Coperta_Proiect_08.

qxd 3/19/2012 4:09 PM Page 1

Temperamentul UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
POSDRU 2007–2013
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007–2013
OIPOSDRU

ºcolarilor
ªI PROTECÞIEI SOCIALE
AMPOSDRU

Mihaela MINULESCU
Dialogul temperamentelor:
profesor ºi elev
Modulul I – Iniþiere

PROGRAMUL OPERAÞIONAL SECTORIAL

PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007–2013

Axa prioritarã 1: „Educaþia ºi formarea profesionalã în sprijinul creºterii economice

Temperamentul
ºi dezvoltãrii societãþii bazate pe cunoaºtere”

Domeniul major de intervenþie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaþie

ºcolarilor
ºi formare profesionalã”

Titlul Proiectului: „Stilul de învãþare ºi temperamental ºcolarilor – instrumente pentru

Dialogul temperamentelor:
o educaþie creativã”
profesor ºi elev
Numãrul de identificare al contractului: POSDRU/87/1.3/S/61341

Editor: ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

Material pentru curs ºi exerciþii workshop
Data: 1 septembrie 2010 – 31 decembrie 2012
„Generarea de metode ºi tehnici de învãþare”
„Conþinutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziþia oficialã
a Uniunii Europene sau a Guvernului României.”

ISBN 978-973-711-346-7 Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU

ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice
UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI FONDUL SOCIAL EUROPEAN INSTRUMENTE STRUCTURALE OIPOSDRU
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI POSDRU 2007–2013 2007–2013
ªI PROTECÞIEI SOCIALE
AMPOSDRU

Mihaela MINULESCU

Modulul I – Iniþiere

TEMPERAMENTUL ªCOLARILOR.
DIALOGUL TEMPERAMENTELOR:
PROFESOR ªI ELEV

Material pentru curs ºi exerciþii workshop

„Generarea de metode ºi tehnici de învãþare”

Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU

Redactor: Dan Flonta
Tehnoredactor: Olga Machin
Coperta: Lucian Pricop ºi Cristian Lupeanu

PROGRAMUL OPERAÞIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007–2013

Axa prioritarã 1: „Educaþia ºi formarea profesionalã în sprijinul creºterii economice
ºi dezvoltãrii societãþii bazate pe cunoaºtere”
Domeniul major de intervenþie 1.3: „Dezvoltarea resurselor umane în educaþie ºi formare profesionalã”
Titlul Proiectului: „Stilul de învãþare ºi temperamentul ºcolarilor – instrumente pentru o educaþie creativã”
Numãrul de identificare al contractului: POSDRU/87/1.3/S/61341
Editor: ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative
Data: 1 septembrie 2010 – 31 decembrie 2012
„Conþinutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu
poziþia oficialã a Uniunii Europene
sau a Guvernului României.”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

MINULESCU, MIHAELA
Temperamentul ºcolarilor. Dialogul temperamentelor:
profesor ºi elev: Modulul I – Iniþiere / Minulescu Mihaela. –
Bucureºti: Comunicare.ro, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-973-711-346-7

159.922.7
Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

1. Dialogul interuman este fundamental un dialog al temperamentelor

sau tipurilor specifice de personalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Motivaþia ºi intervenþia ei în actul didactic-educativ. Aspecte privind
influenþa motivaþiei umane asupra comunicãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Atitudinile care modeleazã transmiterea ºi receptarea informaþiei . . . . . . . . . . . . . . 9
Factori non-verbali care modeleazã comunicarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Sunt necesare cursurile de formare? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

2. Dimensiuni stabile ale personalitãþii ºi dimensiuni

ale temperamentului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Prezentarea dimensiunilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Caracteristici comportamentale ale faþetelor celor 4 dimensiuni . . . . . . . . . . . . . . . 17
Tipuri de temperamente rezultate din funcþionarea combinatã
a unora dintre modalitãþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

3. Aspecte aplicative în relaþia didacticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Punctele forte în cadrul acþiunilor didactic-educaþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Punctele forte ca stil de coordonare ºi conducere a clasei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Efecte ale temperamentului în situaþii concrete de interrelaþionare
în actul didactic-formativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Utilizarea tipului de temperament pentru optimizarea rezolvãrii
de probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Modalitãþi pozitive de relaþionare între temperamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Exerciþii practice I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Joc de rol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
10 principii psihologice care permit un dialog eficient . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Aspecte care ne împiedicã sã relaþionãm armonios . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Mesaje negative ºi mesaje pozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Mã simt bine când ºi celãlalt se simte bine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Exerciþii practice II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Tipul de mesaje rezultate din interacþiunea celor patru tipuri
de atitudini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Comunicare expresivã ºi control emoþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Workshop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Introducere

Cursul îºi propune sã furnizeze cursanþilor baza de cunoaºtere necesarã pentru

înþelegerea, evaluarea ºi valorificarea caracteristicilor temperamentale proprii, ca ºi
pe cele ale partenerilor de dialog, pentru optimizarea comunicãrii.
Adaptarea comunicãrii la caracteristicile stabile ale partenerilor în actul didactic
ºi formativ în ºcoalã; cunoaºterea de cãtre profesori a aspectelor psihologice ale
temperamentului precum ºi a specificul tipologic al personalitãþii umane; cunoaºte-
rea aspectelor caracteristice, puternice ºi slabe ale fiecãrei variante temperamentale;
conºtientizarea caracteristicilor temperamentale proprii; cunoaºterea direcþiilor
posibile de dezvoltare ºi optimizare personalã. Cursul se bazeazã pe prezentare,
aplicaþii exerciþii practice, autoevaluare. Exista bibliografie în limba românã.
Cursul are o componentã de formare prin aplicarea unor probe ºi a unor tehni-
ci de interrelaþionare; aplicaþia este gânditã prin exerciþii practice centrate pe: auto-
cunoaºtere ºi intercunoaºtere; acomodare ºi deschidere; eficienþã ºi încredere.
Introducerea noþiunilor fundamentale privind temperamental integrate în struc-
tura psihicului, funcþionarea ºi dinamica energiei (eul conºtient moduri funcþio-
nale; inconºtientul ºi modalitãþile de compensare dinamicã). Dimensiuni ale tem-
peramentului: extraversia faþã de introversie; senzorialitate faþã de intuiþie; logicul
faþã de afectiv; raþionalitatea faþã de spontaneitate; transformare ºi creativitate.
Caracteristici ale faþetelor celor 4 dimensiuni. Combinarea dimensiunilor. Tipul de
temperament ºi relaþiile cu semenii. Interrelaþia caracteristicilor temperamentale în
comunicare. Aspectele de stil temperamental ca stil de coordonare ºi conducere a
clasei. Efecte ale temperamentului în situaþii tipice pentru viaþa ºcolii. Utilizarea
tipului de temperament pentru optimizarea rezolvãrii de probleme. Persuasiunea
în comunicarea eficientã. Exemple privind integrarea armonioasã a aportului fie-
cãrui temperament în rezolvarea de probleme.
1. Dialogul interuman este fundamental
un dialog al temperamentelor
sau tipurilor specifice de personalitate

În stilul nostru de viaþã, în modul de a prelucra informaþia, în felul de a lua decizii,

în maniera de a interacþiona cu ceilalþi intervin caracteristicile noastre stabile. În
mod fundamental, acestea sunt legate de caracteristicile temperamentale.
Desigur, în personalitatea unui om intervine ºi o serie de trãsãturi esenþiale care
s-au constituit de-a lungul vieþii, aspecte privind caracterul sau motivaþia, dar
dinamica acestora este deseori definitã ºi de împrejurãrile de viaþã.
În mãsura în care avem de a face cu caracteristici stabile de comportament, aces-
tea intervin în comunicare ºi au un rol definibil în cadrul interacþiunilor dintr-o
instituþie; existã efecte ale fiecãrei tipologii în situaþiile de interrelaþie didactic-edu-
caþionalã, iar caracteristicile fiecãrui temperament pot fi utilizate pentru a îmbu-
nãtãþi predarea, dialogul cu ºcolarii, rezolvarea de probleme în cadrul unui colec-
tiv didactic.
Caracteristicile stabile se manifestã în tipul dominant de preferinþe care ne ca-
racterizeazã; caracteristicile dinamice þin de aspecte precum motivaþia ºi emoþio-
nalitatea, dar ºi de atitudini mentale preformate care interferã cu aspectele tempe-
ramentale.
Înainte de a ne centra pe aspectele stabile ale personalitãþii, cum sunt cele legate
de tipologia temperamentului, vom trece în revistã câteva dintre aspectele dina-
mice, care pot interfera fericit sau nu cu aceste aspecte fundamentale.
 7

Motivaþia ºi intervenþia ei în actul didactic-educativ. Aspecte privind

influenþa motivaþiei umane asupra comunicãrii

Este un adevãr acceptat unanim cã personalitatea ºi motivaþia indivizilor condi-

þioneazã comunicarea.
În normalitatea funcþionãrii psihice existã o succesiune de motivaþii, de trebu-
inþe care intrã în joc. Datoritã caracterului succesiv, în care nivelul imediat urmã-
tor de trebuinþe nu se manifestã atâta vreme cât nu i s-a rãspuns adecvat nivelului
inferior, sistemul motivaþiei umane a fost modelat asemeni unor trepte piramidale
cunoscute dupã numele autorului, drept „piramida lui Maslow”.
Pe mãsurã ce trebuinþele bazale sunt, cel puþin parþial, satisfãcute, în dinamica
psihicã îºi fac apariþia trebuinþele de ordin mai ridicat. Aceastã succesiune, de la
bazã spre vârful ei, include 5 trepte:

1. trebuinþe de naturã fiziologicã, fãrã satisfacerea cãrora individul nu ar putea

supravieþui: satisfacerea foamei, setei, nevoii de oxigen, de sexualitate etc.;
2. trebuinþe de naturã sã-i asigure securitatea fizicã ºi existenþialã, legate de adã-
post, lipsa de stressori care sã-i ameninþe viaþa etc.;
8

3. trebuinþe de apartenenþã care îi asigurã – odatã ce nevoile de nivel unu ºi doi au

fost satisfãcute – trebuinþe de a exista într-un grup uman, care sã-l accepte ºi cu
care sã relaþioneze (omul este prin definiþie, o fiinþã socialã);
4. trebuinþe de prestigiu, tipic umane, prin care persoana se simte recunoscutã,
simte cã are valoare, cã este importantã pentru ceilalþi;
5. trebuinþe de realizare personalã, care intervin în situaþia în persoana îºi pune în
valoare talentele, resimte un sens al existenþei proprii spre care aspirã ºi constru-
ieºte creativ.
Din aceastã perspectivã a „piramidei trebuinþelor”, este important sã ºtim care
este nivelul de satisfacere a trebuinþelor bazale când ne adresãm unei persoane sau
persoanelor care formeazã un grup. În mãsura în care cel care le vorbeºte identi-
ficã corect situaþia prezentã poate decide modul în care îºi va transmite mesajul
informaþional.
În cazul în care psihicul interlocutorului sau auditoriului este în mod evident
dominat de nevoi de ordin bazal, ºtiind cã, atâta vreme cât persoana trãieºte o stare
acutã de nesiguranþã, de incertitudine sau insecuritate legatã de un nivel inferior al
trebuinþelor, nu este deschis psihologic pentru a se concentra pe alte probleme, în
cadrul dialogului sau expunerii referinþa primã trebuie sã rãspundã, sã se adreseze
trebuinþelor bazale nesatisfãcute.
Pentru a ajunge sã vorbim de valori comune grupului de apartenenþã, de sco-
purile caracteristice ale unui grup educaþional, trebuie sã ne asigurãm cã persoanele
nu se simt ameninþate în trebuinþele de securitate personalã. Putem vorbi despre
siguranþa personalã ºi dacã nivelele biologice ale trebuinþelor nu sunt ameninþate
ºi, cel puþin parþial, sunt satisfãcute (nevoie de hranã, de aer etc.).
Când construim un discurs, când planificãm o prezentare, expunere, lecþie, tre-
buie sã avem în vedere lãmurirea problemelor legate de nivelul de satisfacere a tre-
buinþelor interlocutorilor. Desigur, dacã ne adresãm unor oameni care au ce mânca
 9

ºi care nu-ºi simt periclitatã siguranþa proprie prin condiþiile de viaþã ºi muncã,
putem aborda direct problemele legate de scopurile expunerii, dar, în general, este
important sã ne putem focaliza mesajul ºi pe aspecte legate de motivaþie: ce le
aduce aceasta temã, lecþie, discuþie interlocutorilor, respectiv ºcolarilor? Existã
posibilitatea de a-i implica în mod creativ în acþiunile grupului.

