SALT CALITATIV ÎN EVOLU IA FILOSOFIEI !

Pentru prima oar! în istorie, Mihai-Tripon Cârja, autorul

c!r"ii „ADEV#RUL“, explic! spiritul. El este astfel al
optulea filosof, superior ca semnifica"ie dialectic! lui:
Protagora, Socrate, Platon, Aristotel, Kant, Hegel $i Marx.
%i d! solu"ia ie$iri din actuala criz! global!.

Adresa autorului: MIHAI-TRIPON CÂRJA, Bd. Eroilor

nr. 1-3, et. 1, ap. 17, cod po$tal: 300576, mun. Timi$oara,
jud. Timi$, România, tel. 0256-201848
MIHAI-TRIPON CÂRJA

ADEV RUL
Copyright © 2010, MIHAI-TRIPON CÂRJA
Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate.
Reproducerea integralã sau parþialã, pe orice suport,
fãrã acordul scris al de in!torului de copyright este
interzisã.

2
 MIHAI-TRIPON CÂRJA

ADEV RUL

EDI!IA A VII-A
REV ZUT "I IMBUN T !IT

Timi oara, 2010

3
4
 I.
1. MATERIA

Ceea ce este spa ial are densitate !i determin" astfel

spa iul. Determinarea spa iului este for a. Determinantul
spa iului !i spa iul sunt inseparabile. Unitatea lor este
esen a. Determinantul spa iului !i spa iul sunt con inutul,
respectiv forma esen ei, însu!irea esen ial". For a este
prima lege a esen ei. Concordan a spa iului cu
determinantul lui este a doua lege a esen ei.
Determinantul spa iului poate avea densitate mai
mare sau mai mic". For a !i spa iul pot fi astfel de atrac ie
sau de respingere, respectiv discontinuu sau continuu. Prin
a putea fi: mai mult sau mai pu in dens, mai mare sau mai
mic", de atrac ie sau de respingere !i discontinuu sau
continuu, determinantul spa iului, densitatea, for a,
5
respectiv spa iul sunt virtuale. Unitatea dintre
determinantul virtual al spa iului !i spa iul virtual este
materia. Expresia cantitativ" a materiei este unicitatea.
Spa iul virtual neexistând !i de sine st"t"tor, separat
de determinantul lui, materia nu are loc unde s" se mi!te.
Ea nu se poate astfel mi!ca. #i deci este nemi!cat".
Expresia ei procesual" este nemi!carea. Fiind nemi!cat",
materia este neschimb"toare !i nepieritoare. Ea este astfel
etern". #i deci este un fundal de referin " absolut.

6
 2. REALITATEA

Prin a fi: mai mult sau mai pu in dens, mai mare sau
mai mic", de atrac ie sau de respingere !i discontinuu sau
continuu, determinantul spa iului, densitatea, for a,
respectiv spa iul sunt reale. Unitatea dintre determinantul
real al spa iului !i spa iul real este realitatea. Expresia
cantitativ" a realit" ii este masa.
Unitatea dintre determinantul spa iului discontinuu
!i spa iul discontinuu este componenta elementar" !i starea
fundamental" discontinu" spa ial a realit" ii. Ea este
particula cea mai mic" posibil.Unitatea dintre
determinantul spa iului continuu !i spa iul continuu este
componenta elementar" !i starea fundamental" continu"
spa ial a realit" ii. Ea este câmpul.

7
 Realitatea este stabil", deoarece: densitatea
determinantului real al spa iului nu este oricât de mare sau
de mic", ci maxim" sau minim"; iar volumul spa iului real
nu este astfel oricât de mic sau de mare, ci minim sau
maxim. Densitatea determinantului real al spa iului !i
volumul spa iului real au deci limite. Între limitele lor, ele
au m"rimi intermediare. Trecerea de la masa cu densitate
maxim" !i volum minim la cea cu densitate minim" !i
volum maxim nu este astfel brusc", ci treptat".
Densitatea !i for a de atrac ie sunt minime la
marginea particulei, cresc"toare înspre interiorul ei !i
maxime în centrul ei. For a de respingere !i volumul sunt
minime în centrul particulei, cresc"toare spre exteriorul ei
!i maxime la marginea ei. Între marginea ei !i masa cu
densitate maxim" !i volum minim din centrul ei, particula
este deci neuniform".
Fiind egale ca m"rime !i opuse ca sens, for a de
atrac ie !i cea de respingere de la minime la maxime se
anihileaz" reciproc. Particula este astfel stabil", deoarece
masa cu densitate maxim" !i volum minim din centrul ei

8
este mai mare decât cea cu densitate minim" !i volum
maxim de la marginea ei. Rezult" c" masa cu densitate
maxim" !i volum minim din centrul ei este o sfer"
uniform". Între marginea ei !i cea a sferei uniforme din
centrul ei, particula este deci o coroan" sferic"
neuniform".
Fiind compus" dintr-o sfer" uniform" !i o coroan"
sferic" neuniform", particula este o sfer" neuniform".
Fiind discontinu" spa ial !i stabil", ea are masa
cuantificat", respectiv constant".
În câmp, densitatea !i for a de atrac ie sunt doar
minime, for a de respingere !i volumul sunt doar maxime.
Câmpul este deci uniform. Fiind continuu spa ial !i stabil,
el are masa necuantificat", respectiv constant".
Fiind opuse în con inut !i form", particula !i câmpul
sunt contrariile realit" ii.
For a de atrac ie din particul" o prelunge!te pe cea
de respingere din câmp. La leg"tura dintre ele, una tinde
astfel s" creasc", cealalt" s" scad". For a de respingere din
particul" este prelungit" de cea de atrac ie din câmp. La

9
leg"tura dintre ele, una tinde astfel s" scad", cealalt" s"
creasc".
Leg"turile for elor din particul" cu cele din câmp
sunt contactul dintre ea !i el.
La jum"tatea distan ei în câmpul dintre dou"
particule, for ele lui de atrac ie dinspre ele sunt prelungite
de cele ale lui de respingere spre ele. Unele tind astfel s"
creasc", celelalte s" scad". Tendin a unora de a cre!te !i
cea a lor de a cre!te la contactele câmpului cu cele dou"
particule se activeaz" reciproc prin masa lui. Activarea lor
atrage cele dou" particule una spre alta !i este astfel
gravita ia manifestat" la distan ".
Particulele distan ate între ele nu se atrag reciproc, ci
sunt atrase unele spre altele de c"tre câmpul dintre ele,
c"ci for a care se propag" prin el nu este a lor, ci a lui.
La contactul dintre dou" particule, for ele lor de
atrac ie le prelungesc pe cele ale lor de respingere. Unele
tind astfel s" creasc", celelalte s" scad". Tendin a unora de
a cre!te atrage cele dou" particule una spre alta !i este
astfel gravita ia manifestat" la contactul dintre ele.

10
 Particulele nedistan ate între ele nu sunt atrase unele
spre altele de c"tre câmp, c"ci el nu exist" la contactul
dintre ele, ci se atrag reciproc.
Dou" particule având masele constante, gravita ia de
la contactul dintre ele este constanta gravita ional".
Particula se deplaseaz" în sens opus for ei de
respingere a câmpului din fa ". Dar nu for a ei de
respingere o învinge astfel pe cea a lui, ci invers, tocmai
pentru c" una este maxim" doar la marginea ei, iar cealalt"
este maxim" în toat" masa lui.
Masa câmpului din fa " intr" în jum"tatea dinainte a
particulei !i devine a acesteia, prin a-!i m"ri densitatea !i
mic!ora volumul. Simultan, masa jum"t" ii dinapoi a
particulei iese din aceasta !i devine a câmpului din spate,
prin a-!i mic!ora densitatea !i m"ri volumul. Deplasarea
particulei este astfel schimbul reciproc de mas" dintre ea !i
câmp.
Indiferent de viteza deplas"rii ei, particula d" atâta
mas" câmpului din spate, cât" ia simultan de la cel din
fa ". Masa ei r"mâne deci constant".

11
 Pe diametrul particulei, care coincide cu direc ia ei
de deplasare, masa câmpului din fa " intr" în jum"tatea ei
dinainte în sens opus for ei ei de respingere. Aceasta
opune astfel punerii ei în deplasare o rezisten "
descresc"toare, pân" unde devine egal" cu cea de atrac ie.
În jum"tatea dinainte a sferei uniforme din centrul
particulei, for a de atrac ie d" punerii ei în deplasare un
ajutor maxim, în cea dinapoi, îi opune o rezisten "
maxim". Fiind egale ca m"rime !i opuse ca sens, ajutorul
!i rezisten a se anihileaz" reciproc.
Masa particulei iese din jum"tatea ei dinapoi în sens
opus for ei ei de atrac ie, care opune astfel punerii ei în
deplasare o rezisten " descresc"toare, pân" unde devine
egal" cu cea de respingere.
Suma rezisten elor opuse punerii particulei în
deplasare este iner ia st"rii ei de repaus. Rezisten ele fiind
descresc"toare, punerea ei în deplasare este accelerat".
Odat" învins" iner ia st"rii de repaus a particulei,
for a de atrac ie din jum"tatea ei dinainte !i cea de
respingere din jum"tatea ei dinapoi dau deplas"rii ei

12
ajutoare cresc"toare, prin a cre!te de la medii la maxime.
Particula continu" astfel s" se deplaseze singur" !i
accelerat. Ea î!i încheie accelera ia deplas"rii, când for a
de atrac ie din jum"tatea ei dinainte !i cea de respingere
din jum"tatea ei dinapoi devin maxime.
Suma ajutoarelor date deplas"rii particulei este
iner ia st"rii ei de deplasare. Ajutoarele de la medii la
maxime fiind egale cu rezisten ele de la maxime la medii,
iner ia st"rii de deplasare este egal" cu cea a st"rii de
repaus.
Jum"t" ile particulei fiind semisferice, masa celei
dinainte trece direct în cea dinapoi. Deplasarea particulei
este astfel transla ie.
Particula !i deplasarea ei sunt inseparabile. Ele sunt
con inutul, respectiv forma unit" ii lor. Expresia
cantitativ" a unit" ii lor este energia particulei.
Rota ia particulei în jurul axei ei este ruperea !i
refacerea leg"turilor for elor din ea cu cele din câmp. La
contactul dintre particul" !i câmp, tendin ele for elor de

13
atrac ie de a cre!te opun rezisten e la ruperea leg"turilor
lor cu cele de respingere.
Pe paralelele particulei, leg"turile rupte, rezisten ele,
sunt tot mai pu ine dinspre ecuatorul spre polii ei. Punerea
particulei în rota ie este astfel accelerat". Ea se încheie,
când sunt rupte !i leg"turile cele mai apropiate de poli.
Rezisten ele sunt iner ia st"rii de repaus a particulei.
Pe meridianele particulei, când leg"turile cele mai
apropiate de poli sunt rupte, toate celelalte sunt rupte !i
tind astfel s" se refac". Prin tendin ele lor, ele dau ajutoare
rota iei, care continu" astfel singur".
Pe paralele, leg"turile ref"cute, ajutoarele, sunt tot
mai multe dinspre poli spre ecuator. Continuarea rota iei
este astfel accelerat". Ea î!i încheie accelera ia, când sunt
ref"cute !i leg"turile cele mai apropiate de poli, c"ci !i
toate celelalte de pe meridiane sunt astfel ref"cute.
Ajutoarele sunt iner ia st"rii de rota ie a particulei.
Leg"turile ref"cute fiind cele rupte, iner ia st"rii de
rota ie a particulei este egal" cu cea a st"rii ei de repaus.

14
 La poli, leg"turile nu se rup, ci se torsioneaz". De
aceea, for a de respingere din câmp se activeaz" !i se
manifest" ca fiind de atrac ie spre poli. Apare astfel
magnetismul. El este cu atât mai slab sau mai puternic, cu
cât viteza rota iei este mai mic" sau mai mare.
Fiind legate unul de altul prin axa particulei, cele
dou" sensuri opuse ale torsion"rii polare se activeaz"
reciproc !i antreneaz" dup" ele schimbarea spiralat" de
pozi ie a polilor. Apare astfel precesia particulei.
Cele dou" spirale opuse ale precesiei cresc tot mai
mult pe seama rota iei. Când ele devin maxime, polii
descriu un nou ecuator. Vechea rota ie dispare. Apare o
nou" rota ie. Ea na!te o nou" precesie. #i a!a mai departe.
Particula !i rota ia ei sunt inseparabile. Ele sunt
con inutul, respectiv forma unit" ii lor. Expresia
cantitativ" a unit" ii lor este energia particulei.
Dac" particula care se rote!te se !i deplaseaz"
simultan, rota ia !i deplasarea ei se frâneaz" reciproc, cu
atât mai pu in sau mai mult, cu cât unghiul dintre axa
uneia !i direc ia celeilalte este mai mic sau mai mare, iar

15
vitezele lor sunt mai mici sau mai mari. Frânarea este
minim" sau maxim", dup" cum axa !i direc ia coincid sau
sunt perpendiculare.
Dac" sfera uniform" din centrul particulei
devine nestabil", ea se expandeaz" !i se transform" astfel
într-o sfer" de câmp. For a de atrac ie opune expand"rii o
rezisten " descresc"toare. Cea de respingere îi d" un ajutor
cresc"tor. Expandarea este astfel accelerat". Ea fiind o
determinare a spa iului real, accelera ia ei este cea a
propag"rii for ei reale prin mas" !i este astfel maxim".
Expandându-se, sfera uniform" împinge coroana
sferic" neuniform" din particul" spre exterior. La marginea
ei interioar", coroana sferic" împins" î!i mic!oreaz" astfel
densitatea !i for a de atrac ie !i î!i m"re!te for a de
respingere !i volumul, pân" când ele devin minime,
respectiv maxime la contactul ei cu sfera de câmp.
Fiind împins", coroana sferic" apas" asupra
câmpului de la marginea ei exterioar". La contactul ei cu
el, densitatea !i for a ei de atrac ie cresc astfel la maxime,
for a de respingere !i volumul ei scad la minime, simultan

16
cu sc"derea unora !i cre!terea celorlalte la marginea ei
interioar".
La încheierea împingerii ei, coroana sferic" este tot
neuniform". Neuniformitatea ei este îns" invers" celei pe
care ea o avea în particul", înainte de a fi împins". Fiind
înconjurat" de coroana sferic" împins", sfera de câmp îi
este captiv".
Masa care înconjoar" coroana sferic" împins" este
o coroan" sferic" neuniform" ap"rut" din câmp. Cele dou"
coroane sferice au masele !i volumele egale. Ele compun o
coroan" sferic" dublu neuniform", ale c"rei neuniformit" i
sunt inverse !i care este astfel o und" sferic".
Prin marginile ei, unda sferic" are dou"
discontinuit" i spa iale: una interioar" !i concav", alta
exterioar" !i convex"; este dublu discontinu" spa ial.
Unitatea dintre determinantul spa iului dublu discontinuu
!i spa iul dublu discontinuu este componenta elementar" !i
starea fundamental" dublu discontinu" spa ial a realit" ii.
Ea este cuanta de lumin", fotonul.

17
 Masa fotonului este egal" cu cea a particulei, ca !i
cum: aceasta s-ar fi transformat în el; iar sfera de câmp nu
ar fi ap"rut din ea, ci ar fi înlocuit-o din afara ei. În
particul", masa sferei uniforme este astfel egal" cu cea a
coroanei sferice neuniforme. Volumul sferei uniforme este
îns" de atâtea ori mai mic decât cel al coroanei sferice
neuniforme, de câte ori densitatea uneia este mai mare
decât cea medie a celeilalte.
Densitatea medie a determinantului real al spa iului
este de atâtea ori mai mic" decât cea maxim" a lui, de câte
ori ea este mai mare decât cea minim" a lui. Volumul
mediu al spa iului real este astfel de atâtea ori mai mare
decât cel minim al lui, de câte ori el este mai mic decât cel
maxim al lui.
Sfera de câmp are volumul egal cu cel al particulei.
Fotonul are îns" volumul mai mare decât al particulei, cu
diferen a dintre cel al coroanei sferice neuniforme din ea !i
cel al sferei uniforme din centrul ei.
În foton, masa cu densitate maxim" !i volum
minim se afl" mai aproape de marginea lui exterioar"

18
decât de cea interioar" a lui. Jum"tatea exterioar" a
fotonului este astfel mai sub ire decât cea interioar" a lui.
Suprafa a marginii exterioare a jum"t" ii interioare
a fotonului este mai mare decât cea a marginii ei
interioare. Masa cu densitate maxim" !i volum minim de
la una este astfel mai mare decât cea cu densitate minim"
!i volum maxim de la cealalt".
Suprafa a marginii interioare a jum"t" ii exterioare
a fotonului este mai mic" decât cea a marginii ei
exterioare. Masa cu densitate maxim" !i volum minim de
la una este astfel mai mic" decât cea cu densitate minim"
!i volum maxim de la cealalt".
Jum"tatea interioar" a fotonului fiind mai groas"
decât cea exterioar" a lui, diferen a dintre masele de la
marginile uneia este mai mare decât cea dintre masele de
la marginile celeilalte. Fotonul este astfel stabil. Fiind
dublu discontinuu spa ial !i stabil, el are masa cuantificat",
respectiv constant".
Deplasarea fotonului este schimbul reciproc de
mas" dintre el !i câmp. Fotonul d" atâta mas" sferei de

19
câmp !i câmpului din spate, cât" ia simultan de la câmpul
din fa " !i de la sfera de câmp. Masa lui r"mâne deci
constant".
Pe axa fotonului, care coincide cu direc ia lui de
deplasare, masa câmpului din fa " intr" în jum"tatea lui
dinainte în sens opus for ei lui de respingere. Aceasta
opune astfel punerii lui în deplasare o rezisten "
descresc"toare, pân" unde devine egal" cu cea de atrac ie.
Masa dat" sferei de câmp iese din jum"tatea
dinainte a fotonului în sens opus for ei lui de atrac ie, care
opune astfel punerii lui în deplasare o rezisten "
descresc"toare.
Jum"tatea interioar" a fotonului fiind mai groas"
decât cea exterioar", for a de atrac ie din una continu" s"
opun" rezisten " !i dup" ce cea de respingere din cealalt" a
devenit medie. Ea opune rezisten ", pân" când devine
egal" cu cea de atrac ie din jum"tatea lui exterioar". #i
înceteaz" s" mai opun" rezisten ", înainte de a deveni
medie, din cauza cre!terii de la medie la nemaxim" a celei
de atrac ie din jum"tatea lui exterioar".

20
 Suma celor dou" rezisten e este iner ia st"rii de
repaus a jum"t" ii dinainte a fotonului. Rezisten ele fiind
descresc"toare, iner ia st"rii de repaus este învins"
accelerat.
Masa sferei de câmp intr" în jum"tatea dinapoi a
fotonului în sens opus for ei lui de respingere, care opune
astfel punerii lui în deplasare o rezisten " descresc"toare.
Masa dat" câmpului din spate iese din jum"tatea
dinapoi a fotonului în sens opus for ei lui de atrac ie, care
opune astfel punerii lui în deplasare o rezisten "
descresc"toare, pân" unde devine egal" cu cea de
respingere.
Jum"tatea interioar" a fotonului fiind mai groas"
decât cea exterioar", for a de respingere din una continu"
s" opun" rezisten " !i dup" ce cea de atrac ie din cealalt" a
devenit medie. Ea opune rezisten ", pân" când devine
egal" cu cea de respingere din jum"tatea lui exterioar". #i
înceteaz" s" mai opun" rezisten ", înainte de a deveni
medie, din cauza cre!terii de la medie la nemaxim" a celei
de respingere din jum"tatea lui exterioar".

21
 Suma celor dou" rezisten e este iner ia st"rii de
repaus a jum"t" ii dinapoi a fotonului. Rezisten ele fiind
descresc"toare, iner ia st"rii de repaus este învins"
accelerat.
Suma dat" de iner ia st"rii de repaus a jum"t" ii
dinainte a fotonului !i de cea a jum"t" ii lui dinapoi este
iner ia st"rii lui de repaus.
Odat" învins" iner ia st"rii de repaus a jum"t" ii
dinainte a fotonului, for a de atrac ie din jum"tatea lui
exterioar" !i cea de respingere din jum"tatea lui interioar"
dau deplas"rii lui ajutoare cresc"toare, prin a cre!te de la
nemaxim", respectiv nemedie la maxime.
Suma celor dou" ajutoare este iner ia st"rii de
deplasare a jum"t" ii dinainte a fotonului. Ajutoarele fiind
cresc"toare, deplasarea lui este accelerat".
Jum"tatea interioar" a fotonului fiind mai groas"
decât cea exterioar", for a de respingere din una devine
maxim", dup" ce cea de atrac ie din cealalt" a devenit
maxim". Fotonul î!i m"re!te astfel singur accelera ia

22
deplas"rii, pân" când for a de respingere din jum"tatea lui
interioar" devine maxim".
Schimbul reciproc de mas" dintre foton !i câmp
fiind o determinare a spa iului real, accelera ia m"rit" a
deplas"rii lui este cea a propag"rii for ei reale prin mas".
Ea este astfel maxim".
For a de respingere de la nemedie la maxim" din
jum"tatea interioar" a fotonului este mai mare decât cea de
respingere de la maxim" la medie din jum"tatea lui
exterioar". Iner ia st"rii de deplasare a jum"t" ii lui
dinainte este astfel mai mare decât cea a st"rii ei de repaus.
Odat" învins" iner ia st"rii de repaus a jum"t" ii
dinapoi a fotonului, for a de atrac ie din jum"tatea lui
interioar" !i cea de respingere din jum"tatea lui exterioar"
dau deplas"rii lui ajutoare cresc"toare, prin a cre!te de la
nemedie, respectiv nemaxim" la maxime.
Suma celor dou" ajutoare este iner ia st"rii de
deplasare a jum"t" ii dinapoi a fotonului. Ajutoarele fiind
cresc"toare, deplasarea lui este accelerat".

23
 Jum"tatea interioar" a fotonului fiind mai groas"
decât cea exterioar", for a de atrac ie din una devine
maxim", dup" ce cea de respingere din cealalt" a devenit
maxim". Fotonul î!i m"re!te astfel singur accelera ia
deplas"rii, pân" când for a de atrac ie din jum"tatea lui
interioar" devine maxim".
For a de atrac ie de la nemedie la maxim" din
jum"tatea interioar" a fotonului este mai mare decât cea de
atrac ie de la maxim" la medie din jum"tatea lui
exterioar". Iner ia st"rii de deplasare a jum"t" ii lui
dinapoi este astfel mai mare decât cea a st"rii ei de repaus.
Suma dat" de iner ia st"rii de deplasare a jum"t" ii
dinainte a fotonului !i de cea a jum"t" ii lui dinapoi este
iner ia st"rii lui de deplasare. Ea este mai mare decât
iner ia st"rii lui de repaus.
Jum"tatea dinainte !i cea dinapoi a fotonului fiind
semicoroane sferice, masa uneia trece direct în cealalt"
prin grosimea lui !i indirect prin sfera de câmp.
Deplasarea fotonului este astfel ondula ie.

