului/ eului liric.
Rolul stilistic este acela de a crea o perspectivă vizionară, de a reprezenta un plan interior al
reveriei/al dorintei/al presimtirilor nelinistite. Referentul iluzoriu, proiectat ca potentialitate sau ca
realitate ficțională, se construieste pe un scenariu consacrat: calatoria initiatica/ visul de iubire/
aspiratia spre ideal/ apocalipsa.

În cazul particular al constructiei diferentiate prin utilizarea gerunziului (vei fi fost/ vei fi fiind –
considerata o forma a modului prezumtiv), valoarea stilistica este cea de exprimare a incertitudinii
locutorului sau a unei posibilitati dezirabile, nesigure ori irealizabile;

PERFECTUL COMPUS

În textul dat, verbele la indicativ, perfect compus (,,am alergat, a știut ..........”) au rolul de a fixa, într-o
perspectivă de anterioritate ireversibilă, încheierea implacabilă a unor procese situate in succesiune.
Perfectul compus înscrie evenimentele narate/ procesele/ stările sau experiențele lirice intr-o durată
trecută închisă, într-un interval de timp anterior timpului enunțării. Se realizează, astfel, un decupaj in
fluxul duratei.....