Atitudinile care modeleazã transmiterea ºi receptarea informaþiei

O transmitere eficientã a informaþiei ºi o comunicare verbalã eficientã depind ºi de

factori atitudinali care, odatã conºtientizaþi, ridicã ºansele de a capta atenþia ºi de a
transmite ceea ce avem de transmis. În caseta urmãtoare enumerãm factorii care
asigurã o poziþie corectã în actul didactic:
Capacitatea de a vorbi acelaºi limbaj. Deºi pare cã acest lucru este o evidenþã,
este un factor indispensabil în comunicare sã ne adresãm unui interlocutor care
stãpâneºte nu numai limba în care vorbim, dar mai ales limbajul (nivel de dez-
voltare al vocabularului, termenii tehnici, dialectul, jargonul comunitar etc.).
Înþelegerea conotaþiilor cuvintelor folosite în mesaj de ambii actori ai comu-
nicãrii, emitent ºi receptor. Dacã cel care recepteazã atribuie o semnificaþie diferitã
cuvintelor din care este format mesajul emitentului, se poate obþine o „decodifi-
care” eronatã, uneori aberantã în care sensul original, intenþionat, este înlocuit cu
alte semnificaþii.
Disponibilitatea interlocutorului de a asculta ºi înþelege mesajul; acest aspect
depinde ºi de motivaþie, dar ºi de starea afectivã ºi/sau fiziologicã. Depresia sau
fericirea care îl inundã, emoþia necontrolatã sau oboseala, stresul, anxietatea sunt
numai câþiva dintre principalii factorii care pot tulbura recepþia. În acelaºi timp,
aici intervin ºi factori care þin de capacitatea de a crea condiþii care sã asigure expri-
marea liberã a informaþiei esenþiale (lipsa de control ºi restricþii).
10

Capacitatea celui care vorbeºte de a nu suscita ostilitatea interlocutorului, care

include atenþia spre condiþia de spirit a celuilalt: a menaja sentimentele mai deli-
cate, a nu ataca direct stima de sine, orgoliul ºi amorul propriu; aici sunt incluse ºi
aspecte legate de tonul folosit (un ton condescendent transmite informaþia cã vor-
bitorul îºi afirmã superioritatea personalã ºi implicit inferioritatea auditoriului).
Intenþia realã a celui care vorbeºte de a transmite un mesaj clar, organizat ºi lip-
sit de echivoc. Un mesaj intenþionat, limpede ca sens, cere implicit un dialog cu
intervenþii la fel de clare din partea celorlalþi participanþi. Cum vom vedea, datoritã
unor stãri de insecuritate personalã, de care se poate chiar sã nu fie pe deplin
conºtient, omul poate folosi cuvintele ca pe un mijloc de apãrare, cu intenþia de a
þine la distanþã auditoriul, a manipula auditoriul, a mistifica un subiect pe care nu
îl stãpâneºte complet.
Atitudinea de deschidere ºi modestie raþionalã a celor implicaþi în comunicare.
Toþi suntem egali pentru cã existã în toþi participanþii nevoia ºi dorinþa sincerã de
a înþelege, de a cunoaºte, de a evolua în funcþie de ceea ce aflãm. Dar acest lucru
þine de o personalitate puternicã, dispusã sã-ºi recunoascã propriile limite, sã-ºi
cunoascã propriile carenþe ºi sã-ºi modifice preconcepþiile pentru a fi mereu în pas
cu existenþa.

Factori non-verbali care modeleazã comunicarea

Aspecte ale temperamentului sunt la rândul lor prezente în comunicarea non-ver-

balã. Factorii non-verbali sunt mult mai pregnanþi în comunicarea umanã decât
suntem în general conºtienþi; sunt specialiºti ale cãror studii aratã cã, de fapt, pe
cale verbalã se transmite doar aproximativ 20% din ceea ce comunicãm unii cu alþii
ºi restul informaþiei se transmite non-verbal!
 11

Vom prezenta principalele cãi de comunicare non-verbalã:

• expresivitatea facialã, definitã ca mimicã; transmite de exemplu mãsura în care
cineva este atent, de acord sau nu, obosit ºi/sau plictisit, enervat etc.;
• miºcarea corporalã, definitã ca gesticã este o sursã importantã de mesaje directe
sau indirecte despre intenþiile ºi atitudinea vorbitorului, despre congruenþele
între ceea ce spune ºi simte, în general despre starea sa emoþionalã;
• limbajul propriu-zis al gesturilor. Unele gesturi se pot forma în cadrul exer-
citãrii unei profesii, deci au o naturã relativ convenþionalã (aprobarea se mani-
festã prin clãtinarea capului pe verticalã etc.); sunt ºi gesturi care exprimã stãri
psihice sau chiar o condiþie psihicã ce dominã persoana (ticurile);
• inflexiunile vocii. Gemete, sunete nedefinite, suspine, tonul interogativ, tonul
plângãreþ, iatã doar câteva exemple care comunicã în contextul conversaþiei ºi
pot chiar schimba sensul a ceea ce se transmite verbal;
• tãcerea poate semnifica aprobare sau dezaprobare, dar ºi indiferenþã, perplexi-
tate, aºteptare; evaluarea corectã a tãcerii interlocutorului sau a grupului cãruia
i te adresezi ca vorbitor, poate sã-þi aducã informaþii importante despre adec-
varea la expectaþiile grupului, despre participarea celuilalt sau despre momentul
când poate interveni o pauzã sau, dimpotrivã, o reluare cu alte cuvinte, o recon-
siderare a celor spuse anterior;
• expresia prin simbolizare sau prin aducerea în prim plan a unor elemente
grafice, sau sonore. Reclama ºi publicitatea trãiesc mai ales din utilizarea aces-
tor forme de comunicare.
12

Sunt necesare cursurile de formare?

Dacã într-adevãr comunicarea este elementul-cheie care face ca informaþia sã fie via-
bilã ºi eficientã în dialogul cu ºcolarul, corolarul acestei afirmaþii este cã membrii
semnificativi ai unui dialog, profesorii care organizeazã ºi conduc la diferitele ei
nivele unde comunicarea ºi înþelegerea raporturilor interpersonale devine o „atri-
buþie de serviciu”, trebuie sã fie abilitaþi cu aceastã capacitate de a comunica eficient.
În societãþile care au deja un mare grad de experienþã ºi de competenþã în dome-
niu s-au introdus cursuri de formare în domeniul comunicãrii cu durata în general
de una-douã sãptãmâni, conduse de un psiholog specializat sau de persoane deja
formate în ºtiinþa ºi arta comunicãrii.
În cadrul cursului se desfãºoarã de regulã aplicaþii ºi exerciþii prin care cursanþii
ajung sã se auto-cunoascã ºi sã efectueze sarcini de comunicare care pot varia de la
punerea în joc a unei situaþii, pânã la jocul de rol.
Dupã realizarea fiecãrei sarcini, psihologul analizeazã în grup activitatea fie-
cãrui participant, individualizeazã ºi clarificã greºelile de abordare, discutã moda-
litãþile de a interveni cu corecþii etc.
De multe ori, în cadrul acestor cursuri, principala dificultate pentru participant
este ca iniþial sã-ºi recunoascã ºi identifice propriile prejudecãþi, sentimente inte-
rioare (uneori non-conºtientizate) de inferioritate, schemele mentale (cognitive)
disfuncþionale ºi chiar capacitatea slabã de a folosi mijloace clare ºi adecvate de
exprimare. Pentru a trece de acestea este important ca profesorul sã fie conºtient
de caracteristicile personalitãþii sale, aspectele puternice dar ºi vulnerabile ale tem-
peramentului sãu.
Din acest punct de vedere, în primele faze, cursul cere acceptarea optimizãrii ºi
abia apoi se poate pune problema urmãtoare, respectiv schimbarea felului de a fi!
Acest lucru antreneazã adesea sentimentul de frustrare, de a nu fi înþeles, de umilire
 13

ºi de mânie datoratã sentimentului de umilinþã consecutiv descoperirii defectelor

(mai ales în faþa altor persoane).
Totuºi, treptat, pe mãsurã ce se trece de primele experienþe ºi pe mãsurã ce
înþelegerea începe sã-ºi facã loc, pe mãsurã ce învãþarea ºi exersarea vor aduce ºi
sentimentul de adecvare, stãrile de disconfort scad ca densitate ºi intensitate ºi se
instaleazã o atmosferã mai degrabã de joc ºi de competenþã, de încredere ºi de cole-
gialitate ºi camaraderie.

Autoevaluare

Încercaþi sã rãspundeþi la aceste întrebãri fãrã a mai reciti textul într-o primã instanþã,
apoi verificând acurateþea rãspunsului dat.
1. De ce este un adevãr faptul cã atunci când construim un discurs, când planificãm o
prezentare, expunere, lecþie, trebuie sã avem în vedere lãmurirea problemelor legate ºi
de nivelul de satisfacere a trebuinþelor interlocutorilor?
2. Ce rol are disponibilitatea interlocutorului de a asculta ºi înþelege mesajul?
3. De ce este importantã tãcerea ca factor non-verbal?
2. Dimensiuni stabile ale personalitãþii
ºi dimensiuni ale temperamentului

Dintre atitudinile stabile care se îmbinã în modalitãþi care definesc tipuri tempera-
mentale vom prezenta aici 4 dimensiuni cu câte douã faþete fiecare: extraversia ºi
introversia, senzorialitatea ºi intuiþia, evaluarea logicã ºi evaluarea afectivã, raþio-
nalitatea faþã de iraþionalitate. Aceste 4 dimensiuni cu faþetele lor complementare
intervin în întreaga noastrã viaþã iar, în acest context, temperamentul constã în
preferarea ºi dominarea unei faþete faþã de cealaltã ºi modul cum se combinã aces-
te preferinþe.