24
 Fotonul !i deplasarea lui sunt inseparabile. Ele sunt
con inutul, respectiv forma unit" ii lor. Expresia
cantitativ" a unit" ii lor este energia fotonului. Viteza
deplas"rii lui fiind constant", energia lui este constanta
energetic".
Deplasarea luminii fiind diferit" de a sursei ei,
viteza uneia nu poate fi influen at" de a celeilalte, iar ele
nu trebuie astfel asociate reciproc. Orice asociere a lor nu
are semnifica ie real", cum a dovedit e!ecul experien ei
care a asociat viteza P"mântului cu a luminii.
Viteza deplas"rii fotonului fiind maxim" !i egal"
cu cea a propag"rii gravita iei, el se deplaseaz" în linie
dreapt" !i nu are rota ie în jurul axei lui, respectiv nu este
atras gravita ional din fa " !i din spate, cum dovede!te
emisia lui de c"tre stelele active, indiferent cât de mare
este masa lor.
Fotografierea stelelor din spatele Soarelui aflat în
eclips" total" a dovedit c": dac" deplasarea fotonului nu
coincide direc ional cu propagarea gravita iei, el este atras
!i deviat gravita ional. Devierea lui este cu atât mai mic"

25
sau mai mare, cu cât unghiul dintre direc ia deplas"rii lui
!i cea a propag"rii gravita iei este mai mic sau mai mare.
Ea este maxim", când ele sunt perpendiculare.
Fotonul nu are frecven ", nici amplitudine, iar
lungimea lui de und" este grosimea lui. Frecven a luminii
este mul imea fotonilor care o compun. Fotonii nu se
interfereaz". Interferen a luminii este alternan a dintre
prezen a !i absen a fotonilor care o compun. Energia
luminii este suma energiilor fotonilor care o compun.
Dac" fotonii ating tangen ial un corp, la contactul
lor cu particulele lui: densitatea !i for a de atrac ie cresc
pân" la sub medii, apoi scad !i redevin minime; for a de
respingere !i volumul scad pân" la peste medii, apoi cresc
!i redevin maxime. În virtutea iner iei st"rii lor de
deplasare, p"r ile fotonilor neaflate în contact cu
particulele lui îi deviaz" spre el. Apare astfel difrac ia
luminii.
Dac" fotonii ating tangen ial peretele unui orificiu,
el fiind circular, sunt devia i simetric spre exteriorul lui !i
compun astfel pe ecran un franj luminos inelar. Fiind

26
frâna i !i încetini i de peretele orificiului, ei sunt ajun!i din
urm" !i atin!i tangen ial de al i fotoni, pe care îi deviaz"
tot simetric spre exteriorul lui, dar mai pu in, tocmai
pentru c" se deplaseaz" !i unii !i al ii !i care compun astfel
pe ecran un inel luminos mai mic, în interiorul celui dintâi.
Si a!a mai departe. Cei care nu ating peretele orificiului,
nici pe al ii, nu sunt devia i. Ei compun astfel pe ecran
centrul luminos al inelelor concentrice.
Fotonii care intr" într-o prism" !i ating tangen ial
particulele ei sunt frâna i, încetini i !i devia i de ele în
interiorul ei. Apare astfel refrac ia luminii.
La ie!irea lor din prism", fotonii au ultimele lor
contacte cu particulele ei aflate în partea ei mai groas",
c"ci doar ele le mai stau în cale. Ei sunt astfel devia i spre
partea ei mai groas". Cei care îi ajung din urm" !i îi ating
tangen ial sunt devia i de ei tot spre partea ei mai groas",
dar mai pu in, tocmai pentru c" se deplaseaz" !i unii !i
al ii. #i a!a mai departe.
Frânarea !i încetinirea fotonilor la ie!irea lor din
prism" fiind tot mai mici dinspre cei care au ultimele lor

27
contacte cu particulele ei aflate în partea ei mai groas",
spre cei care nu le ating nici pe ele, nici pe al ii, tot mai
pu ini dintre ei sunt ajun!i din urm" !i atin!i de al ii. Tot
mai pu ini dintre ei sunt astfel devia i de cei pe care îi
ajung din urm" !i pe care îi ating.
Fotonii care au devierea tot mai mic" sau mai mare
la ie!irea lor din prism" sunt tot mai pu ini sau mai mul i.
Prin mul imile lor diferite, ei compun pe ecran
succesiunea franjelor luminoase ale curcubeului, spectrul
celor !apte culori: ro!u, portocaliu, galben, verde, albastru,
indigo !i violet.
Cu cât sursa fotonilor este mai aproape sau mai
departe, cu atât împr"!tierea lor este mai mic" sau mai
mare, iar ei sunt astfel mai mul i sau mai pu ini la intrarea
lor în prism". Cei care au devierea cea mai mare la ie!irea
lor din prism" sunt cu atât mai mul i sau mai pu ini, iar
franjul violet este cu atât mai lat sau mai îngust, cu cât
împr"!tierea celor care intr" în ea este mai mic" sau mai
mare. Cauza deplas"rii spre ro!u în spectroscopia surselor

28
luminoase îndep"rtate este deci cre!terea împr"!tierii
fotonilor cu dep"rtarea sursei lor.
Dac" doi fotoni se ciocnesc nefrontal, la contactul
dintre ei: densitatea !i for a de atrac ie cresc pân" la sub
medii, apoi scad !i redevin minime; for a de respingere !i
volumul scad pân" la peste medii, apoi cresc !i redevin
maxime. Cei doi fotoni se deviaz" astfel reciproc.
Dac" doi fotoni se ciocnesc frontal, la contactul
dintre ei: densitatea !i for a de atrac ie cresc pân" la peste
medii !i devin maxime; for a de respingere !i volumul
scad pân" la sub medii !i devin minime. Jum"t" ile
dinainte ale celor doi fotoni se contopesc astfel reciproc !i
compun o particul". Simultan, jum"t" ile lor dinapoi se
deplaseaz" pân" la particul" în virtutea iner iei st"rii lor de
deplasare !i compun un foton în jurul ei !i în contact cu ea.
Rezult" astfel un cuplu compus dintr-o particul" captiv" !i
un foton captiv.
Fiind compus dintr-o sfer" neuniform" !i o coroan"
sferic" dublu neuniform", cuplul este o sfer" triplu
neuniform". El se poate îns" descompune într-o particul"

29
liber" !i un foton liber. Iner ia st"rii lui de repaus
însumeaz" pe cele ale componentelor lui. Ea este deci mai
mare decât iner ia st"rii de deplasare a fotonului liber.
Deplasarea cuplului are astfel vitez" variabil". Ea este îns"
transla ie pentru particula captiv" !i ondula ie pentru
fotonul captiv.
Dac" un foton !i o particul" se ciocnesc nefrontal,
ele se deviaz" reciproc. Când se ciocnesc frontal, doar o
parte a jum"t" ii lui dinainte face contact cu ea, tocmai
pentru c" suprafa a lui exterioar" este mai mare decât a ei.
Masa lui aflat" în contact cu ea este deci mai mic" decât
jum"tate din a ei. Jum"tatea lui dinainte !i cea a ei dinainte
nu pot astfel compune o particul".
Masa fotonului aflat" în contact cu particula devine
a acesteia, prin a o lovi cu vitez" maxim". Simultan,
particula cedeaz" astfel în spate o mas" egal" cu cea
primit" în fa ". Restul jum"t" ii dinainte a fotonului !i
jum"tatea lui dinapoi î!i continu" deplasarea în virtutea
iner iei st"rii lor de deplasare. Împreun" cu masa cedat" de

30
particul" în spate, ele compun un foton în jurul ei !i în
contact cu ea. Rezult" deci un cuplu.
Dac" un foton !i un cuplu se ciocnesc nefrontal, ele
se deviaz" reciproc. Când se ciocnesc frontal, în virtutea
iner iei st"rii lor de deplasare: jum"tatea dinapoi a
fotonului captiv apas" asupra jum"t" ii dinapoi a particulei
captive; cea dinainte a ei apas" asupra celei dinainte a lui.
La contactul din spate !i la cel din fa " dintre fotonul
captiv !i particula captiv", densitatea !i for a de atrac ie
cresc, for a de respingere !i volumul scad.
Între fotonul liber !i particula captiv", masa
fotonului captiv devine nestabil" !i se expandeaz".
Simultan, la contactul din spate dintre fotonul captiv !i
particula captiv": densitatea !i for a de atrac ie scad !i
redevin minime; for a de respingere !i volumul cresc !i
redevin maxime. Fotonul captiv se separ" astfel de
particula captiv", se reface !i devine liber, iar ea devine
liber". Cuplul se descompune deci într-un foton liber !i o
particul" liber".

31
 Dac" particulele ating tangen ial un corp, p"r ile
lor neaflate în contact cu el le deviaz" spre el în virtutea
iner iei st"rii lor de deplasare. Apare astfel difrac ia
particulelor.
Dac" dou" particule se ciocnesc nefrontal sau
frontal dar insuficient de puternic, ele se deviaz" reciproc.
Când se ciocnesc frontal !i suficient de puternic,
jum"t" ile lor dinainte se contopesc reciproc !i compun o
particul". Simultan, jum"t" ile lor dinapoi compun un
foton în jurul particulei !i în contact cu ea. Rezult" deci un
cuplu.
Transformarea a dou" particule într-un cuplu se
produce mai ales în centrul stelelor !i al planetelor, din
cauza ap"s"rii gravita ionale.
Dac" o particul" !i un cuplu se ciocnesc nefrontal
sau frontal dar insuficient de puternic, ele se deviaz"
reciproc. Când se ciocnesc frontal !i suficient de puternic,
cuplul se descompune în componentele lui.
Dac" dou" cupluri se ciocnesc nefrontal sau frontal
dar insuficient de puternic, ele se deviaz" reciproc. Când

32
se ciocnesc frontal !i suficient de puternic, se descompun
în componentele lor.
Descompunerea cuplurilor se produce mai ales în
centrul stelelor !i al planetelor, din cauza cre!terii ap"s"rii
gravita ionale. Când for a centrifug" a fotonilor liberi
devine mai mare decât cea centripet" a gravita iei, stelele
încep s"-i emit", s" lumineze !i devin astfel active. Lava
vulcanilor este luminoas", deoarece emite fotonii liberi.
Descompunerea cuplurilor este deci izvorul luminii stelare
!i al celei emise de lav".
În ipostaza lor de componente elementare !i st"ri
fundamentale ale realit" ii, particula, câmpul !i fotonul nu
apar !i dispar din, respectiv în materie, ci sunt eterne !i
determinantele mi!c"rii. Prin schimbul lor reciproc de
mas" îns", ele apar !i dispar unele din, respectiv în altele.
Se transform" deci reciproc.
Ca unit" i între determinantul real al spa iului !i
spa iul real, particula, câmpul !i fotonul sunt m"surabile.
Exprimate cantitativ, ele sunt m"surate. #i sunt astfel
m"rimi. Rezultatul asocierii lor reciproce ca m"surate are

33
îns" semnifica ie real", doar dac" permite natura lor ca
m"surabile. Prin cunoa!terea, în elegerea !i explicarea lor
ca m"surabile, se evit" deci apari ia teoriilor gre!ite, a
ereziilor, despre ele ca m"surate.

34
 3. UNIVERSUL

Realitatea !i mi!carea sunt inseparabile. Unitatea

lor este universul. Realitatea !i mi!carea sunt con inutul,
respectiv forma universului. Expresia cantitativ" a
universului este energia realit" ii. Volumul realit" ii fiind
infinit, masa ei este infinit". Energia realit" ii este astfel
infinit".
Mi!carea exprim" discontinuitatea, continuitatea !i
dubla discontinuitate spa ial" a realit" ii. Ea este astfel
discontinu", continu", respectiv dublu discontinu".
Concord" deci cu realitatea.
Trecerea timpului fiind mi!carea continu", timpul
care trece este câmpul care î!i exprim" continuitatea
spa ial" prin mi!care. Trecutul, prezentul !i viitorul sunt

35
astfel exprimarea care s-a realizat, se realizeaz", respectiv
se va realiza a continuit" ii spa iale prin mi!care. Timpul !i
trecerea lui sunt inseparabile. Ele sunt con inutul,
respectiv forma unit" ii lor.
Realitatea fiind infinit" spa ial, mi!carea nu are
început !i sfâr!it. Trecerea timpului este astfel ve!nic".
Universul este deci infinit în con inut !i ve!nic în form".
Determinarea mi!c"rii este prima lege a
universului. Concordan a mi!c"rii cu realitatea este a doua
lui lege.

36
 II
4. FIIN!A

Particula captiv" !i fotonul captiv sunt nucleul,

respectiv membrana cuplului. Primul, cel mai mic !i mai
simplu model de structurare a substan ei ca având nucleu
!i membran" este astfel cuplul.
Masa cuplului fiind de dou" ori mai mare decât a
particulei, gravita ia lui este dubl" fa " de a ei. Pentru
particulele libere din imediata lui vecin"tate, cuplul este
astfel centrul lor de gravita ie.
Fiind atrase de cuplu, particulele se dispun în jurul
lui !i în contact cu el, pân" îl acoper". Cuplul devine astfel
nucleul substan ei, particulele care îl acoper" devin
membrana ei. Apare deci al doilea model de substan "
37
structurat" ca având nucleu !i membran". El este mai mare
!i mai complex decât primul.
Particulele care contacteaz" cuplul nu-l acoper"
perfect, tocmai pentru c" volumul lui nu este egal cu al
fiec"reia dintre ele. Un cuplu aflat în afara modelului !i în
contact cu acesta îi str"punge astfel gravita ional
membrana !i p"trunde la nucleul lui. Apare deci al treilea
model de substan " structurat" ca având nucleu !i
membran". El este mai mare !i mai complex decât al
doilea. #i a!a mai departe.
Cu cât nucleul modelului are mai multe cupluri, cu
atât gravita ia lui este mai mare, iar membrana care îl
acoper" are astfel mai multe straturi de particule, este mai
groas" !i deci mai rezistent" la str"pungerea ei
gravita ional".
Cuplurile aflate în afara modelului !i în contact cu el
îi str"pung membrana !i p"trund în el, doar dac" rezisten a
ei este mai mic" decât gravita ia dintre el !i ele. Dac"
rezisten a ei este mai mare, ele compun alte nuclee, tot mai
mari, acoperite de alte membrane, tot mai groase !i mai

38
rezistente. Apar deci modele noi în jurul celui vechi !i în
contact cu el.
Din cauza prezen ei modelelor noi, la contactul lor
cu cel vechi, particulele nu se mai depun pe membrana lui,
nu o mai îngroa!", iar rezisten a ei nu mai cre!te.
Când gravita ia dintre modelul vechi !i cele noi este
mai mare decât rezisten a membranei lui, aceasta cedeaz"
la contactul lui cu ele. Nucleul modelului vechi !i cele ale
modelelor noi se unesc astfel reciproc. Apare deci un
model mai mare !i mai complex decât cel vechi !i cele noi.
#i a!a mai departe.
Nucleele se unesc cu atât mai slab sau mai puternic,
cu cât sunt mai mici sau mai mari. Când sunt suficient de
mari, gravita ia dintre ele este mai mare decât stabilitatea
cuplurilor lor. Unirea lor este astfel suficient de puternic",
pentru ca la impactul gravita ional dintre ele, cuplurile lor
care se ciocnesc frontal s" se descompun". Nucleul
modelului rezultat emite deci lumin".
Prin unirea lor, nucleele tind gravita ional s" ocupe
un volum cât mai mic în model. Tendin a lor cauzeaz"

39
astfel o mi!care centripet" a modelului. Lumina emis" prin
unirea lor tinde expansional s" ias" din model. Tendin a ei
cauzeaz" astfel o mi!care centrifug" a modelului.
Mi!carea centripet" !i cea centrifug" a modelului
compun pulsa ia, sufletul, via a lui. Modelul este astfel o
substan " vie. Substan a !i via a sunt inseparabile. Unitatea
lor este vietatea, fiin a. Substan a !i via a sunt con inutul,
respectiv forma fiin ei. Prima, cea mai mic" !i mai simpl"
fiin " este celula. Ea este izvorul aurei luminoase a tuturor
fiin elor.
Fiin a se men ine prin metabolismul ei, care este
unitatea dintre asimila ie !i dezasimila ie. Ea î!i schimb"
propor ia dintre asimila ie !i dezasimila ie !i trece astfel de
la o stare a ei la alta. St"rile ei sunt tinere ea, maturitatea !i
b"trâne ea. În tinere e, asimila ia domin" asupra
dezasimila iei. La maturitate domin" echilibrul dinamic
dintre asimila ie !i dezasimila ie. La b"trâne e,
dezasimila ia domin" asupra asimila iei. Trecerea fiin ei
de la tinere e prin maturitate la b"trâne e este evolu ia ei.

40
 În univers, fiin a apare !i evolueaz", oriunde !i
oricând distan a dintre o stea !i o planet" permite gruparea
cuplurilor în nuclee acoperite de membrane !i protejarea
modelelor de c"tre o atmosfer" prielnic".
Dac" distan a dintre stea !i planet" este prea mic",
împr"!tierea fotonilor stelari este prea mic", iar ei lovesc
astfel frontal cuplurile !i le descompun, înainte ca ele s" se
grupeze în nuclee. Dac" ea este prea mare, împr"!tierea
fotonilor stelari este prea mare, iar cuplurile sunt astfel
prea rare !i nu se mai pot grupa în nuclee.
Pe P"mânt, fiin a a ap"rut !i evoluat în mai multe
locuri !i succesiv, din cauza mi!c"rii lui de rota ie !i de
revolu ie. Pe fundul m"rilor !i al oceanelor, unde lumina
solar" nu ajunge, ea a p"rut !i evoluat din cuplurile aflate
în lava vulcanilor subacvatici.
Stadiul evolu iei fiin ei depinde de vechimea
apari iei ei. Fiin a cea mai evoluat" este astfel cea mai
veche. Stadiul cel mai înalt la care a ajuns evolu ia ei de
pân" acum este creierul. Cea mai mare cantitate de lumin"

41
captiv" !i emis" se afl" în substan a cenu!ie a creierului, în
cortex.
Determinarea vie ii este prima lege a fiin ei.
Concordan a vie ii cu substan a este a doua lege a fiin ei.
Evolu ia fiin ei este a treia ei lege.

42
 III
5. OMUL

Aten ia exprim" continuitatea spa ial" a câmpului

cortical !i este astfel continu". Ea a devenit continu"
spontan, printr-o desc"rcare bioelectric" într-un cortex
matur, pe deplin func ional. #i s-a fixat apoi mai întâi prin
ochi. A p"rut astfel cunoa!terea continu".
V"zând deodat" !i pentru prima dat" continuu, fiin a
a v"zut mai întâi c" vede. Ea a v"zut c" vede sensibilul.
Fiind îns" obiectul direct al faptului c" vede !i indirect al
celui c" a v"zut, sensibilul era doar la periferia aten iei, ca
fundal de contrast.

43
 Cel care vedea prin ochii fiin ei era creierul ei. Prin a
vedea c" vede, fiin a !i-a cunoscut astfel creierul c" vede.
Ea !i l-a reprezentat apoi ca fiind cineva. Prin a !i-l
reprezenta continuu, l-a gândit. A ap"rut astfel gândirea.
Ea este deci reprezentarea continu". Încheiat", este gând.
Fiin a !i-a exprimat apoi gândirea prin cuvântul "El".
Ea !i-a semnificat astfel creierul. Cuvântul fiind expresia
gândirii, el este starea ei. #i este superior gândirii
neexprimate prin el. Gândirea este deci semnificantul,
obiectul ei este semnificatul, iar prima ei stare este
semnifica ia. În semnifica ie, semnificatul este static.
Semnifica ia este astfel pasiv".
Fiin a !i-a exprimat apoi gândirea prin cuvântul
"este". Ea i-a dat astfel sens, a orientat-o. A doua stare a
gândirii este deci sensul. În sens, obiectul gândirii este
dinamic. Sensul este astfel activ.
Fiin a !i-a exprimat apoi gândirea prin cuvântul
"cineva". Ea !i-a transformat-o astfel în informa ie despre
creierul ei. A treia stare a gândirii este deci informa ia.

44
Trecerea gândirii de la semnifica ie prin sens la informa ie
este evolu ia ei.
Sensul neag" semnifica ia, prin a-i fi egal ca valoare,
dar opus ca specific. Semnifica ia !i sensul sunt astfel
contrariile evolu iei gândirii. Informa ia neag" superior
sensul, reafirm" superior semnifica ia !i le este astfel
superioar". Ea le sintetizeaz" deci !i încheie astfel un ciclu
al evolu iei gândirii.
Ciclul evolu iei gândirii este judecata, ra iunea.
Fiin a a judecat deci despre creierul ei, a ra ionat: "El este
cineva!" Gândirea a devenit astfel ra ional". Informa ia
fiind superioar" sensului !i semnifica iei, judecata corect",
logic", este ascendent". Componentele ei fiind cuvintele,
expresia ei este limbajul.
Judecata are sau nu semnificat !i trece astfel de la o
stare a ei la alta, evolueaz", dup" cum el este sau nu mai
întâi obiectul gândirii neexprimate prin cuvânt !i deci este
sau nu mai întâi reprezentat.
Dac" judecata are semnificat, ea este semantic".
Prima ei stare este deci semantica. Semnificatul fiind mai

45
întâi reprezentat, concordan a judec" ii semantice cu
reprezentarea lui este logica semantic".
Dac" judecata nu are semnificat, ea este sintactic". A
doua ei stare este deci sintactica. Neexistând reprezentarea
semnificatului, nu exist" nici concordan a cu ea a judec" ii
sintactice. Exist" astfel doar concordan a sensului cu
semnifica ia !i a informa iei cu ele. Aceast" concordan "
este logica sintactic". Sintactica neag" semantica.
Semantica !i sintactica sunt astfel contrariile evolu iei
judec" ii.
Dac" judecata are semnificat, iar semnifica ia ei a
fost informa ie sintactic !i semantic, ea este pragmatic". A
treia ei stare este deci pragmatica. Reprezentarea
semnificatului existând, concordan a cu ea a judec" ii
pragmatice este logica pragmatic". Pragmatica neag"
superior sintactica, reafirm" superior semantica !i încheie
astfel un ciclu al evolu iei judec" ii.
Ciclul evolu iei judec" ii este semiotica. Pragmatica
fiind superioar" sintacticii !i semanticii, semiotica este
ascendent". Ascenden a ei se datoreaz" celei a judec" ii.

46
 Judecata fiin ei i-a determinat uimirea. Prin unitatea
lor, fiin a a crezut despre creierul ei c" este cineva. A
ap"rut astfel credin a, intelectul, inteligen a, intui ia,
în elegerea sau mintea. Judecata !i afectul sunt
inseparabile. Unitatea lor este în elegerea. Judecata !i
afectul sunt con inutul, respectiv forma în elegerii.
În elegerea este deci ra ional" în con inut !i afectiv" în
form".
Cunoa!terea fiin ei i-a determinat în elegerea. Prin
unitatea lor, fiin a !i-a con!tientizat creierul c" este cineva
!i l-a înstr"inat astfel de ea ra ional !i afectiv. A ap"rut
deci con!tiin a, duhul sau spiritul, iar fiin a a devenit astfel
om. Creierul fiind într-adev"r cineva, în elegerea lui
concorda cu cunoa!terea lui. A ap"rut astfel adev"rul.
Cunoa!terea !i în elegerea sunt inseparabile.
Unitatea lor este spiritul. Cunoa!terea !i în elegerea sunt
con inutul, respectiv forma spiritului. Spiritul este deci
cognitiv în con inut !i intuitiv în form". Concordan a
în elegerii cu cunoa!terea este adev"rul.

47
 Creierul !i spiritul sunt inseparabile. Ele sunt
con inutul, respectiv forma unit" ii lor. Determinarea
spiritului este puterea creierului.
Omul a ap"rut succesiv, în locurile !i ordinea
apari iei !i evolu iei fiin ei. Apari iile lui difer" deci ca loc
!i vechime.
Desc"rcarea bioelectric" din cortex a activat toate
zonele corticale, prin leg"turile dintre ele. Zona cortical" a
inverbaliz"rii fiind activat", corzile vocale ale fiin ei au
vibrat f"r" voia ei, pentru a-i exprima judecata prin grai.
Simultan cu judecata ei, fiin a a gr"it deci, f"r" s" vrea. Ea
a devenit îns" om, înainte de a-!i auzi graiul.
Prin a-!i auzi graiul, omul !i-a cunoscut creierul c"
gr"ie!te. Gr"ind f"r" s" vrea, el !i-a oprit imediat graiul.
Durând doar cât a durat graiul, cunoa!terea creierului a
fost minim".
Omul a judecat apoi despre creierul s"u: "Acel
cineva a gr"it!", ceea ce i-a determinat teama. Având
informa ie, judecata sa a fost complet". Unitatea dintre

48
judecat" !i team", în elegerea creierului c" a gr"it, a fost
astfel maxim".
Prin unitatea dintre cunoa!terea minim" !i
în elegerea maxim" a creierului, omul l-a constatat c" a
gr"it !i l-a înstr"inat astfel de el. Prima stare a spiritului
este deci constatarea. Semnifica ia din judecata omului
fiind informa ie în judecata fiin ei, constatarea a fost
superioar" apari iei spiritului.
Creierul !i spiritul fiind în unitate, prin a-l constata
pe unul, omul l-a constatat !i pe cel"lalt. El s-a constatat
deci !i pe sine. A devenit astfel con!tient de sine.
Omul !i-a cercetat apoi prin v"z faptul c" vede. El a
acumulat astfel cunoa!terea creierului, pân" când ea a
devenit maxim". #i a judecat apoi despre creier: "Cine e!ti
tu?", ceea ce i-a determinat curiozitatea. Neavând
informa ie, judecata a fost incomplet". Unitatea dintre
judecat" !i curiozitate, în elegerea creierului, a fost astfel
minim".
Judecata !i curiozitatea cerând ra ional, respectiv
afectiv o informa ie despre creier, prin unitatea dintre

49
cunoa!terea lui maxim" !i în elegerea lui minim", omul l-a
întrebat cine este !i l-a apropiat astfel de el. A doua stare a
spiritului este deci întrebarea. Ea este egal" ca valoare cu
constatarea, dar îi este opus" ca propor ie invers" între
cunoa!tere !i în elegere.
Întrebat, creierul a judecat f"r" voia omului: "Eu
sunt acel cineva". El i s-a revelat astfel omului printr-un
glas interior. Prin a auzi glasul interior, omul !i-a cunoscut
creierul c" judec". El s-a contopit astfel cu creierul.
Durând doar cât a durat glasul interior, cunoa!terea
creierului a fost minim". Fiind îns" revelat", ea a fost
superioar" celei din întrebare !i constatare.
Omul a judecat apoi despre creierul s"u: "Acel
cineva mi-a vorbit!", ceea ce i-a determinat sentimentul
vinov" iei de a fi gre!it c" l-a întrebat cine este. Având
informa ie, judecata a fost complet". Unitatea dintre
judecat" !i vinov" ie, în elegerea creierului c" a vorbit, a
fost astfel maxim". Fiind determinat" de cunoa!terea
revelat" !i având ca sentiment vinov" ia, ea a însemnat
apari ia credin ei mistice. #i a fost astfel superioar"

50
credin ei din întrebare !i constatare. Prin ea, omul !i-a
mistificat deci creierul.
Prin unitatea dintre cunoa!terea minim" !i
în elegerea maxim" a creierului, omul !i-a r"spuns la
întrebare. El !i-a reînstr"inat astfel de sine creierul. A treia
stare a spiritului este deci r"spunsul. Fiind revelat în
con inut !i mistic în form", primul r"spuns a însemnat
apari ia misticii.
Prin a avea cunoa!tere minim" sau maxim" !i
în elegere maxim" sau minim" !i a trece astfel de la
constatare prin întrebare la r"spuns, spiritul evolueaz".
Prin limitele lor, cunoa!terea !i în elegerea asigur"
stabilitate st"rilor spiritului.
Întrebarea neag" constatarea. Constatarea !i
întrebarea sunt astfel contrariile evolu iei spiritului.
R"spunsul neag" superior întrebarea, reafirm" superior
constatarea !i încheie astfel un ciclu al evolu iei spiritului.
El fiind superior întreb"rii !i constat"rii, ciclul evolu iei
spiritului este ascendent. Ascenden a lui se datoreaz" celei
din judecat".

