Sunteți pe pagina 1din 9

Subiecte examen anul 1 Bazele geodeziei fizice

Sub. 1. Geodezia. Componente şi definiţii. Locul geodeziei între disciplinele de măsurători terestre
Raspuns:
Def. - este stiinţa care se ocupã cu determinarea riguroasã a formei şi dimensiunilor Pãmântului
Funcţiile principale ale geodezilor:
Să determine
- distanţe lungi
- poziţia spaţială pe glob acolo unde e nevoie
Se folosesc
- echipamente de măsurare mult mai precise decât în topografie, deşi frecvent topografii şi geodezii
utilizează aceleaşi instrumente
- tehnici şi algoritmi matematici complicaţi pentru a ţine cont de mărimi cum ar fi curbura pământului
sau câmpul gravitaţional
- măsurători ale câmpului gravitaţional
Sub. 2. Sfera cerească – elemente, definitii, stele
- cerul înstelat apare ca o calotă sferică infinită, în al cărui centru se află observatorul. Sfera
corespondentă a primit denumirea de sferă cerească, pe care se proiectează stelele. Stelele, inclusiv
Soarele, au mişcări proprii foarte lente, care pot fi puse în evidenţă prin observaţii astronomice precise,
efectuate la intervale relativ mari de timp.
Stelele sunt caracterizate prin anumite proprietăţi, care sunt studiate în amănunt de specialiştii în
astronomie, dintre care le vom specifica pe acelea care au o importanţă deosebită pentru
astronomia geodezică, în general, pentru geodezie în particular.
O primă proprietate a stelelor derivă din depărtarea acestora faţă de Pământ.

M’
Figura 1
Observarea stelelor pe sfera cerească
Sub. 3. Puncte, plane şi cercuri principale pe sfera cerească – coordonate stelare

Figure 2
Puncte, plane şi cercuri principale pe sfera cerească
Almucantarat este planul care trece prin steaua σ şi este paralel cu orizontul.
Înălţimea stelei deasupra orizontului (h) este unghiul format de direcţia spre stea şi orizontul locului.
Direcţia zenitală (z) a unei stele este unghiul complementar înălţimii stelei:
z = 90°- h.
Sub. 4. Legile lui Kepler
Mişcarea de revoluţie a Pământului
Pământul, la fel ca toate planetele, se mişcă în univers după legi care au fost formulate de
marele învăţat Johannes Kepler (1571-1630):
Legea 1. Traiectoria după care se deplasează planetele în univers are forma
unei elipse, Soarele fiind situat într-o poziţie fixă într-unul dintre cele două focare (mişcarea
heliocentrică)
Legea 2. Raza vectoare a planetei descrie arii egale în intervale de timp egale.
Legea 3. Raportul dintre pătratul perioadei de rotaţie (T) şi cubul semiaxei mari a elipsei (a) este o
mărime constantă:
T2/a3=constant,
pentru toate planetele din univers.
Sub. 5. Ecliptica – definiţii, puncte principale, oblicitate
Traiectoria pe care se roteşte Pământul in jurul Soarelui intr-un an se numeşte ecliptică. În Fig.
3 sunt reprezentate punctele caracteristice ale eclipticii, care poate fi aproximată printr-un cerc cu
raza de cca. 150 000 000 km.
Echinocţiu de toamnă
(~23 septembrie)

Afeliu
(~3 iulie) Periheliu
(~3 ianuarie)

Echinocţiu de primăvară
(~21 martie)
Figure 3 Ecliptica
Ecuatorul ceresc şi ecliptica se intersectează sub un unghi ε ≈ 23°27', denumit oblicitatea
eclipticii. Aceasta se modifică in timp, cu cca. 47"/secol, datorită, în special, atracţiei exercitate de
planetele Venus şi Jupiter, fenomen denumit în astronomie precesie planetară.
Sub. 6. Ipoteze de aproximare utilizate in astronomia geodezica
Modelul simplificat al astronomiei geodezice conţine următoarele ipoteze (Grafarend, 1988):
1. Pământul este un corp rigid şi cu potenţial constante în timp;
2. Direcţia axei de rotaţie a Pământului este fixă în interiorul său şi în spaţiu;
3. Viteza de rotaţie a Pământului este constantă;
4. Centrul de masă al Pământului se deplasează pe o orbită plană în jurul Soarelui;
5. Stelele ocupă poziţii fixe pe sfera cerească;
6. Stelele sunt infinit depărtate(o primă excepţie acceptată este Soarele);
7. Viteza luminii este infinită;
8. Propagarea razelor de lumină se face în linie dreaptă.
Unele dintre ipotezele menţionate se pot elimina relativ uşor, ca urmare a recomandărilor. periodice
pe care le face Asociaţia lnternaţională de Geodezie (AIG), în colaborare cu alte organisme
internaţionale.
Astfel, la a XXI -a Adunare Generală a AIG, desfâşurată la Boulder (Colorado-SUA) în
perioada 2-14 iulie 1995 s-au recomandat:
ω = viteza de rotaţie a Pământului = 7 292 115.10-11 rad s-1,
d
cu o variaţie în timp de:  (-4,5 ± 0,1) * 10-22 rad s-1
dt
Pentru viteza de propagare a luminii (in vid înaintat) se foloseşte valoarea:
c = 2, 99792458 • 108 ms-1
În continuare se va examina, doar descriptiv şi succint, ipoteza 2, care are o deosebită
semnificaţie pentru astronomia geodezică.
Sub. 7. Mişcarile polului
Mişcarea polului
La fenomenul de precesie planetară, definit mai sus, se adaugă precesia luni-solară
determinată de acţiunile de atracţie exercitată de către Lună şi Soare asupra Pământului. Suma
acestor fenomene este denumită precesie generală sau mai simplu precesie.