Prezentarea dimensiunilor

Extraversia faþã de introversie

Din perspectiva atitudinii faþã de mediu, faþã de fiinþele ºi obiectele din jur, putem
descrie diferenþa dintre cei care preferã extraversia, care tind sã-ºi fixeze atenþia
spre lumea exterioarã ºi mediul înconjurãtor ºi cei care preferã introversia, care
tind sã-ºi fixeze atenþia mai mult spre propria lume interioarã.
Când exiºti ca extravert eºti stimulat de ceea ce se întâmplã în lumea exterioarã,
direcþionându-þi în acest sens întreaga energie. Extraverþii preferã de obicei sã co-
munice mai mult prin viu grai decât prin scris; simt nevoia sã experimenteze lumea
pentru a o înþelege ºi de aceea tind spre acþiune.
Cei care sunt introverþi sunt incitaþi de tot ceea ce se întâmplã în lumea lor inte-
rioarã, aceasta fiind zona spre care îºi îndreaptã energia de viaþã. Introverþii tind sã
fie mai interesaþi ºi mai în largul lor când munca le cere ca o mare parte din activitate
 15

sã aibã loc în liniºtea minþii lor; le place sã înþeleagã lumea înainte de a o experimen-
ta ºi, cel mai adesea, mediteazã la ceea ce au de fãcut înainte de a acþiona.

Senzorialitate faþã de intuiþie

Senzorialitatea ºi intuiþia sunt douã cãi opuse de a percepe sau dobândi informaþia
– cum faci pentru a afla despre lucruri.
Senzorialitatea intervine atunci când calea de a afla este folosirea simþurilor:
vederea, auzul ºi alte simþuri îþi spun despre ceea ce existã acolo ºi se întâmplã efec-
tiv, atât în afara ta cât ºi înãuntrul tãu. Simþurile sunt utile în special în aprecierea
realitãþilor unei situaþii. Tipurile senzoriale tind sã accepte ºi sã lucreze cu ceea ce
este „dat” aici ºi acum, devenind realiºti ºi practici. Exceleazã în memorarea, re-
memorarea ºi manipularea unui mare numãr de fapte.
Cealaltã cale de a afla este intuiþia, care îþi dezvãluie sensul, realitãþile ºi posibi-
litãþile ce se aflã dincolo de informaþia transmisã de simþuri. Intuiþia cerceteazã
ansamblul ºi cautã sã descopere modelul esenþial. Cel care preferã intuiþia ajunge
expert în descoperirea de noi posibilitãþi ºi cãi de a face lucrurile. Tipul intuitiv
apreciazã imaginaþia ºi inspiraþia.

Logicul faþã de emoþionalitate

Evaluarea informaþiilor se poate realiza fie pe cale logicã, fie prin afectivitate.
Gândirea logicã evalueazã informaþia ºi prezice consecinþele logice ale oricãrei
acþiuni sau alegeri. Când foloseºti gândirea decizi în mod obiectiv, pe baza cauzei
ºi efectului, iar decizia se ia analizând ºi cântãrind faptele, inclusiv realitãþile neplã-
cute. Oamenii care preferã gândirea logicã sunt în cãutarea unui standard obiectiv
al adevãrului. Ei exceleazã adesea în analiza obiectivã a situaþiilor de crizã.
Cealaltã cale de a decide este evaluarea afectivã, prin valoarea emoþionalã. Prin
emoþionalitate se ia în consideraþie ceea ce este important pentru tine sau pentru
16

alþii, fãrã sã se pretindã cã acest lucru este ºi logic. Decizia se ia pe baza valorilor
centrate pe persoanã: când iei o decizie ce te priveºte te întrebi cât te intereseazã
sau cât ai investit din tine în fiecare dintre posibilitãþile dintre care ai de ales. Cei
ce preferã aceastã cale aleg sã lucreze cu oamenii ºi tind sã devinã empatici, favo-
rabili ºi plini de tact. Termenul de emoþionalitate în acest context înseamnã a lua
decizii bazate pe valori: ce are valoare pentru mine (nu se referã numai la senti-
mente ºi deloc la stãri emoþionale).

Raþionalitate ºi organizare faþã de flexibilitate ºi spontaneitate

Dimensiunea orientãrii faþã de lumea exterioarã are ca faþete raþionalitatea faþã de
iraþionalitate, aspecte care intervin în descrierea stilului de viaþã pe care îl adopþi în
confruntarea cu lumea exterioarã ºi cum te orientezi în relaþie cu ea. Cei care adop-
tã o atitudine raþionalã, bazându-se fie pe gândirea logicã, fie evaluând cu ajutorul
valorilor, tind sã trãiascã într-un mod ordonat, planificat, sã-ºi regleze ºi sã-ºi con-
troleze viaþa. Când te bazezi pe raþiune îþi place sã iei decizii, sã ajungi la o în-
cheiere ºi apoi sã treci mai departe iar persoana este organizatã ºi vrea ca lucrurile
sã fie bine stabilite.
Celor care preferã aspectul iraþional le place sã trãiascã în mod flexibil ºi spon-
tan. Folosind cãile iraþionale, perceptive, poþi sã aduni informaþia pãstrând des-
chise opþiunile. Astfel de oameni cautã sã înþeleagã viaþa mai degrabã decât sã o
controleze; preferã sã rãmânã deschiºi experienþei, bucurându-se de ea ºi având
încredere în abilitatea de a se adapta momentului.
 17

Caracteristici comportamentale ale faþetelor celor 4 dimensiuni

În continuare vom da câteva descrieri ale comportamentelor caracteristice pentru

persoanele al cãror temperament este dominat de una sau de alta dintre faþetele
opuse descrise mai sus. Când le citiþi încercaþi sã determinaþi în ce mãsurã aceste
aspecte fac parte din felul dumneavoastrã de a fi. De asemenea, gândiþi-vã cã nu
este important numai sã facem diferenþe între oameni, este important sã le ºi fo-
losim, implicând oamenii în acele activitãþi care li se potrivesc.
Preferinþele care modeleazã orientarea faþã de realitatea imediatã ºi intervin
decisiv în stilul de viaþã sunt extraversia ori introversia:

Extravert Introvert

activ ºi sociabil reflexiv ºi retras în propriul teritoriu

interese largi interese profunde

în primul rând trãieºte, apoi înþelege mai întâi are nevoie sã înþeleagã, apoi trãieºte

îi place interacþiunea din lumea exterioarã interes pentru lumea interioarã, pentru concentrare

orientarea energiei este spre afarã orientarea energiei este spre interior

îºi descarcã emoþiile îºi înmagazineazã reacþiile

vorbãreþ ºi deschis

cautã noi experienþe evitã experienþele noi

îºi bagã nasul în treburile altora precaut faþã de „spaþiul altora”

poate cere în forþã un rãspuns poate pune în impas o situaþie prin tãcere

poþi sã ºtii întotdeauna cum stã

îi place sã întâlneascã oameni noi ºi are nevoie de introspectiv, are doar câþiva prieteni dar apropiaþi,
întâlniri publice distingând între prieteni ºi cunoscuþi

sociabil, prietenos evitã sã întâlneascã oameni noi

considerã cã viaþa netrãitã nu meritã examinatã considerã cã viaþa neexaminatã nu meritã sã fie trãitã
18

Preferinþe de comportament ºi decizie legate de dimensiunea logic faþã de afectiv:

Evaluare logicã Evaluare afectivã

„capul conduce inima” „inima conduce capul”

apreciazã logic, obiectiv apreciazã sentimentul ºi este mai degrabã subiectiv

este preocupat de dimensiunile interpersonale, de

preocupat de adevãr ºi principii generale
ceea ce trãiesc oamenii

poate reacþiona prea rece ºi lipsit de emoþii personal ºi orientat înspre oameni

impersonal ºi analitic

focalizat pe sarcini rãspunde nevoilor oamenilor

atribuie valoare pentru ceea ce este bine; întreabã:

apreciazã ceea ce este corect, drept, egalitatea
„Este oare bine? Ce simt în legãturã cu asta?”

lasã deoparte sentimentele personale poate pãrea lipsit de discernãmânt când se implicã

mai interesat de lucruri

în mod natural este prietenos ºi are dificultãþi în a fi

în afaceri este mai concis ºi priceput
concis ºi bun în afaceri

sentimentele sunt însã mai puþin dezvoltate intensitatea sentimentelor poate provoca indispoziþii

pune întrebãri ºi cautã probe încredere ºi acceptare a celorlalþi

îi place sã fie tratat cu cãldurã ºi prietenie, preferã

îi place sã fie tratat corect ºi imparþial
armonia

preferã consecvenþa
 19

Preferinþele legate de modul de a prelua informaþia depind de tipul senzorial

sau intuitiv:

Senzorialul Intuitivul

concret ºi realist abstract ºi idealist

faptele ºi datele sunt importante cautã înþelesuri ºi relaþii

percepe în termeni de modele, relaþii, perspective

percepe în termenii specificului
globale

focalizat pe prezent orientat spre viitor, schimbare, inovaþie

tolerant la monotonie ºi rutinã are nevoie de variaþie

atent la fapte estimeazã ºi aproximeazã detaliile faptelor

lucreazã constant ºi secvenþial lucreazã în explozii de energie, produce ciclic

preferã sã utilizeze deprinderi deja formate preferã sã acumuleze deprinderi noi

dominat de ceea ce se întâmplã viseazã la ceea ce ar putea fi

criticat adesea pentru cã „este de neclintit” criticat adesea cã este „cu capul în nori”

inventiv ºi original

relateazã faptele fãrã sã le interpreteze interpreteazã faptele

tendinþa de a fi competitiv tendinþa de a fi creativ

produce constant poate fi inconstant

orientat spre rezultate orientat spre idei

preferã instrucþiuni explicite preferã instrucþiuni generale

cautã mereu o cale mai bunã

20

Stilul de a interacþiona cu realitatea din jur þine de tendinþa de a fi raþional (or-

ganizezi informaþia), sau perceptiv (preiei informaþia ca atare):

Raþional Perceptiv

organizat, planificat, aºezat flexibil, spontan

decis, are nevoie de rigoare în relaþii, idei, evenimente nesigur

vrea sã lase lucrurile încheiate are nevoie de libertate ºi lipsã de constrângere

deschis faþã de ceea ce urmeazã sã se întâmple

apreciazã punctualitatea; timpul este vãzut din nu este punctual; timpul este vãzut din perspectiva
perspectiva preciziei oportunitãþii

îºi adunã forþele ºi rezolvã totul în ultimul moment,

apreciazã pregãtirile; þine cont de termene limitã
ignorã uºor termenele limitã

poate fi încãpãþânat ºi unidirecþionat se poate implica în mai multe direcþii simultan