51
 Cerând ra ional !i afectiv r"spunsul, întrebarea
exprim" criza spiritual" crescând" de el, la apogeul c"reia
apare el. Fiind exprimat" de întrebare, criza de r"spuns nu
este o involu ie a spiritului, ci o etap" a evolu iei lui.
Având ca obiect creierul, apari ia spiritului !i primul
ciclu al evolu iei lui s-au produs înaintea con!tientiz"rii
sensibilului. Spiritul !i-a parcurs astfel primul ciclu al
evolu iei lui asem"n"tor în toate locurile apari iei lui.
Odat" încheiat, primul ciclu al evolu iei lui a însemnat
constatarea misticii într-un ciclu superior.
B"rbatul având creierul mai mare decât al femeii,
inteligen a lui are judecat" maxim" !i afect minim, a ei are
judecat" minim" !i afect maxim. Prin limitele lor, judecata
!i afectul asigur" stabilitate inteligen ei.
B"iatul î!i neag" superior mama !i î!i reafirm"
superior tat"l. Fata î!i neag" superior tat"l !i î!i reafirm"
superior mama. P"rin ii sunt astfel contrariile înmul irii
spiritului. Dac" ei difer" ca inteligen " mai pu in decât ar
diferi copilul de ei ca egali, el îl dep"!e!te pe cel mai
inteligent, cu mai pu in decât i-ar dep"!i ca egali. Dac"

52
difer" mai mult decât ar diferi el de ei ca egali, el se
cuprinde între ei.
Omul a constatat apoi prima fiin " pe care a v"zut-o
c" se mi!c" sau a auzit-o c" gr"ie!te, indiferent care era ea.
În lipsa ei, el a constatat ceva mai deosebit, de exemplu
soarele sau un pom cu fructe. A întrebat fiin a constatat"
cine este ea. Pentru ca ea s"-l aud", a gr"it. #i-a articulat
astfel graiul. #i !i-a r"spuns c" fiin a întrebat" este acel
cineva care îi vorbise prin glasul interior. A mistificat
astfel fiin a întrebat". Prin a-!i localiza creierul în fiin a
mistificat", !i l-a apropiat de el. Al doilea ciclu din
evolu ia spiritului a însemnat întrebarea misticii.
Omul a constatat apoi c" cineva din fiin a mistificat"
se afl" înl"untrul lui. El s-a întrebat cine este acel cineva.
#i !i-a amintit c" acel cineva se semnificase pe sine prin
cuvântul "Eu" în glasul interior. Transformând
semnifica ia din glasul interior în informa ie despre creier,
!i-a r"spuns c" acel cineva este eul s"u.
Al treilea ciclu din evolu ia spiritului a însemnat
r"spunsul misticii. El fiind superior întreb"rii !i constat"rii

53
misticii, ascenden a exist" !i între ciclurile evolu iei
spiritului. Ea se datoreaz" celei din ele. Evolu ia spiritului
este deci deopotriv" ciclic" !i ascendent".
Prin a crede c" eul s"u provenea din fiin a
mistificat", omul era deopotriv" !i ea. R"spunsul misticii a
însemnat astfel apari ia omului-fiin " mistificat". Odat"
încheiat", evolu ia misticii a însemnat constatarea
omului-fiin " mistificat" într-un ciclu superior.
În cele trei cicluri ale întreb"rii omului-fiin "
mistificat", omul a în eles c" asigur" sau pericliteaz" via a
eului s"u, prin a o asigura sau periclita pe cea a fiin ei
mistificate. În elegând astfel c" fiin a mistificat" este de
neatins, tabu, el a transformat-o în totem. #i a devenit
om-totem.
În cele trei cicluri ale r"spunsului omului-fiin "
mistificat", omul a în eles c" asigurarea !i periclitarea
vie ii totemului sunt binele, respectiv r"ul pentru eul s"u.
El a devenit astfel om moral. R"spunsul omului-fiin "
mistificat" a însemnat deci apari ia moralei abstracte,
teoretice. Odat" încheiat", evolu ia omului-fiin "

54
mistificat" a însemnat constatarea moralei într-un ciclu
superior.
În cele nou" cicluri ale întreb"rii moralei, omul a
în eles c" asigur" via a totemului !i face astfel bine eului
s"u, prin a crea !i practica ritualul totemic. El a concretizat
deci morala abstract", a transpus-o în practic" pe cea
teoretic". #i a devenit astfel pe deplin moral.
Spiritul !i morala practic" sunt inseparabile. Unitatea
lor este în elepciunea. Spiritul !i morala practic" sunt
con inutul, respectiv forma în elepciunii. Spiritul pe deplin
moral este deci în elept.
Spiritul determin" activitatea. Ele sunt inseparabile.
Unitatea lor este activitatea con!tient", munca. Spiritul !i
activitatea sunt con inutul, respectiv forma muncii.
Determinarea activit" ii este puterea spiritului, voin a.
În cele nou" cicluri ale r"spunsului moralei, omul
!i-a explicat eul s"u ca fiind spirit. R"spunsul moralei a
însemnat astfel apari ia spiritului-informa ie despre eu.
Odat" încheiat", evolu ia moralei a însemnat constatarea

55
spiritului-informa ie despre eu într-un ciclu superior.
Aceast" constatare a fost omul.
Pentru ca fiin ele s" nu pericliteze via a totemului !i
s" fac" astfel r"u spiritului s"u, omul s-a str"duit apoi s" le
înve e practicarea ritualului totemic. În acest scop, el !i-a
folosit mai ales graiul articulat !i l-a transformat astfel în
limb". Prin str"dania sa, a gr"bit apari ia celui de al doilea
om.
Dac" primul om nu se afla prin preajm", al doilea a
mistificat !i totemizat o alt" fiin ", a creat !i practicat un
alt ritual totemic !i !i-a transformat graiul articulat într-o
alt" limb". Ei tr"ind printre fiin ele din grupul c"rora
ap"ruser" ca oameni, întâlnirea lor reciproc" a fost apoi
inevitabil".

56
 6. SOCIETATEA

Când s-au întâlnit, primii doi oameni s-au

con!tientizat reciproc ca fiind fiecare o alt" înf" i!are
uman" a totemului celuilalt. Ei s-au închinat astfel unul
altuia prin ritualurile lor totemice. Con!tientizarea lor
reciproc" a însemnat apari ia spiritului social. Întâlnirea
lor a însemnat astfel apari ia societ" ii.
Spiritele individuale determin" rela iile dintre ele.
Unele !i altele sunt inseparabile. Unitatea lor este spiritul
social. Spiritele individuale !i rela iile dintre ele sunt
con inutul, respectiv forma spiritului social.
Existen a diferitelor rase umane dovede!te c"
societatea a ap"rut în locuri diferite !i în ordinea apari iei
!i evolu iei primilor ei oameni.

57
 Cu cât spiritul este mai vechi, cu atât el este mai
evoluat. Nivelul evolu iei lui se exprim" prin m"rimea
inteligen ei lui. Cu cât spiritul este mai inteligent, cu atât
el este mai în elept.
Din necesitatea lor de a comunica între ei, primii doi
oameni !i-au creat o limb" comun", social", ca fiind
principalul lor mijloc de comunicare. Primul fiind mai
vechi decât al doilea, ritualul totemic !i limba unuia erau
superioare celor ale celuilalt. La crearea limbii sociale,
primul a contribuit astfel mai mult decât al doilea.
Cu ajutorul limbii sociale, cei doi oameni s-au
constatat apoi reciproc ca fiind mai vechi primul decât al
doilea. Constatarea lor a fost prima stare a spiritului social.
Ei s-au întrebat reciproc care dintre totemuri este cel
social. Întrebarea lor a fost a doua stare a spiritului social.
#i !i-au r"spuns reciproc c" totemul mai vechi este cel
social. R"spunsul lor a fost a treia stare a spiritului social.
Prin adoptarea totemului social, ritualul totemic mai
vechi devenea !i el social, ceea ce necesita ca primul om
s"-l înve e practicarea lui pe al doilea, iar acesta s" se lase

58
înv" at de cel"lalt. Primul r"spuns al spiritului social a
însemnat astfel apari ia politicii. Odat" încheiat, primul
ciclu al evolu iei spiritului social a însemnat constatarea
politicii într-un ciclu superior.
Spiritul social determin" morala social" practic". Ele
sunt inseparabile. Unitatea lor este politica deplin".
Spiritul social !i morala social" practic" sunt con inutul,
respectiv forma politicii depline.
Pentru ca fiin ele s" nu pericliteze via a totemului ei
!i s" fac" astfel r"u spiritului ei, societatea s-a str"duit apoi
s" le înve e practicarea ritualului ei totemic. În acest scop,
ea !i-a folosit mai ales limba. Prin str"dania ei, a gr"bit
apari ia celui de al treilea om. #i a!a mai departe.
Cu cât mai mul i oameni ap"reau pe rând, cu atât
mai gr"bit" devenea apari ia altora. Dac" cei care ap"reau
nu aveau oameni prin preajm", mistificau !i totemizau alte
fiin e, creau !i practicau alte ritualuri totemice !i î!i
transformau graiul articulat în alte limbi. Luând apoi
contact cu societatea, ei le adoptau pe cele sociale.

59
 În ciclul întreb"rii politicii, societatea !i-a explicat
totemul ei ca fiind creatorul naturii. Ea nu !i-a permis apoi
s" fac" nici o schimbare în natur". #i-a luat bunurile de
consum direct din natur".
Spiritul social determin" activitatea social". Ele sunt
inseparabile. Unitatea lor este munca social". Spiritul
social !i activitatea social" sunt con inutul, respectiv forma
muncii sociale. Determinarea activit" ii sociale este
puterea spiritului social, voin a social". Con inutul ei fiind
spiritul social, munca social" evolueaz" prin el.
Pentru a-!i putea asigura via a material", societatea
trebuia s"-!i asigure sursele naturale ale bunurilor de
consum. În condi iile interdic iei sociale de a schimba
natura, aceste surse puteau fi asigurate, doar prin apari ia
propriet" ii asupra lor. Prima stare a muncii sociale este
deci proprietatea. În ea, prezen a proprietarului este
pasiv". Proprietatea este astfel o stare pasiv" a muncii
sociale. Ea este individual", de grup sau social". Are deci
trei grade de socializare.

60
 În ciclul r"spunsului politicii, societatea !i-a explicat
spiritul ei ca fiind creator. R"spunsul politicii a însemnat
astfel apari ia spiritului creator. Odat" încheiat", evolu ia
politicii a însemnat constatarea spiritului creator într-un
ciclu superior.
Societatea a început apoi s" creeze !i s" schimbe
astfel natura, prin a produce focul, unelte !i bunuri de
consum. A doua stare a muncii sociale este deci produc ia.
În ea, prezen a produc"torului este activ". Produc ia este
astfel o stare activ" a muncii sociale. Ea neag"
proprietatea. Proprietatea !i produc ia sunt deci contrariile
evolu iei muncii sociale.
Dac" produc"torii nu sunt proprietarii, unii sunt
pl"ti i de ceilal i sub valoarea muncii lor, exploata i.
Proprietarii ob in deci o plusvaloare prin în!el"ciune.
Contrarietatea dintre produc ie !i proprietate devine astfel
contradic ie.
Odat" produse, bunurile de consum sunt repartizate,
spre a fi consumate. A treia stare a muncii sociale este deci
reparti ia. Ea neag" superior produc ia, doar dac" aceasta

61
este egal" ca grad de socializare cu proprietatea, iar
produc"torii sunt proprietarii. Altfel, doar reafirm"
superior proprietatea. #i încheie ciclul evolu iei muncii
sociale.
Determinarea activit" ii sociale este prima lege a
muncii sociale. Concordan a activit" ii sociale cu spiritul
social este a doua lege a muncii sociale. Evolu ia muncii
sociale este a treia ei lege. Ciclul evolu iei muncii sociale
este economia.
Spiritul social determinând activitatea social",
politica determin" economia. Ele sunt inseparabile.
Unitatea lor este sistemul social. Politica !i economia sunt
con inutul, respectiv forma sistemului social. Implicând
determinant spiritul social ca politic" !i în economie,
sistemul social evolueaz" !i el, iar st"rile lui sunt tot
constatarea, întrebarea !i r"spunsul.
St"rile sistemului social sunt unit" i între politic" !i
economie. Pentru ca trecerea lui de la o stare la alta s"
poat" însemna evolu ia lui, ele trebuie s" difere reciproc.
#i pot s" difere doar prin propor ia invers" dintre politic"

62
!i economie. Au deci politic" minim" sau maxim" !i
economie maxim" sau minim". Prin limitele politicii !i ale
economiei, sunt stabile.
Constatarea sistemului social are politic" minim" !i
economie maxim". Întrebarea lui are politic" maxim" !i
economie minim". Ea neag" constatarea lui. Constatarea !i
întrebarea lui sunt deci contrariile evolu iei lui. R"spunsul
lui are politic" minim" !i economie maxim", superioare
celor din constatarea !i întrebarea lui. El neag" superior
întrebarea lui, reafirm" superior constatarea lui !i încheie
un ciclu al evolu iei lui.
Determinarea economiei este prima lege a sistemului
social. Concordan a economiei cu politica este a doua lui
lege. Evolu ia lui este a treia lui lege.
În cele trei cicluri ale întreb"rii spiritului creator,
societatea !i-a explicat totemul ei ca fiind prezent în toat"
natura.
În cele trei cicluri ale r"spunsului spiritului creator,
societatea !i-a explicat spiritul ei ca fiind universal.
R"spunsul spiritului creator a însemnat astfel apari ia

63
spiritului universal. Odat" încheiat", evolu ia spiritului
creator a însemnat constatarea spiritului universal într-un
ciclu superior.
Societatea a început apoi s" exploreze natura. Au
ap"rut astfel primele migra ii sociale. #i s-au f"cut primele
descoperiri geografice.
În cele nou" cicluri ale întreb"rii spiritului universal,
societatea !i-a explicat totemul ei ca perpetuându-se prin
urma!ii lui.
În cele nou" cicluri ale r"spunsului spiritului
universal, societatea !i-a explicat spiritul ei ca
transmi ându-se de la o genera ie a ei la alta !i ca fiind
astfel nemuritor. Odat" încheiat", evolu ia spiritului
universal a însemnat întrebarea spiritului-informa ie
despre eu. Aceast" întrebare a fost societatea.
Fiind compus" din cunoa!terea tuturor oamenilor
care au compus societatea, cunoa!terea social" a fost
maxim". Reprezentativ" pentru ea fiind doar în elegerea
celui mai în elept om al societ" ii, în elegerea social" a
fost minim". Societatea a negat astfel omul. Omul !i

64
societatea au fost deci contrariile evolu iei
spiritului-informa ie despre eu.
Prin a fi diferi i ca m"rime a inteligen ei, oamenii
sunt inegali spiritual. Exprimând diferen a de vechime
dintre ei, inegalitatea lor spiritual" este natural". Pentru ca
ea s" se poat" manifesta pe deplin în societate, ei trebuie
s" fie egali social, atât politic, cât !i economic.
Inegalitatea natural" este determinat" de creier. Ea
este astfel liber consim it". Egalitatea social" este
determinat" de spiritul social. Creierul determinând
spiritul social, inegalitatea natural" determin" egalitatea
social". Ele sunt inseparabile. Unitatea lor este
convie uirea social". Inegalitatea natural" !i egalitatea
social" sunt con inutul, respectiv forma convie uirii
sociale.
Pentru a putea asigura convie uirea social",
egalitatea social" trebuie s" concorde cu inegalitatea
natural", prin a fi !i ea liber consim it", atât politic, cât !i
economic.

65
 Politic, egalitatea social" este liber consim it", doar
dac" societatea este condus" de creier, nu de spirit. Fiind
cele mai vechi, mai evoluate, mai inteligente !i mai
în elepte, spiritele individuale prin care creierul conduce
societatea sunt alese de el, nu de ea. Ele sunt astfel
slujitoarele lui, nu conduc"toarele ei.
Economic, egalitatea social" este liber consim it",
doar dac" produc"torii sunt proprietarii, iar produc ia este
egal" ca grad de socializare cu proprietatea.
Fiind diferite ca vechime, popoarele difer" ca
inteligen ", ceea ce d" farmec rela iilor dintre ele. Un
popor care provine din încruci!area altor dou" popoare
este mai inteligent decât ele, dac" ele sunt egale ca
inteligen ". Dac" ele difer" mai pu in decât ar diferi el de
ele ca egale, el îl dep"!e!te pe cel mai inteligent, cu mai
pu in decât le-ar dep"!i ca egale. Dac" ele difer" mai mult
decât ar diferi el de ele ca egale, el se cuprinde între ele.

66
 7. GENIUL

La apogeul crizei de r"spuns exprimate de întrebarea

spiritului-informa ie despre eu, omul cel mai în elept din
societate a sim it nevoia irezistibil" de a !ti dac" spiritul
s"u este într-adev"r nemuritor. El putea îns" !ti, doar dac"
omora totemul. În acest scop, a omorât totemul.
A!teptându-se astfel s" moar" !i el, !i-a cauzat o
desc"rcare bioelectric" în cortex, care i-a m"rit spontan
continuitatea aten iei.
Prin a vedea !i auzi c" deodat" vede !i aude mai
bine, în eleptul !i-a cunoscut creierul c" vede !i aude mai
bine. El !i l-a în eles apoi c" este spiritul nemuritor.
Unitatea dintre cunoa!terea creierului c" vede !i aude mai
bine !i în elegerea lui c" este spiritul nemuritor a însemnat

67
apari ia spiritului genial. În eleptul a devenit deci geniu. A
început astfel r"spunsul spiritului-informa ie despre eu.
Corzile vocale ale în eleptului vibrând f"r" voia sa,
geniul !i-a auzit graiul. El !i-a cunoscut astfel creierul c" a
gr"it. #i l-a în eles apoi c" i-a gr"it spiritul nemuritor.
Unitatea dintre cunoa!terea minim" a creierului c" a gr"it
!i în elegerea lui maxim" c" a gr"it spiritul nemuritor a
fost constatarea spiritului genial.
Geniul !i-a cercetat apoi cre!terea continuit" ii
aten iei. El a acumulat astfel cunoa!terea creierului s"u,
pân" când ea a devenit maxim". #i !i-a cerut ra ional !i
afectiv o informa ie despre spiritul nemuritor. Unitatea
dintre cunoa!terea maxim" !i în elegerea minim" a
creierului a fost întrebarea spiritului genial.
Spiritul genial trebuind s"-!i continue evolu ia,
creierul i s-a revelat geniului printr-un glas interior. Geniul
!i-a cunoscut astfel creierul c" i-a vorbit. El !i l-a în eles
apoi c" i-a vorbit spiritul nemuritor. #i-a divinizat astfel
creierul, l-a transformat în divinitate, ceea ce a însemnat
apari ia credin ei religioase.

68
 Unitatea dintre cunoa!terea minim" !i revelat" a
creierului !i în elegerea lui maxim" !i religioas" a fost
r"spunsul spiritului genial. Fiind revelat în con inut !i
religios în form", primul r"spuns al spiritului genial a
însemnat apari ia religiei. Obiectul religiei a fost deci
divinitatea. Odat" încheiat, primul ciclu al evolu iei
spiritului genial a însemnat constatarea religiei într-un
ciclu superior.
Geniul a spus apoi societ" ii c" i s-a revelat
divinitatea. El a transformat astfel societatea într-una
religioas". #i a condus-o, prin a transforma totemul într-un
simbol al divinit" ii !i ritualul totemic într-unul religios. A
creat deci o moral" religioas".
Cunoa!terea religioas" fiind revelat", evolu ia
religiei nu a depins de spiritul genial, ci de creier. De
aceea, trecerea religiei de la constatare la întrebare a durat
mai mult decât via a geniului. Întrebarea religiei s-a pus
astfel printr-un al doilea geniu, care a ap"rut la mult"
vreme dup" primul.

69
 În primul ciclu din evolu ia spiritului s"u, al doilea
geniu a întrebat divinitatea cum se nume!te ea. Creierul !i
spiritul s"u fiind inseparabile, numele s"u nu era doar al
unuia sau altuia dintre ele, ci al unit" ii lor. Prin a-!i
întreba creierul cum se nume!te, el !i-a atribuit numele s"u
doar spiritului s"u. #i-a l"sat creierul f"r" numele s"u.
Creierul s"u i s-a revelat astfel ca neavând nume. Odat"
încheiat, primul ciclu din evolu ia spiritului s"u a însemnat
întrebarea religiei.
#i trecerea religiei de la întrebare la r"spuns a durat
mai mult decât via a geniului. Fiind îns" o criz" crescând"
de r"spuns, ea a durat mai pu in decât trecerea religiei de
la constatare la întrebare. R"spunsul religiei s-a dat
printr-un al treilea geniu, care a ap"rut la mult" vreme
dup" al doilea.
Deoarece divinitatea fusese întrebat" cum se
nume!te ea, în primul ciclu din evolu ia spiritului s"u, al
treilea geniu s-a întrebat despre sine cine este el, de îi
gr"ise ea. Spiritul fiindu-i determinat de creier, acesta i s-a

70
revelat, prin a-l numi fiul s"u. Al treilea geniu a în eles
apoi c" divinitatea este tat"l s"u.
Odat" încheiat, primul ciclu din evolu ia spiritului
celui de al treilea geniu a însemnat r"spunsul religiei. El a
încheiat evolu ia religiei !i a însemnat apari ia
divinit" ii-tat" al spiritului genial. Odat" încheiat",
evolu ia religiei a însemnat constatarea divinit" ii-tat" al
spiritului genial într-un ciclu superior. Aceast" constatare
a fost religia.
Creierul fiind determinantul spiritului, puterea unuia
este mai mare decât a celuilalt. Pentru spirit, diferen a
dintre ele este astfel puterea creierului de a face minuni.
Când creierul !i-o manifest" prin spirit, acesta poate face
minuni.
Al treilea geniu fiind superior primelor dou", pe
lâng" gradul s"u de fiu al divinit" ii !i func ia sa de
încheietor al evolu iei religiei, el a avut !i misiunea de a
asigura viitorul poporului s"u, prin a crea o moral"
superioar". În acest scop, creierul s"u !i-a manifestat prin
spiritul s"u puterea de a face minuni, l-a înzestrat cu ea.