Figura 4
Precesia şi nutaţia

Figure 5
Determinări recente ale mişcării polului
Sub. 8. Suprafeţe de referinţă - Geoidul
GEOIDUL
 Locul geometric al punctelor de pe pâmant cu acelaşi potenţial de gravitaţie – aproximativ nivelul
mărilor
 Variatii ale densităţii şi ale topografiei locului pot cauza deviatii de până la 100 m
 irregular (geoid) vs regular (ellipsoid)

Se ridică deasupra continentelor, coboară în zonele oceanice


Sub. 9. Sisteme de coordonate - Sistemul de coordonate geocentric
Ze

ZCTS

(CIO)

Oe BS Ye
M≡O
YCTS
LS
S1
Urma meridianului geodezic

Elipsoidul de Referinþã
Xe
Geoidul
XCTS (GAM)

Poziţia relativã a Elipsoidului de Referinţă în raport de Geoid.

Originea sistemului rectangular:


Centrul de masă al pământului: Sistemul OXYZCTS
Centrul elipsoidului: Sistemul OXYZe
Sub 10. Sisteme de coordonate – Sistemul de coordonate geodezic
SISTEME DE COORDONATE GEODEZICE
Latitudine şi Longitudine pe Elipsoid

Ze

ZCTS

(CIO)

Oe BS Ye
M≡O
YCTS
LS
S1
Urma meridianului geodezic

Elipsoidul de Referinþã
Xe
Geoidul
XCTS (GAM)

Poziţia relativã a Elipsoidului de Referinţă în raport de Geoid.

B - Latitudine Geodezică
L - Longitudine Geodezică
h – cota elipsoidală (TE)
Normala la elipsoid în punctul T de pe teren înţeapă elipsoidul
în punctul S iar distanţa TE reprezintă altitudinea elipsoidală (h)
Latitudinea geodezică este: unghiul pe care îl face normala la elipsoid cu planul ecuatorului
Sub. 11. Sisteme de coordonate – Sistemul de coordonate geografic
SISTEME DE COORDONATE GEOGRAFICE
Latitudine şi Longitudine pe Sferă
Latitudinea geografică este: unghiul pe care îl face verticala locului cu planul ecuatorului.
Sub. 12. Sisteme de coordonate geodezice locale
Sisteme de coordonate geodezice polare locale
P

E O s P0
E'

Este un sistem de coordonate local, în care poziţia unui punct oarecare P0, situat pe suprafaţa
elipsoidului de referinţă, este bine determinată, dacă se cunosc valorile unghiului şi a distanţei s faţă de
originea O. (S = O P0)
S - linia geodezică de la punctul P0, la un punct origine O, considerat pe meridianul origine (punctul
O poate fi chiar pe ecuator);
α - unghiul pe care îl face linia geodezică OP0 cu meridianul origine.
Sistem de coordonate geodezic ortogonal local
Este un sistem de coordonate local, în care poziţia unui punct oarecare P0, aparţinând suprafeţei
elipsoidului de referinţă este bine determinată, dacă sunt cunoscute distanţele geodezice u şi v. U este
distanţa pe meridian iar u este distanţa minimă pe primul vertical între segmentul u si punctul P0
Distanta pe primul vertical este aproape egală cu distanţa pe paralel. Drumul pe primul vertical
este însă întotdeauna mai mic decât drumul pe paralel deoarece raza de curbura a primului vertical este
întotdeauna mai mare decat raza paralelului (N > N cosB).
Într-o primă aproximaţie, coordonata v o putem considera pe paralel.
Sub. 13. Ecuatiile parametrice ale elipsoidului de rotatie
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie

a cos B cos L c cos B cos L


X   ;
W V
a cos B sin L c cos B sin L
Y   ;
W V
a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B
Z  .
W V

Sub. 14. Raze de curbura principale


Raze de curbura principale
razele de curbura ale elipsei meridian
a  cos 
x a 1  e 2  sin 
1  e 2  sin 2  z
1  e 2  sin 2 

raza de curbura a primului vertical-marea normala

N 2 2 2
 V  1  e cos B  1
M
raza de curbura a unei sectiuni normale oarecare
MN
RA 
N cos A  M sin 2 A
2

raza de curbura medie Gauss

MN
A 2  A
N cos A  M sin 2 A
2
R  lim
A 0

A 0
2
A
Probleme:
1. Sa se calculeze marimea unghiulara a laturilor unui triunghi de 5, 4 si 3km aflat cu latura de 4km pe
ecuator si celelalte laturi in emisfera nordica

2. Sa se calculeze marimea unghiulara a laturilor unui triunghi de 5, 4 si 3km aflat cu latura de 4km pe
paralela de 60 grade si celelalte laturi la nord de aceasta.

3. Sa se calculeze lungimea laturilor unui triunghi de 5, 4 si 3 secunde aflat cu latura de 4 secunde pe


paralela de 60 grade si celelalte laturi la nord de aceasta

4. Sa se determine lungimea laturilor unui triunghi de 5, 4 si 3 secunde aflat cu latura de 4 secunde pe


meridianul de 27 grade si punctul cel mai din sud pe paralela de 60 grade

5. Să se calculeze lungimea arcelor de paralel de 1 secundă aflate la latitudinea de 60 şi 30 grade.

6. Să se calculeze lungimile de arc de meridian de 1 secundă aflate la latitufinile de 20 şi 80 grade.