îi place sã fie lider

munceºte pentru a face lucrurile conform planului admite ca situaþiile sã se dezvolte în afara planului

mai degrabã este decis decât curios mai degrabã curios decât decis

urmãreºte sã nu-i lipseascã nimic

îi place sã ducã lucrul la bun sfârºit îi place sã înceapã ceva nou

ia decizii uºor lasã sã se întâmple lucrurile

nu îl sperie surprizele

linii directoare cu mulþi „trebuie” tolerant ºi flexibil, uneori schimbãtor

nu-i plac evenimentele neplanificate îi plac evenimente neplanificate

sistematic deschis la schimbare

 21

Tipuri de temperamente rezultate din funcþionarea combinatã

a unora dintre modalitãþi

Asocierea specificã a acestor modalitãþi conduce spre o tipologie temperamentalã

în care existã puncte forte ºi limite, orientãrii extraverte, respectiv introverte cu
cele patru modalitãþi de preluare, respectiv procesare a informaþiei.
Tipul de temperament depinde ºi de modul cum se asociazã în comportament
aceste preferinþe descrise. Mai jos vom prezenta ceea ce se întâmplã în combinarea
a câte douã dimensiuni din cele 4 descrise.
Preferinþa spre modul senzorial/practic ºi raþional/organizat:
• Combinaþia duce la un dezvoltat simþ al datoriei.
• Persoanele cu acest temperament sunt aºezate, ascultãtoare ºi doresc în primul
rând sã fie de folos grupurilor sociale cãrora le aparþin.
• Se simt cel mai bine când au obligaþii; vor sã fie cei care poartã grija întregii lumi.
• Se simt mai bine atunci când dau decât când primesc.
• Este cel mai responsabil dintre temperamente ºi adesea devine coloana vertebralã
a majoritãþii instituþiilor (familie, organizaþie, club, bancã, bisericã, naþiune).
• Sunt cunoscuþi ca „tradiþionaliºti” ºi „stabilizatori”.
• Din perspectiva defectelor sunt: relativ rigizi; pot face lucruri eronate sau ne-
drepte; sunt mereu gata sã critice greºelile; vãd mai ales partea negativã nu ºi pe
cea pozitivã; se apãrã când greºesc în stilul „ªeful, sistemul… m-au determinat
sã o fac”.
Preferinþa spre modul senzorial ºi flexibil, spontan:
• Combinaþia duce la un interes pentru bucuriile vieþii ºi distracþie.
• Tipul senzorial ºi perceptiv vrea sã fie angajat într-o anume direcþie, un sens dat.
• Sunt plictisiþi adesea de situaþia datã; adesea sunt spontani ºi impulsivi.
22

• Preferã sã lucreze mai ales în situaþiile de crizã, pe care le conduc bine în prac-
ticã, pe cãi stabilite.
• Sunt cunoscuþi drept „cei care rezolvã problemele”, „negociatori”.
• Din perspectiva defectelor sunt: capabili sã creeze probleme de nerezolvat; se
plictisesc uºor; au capacitate scãzutã sã realizeze ceva de la un capãt la altul ºi
au o înþelegere foarte vagã a autoritãþii.
Preferinþa spre modul intuiþie imaginativã ºi evaluare raþional-logicã:
• Combinaþia duce la un interes pentru putere ºi intelect. Sunt cunoscuþi pentru
dorinþa de putere, nu neapãrat asupra oamenilor, ci putere asupra mediului
înconjurãtor.
• Doresc sã fie capabili sã înþeleagã, sã controleze, sã prezicã ºi sã explice reali-
tatea.
• Acest lucru face ca acest tip de temperament sã predomine la oamenii de ºtiinþã
din domeniul ºtiinþelor naturale.
• Le place teoria abstractã ºi construiesc planuri mãreþe pentru viitor.
• Doresc sã fie cunoscuþi pentru competenþa lor.
• Sunt cunoscuþi ca „vizionari”.
• Din perspectiva defectelor: îi poate scãpa imediatul datoritã plãcerii pentru
„gimnastica mentalã”; nu pot da un rãspuns simplu, ci întotdeauna complex ºi
teoretic; impersonali ºi detaºaþi; doar ei determinã ºi definesc „competenþa”
Preferinþa spre modul intuiþie imaginativã ºi emoþionalitate evaluativã:
• Combinaþia conduce la persoane care sunt în cãutarea autenticitãþii ºi a reali-
zãrii personale. Cautã sensuri. Doresc sã devinã aºa cum sunt în realitate.
• Este cel mai idealist ºi romantic dintre temperamente.
• Au o mare capacitate de ascultare empaticã.
• Adesea au o abilitate verbalã înnãscutã.
• Sunt cunoscuþi drept „catalizatori”.
 23

Autoevaluarea

1. Încercaþi sã rãspundeþi la aceste patru întrebãri, apoi verificaþi acurateþea rãspun-

surilor.
2. Cum funcþioneazã dimensiunea senzorialitate în raport cu realitatea?
3. Organizarea logicã a informaþiei ºi deciziile în funcþie de cauzalitate depind de dez-
voltarea ……………………………….?
4. Cum este structurat temperamentul celor care sunt buni organizatori ºi þin la tradiþii?

•
Din perspectiva defectelor sunt: grijulii, gata sã salveze pe oricine; se învino-
vãþesc prea uºor; evitã conflictul; poartã picã; se zbat când are cineva probleme.
3. Aspecte aplicative în relaþia didacticã

Punctele forte în cadrul acþiunilor didactic-educaþionale

În cadrul relaþiilor didactic-educaþionale fiecare temperament poate avea funcþie

constructivã:
Persoanele care funcþioneazã predilect prin asocierea dintre senzorial ºi raþional
sunt tradiþionaliste ºi au un efect stabilizator. Au drept caracteristici forte faptul cã
sunt compatibile cu regulile, normele, standardele, cu politicile ºi procedurile; au
o abordare retrospectivã în rezolvarea de probleme.
Indivizii care funcþioneazã predilect prin asocierea dintre senzorial ºi perceptiv
sunt negociatori buni ºi, în general, sunt cei care rezolvã problemele. Au drept ca-
racteristici faptul cã sunt de regulã orientaþi spre o activitate; sunt reactivi; le place
schimbarea ºi varietatea ºi sunt eficienþi în situaþii de crizã ºi pericol.
Indivizii care funcþioneazã predilect prin asocierea dintre intuitiv ºi logic sunt
vizionari ºi au drept caracteristici puternice faptul cã le place sã creeze, sã proiec-
teze ºi sã construiascã; au nevoie sã le fie recunoscutã competenþa.
Indivizii care funcþioneazã predilect prin asocierea dintre intuitiv ºi afectiv sunt
catalizatori excelenþi, fiind orientaþi spre oameni, eficienþi în alianþe ºi coaliþii, cu
deprinderi de comunicare foarte bune.
 25

Punctele forte ca stil de coordonare ºi conducere a clasei

De regulã, profesorii, chiar dacã nu au în fiºa postului atribuþii de conducere ca

atare, ei „conduc”, direcþioneazã, rãspund de un grup de ºcolari.
Ca stil de conducere existã un specific comportamental al fiecãruia dintre tipu-
rile temperamentale.
Ca tendinþã dominantã, tradiþionaliºtii ºi stabilizatorii doresc apartenenþã, deci
preþuiesc armonia ºi serviciile; sunt ordonaþi, realiºti, dependenþi, înþeleg ºi pãs-
treazã valorile instituþionale; aºteaptã de la ceilalþi sã fie realiºti, oferã stabilitate ºi
structurã; ca ºefi, tind sã rãsplãteascã mai ales instituþional decât personal ºi mai
uºor criticã greºelile decât sã rãsplãteascã îndeplinirea sarcinilor.
Cei care au temperament de rezolvator de probleme ºi negociator doresc liber-
tate ºi acþiune; lucreazã cu probleme realiste, sunt flexibili ºi deschiºi; o astfel de
persoanã doreºte sã-ºi asume riscuri; deºi este un bun negociator, poate fi perceput
ºi ca indecis în hotãrâri; este provocat de încurcãturi, dar nu pe termen lung; este
foarte bun la planuri verbale ºi proiecte pe termen scurt.
Persoanele care funcþioneazã predilect pe tipologia temperamentului viziona-
rilor doresc competenþã ºi cunoaºtere; în context, un astfel de lider lucreazã bine
cu idei ºi este intrigat ºi provocat de enigme; vede sistematic relaþiile; este focalizat
pe posibilitãþi, îi place sã înceapã proiecte, dar este mai puþin bun la realizarea de
la un capãt la altul a planului; nu este totdeauna conºtient de sentimentele altora;
este sensibil la idei noi.
Persoanele cu temperament de catalizatori cautã înþelesuri ºi autenticitate: ca
lideri sunt simpatetici ºi vãd posibilitãþile oamenilor sau instituþiilor; comunicã
aprecierea, entuziasmul, aprobarea; sunt foarte sensibili la tranzacþiile interperso-
nale; înþeleg lucrurile foarte personalizat ºi au nevoie de libertate de miºcare.
26

Efecte ale temperamentului în situaþii concrete de interrelaþionare

în actul didactic-formativ

Este important sã ºtim cum suntem noi ºi, mai ales, cum sunt cu adevãrat ºcolarii
cu care lucrãm în actul didactic pentru a nu interpreta greºit unele tendinþe care
sunt naturale pentru cei care au un anumit temperament, dar care, pentru un nea-
vizat pot pãrea obrãznicii, sfidãri, conduite nelalocul lor etc.
În situaþiile de relaþionare ºi de activitate comunã, fiecare dimensiune aduce un
câºtig substanþial prin caracteristici care ne sunt proprii ºi care îi diferenþiazã de
ceilalþi. Iatã câteva aspecte prin care puteþi recunoaºte cu uºurinþã temperamentul
ºi îl puteþi folosi în favoarea actului didactic, a desfãºurãrii bune a activitãþii elevii
cu care lucraþi, observând imparþial comportamentul acestora.
Extraverþilor le place varietate ºi acþiunea; relaþioneazã bine cu ceilalþi; uneori
sunt nerãbdãtori în sarcinile monotone; le place sã vorbeascã la telefon; le place sã
aibã oameni împrejur; acþioneazã de obicei repede, uneori fãrã sã gândeascã; le
place sã înveþe ceva nou discutând cu oamenii.
Introverþilor le place liniºtea pentru a se putea concentra; au dificultãþi în a-ºi
aminti feþe ºi nume; pot lucra la ceva mult timp fãrã sã se întrerupã; îi intereseazã
ideea din spatele a ceea ce au de fãcut; nu le plac întreruperile datorate telefonului;
gândesc înainte de a acþiona; preferã sã lucreze singuri; au tendinþa de a alege
comunicarea în scris; preferã sã înveþe citind nu vorbind.
Senzorialii sunt conºtienþi de unicitatea oricãrui eveniment; se concentreazã pe
ceea ce fac în prezent; le plac cãile stabile; le place sã aplice ceea ce au învãþat;
lucreazã calm fãcându-ºi o imagine realistã despre cât au de lucru; sunt atenþi la
fapte; ajung progresiv la o concluzie; pentru cã nu sunt prea des inspiraþi nici nu
cred în inspiraþii; pot fi buni în munca de precizie; pot simplifica prea mult o
sarcinã; acceptã realitatea curentã.
 27