71
Prin a face apoi minuni, al treilea geniu a dovedit
poporului s"u c" este într-adev"r fiul divinit" ii !i c" ea
este astfel tat"l s"u.
Religiile au ap"rut !i evoluat în ordinea vechimii
popoarelor. Ordinea în care au ap"rut fiii divinit" ii o
dezv"luie astfel pe cea a vechimii popoarelor. Gradul !i
func ia fiilor divinit" ii nefiind diferite de la unul la altul,
ele nu dezv"luie care dintre ei a ap"rut primul. Morala
creat" de ei fiind îns" diferit" de la unul la altul, misiunea
lor dezv"luie care dintre ei a ap"rut primul.
Primul fiu al divinit" ii putea transmite posterit" ii c"
el a ap"rut primul !i c" poporul s"u !i religia sa sunt astfel
cele mai vechi, doar prin a crea o moral" pe care omologii
s"i s" nu o poat" apoi dep"!i !i s" nu trebuiasc" s" o
egaleze. În acest scop, el !i-a f"cut prin minuni poporul s"
se cread" nemuritor.
Primul fiu al divinit" ii !i-a educat apoi poporul în
spiritul curajului suprem de a sfida moartea. El l-a f"cut
astfel cel mai viteaz dintre popoare. Pentru ca poporul s"u
s" nu atace !i s" nimiceasc" alte popoare, l-a educat !i în

72
spiritul omeniei. L-a f"cut astfel !i cel mai drept dintre
popoare. Geniul care a creat aceast" moral" fiind Zamolxe,
urma!ii de ast"zi ai poporului s"u !i anume românii care
nu provin din încruci!area daco-roman", ci direct din daci,
de exemplu mo ii, sunt cei mai vechi dintre popoare.
Omologii lui Zamolxe, de exemplu Osiris, Cri!na,
Zeus !i Melchisedec nu i-au egalat apoi morala, tocmai
pentru ca ei s" retransmit" astfel posterit" ii primatul lui în
grad, func ie !i misiune !i pentru ca popoarele lor s" nu se
nimiceasc" reciproc în r"zboaie.
Precizând c" prima divinitate care a domnit pe
p"mânt a fost Geb, religia egiptean" s-a referit la
divinitatea pe care str"mo!ii poporului lui Zamolxe o
avuseser" pân" la întrebarea religiei lor !i care a devenit
apoi „Geb-e-el-zis” prin al doilea lor geniu.
Osiris le-a asigurat egiptenilor viitorul, prin a-i ajuta
s" se înmul easc". În acest scop, el le-a înlocuit
condi ionarea c"s"toriei de fecioria viitoarelor so ii cu
deflorarea acestora printr-un falus de piatr", care îl

73
simboliza pe al s"u, pierdut la moartea sa !i nemaig"sit la
învierea sa.
Morala creat" de Osiris l-a obligat s" dezv"luie
so iei sale Isis c" divinitatea este creierul. Religia
egiptean" a transmis apoi posterit" ii c" Isis a aflat de la
Osiris numele secret al divinit" ii. Fiind mai inteligente
decât oamenii, geniile religiilor au !tiut deci c" divinitatea
este creierul.
Creierul i-a poruncit lui Melchisedec s" nimiceasc"
prin foc ora!ele Sodoma !i Gomora, pentru c" ele
practicau sodomia. Melchisedec i-a f"cut apoi prin minuni
pe locuitorii celor dou" ora!e s" cread" c" plou" peste ei
pucioas" !i foc din cer. Ei nu au v"zut astfel c" cei doi
înso itori ai lui le incendiaz" cu adev"rat ora!ele.
Morala creat" de fiecare fiu al divinit" ii fiind
diferit" de a celorlal i, ea era valabil" doar pentru poporul
lui, nu !i pentru popoarele lor. Creierul fiind îns" unicul
determinant al spiritului, el este !i unicul lui conduc"tor.
De aceea, trebuia creat" o moral" valabil" pentru toate
popoarele, universal".

74
 Geniul nu putea crea o moral" universal". Doar
creierul o putea crea. El o putea d"rui, doar prin a o revela.
Cunoa!terea religioas" fiind revelat", morala universal"
trebuia s" fie revelat", prin a fi ad"ugat" la o religie.
Creierul nu a ad"ugat-o îns" la prima religie, ci la ultima,
tocmai pentru ca popoarele s" simt" în prealabil nevoia
crescând" de o moral" universal". Religia având o apari ie
!i trei st"ri, crearea moralei universale a avut un început !i
trei etape.
Creierul putea face spiritul moral, doar prin a-i
dovedi c" este imoral. El îi putea dovedi, doar prin a-i
porunci s" nu fac" ceea ce nu putea s" nu fac": ceea ce
trebuia s" fac", pentru a-!i putea continua evolu ia. I-a
poruncit astfel în eleptului prin a c"rui transformare în
geniu urma s" apar" ultima religie s" nu se ating" de
totem.
Creierul îng"duie spiritului s" nu-l asculte. El vrea
îns" ca spiritul s"-l asculte. Îng"duin a !i voia creierului
difer" astfel reciproc.

75
 Prin a fi inteligent, spiritul este liber s" nu asculte de
creier. Libertatea este deci expresia spiritual" a îng"duin ei
creierului. Prin a asculta de creier, spiritul îi face voia.
Prin a avea voia creierului, el are dreptul s"-l asculte.
Dreptul este deci expresia spiritual" a voiei creierului. Prin
a nu asculta de creier, spiritul nu-i face voia. Prin a nu
avea voia creierului, el nu are dreptul s" nu-l asculte.
Ascultarea determin" binele. Ele sunt inseparabile.
Unitatea lor este morala. Ascultarea !i binele sunt
con inutul, respectiv forma moralei. Prin a asculta, spiritul
se încrede în creier, se las" c"l"uzit, condus de el, !i-l face
c"l"uz", conduc"tor, domn. Morala este deci vie uirea
spiritului dup" voia creierului. Ea are astfel dreptul s"
existe.
Neascultarea determin" r"ul. Ele sunt inseparabile.
Unitatea lor este imoralitatea. Neascultarea !i r"ul sunt
con inutul, respectiv forma imoralit" ii. Prin a nu asculta,
spiritul leap"d" c"l"uzirea, conducerea sa de c"tre creier,
domnia acestuia peste el. Imoralitatea este deci vie uirea

76
spiritului dup" îng"duin a creierului. Ea nu are astfel
dreptul s" existe.
Morala poate exista f"r" imoralitate. Imoralitatea nu
poate exista f"r" moral". Ea este parazitul moralei.
Creierul putând fi doar ascultat sau neascultat,exist" doar
morala !i imoralitatea, nu !i amoralitatea. Semnificând
etimologic lipsa moralei, amoralitatea este masca
imoralit" ii.
Creierul r"spl"te!te orice ascultare, prin a ajuta
spiritul. El este astfel ocrotitor pentru spiritul ascult"tor.
Orice neascultare îl împiedic" s" ajute spiritul. Ea îl face
astfel de temut pentru spiritul neascult"tor.
Fiind determinantul spiritului, creierul nu-l roag", ci
îi porunce!te. Prin a-i porunci, el nu-l !i oblig". Dac" l-ar
!i obliga, i-ar lua libertatea de a alege între a fi moral sau
imoral !i l-ar desfiin a astfel ca spirit.
Geniul prin care a ap"rut ultima religie !i care a
f"cut constatarea ei a fost Adam. Ultima religie a fost
astfel cea iudaic". Poporul evreu este deci cel mai tân"r

77
dintre popoarele care nu provin din încruci!area altor
popoare, ci direct din primii lor oameni.
Totemul poporului lui Adam era un pom în gr"dina
Eden din Mesopotamia. Creierul l-a numit pomul
cuno!tin ei binelui !i r"ului, tocmai pentru c": prin
înc"lcarea de c"tre Adam a poruncii de a nu mânca din el,
urma s" dovedeasc" spiritului c" este imoral !i s"-l fac"
apoi moral. Spunându-i lui Adam c" în ziua când va
mânca din pom va muri, el s-a referit la faptul c", prin a
deveni imoral, va muri moral.
Fiind alimentat" prin cele cinci sim uri: v"z, auz,
gust, miros !i pip"it, firea trupeasc" este mai puternic"
decât spiritul, dar mai slab" decât creierul. De aceea, ea
ispite!te spiritul s" nu asculte de creier, ci de poftele ei.
În religia iudaic", puterea creierului era numit"
Duhul Sfânt. Cea a firii era numit" Duhul R"u, Diavolul,
Satana !i Mamona. Ea era simbolizat" prin !arpe, tocmai
pentru c" mu!c"tura lui este mortal".
Pentru a se asigura c" Adam nu va muri biologic
dac" va mânca din pom, firea lui a ispitit-o prin spiritul lui

78
pe so ia lui Eva s" m"nânce prima. Ea i-a spus astfel c" nu
vor muri, ci li se vor deschide ochii !i vor fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele !i r"ul.
De team" c" i-a gr"it Dumnezeu, Adam s-a ascuns
împreun" cu Eva printre pomii din gr"din". Acolo, creierul
s"u l-a întrebat printr-un glas interior unde este. Spiritul lui
Adam i-a r"spuns c" i-a auzit glasul !i i-a fost fric", pentru
c" era gol. Creierul l-a întrebat cine i-a spus c" este gol !i
dac" nu cumva a mâncat din pom. Spiritul lui Adam i-a
r"spuns c" Eva i-a dat din pom !i a mâncat.
Prin spiritul lui Adam, creierul acestuia a întrebat-o
pe Eva ce a f"cut. Eva i-a r"spuns c" !arpele a am"git-o !i
a mâncat din pom. Creierul lui Adam l-a blestemat apoi pe
!arpe !i i-a profe it c" un urma! al Evei îi va zdrobi capul,
iar el îi va zdrobi c"lcâiul. El s-a referit astfel la modul
cum urma s"-!i încheie crearea moralei universale tot
printr-un evreu.
Spunându-i Evei c" Adam va st"pâni peste ea,
creierul lui s-a referit la superioritatea ra ional" a
b"rbatului fa " de femeie. El nu i-a spus !i c" femeia este

79
superioar" afectiv b"rbatului, tocmai pentru c" !i spiritul ei
a devenit imoral, prin a mânca !i ea din pom.
Cauza neascult"rii sale, a p"c"tuirii sale, fiind nevoia
irezistibil" a spiritului s"u de a-!i continua evolu ia, Adam
ar fi mâncat din pom !i dac" creierul s"u nu i-ar fi poruncit
s" nu m"nânce. Porunca creierului s"u nu f"cea astfel parte
din apari ia religiei iudaice, ci a fost ad"ugat" de el la ea.
Prin a p"c"tui, Adam a devenit p"c"tos. P"c"to!enia
lui era deci efectul p"c"tuirii lui !i era astfel real".Creierul
lui a universalizat-o, prin a-i spune lui Adam c" p"mântul
este blestemat din pricina lui. El a ad"ugat-o astfel la
constatarea religiei iudaice.
Începutul !i prima etap" a cre"rii moralei universale
au fost deci Porunca divin" de a nu mânca din pomul
cuno!tin ei binelui !i r"ului, respectiv P"catul adamic de a
fi înc"lcat-o. Constatarea religiei iudaice nefiind
universal", p"c"to!enia adamic" a putut fi universalizat",
tocmai pentru c" ele erau diferite una de alta.
Pe vremea lui Adam, poporul s"u inea eviden a
trecerii timpului dup" fazele Lunii. Anul avea deci doar

80
treizeci de zile. Vârsta lui Adam !i cele ale primilor s"i
urma!i s-au transmis astfel posterit" ii ca fiind
multiseculare.
P"c"to!enia adamic" fiind universal", ea trebuia
r"spândit" în toat" lumea. În acest scop, creierul i-a
poruncit !i ajutat lui Iared s" traverseze cu corabia
Oceanul Atlantic !i l-a mutat astfel în America, unde
iaredi ii s-au înmul it !i au r"spândit p"c"to!enia adamic".
Pentru a înt"ri morala universal", prin a dovedi c" ea
face minuni, creierul i-a poruncit !i ajutat lui Enoh s" se
fac" nev"zut oamenilor, iar ei s" cread" astfel c" l-a luat
Dumnezeu !i l-a mutat de pe p"mânt, ca s" nu vad"
moartea. El l-a salvat apoi pe Noe dintr-o inunda ie a
Sumerului, numit" potop, prin a-i porunci !i ajuta s"-!i
construiasc" dinainte o corabie.
Pentru ca religia iudaic" s" poat" evolua, creierul a
hot"rât s" le asigure evreilor un loc permanent în centrul
geografic al popoarelor, la confluen a civiliza iilor !i
intersec ia continentelor. În acest scop, el l-a mutat pe
Avram din Mesopotamia în Canaan. Spunându-i c" toate

81
popoarele vor fi binecuvântate prin evrei, s-a referit la
faptul c" urma s" adauge la întrebarea !i r"spunsul religiei
iudaice a doua, respectiv a treia etap" a cre"rii moralei
universale. #i i-a schimbat astfel numele în Avraam.
Pentru ca evolu ia religiei iudaice s" nu poat" fi
întârziat", poporul evreu nu trebuia s" se încruci!eze cu
alte popoare. De aceea, creierul i-a poruncit lui Avraam s"
se despart" de fiul s"u Ismael, a c"rui mam" era
egipteanc".
Ismaeli ii nu au propria lor religie, c"ci pân" la
apari ia primului lor geniu, trebuie s" evolueze tot atât, cât
au evoluat str"mo!ii evreilor pân" la Adam. De aceea, ei
au adoptat apari ia !i constatarea religiei iudaice.
Spunându-i lui Avraam c" îi va binecuvânta !i pe
ismaeli i, creierul s-a referit la faptul c" urma s" adauge !i
la religia adoptat" de ei o etap" a cre"rii moralei
universale. El i-a ajutat apoi pe evrei s" se înmul easc",
prin a-i stabili vremelnic în Egipt.
Geniul care a pus întrebarea religiei iudaice a fost
Moise. Întrebat de Moise care este numele s"u, creierul a

82
judecat aparent tautologic, ilogic, c" el este cel ce este. Pe
vremea lui Moise îns", verbul "a exista" nu ap"ruse înc" !i
era înlocuit cu cel de "a fi". Al doilea verb "a fi" din
judecat" este astfel informa ia "a exista". Judecata este
deci logic".
Înainte de a-i revela a doua etap" a cre"rii moralei
universale, creierul i-a poruncit lui Moise s"-i scoat" pe
evrei din Egipt, c"ci erau asupri i, ceea ce periclita
evolu ia religiei iudaice. În acest scop, el l-a înzestrat cu
puterea de a face minuni. Moise i-a scos apoi din Egipt,
prin a face zece minuni, numite urgii !i i-a condus prin
pustiu spre Canaan.
Cunoa!terea din întrebarea religiei fiind maxim",
creierul i-a revelat lui Moise atât apari ia !i evolu ia
spiritului, cât !i crearea moralei universale. El i le-a
revelat îns" metaforic ca fiind facerea lumii de c"tre
Dumnezeu în !ase zile, tocmai pentru c" în elegerea din
întrebarea religiei era minim". De exemplu, i-a revelat
apari ia spiritului, domeniul tainelor !i cel al lucrurilor

83
cunoscute ca fiind lumina, cerul, respectiv p"mântul din
primele trei zile ale facerii.
Întrebarea religiei iudaice negând constatarea ei, a
doua etap" a cre"rii moralei universale trebuia s" i-o nege
pe prima. P"c"to!enia universal" trebuia deci negat" de
p"c"to!eniile individuale. Omul, societatea !i geniul de
dup" Adam puteau îns" p"c"tui, doar dac" creierul le
poruncea !i lor s" nu p"c"tuiasc". Creierul i-a revelat astfel
lui Moise Legea, fundamentat" pe zece porunci, pe
Decalog. A doua etap" a cre"rii moralei universale a fost
deci Legea mozaic".
Întrebarea religiei iudaice nefiind universal", Legea
nu f"cea parte din ea, ci a fost ad"ugat" de creier la ea. De
altfel, una s-a pus înainte, iar cealalt" a fost revelat" dup"
ie!irea evreilor din Egipt.
Efectul înc"lc"rii Legii era p"c"to!enia individual".
Legea mozaic" nega astfel P"catul adamic. Pentru
înc"lcarea Legii îns", p"c"to!enia adamic" era doar
posibilitatea ei !i nu era astfel real", ci virtual".

84
 P"c"to!enia cauzat" de înc"lcarea Legii era real".
Fiind individual", ea se isp"!ea individual. Cea cauzat" de
înc"lcarea poruncilor secundare ale Legii se isp"!ea prin
jertfe de animale. Cea cauzat" de înc"lcarea poruncilor
principale ale Legii se isp"!ea prin pedeapsa cu moartea.
Jertfele de animale isp"!eau doar p"c"to!enia
individual", nu !i pe cea universal". Cine înc"lca poruncile
secundare ale Legii r"mânea deci p"c"tos adamic !i dup"
ce î!i isp"!ea p"c"to!enia individual".
Prin a fi omorât, cine înc"lca poruncile principale ale
Legii nu mai exista. Pentru el nu mai exista astfel nici
p"c"to!enia sa individual", nici cea universal", ci erau
isp"!ite amândou". Prin pedeapsa cu moartea, Legea
îndruma deci spre isp"!irea p"c"to!eniei universale
printr-o moarte individual" cu valoare isp"!itoare
universal".
Cortul ceresc pe care creierul i l-a revelat lui Moise
ca fiind locul întâlnirii dintre divinitate !i spirit este trupul
omului !i al geniului. În trup, Sfânta Sfintelor !i Sfânta
sunt locul creierului, respectiv cel al spiritului. Fiind

85
situat" între Sfânta Sfintelor !i Sfânta, catapeteasma este
leg"tura dintre creier !i spirit. Ea are astfel o dubl"
semnifica ie: spiritual" !i moral". Spiritual, este
determinarea spiritului !i credin a lui în creier. Moral, este
ascultarea creierului de c"tre spirit, isp"!irea p"c"to!eniei
adamice.
Pentru a asigura respectarea Legii, creierul i-a
poruncit lui Moise s"-i ierarhizeze pe în elep ii evrei în
diferite func ii sociale. În frunte cu Moise, în elep ii evrei
au compus astfel clasa politic" aleas" de creier. Legea
fiind creat" de creier, respectarea ei poate fi asigurat" doar
cu ajutorul lui. Pentru a putea fi îns" ajutat" de creier s"
asigure respectarea Legii, clasa politic" trebuie s" o
respecte ea îns"!i.
Spunând evreilor c" sunt sfin i !i ale!i dintre toate
popoarele de pe fa a p"mântului, Moise s-a referit la faptul
c" creierul ad"uga la religia lor morala universal".
Spunându-le c" sunt cel mai mic dintre toate popoarele, el
s-a referit la faptul c" sunt cel mai tân"r dintre ele.

86
 Profe ind evreilor c" vor dori s" aib" împ"rat în
Canaan, ca toate neamurile, Moise nu le-a spus !i c" vor
lep"da astfel ascultarea de Dumnezeu, prin a înc"lca prima
porunc" din Decalog !i c" deci vor p"c"tui politic, tocmai
pentru c" creierul urma s" dovedeasc" atunci societ" ii
prin ei c" !i ea p"c"tuie!te.
Evreii fiind ale!i de creier, trebuia ca !i împ"ratul lor
s" fie ales de el. De aceea, Moise le-a poruncit ca
împ"ratul lor s" fie ales de Dumnezeu. Pentru a nu-i opri
îns" s" p"c"tuiasc" politic, el nu le-a spus !i c" Dumnezeu
le va alege împ"ratul, doar prin a îng"dui, nu !i prin a voi
s"-l aleag".
Profe ind evreilor c" Dumnezeu le va da un profet ca
el, Moise s-a referit la geniul care urma s" dea r"spunsul
religiei lor. El nu le-a spus îns" !i c" al treilea lor geniu îi
va fi superior, tocmai pentru a nu !tirbi prestigiul Legii în
fa a lor.
Profe ind c", atunci când Dumnezeu va ascu i
fulgerul sabiei Sale !i va face judecat", Se va r"zbuna,
Moise s-a referit la faptul c" creierul va pedepsi spiritele

87
imorale, dup" ce va fi încheiat crearea moralei universale
!i anume în Ziua Judec" ii de Apoi.
Pentru a dovedi societ" ii avantajele ascult"rii de el,
creierul a continuat s"-i conduc" politic pe evrei !i dup"
moartea lui Moise. În acest scop, el îi înzestra pe în elep ii
lor cu puterea de a face minuni !i îi numea judec"tori în
Israel.
Evreii credeau c" profe ia !i porunca lui Moise
privind dorin a lor de a avea împ"rat exprim" atât
îng"duin a, cât !i voia lui Dumnezeu. De aceea, ei i-au
cerut ultimului lor judec"tor s" le aleag" un împ"rat.
Creierul i-a poruncit apoi judec"torului s"-i asculte !i i-a
spus c" ei Îl leap"d" astfel pe Dumnezeu, ca s" nu mai
domneasc" peste ei.
Creierul nu i-a poruncit judec"torului nici s" le
spun", nici s" nu le spun" evreilor c" Îl leap"d" pe
Dumnezeu, tocmai pentru ca atunci când le va fi spus, ei
s" cread" c" vorbe!te de la el !i s" nu-l asculte. El i-a
poruncit doar s" le spun" c" vor fi slugile împ"ratului lor,
c" vor striga împotriva lui !i c" Dumnezeu nu-i va asculta.

88
Ei nu au ascultat îns" de judec"tor. Prin judec"tor, creierul
le-a ales apoi un împ"rat, îns" doar cu îng"duin a, nu !i cu
voia sa, ba înc" în mânia sa.
Prima porunc" din Decalog se refer" atât la credin a
în Dumnezeu, cât !i la ascultarea de El. Prin a avea
împ"ra i, evreii au lep"dat doar ascultarea de Dumnezeu,
nu !i credin a în El. P"catul lor politic era astfel doar
moral, nu !i spiritual, doar în form", nu !i în con inut. Ei
aveau îns" doar libertatea, nu !i dreptul s"-l comit".
Fiind ale!i de creier doar cu îng"duin a, nu !i cu voia
sa, împ"ra ii evrei aveau doar libertatea, nu !i dreptul s"
conduc". Prin a conduce, ei p"c"tuiau deci politic. #i nu
erau ajuta i de creier s" conduc". De aceea, nu puteau
conduce. Neputin a lor periclita îns" evolu ia religiei
iudaice, care trebuia astfel asigurat" de creier.
Creierul asigura evolu ia religiei iudaice, prin a-i
alege nu doar cu îng"duin a, ci !i cu voia sa pe în elep ii
evrei !i prin a-i face profe i. Politica evreilor se ducea
astfel pe dou" planuri: prin împ"ra i !i prin profe i.
Împ"ra ii erau principali pentru popor !i secundari pentru

89
creier. Profe ii erau principali pentru creier !i secundari
pentru popor.
Legea fiind universal", ea trebuia r"spândit" în toat"
lumea. În acest scop, creierul i-a poruncit !i ajutat lui Nefi
s" construiasc" o corabie, s" traverseze cu ea Oceanul
Atlantic !i l-a mutat astfel în America, unde nefi ii s-au
înmul it !i au r"spândit Legea.
Profe ind c", înaintea Judec" ii de Apoi, Dumnezeu
va trimite un profet, care va întoarce inima p"rin ilor spre
copii !i a copiilor spre p"rin i, ultimul profet s-a referit la
faptul c", atunci, poporul evreu va ie!i din p"catul politic
!i va fi condus de creier.
Celelalte popoare nefiind alese de creier,
conduc"torii lor nu sunt ale!i de el, ci de ele. Cu atât mai
mult, ele !i ei au doar libertatea, nu !i dreptul s"-i aleag",
respectiv s" conduc". #i p"c"tuiesc astfel politic, prin a-i
alege, respectiv prin a conduce.
Spiritul social este puterea poporului, democra ia.
Prin spiritele individuale care o compun, democra ia este

90
determinat" de creier !i inseparabil" de el. Creierul !i
democra ia sunt con inutul, respectiv forma unit" ii lor.
Spiritele individuale fiind inegale natural,
democra ia este neuniform". Cu atât mai mult decât
spiritul individual, ea nu se poate conduce singur", ci
trebuie condus" de creier. Politic, nu poate fi putere
conduc"toare, ci condus". Are astfel doar libertatea, nu !i
dreptul s" conduc". Prin a conduce, p"c"tuie!te deci
politic, c"ci intr" în contradic ie cu morala social".
Prin a se l"sa condus" de creier, democra ia se
încrede în el. Încrederea ei în el este vie uirea ei conform
cu voia lui. Credin a ei în el determin" încrederea ei în el.
Ele sunt inseparabile. Credin a ei în el !i încrederea ei în el
sunt con inutul, respectiv forma unit" ii lor.
Geniul care a dat r"spunsul religiei iudaice a fost
Isus. Când el s-a întrebat despre sine cine este, de îi gr"ise
divinitatea, creierul l-a numit nu doar fiul s"u, ci !i
preaiubit, în care î!i g"se!te pl"cerea, tocmai pentru c"
urma s" încheie prin el crearea moralei universale. În acest

91
scop, i-a poruncit s"-!i dea via a ca jertf" de isp"!ire
pentru p"cat.
Dovedind prin minuni c" este fiul divinit" ii !i c" ea
este astfel tat"l s"u, Isus a fost supranumit Cristosul,
Unsul. Spunând c" î!i va da via a ca jertf" de isp"!ire
pentru p"cat !i c" va mântui astfel lumea, el a fost
supranumit Mântuitorul, Mesia. #tia c" divinitatea este
creierul, c"ci a spus c" nimeni nu o cunoa!te deplin, afar"
de el !i de acela c"ruia vrea el s" i-o descopere. Spunând
c" el este în ea !i ea în el, s-a referit la spiritul lui,
respectiv la trupul lui.
Spiritul putea învia din moartea moral" universal",
doar dac" isp"!itorul p"c"to!eniei universale era viu moral
dup" isp"!ire. Isus putea fi îns" viu moral dup" moartea sa,
doar dac" era viu biologic. Creierul putea astfel
universaliza valoarea isp"!itoare a mor ii lui Isus, doar
prin a-l învia din mor i.
Isus putea învia, doar dac" nu murea. El î!i putea da
îns" via a, f"r" a muri, doar prin a-!i folosi puterea de a
face minuni. A spus astfel c" nimeni nu-i ia via a cu sila,

92
ci !i-o d" el de la sine, c"ci are putere s" o ia înapoi !i c"
va învia a treia zi. S-a referit deci la faptul c" nu !i-o d"dea
cu adev"rat, ci prin minunea de a-i face pe oameni s"
cread" c" !i-o d".
Isp"!irea p"c"to!eniei universale înl"tura cauza
înc"lc"rii Legii !i f"cea astfel posibil" respectarea ei.
Respectarea Legii înl"tura efectul înc"lc"rii ei, p"c"to!enia
individual" !i desfiin a astfel jertfele de animale pentru
isp"!ire. Prin universalizarea valorii isp"!itoare a jertfei lui
Isus, spiritul putea fi deci mântuit atât de p"c"to!enia
universal", cât !i de cea individual".
Isus putea isp"!i p"c"to!enia universal", doar dac"
nu a înc"lcat poruncile principale ale Legii. Altfel, jertfa
sa putea isp"!i doar p"c"to!enia sa individual", nu !i pe
cea universal".
Prin isp"!irea p"c"to!eniei universale, poporul evreu
putea fi o binecuvântare pentru celelalte popoare, doar
dac" nu era în p"catul politic. El putea îns" s" nu aib"
împ"rat, doar dac" era sub o st"pânire str"in". Creierul a

93
îng"duit astfel ca, în momentul isp"!irii p"c"to!eniei
universale, poporul evreu s" fie sub st"pânirea roman".
Isus î!i putea da via a, doar dac" evreii îi doreau
moartea. În acest scop, el îi mânia, prin a le spune c" este
fiul divinit" ii, c" ea este tat"l s"u !i prin a face minuni. Ei
îl învinuiau astfel c" hule!te. #i se temeau c" romanii îi
vor învinui de r"scoal" !i îi vor nimici din cauza minunilor
sale.
Mântuirea fiind universal", ea trebuia propov"duit"
în toat" lumea. În acest scop, Isus !i-a ales doisprezece
Apostoli, câte semin ii avea poporul evreu. El i-a f"cut
apoi martorii mor ii !i învierii sale, tocmai pentru ca ei s"
propov"duiasc" Mântuirea cu îndr"zneal".
Pe vremea lui Isus, spiritul era mai evoluat decât
fusese pe vremea lui Moise, iar st"pânirea roman" era mai
puternic" decât fusese cea egiptean". Asupra romanilor,
minunile nu aveau astfel efectul pe care ele îl avuseser"
asupra egiptenilor. Evreii nu puteau deci s" fie elibera i !i
de sub romani tot prin minuni. De aceea, creierul nu i-a
poruncit lui Isus s"-i elibereze de sub romani.

