Sunteți pe pagina 1din 21

Anul III ▪ Nr.

9 noiembrie 2017
apare în fiecare lună

Revista de
Jurisprudență
Europeană ›› Director editorial: Adriana PENA ››

Director editorial adj.: Din cuprins


dr. Laura Vlăducă ›› Concurenţă. Libera prestare a serviciilor. Stabilirea de către
o organizaţie profesională de avocaţi a valorilor minime ale
Redactor şef:
onorariilor. Interdicţia ca o instanţă să dispună rambursarea unor
dr. Carmen Moldovan
onorarii inferioare acestor valori minime. Reglementare naţională
care consideră taxa pe valoarea adăugată (TVA) ca făcând parte
din preţul unui serviciu furnizat cu ocazia exercitării unei profesii
liberale (CJUE, Hotărârea din 23 noiembrie 2017)
›› Taxa pe valoarea adăugată (TVA). Bază de impozitare. Limitarea
dreptului la reducerea bazei de impozitare în cazul neplăţii de
către partenerul contractual. Marja de apreciere de care dispun
statele membre în cadrul transpunerii. Caracterul proporţional al
perioadei de prefinanţare de către operator (CJUE, Hotărârea din
ISSN 2457-9599 23 noiembrie 2017)
ISSN–L 2457-9599
›› Anchetă efectivă. Durata excesivă a procedurilor şi alte carenţe
ale urmăririi penale a violenţei domestice împotriva unui minor.
Refuzul instanţelor naţionale de a-i acorda minorului victimă a
violenţei domestice o compensaţie în lipsa unei plângeri
›› Supravegherea ascunsă fără garanţii juridice adecvate. Epuizarea
căilor interne de atac
›› Stocarea de date ADN ale autorilor infracţiunilor fără diferenţierea
duratei în funcţie de gravitatea infracţiunii şi lipsa disponibilităţii
unei proceduri de radiere
›› Respectarea bunurilor. Atenţie insuficientă în privinţa situaţiei
reclamantului, în soluţionarea unui litigiu imobiliar în baza
regulilor prescripţiei achizitive în favoarea unei mănăstiri

REVISTA DE
Jurisprudență
Europeană
Cuprins Index
Interzicerea Torturii/Dreptul la A
un Proces Echitabil Acces la un tribunal ...................................... 4, 6
ADN ................................................................. 11
Anchetă efectivă. Durata excesivă a procedurilor şi Amprentă genetică .......................................... 11
alte carenţe ale urmăririi penale a violenţei domestice Autorizație de mediu ...................................... 10
împotriva unui minor. Refuzul instanţelor naţionale Avocat .............................................................. 13
de a-i acorda minorului victimă a violenţei domestice
o compensaţie în lipsa unei plângeri « Cauza D.M.D. c. B
României, hotărârea din 3 octombrie 2017......................... 4
Bază de impozitare ............................................ 18

Dreptul la un Proces Echitabil C


Accesul la un tribunal. Refuzul de a examina recursurile Compensație .........................................................4
petenţilor care au solicitat examinarea cauzelor în Concurență ...................................................... 13
absenţa lor « Cauza Sukhanov c. Rusiei, hotărârea din 7
noiembrie 2017.................................................................. 6 D
Defăimare .......................................................... 9
Dreptul la Respectarea Vieţii Denegare de dreptate ........................................ 6

Private şi de Familie E
Supravegherea ascunsă fără garanţii juridice adecvate. Epuizarea căilor de atac .................................... 7
Epuizarea căilor interne de atac « Cauza Zubkov c. Rusiei,
hotărârea din 7 noiembrie 2017........................................ 7 I
Întreruperea procedurilor privind defăimarea intentate Interceptări telefonice ...................................... 7
de către o figură publică acuzată că ar fi un „violator” « Interzicerea torturii .......................................... 4
Cauza Egill Einarsson c. Islandei, hotărârea din 7 noiembrie
2017.................................................................................. 9 M
Lipsa reglementărilor privind activitatea unei centrale Mănăstire ........................................................ 12
termice în imediata apropiere a unor apartamente Minor ................................................................. 4
rezidenţiale « Cauza Jugheli c. Georgiei, hotărârea din 13
iulie 2017......................................................................... 10

continuarea pe pagina următoare » continuarea pe pagina următoare »

2
Cuprins (continuare)
O Stocarea de date ADN ale autorilor infracţiunilor fără
Onorariu ..........................................................13 diferenţierea duratei în funcţie de gravitatea infracţiunii
Organizație profesională ................................13 şi lipsa disponibilităţii unei proceduri de radiere « Cauza
Aycaguer c. Franţei, hotărârea din 22 iunie 2017............ 11
P
Persoană publică ................................................9 Protecţia Proprietăţii
Plângere .............................................................4
Poluare ............................................................ 10 Respectarea bunurilor. Atenţie insuficientă în privinţa
Posesie ............................................................ 12 situaţiei reclamantului, în soluţionarea unui litigiu
Prestare de servicii ......................................... 13 imobiliar în baza regulilor prescripţiei achizitive în
Principiul efectivității .................................... 18 favoarea unei mănăstiri « Cauza Kosmas şi alţii c. Greciei,
Principiul proporționalității .......................... 18 hotărârea din 29 iunie 2017............................................ 12
Proces echitabil ............................................. 4, 6
Profesie liberală .............................................. 13
Protecția datelor cu caracter personal ........... 11
Prestare de Servicii
Protecția proprietății ..................................... 12 Concurenţă. Libera prestare a serviciilor. Stabilirea de
către o organizaţie profesională de avocaţi a valorilor mi­
R nime ale onorariilor. Interdicţia ca o instanţă să dispună
ram­bursarea unor onorarii inferioare acestor valori mi­
Recurs ................................................................ 6
Respectarea vieții private ni­
me. Reglementare naţională care consideră taxa pe
și de familie .................................. 7, 9, 10, 11 va­loarea adăugată (TVA) ca făcând parte din preţul unui
ser­viciu furnizat cu ocazia exercitării unei profesii liberale
« CJUE, Chez Elektro Bulgaria AD împotriva Yordan Kotsev
T (C 427/16) şi FrontEx International EAD împotriva Emil
TVA ........................................................... 13, 18 Yanakiev (C 428/16), Hotărârea din 23 noiembrie 2017... 13

U Fiscalitate
Uzucapiune ......................................................12
Taxa pe valoarea adăugată (TVA). Bază de impozitare.
Limitarea dreptului la reducerea bazei de impozitare
V în cazul neplăţii de către partenerul contractual. Marja
Violență domestică ............................................ 4 de apreciere de care dispun statele membre în cadrul
transpunerii. Caracterul proporţional al perioadei de
prefinanţare de către operator « CJUE, Enzo Di Maura
împotriva Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale di
Siracusa, Hotărârea din 23 noiembrie 2017...................... 18

3
CEDO

INTERZICEREA TORTURII/ DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL

Cauza D.M.D. c. României, hotărârea din 3 Anchetă efectivă. Durata excesivă a


octombrie 2017 procedurilor şi alte carenţe ale ur­m ă­
Concluzie: Încălcarea art. 3 şi art. 6 din Convenţie ririi penale a violenţei domes­tice îm­
Satisfacţie echitabilă: 10.000 Euro prejudiciu moral potriva unui minor. Refuzul instan­ţ elor
naţionale de a-i acorda minorului vic­
ti­mă a violenţei domestice o com­p en­
(cuvinte cheie: interzicerea torturii, proces saţie în lipsa unei plângeri
echitabil, minor, violenţă domestică, acces la un
tribunal, compensaţie, plângere)
Convenţie, art. 3, art. 6

Situaţia de fapt: În drept, art. 3 şi art. 6 din Convenţie


Reclamantul s-a născut în 2001. În februarie 2004, În drept – Articolul 3 (aspectul procedural): Curtea a
mama sa a sesizat autoritatea de protecţie a copilului reiterat că statele trebuie să lupte pentru protecţia cu-
pentru a raporta faptul că acesta a fost abuzat de către prinzătoare şi sigură a demnităţii copiilor. Această con-
soţul ei, tatăl băiatului. În perioada cuprinsă între luni- diţie presupune existenţa în practică a unui cadru legal
le martie şi iulie 2004, aceasta s-a mai plâns la poliţie adecvat care să le ofere copiilor protecţie împotriva vi-
de cinci ori. După cea de-a cincea plângere, autorităţile olenţei domestice, inclusiv (a) descurajarea efectivă a
au demarat o anchetă penală. Autorităţile de urmărire acestor încălcări grave ale integrităţii personale, (b) paşi
penală au audiat cinci martori şi au examinat rapoartele rezonabili pentru prevenirea relelor-tratamente pe care
psihologice, fapt care a condus la punerea sub acuzare a autorităţile trebuie sau trebuia să le cunoască, şi (c) an-
tatălui reclamantului în decembrie 2007. chete oficiale efective, acolo unde o persoană susţine, în
mod demonstrabil, existenţa unui rău-tratament.
Cazul a fost examinat apoi la trei nivele de jurisdicţie.
Tatăl reclamantului a fost achitat iniţial, după ce instan- Scopul esenţial urmărit prin anchetarea susţinerilor
ţele naţionale au reţinut că „comportamentul inadecvat privind existenţa unui abuz în cazul reclamantului putea
cu anumite ocazii” faţă de fiul său nu constituie o infrac- fi considerat ca fiind asigurat odată ce persoana răspun-
ţiune. Totuşi, ca urmare a unui număr de retrimiteri ale zătoare de abuz (tatăl) a fost judecat şi condamnat, în
cazului, date fiind carenţele existente în hotărârile in- cele din urmă, la pedeapsa închisorii. Totuşi, în ciuda
stanţelor inferioare, Trbinalul l-a condamnat, în cele din acestui fapt, ancheta trebuia considerată ca lipsită de
urmă, pe tată în aprilie 2012 pentru supunerea copilu- efectivitate, pentru că durase prea mult şi fusese afecta-
lui său la abuzuri fizice şi verbale, după ce a constatat tă de carenţe grave.
că comportamentul său fusese mai grav decât tipul de
(a) Durata anchetei – Autorităţile au aflat prima dată
violenţă „izolată sau întâmplătoare” care putea surveni
de situaţia reclamantului în februarie 2004, când mama
atunci când părinţii îşi pedepseau, pur şi simplu, copiii.
sa a sesizat autoritatea de protecţie a copilului pentru
Procedurile au luat sfârşit în noiembrie 2012, ca ur- a raporta abuzul. Cu toate acestea, nu a existat niciun
mare a unui recurs formulat de ambele părţi. Curtea de indiciu că a fost făcut ceva concret pentru a se verifica
apel a reafirmat faptul că tatăl şi-a abuzat copilul şi l-a această informaţie, pentru a o transmite poliţiei sau pen-
condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare, a cărei tru a proteja victimele. Autorităţile nu au întreprins nicio
durată a fost redusă pentru a se ţine cont de durata exce- acţiune cu privire la primele patru plângeri penale for-
sivă a procedurilor. Reclamantul şi procurorul s-au plâns mulate de către mamă împotriva tatălui din martie până
că nu a fost acordată nicio compensaţie. Totuşi, Curtea în iunie 2004. Ancheta a durat, din momentul demarării,
de Apel a hotărât că nu trebuia să examineze problema adică iulie 2004, aproape trei ani şi şase luni. În general,
prejudiciului, de vreme ce nici reclamantul, nici procuro- având în vedere perioadele semnificative de inactivita-
rul nu au cerut compensaţii în faţa instanţelor inferioare. te din partea anchetatorilor şi a Institutului de Medicină
Legală şi o serie de hotărâri casate din cauza omisiunilor
instanţelor inferioare, procedurile au durat opt ani şi pa-