Intuitivii sunt mereu conºtienþi de noile provocãri ºi posibilitãþi; se concen-

treazã pe felul cum pot sã îmbunãtãþeascã lucrurile; nu le place sã facã mereu
acelaºi lucru; le place sã câºtige noi îndemânãri; lucreazã cu oscilaþii între energie,
entuziasm ºi perioade mai lente; pot sãri repede la concluzii; îºi urmeazã inspiraþi-
ile; nu le place sã piardã timp pentru precizie; pot complica prea mult o sarcinã; se
intereseazã de ce lucrurile sunt cum sunt.
Logicii sunt buni în a pune lucrurile în ordine; rãspund mai mult la ideii decât
la sentimente; anticipeazã ºi prevãd consecinþele logice ale alegerilor; au nevoie sã
fie trataþi corect; tind sã fie fermi ºi încãpãþânaþi; sunt capabili sã reprime sau sã-i
pedepseascã pe ceilalþi când este necesar; pot rãni sentimentele celorlalþi fãrã sã
ºtie; au talent în a analiza o problemã sau situaþie.
Afectivilor le place armonia ºi fac totul ca sã o realizeze; rãspund la valorile
celorlalþi la fel de mult ca la gândurile acestora; sunt buni în a vedea efectele
alegerilor asupra oamenilor; au ocazional nevoie de lãudã; tind sã fie simpatetici;
nu le place sã spunã lucruri neplãcute; le place sã facã plãcere oamenilor; sunt
interesaþi mai mult de oameni ºi nu de munca acestora.
Raþionalilor le place cel mai mult când lucreazã dupã un plan; le place sã aºeze
ºi sã termine lucrurile; pot decide prea repede; nu le place sã întrerupã ceea ce au
de fãcut pentru altceva urgent; tind sã fie satisfãcuþi când ajung la o concluzie
raþionalã asupra unui lucru, unei situaþii, unei persoane; vor doar esenþialul pentru
a-ºi începe munca; ca agende de acþiune folosesc liste.
Perceptivilor nu le pasã dacã lasã lucrurile deschise sau de schimbãrile de ultim
minut; se adapteazã bine la situaþii în schimbare; pot avea dificultãþi în luarea
deciziilor, având sentimentul cã nu au niciodatã suficientã informaþie; pot începe
prea multe proiecte ºi au dificultãþi în a le termina; duc lucrurile la bun sfârºit în
ultimã instanþã sau la presiunea termenului limitã; pot amâna sarcinile neplãcute;
utilizeazã liste ca sã-ºi aminteascã de toate lucrurile pe care le au de fãcut în ziua
respectivã.
28

Utilizarea tipului de temperament pentru optimizarea rezolvãrii de probleme

Pentru a optimiza capacitatea proprie de a rezolva probleme ºi a elabora planuri,

acþiuni, rezolvãri de situaþii dificile, este important sã vã folosiþi pe deplin atât ra-
þionalitatea, cât ºi percepþia lucrurilor, sã vã folosiþi toate capacitãþile descrise, fie-
care cu scopul potrivit. Aceastã îndemânare se poate forma ºi îmbunãtãþi prin prac-
ticã. Odatã formatã la propria persoanã, pe termen lung, veþi fi capabili sã formaþi
ºi elevii în acest fel.
De obicei, alegem o soluþie sau un mod de soluþionare care este la îndemâna
modului temperamental obiºnuit al fiecãruia. De acum înainte, când aveþi o pro-
blemã de rezolvat, o decizie de luat sau o situaþie de tratat, încercaþi sã exersaþi
atent fiecare dintre cele 4 proceduri posibile; în acest mod fiecare tip de preluare ºi
prelucrare de informaþii îºi poate aduce propria contribuþie, fãrã a vã concentra pe
aspectele care le-ar face sã fie disjuncte.
Începeþi cu procesele perceptive – respectiv încercaþi sã vã utilizaþi senzoriali-
tatea ºi apoi intuiþia – pentru cã, în mod normal, senzorialitatea ºi intuiþia ar tre-
bui sã intre în joc înaintea raþionalizãrii prin judecatã logicã sau evaluare valoricã.
Ignorarea oricãreia dintre aceste posibilitãþi poate conduce la dificultãþi. Senzo-
rialii se pot fixa pe o soluþie falsã pentru cã pot sã presupunã cã nu poate exista o
alta mai bunã. Intuitivii îºi pot baza o decizie pe câteva posibilitãþi fãrã a descoperi
faptele care pot face ca, în realitate, deciziile sã fie improbabile. Logicii pot sã
ignore valorile umane. Afectivii pot ignora consecinþele logice ale acþiunilor.
Utilizând toate cele 4 posibilitãþi, veþi învãþa tot mai mult despre cele care nu
reprezintã posibilitãþile dumneavoastrã naturale. De exemplu, dacã afectivitatea
este procedeul temperamental favorit, folosirea gândirii logice vã va evidenþia toate
consecinþele unui act ºi veþi putea constata cum, uneori, cu cele mai bune intenþii,
poþi acþiona greºit dacã nu le filtrezi prin gândirea logicã. Dacã gândirea logicã este
procedeul temperamental favorit, folosirea afectivitãþii vã poate face sã înþelegeþi
 29

valorile celorlalþi ºi, astfel, sã vã explicaþi de ce uneori întâmpinaþi atâta opoziþie

deºi deciziile pe care le luaþi sunt absolut „logice”.
Acest antrenament nu este deloc simplu. Veþi întâmpina greutãþi. Dificultatea
unora dintre paºi provine din faptul trebuie sã dispuneþi de punctele forte ale
tipurilor temperamentale opuse. De aceea, când problema pe care o aveþi de rezol-
vat este importantã, este o dovadã de înþelepciune sã consultaþi pe cineva care dis-
pune de aceste puncte forte în mod natural. Este într-adevãr ºocant sã constaþi cât
de diferit poate sã arate o situaþie datã în ochii unei persoane cu un temperament
opus; acest lucru vã va ajuta sã înþelegeþi ºi sã folosiþi aspectele neglijate pânã acum.
Folosiþi-vã senzorialitatea pentru:
• a vã confrunta cu faptele;
• a aprecia exact o situaþie;
• a aprecia ce au fãcut ceilalþi concret (ce au lucrat, ce nu au lucrat etc.);
• a nu vã lãsa pradã reveriilor ºi nici sentimentelor care vã împiedicã sã vedeþi
realitatea;
• a vã întreba cum ar arãta situaþia pentru un observator imparþial.
Folosiþi-vã intuiþia pentru:
• a explora toate posibilitãþile, toate modurile în care aþi putea schimba o situaþia,
cum v-aþi putea descurca ºi atitudinile oamenilor faþã aceasta;
• a abandona presupunerea naturalã cã aþi fãcut singurul lucru evident corect;
• a vã întreba cum se leagã aceastã problemã de altele;
• a imagina cea mai bunã soluþie posibilã.
30

Folosiþi-vã gândirea logicã pentru:

• a face o analizã personalã a cauzei ºi efectului;
• a examina toate consecinþele unei soluþii alternative, atât pozitive cât ºi negative;
• a încerca sã þineþi cont de întregul cost al fiecãrui lucru;
• a examina orice idee pe care tindeþi sã o sprijiniþi din loialitate faþã de cineva, din
plãcerea pentru ceva anume, din refuzul de a vã schimba opiniile sau atitudinile.
Folosiþi-vã afectivitatea pentru:
• a cântãri corect cât de mult înseamnã lucrurile care vor fi câºtigate sau pierdute
prin fiecare dintre alternative;
• a nu lãsa ceea ce este temporar sã depãºeascã în importanþã ceea ce este perma-
nent, oricare ar fi perspectiva imediatã, fie agreabilã, fie dezagreabilã;
• a include sentimentele celorlalþi ºi propriile sentimente, ca fapte care trebuie
respectate.

Modalitãþi pozitive de relaþionare între temperamente

Fiecare dintre aceste temperamente are limite, dar ºi avantaje. În situaþiile de viaþã
este important ca, în dinamica relaþiilor sociale, sã se aibã în vedere complementa-
ritatea în actul de decizie, în alcãtuirea unui grup, în organizarea unor acþiuni com-
plexe etc.
Orice relaþie trebuie conceputã ºi începutã pornind de la acceptarea faptului cã
persoana este diferitã ºi are dreptul sã rãmânã diferitã; dar ºi cu bunãvoinþa de a ne
concentra pe virtuþile ºi nu pe slãbiciunile temperamentului celuilalt.
Nu existã combinaþii bune sau rele ale temperamentelor în relaþiile interumane.
Fiecare combinaþie particularã are setul ei unic de probleme ºi bucurii.
Oamenii care au preferinþe asemãnãtoare pot comunica uºor ºi împart valori
comune, dar împart ºi aceleaºi „pete oarbe”, limite.
 31

Când preferinþele sunt opuse, este nevoie sã munceºti mai mult pentru a putea
comunica ºi lucra împreunã, dar, în acelaºi timp, pe termen lung, existã ºi benefi-
ciul de a învãþa câte ceva din felul altuia de a fi. Diferenþele dintre extraversie ºi
introversie, diferenþele dintre raþiune ºi percepþie pot fi folosite constructiv.
Extraverþii au nevoie de introverþi pentru a rãmâne focalizaþi pe relaþie ºi a nu
fi uºor sustraºi de interese exterioare. Introverþii au nevoie de extraverþi pentru a
se exterioriza ºi a realiza un contact mai larg cu lumea, astfel încât sã cunoascã ºi sã
se facã cunoscuþi.
Tipul raþional are nevoie de tipul perceptiv pentru a rãspunde necesitãþilor ºi ce-
rerilor momentului, inclusiv celor legate de joc ºi distracþie. Perceptivii au nevoie de
tipul raþional pentru a rãmâne stabili ºi organizaþi în vederea îndeplinirii sarcinilor.
Tipul intuitiv are nevoie de tipul senzorial pentru:
• a considera faptele pertinente
• a înfrunta realitatea unei situaþii
• a folosi experienþa în probleme
• a citi detaliile subtile dintr-un contract
• a se concentra pe ceea ce nevoie de atenþie la momentul respectiv
• a urmãri esenþialul
• a înfrunta dificultãþile cu realism
• a fi conºtient de bucuriile prezentului
Tipul senzorial are nevoie de tipul intuitiv pentru:
• a lua în considerare noile posibilitãþi
• a citi semnele schimbãrilor ce urmeazã sã vinã
• a se orienta spre pregãtirea viitorului
• a pãstra în minte imaginea ansamblului
• a anticipa tendinþe
• a înþelege cã meritã sã munceºti pentru bucuriile viitorului
32

Tipul afectiv are nevoie de tipul logic pentru:

• a analiza consecinþe ºi implicaþii
• a organiza
• a depista dinainte lipsurile
• a reforma ceea ce necesitã reformare
• a se þine consecvent de o politicã
• a cântãri „legea ºi evidenþa”
• a concedia oamenii când este necesar
• a sta ferm împotriva opoziþiilor
Tipul logic are nevoie de tipul afectiv pentru:
• a convinge
• a împãca
• a prevedea cum vor simþi ceilalþi
• a trezi entuziasm
• a preda
• a vinde
• a aprecia ceea ce este drept
• a-l aprecia pe cel ce gândeºte

Autoevaluare

Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri ºi apoi verificaþi acurateþea rãspunsului.

1. Cum putem realiza un dialog constructiv cu un introvert, dacã suntem o persoanã
extravertã?
2. Care este aportul intuitivului în rezolvarea de probleme?
3. De ce o echipã de conducere formatã dintr-o persoanã cu gândire logicã ºi o persoanã
cu sensibilitate afectivã poate obþine rezultate, dar ºi o atmosferã de lucru relativ
netensionatã ºi armonioasã în rezolvarea unor sarcini?
Exerciþii practice I

Exemple privind integrarea armonioasã a aportului fiecãrui temperament în rezol-

varea de probleme.

Joc de rol

Intraþi în urmãtoarele situaþii ºi încercaþi sã interpretaþi rolurile celor 5 personaje

mai întâi aºa cum sunt descrise, apoi încercând sã rejucaþi scena alegându-vã un alt
tip de temperament.