94
 P"c"to!i adamic fiind deopotriv" omul, societatea !i
geniul, to i trei încalc" Legea !i au astfel nevoie de
mântuire. Nefiind condus de creier, ci de romani, poporul
evreu era tot în p"cat politic, doar c" f"r" voia sa. El avea
deci nevoie de mântuire. Isus îl putea mântui, doar prin a-l
conduce. Din cauza romanilor îns", el nu l-a putut
conduce. #i a plâns astfel pentru Ierusalim.
Neputându-!i mântui poporul, Isus a fost nevoit s" se
ocupe doar de mântuirea omului. Spunând c" mai are !i
alte oi, care sunt în alt staul, el s-a referit la nefi ii din
America. Spunând c" profetul dinaintea Judec" ii de Apoi
va a!eza din nou toate lucrurile, s-a referit la faptul c",
atunci, poporul evreu va fi mântuit.
De!i, Isus a spus c" nimeni nu poate sluji la doi
st"pâni, lui Dumnezeu !i lui Mamona, totu!i, el a poruncit
s" se dea Cezarului ce este al Cezarului !i lui Dumnezeu
ce este al lui Dumnezeu !i s-a referit astfel la ascultare,
tocmai pentru c" neascultarea de Cezar se adaug" la
p"catul politic !i deci m"re!te periclitarea vie ii sociale.

95
 Spunând c" cei care !ed pe scaunul lui Moise zic,
dar nu fac !i pun pe umerii oamenilor sarcini grele, dar nu
vor s" le mi!te, Isus s-a referit la faptul c" ei nu pot s"
conduc" !i c" p"c"tuiesc astfel politic, prin a conduce.
Evreii se temeau c", dac" l-ar omorî pe Isus, romanii
i-ar învinui !i pedepsi c" î!i fac singuri dreptate. De aceea,
ei l-au pârât romanilor c" a â " la r"scoal", opre!te plata
birului !i hule!te. #i le-au cerut s"-l r"stigneasc". Au
crezut apoi c", prin a le spune s"-l judece dup" Legea lor,
romanii le întind o capcan". #i le-au spus c" Legea nu le
îng"duie s" omoar" pe nimeni. I-au convins astfel s"-l
r"stigneasc".
Prin puterea sa de a face minuni, Isus i-a f"cut pe
romani !i pe evrei s" cread" c" îl r"stignesc, c" a murit !i
c" îl înmormânteaz". A treia zi, el li s-a ar"tat Apostolilor
ca fiind înviat din mor i. #i l-a convins apoi c" a fost
r"stignit pe unul necredincios dintre ei, prin a-l face s"
cread" c" îi vede !i îi simte r"nile cauzate de r"stignire.
Dup" învierea sa, Isus li s-a mai ar"tat Apostolilor
doar patruzeci de zile !i prudent, tocmai pentru ca s" nu fie

96
prins !i omorât. El le-a poruncit s" se roage pentru a primi
Duhul Sfânt, s" propov"duiasc" Evanghelia Mântuirii în
toat" lumea !i s" fac" ucenici din toate neamurile,
botezându-i în Numele Tat"lui, al Fiului !i al Sfântului
Duh. Prin puterea sa de a face minuni, i-a f"cut apoi s"
cread" c" îl v"d în"l ându-se la cer.
Tat"l, Fiul !i Duhul Sfânt fiind creierul, spiritul,
respectiv determinarea acestuia de c"tre cel"lalt, to i trei
sunt persoane diferite, iar unitatea lor este o fiin ": omul !i
geniul.
A treia etap" a cre"rii moralei universale a fost deci
Mântuirea cristic". Ea a negat superior Legea mozaic" !i a
reafirmat superior P"catul adamic. R"spunsul religiei
iudaice nefiind universal, Mântuirea cristic" nu f"cea parte
din el, ci a fost ad"ugat" la el de creier. Isus a isp"!it deci
p"c"to!enia universal", dup" ce a dat r"spunsul religiei
iudaice.
Creatorul P"catului adamic, Legii mozaice !i
Mântuirii cristice nefiind Adam, Moise, respectiv Isus, ci
creierul, religia iudaic" nu a fost superioar" celorlalte

97
religii. Adam, Moise !i Isus nu au fost deci superiori
omologilor lor. De aceea, mozaismul a profe it c" Isus va
fi ca Melchisedec.
Având Legea mozaic", nefi ii din America îl
a!teptau !i ei pe geniul care urma s" dea r"spunsul religiei
lor !i s" mântuiasc" lumea. De aceea, Isus trebuia s" li se
arate !i lor aievea, ca fiind Cristosul, respectiv
Mântuitorul. Dup" în"l area sa la cer, el a traversat astfel
cu corabia Oceanul Atlantic !i s-a dus la ei. Prin puterea sa
de a face minuni, i-a f"cut s" cread" c" îl v"d
pogorându-se din cer. #i i-a convins, prin a-i face s"
cread" c" îi v"d urmele r"stignirii.
Isus a ales dintre nefi i doisprezece Ucenici, le-a dat
putere !i autoritate s" boteze, le-a poruncit s" practice
împ"rt"!ania cu trupul !i sângele s"u, s" scrie o cronic"
despre venirea sa la ei, iar Biserica celor care erau boteza i
!i primeau astfel mântuirea s" poarte numele s"u. Prin
puterea sa de a face minuni, i-a f"cut apoi s" cread" c" îl
v"d ridicându-se iar"!i la ceruri.

98
 Întors de la nefi ii din America, Isus !i-a schimbat
numele !i a condus tainic apari ia prin Apostoli a primelor
biserici ale celor care, prin a fi boteza i, erau mântui i !i se
numeau astfel cre!tini. Creierul i-a poruncit apoi s"
slujeasc" în preajma împ"ratului roman !i s" dea foc
Romei, pentru c" ea î!i f"cuse pe nedrept un imperiu, prin
a ataca, st"pâni !i asupri multe popoare, printre care !i pe
cel evreu. Prin puterea sa de a face minuni, Isus i-a f"cut
astfel pe solda ii romani s" cread" c" el este împ"ratul lor
!i le-a poruncit s" incendieze Roma.
D"ruind Mântuirea prin evrei, creierul i-a f"cut o
binecuvântare pentru cre!tini, care urmau s" le fie
recunosc"tori, prin a-i cinsti, pre ui !i ocroti. Isus putea
astfel s" le asigure evreilor viitorul, tocmai prin a-i
r"spândi printre cre!tini. În acest scop, el i-a r"sculat pe
evrei împotriva romanilor, pe care i-a convins s" nu-i
nimiceasc", ci s"-i r"spândeasc". I-a convins pe romani !i
s" distrug" Ierusalimul, pentru ca evreii s" nu mai aib"
unde s" se întoarc", pân" când poporul lor va fi mântuit.
Romanii au asediat apoi Ierusalimul, l-au distrus, au l"sat

99
ned"râmat doar un zid, numit apoi "al plângerii" !i i-au
r"spândit pe evrei.
Moartea lui Isus a determinat învierea lui. Ele au
fost inseparabile. Unitatea lor a însemnat d"ruirea de c"tre
creier a Mântuirii. Moartea !i învierea lui Isus au fost
con inutul, respectiv forma d"ruirii Mântuirii. Pentru
spirit, d"ruirea Mântuirii este posibilitatea mântuirii lui.
Ascultarea de Isus, cre!tin", determin" binele
cre!tin. Ele sunt inseparabile. Unitatea lor este morala
cre!tin". Ascultarea cre!tin" !i binele cre!tin sunt
con inutul, respectiv forma moralei cre!tine. Morala
cre!tin" este vie uirea spiritului conform cu voia lui Isus.
Credin a cre!tin" c" Isus este Mântuitorul determin"
morala cre!tin". Ele sunt inseparabile. Unitatea lor este
primirea de c"tre spirit a mântuirii. Credin a cre!tin" !i
morala cre!tin" sunt con inutul, respectiv forma primirii
mântuirii. Pentru spirit, primirea mântuirii este realitatea
mântuirii lui.
Primirea mântuirii este cre!tinismul. Ea este
împ"r" ia creierului, starea de har a spiritului, raiul. Pentru

100
cre!tinii evrei, cre!tinismul este atât r"spunsul religiei
iudaice, cât !i primirea mântuirii. Pentru ceilal i cre!tini, el
este doar primirea mântuirii, tocmai pentru c" religiile lor
au fost diferite de cea iudaic".
D"ruirea Mântuirii determin" cre!tinismul. Ele sunt
inseparabile. Unitatea lor este facerea spiritului moral.
D"ruirea Mântuirii !i cre!tinismul sunt con inutul,
respectiv forma facerii spiritului moral.
St"pânirea ra ional" a femeii de c"tre b"rbat nefiind
cauzat" de P"catul adamic, ea nu putea fi înl"turat" prin
mântuirea spiritului. De aceea, cre!tinismul a
reactualizat-o, prin a-i porunci femeii s" nu înve e pe al ii
în adun"ri, ci s" tac", tocmai pentru ca Evanghelia
Mântuirii s" fie propov"duit" doar de b"rbat.
Cele nou" daruri duhovnice!ti: în elepciunea,
cuno!tin a, credin a, t"m"duirea, minunea, profe ia,
deosebirea duhurilor, limbile !i t"lm"cirea limbilor sunt
st"rile Duhului Sfânt. Posesia lor nu dovede!te c" spiritul
este moral. Ea nu asigur" astfel mântuirea spiritului.

101
 Cele nou" roade duhovnice!ti: dragostea, bucuria,
pacea, r"bdarea, bun"tatea, facerea de bine, credincio!ia,
blânde ea !i înfrânarea poftelor sunt componentele,
structura Duhului Sfânt. Manifestarea lor prin spirit
dovede!te c" el este moral. Ea asigur" astfel mântuirea
spiritului.
Din recuno!tin " pentru Isus, cre!tinii au propus !i
ob inut inerea unei noi eviden e a trecerii timpului, care s"
înceap" cu ziua când, conform Legii mozaice, el a fost
adus în Templu. A ap"rut astfel era cre!tin".
Religia iudaic" adoptat" de ismaeli i nefiind a lor, ea
nu evolua !i prin ei, c"ci: având doar o constatare, nu
putea avea dou" întreb"ri !i dou" r"spunsuri. De aceea,
creierul a ad"ugat la ea o etap" a cre"rii moralei universale
nu simultan cu Legea mozaic", ci la o durat" de la Avraam
egal" cu cea dintre Adam !i Moise, ca !i cum: Avraam ar
fi f"cut constatarea ei, iar ea ar fi evoluat apoi !i prin
ismaeli i.
Creierul i s-a revelat ismaelitului Muhammed, pe
care l-a f"cut astfel profet. El i-a dat porunci, ca fiind ale

102
lui Allah. #i i-a poruncit s" le scrie în Coran. Ele
compuneau Islamul, care era o etap" a cre"rii moralei
universale. Religia adoptat" de ismaeli i nefiind
universal", Islamul nu f"cea parte din ea, ci a fost ad"ugat
la ea de creier.
Cei care primesc Islamul !i tr"iesc conform lui, se
numesc musulmani. Pentru musulmanii ismaeli i, Islamul
este !i religia adoptat" de ei, tocmai pentru c" el a fost
ad"ugat la ea. Pentru ceilal i musulmani, el este doar o
etap" a cre"rii moralei universale, tocmai pentru c"
religiile lor au fost diferite de cea iudaic".
Durata dintre Avraam !i Muhammed fiind egal" cu
cea dintre Adam !i Moise, Islamul se aseam"n" cu Legea
mozaic", nu cu Mântuirea cristic". Mesajul lui este astfel
precristic !i precre!tin, dup" cum dovede!te !i porunca lui
privind pedeapsa cu moartea pentru necredincio!i. Islamul
este deci un îndrum"tor retrospectiv !i retroactiv spre
Mântuirea cristic", respectiv spre cre!tinism.

103
 Precizând c" lui Moise îi vorbise chiar Allah, iar lui
Muhammed i-au vorbit îngerii, Islamul se refer" la faptul
c" unul fusese geniu, iar cel"lalt a fost profet.
Precizând c" nu Isus a fost r"stignit !i omorât, ci a
fost f"cut cineva s" semene cu el, Islamul se refer" la
faptul c" r"stignirea !i moartea sa s-au f"cut prin puterea
sa de a face minuni.
Mântuirea cristic" fiind încheierea cre"rii moralei
universale, ea este destinat" !i Islamului. Despre Isus îns",
Islamul nu spune nici c" este, nici c" nu este Mesia, ci
doar c" este profet, tocmai pentru ca nici un popor s" nu
fie mântuit înaintea celui evreu.
Profe ind c" profetul dinaintea Judec" ii de Apoi îi
va înt"ri stâlpii, Islamul s-a referit la faptul c" îl va aduce
la mântuire. Ca dovad", el l-a numit Isus !i Mesia. #i a
profe it c" nu va fi nici un musulman, care s" nu cread" în
Mesia.
Durata dintre Avraam !i Muhammed fiind egal" cu
cea dintre Adam !i Moise, cea dintre Muhammed !i
profetul dinaintea Judec" ii de Apoi este egal" cu cea

104
dintre Moise !i Isus. Ea se încheie îns" acum. Profetul
dinaintea Judec" ii de Apoi apare deci acum. Judecata de
Apoi este astfel extrem de aproape.
Mântuitorul fiind unic, credin a în el este unic". El
fiind unic !i ca Domn, ascultarea de el !i binele cre!tin
trebuie s" fie unice. Morala cre!tin" trebuie astfel s" fie
unic". Ea nu trebuie deci s" fie o unitate în diversitate.
Spunând c" trebuie s" fie !i partide între cre!tini, ca
s" ias" la lumin" cei g"si i buni, cre!tinismul nu s-a referit
la necesitatea lor, ci la faptul c" ele sunt inevitabile din
cauza certurilor !i dezbin"rilor dintre ei, care sunt fapte ale
firii, p"cate. Prin a fi deci împ"r i i în partide, cre!tinii
p"c"tuiesc moral.
Popoarele fiind în p"catul politic, între slujitorii la
vârf ai cre!tinismului au ap"rut certuri !i dezbin"ri, care au
diversificat ascultarea cre!tin" !i binele cre!tin. Morala
cre!tin" !i-a pierdut astfel unicitatea !i s-a împ"r it în
culte, în confesiuni. S-a produs deci schisma ei, ceea ce a
generat apoi înmul irea cultelor ei.

105
 Rezultând din schism", cultele cre!tine exist" doar
cu îng"duin a creierului, nu !i cu voia lui. Ele au astfel
doar libertatea, nu !i dreptul s" existe. Prin a exista,
p"c"tuiesc deci moral. Creierul le-a transformat îns" în
diferite c"i de mântuire a omului. De aceea, ast"zi exist"
dou" miliarde de cre!tini.
P"catul politic al popoarelor !i cel moral al cultelor
cre!tine fiind lep"darea, respectiv diversificarea ascult"rii
de creier, primul este mai grav decât al doilea. Conform
îns" Legii mozaice, p"catul moral al cultelor cre!tine a
adus vina asupra poporului. Poporul se afl" deci !i în
p"catul moral al cultelor cre!tine.
Poporul nu poate ie!i din p"catul lui politic, din
cauza p"catului moral al cultelor cre!tine. Din p"catul
moral al cultelor cre!tine îns", el nu poate ie!i, tocmai
pentru c" nu l-a comis el, ci ele. De aceea, trebuie ca mai
întâi cultele cre!tine s"-!i refac" unicitatea moralei !i s"
ias" astfel din p"catul lor moral, prin a se unifica într-o
ascultare cre!tin" unic".

106
 Determinarea moralei cre!tine este puterea
cre!tinismului. Prin schism" îns", ea a sl"bit. Apoi, a
continuat s" sl"beasc" treptat, pe m"sura înmul irii cultelor
cre!tine. De aceea, creierul trebuia s" dea un model de
moral" cre!tin" unic", în concordan " cu unicitatea
credin ei cre!tine. În acest scop, el i s-a revelat lui Joseph
Smith în America !i l-a f"cut profet.
Creierul i-a poruncit lui Joseph Smith s" nu adere la
nici un cult cre!tin, ci s" restaureze Biserica nefi ilor. În
acest scop, el i-a ar"tat unde ascunsese cronica nefi ilor,
scris" pe pl"ci de aur, l-a ajutat s" o traduc" !i a ascuns-o
iar"!i. A ap"rut astfel Biserica lui Isus Cristos a Sfin ilor
din Zilele din Urm".
***
Geniul a cunoscut c" lucrurile trec permanent !i a
crezut c" ele apar !i dispar din, respectiv în cel mai
r"spândit dintre ele, care este astfel principiul lor !i
concret ca ele. Con!tientizarea principiului concret al
lucrurilor a însemnat apari ia !tiin ei !i începutul întreb"rii

107
divinit" ii-tat" al spiritului genial. Obiectul !tiin ei a fost
deci principiul lucrurilor.
Geniul care a f"cut constatarea !tiin ei a constatat c"
principiul lucrurilor este abstract. Cel care a pus întrebarea
ei a încercat s"-l explice, prin a-l asem"na cu cel mai pu in
concret dintre lucruri, care era astfel cel mai apropiat de
abstract dintre ele. Cel care a dat r"spunsul ei l-a explicat
ca fiind inteligent, deoarece credea c" spiritul apare !i
dispare din, respectiv în principiul lucrurilor.
#tiin a a negat religia, prin a-i fi egal" ca valoare,
dar opus" ca propor ie invers" dintre cunoa!tere !i
în elegere !i prin a avea un alt obiect. Religia !i !tiin a au
fost deci contrariile evolu iei spiritului genial.
De fapt, principiul lucrurilor este materialitatea lor.
Materia fiind îns" nemi!cat", lucrurile nu apar !i dispar
din, respectiv în ea. Ele apar !i dispar unele din, respectiv
în altele. Spiritul nu apare !i dispare din, respectiv în
materia creierului. El apare !i dispare din, respectiv în
realitatea creierului, care este substan a acestuia.

108
 Prin a explica materia ca fiind inteligent", !tiin a a
n"scocit panteismul. Materia fiind ontic !i ontologic de
maxim" profunzime, respectiv abstractizare !i
generalizare, panteismul este erezia cea mai seduc"toare
posibil.
Dac" materia ar fi inteligent", lucrurile ar fi
inteligente, tocmai pentru c" sunt materiale. Ele ar fi cu
atât mai inteligente, cu cât masa lor este mai mare. Un
munte ar fi deci mai inteligent decât un bob de nisip.
Închinarea la lucruri nu ar fi idolatrie. Creierul interzice
îns" idolatria prin porunca a doua din Decalog, tocmai
pentru c" ele nu sunt inteligente. Explicarea materiei ca
fiind unitatea dintre determinantul virtual al spa iului !i
spa iul virtual detroneaz" panteismul.
Principiul lucrurilor fiind în ele !i crezându-se c" ele
apar !i dispar din, respectiv în el, ele trebuiau explicate
prin el. De aceea, din !tiin " au ap"rut !i evoluat
disciplinele !tiin ifice: matematica, fizica !i dialectica. Ele
au avut ca obiect micimea spa ial" a particulei, însu!irea

109
esen ial" a particulei, respectiv mi!carea.#i au explicat
astfel lucrurile cantitativ, calitativ, respectiv procesual.
Cunoa!terea religioas" fiind revelat", durata dintre
încheierea evolu iei religiei !i apari ia !tiin ei a depins de
creier, nu de spiritul genial. De aceea, !tiin a a ap"rut !i
evoluat la mult" vreme dup" încheierea evolu iei religiei,
dar tot în ordinea vechimii popoarelor.
Obiectul !tiin ei fiind principiul lucrurilor,
cunoa!terea !tiin ific" era inspirat", nu revelat". Ea
includea, nu excludea !tirea !i voia geniilor. Apari ia !i
evolu ia !tiin ei au depins astfel de spiritul genial, nu de
creier. De aceea, duratele dintre st"rile !tiin ei au fost
scurte. Ele nu au dep"!it vie ile geniilor.
#tiin a greac" !i cea chinez" au ap"rut !i evoluat
ultimele !i simultan. Poporul grec !i cel chinez sunt astfel
tinere, respectiv egale ca vârst".
La greci, geniul prin care a ap"rut !tiin a a fost
Thales. El a con!tientizat principiul lucrurilor ca fiind apa.
Geniul care a f"cut constatarea !tiin ei a fost
Anaximandru. El a numit principiul lucrurilor "apeiron".

110
#i avea darul profe iei, c"ci a profe it spartanilor un
cutremur de p"mânt.
Geniul care a pus întrebarea !tiin ei a fost
Anaximene. El a încercat s" explice principiul lucrurilor,
prin a-l asem"na cu aerul. #i doar l-a numit astfel "aer",
f"r" a-i schimba natura abstract" cu una concret".
Geniul care a dat r"spunsul !tiin ei a fost Anaxagora.
El a numit principiul lucrurilor "nous". #i avea darul
profe iei, c"ci a profe it c"derea unui meteor. Grecii l-au
exilat îns" pe via ", tocmai pentru c" principiul inteligent
al lucrurilor nega divinitatea.
Geniul prin care a ap"rut matematica !i care a f"cut
constatarea ei a fost Pitagora. El a exprimat cantitativ
principiul lucrurilor ca fiind unic. #i l-a numit astfel
"unitate". Pentru a explica apari ia lucrurilor, a împ"r it
unitatea, nu doar prin înjum"t" ire, ritmic, ci !i aritmic, în
subunit" i tot mai mici, pân" la cea mai mic" posibil.
Crezând c" unitatea este infinit de mare spa ial, i-a
numit jum"tatea "doime nedefinit"". #i i-a numit celelalte
subunit" i de pân" la cea mai mic" "numere aritmetice".

