Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Mihail Sadoveanu
Cea mai cunoscută operă sadoveniană , "Baltagul", a fost publicată în 1930, având ca
punct de plecare, așa cum sugerează autorul chiar din motto - "Stăpâne, stăpâne,/ Îți
cheamă ș-un câne!" - balada Miorița. Pe schema epică a baladei - un cioban este ucis de alți
doi pentru a i se lua turmele - "Baltagul" dezvoltă la nivel tematic o filosofie profundă asupra
vieții și a morții, a iubirii și a datoriei, a devotamentului și a onoarei.
Personajul literar este instanța naratorială prin intermediul căreia autorul își exprimă
în mod indirect gândurile, ideile, sentimentele. Vitoria Lipan, femeia voluntară, este
personajul principal al romanului "Baltagul", un personaj complex realizat prin tehnica
basoreliefului și individualizat prin caracterizare directă și indirectă (fapte, vorbe, atitudini,
gesturi, relații cu alte personaje, nume).
Vitoria este soția lui Nechifor Lipan și mama Minodorei și a lui Gheorghiță, o
munteancă ce devine un exponent al curajului, inteligenței și lucidității. În ipostazele în care
apare i se probează variate calități și trăsături precum iubirea, devotamentul, autoritatea,
inteligența, intuiția și caracterul puternic.
Una din scenele cu cea mai mare relevanță în caracterizarea personajului este scena
praznicului, din ultimul capitol al romanului. Așezată lângă gospodari, Vitoria începe atacul
ei disimulat, insinuând că domnul Calistrat ba mănâncă, ba nu mănâncă, remarci suficient de
malițioase ca să ridice în mintea celorlalți suspiciuni. Femeia folosește tot ce spune
meseanul ca pretext pentru a pune mâna pe baltagul lui Bogza și a i-l da lui Gheorghiță spre
examinare. Evocarea crimei stârnește un fior printre cei prezenți. Tactica Vitoriei este
transparentă: rupe discursul, creează suspansul, trezește interesul auditoriului, hărțuiește
interlocutorul și-l manipulează. În momentele de maximă tensiune, felul de a se manifesta al
Vitoriei demonstrează stăpânire de sine.