Situaþia I
Într-o dimineaþã de luni directorul ºcolii i-a convocat pe cei 4 profesori care aveau
drept responsabilitate derularea unor programe sã le anunþe închiderea unuia din-
tre acestea care aducea un venit suplimentar cadrelor didactice.
Profesorul A.B. ºi-a pierdut calmul ºi a întrebat ce se poate face pentru cei care
îºi pierd o sursã de venit.
Profesorul C.D. ºi-a pãstrat sângele rece ºi pãrea cã nu se implicã, dar a remar-
cat cã închiderea centrului va schimba radical planurile de viitor ale ºcolii.
Profesorul D.E. s-a îngrijorat ºi a susþinut cã schimbarea îi va indispune pe toþi
ceilalþi salariaþi; apoi a fãcut o listã a numeroaselor disfuncþii care vor apãrea odatã
cu închiderea centrului.
Profesorul F.G. s-a înfierbântat ºi a vrut sã meargã imediat la inspectorat pen-
tru a gãsi o cale sã rezolve problema.
Nu a fost deloc uºor sã se ajungã la o înþelegere datoritã diferenþei atât de mari
între atitudinile celor patru. Confruntarea cu cele patru puncte de vedere i-a creat
34

directorului general o perspectivã mai largã asupra situaþiei, respectiv s-a lãmurit
cã problema avea mai multe faþete:
1. situaþia personalului care pierdea o sursã de venit (contribuþia temperamentu-
lui intuitiv ºi afectiv);
2. modul în care vor fi afectate planurile de viitor ale ºcolii (temperamentul intui-
tiv ºi logic);
3. eventualele disfuncþii în activitatea ºcolii (temperamentul senzorial ºi raþional);
4. posibilitatea unei soluþii practice prin care sã se poatã evita închiderea progra-
mului (temperamentul senzorial ºi perceptiv).

Situaþia II
O ºcoalã cu program de internat planificase sã-ºi renoveze cantina. Responsabilul
de proiect, o persoanã cu un temperament introvert intuitiv ºi logic, i-a convocat
pe cei patru reprezentanþi ai salariaþilor la o discuþie pe aceastã temã. Planurile de
renovare fuseserã distribuite anterior, iar acum aºtepta punctele lor de vedere.
Reprezentanta A. susþine cã aceastã cantinã trebuie sã devinã un loc plãcut în
care sã se poatã lua civilizat masa. Aspectele practice ale proiectului nu o intere-
seazã deloc. Se referã mai ales la felul în care trebuie decorat spaþiul ca oamenii sã
poatã conversa în spaþii restrânse: ar fi recomandate mesele mici, nu cele mari pen-
tru cã scopul pauzei de prânz este refacerea emoþionalã a oamenilor, care se pot
întoarce la muncã cu forþe noi.
Reprezentantul B. susþine cã totul trebuie gândit din perspectiva viitorului. În-
cepe sã critice anumite aspecte din proiect ºi propune idei mai rezonabile: cantina
trebuie mãritã pentru a adãposti mai multe persoane, elevi ºi profesori, în eventua-
litatea cã programul de internat s-ar extinde.
Reprezentanta C. este indispusã chiar de ideea schimbãrii. Cantina este demo-
datã ºi veche, dar practic lucrurile merg bine ºi faptul cã existã de atâta vreme dã
 35

tuturor, profesori ºi elevi, un sentiment de siguranþã, stabilitate. Agitaþia fãrã rost

cu renovarea i-ar da probabil peste cap ºi o cantinã modernã, însã rece, nu le asig-
urã aceeaºi atmosferã familiarã. De fapt, se pot aduce îmbunãtãþiri cantinei fãrã a o
renova din temelii ºi propune un subcomitet care sã se ocupe de acest lucru.
Reprezentantul D. susþine cã aceastã cantinã trebuie sã devinã un spaþiu cu ade-
vãrat atrãgãtor în care salariaþii sã se poatã relaxa ºi distra. Sugereazã construirea
unui bar cu scaune mobile, adãugarea unor mese de ping-pong ºi de biliard. Astfel
cã poate deveni un loc unde profesorii ºi elevii sã poate interacþiona mai spontan,
sã se poatã întâlni, miºca puþin în timpul pauzei de masã, nu numai sã mãnânce.
Responsabilul de proiect este un intuitiv–raþional aºa cã, deºi are tendinþa de a
fi de acord cu sugestiile celuilalt intuitiv–raþional, acordã atenþie ºi sugestiilor care
vin de la celelalte temperamente, tocmai pentru cã ºtie câte ceva despre tipurile
temperamentale.
Proiectul final a luat în considerare:
1. dorinþa lui A. (intuitiv–afectiv) de a se crea o atmosferã propice relaxãrii ºi
apropierii dintre oameni, astfel cã urma sã se construiascã un spaþiu adecvat la
un capãt al sãlii;
2. dorinþa lui B. (intuitiv–logic) de a se ajusta planurile pentru a se crea posibili-
tatea unei viitoare extinderi;
3. dorinþa lui C. (senzorial–raþional) ca proiectul sã fie rediscutat înainte de de-
cizia finalã (dupã aceea reprezentanta C. a înþeles necesitatea renovãrii cantinei
ºi a adus ºi sugestii practice pentru ca trecerea de la vechi la nou sã nu producã
bulversãri);
4. dorinþa lui D. (senzorial–perceptiv) ca oamenii sã se distreze ºi sã fie activi,
adãugându-se în proiect încã o salã cu bar ºi jocuri sportive de interior.
Astfel cã, în final, toþi au simþit cã au obþinut ceea ce considerau important ºi
fiecare a susþinut proiectul cu entuziasm ºi a sprijinit chiar ºi ideile celorlalþi.
36

10 principii psihologice care permit un dialog eficient

Eficienþa în relaþiile interpersonale înseamnã a avea capacitatea de a dirija fãrã a-l

frustra pe celãlalt, ceea ce implicã dezvoltarea unei serii de abilitãþi care asigurã
succesul în relaþie:
1. sã-þi formezi abilitãþi de a analiza ºi înþelege relaþiile interpersonale;
2. sã poþi sã rezolvi conflicte ºi sã negociezi neînþelegerile;
3. sã rezolvi problemele din relaþiile interpersonale;
4. sã fii mai deschis ºi abil în comunicare;
5. sã fii mai popular ºi prietenos, implicat în mod echilibrat în relaþie;
6. sã ai mai mult tact (delicat, atent, politicos);
7. sã fii pro-social ºi sã te integrezi armonios în grup;
8. sã fii mai cooperant, participativ, serviabil, de nãdejde, îndatoritor;
9. sã fii mai democratic în relaþiile de afaceri, în modul de a te purta cu ceilalþi, în
modul de a-i trata;
10. sã fii mai puþin marcat de probleme personale în relaþiile cu ceilalþi.
Având în vedere aceste capacitãþi care se pot forma, dacã partenerul de discuþie
sau rezultatul discuþiei cu el prezintã pentru tine un interes deosebit, trebuie sã te
strãduieºti sã comunici cât mai eficient cu putinþã.
Analizând situaþia din perspectiva experienþei proprii, îþi poþi da seama dacã dia-
logul este scurt-circuitat de factori personali, de atitudinea celuilalt, de condiþiile în
care se desfãºoarã discuþia sau de o combinaþie a mai multor factori de acest tip.
 37

Aspecte care ne împiedicã sã relaþionãm armonios

1. Nu este adevãrat ceea ce se spune. Adevãrat este ceea ce se aude! Din ceea ce
spui, partenerul aude ceea ce este dispus psihologic sã audã.
2. Comunicarea decurge pe douã planuri, planul conþinutului ºi al relaþiei; planul
relaþiei defineºte planul conþinutului. Când planul relaþiei este serios perturbat,
nu încercaþi sã faceþi loc planului conþinutului (informaþiei); încercaþi sã vã co-
nectaþi prin planul relaþiei utilizând în primul rând limbajul non-verbal, al tru-
pului (mimicã, gesticã, intonaþie).
3. Nu existã nicio garanþie cã interlocutorul aude ceea ce vrem sã spunem!
Adoptând o atitudine binevoitoare, permisivã, îl ajutãm pe interlocutor sã-ºi
amelioreze sentimentul de stimã de sine periclitat, condiþie care face posibilã con-
tinuarea comunicãrii reale.
Calea dialogului autentic o gãsesc cei care manifestã un interes real pentru per-
soana cu care vorbesc: atitudine binevoitoare ºi permisivã, receptivitate faþã de
semeni; ºi nu a impune celorlalþi voinþa proprie pentru cã, astfel, implicit, le
conteºti orice valoare.
4. Comunicarea eficientã însemnã sã respecþi imaginile interlocutorului. Este vor-
ba despre imaginile legate de lumea înconjurãtoare; imagini încãrcate emoþio-
nal pentru cã þin de experienþa de viaþã a persoanei; cu cât o imagine este mai
încãrcatã de mai multe energii ºi emoþii, cu atât, va fi mai dificil sã renunþe la ea,
sã o schime. Dacã investiþia afectivã în vechea imagine, punct de vedere, pãrere,
este mai mare, cu siguranþã va interveni o reacþie de apãrare a acesteia, de rezis-
tenþã la schimbare, la nou.
5. Când încerci sã faci pe cineva sã renunþe la propriile idei ºi sã adopte o altã
pãrere, însemnã cã persoana respectivã trebuie sã renunþe la o imagine formatã;
38

trebuie ales momentul cel mai potrivit (dacã nu este frântã de obosealã, abãtutã,
suprasolicitatã, în stare de excitaþie emoþionalã etc.). De asemenea, este bine sã
ne gândim ºi invers: cât de dispuºi am fi noi înºine sã acceptãm o pãrere, ima-
gine din partea acelei persoane.
Acceptarea noului se face prin consum de energie nervoasã. Nu este posibilã în
mod real „obiectivitatea”, pentru cã creierul este construit sã perceapã în mod con-
ºtient un lucru, doar dupã ce acesta a primit o coloraturã afectivã: este sau nu noua
idee, imagine, opinie pe placul stãrii afective, sufleteºti de moment?
Observãm deci ca regulã: cu cât o persoanã îºi conservã mai bine starea eului de
tip A, raþional ºi adult, cu atât este mai capabilã sã neutralizeze efectul intervenþiei
afectivitãþii.
6. Cu cât o persoanã ia decizii mai multe prin prisma unei imagini, pãreri, opinii
stabilizate, cu atât îi va fi mai dificil sã renunþe la imaginea respectivã, înlo-
cuind-o cu alta nouã.
7. Pentru a comunica eficient ºi complet mesajul, poþi sã foloseºti tehnici de con-
trol al reacþiei celuilalt, tehnici de tip feedback: parafrazarea, întrebãri directe
sau indirecte, întrebãri sugerate, ascultarea activã.
8. Cu cât partenerii de discuþie se pot manifesta mai liber unul faþã de celãlalt, cu atât
mai limitatã este apariþia unor perturbãri fiziologice ºi psihologice în comunicare.
9. Sinceritatea în comunicare poate fi perturbatã, din punct de vedere psihologic,
de factori personali precum: o atitudine de apãrare faþã de interlocutor (pentru
cã adevãrul ar putea sã-mi dãuneze, sau din cauza lipsei de încredere în celãlalt);
o aversiune faþã de unele categorii de persoane (de exemplu strãini etc.); senti-
mente ºi motivaþii mai puþin clare precum: culpabilitatea, condiþia de victimã,
sentimentul de inferioritate, nesiguranþa personalã, dezinteresul etc.
 39

În general, dacã încrederea nu este suficient de puternicã ºi reciprocã, încre-

derea în tine însuþi ºi încrederea în celãlalt, intervine o stare de neautentic ºi de ten-
siune, de crispare care submineazã posibilitatea comunicãrii reale, pentru cã orice
reacþie de apãrare antrenatã de lipsa de încredere aduce, în plan personal, modi-
ficãri fiziologice ºi psihologice: contracþia uneori imperceptibilã a muºchilor, blo-
carea involuntarã a gândirii ºi simþurilor ºi influenþarea nefavorabilã a circulaþiei
ºi respiraþiei.