111
De exemplu, treimea, p"trimea !i cincimea unit" ii erau
numerele trei, patru, respectiv cinci. Trei era primul !i cel
mai mare spa ial. Patru era al doilea !i mai mic spa ial
decât trei. Cinci era al treilea !i mai mic spa ial decât
patru. #i a!a mai departe.
A numit subunitatea cea mai mic" "monad"". #i a
con!tientizat-o ca fiind finit de mic" spa ial, finitezimal".
Con!tientizarea micimii ei spa iale ca fiind finitezimal" a
însemnat apari ia matematicii. Obiectul matematicii a fost
deci micimea spa ial" a monadei. Subunitatea cea mai
mic" provenind din împ"r irea aritmetic" a unit" ii, numele
ei de monad" era aritmetic, iar ea era material".
Unitatea fiind infinit de mare spa ial, ea era compus"
din infinit de multe monade. Spa iul dintre monade fiind
gol de ele, Pitagora l-a con!tientizat ca fiind imaterial !i
l-a numit astfel "vid".
Monada era !i componenta cea mai mic" posibil a
lucrurilor, care proveneau astfel din înmul irea ei
geometric". De aceea, ea trebuia s" aib" !i un nume
geometric. Pitagora a numit-o astfel "punct", tocmai

112
pentru c" ea era foarte mic". Monada !i punctul erau deci
una !i aceea!i entitate, doar c", ea se raporta la unitate, iar
el la lucruri. Constatarea micimii spa iale a punctului ca
fiind finitezimal" a însemnat constatarea matematicii.
Mul imile compuse din puncte erau numere
geometrice. Ele erau lineare, plane sau solide. Cele pure,
f"r" însu!iri naturale, erau suflete care transmigrau de la o
fiin " la alta. Pitagora a n"scocit astfel metempsihoza.
Lucrurile erau numere geometrice care aveau însu!iri
naturale.
Pitagora avea daruri duhovnice!ti, c"ci: a profe it c"
o corabie aducea un mort la bord, i-a f"cut pe greci s"-l
vad" c" mu!c" !i omoar" astfel un !arpe veninos, c" are
coaps" de aur !i s" aud" c" îi vorbe!te un glas
supraomenesc, din cer.
De fapt, nu materia, ci realitatea este infinit de mare
spa ial !i este împ"r it" în componentele !i st"rile ei
fundamentale. Monada !i punctul sunt particula. Vidul
este câmpul. El este astfel material.

113
 Geniul care a pus întrebarea matematicii a fost
Euclid. El a încercat s" explice unitatea ca fiind aceea,
potrivit c"reia, fiecare lucru se nume!te unu. #i a încercat
s" explice punctul ca fiind ceea ce nu are nici o parte.
Referindu-se prin parte la dimensiune spa ial", a încercat
s"-l explice ca fiind aspa ial. Punctul aspa ial neputând
îns" compune linia, a încercat s"-l explice ca fiind infinit
de mic spa ial. A încercat deci s"-i explice micimea
spa ial" ca fiind infinitezimal".
Doar infinit de multe puncte, linii !i suprafe e puteau
compune linia, suprafa a, respectiv volumul. Linia avea
doar lungime, altfel, ea nu s-ar fi deosebit de suprafa ".
Suprafa a avea doar lungime !i l" ime, altfel, ea nu s-ar fi
deosebit de volum.
De fapt, încercarea euclidian" de a explica unitatea
este ca !i cea de a explica materia ca fiind aceea, potrivit
c"reia, fiecare lucru se nume!te material. Ea este
pleonastic". Spa iul fiind inseparabil de determinantul lui,
lipsa unuia ar fi !i a celuilalt. Ea ar fi lipsa unit" ii lor. O
particul" aspa ial" ar fi astfel ireal" !i deci inexistent".

114
Aspa ialitatea !i infinitezimalitatea particulei sunt
contradictorii.
Cele trei dimensiuni spa iale fiind în unitate cu
determinantul lor, ele sunt inseparabile !i una de alta.
Linia !i suprafa a nu pot fi astfel doar unidimensional",
respectiv bidimensional". Nici chiar infinit de multe linii
unidimensionale !i suprafe e bidimensionale nu pot
compune suprafa a, respectiv volumul, c"ci l" imea uneia
!i în"l imea celuilalt provin tocmai de la componentele lor.
Dac" orice linie, suprafa " !i volum s-ar compune
din infinit de multe puncte, linii, respectiv suprafe e,
mul imile infinite ale componentelor lor ar fi mai mici sau
mai mari. O mul ime infinit" mai mic" ar fi astfel limitat"
fa " de o alta mai mare. Fiind îns" infinit", ea ar fi
nelimitat". Limitarea ei ar fi deci paradoxal".
Geniul care a dat r"spunsul matematicii a fost
Arhimede. El credea c" punctul are lungime, l" ime !i
în"l ime, este tridimensional !i are astfel volum. #i i-a
explicat micimea spa ial" ca fiind finitezimal". Credea c"
centrul unei sfere nu are dimensiuni spa iale. #i i-a

115
explicat micimea spa ial" ca fiind infinitezimal".
Apar inând sferei, centrul ei nu era de sine st"t"tor.
Punctul infinitezimal arhimedian era astfel diferit de cel
euclidian.
Într-un triunghi dreptunghic compus din linii
paralele la o catet", ipotenuza avea tot atâtea puncte
finitezimale, câte avea !i cealalt" catet". Teorema lui
Pitagora privind egalitatea dintre p"tratul ipotenuzei !i
suma p"tratelor catetelor era astfel contrazis" aparent.
Punctele finitezimale care compuneau ipotenuza
fiind distan ate reciproc, ea trebuia calculat", prin a fi
integrate în lungimea ei !i distan ele dintre ele. Distan ele
erau egale, dar fiecare dintre ele era mai mic" decât
lungimea punctului finitezimal. De aceea, ele puteau fi
integrate în lungimea ipotenuzei, doar cu ajutorul
punctului infinitezimal. Arhimede a pus astfel bazele
calculului integral.
Arhimede era înzestrat cu daruri duhovnice!ti, c"ci,
pentru a câ!tiga încrederea grecilor, el i-a f"cut s" cread"
c" îl v"d aprinzând de la "rm cor"biile romane pe mare.

116
 De fapt, tocmai pentru c" nu materia se împarte, ci
realitatea se înmul e!te, apari ia matematicii a fost
imaginar" !i aritmetic", iar evolu ia ei a fost real" !i
geometric".
Geniul prin care a ap"rut fizica !i care a f"cut
constatarea ei a fost Leucip. El credea c" principiul
lucrurilor este componenta lor cea mai mic" posibil !i c"
ele se explic" astfel calitativ, tocmai prin explicarea ei
calitativ". Obiectul fizicii a fost deci însu!irea esen ial" a
celei mai mici componente a lucrurilor.
Leucip a con!tientizat componenta cea mai mic" a
lucrurilor ca fiind indivizibil" !i a numit-o astfel "atom".
Con!tientizarea însu!irii ei esen iale ca fiind
indivizibilitatea a însemnat apari ia fizicii. Spa iul dintre
atomi fiind gol de ei, Leucip îl credea imaterial !i l-a
numit astfel "vid".
Greutatea lucrurilor provenea de la atomi. Leucip a
constatat astfel c" atomul are greutate. Constatarea
însu!irii esen iale a atomului ca fiind greutatea a însemnat
constatarea fizicii. Lucrurile erau mai grele sau mai

117
u!oare, pentru c" atomii aveau greut" i diferite. Atomii
compuneau lucrurile, prin a se dispune în vid conform cu
greutatea lor: cei grei în centru, cei u!ori la periferie.
De fapt, atomul leucipian este particula, care este
doar indivizibil", nu !i imuabil", tocmai pentru c": prin a
se deplasa, ea î!i schimb" masa cu cea a câmpului; iar prin
a se expanda, se transform" în sfera captiv" de câmp !i în
jum"tatea interioar" a fotonului. Particulele fiind egale ca
mas", ele sunt egale !i ca greutate.
Geniul care a pus întrebarea fizicii a fost Democrit.
El credea c" !i duritatea, forma !i m"rimea lucrurilor
provin de la atomi. #i a încercat astfel s" explice calitativ
atomul ca mai având !i duritate, form" !i m"rime.
Lucrurile erau diferite ca duritate, form" !i m"rime,
deoarece duritatea, forma !i m"rimea atomilor erau
diferite.
Unele însu!iri ale lucrurilor, de exemplu culoarea,
gustul !i mirosul nu proveneau de la atomi. Ele erau astfel
doar aparente, secundare !i ireale. Însu!irile atomilor erau
primare !i reale.

118
 Democrit era înzestrat cu daruri duhovnice!ti, c"ci: a
!tiut c" o femeie î!i pierduse fecioria doar cu o zi înainte;
!i !i-a amânat voit moartea, ca s" fac" astfel posibil" o
nunt".
De fapt, particulele sunt egale ca duritate, form" !i
m"rime. Formele elementare, fundamentale !i discontinue
sunt doar cea de sfer" a particulei !i de coroan" sferic" a
fotonului. Toate celelalte forme discontinue apar in
corpurilor compuse din particule, sistemelor. Ele sunt
astfel sistemice.
Geniul care a dat r"spunsul fizicii a fost Epicur. El
credea c": pentru a putea descoperi însu!irea esen ial" a
atomului, trebuia mai întâi s" dovedeasc" ra ional c" este
într-adev"r indivizibil. În acest scop, a pornit de la faptul
c" m"rimea lucrurilor provenea de la atomi. S-a bazat deci
pe faptul c" atomul avea m"rime.
Dup" cum, m"rimea lucrurilor provenea de la atom,
tot astfel, dac" el ar fi fost divizibil, m"rimea lui ar fi
provenit de la componenta lui cea mai mic" posibil, care
ar fi avut deci m"rime. Dac" !i componenta lui cea mai

119
mic" posibil ar fi fost divizibil", m"rimea ei ar fi provenit
de la subcomponenta ei cea mai mic" posibil, care ar fi
avut deci !i ea m"rime. #i a!a mai departe.
Deoarece, oricât de mic" ar fi o component"
subatomic", ea ar avea m"rime, Epicur a dovedit ra ional
c" atomul este într-adev"r indivizibil, prin a afirma c": nici
un corp limitat ca m"rime nu poate fi compus din infinit
de multe componente subatomice, c"ci altfel, el ar trebui
s" fie nelimitat de mare.
Însu!irile lucrurilor care nu proveneau de la atomi
erau schimb"toare, de exemplu culoarea, gustul !i mirosul.
Cele care proveneau de la atomi erau neschimb"toare, de
exemplu forma, c"ci oricât de mult ar fi mic!orat un corp,
el continu" s" aib" form". Epicur s-a referit astfel la
spa iul corpului.
Spa iul corpului provenind de la atomi, ace!tia erau
spa iali. Epicur a descoperit astfel c" însu!irea esen ial" a
atomului este spa iul lui. El a explicat deci calitativ atomul
ca fiind spa ial.

120
 De fapt, dac" particula s-ar divide în subparticule tot
mai mici !i mai multe, suma maselor !i cea a volumelor
lor ar fi egale cu masa, respectiv volumul ei. Volumul
corpului rezultat din divizarea particulei ar fi îns" cu atât
mai mare decât al ei, cu cât subparticulele ar fi mai multe,
c"ci el ar include !i volumul câmpului dintre ele. El ar fi
astfel infinit de mare, dac" ele ar fi infinit de multe, tocmai
pentru c" !i cea mai mic" posibil dintre ele ar avea
m"rime. Însu!irea esen ial" a particulei este spa iul
discontinuu.
Geniul prin care a ap"rut dialectica !i care a f"cut
constatarea ei a fost Xenofan. El credea c" ceva se mi!c"
doar fa " de altceva. Con!tientizarea mi!c"rii ca fiind a
ceva fa " de altceva a însemnat apari ia dialecticii.
Obiectul dialecticii a fost deci mi!carea.
Principiul lucrurilor fiind ceva în sine, Xenofan l-a
numit "fiin "". El credea c" !i fiin a s-ar mi!ca doar fa " de
altceva, care s" difere de ea, dar care s" fie tot ceva în sine.
Altceva putea îns" s" difere de fiin ", doar prin a nu fi

121
ceva în sine. Xenofan a numit astfel "nefiin "" ceea ce nu
era ceva în sine.
Nefiin a nefiind ceva în sine, fiin a nu avea fa " de
ce s" se mi!te. Ea era astfel nemi!cat". Constatarea
nemi!c"rii fiin ei a însemnat constatarea dialecticii.
De fapt, mi!carea a ceva fa " de altceva este cea a
particulei !i fotonului în câmp. Nefiin a fiind spa iul
virtual de sine st"t"tor, ea nu exist", tocmai pentru c" el
este inseparabil de determinantul lui.
Geniul care a pus întrebarea dialecticii a fost
Heraclit. El a numit principiul lucrurilor "logos". #i credea
c" logosul este dedublat în contrarii, pe care le-a numit
"prisos" !i "lips"". A încercat astfel s" explice mi!carea
logosului ca fiind rarefierea prisosului !i îndesirea lipsei.
Asem"nând logosul cu cel mai mi!c"tor dintre lucruri !i
anume cu focul, îl credea c" este ve!nic viu.
De fapt, prisosul !i lipsa sunt particula, respectiv
câmpul. Ele nu sunt astfel contrariile materiei, ci ale
realit" ii. Nu materia este deci ve!nic mi!c"toare, ci
realitatea.

122
 Geniul care a dat r"spunsul dialecticii a fost
Parmenide. El credea c", fiind ceva în sine, principiul
lucrurilor exist". L-a numit astfel "existent". #i credea c",
nefiind ceva în sine, lipsa principiului lucrurilor nu exist".
A numit-o astfel "nonexistent".
Nonexistentul neexistând, existentul nu avea loc
unde s" se mi!te. De aceea, el se afla în hotarele unor
cumplite leg"turi, care nu îl l"sau s" se mi!te. Parmenide
l-a explicat astfel procesual ca fiind nemi!cat.
De fapt, nonexistentul este lipsa materiei. Existen a
lui este astfel aspa ial" !i deci paradoxal".
Trei paradoxuri ale mi!c"rii în nonexistent au
dovedit apoi ra ional c" el nu exist" !i c" existentul este
astfel nemi!cat.
Conform primului paradox, ceva ce se deplaseaz"
mai repede nu ar putea ajunge din urm" altceva ce se
deplaseaz" mai încet, c"ci: acel ceva ar trebui s" ajung"
mai întâi de unde a plecat acel altceva, apoi unde a ajuns
acesta !i a!a mai departe, pân" la infinit.

123
 Conform celui de al doilea paradox, ceva ce se
deplaseaz" ar trebui s"-!i p"streze propriul lui loc, pentru
ca s" poat" r"mâne identic cu sine. Acel ceva ar trebui deci
s" stea pe loc !i s" fie astfel nemi!cat.
Conform celui de al treilea paradox, deplasarea a
ceva nici nu ar putea începe, c"ci: pentru a parcurge o
distan ", acel ceva ar trebui s" ajung" mai întâi la
jum"tatea ei, dar mai înainte la sfertul ei !i a!a tot mai
aproape, pân" la începutul ei.
De fapt, paradoxurile deplas"rii în nonexistent se
rezolv" prin explicarea ei ca fiind schimbul reciproc de
mas" dintre ceea ce se deplaseaz" !i câmp.
La chinezi, geniul care a f"cut constatarea !tiin ei a
fost Lao-dzâ. El credea c" principiul lucrurilor este firea !i
ordinea lor. #i l-a numit "dao".
Geniul care a pus întrebarea !tiin ei a fost Cung
Fu-dzâ, Confucius. El credea c" principiul lucrurilor este
legiuitorul lor. A încercat s"-l explice, prin a-l asem"na cu
câmpul dintre astre, cu cerul. L-a numit astfel " ien", "cer",
f"r" a-i da o semnifica ie religioas". #i evita s" vorbeasc"

124
despre ien, pentru a nu fi interpretat religios. Posteritatea
i-a interpretat îns" religios ienul !i i-a transformat astfel
!tiin a în falsa religie confucianist".
Geniul care a dat r"spunsul !tiin ei a fost Mo-dzâ.
Principiul lucrurilor fiindu-le comun, Mo-dzâ l-a numit
"tai i", "capul unghiului". El l-a explicat ca fiind o
con!tiin " universal".
***
Geniul a con!tientizat c" omul este singura fiin "
care are spirit. Con!tientizarea spiritului ca existând doar
în om a însemnat apari ia filosofiei !i începutul
r"spunsului divinit" ii-tat" al spirtului genial. Obiectul
principal al filosofiei este deci spiritul.
Situând spiritul doar în om, apari ia filosofiei a
despiritualizat în secundar principiul lucrurilor. Ea a
preluat astfel în secundar obiectul !tiin ei. Materia este
deci un obiect secundar al filosofiei. Spiritul fiind
inseparabil de creier, apari ia filosofiei a situat în secundar
divinitatea doar în om. Ea a preluat astfel în secundar

125
obiectul religiei. Divinitatea este deci un obiect secundar
al filosofiei.
Având un obiect principal !i dou" secundare,
filosofia are dou" evolu ii: una principal", alta secundar".
Ea neag" superior !tiin a !i reafirm" superior religia.
Sintetizându-le, este universal". Fiind unic", nu a ap"rut la
toate popoarele care î!i încheiaser" evolu ia !tiin ei, ci
doar la unul dintre cele care !i-o încheiaser" ultimele.
Fiind universal", filosofia î!i exprim" evolu ia
principal" !i pe cea secundar" doar prin trei popoare
diferite ca vechime, care reprezint" toate vârstele celorlalte
popoare. Geniile prin care î!i exprim" apari ia, st"rile
principale !i pe cele secundare sunt filosofii principali,
respectiv secundari.
Filosofia !i-a exprimat apari ia, constatarea, prima
întrebare secundar" !i primul r"spuns secundar printr-un
popor tân"r, care este cel grec, tocmai pentru c" el se afl"
geografic în centrul celorlalte popoare !i pentru ca s" fie
astfel r"spândit" în toat" lumea. Ea !i-a exprimat
întrebarea principal", al doilea r"spuns secundar !i a doua

126
întrebare secundar" printr-un popor de vârst" medie, care
este cel german. #i î!i exprim" r"spunsul principal, a treia
întrebare secundar" !i al treilea r"spuns secundar prin
poporul cel mai vechi, care este cel român.
Geniul prin care a ap"rut filosofia !i care a fost astfel
primul filosof !i primul dintre filosofii principali a fost
Protagora. El a con!tientizat omul ca fiind "m"sura tuturor
lucrurilor".
Geniul care a f"cut constatarea filosofiei !i care a
fost astfel al doilea filosof !i al doilea dintre filosofii
principali a fost Socrate. Pentru ca spiritul s" poat" fi apoi
explicat, el trebuia mai întâi constatat ca fiind diferit
calitativ de divinitate. Socrate putea îns" constata c"
spiritul este altceva decât divinitatea, doar dac" creierul i
se revela în acest scop. Creierul i se revela astfel printr-un
glas interior !i îi poruncea doar s" nu fac" r"ul, nu !i s"
fac" binele.
Dac" creierul i-ar fi poruncit lui Socrate !i s" fac"
binele, i-ar fi ar"tat implicit !i asem"narea moral" dintre
spirit !i divinitate !i l-ar fi împiedicat astfel s" constate

127
deosebirea lor calitativ". Poruncindu-i îns" doar s" nu fac"
r"ul, el îi ar"ta implicit doar deosebirea moral" dintre spirit
!i divinitate !i l-a ajutat astfel s" constate deosebirea lor
calitativ".
Prin a i se revela, creierul i-a dovedit lui Socrate c"
divinitatea exist" !i c" ea este astfel ceva în sine. De aceea,
Socrate credea c" spiritul provine de la divinitate !i c" este
ceva în sine. El l-a numit "daimon".
Creierul revelându-i-se f"r" !tirea !i voia sa, Socrate
credea c" omul poate cunoa!te divinitatea, doar dac" ea
vrea s" i se lase cunoscut". De aceea, el credea c" omul nu
trebuie s" se ocupe cu cunoa!terea divinit" ii, ci cu cea a
daimonului. Cunoa!terea de sine a fost astfel imperativul
filosofiei sale.
Spiritul urmând s" fie explicat abia prin r"spunsul
principal al filosofiei, Socrate nu !tia ce este daimonul. De
aceea, el nu credea despre sine c" este în elept. Declarat
îns" de Oracolul din Delfi ca fiind cel mai în elept din
vremea sa, credea c" în elepciunea sa const" în a !ti c" nu
!tie ce este daimonul, ceea ce era paradoxul filosofiei sale.

128
 Fidel paradoxului s"u filosofic, Socrate credea c" nu
are ce s" scrie !i nu a scris astfel nimic pentru posteritate.
El se str"duia îns" s"-i fac" pe greci mai în elep i, prin a le
ar"ta c" ei doar î!i închipuie c" !tiu ceea ce de fapt nu
!tiau despre daimon !i c" închipuirea lor este o prostie de
dispre uit. #i le mo!ea adev"rul prin metoda întreb"rilor
simple aparent, numit" maieutic". Crezând c" el !tie ceea
ce le ar"ta lor c" nu !tiu, grecii l-au condamnat la moarte
din invidie.
Materia !i divinitatea fiind obiectele secundare ale
filosofiei, cunoa!terea lor filosofic" nu este revelat", ci
inspirat". De aceea, evolu ia secundar" a filosofiei nu
depinde de creier, ci de spiritul genial. Duratele dintre
st"rile secundare ale filosofiei sunt astfel scurte, egale !i
nu dep"!esc vie ile filosofilor.
Geniul care a pus prima întrebare secundar" a
filosofiei !i care a fost astfel al treilea filosof !i primul
dintre filosofii secundari a fost Platon. El a numit spiritul
"suflet". #i a încercat s"-l explice ca fiind ceva în sine,
separabil de corp, neschimb"tor !i nepieritor.

129
 În elegerea a ceea ce se cunoa!te prin sim uri este o
reamintire a ceea ce sufletul a mai înv" at cândva, în alte
vremi. Oamenii au s"dit" în ei o !tiin " !i o ra iune
dreapt", înainte de a se na!te. Sufletul înva " prin cugetare.
Ideile care r"sar în suflet despre ceea ce se cunoa!te prin
sim uri au natura lui: sunt ceva în sine, neschimb"toare !i
nepieritoare.
Lucrurile fiind schimb"toare !i pieritoare, ele doar
tind zadarnic s"-!i egaleze ideile, de la care î!i iau atât
firea proprie prin participare !i împ"rt"!ire, cât !i numele.
Ideile sunt modelele lucrurilor. Lucrurile sunt copiile
ideilor. Sufletul î!i reaminte!te ideile, prin a le compara cu
lucrurile.
De fapt, în elegerea este o reamintire doar în sensul
c", fiind precedat" !i determinat" de cunoa!tere, ea se
refer" la obiectul acesteia. Ca fiind ceva în sine,
neschimb"toare !i nepieritoare, ideile compuneau
principiul inteligent al lucrurilor, erau structura lui.
Filosofia platonic" a fost astfel panteist". Fiind un filosof

130
secundar, Platon nu l-a negat pe Socrate, ci doar a încercat
s"-l nege. El nu i-a fost astfel egal ca valoare, ci inferior.
Geniul care a dat primul r"spuns secundar al
filosofiei !i care a fost astfel al patrulea filosof !i al doilea
dintre filosofii secundari a fost Aristotel. El credea c"
sufletul este inseparabil de corp, schimb"tor, pieritor !i se
aseam"n" cu forma lucrurilor, care este împlinirea trecerii
materiei, realizarea devenirii ei, de la starea de poten " la
cea de realitate în act. Fiind actualizarea materiei, forma
lucrurilor este însu!irea lor potrivit" cu prima lor ra iune
de a fi. Ea este astfel însu!irea lor esen ial".
Sufletul este forma doar a acelui corp, care are via a
ca poten ": posibilitatea de a se hr"ni, a cre!te !i a se
mic!ora. Via a ca poten " se manifest" ca fiind în ac iune,
devine realitate în act, se actualizeaz", tot prin form". O
astfel de form" nu este îns" pasiv", ca cea a corpului
neînsufle it, ci activ", vie. Sufletul este deci o form" vie.
Corpul care are suflet este o fiin " vie. Vie uitoare sunt
plantele, animalele !i oamenii.