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


4
CEDO

tru luni la trei nivele de jurisdicţie. Această perioadă a tate juridică, chiar fără existenţa unei cereri formale din
fost una excesivă. partea victimei. Atât instanţele, cât şi procurorul trebuiau
să obţină, în mod activ, informaţii de la victimă despre
(b) Cu privire la carenţe – S-au remarcat mai multe ca-
amploarea prejudiciului existent. Legea acorda, astfel,
renţe în cadrul procedurilor: (i) spre deosebire de tatăl
o protecţie consolidată pentru persoanele vulnerabile
său, care a beneficiat de o reducere a pedepsei, recla-
ca reclamantul, punând în sarcina autorităţilor respon-
mantului nu i-a fost acordată nicio formă de compensare
sabilitatea extinsă de a manifesta un rol activ sub acest
pentru durata excesivă a cazului; (ii) reclamantul nu a pri-
aspect. Din acest motiv şi în lumina obiectului anchetei,
mit nicio compensare pentru abuzul la care a fost supus;
procedurile au depăşit un simplu litigiu dintre persoane
(iii) abordarea instanţelor naţionale în privinţa abuzului
private şi au angajat, astfel, răspunderea statului în baza
domestic, care a părut să sugereze că încadrul unei fami-
articolului 6 § 1 din Convenţie.
lii pot fi tolerate actele „izolate şi întâmplătoare” de vio-
lenţă, nu a fost compatibilă nici cu prevederile de drept Având în vedere această formulare lipsită de echivoc
naţional, nici cu Convenţia, amândouă interzicând rele- din dreptul naţional, Curtea de Apel trebuia să examineze
le-tratamente, inclusiv pedepsele corporale. Într-adevăr, cererea reclamantului privind omisiunea de a i se acorda
orice formă de justificare a aplicării de rele-tratamente compensarea în fond. În schimb, ea a observat, pur şi
copiilor, inclusiv a pedepselor corporale, subminează res- simplu, că nici reclamantul, nici procurorul nu au cerut
pectarea demnităţii copiilor. acordarea de compensaţii în faţa instanţelor inferioare
şi a omis să examineze rolul instanţelor naţionale sau pe
Din aceste motive, având în vedere ceea ce a urmărit
cel al procurorului în garantarea intereselor superioare
reclamantul prin judecarea procesului, durata şi viteza
ale reclamantului. Acest fapt a echivalat cu o denegare
procedurilor, şi tratamentul diferenţiat al reclamantului
de justiţie, cu încălcarea articolului 6 § 1.
în comparaţie cu infractorul în privinţa acestei durate, ca
şi maniera în care au abordat instanţele problema abu- Concluzie: încălcare (patru voturi la trei).
zului domestic, Curtea a conchis că ancheta plângerilor
Curtea a mai reţinut, în unanimitate, că având în ve-
privind existenţa de rele-tratamente a fost una lipsită de
dere constatarea unei încălcări sub aspect procedural a
efectivitate.
articolului 3, nu mai era nevoie să se pronunţe în mod
Concluzie: încălcare (unanimitate). separat cu privire la durata procedurilor privind cererea
reclamantului formulată în baza articolului 6 § 1.
Articolul 6 § 1 (proces echitabil): Curtea a notat că,
potrivit dreptului aplicabil (articolul 17 din Codul de pro- Articolul 41: 10,000 EUR cu privire la prejudiciul mo-
cedură penală), instanţele naţionale aveau obligaţia să se ral. (Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)
pronunţe cu privire la chestiunea compensării în cazurile
în care victima era un minor şi nu avea, aşadar, capaci-

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


5
CEDO

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL

Cauza Sukhanov c. Rusiei, hotărârea din 7 Accesul la un tribunal. Refuzul de a


noiembrie 2017 examina recursurile petenţilor care
au solicitat examinarea cauzelor în
Concluzie: Încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie
absenţa lor
Satisfacţie echitabilă: 2000 Euro prejudiciu moral

(cuvinte cheie: proces echitabil, recurs, acces la un Convenţie, art. 6


tribunal, denegare de dreptate)

Situaţia de fapt: narea cauzelor în absenţa lor. Aceste demersuri demon-


strează că ei nu au renunţat la cereri, nici în mod expres,
Tribunalele au refuzat să examineze în fond recursuri-
nici în mod implicit. Astfel, aplicarea articolului 222 § 8
le a trei reclamanţi, pentru că aceştia au renunţat la ele.
din codul de procedură civilă de către tribunale a părut
Potrivit Guvernului, reclamanţii nu au compărut şi nici nu
arbitrară în mod manifest, pentru că nu a existat nicio
au cerut examinarea cauzelor în absenţa lor. Guvernul a
legătură între faptele constatate, dispoziţia legală aplica-
considerat că o asemenea situaţie a echivalat cu renun-
bilă şi rezultatul proceselor.
ţarea implicită din partea petenţilor şi a atras încetarea
procesului, în conformitate cu articolul 222 § 8 din codul Prin urmare, ar fi inutil pentru Curte să cerceteze in
de procedură civilă[1]. abstracto dacă încetarea procedurilor, aşa cum o pre-
vede articolul 222 § 8 din codul de procedură civilă, a
Reclamanţii au susţinut că recursurile lor nu au fost
urmărit un scop legitim, în măsura în care aplicarea sa
examinate în fond, acest fapt constituind o încălcare a
manifest arbitrară a deturnat sensul acestei dispoziţii.
dreptului lor de acces la un tribunal.
Din acelaşi motiv, Curtea nu consideră necesar să exa-
mineze proporţionalitatea măsurii contestate, în special
În drept, art. 6 din Convenţie în privinţa existenţei unei posibilităţi pentru reclamanţii
menţionaţi, aşa cum a sugerat Guvernul, de a depune în
În materie civilă, prezenţa în faţa tribunalului repre- mod repetat cererile în vederea realizării dreptului lor de
zintă un drept şi nu o obligaţie a petentului. Tribunalul acces la un tribunal.
poate să considere că lipsa repetată a petentului consti-
tuie o renunţare implicită şi poate pronunţa, în conse- Hotărârile judecătoreşti cu privire la cei doi reclamanţi
cinţă, încetarea procesului. Această ultimă decizie este au avut un caracter arbitrar şi au constituit, aşadar, o
posibilă dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii: „denegare de dreptate”.
dacă petentul a fost informat în mod corespunzător des- Concluzie: încălcare (unanimitate).
pre data şedinţei de judecată şi dacă acesta nu a solicitat
Articolul 41: 2 000 EUR pentru dl Mazunin pentru pre-
examinarea cauzei în absenţa sa.
judiciul moral; nicio solicitare din partea dlui Sukhanov.
Cei doi reclamanţi ale căror cereri au fost declarate (Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)
admisibile (dl Sukhanov şi dl Mazunin) au solicitat exami-

[1]
Potrivit articolului 222 § 8 din Codul de procedură civilă, cauza este încetată atunci când reclamantul care nu a cerut judecarea ei în lipsă nu s-a prezentat
de două ori la şedinţa de judecată şi când persoana reclamată nu insistă în privinţa examinării cauzei în fond.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


6
CEDO

DREPTUL LA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE

Cauza Zubkov c. Rusiei, hotărârea din 7 Supravegherea ascunsă fără garanţii


noiembrie 2017 ju­ri­dice adecvate. Epuizarea căilor in­
ter­ne de atac
Concluzie: Încălcarea art. 8 din Convenţie

(cuvinte cheie: respectarea vieţii private şi de Convenţie, art. 8


familie, interceptări telefonice, epuizarea căilor de
atac)

Situaţia de fapt: carea cauzelor intentate împotriva lor. În aceste circum-


stanţe, era rezonabil pentru aceştia să încerce să-şi pre-
Reclamanţii s-au plâns, inter alia, de faptul că au fost
zinte plângerile tribunalelor naţionale prin intermediul
supuşi unei supravegheri ascunse, în special de inter-
remediilor prevăzute de dreptul procedural penal. Nimic
ceptarea comunicărilor lor telefonice. Unul dintre re-
din susţinerile părţilor nu a sugerat faptul că reclaman-
clamanţi s-a plâns de filmarea ascunsă a întâlnirilor cu
ţii cunoşteau sau trebuiau să cunoască inutilitatea unei
cunoştinţele sale într-un apartament închiriat, iar altul
asemenea acţiuni. Mai mult, dată fiind natura secretă
despre supravegherea audio-vizuală a biroului său. Ei au
a supravegherii, petenţii puteau întâmpina dificultăţi în
invocat existenţa unor încălcări ale dreptului lor la res-
obţinerea accesului la documente referitoare la aceas-
pectarea vieţii private, a domiciliului şi a corespondenţei.
ta. Acest fapt îi putea împiedica să aibă parte de o în-
ţelegere detaliată a circumstanţelor în care se desfăşura
În drept, art. 8 din Convenţie supravegherea şi, cel mai important, a motivelor în baza
căreia fusese dispusă aceasta. Prin urmare, nu a fost ne-
(a) Cu privire la admisibilitate rezonabil pentru reclamanţi să aştepte până aveau să
Respectarea termenului de şase luni: Toţi reclamanţii primească documente care stabileau faptele esenţiale
în afară de unul şi-au depus cererile în interiorul terme- pentru cererea lor din faţa Curţii, înainte de depunerea
nului de şase luni de la comunicarea hotărârii definitive acestei cereri.
privind procedurile derulate împotriva lor. Fusese impor- Reclamanţii au respectat, aşadar, regula celor şase
tant faptul că aceştia au aflat despre supravegherea as- luni.
cunsă în timpul acelor proceduri penale.
Concluzie: admisibilă (unanimitate).
Delimitându-şi poziţia în cazul Zubkov şi alţii, Curtea a
observat că aceasta a fost pima ocazie în care a trebuit (b) În fond: Măsurile concepute să intercepteze co-
să examineze remediile existente în sistemul juridic rus municările telefonice ale reclamanţilor au echivalat cu o
în materie de plângeri cu privire la supravegherea ascun- ingerinţă în exerciţiul drepturilor lor stabilite de articolul
să despre a cărei existenţă subiecţii ei au aflat în cursul 8 din Convenţie.
procedurilor penale desfăşurate împotriva lor. Dată fiind Cu privire la „conformitatea cu legea” a ingerinţei,
incertitudinea privind efectivitatea acelor remedii – şi Curtea a reţinut în Roman Zakharov că procedurile de
dat fiind, în special, faptul că la acel moment nu se putea autorizare judiciară prevăzute de legea rusă nu erau
prezuma că ridicarea problemei supravegherii ascunse apte să garanteze că supravegherea ascunsă nu avea să
în cadrul procedurilor penale reprezenta un remediu lip- fie dispusă în mod hazardat, aleatoriu şi fără o analiză
sit de efectivitate în mod clar – nu ar fi fost nerezonabil adecvată. Una din problemele identificate în acel caz
pentru reclamanţi să încerce să utilizeze un remediu dis- fusese faptul că în activitatea lor de zi cu zi, tribunalele
ponibil pentru a le oferi tribunalelor naţionale oportuni- ruse nu verificau dacă exista o „suspiciune rezonabilă”
tatea de a rezolva problema în cadrul sistemului juridic în privinţa persoanei vizate şi nu aplicau testele „nece-
naţional, respectându-se astfel principiul potrivit căruia sităţii” şi “proporţionalităţii”. Guvernul nu a prezentat
mecanismul de protecţie stabilit de Convenţie este unul vreo probă pentru a demonstra că tribunalele ruse au
subsidiar faţă de sistemele naţionale care garantează acţionat în mod diferit în cazurile reclamanţilor. Acesta
drepturile omului. a eşuat, în special, să prezinte copii ale autorizaţiilor de
Reclamanţii au aflat despre supravegherea lor ascun- supraveghere în privinţa reclamanţilor şi au pus Curtea în
să în timpul procedurilor penale, atunci când acuzarea a imposibilitatea de a verifica dacă autorităţile se bazau pe
utilizat materialele interceptate ca probe pentru justifi- o suspiciune rezonabilă privind prezentarea unor motive