Mesaje negative ºi mesaje pozitive

Vom prezenta mai jos o serie de prejudecãþi formate în noi înºine în urma asimi-
lãrii constante a unor serii repetitive de mesaje negative de-a lungul vieþii.
De obicei, prin astfel de mesaje implicite sau explicite, oamenii pun în joc ex-
presia propriilor frustrãri ºi nereuºite ºi, astfel, cel mai adesea pot fi întâlnite în ceea
ce transmit pãrinþii copiilor, în opinia comunitarã transmisã membrilor ei, care „au
menirea de a reuºi”, transmisã de „pedagogii” ocazionali ºi chiar în „înþelepciunile
curente” vehiculate drept sfaturi de bun simþ.
Toate au în comun faptul cã au la origine visele care au rãmas nerealizate ºi fan-
tasmele pe care respectivii ºi le-au reprimat. Mesajele verbalizate în sfaturi de di-
verse tipuri sunt adesea dublate ºi de o încãrcãturã de comunicare non-verbalã care
le adânceºte efectul contagios, inconºtient, asupra interlocutorului. Expuºi con-
tinuu la astfel de mesaje, încã de foarte mici, dinainte de a ne fi format capacitatea
de a reflecta, ele ajung sã se infiltreze în mintea noastrã, devin un fel de instanþã
interioarã de judecatã, care ne dominã atunci când evaluãm o situaþie, când încer-
cãm sã gãsim în noi forþa ºi mijloacele de a face faþã unei condiþii de incertitudine.
Singurul mod de a anihila acest adevãrat set de frâne interioare este contraca-
rarea lui cu setul de afirmaþii complementare sau opuse care întãresc independenþa
personalã, încrederea în sine, autonomia personalã.
40

Prejudecãþi nãscute din „mesaje negative” ºi contrabalansarea lor:

Prejudecãþi interioare care ne împiedicã sã avem Ce trebuie sã ne spunem atunci când, automat ne vin
încredere în propria capacitate de a rezolva o situaþie: în minte prejudecãþile:

Nu existã! Existã!
Nu fi tu însuþi! Îndrãzneºte sã fii tu însuþi!
Nu face pe grozavul! Afirmã-te!
Nu fi puternic! Fii puternic, în acord cu situaþia în care eºti!

Nu acþiona! Îndrãzneºte sã acþionezi!

Nu-þi asuma riscuri! Asumã-þi riscuri bine evaluate!
Ia cât mai puþine iniþiative! Ai iniþiativã!

Nu reuºi! Reuºeºte în ceea ce întreprinzi!

Nu gândi! Gândeºte!
Nu gândi de unul singur! Gândeºte singur problema!
Conformeazã-te modelelor! Îndrãzneºte sã ai ideile tale despre situaþie!

Nu te maturiza! Maturizeazã-te!
Nu-þi asuma nicio rãspundere! Ai curaj sã-þi asumi responsabilitãþi!
Sã nu ai încredere în nimeni pentru cã toþi îþi vor rãul! Analizeazã relaþia cu altul cãutând aspectele pozitive!
Oamenii sunt periculoºi! Ai încredere în tine ºi în cei din jur, poþi aprecia ceea
Nu autoriza, nu permite altuia! ce este demn de încredere sau nu!
Controleazã tu totul! Permite ºi autorizeazã pe altul!

Nu te amesteca cu ceilalþi! Intereseazã-te de ceilalþi,

Pãstreazã distanþa! fii apropiat cu semenii tãi!

Nu fi ceea ce eºti, fii asemeni tatãlui tãu (mamei, Fii un bãrbat (femeie) adevãrat(ã):
fratelui, surorii, unchiului, etc.)! fii ceea ce eºti tu!

Nu fi sensibil, nu fi emotiv, renunþã la sentimente în Evalueazã lucrurile ºi oamenii ºi prin ceea ce simþi!
relaþiile cu lumea! Ai încredere în emoþiile ºi intuiþia ta!

Nu face pe copilul! Fii spontan ºi vesel!

Fii serios cât mai des cu putinþã! Ai dreptul sã te distrezi!

Fii rezonabil!
Sã nu-þi pese dacã eºti respins!
Armonia între sentimentele tale ºi ale celuilalt este
Sã nu-þi pese de sentimentele altora!
importantã!
Nu fi echilibrat!
Fii echilibrat!
 41

Nu uitaþi: genul acesta de prejudecãþi formate în modul nostru de a vedea viaþa ºi

relaþiile cu ceilalþi; ne conduc spre neîncredere în propria capacitate de a face faþã sin-
guri situaþiilor, dar ºi la neîncredere în capacitatea celorlalþi de a fi deschiºi, autentici
în relaþia lor cu noi. Este o povarã de care, de obicei, nu ne dãm seama, dar care ne
face ca mereu sã fim în gardã, sã începem sã folosim una sau alta dintre tehnicile de
manipulare, care, mai târziu, ne vor artificializa complet viaþa ºi relaþiile cu cei din jur,
inclusiv cu cei apropriaþi.

Mã simt bine când ºi celãlalt se simte bine

Aceste prejudecãþi interioare care þin de pãrerea pe care o avem despre noi înºine
ºi despre celãlalt ne influenþeazã ceea ce numim, în general, „atitudinea faþã de
viaþã”. Tipul de atitudine intervine direct ºi indirect în modul de a comunica cu cei
din jur.
O atitudine deschisã faþã de sine, în care accentul este echilibrat pe aspectul po-
zitiv, include încredere în sine: te simþi bine, capabil, în stare sã-þi conduci singur
viaþa ºi relaþiile în mod pozitiv, capabil sã te afirmi sau, altfel spus, „te simþi O.K.!”.
„Nu te simþi O.K.!” înseamnã condiþia inversã: te simþi în general prost, simþi
mereu cã nu eºti la înãlþime (nici faþã de idealul propriu, nici faþã de ceea ce aºteap-
tã ceilalþi de la tine), dependent, timorat, gata mai degrabã sã pierzi decât sã câºtigi.
Desigur, existã împrejurãri când este inevitabil sã nu te simþi O.K.; dar, ceea ce te
ajutã þine tot de atitudinea O.K., optimistã: am pierdut nu înseamnã cã sunt un per-
dant, pot merge mai departe, pot învãþa din experienþa eºecului, mã pot perfecþiona.
Plecând de la sentimentul dominant de a te simþi sau nu bine în propria piele, ati-
tudinea se va rãsfrânge ºi în relaþia cu altul: vom avea tendinþa de a-l aprecia pe
celãlalt, îl vom judeca pe altul O.K. sau non-O.K. Douã persoane, aflate faþã în faþã,
vor dezvolta aceastã comunicare ºi în funcþie de atitudinea faþã de viaþã ºi de sine.
42

Astfel, în termenii posibilitãþilor, existã 4 categorii de atitudini care ne deschid

sau blocheazã comunicarea, care deschid poarta manipulãrilor sau, dimpotrivã, ne
permit sã fim autentici în relaþie.
Cele patru atitudini posibile sunt: 1. „Eu sunt O.K. ºi tu eºti O.K.”; 2. „Eu nu
sunt O.K., iar tu eºti O.K.”; 3. „Eu sunt O.K., dar tu nu eºti O.K.”; 4. „Eu nu sunt
O.K. ºi nici tu nu eºti O.K.”.
Pentru a înþelege mai bine deosebirile de comportament induse de aceste atitu-
dini, vom prezenta mai jos modelarea relaþiei.
1. „Eu sunt O.K. ºi tu eºti O.K.”
Am putea descrie, pe scurt, acest tip de relaþie ca punând în joc situaþia în care
partenerii se considerã egali, capabili amândoi de a câºtiga din relaþie. Aici ºi acum,
în acest moment, îmi acord ºi îþi acord încredere, putem coopera deschis, putem
lucra împreunã pentru a realiza un plan, a rezolva o situaþie chiar dacã scopurile
noastre nu sunt în totalitate identice. Dacã punctele noastre de vedere sunt diver-
gente, putem negocia.
2. „Eu nu sunt O.K., iar tu eºti O.K.”
Am putea recunoaºte în acest inter-joc „atitudinea celor supuºi”. Când îl întâl-
neºte pe celãlalt, persoana parcã declarã prin ceea ce spune ºi prin comportamen-
tul sãu: „eu, care nu mã consider în regulã, ºtiu despre mine cã voi pierde ºi astfel
îmi asum, chiar de la început, rolul de victimã”. O astfel de atitudine are sens în
acele situaþii din viaþã când ºtii cã mai ai de învãþat de la celãlalt pentru cã ºtii cã el
ºtie ceea ce tu nu ºtii, cã poate ceea ce tu nu ºtii ºi nu poþi. Asumatã însã ca atitu-
dine generalã de viaþã devine o permanentã sursã de comportamente submisive.
Astfel de oameni sunt „victimele perpetue” ale vieþii, trimiþând mereu mesaje
uºor de recunoscut gen: „Da, dar…”, „Fãrã tine…” Astfel de persoane vor supor-
ta greu proximitatea, nu vor acþiona pozitiv decât într-un context de dependenþã
încãrcându-l pe celãlalt cu povara tuturor responsabilitãþilor, inclusiv, în ultimã
instanþã, cu responsabilitatea pentru viaþa lor; ei cer mereu indicaþii, directive, nu
 43

vor sã facã nimic pe cont propriu ºi, adesea, când situaþia le cere sã se schimbe pen-
tru a se adapta, nu sunt în stare ºi fac erori din incapacitatea de a-ºi asuma decizia.
3. „Eu sunt O.K., dar tu nu eºti O.K.”
Putem recunoaºte atitudinea celor aroganþi, care sfideazã, care nu-l iau în seamã
pe celãlalt ºi nu îl considerã demn de a avea o opinie valabilã. Atitudinea aceasta,
în mod normal, este de naturã sã ducã mereu la conflicte, fie pentru cã celãlalt este
acuzat sau criticat, fie pentru cã direct sau indirect se încearcã mereu devalorizarea
lui. În general, piaþa deschisã, de tip „competiþie cu orice preþ”, favorizeazã în spe-
cial astfel de confruntãri în care unul are o atitudine de sfidare ºi aroganþã, neascul-
tându-l pe celãlalt ºi obligându-l fie sã riposteze dur, fie sã adopte o poziþie defen-
sivã, conform modelelor de manipulare prezentate anterior. În instituþiile ºcolare
ºi în viaþa socialã în general, adesea cei care conduc sau cei care interrelaþioneazã
care nu sunt formaþi ca atare ºi nu ºtiu care sunt comportamentele care favorizeazã
o conducere eficientã a semenilor adoptã aceastã atitudine încercând sã fie ºefi
dominându-i pe ceilalþi, în fond dispreþuind ºi încercând sã impunã respect prin
teroare. Este deci un gen de manipulare destul de des întâlnit ºi indicã nesiguranþa
ºi lipsa de profesionalism în exercitarea conducerii.
4. „Eu nu sunt O.K. ºi nici tu nu eºti O.K.”
Individul, din nesiguranþã personalã, împins la relaþie ºi comunicare, se mani-
festã prin pasivitate. „Nici eu nu fac doi bani, dar nici tu ºi nici lumea nu conteazã”
pare sã spunã atitudinea sa. „Este mult mai bine sã-þi faci un adãpost ferit de lume
ºi sã nu te faci remarcat” spun gesturile lui. Sentimental ºi cinic, mimeazã indife-
renþa sau „firea slabã” ºi „lipsa de sens”. Apare izolat, apeleazã mult la strategii
de manipulare gen victimã, toleranþã ºi izbuteºte sã-i îngrozeascã ºi sã-i „aibã la
mânã” pe cei din jur ameninþând cu sinuciderea, cu boala. Adesea, acest compor-
tament îl împinge spre adicþie, în special spre alcoolism, cu tematica recurentã
„bietul de mine”. În fond, reuºeºte astfel sã fugã de rãspunderi în orice privinþã.
Exerciþii practice II

Tipul de mesaje rezultate din interacþiunea celor patru tipuri de atitudini

„Tu nu eºti O.K.”