131
 Sufletul vegetal are doar via ". Cel animal are !i
sim uri !i posibilitatea mi!c"rii !i a st"rii pe loc, al c"rei
factor motor este n"zuin a. Cel uman mai are !i facultatea
de a gândi, pe care Aristotel a numit-o "intelect activ".
Provenind din divinitate, intelectul activ este ceva în sine,
separat, neafectabil !i neamestecat cu corpul, nemuritor !i
ve!nic, aproape de divin, un alt gen de suflet. El are ca
obiecte doar sim urile activate de sensibil !i devenite astfel
formele vii ale acestuia. Este deci forma formelor.
Principiile gândirii corecte, ale logicii, sunt:
identitatea, noncontradic ia, ter iul exclus !i ra iunea
suficient".
Asocierea posibilului cu existen a !i inexisten a unui
eveniment viitor într-o singur" judecat" nu exclude ter iul,
ci îl inflexeaz". Ea încalc" astfel principiul logic al
ter iului exclus, dar nu este ilogic", ci logic".
Materia este inert", nemi!cat". Ea este pus" în
mi!care de divinitate, care este astfel factorul ei motor.
De fapt, materia este posibilitatea de a exista a
realit" ii. Dac" ar trece de la starea de poten ", ea nu ar

132
mai fi posibilitatea de a exista a realit" ii. Nemaiavând
îns" posibilitatea, nemaiputând, s" existe, realitatea nu ar
mai exista. Devenirea materiei la realitate ar fi deci
paradoxal".
Activarea sim urilor de c"tre sensibil este
cunoa!terea. Intelectul activ este în elegerea. El este astfel
inseparabil de activarea sim urilor, iar unitatea lor este
spiritul.
Judecata tautologic" nefiind ascendent", ci plat", ea
nu este logic", ci ilogic". Identitatea fiind o tautologie, ea
nu este un principiu logic. Exist" deci doar trei, nu patru
principii logice.
Prin a fi posibile, existen a !i inexisten a unui
eveniment viitor nu se exclud reciproc. Posibilul le con ine
pe amândou" deopotriv". Asociat uneia dintre ele, el o mai
con ine doar pe cealalt", mai are valoare, iar judecata este
astfel logic". Asociat îns" amândurora într-o singur"
judecat", nu o mai con ine pe nici una, nu mai are deci
valoare, iar ele se contrazic astfel reciproc. Fiind
contradictorie, judecata este ilogic". Ea devine logic", doar

133
prin înlocuirea posibilului cu imposibilul. Asocierea
posibilului cu existen a !i inexisten a unui eveniment
viitor este deci logic" doar în judec" i diferite.
Aristotel l-a negat superior pe Platon !i i-a fost astfel
superior. Fiind îns" un filosof secundar, el doar a încercat
s"-l reafirme superior pe Socrate !i i-a fost astfel inferior.
Altfel, filosofia !i-ar fi încheiat evolu ia prin el !i nu ar
mai fi ap"rut apoi al i filosofi.
Func ia dialectic" de ansamblu a ciclului compus din
Socrate, Platon !i Aristotel a fost aceea de constatare a
filosofiei.
În tetrada compus" din filosofii greci, ordinea
valoric" descresc"toare a fost: Socrate, Protagora,
Aristotel !i Platon.
Cunoa!terea socratic" a daimonului fiind revelat",
trecerea filosofiei de la constatare la întrebarea principal"
a depins de creier, nu de spiritul genial !i a durat astfel
mult.
Geniul care a pus întrebarea principal" a filosofiei !i
care a fost astfel al cincilea filosof !i al treilea dintre

134
filosofii principali a fost Immanuel Kant. El credea c
reprezentarea spa!iului ca fiind infinit nu este extras din
experien!a sensibil , c ci sensibilul este finit spa!ial, ci o
preced , îi este aprioric , o transcend "i este astfel o
intui!ie pur . Ea este o condi!ie necesar tuturor
reprezent rilor în care sunt intuite obiecte ca fiind în afara
noastr . Este sim!ul extern. Spa!iul nu este o însu"ire a
vreunor lucruri, ci o idealitate transcendental .
Reprezentarea timpului ca fiind infinit transcend
experien!a sensibil , c ci sensibilul este finit ca durat . Ea
este astfel o intui!ie pur . Este baza tuturor intui!iilor "i
condi!ia subiectiv sub care ele se pot produce. #i este
forma sim!ului intern, a intuirii noastre în"ine "i a st rii
noastre interne. Timpul nu este ceva în sine, ci, în afara
subiectului, nu este nimic. El este o idealitate
transcendental .
Kant a numit spiritul "intelect". El credea c
intelectul difer de sim!ul extern "i de cel intern, c ci "i le
atribuie sie"i în judecata "eu gândesc". Judecata originar
a intelectului a fost "eu sunt". Ea nu a însemnat "i

135
cunoa"terea, ci doar intuirea lui de sine. A fost
transcendent sim!ului extern "i celui intern, c ci le
subordoneaz . A fost astfel "apercep!ie". #i s-a f cut
conform cu sim!ul intern.
Intelectul este baza sim!ului extern "i a celui intern "i
condi!ia subiectiv sub care ele se pot produce. El este
astfel o ra!iune pur , o idealitate transcendental . Filosofia
kantian a fost deci transcendental .
Lucrul în sine nu poate fi cunoscut. Kant a fost astfel
agnostic. Credin!a c intelectul se bazeaz pe divinitate are
un caracter ideal "i pur fictiv, c ci nu poate fi justificat
prin nimic. Divinitatea este doar un concept pur al ra!iunii,
o simpl idee. Kant a fost astfel ateu.
De fapt, spa!iul reprezentat ca fiind infinit este cel
real. Reprezentarea lui ca fiind infinit este astfel extras
din experien!a sensibil . Dac nu ar fi o însu"ire a
lucrurilor, el nici nu ar putea fi reprezentat. Dac timpul
nu ar fi ceva în sine, ci nimic, el nici nu ar trece. Trecerea
lui neexistând, ea nici nu ar putea fi reprezentat .

136
 Trecerea obiectiv a timpului fiind în afara
subiectului, ea nu poate fi reprezentat . Fiecare sensibil
are propria lui trecere obiectiv a timpului. Nu exist o
trecere obiectiv a timpului comun tuturor sensibililor,
universal , unic . Simultaneitatea "i succesiunea obiectiv
a sensibililor sunt astfel încadrarea duratelor lor obiective
în timp, nu în vreo trecere obiectiv unic a lui.
Trecerea subiectiv a timpului este continuitatea
aten!iei. Reprezentarea ei este cea de sine a aten!iei ca
fiind continu . Trecutul, prezentul "i viitorul reprezent rii
trecerii subiective a timpului sunt reprezentarea de sine
care s-a f cut, se face, respectiv se va face a aten!iei ca
fiind continu .
Reprezentarea trecerii obiective a timpului este
proiec!ia reprezent rii trecerii lui subiective asupra celei
obiective. Durata subiectiv a sensibilului nu este
reprezentarea celei obiective a lui, ci durata reprezent rii
lui. Simultaneitatea "i succesiunea subiectiv a sensibililor
sunt astfel încadrarea reprezent rii acestora în una "i

137
aceea"i durat subiectiv a lor, respectiv în durate
subiective diferite ale lor.
Intelectul este doar forma spiritului. Având
sensibilul doar la periferia aten!iei, apari!ia spiritului "i
primul ciclu al evolu!iei lui au fost transcendente, îns
doar experien!ei sensibile, nu "i celei senzoriale.
Fiind precedate "i determinate de percep!ii, judecata
din apari!ia spiritului "i cele din primul ciclu al evolu!iei
lui nu au fost apercep!ii. Judecata "eu sunt" este logic ,
doar dac verbul "sunt" înseamn "exist", altfel, ea este
incomplet , c ci îi lipse"te informa!ia.
Lucrul în sine este materia. Credin!a c spiritul se
bazeaz pe divinitate se justific prin cunoa"terea revelat
a creierului. Transcendent a fost îns doar apari!ia
credin!ei mistice, nu "i a celei religioase.
În principal, Kant l-a negat pe Socrate "i i-a fost
astfel egal ca valoare, dar opus ca propor!ie invers între
cunoa"tere "i în!elegere. În secundar, el l-a negat superior
pe Aristotel "i l-a reafirmat superior pe Platon.

138
 Geniul care a dat al doilea r spuns secundar al
filosofiei "i care a fost astfel al "aselea filosof "i al treilea
dintre filosofii secundari a fost Georg Wilhelm Friedrich
Hegel. El a contopit spiritul, materia "i divinitatea într-o
entitate unic , pe care a numit-o "absolut" "i a asem nat-o
cu nousul lui Anaxagora.
Intuirea de sine originar a absolutului nu a însemnat
"i cunoa"terea lui de sine. El î"i este sie"i ceea ce este cu
adev rat, doar ca rezultat al autodezvolt rii lui, care este
astfel singura lui cale posibil de a se cunoa"te pe sine.
Simpla, pura identitate a absolutului este nedeterminat . El
ar putea fi o determina!ie, doar fa! de o alta, dar atunci,
nu ar mai fi unic.
Determina!iile absolutului sunt momentele devenirii
lui: fiin!a "i neantul. Dup natura lor, ele sunt totuna,
identice, c ci sunt absolutul "i deci intui!ie goal . Sunt
îns opuse ca specific în devenirea absolutului. #i sunt
astfel contrariile devenirii lui.
Ca rezultat al devenirii lui prin fiin! "i neant,
absolutul se cunoa"te pe sine, revine deci la sine pe un

139
plan superior "i este astfel spirit. Odat încheiat, ciclul
devenirii absolutului este doar începutul devenirii
spiritului. Contrariile devenirii spiritului sunt teza "i
antiteza, iar cunoa"terea lui de sine "i deci
revenirea lui la sine pe un plan superior este sinteza.
Orice rezultat al devenirii spiritului este doar un
început pentru o alta superioar . Devenirea lui este astfel
ciclic "i ascendent . Ea este doar o intuire a lui de sine tot
mai profund . Nu devine cunoa"terea lui de sine absolut ,
nu se încheie, tocmai pentru c el este nedeterminat ca
absolut. Este cunoa"terea lui de sine absolut , doar în
sensul c , dup natura lui, el se nume"te absolut.
Devenirea spiritului este timpul. Exteriorizarea
spiritului prin natur este spa!iul. Hegel a încercat astfel s
explice însinele "i fiin!a spiritului ca fiind timpul,
respectiv spa!iul. Filosofia hegelian a fost deci panteist .
De fapt, absolutul, fiin!a "i neantul sunt materia,
particula, respectiv câmpul. Devenirea absolutului este
proiec!ia evolu!iei spiritului asupra materiei. Intuirea de
sine a spiritului fiind determinat de cunoa"terea lui de

140
sine, una nu o preced , ci o succed pe cealalt . Teza,
antiteza "i sinteza spiritului sunt constatarea, întrebarea,
respectiv r spunsul.
Hegel fiind un filosof secundar, el doar a încercat
s -l nege superior pe Kant "i i-a fost astfel inferior. Altfel,
filosofia "i-ar fi încheiat evolu!ia prin el "i nu ar mai fi
ap rut apoi alt filosof. Kant fiind egal ca valoare cu
Socrate, încercarea de a-l nega superior pe unul a fost
egal ca valoare cu încercarea de a-l reafirma superior pe
cel lalt. Hegel a fost deci egal ca valoare cu Aristotel.
Geniul care a pus a doua întrebare secundar a
filosofiei "i care a fost astfel al "aptelea filosof "i al
patrulea dintre filosofii secundari a fost Karl Marx. El a
numit spiritul con"tiin! . #i a separat con"tiin!a de materie.
Credea astfel c determinarea dintre con"tiin! "i materie
este problema fundamental a oric rei filosofii. Materia
determin con"tiin!a dialectic. Filosofia marxist a fost
deci materialist-dialectic .
Munca "i graiul articulat au fost cele dou stimulente
esen!iale, sub influen!a c rora, maimu!a s-a transformat în

141
om. Limba este tot atât de veche ca "i con"tiin!a. Ea a
ap rut din necesitatea oamenilor de a comunica între ei.
Omul, pe cale de a deveni con"tient de sine, a con"tientizat
mai întâi natura. Con"tiin!a este astfel o reflectare
subiectiv a lumii obiective. Genera!ia originar a fost
spontan .
Genera!ia actual este determinat social. Con"tiin!a
este un produs social. Esen!a uman nu este inerent
individului izolat. Ea este ansamblul rela!iilor sociale. Prin
natura lui, omul este o fiin! social . Procesul de gândire
ia na"tere din rela!iile existente. Oriunde exist o rela!ie,
ea exist doar pentru om. Animalul nu are rela!ii.
Materia este realitatea obiectiv . Determinarea
materialist-dialectic a con"tiin!ei exclude existen!a
divinit !ii. Religia este opiu pentru popor. Ea trebuie
suprimat din societate. Filosofia marxist a fost deci
ateist . Fiind militant, ateismul ei a fost una dintre cauzele
prigonirii lui Marx.

142
 Prima lege universal este unitatea "i lupta
contrariilor. A doua este trecerea de la acumularea
cantitativ la saltul calitativ. A treia este negarea nega!iei.
De fapt, determinarea con"tiin!ei de c tre creier este
problema principal a filosofiei. Fiind con"tiente, munca "i
graiul articulat au ap rut dup apari!ia con"tiin!ei. Ele nu
puteau astfel influen!a transformarea maimu!ei în om.
Doar limba social s-a n scut din necesitatea oamenilor de
a comunica între ei. Prin a con"tientiza natura, omul "i-a
dat sie"i seama de ea. El a fost astfel con"tient de sine,
înainte de a con"tientiza natura. Con"tiin!a a fost o
reflectare subiectiv a creierului, înainte de a fi o reflectare
subiectiv a lumii obiective.
Pruncul apuc mai multe obiecte deodat , deoarece
le percepe în ansamblul lor, ceea ce înseamn c le
raporteaz la câmpul în care ele se afl . În aten!ia sa este
deci "i câmpul, dar nu în centrul ei, c ci acolo sunt
imaginile obiectelor, ci la periferia ei, ca fundal de
contrast. Aten!ia sa este astfel continu . El percepe deci
obiectele în ansamblul lor, deoarece le percepe continuu.

143
 Continuitatea aten!iei este cauza, posibilitatea,
con"tiin!ei. Dac aten!ia ar deveni continu dup na"tere,
continuitatea ei ar ap rea, s-ar dezvolta "i ar cauza astfel
apari!ia con"tiin!ei "i la copiii pierdu!i de mici în mijlocul
naturii. G si!i îns prea târziu, ei nu mai pot fi recupera!i,
deoarece continuitatea aten!iei lor s-a atrofiat "i a disp rut,
c ci, ea se poate dezvolta "i poate astfel cauza apari!ia
con"tiin!ei, doar în societate. Continuitatea aten!iei se
mo"tene"te deci prin na"tere "i nu este astfel determinat
de societate.
Societatea determin omul, doar prin a-i asigura
trecerea de la continuitatea aten!iei la apari!ia con"tiin!ei,
de la cauz la efect. Ea determin deci con"tiin!a, doar prin
a-i asigura trecerea de la posibilitate la realitate. Doar în
acest sens, con"tiin!a este un produs social, omul este o
fiin! social .
Esen!a uman este cea originar "i anume con"tiin!a
determinat de creierul matur printr-o desc rcare
bioelectric în cortex. Ea este astfel inerent individului
izolat, c ci, prin a evolua, con"tiin!a nu-"i schimb natura,

144
ci se cunoa"te, în!elege "i explic pe sine tot mai profund.
Orice rela!ie exist doar pentru om, deoarece doar el este
con"tient de sine.
Ansamblul rela!iilor sociale este forma con"tiin!ei
sociale. Omul "i societatea fiind elementul component,
respectiv sistemul compus, ea doar îl implic , nu-l "i
explic . Nu omul se explic prin societate, ci invers.
Explicarea omului prin societate este pleonastic .
Faptul c , prin a fi materiale, componentele
elementare "i st rile fundamentale ale realit !ii se
aseam n , iar prin a fi reale, ele se deosebesc, dovede"te
c materia "i realitatea difer . Divinitatea fiind creierul, a
nega existen!a ei înseamn a o nega pe a lui. Mozaismul a
numit astfel nebun pe cine crede c nu exist Dumnezeu.
Unitatea material a contrariilor realit !ii fiind
materia, ea este mai profund decât ele ontic "i ontologic.
Legile ei difer astfel de ale lor. Contrariile realit !ii fiind
determinantele mi"c rii, ele sunt mai profunde decât ea
ontic "i ontologic. Legile lor nu o implic astfel pe ea.
Contrariile realit !ii existând simultan "i fiind particula "i

145
câmpul, unitatea lor procesual este mi"carea, iar
rezultatul ei material "i real diferit de ele este fotonul.
Contrariile evolu!iei spiritului fiind st ri ale lui,
unitatea lor spiritual este el. Ele existând succesiv "i fiind
constatarea "i întrebarea, unitatea lor procesual este
r spunsul.
În realitatea material , trecerea de la acumularea
cantitativ la saltul calitativ este expandarea particulei "i
transformarea ei în sfera captiv de câmp "i în jum tatea
interioar a fotonului. Afirmarea, negarea "i negarea
nega!iei sunt doar st rile gândirii, ale judec !ii "i ale
spiritului.
În realitatea spiritual , trecerea de la acumularea
cantitativ la saltul calitativ este cea de la întrebare la
r spuns. Constatarea "i întrebarea fiind afirmarea,
respectiv negarea, r spunsul este negarea nega!iei.
Marx l-a negat pe Hegel "i i-a fost astfel egal ca
valoare, dar opus ca propor!ie invers între cunoa"tere "i
în!elegere. Fiind îns un filosof secundar, el doar a
încercat s -l reafirme superior pe Kant "i i-a fost astfel

146
inferior. Kant fiind egal ca valoare cu Socrate, încercarea
de a-l reafirma superior pe unul a fost egal ca valoare cu
încercarea de a-l reafirma superior pe cel lalt. Marx a fost
deci egal ca valoare cu Aristotel.
Func!ia dialectic de ansamblu a ciclului compus din
Kant, Hegel "i Marx a fost aceea de întrebare principal a
filosofiei. Ea a exprimat astfel criza crescând de r spuns
principal al filosofiei.
Prin a-"i încheia evolu!ia, spiritul social "i-a încheiat
implicarea în politic "i economie. Sistemul social care
implica spiritul social "i-a încheiat astfel evolu!ia. Odat
apoi ap rut, spiritul genial s-a implicat "i el în sistemul
social. A ap rut astfel "i a început s evolueze sistemul
social care implica spiritul genial.
Spiritul fiind implicat determinant în politic "i
economie, st rile lui le determin pe cele ale sistemului
social. Evolu!ia spiritului o determin deci pe cea a
sistemului social. Ele sunt inseparabile. Unitatea lor este
istoria. Evolu!ia spiritului "i cea a sistemului social sunt
con!inutul, respectiv forma istoriei.

147
 Determinarea evolu!iei sistemului social este prima
lege a istoriei. Concordan!a evolu!iei sistemului social cu
cea a spiritului este a doua lege a istoriei.
Cultura este cunoa"terea, în!elegerea "i explicarea
istoriei. Fiec rui moment al istoriei îi corespunde astfel un
anumit nivel al culturii.
Trecerea ciclic "i ascendent a spiritului de la
constatare prin întrebare la r spuns, evolu!ia lui, dialectica
lui, este metoda lui de a-"i cunoa"te, în!elege "i explica
obiectul.
Înainte de a descoperi dialectica spiritului, filosofia
nu era dialectic , iar sistemele sociale pe care le determina
nu erau astfel aplicabile. Odat devenit dialectic prin
Hegel, ea a dat prin Marx teza conform c reia filosofii nu
au f cut decât s interpreteze lumea în diferite moduri,
important este îns de a o schimba.
Filosofia marxist a încercat apoi s schimbe lumea,
prin a determina "i aplica sistemul social socialist, c ruia
i-a conferit astfel func!ia ei dialectic de întrebare. Fiind
întrebarea sistemului social, socialismul a avut politic

148
maxim , economie minim "i rela!ii de egalitate impus
prin lege.
Sistemul social pe care socialismul l-a negat, prin a-i
fi egal ca valoare, dar opus ca propor!ie invers între
politic "i economie, a fost capitalismul. Fiind astfel
constatarea sistemului social, el a avut politic minim ,
economie maxim "i rela!ii de inegalitate liber consim!it .
Marx credea c cei care compun clasa politic
socialist sunt reprezentan!ii clasei muncitoare, ale"i
democratic. Egalitatea fa! de clasa politic se asigur prin
legiferarea ei.
Munca, obiectul "i mijlocul ei compun mijloacele de
produc!ie. For!a de munc "i mijloacele de produc!ie
compun for!ele de produc!ie. Activitatea social cea mai
important este produc!ia. Rela!iile de produc!ie sunt baza
economic a societ !ii.
For!ele de produc!ie "i rela!iile de produc!ie compun
modul de produc!ie, care este existen!a social "i
determin con"tiin!a social . Legea fundamental a
modului de produc!ie este concordan!a rela!iilor de

149
produc!ie cu for!ele de produc!ie. Egalitatea economic se
asigur , prin legiferarea muncii ca fiind o datorie de
onoare.
Sursa acumul rii primitive de capital este munca
nepl tit la adev rata ei valoare. Neconcordan!a
caracterului individual al reparti!iei cu cel social al
muncii este contradic!ia fundamental a economiei
capitaliste.
În socialism domin principiul: de la fiecare dup
posibilit !i, fiec ruia dup munc . Socialismul este doar
de trecere spre comunism. În comunism domin
principiul: de la fiecare dup posibilit !i, fiec ruia dup
necesit !i. Comunismul este astfel superior socialismului.
Amândou sunt ateiste, iar ateismul lor este militant.
Boga!ii nu cedeaz de bun voie bog !iile lor. De
aceea, socialismul poate fi aplicat doar cu for!a, prin
revolu!ie proletar . Chemarea proletariatului la lupt
împotriva capitalismului a fost o alt cauz a prigonirii lui
Marx. Pentru ca socialismul s poat fi aplicat în toat

150
lumea, revolu!ia socialist trebuie s se fac mai întâi în
! rile cele mai dezvoltate economic.
De fapt, pentru ca lumea s poat fi schimbat în
bine, ea trebuie mai întâi s fie interpretat corect.
Legiferarea egalit !ii politice nu concord cu libera
consim!ire a inegalit !ii naturale dintre oameni "i nu
asigur astfel convie!uirea lor social .
For!a de munc fiind spiritul, ea este con!inutul
muncii. Mijloacele de produc!ie sau nu se compun astfel "i
din munc , sau se compun "i din for!a de munc . În primul
caz, for!ele de produc!ie se compun din munc "i din
mijloacele de produc!ie. În al doilea caz, explicarea
for!elor de produc!ie ca fiind compuse din for!a de munc
"i mijloacele de produc!ie este pleonastic .
Fiind superioar produc!iei "i propriet !ii, reparti!ia
este activitatea social cea mai important . Proprietatea
fiind prima stare a muncii sociale, rela!iile ei sunt baza
economic a societ !ii. Existen!a social nu este doar
modul de produc!ie, ci se compune "i din proprietate "i

151
reparti!ie. Ea este deci economia. Nu ea determin astfel
con"tiin!a social , ci invers.
Fiind asigurarea material a vie!ii, munca este o
necesitate natural . Legiferat ca fiind o datorie, ea este o
dubl necesitate. #i este astfel insuportabil . De aceea,
oamenii i se sustr geau în socialism. Contradic!ia
fundamental a economiei socialiste era deci
neconcordan!a dintre legiferarea muncii ca fiind o datorie
"i faptul c ea este o necesitate natural .
Contradic!ia fundamental a economiei capitaliste
era neconcordan!a dintre caracterul social al produc!iei "i
cel individual al propriet !ii. Neconcordan!a caracterului
individual al reparti!iei cu cel social al produc!iei era
consecin!a contradic!iei fundamentale a economiei
capitaliste.
Fiind întrebarea sistemului social, socialismul avea
valoare universal . Dac îns , ar fi fost aplicat mai întâi în
! rile cele mai dezvoltate economic "i apoi în toat lumea,
el nu ar fi permis societ !ii s ias din p catul politic,
tocmai pentru c ateismul lui era militant. A fost astfel

152
aplicat mai întâi doar într-o singur !ar , nedezvoltat
economic "i anume în Rusia, prin revolu!ie socialist .
Fiind apoi aplicat cu for!a "i în alte ! ri, printre care
"i România, socialismul a cuprins o treime din popula!ia "i
suprafa!a planetei. Prin a crede în el, a-l aplica "i sluji,
clasele politice socialiste erau atee. Având conduceri atee,
! rile socialiste au ad ugat la p catul moral de neascultare
pe cel spiritual de necredin! , profe!it de cre"tinism ca
fiind lep darea de credin! . P catul politic, pân atunci
doar în form , a devenit astfel "i în con!inut. El a devenit
deci total.
Fiind determinat de filosofie, socialismul era genial.
El era astfel superior claselor politice socialiste. De aceea,
ele l-au aplicat "i slujit cu exces de zel, prin a comite
atrocit !i în numele lui "i împotriva celor care i se
opuneau. Excedând for!a necesar aplic rii "i slujirii
socialismului, atrocit !ile comise de clasele politice
socialiste nu-i sunt deci imputabile "i lui, ci doar lor.
Fiind contrariile evolu!iei sistemului social,
capitalismul "i socialismul nu erau contradictorii, ci