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


7
CEDO

„relevante” şi „suficiente” pentru a justifica măsurile de zarea acestei proceduri urgente era justificată. Aceste
supraveghere. deficienţe au existat şi în cazul dlui Konstantin Moskalev.
Judecătorul notificat cu privire la interceptarea urgentă
Fusese important faptul că reclamanţilor li s-a refuzat
a comunicaţiilor telefonice nu a efectuat vreun control
accesul la autorizaţiile de supraveghere. De vreme ce ar
judiciar al deciziei poliţiei de a intercepta telefonul şi nu
putea exista motive temeinice pentru a păstra secretul
a existat nicio autoritate indepedentă care să evalueze
întregii sau al unei părţi din autorizaţia supravegherii
dacă utilizarea procedurii urgente a fost justificată şi s-a
ascunse faţă de subiectul ei chiar după ce acesta află
bazat pe o suspiciune rezonabilă.
de existenţa ei (de exemplu, pentru a evita dezvăluirea
metodelor de lucru, a zonelor de acţiune şi a identităţii În cazul Moskalev, nu a existat nicio probă că jude-
agenţilor), informaţia conţinută în decizia de autoriza- cătorului i-a fost prezentată vreo informaţie sau vreun
re poate fi, totodată, una critică pentru procedurile ju- document privind existenţa unei suspiciuni în ceea ce-l
diciare în care se contestă motivele de fapt şi de drept priveşte pe reclamant. Mai mult, nu a existat niciun indi-
ale supravegherii. Prin urmare, atunci când analizează o ciu că tribunalul a evaluat proporţionalitatea măsurii de
cerere de prezentare a autorizării supravegherii ascun- supraveghere sau că a efectuat un exerciţiu de punere în
se, tribunalele naţionale trebuie să asigure un echilibru balanţă a dreptului la respectarea vieţii private şi a co-
adecvat între interesele subiectului şi interesul public, iar respondenţei cu nevoia de supraveghere. Singurul motiv
subiectului supravegherii ar trebui să i se ofere accesul avansat de către tribunal pentru a justifica supraveghe-
la documentele în discuţie atât timp cât nu există motive rea era faptul că reclamantul era suspectat de comiterea
constrângătoare pentru a împiedica o asemenea decizie. unei infracţiuni grave. Deşi acest motiv era, fără îndoială,
relevant, nu era unul suficient în sine pentru a justifica
În cazurile Zubkov şi alţii, Konstantin Moskalev şi
supravegherea ascunsă de durată şi în mod extins.
Moskalev, Curtea a reţinut că nu s-a demonstrat faptul
că tribunalele naţionale care au autorizat supraveghe- Concluzie: încălcări (unanimitate).
rea ascunsă a reclamanţilor au verificat dacă existase o
Curtea a constatat existenţa unei încălcări a cerinţei
„suspiciune rezonabilă” în ceea ce-i priveşte şi au aplicat
„calităţii legii” în cazul Akhlyustin, care a avut în vedere
testul „necesităţii într-o societate democratică” şi testul
supravegherea audio-vizuală a biroului reclamantului.
„proporţionalităţii”.
Ca în cazul Bykov v. Rusia, care a vizat interceptarea
În Zubkhov, autorităţile naţionale au invocat doar pe
conversaţiei reclamantului prin intermediul unui trans-
caracterul confidenţial al autorizaţiei atunci când au re-
miţător radio ascuns, dl Akhlyustin a beneficiat de foarte
fuzat accesul şi nu au efectuat un exerciţiu de punere în
puţine garanţii, dacă nu de niciuna, în procedura în care
balanţă între reclamanţi şi interesele publice. Mai mult,
s-au dispus şi implementat măsurile de supraveghere a
ele au eşuat să precizeze de ce ar periclita prezentarea
sa. În particular, discreţia legală a autorităţilor de a dis-
autorizaţiilor, după ce supravegherea a luat sfârşit şi în-
pune „supravegherea” nu fusese supusă vreunei condiţii,
registrările au fost prezentate, administrarea efectivă a
iar întinderea sa şi maniera în care a fost exercitată nu
justiţiei sau alte interese publice legitime. Acest refuz de
erau definite; nu erau prevăzute alte garanţii speciale în
a dezvălui autorizaţiile, care nu avea un motiv valid, a pri-
acest sens. Dată fiind lipsa reglementărilor speciale care
vat reclamanţii de orice posibilitate ca un tribunal inde-
să ofere garanţii, Curtea nu a fost satisfăcută cu privire
pendent să verifice legitimitatea şi necesitatea măsurii,
la respectarea cerinţelor „calităţii legii” de posibilitatea
în lumina principiilor relevante ale articolului 8.
oferită de legea rusă pentru reclamant de a iniţia pro-
În Konstantin Moskalev, Curtea a invocat ceea ce a re- ceduri judiciare în privinţa unui ordin, proceduri care să
ţinut în Roman Zakharov, şi anume că „procedura urgen- declare ilegalitatea supravegherii sau care să ceară exclu-
tă” în baza secţiunii 8(3) a OSAA nu oferea garanţii sufici- derea rezultatelor sale ca reprezentând probe obţinute
ente care să asigure utilizarea ei moderată şi numai în ca- în mod ilegal .
zurile justificate în mod corespunzător. În particular, deşi
Concluzie: încălcare (unanimitate). (Sursa: http://hu-
legea rusă cerea informarea imediată a unui judecător cu
doc.echr.coe.int)
privire la fiecare caz de interceptare cu caracter urgent,
judecătorul nu avea competenţa de a evalua dacă utili-

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


8
CEDO

DREPTUL LA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE

Cauza Egill Einarsson c. Islandei, hotărârea din 7 Întreruperea procedurilor privind de­
noiembrie 2017 făi­marea intentate de către o figură
pu­blică acuzată că ar fi un „violator”
Concluzie: Încălcarea art. 8 § 1 din Convenţie

(cuvinte cheie: respectarea vieţii private şi de


Convenţie, art. 8
familie, persoană publică, defăimare)

Situaţia de fapt: Esenţa problemei din faţa tribunalelor naţionale a


fost dacă titlul „Să te ia dracu’, violator nenorocit” a re-
Reclamantul era o figură bine-cunoscută în Islanda,
prezentat o relatare de fapt sau o judecată de valoare.
care publicase articole, relatări de blog şi cărţi şi care
Curtea Supremă a fost de opinia că acesta era un caz de
jucase în filme, apăruse la televiziune şi în alte mijloace
invectivă exprimată în cadrul unei dezbateri publice fără
media. Ca urmare a unor acuzaţii de viol şi de atac cu
scrupule pe care a instigat-o reclamantul, aşadar era o
caracter sexual împotriva reclamantului, venite din par-
judecată de valoare. Curtea nu a fost de acord cu această
tea a două femei, a fost pornită o anchetă poliţienească,
constatare. Termenul „violator” era unul obiectiv şi avea
însă ambele cauze au fost încetate mai târziu de către
un caracter faptic, referindu-se în mod direct la o per-
procuror, din lipsă de probe. La scurt timp după înceta-
soană care a comis fapta de viol, faptă care constituia o
rea celei de-a doua cauze, reclamantul a dat un interviu
infracţiune incriminată de dreptul islandez. Aşadar, ve-
despre aceste acuzaţii într-o revistă. În ziua în care a fost
ridicitatea unei afirmaţii privind existenţa unui viol pu-
publicat interviul, o terţă persoană (X) a publicat o versi-
tea fi dovedită. Deşi Curtea nu a exlus posibilitatea ca
une modificată a fotografiei reclamantului din revistă, cu
o relatare de fapt obiectivă, cum ar fi cea imputată în
titlul „Să te ia dracu’, violator nenorocit” pe profilul său
cazul reclamantului, ar putea fi clasificată, în funcţie de
de Instagram, o platformă online de popularizare a fo-
context, drept o judecată de valoare, elementele contex-
tografiilor. Reclamantul a intentat proceduri privind de-
tuale care justificau o asemenea concluzie trebuiau să fie
făimarea împotriva lui X, însă cererea sa a fost respinsă
unele convingătoare.
în primă instanţă, după ce Curtea Supremă a reţinut că
titlurile de pe Instagram au constituit o invectivă şi au re- Contextul faptic în care a fost publicat titlul care susţi-
prezentat, aşadar, o judecată de valoare, nu o relatare de nea că reclamantul era un „violator” îl constituiau proce-
fapt potrivit căreia reclamantul ar fi, în realitate, vinovat durile penale în care acesta fusese acuzat de comiterea
de comiterea unui viol. aceleiaşi fapte penale la care se referea titlul. Procedurile
fuseseră întrerupte cu puţin timp înainte. Cu toate aces-
În procedurile din faţa Curţii, reclamantul a susţinut
tea, Curtea Supremă a eşuat, să aibă în vedere, în mod
încălcarea dreptului său la respectarea vieţii private, adi-
adecvat, legătura cronologică importantă. Dată fiind în-
că încălcarea articolului 8.
treruperea procedurilor penale împotriva reclamantului
chiar înainte de publicarea interviului din ziar cu recla-
În drept, art. 8 din Convenţie mantul, Curtea Supremă a eşuat să explice în mod su-
ficient baza faptică care ar fi putut justifica catalogarea
Curtea a trebuit să stabilească dacă a fost asigurat un termenului „violator drept judecată de valoare.
echilibru corect între dreptul reclamantului la protecţia
vieţii sale private în baza articolului 8 din Convenţie şi Articolul 8 din Convenţie a trebuit interpretat ca pre-
dreptul lui X la libertatea de exprimare, aşa cum este ga- supunând că persoanele, chiar figurile publice contro-
rantat acesta de articolul 10. versate care au instigat la o dezbatere aprinsă, date fiind
comportamentul şi comentariile lor publice, nu trebuie
Tribunalele naţionale au reţinut că reclamantul era o să fie nevoite să tolereze acuzaţiile publice de comitere a
figură bine-cunoscută ale cărui opinii, inclusiv atitudinile unor fapte penale violente fără ca aceste afirmaţii să fie
sale despre femei şi despre libertatea sa sexuală, au atras sprijinite de fapte.
atenţia publicului şi au provocat controverse. Cererile
formulate împotriva sa privind violenţa sexuală au con- În concluzie, tribunalele naţionale au omis să asigure
dus la organizarea de discuţii publice în cadrul cărora a un echilibru corect între dreptul reclamantului la respec-
participat şi el. În aceste circumstanţe, Curtea a acceptat tarea vieţii sale private în baza articolului 8 din Convenţie
că limitele criticii acceptabile trebuiau să fie unele mai şi dreptul lui X la libertatea de exprimare în baza articolu-
cuprinzătoare în acest caz decât în cazul unei persoane lui 10. (Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)
care nu era foarte cunoscută.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


9
CEDO

DREPTUL LA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE

Cauza Jugheli c. Georgiei, hotărârea din 13 iulie Lipsa reglementărilor privind activita­
2017 tea unei centrale termice în imediata
Concluzie: Încălcarea art. 8 din Convenţie apro­piere a unor apartamente reziden­
Satisfacţie echitabilă: 4500 Euro prejudiciu moral ţiale

(cuvinte cheie: respectarea vieţii private şi de


Convenţie, art. 8
familie, autorizaţie de mediu, poluare)

Situaţia de fapt: Problema principală din acest caz fusese lipsa efectivă
(până în 2009) a unui cadru normativ aplicabil în cazul
În conformitate cu secţiunea 4(2)(b) din Legea privind
activităţilor periculoase ale centralei şi eşecul de a trata
autorizaţiile de mediu din 15 decembrie 1996, activităţile
chestiunea poluării aerului care afecta drepturile recla-
industriale generatoare de energie, inclusiv cele ale cen-
manţilor în baza articolului 8.
tralelor termice, nu se puteau desfăşura fără emiterea
unor autorizaţii de mediu de către Ministerul Mediului, În contextul special al activităţilor periculoase, statele
în baza unui studiu de evaluare a impactului asupra me- au obligaţia de a stabili reglementări adaptate la carac-
diului şi a unei expertize ecologice. Totuşi, Legea era teristicile particulare ale activităţii în discuţie, în special
aplicabilă doar în cazul activităţilor industriale începute cu privire la nivelul posibil al riscului. Aceste reglemen-
după intrarea ei în vigoare. Pentru companiile care şi-au tări trebuie să guverneze licenţierea, constituirea, func-
început activităţile industriale înainte de acel moment, ţionarea, securizarea şi controlul activităţii şi trebuie să-i
termenul limită pentru deputerea studiilor de evaluare oblige pe toţi cei vizaţi să întreprindă măsuri practice
a impactului asupra mediului fusese stabilit pentru 1 ia- pentru a asigura protecţia efectivă a cetăţenilor, cetăţeni
nuarie 2009. ale căror vieţi pot fi puse în pericol de riscurile inerente.
Lipsa efectivă în acest caz a oricărui cadru legislativ şi ad-
La data faptelor, reclamanţii locuiau într-un bloc cu
ministrativ aplicabil posibilelor activităţi periculoase ale
apartamente din centrul oraşului, în imediata apropi-
centralei au permis ca aceasta să funcţioneze în imediata
ere (la aproximativ 4 metri) de o centrală temică, care
apropiere a domiciliilor reclamanţilor fără garanţiile ne-
asigura zonele rezidenţiale adiacente cu electricitate şi
cesare care să evite sau cel puţin să diminueze nivelul de
căldură. Centrala funcţiona din 1939, însă încetase par-
poluare a aerului şi impactul său negativ asupra stării de
ţial să mai genereze energie în 2001, date fiind proble-
sănătate şi bunăstării reclamanţilor, care a fost confirmat
mele financiare. Potrivit reclamanţilor, deşi centrala era
prin expertizele dispuse de către instanţele naţionale.
funcţionabilă, activităţile periculoase din cadrul acesteia
Situaţia a fost exacerbată de faptul că, în ciuda obligării
nu făceau obiectul reglementărilor relevante, în rezultat
centralei să instaleze filtrele şi echipamentul de purifi-
fiind emise diferite substanţe toxice în atmosferă care le
care necesare pentru diminuarea impactului emisiilor
afectau bunăstarea.
toxice asupra rezidenţilor clădirii, nu au fost întreprinse
măsuri efective de către autorităţile competente pentru
În drept, art. 8 din Convenţie a da curs acestor instrucţiuni.

Chiar presupunând că poluarea aerului nu provocase În aceste circumstanţe, statul reclamat nu a reuşit să
vreun prejudiciu cuantificabil pentru sănătatea recla- asigure un echilibru corect între interesele comunităţii
manţilor, aceasta i-ar fi putut face mai vulnerabili în faţa de a avea o centrală termică funcţionabilă şi beneficiul
mai multor boli. Mai mult, nu exista niciun dubiu că le efectiv al reclamanţilor de dreptul lor la respectarea do-
afectase calitatea vieţii la domiciliile lor. Aşadar, a exis- miciliului şi a vieţii private.
tat o ingerinţă în drepturile reclamanţilor care a atins un Concluzie: încălcare (unanimitate).
nivel suficient de grav pentru a face incident articolul 8
Articolul 41: 4500 EUR în privinţa prejudiciului moral.
din Convenţie.
(Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


10
CEDO

DREPTUL LA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE

Cauza Aycaguer c. Franţei, hotărârea din 22 Stocarea de date ADN ale autorilor
iunie 2017 infracţiunilor fără diferenţierea duratei
Concluzie: Încălcarea art. 8 din Convenţie în funcţie de gravitatea infracţiunii şi
Satisfacţie echitabilă: 3000 Euro pentru prejudiciul lipsa disponibilităţii unei proceduri de
moral radiere

(cuvinte cheie: respectarea vieţii private şi de


familie, ADN, amprentă genetică, protecţia datelor Convenţie, art. 8
cu character personal)

Situaţia de fapt: Potrivit codului de procedură penală, durata stocării


profilurilor ADN nu putea depăşi „patruzeci de ani” în
În 2008, reclamantul a fost condamnat la două luni
cazul persoanelor condamnate pentru comiterea uneia
de închisoare cu suspendare pentru că a lovit jandarmii
dintre infracţiunile enumerate. Acest termen reprezintă
cu o umbrelă, în timpul unei demonstraţii a sindicatelor
un maxim care trebuia instituit prin lege. Cum legea nu a
agricultorilor. Convocat apoi pentru o prelevare de ADN
fost adoptată până în prezent, durata de patruzeci de ani
în vederea înscrierii sale în „fişierul naţional automatizat
nu mai constituie un simplu maxim, ci, practic, o normă.
al amprentelor genetice” (FNAEG) al persoanelor con-
damnate pentru comiterea unor infracţiuni (enumerate Aşadar, nu există prevăzută, în prezent, nicio diferen-
de lege), reclamantul a refuzat să fie supus acestei pro- ţiere în funcţie de natura şi de gravitatea infracţiunii co-
ceduri. El nu a fost înscris în fişier, însă a fost condamnat mise. Situaţiile apte să se încadreze în câmpul de aplicare
pentru refuzul său la plata unei amenzi de 500 EUR. juridică al fişierului în cauză prezintă o disparitate impor-
tantă, ele putând constitui deopotrivă fapte deosebit de
grave (infracţiuni de natură sexuală, acte de terorism sau
În drept, art. 8 din Convenţie crime împotriva umanităţii ori trafic de fiinţe umane).
În cazul în care este vorba despre un aspect deosebit Prezenta cauză (care are ca obiect simple lovituri de
de important al existenţei sau al identităţii unei persoa- umbrelă aplicate, într-un context politic şi sindical, unor
ne, marja de apreciere de care se bucură statul este, în jandarmi care nici măcar nu au fost identificaţi) se deo-
general, una restrânsă. sebeşte în mod clar de cele care privesc, în mod special,
Protecţia datelor cu caracter personal joacă un rol infracţiuni tot atât de grave ca agresiunile sexuale sau
fundamental în exercitarea dreptului la respectarea vieţii criminalitatea organizată.
private garantat de articolul 8 din Convenţie. Aşadar, le- b) Procedura de radiere – Disponibilitatea unei ase-
gislaţia internă trebuie să ofere garanţii adecvate. menea proceduri nu era prevăzută decât în cazul persoa-
Considerentele următoare conduc Curtea la concluzia nelor suspectate, nu şi în cazul persoanelor condamnate
că, în lipsa unui echilibru corect între interesele publice şi (cum este reclamantul). Pentru Curte, persoanele con-
cele private în discuţie, statul reclamat şi-a depăşit marja damnate trebuiau să beneficieze şi ele de posibilitatea
de apreciere şi că afectarea dreptului la respectarea vieţii concretă de a cere radierea datelor stocate.
private a reclamantului a fost disproporţionată. Concluzie: încălcare (unanimitate).
a) Durata stocării – În 2010, Consiliul Constituţional Articolul 41: 3 000 EUR pentru prejudiciul moral.
francez a declarat constituţionale dispoziţiile legale pri- (Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)
vind fişierul contestat, sub rezerva „proporţionării dura-
tei de stocare a acestor date personale, având în vedere
scopul fişierului, natura sau gravitatea infracţiunilor în
discuţie”. Până în prezent, această rezervă nu a fost ana-
lizată în mod adecvat.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


11
CEDO

PROTECŢIA PROPRIETĂŢII

Cauza Kosmas şi alţii c. Greciei, hotărârea din Respectarea bunurilor. Atenţie insufi­c i­
29 iunie 2017
entă în privinţa situaţiei recla­man­t ului,
Concluzie: Încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 în soluţionarea unui litigiu imo­biliar în
Satisfacţie echitabilă: 75.000 Euro pentru primul baza regulilor prescripţiei achi­zitive în
reclamant pentru prejudiciul moral şi pentru prejudiciul favoarea unei mănăstiri
material

(cuvinte cheie: protecţia proprietăţii,


Protocolul nr. 1, art. 1
uzucapiune, mănăstire, posesie)