153
complementare. Cortina dintre ele ar fi trebuit astfel s fie
de m tase. Ea a fost îns de fier, din cauza ateismului
militant al socialismului "i a atrocit !ilor comise de clasele
politice socialiste.
Odat aplicat, socialismul s-a dezvoltat treptat. La
apogeul dezvolt rii lui, el s-a exprimat ca fiind întrebarea
sistemului social. A cerut astfel r spunsul sistemului
social, prin a exprima necesitatea unei noi ordini politice "i
economice mondiale, superioare. #i a exprimat deci criza
crescând de r spuns al sistemului social.
Poporul român fiind cel mai vechi, el a tr it
socialismul, mai profund "i mai intens decât celelalte
popoare socialiste. De aceea, socialismul a ajuns la
apogeu, mai întâi în România, care a exprimat astfel
necesitatea unei noi ordini mondiale, înaintea Rusiei.
Rusia credea c apogeul socialismului este
momentul trecerii lui la comunism, ceea ce ar necesita
înl turarea capitalismului. Capitalismul ar putea fi
înl turat, doar prin globalizarea socialismului. Cortina de
fier f cea îns imposibil globalizarea socialismului. De

154
aceea, ea trebuia înl turat . În acest scop, Rusia a exprimat
necesitatea unei noi ordini mondiale, prin a simula
autodizolvarea socialismului "i înlocuirea lui cu un sistem
social de transparen! "i reconstruc!ie. Ea a înl turat astfel
cortina de fier.
Negând superior socialismul, r spunsul sistemului
social este determinat de o filosofie, care o neag superior
pe cea marxist . El este astfel determinat de r spunsul
principal al filosofiei. De aceea, socialismul a ajuns la
apogeu "i a cerut astfel r spunsul sistemului social, înainte
de a se da r spunsul principal al filosofiei.
Dând r spunsul principal al filosofiei, poporul
român d "i r spunsul sistemului social. Pentru a putea
îns aplica r spunsul sistemului social, el trebuia mai întâi
s -i fac loc, prin a înl tura socialismul. #i a înl turat
socialismul, prin revolu!ie. Rusia s-a temut astfel c
revolu!ia român pericliteaz globalizarea socialismului "i
trecerea lui la comunism.
Prin a înl tura socialismul, România a ie"it din
p catul spiritual de necredin! "i a r mas doar în cel moral

155
de neascultare. Ea a r mas îns f r sistem social. Nu este
astfel nici socialist , nici capitalist . Nu are deci identitate
politic "i economic . #i se afl în tranzi!ie spre r spunsul
sistemului social.
Cunoa"terea kantian a spiritului nefiind revelat , ci
inspirat , trecerea filosofiei de la întrebarea principal la
r spunsul principal nu depinde de creier, ci de spiritul
genial. Ea dureaz astfel mai pu!in decât a durat trecerea
filosofiei de la constatare la întrebarea principal .
Pentru spirit, cunoa"terea inspirat este mai
important decât cea revelat , tocmai pentru c el
contribuie la ele cu, respectiv f r "tirea "i voia lui. Pentru
creier îns , cunoa"terea revelat este mai important decât
cea inspirat , c ci ea nu este limitat de neputin!a
spiritului.
Acum, criza de r spuns principal al filosofiei a ajuns
la apogeu. Geniul care d r spunsul principal al filosofiei
este al optulea filosof "i al patrulea dintre filosofii
principali. În evolu!ia filosofiei "i în principal, el neag
superior pe Kant, reafirm superior pe Socrate "i le este

156
astfel superior amândurora. În secundar, neag superior pe
Marx "i Platon "i reafirm superior pe Hegel "i Aristotel.
Din evolu!ia filosofiei, neag superior pe încheietorii
evolu!iei "tiin!ei "i reafirm superior pe încheietorii
evolu!iei religiei. Este deci superior tuturor geniilor de
pân acum.
Criza de r spuns al sistemului social a ajuns "i ea la
apogeu. R spunsul principal al filosofiei determin
r spunsul sistemului social prin al optulea filosof.
Sintetizând socialismul "i capitalismul, r spunsul
sistemului social ia din rela!iile fiec ruia dintre ele ceea ce
este bun "i înl tur ceea ce este r u. Din cele ale
socialismului, el ia egalitatea "i înl tur legiferarea ei. Din
cele ale capitalismului, înl tur inegalitatea "i ia libera ei
consim!ire. Are deci egalitate liber consim!it .
În r spunsul sistemului social, poporul este condus
de creier, produc!ia este egal ca grad de socializare cu
proprietatea, produc torii sunt proprietarii, iar exploatarea
nu este astfel posibil . Condus de creier, poporul nu se mai
afl în p catul politic, ci a primit mântuirea, este mântuit,

157
încre"tinat. Politica r spunsului sistemului social este deci
cre"tin . R spunsul sistemului social este astfel sistemul
cre"tin. El este împ r !ia creierului la nivel social. Este
raiul social.
Fiind determinat de filosofie, sistemul cre"tin este
genial "i are valoare universal . El este singura cale
posibil a popoarelor de a ie"i din p catul politic "i de a se
integra în evolu!ia sistemului social. Prin a-l determina "i
aplica, al optulea filosof este astfel "i profetul dinaintea
Judec !ii de Apoi.
Oamenii prin care creierul conduce poporul "i care
compun astfel clasa politic cre"tin sunt cei mai vechi,
mai inteligen!i "i mai în!elep!i. Ei sunt ale"i de creier cu
voia sa, prin a fi înzestra!i de el cu voca!ia de a sluji
st rilor spiritului genial. Sunt deci slujitorii prin voca!ie "i
la vârf ai religiei, "tiin!ei "i filosofiei. Rug ciunile lor c tre
creier de a-i ajuta s -l slujeasc sunt astfel primite "i
ascultate de el.
Unde exist culte cre"tine, unificarea lor
condi!ioneaz aplicarea sistemului cre"tin "i este astfel

158
necesar organizarea unui sinod ecumenic na!ional.
Slujbele cre"tine stabilite de creier prin Apostoli fiind:
b trânul, p storul, înv ! torul "i slujitorul, participan!ii la
sinod trebuie s fie ocupan!ii primelor patru locuri în
ierarhia fiec rui cult cre"tin. În România, moderatorul
sinodului este profetul dinaintea Judec !ii de Apoi.
Principalele elemente ale unific rii cultelor cre"tine
sunt cele în leg tur cu care s-a produs schisma: botezul,
catapeteasma, crucea, euharistia, icoana, preo!ia "i sabatul.
P c to"enia adamic fiind posibilitatea p c tuirii
postadamice, copilul este p c tos adamic, doar din
momentul în care poate p c tui. El poate îns p c tui,
doar din momentul în care este con"tient de sine.
P c to"enia adamic nu se mo"tene"te astfel prin na"terea
biologic , ci prin cea spiritual "i anume prin
con"tientizarea de sine.
Nefiind con"tient de sine, noul n scut nu poate
p c tui "i nu este astfel p c tos adamic, ci este neprih nit.
El nu are deci nevoie de botez. De aceea, Isus nu chema la
mântuire pe neprih ni!i, ci pe p c to"i, c rora le spunea

159
c , dac nu se vor face ca ni"te copila"i, cu nici un chip nu
vor intra în Împ r !ia cerurilor. Spunând c Împ r !ia
cerurilor este a celor ca ni"te copila"i, el se referea la
faptul c ace"tia o au asigurat prin neprih nirea lor, nu
prin botezul lor.
Faptul c Apostolii cereau poc in!a înaintea
botezului, dovede"te c ei nu se refereau la prunci, care nu
se pot poc i, ci la cei care se pot poc i. Conform cronicii
nefi!ilor din America, este b taie de joc în fa!a lui
Dumnezeu s fie boteza!i pruncii, c ci ei nu au nevoie de
nici o poc in! "i nici de botez. Este îngrozitoare tic lo"ia
de a crede c Dumnezeu îl salveaz pe un copil datorit
botezului, iar altul trebuie s piar , pentru c nu a fost
botezat.
Primul b iat n scut trebuie închinat creierului în
Biseric . Fra!ii "i surorile lui trebuie doar binecuvânta!i de
slujitorii creierului. Botezul trebuie f cut la majorat, c ci
mântuirea se prime"te prin asumarea responsabilit !ii lui.
Situa!ia copiilor care p c tuiesc "i mor înainte de majorat
este ca "i a oamenilor care au tr it înainte de Isus. Copiii

160
care ar fi primit mântuirea la majorat "i ar fi p strat-o sunt
mântui!i. Cei care nu ar fi primit-o, sau apoi ar fi
pierdut-o, nu sunt mântui!i.
Semnificând moral ascultarea creierului de c tre
spirit "i deci isp "irea p c to"eniei adamice, catapeteasma
îl simbolizeaz pe Isus. La r stignirea lui, ea nu a disp rut,
ci doar s-a rupt în dou , de sus pân jos. Tocmai existen!a
ei simbolizeaz faptul c Isus mijloce"te pururea între
spirit "i creier. De aceea, ea trebuie s existe în toate
bisericile cre"tine.
Conform poruncii a doua din Decalog, închinarea la
cruce, s rutarea ei, facerea semnului ei cu mâna pe trup "i
slujirea ei sunt idolatrie "i stârnesc astfel gelozia creierului
"i pedeapsa din partea lui. Crucea trebuie deci folosit
doar ca semn distinctiv al moralei cre"tine, fa! de cele
necre"tine "i la mormintele cre"tinilor.
Pâinea "i vinul simbolizând trupul, respectiv sângele
lui Isus, împ rt "irea cu ele, euharistia, înt re"te credin!a
"i morala cre"tin . Ea ajut astfel la p strarea mântuirii
primite. Fiind îns pomenirea mor!ii "i învierii lui Isus,

161
trebuie f cut doar în zilele când ele au avut loc: de vineri
pân duminic , odat pe an "i chiar în deschiz tura
catapetesmei. Odat astfel sfin!i!i "i des vâr"i!i, cre"tinii
trebuie s intre apoi simbolic în Sfânta Sfintelor, tocmai
pentru c ei au o intrare slobod în Locul prea sfânt.
Conform mozaismului, sunt ru"ina!i to!i cei care
slujesc icoanelor, tocmai pentru c ele sunt o urâciune
înaintea creierului, un lucru ie"it din mâini de me"ter, o
crea!ie a spiritului. Creierul nu inspir spiritul "i nu-l ajut
s fac icoane de slujire, c ci s-ar contrazice pe sine prin
porunca a doua din Decalog. Închinarea la icoane,
s rutarea "i slujirea lor sunt deci idolatrie.
Slujba mozaic de preo!ie fiind mijlocirea între spirit
"i creier, ea era destinat doar unora dintre evrei. Prin a fi
preot ve"nic, Isus a desfiin!at-o "i a înlocuit-o cu
propov duirea Mântuirii, care este tot o preo!ie, dar nu o
slujb , ci o împ r !ie, c ci ea este destinat tuturor
cre"tinilor. Slujba preo!iei nu trebuie deci s mai existe.
Trebuie s existe doar cele patru slujbe stabilite de creier

162
prin Apostoli, c ci ele sunt mijlocirea între necre"tini "i
Isus.
Con!inutul "i forma sabatului mozaic erau odihna
fizic , respectiv ziua destinat acesteia. Sabatul mozaic îl
prevestea pe cel cre"tin. Con!inutul "i forma sabatului
cre"tin sunt primirea mântuirii, respectiv ziua destinat ei.
Conform cre"tinismului, nu spiritul mântuit face faptele
bune, ci Duhul Sfânt. Pentru spiritul mântuit, faptele bune
sunt preg tite dinainte. El doar umbl în ele. #i se
odihne"te astfel de facerea lor. Con!inutul sabatului cre"tin
este deci odihna moral .
Deoarece Mântuirea fusese profe!it înainte de
Moise, dar a fost d ruit dup el, d ruirea ei a început
înainte de sabatul mozaic, vinerea "i s-a încheiat dup el,
duminica. Moartea "i învierea lui Isus au cuprins între ele
sabatul mozaic, tocmai pentru ca el s nu mai existe apoi,
odat ce a ap rut cel cre"tin.
Mântuirea a existat la încheierea d ruirii ei,
duminica. Ea poate fi îns primit în oricare zi. De aceea,
trebuia aleas o zi care s fie destinat simbolic primirii ei.

163
Ziua cea mai îndrept !it s fie forma sabatului cre"tin este
prima din existen!a Mântuirii, duminica. Isus nu a înviat în
sabatul mozaic, nu pentru a se odihni atunci, c ci odihna
nu este pentru mor!i, ci pentru vii. El a înviat duminica,
tocmai pentru ca ea s fie ziua sabatului cre"tin.
Isus spunea despre sine c este domn "i al sabatului,
tocmai pentru c urma s -i schimbe con!inutul "i forma.
Spunând c vinul nou nu se pune în burduf vechi, el se
referea la faptul c , având un con!inut nou, sabatul cre"tin
trebuia s aib "i o form nou . Duhul Sfânt s-a pogorât
apoi peste Apostoli duminica, tocmai pentru a pecetlui
astfel forma sabatului cre"tin.
În sistemul cre"tin, func!iile prin care creierul
conduce politic "i economic poporul sunt cele patru slujbe
revelate Apostolilor. Ele sunt ocupate de slujitorii primelor
patru locuri din religie, "tiin! "i filosofie. B trânii
coordoneaz activitatea întregului sistem cre"tin. P storii
se ocup cu politica, pe care o împart în credin! "i moral .
Înv ! torii se ocup cu economia, pe care o împart în

164
proprietate, produc!ie "i reparti!ie. Slujitorii se ocup cu
ordinea public .
Sistemul cre"tin are patru niveluri: central, teritorial,
or "enesc "i comunal. Cele patru func!ii exist la fiecare
nivel. Pentru conducerea sa de c tre creier, poporul
pl te"te doar zeciuiala. B trânii, p storii, înv ! torii "i
slujitorii tr iesc din zeciuiala poporului la fiecare nivel.
Armata, înv ! mântul "i s n tatea sunt subven!ionate din
zeciuiala poporului.
Odat determinat de r spunsul principal al filosofiei,
sistemul cre"tin trebuie aplicat în toat lumea, pentru ca el
s se poat apoi dezvolta treptat pân la apogeu, iar
sistemul social s -"i poat astfel continua evolu!ia.
Poporul evreu, cel ismaelit "i celelalte popoare
musulmane aplic sistemul cre"tin, deoarece profe!iile
mozaice "i cre"tine, respectiv islamice privind mântuirea
lor înaintea Judec !ii de Apoi exprim hot rârea creierului
"i trebuie astfel s se împlineasc . Altfel, ele ar intra
nemântuite la Judecata de Apoi. Conform îns
mozaismului, creierul îi va pedepsi la Judecata de Apoi "i

165
pe împ ra!ii p mântului, care reprezint popoarele. Vor fi
deci judecate "i popoarele.
Poporul român aplic sistemul cre"tin, pentru a avea
identitate politic "i economic . Dac l-ar respinge, el s-ar
întoarce la capitalism "i ar sfida astfel evolu!ia sistemului
social, prin a-i da ceasul înapoi. Pentru el îns ,
capitalismul postsocialist ar fi un anacronism, iar aplicarea
sistemului cre"tin nu este astfel op!ional , ci dialectic ,
legic "i deci de maxim importan! "i urgen! .
Aplicând sistemul cre"tin, evreii, musulmanii "i
românii aprind lumina învierii morale a popoarelor.
Conform afirma!iei lui Isus, ei nu aprind lumina, ca s o
pun sub obroc, ci ca s o pun în sfe"nic, iar ea s
lumineze tuturor popoarelor. Creierul îi face astfel modele
morale de urmat pentru celelalte popoare, tocmai pentru ca
ele s nu se poat dezvinov !i în fa!a lui la Judecata de
Apoi c nu au "tiut dinainte cum s îl a"tepte "i s îl
întâmpine.
Pentru ca lumina aprins de ei s poat fi cât mai
vizibil celorlalte popoare, evreii, musulmanii "i românii

166
trebuie s aplice simultan sistemul cre"tin, printr-o
emisiune radio-televizat , transmis la nivelul întregii
planete. Ei trebuie s -l aplice în ziua echinoc!iului de
prim var , care simbolizeaz echidistan!a de lumina
ascult rii "i de întunericul neascult rii, deplina libertate de
a alege între bine "i r u.
În sistemul cre"tin, s rb torile trebuie s fie doar
echinoc!iile "i solsti!iile. Echinoc!iul de prim var - Anul
Nou "i Ziua animalelor. Solsti!iul de var - Ziua copilului.
Echinoc!iul de toamn - Ziua femeii. Solsti!iul de iarn -
Ziua b rbatului. Creierul fiind singurul domn al spiritului
"i gelos, societatea cre"tin trebuie s înlocuiasc falsa
polite!e cu adresarea doar prin pronumele personale.
Exprimând r spunsul principal al filosofiei, a treia ei
întrebare secundar , al treilea ei r spuns secundar "i
sistemul cre"tin, limba român dovede"te c are cele mai
mari posibilit !i de a exprima cel mai înalt nivel la care a
ajuns evolu!ia de pân acum a spiritului, respectiv a
sistemului social "i trebuie astfel s devin universal .

167
Apar!inând celui mai vechi popor, ea este "i cea mai
armonios articulat "i deci mai frumoas .
Sistemul cre"tin având egalitate liber consim!it ,
aplicarea lui necesit ca boga!ii s cedeze de bun voie
bog !iile lor. Dac boga!ii nu vor renun!a de bun voie la
bog !iile lor, celelalte popoare nu vor putea aplica
sistemul cre"tin. Evolu!ia sistemului social, care nu poate
fi oprit , va continua astfel prin globalizarea socialismului.
Odat globalizat, socialismul va trece la comunism,
prin a în spri legiferarea egalit !ii sociale. Comunismul nu
va fi deci o alt stare a sistemului social, diferit de
socialism "i superior acestuia. El nu va fi r spunsul
sistemului social. Va fi socialismul în sprit. Conform
profe!iilor cre"tine, în comunism vor veni nenorociri peste
boga!i, pentru c ei "i-au strâns comori în zilele din urm ,
prin în"el ciune.
Clasa politic din comunism îl va socoti pe acesta c
este superior socialismului. Ea va încerca astfel s se
opun trecerii de la comunism la sistemul cre"tin. Va
încerca deci s opreasc evolu!ia sistemului social. De

168
aceea, comunismul va dura foarte pu!in "i anume doar
pân la Judecata de Apoi, când creierul va globaliza
sistemul cre"tin.
Odat globalizat, sistemul cre"tin se va dezvolta
treptat, pân la apogeu. Atunci se va încheia ciclul compus
din capitalism, socialism "i sistemul cre"tin. Evolu!ia
sistemului social va continua apoi s fie determinat "i
aplicat de cea a spiritului.
Geniul care pune a treia întrebare secundar a
filosofiei este al nou lea filosof "i al cincilea dintre
filosofii secundari. Fiind un filosof secundar, el nu-l neag
pe al optulea, ci doar încearc s -l nege "i îi este astfel
inferior. Al optulea filosof fiindu-i superior lui Socrate,
încercarea de a-l nega pe unul este superioar celei de a-l
nega pe cel lalt. Al nou lea filosof este deci superior lui
Platon. El este astfel egal ca valoare cu Aristotel, Hegel "i
Marx.
Geniul care d al treilea r spuns secundar al
filosofiei este al zecelea filosof "i al "aselea dintre filosofii
secundari. El neag superior pe al nou lea filosof "i îi este

169
astfel superior. Fiind îns un filosof secundar, doar
încearc s -l reafirme superior pe al optulea "i îi este astfel
inferior. Al optulea filosof fiind superior lui Socrate "i
Kant, încercarea de a-l reafirma superior pe unul este
superioar celor de a-i reafirma superior pe ceilal!i. Al
zecelea filosof este deci superior lui Aristotel "i Marx. El
este astfel egal ca valoare cu Socrate "i Kant.
Func!ia dialectic de ansamblu a ciclului compus din
al optulea, al nou lea "i al zecelea filosof este aceea de
r spuns principal al filosofiei. Se încheie astfel evolu!ia
filosofiei "i deci r spunsul divinit !ii-tat al spiritului
genial. Se încheie "i r spunsul spiritului-informa!ie despre
eu, compus din religie, "tiin! "i filosofie. El înseamn
apari!ia unit !ii dintre creier "i spirit. Se mai încheie "i
evolu!ia de pân acum a spiritului, compus din om,
societate "i geniu.
Având func!ia dialectic de a nega superior
societatea "i de a reafirma superior omul, geniul de pân
acum le era superior amândurora. Spiritual "i moral, el nu
era astfel om. Nu era un component al societ !ii, nu f cea

170
parte din ea. Altfel, s-ar fi negat superior pe sine, ceea ce
ar fi fost paradoxal. Fiindu-i inferiori, omul "i societatea
nu-l în!elegeau "i intrau astfel adesea în conflict cu el.
Faptul c toate geniile de pân acum erau doar b rba!i,
dovede"te c ace"tia au ap rut înaintea femeilor "i c ei le
sunt superiori ra!ional.
Odat încheiat, ciclul evolu!iei de pân acum a
spiritului, compus din om, societate "i geniu, este
constatarea unit !ii dintre creier "i spirit într-un ciclu
superior. Aceast constatare este geniul.
Întrebarea unit !ii dintre creier "i spirit va fi
societatea genial . Fiind componente ale societ !ii geniale,
femeile vor fi "i ele genii. Se vor împlini astfel profe!iile
mozaice privind faptul c , în zilele din urm , creierul va
turna duhul s u peste orice f ptur . Prima societate genial
va fi cea româneasc . Prin limba român devenit
universal , ea va gr bi apari!ia celorlalte societ !i geniale.
Omul poate deveni geniu, prin a-"i imagina
universul pe o singur direc!ie ca fiind tot mai mare, pân
când ajunge cu aten!ia la marginea exterioar a cortexului,

171
de unde vede mediul extracortical "i întunecos de sub
craniu, care i se pare c este neantul extrauniversal. Dac
el încearc apoi s intre cu aten!ia tot mai adânc în mediul
extracortical, sarcinile bioelectrice din centrul ei se
desprind de cortex. Se produce astfel o desc rcare
bioelectric din cortex în mediul extracortical. Ea m re"te
spontan continuitatea aten!iei.
Simultan cu sim!irea desc rc rii bioelectrice, omul
vede c îi ies fl c ri din centrul aten!iei. V zute din
spatele lor, ele sunt slabe. El î"i desprinde apoi aten!ia din
spatele lor "i "i-o fixeaz lâng ele lateral, tot la marginea
exterioar a cortexului. V zute din lateral, ele compun o
flac r foarte luminoas . Prin unitatea dintre cunoa"terea
"i în!elegerea fl c rii, spiritul s u devine genial, iar el
devine astfel geniu.
Simultan cu judecata din în!elegerea fl c rii, corzile
vocale ale omului vibreaz f r "tirea "i voia lui, pentru a
i-o exprima prin grai. Geniul î"i constat astfel
inverbalizarea judec !ii, graiul. El se întreab apoi în
leg tur cu ceea ce i se întâmpl . De aceea, creierul i se

172
reveleaz printr-un glas interior Judecata geniului îi
determin apoi un puternic sentiment al vinov !iei de a fi
gre"it întrebându-se.
Prin cre"terea continuit !ii aten!iei, acuitatea
sim!urilor cre"te, iar privirea devine astfel p trunz toare.
Mobilitatea articula!iilor cre"te. Cuta dintre sprâncene este
sim!it , pentru c nu las pielea s se întind .
Continuitatea aten!iei crescând prin a se dubla, cre"terea ei
cauzeaz o rena"tere spiritual . Omul devine deci geniu,
prin a se rena"te spiritual.
Privind apoi soarele, geniul recunoa"te în lumina
solar pe cea emis în cortexul s u. Lui i se pare astfel c
soarele gânde"te "i c razele solare sunt deci gânduri
solare trimise pe p mânt.
R spunsul unit !ii dintre creier "i spirit va fi geniul
superior. El va nega superior societatea genial "i va
reafirma superior geniul. Odat încheiat, ciclul compus din
geniu, societate genial "i geniu superior va însemna
constatarea într-un ciclu superior. Aceast constatare va fi
geniul superior. #i a"a mai departe…

173
 St rile spiritului odat cunoscute, în!elese "i
explicate c sunt constatarea, întrebarea "i r spunsul, se va
"ti oriunde "i oricând în ce stadiu se afl evolu!ia lui.
Crizele crescânde de r spuns din evolu!ia lui vor putea fi
astfel dominate.
Evolu!ia spiritului "i cea a sistemului social fiind
legi ale lor, nu pot fi oprite. Ele pot fi îns încetinite, prin
încruci"area popoarelor. Este astfel în interesul popoarelor
s nu se încruci"eze.
Determinarea în!elegerii este prima lege a spiritului.
Concordan!a în!elegerii cu cunoa"terea, adev rul, este a
doua lege a spiritului. Evolu!ia spiritului este a treia lui
lege. Conform ei, el are tinere!e f r b trâne!e "i via! f r
moarte, este ve"nic.

174
 CUPRINS

I
1 MATERIA 5
2 REALITATEA 7
3 UNIVERSUL 35

II
4 FIIN$A 37

III
5 OMUL 43
6 SOCIETATEA 57
7 GENIUL 67

175
Dat la tipar: mai, 2010.
Bun de tipar: iulie, 2010.
Tip rit: iulie, 2010.
Tiraj: 500 (cinci sute) exemplare.

176