Situaţia de fapt: b) Ingerinţa şi proporţionalitatea – Evingerea recla-


mantului de după pronunţarea hotărârii Curţii de casa-
Mănăstirile de pe Muntele Athos reprezintă persoane
ţie fusese prevăzută de lege şi urmărise un scop legitim
juridice de drept public, care se bucură de un statut spe-
(protecţia imobilelor mănăstirilor de evicţiunea terţilor).
cial. Legea prevede imprescriptibilitatea bunurilor lor, cu
excepţia probării posesiei continue de treizeci de ani îna- Motivele următoare au făcut Curtea să ajungă la con-
inte de 1915. cluzia că reclamantul a fost supus unei sarcini speciale şi
exorbitante, care nu fusese justificată de vreun interes
În 2004, o mănăstire a revendicat în justiţie propri-
legitim general:
etatea unui teren folosit de către (primul) reclamant.
Mănăstirea s-a prevalat de existenţa unui act de cum- Considerându-se proprietar legitim şi de bună-credin-
părare din 1824 şi, în subsidiar, de posesia continuă din ţă al terenului litigios în baza seriei de titluri datând îna-
1882 până în 1915. Reclamantul a invocat existenţa unei inte de 1883, reclamantul a creat şi organizat, împreună
serii de acte translative de proprietate datând înainte de cu familia sa, o afacere.
1883 şi diferite acte de posesie începând cu 1974. De Or, tribunalele nu au ţinut cont nici de aceste titluri,
asemenea, acesta a denunţat acţiunea ca fiind abuzivă. nici de diferitele autorizaţii de exploatare şi de contruc-
Tribunalele au reţinut că mănăstirea s-a aflat în pro- ţie care i-au fost acordate ca şi cum ar fi fost proprietar
prietate prin uzucapiune din 1912, pentru că reclamantul al terenului, sau de faptul că a achitat impozitul funciar.
nu a făcut dovada unei posesii continue a predecesori- Cu certitudine, la acea vreme, administraţiile în dis-
lor săi în acea perioadă, şi că, în consecinţă, actele sub- cuţie nu aveau de unde să ştie că o mănăstire avea să
secvente pe care se baza reclamantul erau inoperante, revendice proprietatea în 2004, cu succes.
având în vedere caracterul imprescriptibil al bunurilor
mănăstireşti. Nu a fost constatată nici existenţa unui Totuşi, actele administrative legale ale autorităţilor
abuz de drept. statale nu pot decât să-i asigure pe destinatarii acestora
că sistemul de dobândire şi de transmitere a bunurilor
este stabil şi fiabil şi că aceştia posedă în mod legitim bu-
În drept, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nul vizat de aceste acte.

a) Existenţa unui „bun” şi regula aplicabilă – Titlurile În orice eventualitate, reclamantul a denunţat acţi-
sau posesia reclamantului sau a predecesorilor săi nu unea mănăstirii ca pe un abuz de drept. Dacă ar fi fost
au fost contestate niciodată (autorizaţiile administrative reţinut acest argument, el şi-ar fi putut menţine cel puţin
i-au fost acordate pentru exploatarea unui restaurant şi „posesia” terenului. Or, argumentul a fost respins pentru
pentru construirea unei clădiri). că sumele angajate pentru exploatarea comercială a te-
renului fuseseră compensate de profiturile dobândite în
O asemenea toleranţă prelungită a indicat faptul că lipsa plăţii unei arende către mănăstire.
autorităţile şi mănăstirea au recunoscut, de facto, un
interes patrimonial în privinţa terenului în litigiu, care Tribunalele au eşuat să ţină cont de pierderea, lipsită de
consta în posesia acestuia, aşa cum era recunoscută şi compensaţii, a obiectului muncii cu care reclamantul şi fa-
protejată de dreptul naţional, şi care nu le-a dat nicioda- milia sa îşi câştigau mijloacele de existenţă din anul 1986.
tă de înţeles că această situaţie se va schimba. Concluzie: încălcare în privinţa primului reclamant
Pe scurt, interesul patrimonial al reclamantului fusese (cinci voturi la două).
suficient de important şi de recunoscut pentru a consti- Articolul 41: 75 000 EUR pentru primul reclamant
tui un „bun” în sensul primei propoziţii a articolului 1 din pentru prejudiciul moral şi pentru prejudiciul material.
Protocolul nr. 1, care este, aşadar, aplicabilă. (Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


12
CJUE

PRESTARE DE SERVICII

CJUE, Chez Elektro Bulgaria AD împotriva Concurenţă. Libera prestare a servi­


Yordan Kotsev (C 427/16) şi FrontEx ciilor. Stabilirea de către o organizaţie
International EAD împotriva Emil Yanakiev profesională de avocaţi a valorilor
(C 428/16), Hotărârea din 23 noiembrie 2017 minime ale onorariilor. Interdicţia ca
o instanţă să dispună rambursarea
unor onorarii inferioare acestor valori
(cuvinte cheie: avocat, prestare de servicii, minime. Reglementare naţională care
concurenţă, onorariu, organizaţie profesională,
TVA, profesie liberală) consideră taxa pe valoarea adăugată
(TVA) ca făcând parte din preţul unui
serviciu furnizat cu ocazia exercitării
unei profesii liberale

TFUE, art. 56 alin. (1), art. 101 alin. (1)


Directiva 77/249/CEE
Directiva 2006/112/CE

În cauza de faţă, Curtea a stabilit următoarele:


1) Articolul 101 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretat în sensul că o
reglementare naţională precum cea în discuţie în litigiile principale, care, pe de o parte, nu permite avocatului şi
clientului său să convină o remuneraţie cu o valoare inferioară valorii minime stabilite printr un regulament adoptat
de o organizaţie profesională de avocaţi, precum Vissh advokatski savet (Consiliul Superior al Baroului, Bulgaria), în
caz contrar acest avocat făcând obiectul unei proceduri disciplinare, şi, pe de altă parte, nu autorizează instanţa să
dispună rambursarea unei valori a onorariilor inferioare acestei valori minime, este susceptibilă să restrângă concu-
renţa pe piaţa internă în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE. Revine instanţei de trimitere sarcina de a verifica
dacă o astfel de reglementare, având în vedere modalităţile concrete de aplicare a acesteia, corespunde în mod
veritabil unor obiective legitime şi dacă restricţiile impuse în acest fel sunt limitate la ceea ce este necesar pentru a
asigura punerea în aplicare a acestor obiective legitime.
2) Articolul 101 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE şi cu Directiva 77/249/CEE a Consiliului
din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi trebuie inter-
pretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale precum cea în discuţie în litigiile principale, în temeiul
căreia persoanele juridice şi comercianţii independenţi beneficiază de o rambursare a remuneraţiei avocatului,
dispusă de instanţa naţională, dacă au fost reprezentaţi de un consilier juridic.
3) Articolul 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale
precum cea în discuţie în litigiile principale, în temeiul căreia taxa pe valoarea adăugată face parte integrantă din
onorariile avocaţilor înregistraţi, dacă acest lucru are ca efect o dublă supunere a acestor onorarii taxei pe valoarea
adăugată.
1. Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 56 alineatul (1) şi a articolului 101 alineatul (1)
TFUE, precum şi a Directivei 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii
de a presta servicii de către avocaţi şi a Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul
comun al taxei pe valoarea adăugată.
2. Aceste cereri au fost prezentate în cadrul unor litigii în legătură cu cereri de somaţii de plată având ca obiect,
printre altele, rambursarea unor onorarii avocaţiale şi a remuneraţiei unui consilier juridic.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


13
CJUE

Litigiul principal şi întrebările preliminare 3) În cazul unui răspuns afirmativ la prima între-
bare: articolul 132 punctul 5 [din Legea privind baro-
Cauza C 427/16
ul] (în vederea aplicării articolului 136 alineatul 1 din
CHEZ Elektro Bulgaria a sesizat instanţa de trimitere lege) este contrar articolului 101 alineatul (1) TFUE?
cu o cerere de somaţie de plată, solicitând ca domnul
4) Articolul 56 primul paragraf TFUE (interzicerea
Kotsev să fie obligat să îi plătească, printre altele, suma
restricţiilor privind libera prestare a serviciilor) se
de 60 BGN cu titlu de onorarii avocaţiale.
opune articolului 36 alineatul 2 [din Legea privind
Întrucât această din urmă sumă era inferioară valorii baroul]?
minime prevăzute de Regulamentul nr. 1, instanţa de
5) Articolul 78 alineatul 8 din [GPK] este contrar ar-
trimitere aminteşte că negocierea unei remuneraţii infe-
ticolului 101 alineatul (1) TFUE?
rioare celei prevăzute de regulamentul respectiv consti-
tuie o abatere disciplinară în temeiul Legii privind baroul. 6) Articolul 78 alineatul 8 din [GPK] este contrar
Deşi este adevărat că, în cazul în care onorariile de avo- Directivei [77/249] (în ceea ce priveşte dreptul per-
cat sunt excesive în raport cu complexitatea juridică şi soanelor reprezentate de consilieri juridici de a solici-
factuală reală a cauzei, instanţele bulgare pot să dispună ta onorarii avocaţiale)?
rambursarea unei sume mai mici cu titlu de cheltuieli în
7) Articolul 2a din Dispoziţiile suplimentare ale
ceea ce priveşte această parte a cheltuielilor, suma men-
[Regulamentului nr. 1], care permite să se considere
ţionată nu poate fi inferioară valorii minime.
că TVA ul este o componentă a preţului unei prestaţii
Cauza C 428/16 furnizate în cadrul exercitării unei profesii liberale (în
ceea ce priveşte includerea [TVA ului] ca parte inte-
Printr o cerere de somaţie de plată, FrontEx
grantă a onorariului avocaţial datorat), este contrar
International a solicitat instanţei de trimitere obligarea
Directivei [2006/112]?”
domnului Yanakiev la plata, printre altele, a sumei de
200 BGN cu titlu de remuneraţie a unui consilier juridic Printr o decizie din 14 septembrie 2016, preşedintele
salariat. Curţii a decis să conexeze cauzele C 427/16 şi C 428/16
pentru buna desfăşurare a procedurii scrise şi orale, pre-
Suma solicitată este inferioară valorii minime de 300
cum şi în vederea pronunţării hotărârii.
BGN prevăzute de Regulamentul nr. 1.
Instanţa de trimitere apreciază că angajatorii consilie-
rilor juridici exercită o activitate concurentă cu activitatea Cu privire la întrebările preliminare:
de avocat. Prin urmare, se ridică problema conformităţii Cu privire la primele trei întrebări:
dispoziţiei din GPK care garantează consilierilor juridici
drepturi la onorarii avocaţiale cu Directiva 77/249, pre- Prin intermediul primelor trei întrebări, instanţa de
cum şi cu articolul 101 alineatul (1) TFUE. trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă artico-
lul 101 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 4 alinea-
În aceste condiţii, Sofiyski rayonen sad (Tribunalul de tul (3) TUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei
Raion din Sofia, Bulgaria) a hotărât să suspende jude- reglementări naţionale precum cea în discuţie în litigiile
carea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări principale, care, pe de o parte, nu permite avocatului
preliminare: şi clientului său să convină o remuneraţie de o valoare
„1) Articolul 101 alineatul (1) TFUE (interzicerea inferioară valorii minime stabilite printr un regulament
împiedicării, a restrângerii sau a denaturării concu- adoptat de o organizaţie profesională de avocaţi, precum
renţei) se opune articolului 36 alineatul 2 [din legea Consiliul Superior al Baroului, în caz contrar acest avocat
privind baroul], potrivit căreia o asociaţie de între- făcând obiectul unei proceduri disciplinare, şi, pe de altă
prinderi care exercită o profesie liberală (Consiliul parte, nu autorizează instanţa să dispună rambursarea
Superior al Baroului) dispune de o putere discreţio- unei valori a onorariilor inferioare acestei valori minime.
nară pentru a stabili în avans valoarea minimă a tari- Reiese dintr o jurisprudenţă constantă a Curţii că,
felor prestaţiilor furnizate de aceste întreprinderi (a deşi este adevărat că articolul 101 TFUE vizează numai
onorariilor avocaţiale) pe baza competenţei conferite comportamentul întreprinderilor şi nu priveşte măsuri-
de către stat? le legislative sau administrative care emană de la state-
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întreba- le membre, nu este mai puţin adevărat că acest articol
re: articolul 78 alineatul 5 in fine din [GPK] (în partea coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE, care instituie
în care această dispoziţie nu permite reducerea ono- o obligaţie de cooperare între Uniune şi statele mem-
rariilor avocaţiale la o valoare inferioară valorii mini- bre, impune acestora din urmă să nu adopte sau să nu
me stabilite) este contrar articolului 101 alineatul (1) menţină în vigoare măsuri, inclusiv acte cu putere de
TFUE? lege sau norme administrative, care pot înlătura efectul
util al normelor de concurenţă aplicabile întreprinderilor

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


14
CJUE

(Hotărârea din 21 septembrie 2016, Etablissements Fr. cum au fost stabilite de Consiliul Superior al Baroului,
Colruyt, C 221/15, EU:C:2016:704, punctul 43 şi jurispru- sunt echitabile şi justificate cu respectarea interesului
denţa citată). general. În special, această reglementare nu prevede
nicio condiţie care să corespundă cerinţelor formulate
Există o încălcare a articolului 101 TFUE coroborat cu
de Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă
articolul 4 alineatul (3) TUE atunci când un stat mem-
Supremă, Bulgaria) în hotărârea sa din 27 iulie 2016, re-
bru fie impune ori favorizează încheierea de înţelegeri
feritoare, printre altele, la accesul cetăţenilor şi al per-
contrare articolului 101 TFUE sau întăreşte efectele
soanelor juridice la o asistenţă juridică calificată, precum
unor astfel de înţelegeri, fie înlătură caracterul statal al
şi la necesitatea de a preveni orice deteriorare a calităţii
propriei reglementări, delegând unor operatori privaţi
serviciilor furnizate.
responsabilitatea de a adopta decizii de intervenţie de
interes economic (Hotărârea din 21 septembrie 2016, În ceea ce priveşte, în al doilea rând, aspectul dacă
Etablissements Fr. Colruyt, C 221/15, EU:C:2016:704, autorităţile publice bulgare şi au delegat competenţele,
punctul 44 şi jurisprudenţa citată). în materie de stabilire a valorilor minime ale remunera-
ţiei avocaţilor, unor operatori privaţi, din dosarul de care
Această situaţie nu se regăseşte în cazul în care ta-
dispune Curtea reiese că singurul control exercitat de
rifele sunt stabilite cu respectarea criteriilor de inte-
o autoritate publică asupra regulamentelor Consiliului
res public definite prin lege, iar autorităţile publice nu
Superior al Baroului care stabilesc aceste valori mini-
îşi delegă operatorilor economici privaţi prerogativele
me este cel exercitat de Varhoven administrativen sad
aprobării sau ale stabilirii tarifelor, chiar dacă reprezen-
(Curtea Administrativă Supremă), care se limitează la
tanţii operatorilor economici nu sunt minoritari în cadrul
aspectul dacă aceste regulamente sunt conforme cu
unui comitet care propune aceste tarife (a se vedea în
Constituţia şi cu legea bulgară.
acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2014, API şi al-
ţii, C 184/13-C 187/13, C 194/13, C 195/13 şi C 208/13, Rezultă de aici că, având în vedere lipsa unor dispoziţii
EU:C:2014:2147, punctul 31). susceptibile să garanteze că Consiliul Superior al Baroului
se comportă ca un dezmembrământ al puterii publice
În ceea ce priveşte, în primul rând, aspectul dacă re-
care acţionează în scopuri de interes general sub con-
glementarea în discuţie în litigiile principale impune sau
trolul efectiv şi sub puterea de decizie în ultimă instanţă
favorizează încheierea unei înţelegeri între operatorii
a statului, o organizaţie profesională precum Consiliul
economici privaţi, trebuie subliniat că Consiliul Superior
Superior al Baroului trebuie să fie considerată o asociere
al Baroului este format doar din avocaţi aleşi de colegii
de întreprinderi în sensul articolului 101 TUE atunci când
lor.
adoptă regulamente care stabilesc valorile minime ale
Tariful stabilit de o astfel de organizaţie profesională remuneraţiei avocatului.
poate totuşi să aibă un caracter statal, în special atunci
Pe de altă parte, pentru ca normele de concurenţă ale
când membrii acestei organizaţii sunt experţi indepen-
Uniunii să se aplice în cazul reglementării în discuţie în
denţi de operatorii economici vizaţi şi când sunt obligaţi
litigiile principale, trebuie ca aceasta să fie de natură să
prin lege să stabilească tarife luând în considerare nu
restrângă concurenţa în cadrul pieţei interne (a se vedea
numai interesele întreprinderilor sau ale asociaţiilor de
prin analogie Hotărârea din 4 septembrie 2014, API şi al-
întreprinderi din sectorul care i a desemnat, ci şi intere-
ţii, C 184/13-C 187/13, C 194/13, C 195/13 şi C 208/13,
sul general şi interesele întreprinderilor din celelalte sec-
EU:C:2014:2147, punctul 42).
toare sau pe cele ale utilizatorilor serviciilor respective
(Hotărârea din 4 septembrie 2014, API şi alţii, C 184/13-C Trebuie să se constate, în această privinţă, că stabilirea
187/13, C 194/13, C 195/13 şi C 208/13, EU:C:2014:2147, unor valori minime ale remuneraţiei avocatului, care au
punctul 34, precum şi jurisprudenţa citată). devenit obligatorii în temeiul unei reglementări naţiona-
le precum cea în discuţie în litigiile principale, întrucât
Pentru a garanta că membrii unei organizaţii profesi-
împiedică ceilalţi prestatori de servicii juridice să stabi-
onale acţionează efectiv cu respectarea interesului ge-
lească valori ale remuneraţiei inferioare acestor valori
neral, criteriile acestui interes trebuie să fie definite prin
minime, echivalează cu stabilirea orizontală a unor tari-
lege într un mod suficient de precis, iar controlul efectiv
fe minime impuse (a se vedea în acest sens Hotărârea
şi puterea de decizie în ultimă instanţă din partea sta-
din 4 septembrie 2014, API şi alţii, C 184/13-C 187/13, C
tului trebuie să fie prezente (a se vedea în acest sens
194/13, C 195/13 şi C 208/13, EU:C:2014:2147, punctul
Hotărârea din 4 septembrie 2014, API şi alţii, C 184/13-C
43).
187/13, C 194/13, C 195/13 şi C 208/13, EU:C:2014:2147,
punctul 41). Având în vedere consideraţiile care precedă, trebuie
să se constate că o reglementare naţională precum cea
În speţă, reglementarea în discuţie în litigiile principa-
în discuţie în litigiile principale, care, pe de o parte, nu
le nu conţine niciun criteriu precis susceptibil de a garan-
permite avocatului şi clientului său să convină o remune-
ta că valorile minime ale remuneraţiei avocatului, astfel
raţie cu o valoare inferioară valorii minime stabilite prin-

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


15
CJUE

tr un regulament adoptat de o organizaţie profesională adoptat de Consiliul Superior al Baroului a fost adoptat
de avocaţi, precum Consiliul Superior al Baroului, în caz sau îşi produce efectele, dacă, în lumina ansamblului ele-
contrar acest avocat făcând obiectul unei proceduri dis- mentelor pertinente de care dispune, normele care im-
ciplinare, şi, pe de altă parte, nu autorizează instanţa să pun restricţiile în discuţie în litigiile principale pot fi con-
dispună rambursarea unei valori a onorariilor inferioare siderate necesare punerii în aplicare a acestui obiectiv.
acestei valori minime, este susceptibilă să restrângă con-
Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răs-
curenţa pe piaţa internă în sensul articolului 101 alinea-
pundă la prima-a treia întrebare că articolul 101 alineatul
tul (1) TFUE.
(1) TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie
Cu toate acestea, trebuie să se arate că reglementa- interpretat în sensul că o reglementare naţională precum
rea în discuţie în litigiul principal, care face obligatorie o cea în discuţie în litigiile principale, care, pe de o parte,
decizie a unei asocieri de întreprinderi care are ca obiect nu permite avocatului şi clientului său să convină o re-
sau ca efect restrângerea concurenţei sau a libertăţii de muneraţie cu o valoare inferioară valorii minime stabilite
acţiune a părţilor sau a uneia dintre ele, nu intră în mod printr un regulament adoptat de o organizaţie profesio-
necesar în sfera interdicţiei prevăzute la articolul 101 ali- nală de avocaţi, precum Consiliul Superior al Baroului, în
neatul (1) TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE caz contrar acest avocat făcând obiectul unei proceduri
(Hotărârea din 4 septembrie 2014, API şi alţii, C 184/13-C disciplinare, şi, pe de altă parte, nu autorizează instanţa
187/13, C 194/13, C 195/13 şi C 208/13, EU:C:2014:2147, să dispună rambursarea unei valori a onorariilor inferi-
punctul 46). oare acestei valori minime, este susceptibilă să restrângă
concurenţa pe piaţa internă în sensul articolului 101 ali-
Astfel, în scopul aplicării acestor dispoziţii în speţă,
neatul (1) TFUE. Revine instanţei de trimitere sarcina de
este necesar mai întâi să se ţină cont de contextul global
a verifica dacă o astfel de reglementare, având în vedere
în care decizia asocierii de întreprinderi în cauză a fost
modalităţile concrete de aplicare a acesteia, corespunde
adoptată sau îşi produce efectele şi în special de obiec-
în mod veritabil unor obiective legitime şi dacă restricţiile
tivele acesteia. Trebuie să se examineze în continuare
impuse în acest fel sunt limitate la ceea ce este necesar
dacă efectele de restrângere a concurenţei care decurg
pentru a asigura punerea în aplicare a acestor obiective
din aceasta sunt inerente urmăririi obiectivelor menţio-
legitime.
nate (Hotărârea din 19 februarie 2002, Wouters şi alţii,
C 309/99, EU:C:2002:98 punctul 97, Hotărârea din 18
iulie 2013, Consiglio Nazionale dei Geologi, C 136/12, Cu privire la a cincea şi la a şasea întrebare
EU:C:2013:489, punctul 53, precum şi Hotărârea din Prin intermediul celei de a cincea şi al celei de a şasea
4 septembrie 2014, API şi alţii, C 184/13-C 187/13, C întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se
194/13, C 195/13 şi C 208/13, EU:C:2014:2147, punctul stabilească dacă articolul 101 alineatul (1) TFUE corobo-
47). rat cu articolul 4 alineatul (3) TUE şi cu Directiva 77/249
În acest context, trebuie să se verifice dacă restricţiile trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglemen-
astfel impuse prin normele în discuţie în litigiul princi- tări naţionale precum cea în discuţie în litigiile principale,
pal sunt limitate la ceea ce este necesar pentru a asigura în temeiul căreia persoanele juridice şi comercianţii in-
punerea în aplicare a unor obiective legitime (Hotărârea dependenţi beneficiază de o rambursare a remuneraţiei
din 18 iulie 2006, Meca Medina şi Majcen/Comisia, C avocatului, dispusă de instanţa naţională, dacă au fost
519/04 P, EU:C:2006:492, punctul 47, Hotărârea din 18 reprezentaţi de un consilier juridic.
iulie 2013, Consiglio Nazionale dei Geologi, C 136/12, În această privinţă, este suficient să se constate că nu
EU:C:2013:489, punctul 54, precum şi Hotărârea din se poate considera că reglementarea respectivă impune
4 septembrie 2014, API şi alţii, C 184/13-C 187/13, C sau favorizează încheierea unor înţelegeri contrare arti-
194/13, C 195/13 şi C 208/13, EU:C:2014:2147, punctul colului 101 TFUE sau că accentuează efectele unor astfel
48). de înţelegeri.
Cu toate acestea, având în vedere dosarul de care Prin urmare, articolul 101 alineatul (1) TFUE nu se opu-
dispune Curtea, aceasta nu este în măsură să aprecieze ne unei reglementări naţionale precum cea în discuţie în
dacă o reglementare precum cea în discuţie în litigiile litigiile principale, în temeiul căreia persoanele juridice şi
principale, care nu permite avocatului şi clientului său să comercianţii independenţi beneficiază de o rambursare
convină o remuneraţie de o valoare inferioară valorii mi- a remuneraţiei avocatului, dispusă de instanţa naţională,
nime stabilite printr un regulament adoptat de o organi- dacă au fost reprezentaţi de un consilier juridic.
zaţie profesională de avocaţi, precum Consiliul Superior
În plus, având în vedere că Directiva 77/249 nu con-
al Baroului, poate fi considerată necesară pentru pune-
ţine nicio dispoziţie care să reglementeze rambursarea,
rea în aplicare a unui obiectiv legitim.
dispusă de o instanţă, a remuneraţiei prestatorilor de
Revine instanţei de trimitere sarcina de a aprecia, servicii juridice, trebuie să se considere că reglementa-
având în vedere contextul global în care regulamentul

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


16
CJUE

rea naţională menţionată nu intră nici în domeniul de În această privinţă, trebuie amintit că, în temeiul ju-
aplicare al Directivei 77/249. risprudenţei Curţii, principiul neutralităţii fiscale, inerent
sistemului comun al TVA ului, se opune ca impozitarea
Având în vedere consideraţiile care precedă, trebu-
activităţilor profesionale ale unei persoane impozabi-
ie să se răspundă la a cincea şi la a şasea întrebare că
le să determine o dublă impozitare (a se vedea în acest
articolul 101 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 4
sens Hotărârea din 23 aprilie 2009, Puffer, C 460/07,
alineatul (3) TUE şi cu Directiva 77/249 trebuie interpre-
EU:C:2009:254, punctul 46, şi Hotărârea din 22 martie
tat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale
2012, Klub, C 153/11, EU:C:2012:163, punctul 42).
precum cea în discuţie în litigiile principale, în temeiul
căreia persoanele juridice şi comercianţii independenţi În speţă, din moment ce instanţa de trimitere a con-
beneficiază de o rambursare a remuneraţiei avocatului, statat în cererea de decizie preliminară în cauza C 427/16
dispusă de instanţa naţională, dacă au fost reprezentaţi că reglementarea naţională în discuţie în litigiile princi-
de un consilier juridic. pale are ca efect o dublă supunere a onorariilor avoca-
ţiale TVA ului, o reglementare de această natură nu este
Cu privire la a şaptea întrebare conformă nici cu articolul 78 primul paragraf litera (a) din
Directiva 2006/112, nici cu principiul neutralităţii fiscale
Prin intermediul celei de a şaptea întrebări, instan-
inerent sistemului comun al TVA ului.
ţa de trimitere solicită să se stabilească dacă Directiva
2006/112 trebuie interpretată în sensul că se opune unei În aceste condiţii, trebuie să se răspundă la a şaptea
reglementări naţionale precum cea în discuţie în litigiile întrebare că articolul 78 primul paragraf litera (a) din
principale, în temeiul căreia TVA ul face parte integrantă Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că se opune
din onorariile avocaţilor înregistraţi, având ca efect o du- unei reglementări naţionale precum cea în discuţie în
blă supunere a acestor onorarii TVA ului. litigiile principale, în temeiul căreia TVA ul face parte in-
tegrantă din onorariile avocaţilor înregistraţi, dacă acest
Conform articolului 78 primul paragraf litera (a) din
lucru are ca efect o dublă supunere a acestor onorarii
Directiva 2006/112, baza de impozitare include, printre
TVA ului.
altele, impozite, drepturi, prelevări şi taxe, cu excepţia
TVA ului în sine.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


17
CJUE

FISCALITATE

CJUE, Enzo Di Maura împotriva Agenzia delle Taxa pe valoarea adăugată (TVA). Bază
Entrate – Direzione Provinciale di Siracusa, de impozitare. Limitarea dreptului la
Hotărârea din 23 noiembrie 2017 re­ducerea bazei de impozitare în ca­z ul
neplăţii de către partenerul con­t rac­
tual. Marja de apreciere de care dispun
statele membre în cadrul trans­punerii.
(cuvinte cheie: TVA, bază de impozitare, Caracterul proporţional al pe­rioadei
principiul proporţionalităţii, principiul
efectivităţii) de prefinanţare de către ope­rator

A şasea directivă 77/388/CEE a


Consiliului din 17 mai 1977,
art. 11 secţiunea C alin.(1) al doilea paragraf

În cauza de faţă, Curtea a stabilit următoarele:


Articolul 11 secţiunea C alineatul (1) al doilea paragraf din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai
1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun
al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate
condiţiona reducerea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată de caracterul infructuos al unei proceduri
colective atunci când o astfel de procedură este susceptibilă să dureze mai mult de zece ani.

Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea articolului 11 secţiunea C alineatul (1) din A şasea directivă
77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele
pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare precum şi a principiilor
proporţionalităţii, efectivităţii dreptului Uniunii şi neutralităţii taxei pe valoarea adăugată (TVA).
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu în legătură cu o înştiinţare de plată pentru anul fiscal 2004 şi
care priveşte reducerea bazei de impozitare a TVA ului.

Litigiul principal şi întrebările preliminare unei neplăţi a contraprestaţiei să poată interveni la mo-
mentul declarării falimentului debitorului.
După ce unul dintre clienţii săi a fost declarat în stare
de faliment, fără ca acesta să fi onorat o factură de 35 Această instanţă se îndoieşte de conformitatea dispo-
000 de euro, domnul Di Maura a procedat la o reducere ziţiei citate anterior din decretul prezidenţial cu princi-
în consecinţă a bazei sale de impozitare a TVA ului, pe piile proporţionalităţii, efectivităţii dreptului Uniunii şi
care a crezut că o poate realiza în aplicarea dispoziţiilor neutralităţii TVA ului, în special având în vedere terme-
citate anterior din decretul prezidenţial. nul mediu al procedurilor colective în Italia, cu privire la
care aceasta menţionează că adesea depăşeşte zece ani.
Administraţia fiscală nu a aprobat această regulariza-
Ea consideră de asemenea că limitarea dreptului la re-
re pentru motivul că nu putea fi efectuată decât ulterior
ducerea bazei de impozitare pe care o stabileşte dreptul
desfăşurării infructuoase a unei proceduri de insolvenţă
italian este excesivă, în condiţiile în care A şasea directivă
sau a unei proceduri de executare individuală, cu alte cu-
ar condiţiona acest tip de limitare de neplată, iar nu de
vinte după ce s a dobândit certitudinea că creanţa nu ar
proceduri colective sau de măsuri de executare rămase
fi onorată, iar nu în urma unei simple hotărâri de decla-
fără rezultat.
rare a falimentului, precum cea care l a vizat pe debitorul
domnului Di Maura. În aceste condiţii, Commissione tributaria provincia-
le di Siracusa (Comisia Fiscală Provincială din Siracusa)
Acesta din urmă a dedus cauza judecăţii Commissione
a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze
tributaria provinciale di Siracusa (Comisia Fiscală
Curţii următoarele întrebări preliminare:
Provincială din Siracusa, Italia) şi a susţinut că, dimpo-
trivă, trebuia ca reducerea bazei de impozitare din cauza 1) În lumina articolului 11 secţiunea C alineatul (1)
şi a articolului 20 alineatul (1) litera (b) a doua teză

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


18
CJUE

din [A şasea directivă] privind reducerea bazei de zabilă însăşi cu acest titlu (Hotărârea din 3 iulie 1997,
impozitare şi, respectiv, regularizarea TVA lui datorat Goldsmiths, C 330/95, EU:C:1997:339, punctul 15).
pentru operaţiuni impozabile în cazul neplăţii totale În conformitate cu acest principiu, articolul 11 secţiu-
sau parţiale a contraprestaţiei stabilite între părţi, im- nea C alineatul (1) primul paragraf din A şasea directivă,
punerea unor limite care fac ca recuperarea taxei afe- care vizează cazurile anulării, refuzului, neplăţii totale
rente contraprestaţiei neplătite total sau parţial să fie sau parţiale şi reducerii de preţ după momentul la care
imposibilă sau excesiv de oneroasă pentru persoana se efectuează operaţiunea, obligă statele membre să re-
impozabilă – în termeni, printre altele, de timp, având ducă baza de impozitare şi, prin urmare, cuantumul TVA
în vedere durata imprevizibilă a procedurii falimentu- ului datorat de persoana impozabilă de fiecare dată când,
lui – este conformă cu principiile proporţionalităţii şi ulterior încheierii unei operaţiuni, o parte sau totalitatea
efectivităţii, garantate de TFUE, şi cu principiul neu- contraprestaţiei nu a fost colectată de persoana impoza-
tralităţii care guvernează aplicarea TVA ului? bilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iulie 1997,
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întreba- Goldsmiths, C 330/95, EU:C:1997:339, punctul 16).
re, este compatibilă cu principiile menţionate mai sus Articolul 11 secţiunea C alineatul (1) al doilea paragraf
o normă precum articolul 26 alineatul 2 din [decretul din A şasea directivă permite statelor membre să deroge
prezidenţial], care condiţionează dreptul de recupe- de la norma menţionată la punctul anterior în cazul ne-
rare a taxei de dovedirea recurgerii în prealabil fără plăţii totale sau parţiale.
rezultat la proceduri de insolvenţă, cu alte cuvinte,
potrivit jurisprudenţei şi practicii autorităţii fiscale Astfel, dacă neplata totală sau parţială a preţului de
a statului membru al Uniunii, numai în urma unor cumpărare intervine fără să fi avut loc rezoluţiunea ori
acte de repartizare a activului finale rămase fără re- anularea contractului, cumpărătorul rămâne obligat la
zultat sau, în lipsă, a hotărârii definitive de închidere plata preţului convenit, iar vânzătorul, deşi nu mai este
a procedurii de insolvenţă, chiar şi atunci când astfel proprietarul bunului, dispune în continuare, în principiu,
de activităţi ar fi în mod rezonabil antieconomice din de creanţa sa, de care se poate prevala în justiţie. Din
cauza valorii creanţei pretinse, a perspectivelor de re- moment ce nu se poate exclude însă ca această crean-
cuperare a acesteia şi a costurilor procedurilor de in- ţă să devină de fapt definitiv nerecuperabilă, legiuitorul
solvenţă, şi având în vedere că, în orice caz, măsurile Uniunii a intenţionat să lase fiecărui stat membru posi-
menţionate pot interveni la câţiva ani după deschide- bilitatea de a stabili dacă situaţia de neplată a preţului
rea procedurii falimentului?” de cumpărare, care, prin ea însăşi, contrar rezoluţiunii
sau anulării contractului, nu repune părţile în situaţia lor
iniţială, dă dreptul la reducerea, în consecinţă, a bazei
Cu privire la întrebările preliminare: de impozitare, în condiţiile pe care le stabileşte sau dacă
Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebu- o astfel de reducere nu este admisă în această situaţie
ie analizate împreună, instanţa de trimitere solicită, în (Hotărârea din 15 mai 2014, Almos Agrárkülkereskedelmi,
esenţă, să se stabilească dacă articolul 11 secţiunea C ali- C 337/13, EU:C:2014:328, punctul 25).
neatul (1) al doilea paragraf din A şasea directivă trebuie Însă, după cum Curtea a statuat deja, această fa-
interpretat în sensul că un stat membru poate condiţiona cultate de derogare, care este strict limitată la cazurile
reducerea bazei de impozitare a TVA ului în cazul neplăţii neplăţii totale sau parţiale, este întemeiată pe ideea că
totale sau parţiale de caracterul infructuos al unei pro- neplata contraprestaţiei poate, în anumite circumstanţe
ceduri colective atunci când o astfel de procedură este şi din cauza situaţiei juridice existente în statul membru
susceptibilă să dureze mai mult de zece ani. în cauză, să fie greu de verificat sau să fie doar provi-
Cu titlu introductiv, este necesar să se amintească zorie (Hotărârea din 3 iulie 1997, Goldsmiths, C 330/95,
faptul că, în vederea armonizării bazei de impozitare, EU:C:1997:339, punctul 18).
articolul 11 secţiunea A alineatul (1) litera (a) din A şa- În consecinţă, exercitarea unei astfel de facultăţi de
sea directivă prevede că, pe teritoriul ţării, această bază derogare trebuie să fie justificată pentru ca măsurile lua-
este, în principiu, constituită din toate elementele care te de statele membre pentru punerea sa în aplicare să nu
reprezintă contraprestaţia obţinută sau care urmează să bulverseze obiectivul de armonizare fiscală urmărit de A
fie obţinută de furnizor sau de prestator de la client sau şasea directivă (Hotărârea din 3 iulie 1997, Goldsmiths, C
de la un terţ. 330/95, EU:C:1997:339, punctul 18).
Această dispoziţie reprezintă expresia unui principiu Desigur, prin analogie, din cuprinsul punctului 23 din
fundamental al celei de A şasea directive, potrivit căruia Hotărârea din 15 mai 2014, Almos Agrárkülkereskedelmi
baza de impozitare se constituie din contraprestaţia în- (C 337/13, EU:C:2014:328), reiese că atunci când statul
casată efectiv şi al cărui corolar este faptul că adminis- membru în cauză a înţeles să aplice derogarea prevăzută
traţia fiscală nu poate încasa cu titlu de TVA un cuantum la articolul 11 secţiunea C alineatul (1) al doilea paragraf
mai mare decât cel pe care l a colectat persoana impo- din A şasea directivă, persoanele impozabile nu se pot

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


19
CJUE

prevala, în temeiul articolului 11 secţiunea C alineatul în aplicare a celei de A şasea directive trebuie să fie apte
(1) primul paragraf din A şasea directivă, de un drept la să realizeze obiectivele atribuite acestui text şi nu trebu-
reducerea bazei lor de impozitare a TVA ului în cazul ne- ie să depăşească ceea ce este necesar pentru a atinge
plăţii preţului. aceste obiective (a se vedea prin analogie Hotărârea
din 26 aprilie 2012, Comisia/Ţările de Jos, C 508/10,
Cu toate acestea, în mod contrar faţă de ceea ce susţin
EU:C:2012:243, punctul 75).
guvernele italian şi al Regatului Unit, această motivare,
astfel cum a arătat avocatul general la punctele 32-44 din Astfel cum s a menţionat la punctul 22 din prezenta
concluzii, nu poate fi interpretată ca repunând în discu- hotărâre, obiectul derogării de la dreptul de reducere a
ţie jurisprudenţa citată la punctele 17 şi 18 din prezenta bazei de impozitare prevăzute la articolul 11 secţiunea C
hotărâre, în sensul că ar fi posibil ca statele membre să alineatul (1) al doilea paragraf din A şasea directivă este
excludă pur şi simplu reducerea bazei lor de impozitare de a ţine seama de incertitudinea inerentă caracterului
a TVA ului. definitiv al neplăţii unei facturi.
În această privinţă, rezultă dintr o jurisprudenţă con- Această incertitudine este, în mod evident, luată în
stantă a Curţii că excepţiile trebuie interpretate în mod considerare privându se persoana impozabilă de dreptul
restrictiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 iu- său la reducerea bazei de impozitare atât timp cât crean-
nie 2002, Comisia/Germania, C 287/00, EU:C:2002:388, ţa nu prezintă un caracter definitiv nerecuperabil, astfel
punctul 47, Hotărârea din 14 iunie 2007, Horizon College, cum prevede, în esenţă, legislaţia naţională în discuţie
C 434/05, EU:C:2007:343, punctul 16, şi Hotărârea din 21 în litigiul principal. Trebuie însă să se constate că acelaşi
martie 2013, PFC Clinic, C 91/12, EU:C:2013:198, punctul scop ar putea fi de asemenea urmărit prin acordarea re-
23). Or, chiar din modul de redactare a articolului 11 sec- ducerii atunci când persoana impozabilă face vorbire de
ţiunea C alineatul (1) al doilea paragraf din A şasea direc- o probabilitate rezonabilă ca datoria să nu fie onorată,
tivă reiese că statele membre, deşi au o posibilitate de a chiar dacă baza de impozitare este reevaluată în sensul
deroga de la corectarea bazei de impozitare prevăzute majorării în ipoteza în care plata ar interveni totuşi. În
la primul paragraf, nu au primit de la legiuitorul Uniunii aceste condiţii, ar reveni autorităţilor naţionale sarcina
facultatea de a o exclude pur şi simplu. de a determina, cu respectarea principiului proporţio-
nalităţii şi sub controlul instanţei, dovezile unei durate
Această concluzie este confirmată de o interpretare
prelungite probabile a neplăţii care trebuie furnizate de
teleologică a articolului 11 secţiunea C alineatul (1) al
persoana impozabilă în funcţie de particularităţile drep-
doilea paragraf din A şasea directivă. Astfel, deşi este
tului naţional aplicabil. O asemenea modalitate ar fi la fel
pertinent ca statele membre să poată combate incertitu-
de eficace pentru atingerea obiectivului vizat fiind mai
dinea inerentă caracterului definitiv al neplăţii unei fac-
puţin constrângătoare pentru persoana impozabilă, care
turi, amintită la punctul 16 din prezenta hotărâre, o ase-
asigură prefinanţarea TVA ului colectând ul în contul sta-
menea facultate de derogare nu se poate extinde dincolo
tului, astfel cum s a amintit la punctul 23 din prezenta
de această incertitudine şi în special la aspectul dacă o
hotărâre.
reducere a bazei de impozitare poate să nu fie efectuată
în cazul neplăţii. Constatarea de la punctul anterior este valabilă cu
atât mai mult în contextul unei legislaţii naţionale pre-
În plus, admiterea posibilităţii statelor membre de a
cum cea în discuţie în litigiul principal, în temeiul căreia
exclude orice reducere a bazei de impozitare a TVA ului
certitudinea caracterului definitiv nerecuperabil al cre-
ar fi contrară principiului neutralităţii TVA ului, din care
anţei nu poate fi dobândită, în practică, decât după zece
rezultă, printre altele, că, în calitatea sa de colector de
ani. Un asemenea termen este, în orice caz, de natură
taxe în contul statului, întreprinzătorul trebuie să fie de-
să facă întreprinzătorii supuşi acestei legislaţii să supor-
grevat în întregime de sarcina taxei datorate sau achitate
te, atunci când se confruntă cu neplata unei facturi, un
în cadrul activităţilor sale economice, ele însele supuse
dezavantaj de trezorerie în raport cu concurenţii lor din
la plata TVA ului (a se vedea în acest sens Hotărârea din
alte state membre, care ar fi în mod vădit de natură să
13 martie 2008, Securenta, C 437/06, EU:C:2008:166,
bulverseze obiectivul de armonizare fiscală urmărit de A
punctul 25, şi Hotărârea din 13 martie 2014, Malburg, C
şasea directivă.
204/13, EU:C:2014:147, punctul 41).
Din aceasta rezultă că trebuie să se răspundă la între-
În continuare, pentru a răspunde la întrebările pre-
bările preliminare că articolul 11 secţiunea C alineatul
liminare, trebuie să se examineze în ce măsură un me-
(1) al doilea paragraf din A şasea directivă trebuie inter-
canism de reducere a bazei de impozitare precum cel în
pretat în sensul că un stat membru nu poate condiţiona
discuţie în litigiul principal este justificat.
reducerea bazei de impozitare a TVA ului de caracterul
În această privinţă, în conformitate cu principiul pro- infructuos al unei proceduri colective atunci când o ast-
porţionalităţii, care face parte dintre principiile generale fel de procedură este susceptibilă să dureze mai mult de
ale dreptului Uniunii, mijloacele folosite pentru punerea zece ani.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 9/2017 » Litteris e-Publishing


20
Revista de
Jurisprudență
Europeană Litteris
e-publishing

INFORMAŢII GENERALE:
Număr de exemplare pe an: 10
Număr de pagini: 30-40/ exemplar
Frecvenţa: lunară

Litteris e-publishing
Str. Teiul Doamnei nr. 6, bl. 22, ap. 10
Cod 23581, Sector 2, Bucureşti
Tel 021.242.01.61
Mobil: 0745.327.443