Admir ºi mã retrag.
Sã ne implicãm.
Cum spui tu (supunere).
Unindu-ne forþele, vom obþine (cooperare).
Nu sunt capabil sã… (victimã).
Dacã lucrurile nu merg, sã cãutãm altceva (negociere).
Spuneþi-mi ce trebuie sã fac.

Devalorizarea celuilalt (acuzare).

Nu este nimic de fãcut (pasivitate).
Încercarea de a domina.
Fugã de rãspundere ºi/sau indiferenþã.
Dispreþul (persecutorul).
Cel mai adesea, „victima”.
Nu vã puteþi lipsi de mine (salvatorul).

„Tu nu eºti O.K.”

Comunicarea expresivã se realizeazã în limitele unui control emoþional normal,
nu excesiv, ºi cuprinde patru aspecte mari: factori verbali ai comunicãrii eficiente;
factori non-verbali ai comunicãrii eficiente; spontaneitatea în comunicare; creativ-
itatea relaþionalã. La nivelul fiecãrei categorii veþi recunoaºte desigur aspecte puse
în joc de temperamentul fiecãruia, dar ºi de condiþia psihologicã a maturizãrii eului
ºi a încrederii în sine ºi în ceilalþi, aspecte tratate în tot atâtea capitole distincte ale
acestei cãrþi.
 45

Comunicare expresivã ºi control emoþional

Factori verbali:

Conduite pozitive Conduite negative

1. Iniþiativã în comunicare (degajat, fluent, fãrã a-ºi 1. Absenþa iniþiativei în comunicare: timorat, timid,
pierde sensibilitatea faþã de ceea ce spune celãlalt). reacþii neurovegetative evidente: panicã, tremor,
sudoraþie, uscarea gurii, înroºire bruscã), emotivitate.

2. Fluiditate ºi coerenþã verbalã. 2. Frecvente blocaje verbale, sincope, opriri, pauze

lungi. Discursul verbal este prea puþin structurat, nu
apare fluent, apar, în schimb, inhibiþii, lapsusuri, cliºee
ºi, în general, un aspect de „sãrãcie verbalã”.

3. Capacitate de a se face ascultat, a induce sensuri, 3. Incapacitatea de a convinge, datoritã monotoniei, a

a fi persuasiv (nu manipulant), prin siguranþa rostirii, nesiguranþei, a sãrãciei mesajului (voce gâtuitã,
prin abilitãþi de reformulare, prin bogãþia mesajului. emotivitate, volum redus al vocabularului, incapacitatea
de a se face ascultat, stereotipii, repetiþii).

4. Flexibilitate în comunicare: mobilitate verbalã, 4. Rigid sau labil în comunicare: manipulabil, sugestibil
capacitate de a se face uºor înþeles ºi de a nu fi în exces, incapacitate de a se face înþeles.
manipulabil.

5. Calitãþi vocale: timbru plãcut, claritate, cursivitate, 5. Defecte de pronunþie, bâlbâialã, ton monoton ºi
modulaþii expresive, intonaþie modulatã. inexpresiv, ºters, voce cu registru dominant scãzut
sau foarte înalt, ton supãrãtor.

6. Expresii emoþionale adecvate ºi orientate pozitiv în 6. Expresii emoþionale inadecvate ºi orientate negativ
discurs ºi situaþie, control emoþional, încredere în sine. (logoreic, iritabil, neliniºtit, blocat, instabil).

7. Tolerant la frustrare, cu un echilibru emoþional în 7. Intolerant la frustrare cu reacþii de tip coleric, plâns,
situaþii de ambiguitate, nesiguranþã, în situaþii limitã instabilitate, agresivitate, vindicativ, reacþii
sau absurde. neurovegetative evidente.

8. Cu umor ºi toleranþã socialã, optimist, „dramatizând” 8. Supãrãcios, morocãnos, intoleranþã interpersonalã,

doar în limitele jocului expresiv. tendinþã la victimizare ºi de a dramatiza excesiv,
absenþa umorului, cinism, ironie causticã
(distrugãtoare).
46
Factori non-verbali:
Conduite pozitive
1. Privire vie, expresivã, orientatã inteligent ºi
emoþional spre interlocutor (contact vizual prezent);
receptivã, caldã, emisiv – convingãtoare
2. Posturã relaxatã, dreaptã, deschisã, cu o mimicã ºi
pantomimicã exprimate în dinamicã, adecvate la
situaþie ºi verbalizãri, susþinând discursul ºi întãrind
mesajul verbal.
3. Relaxat ºi dezinvolt (mobilitate ºi flexibilitate
corporalã).
4. Aparenþã caldã (plãcutã, vie, securizantã suscitând
încredere ºi simpatie, forþã ºi echilibru).
5. Farmec personal, atractiv, cu „carismã”, (încredere
în sine, capacitãþi inductive, incitant, interesant).
6. Distanþa fizicã optimã la care se situeazã în raport
cu interlocutorul.
Conduite negative
1. Privire ºtearsã, evitantã sau „în gol”, inexpresivã,
repliatã pe sine sau „plecatã” undeva, dincolo de
interlocutor, temãtoare sau agresivã (intruzivã,
exprimã duºmãnie, neîncredere, urã).
2. Blocaj corporal exprimat printr-o mimicã redusã
(nediferenþiatã, supra-controlatã, faþa ca o „mascã”) ºi
rigiditate corporalã (crispat, neadecvat în gesturi,
stângaci).
3. Inhibat, crispat, rigid, exprimã inconfortul.
4. Aparenþã rece, sfidãtoare sau blocantã. Lipsa
participãrii afective, insensibilitate, suscitã neîncredere
ºi teamã sau exprimã teamã ºi neîncredere în sine
însuºi; insecuritate dublatã de atitudine dominatoare;
insecuritate ºi atitudine confruntativã sau depreciativã.
5. Absenþa farmecului personal (banal, lipsit de forþã,
insipid, neinteresant).
6. Distanþã fizicã inadecvatã (prea micã: anxios,
dependent, agresiv, histrionic etc.; prea mare: evitant,
anxios, depresiv, retractil).

Factori ai spontaneitãþii în conduite se pot aprecia în funcþie de douã tipuri de
comportamente: A. modul cum se angajeazã în sarcinã ºi B. modul cum îºi asumã
sarcina.
Conduite pozitive
A.Cum se angajeazã în sarcinã:
• prompt
• sigur
• iniþiativã personalã (se lanseazã, îºi acomodeazã
sarcina la nevoile proprii ºi la posibilitãþile sale)
• tatoneazã constructiv
B. Cum îºi asumã sarcina:
• cu dezinvolturã, acceptare, implicare tot mai
evidentã pe mãsurã ce lucreazã
• control emoþional adecvat,
• participare rezonantã la situaþie
• este repede prins de ceea ce are de fãcut, amuzat,
absorbit, mobilizat, comunicativ ºi cu nevoie de a
cunoaºte rezultatele, spontan în modul de a
reacþiona
47
Conduite negative
A. Cum se angajeazã în sarcinã:
• lent, nesigur, dubitativ (solicitã lãmuriri
suplimentare), reia ºi renunþã
• tatoneazã distructiv, criticã, se enerveazã sau
renunþã, abandoneazã
• blocat, inhibat
B. Cum îºi asumã sarcina:
• criticã spontan sarcina, o respinge, o analizeazã
distructiv, o ignorã, o minimalizeazã,
• exces sau dificultãþi (blocaj) în rãspunsul emoþional
la sarcinã, nu se implicã, perplex, anxios etc.
• este imediat deranjat de sarcinã, frustrat,
descurajat, abandoneazã spontan înainte de a
începe sã lucreze
• nu comunicã, rezervat, tãcut, absent
48

Factori de creativitate relaþionalã:

Conduite pozitive Conduite negative

1. Deschis, receptiv, incitant, curios în raport cu 1. Închis, pasiv, limitat, plictisit, blocat în raport cu
sarcina de rezolvat. sarcina.
2. Implicant, capacitate de a se transpune în situaþie, 2. Neparticipativ, incapabil sã se transpunã în situaþie,
mobilitate comportamentalã. rigiditate comportamentalã.
3. Tolerant, relaxat, flexibil cu capacitate de a se 3. Intolerant, crispat, iritabil, rigid, susceptibil, incapabil
amuza, a se juca, având simþul umorului. sã se amuze, sã se joace, lipsa simþului umorului,
dominant critic.
4. Acceptarea ambiguitãþii ºi a situaþiilor absurde 4. Respingerea ambiguitãþii ºi a situaþiilor limitã;
(limitã) cu tendinþa de a construi, a dezvolta, a explora tendinþa de a raþionaliza excesiv, de a schematiza,
ºi îmbogãþi abordarea unei probleme. tendinþa spre explicaþii abundente (teoretizare).
5. Concentrarea pe argumente ºi joc de rol creativ 5. Incapacitatea de a accepta o situaþie, lipsa
(capabil sã amplifice sensurile unei situaþii). înþelegerii ºi acceptãrii, minimalizarea situaþiei, refuzul
de a înþelege sau accepta o situaþie.
6. Emiterea unor soluþii alternative, cu o viziune largã; 6. Se fixeazã pe o singurã soluþie, respinge orice alte
tolerant la dificultatea sarcinii. posibilitãþi; are o viziune îngustã; abandoneazã
sarcina.
7. Bogãþia scenariului, a modului cum înþelege sarcina. 7. Sãrãcia sau schematismul scenariului de viaþã pus
în joc în rezolvãri.
8. Empatizeazã cu ceilalþi, rezoneazã creativ. 8. Non-empatic, nu rezoneazã cu stãrile posibile ale
celuilalt.
9. Originalitate orientatã pro-social. 9. Banal, previzibil, cu rãspunsuri plate, sau distructiv,
cu o originalitate orientatã antisocial, agresiv.
Bibliografie

1. Hedges P. (1999). Personalitate ºi temperament, Humanitas, Bucureºti.

1. Jung C. G. (1997). Tipuri Psihologice, Humanitas. Bucureºti.
1. Lavin T. P. (1982). Jung’s psychological types in analysis, în M. Stein, Jungian Analysis,
Open Court, Illinois.
1. Minulescu M. (1996). Indicatorul de tipologie Myers-Briggs privind stilurile apreciative, în
Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologicã, Garell P. H., Bucureºti.
1. Minulescu M. (2001). Tipologia jungianã în analizã, în Introducere în analiza jungianã,
Ed. Trei, Bucureºti.
1. Minulescu M., Lisievici P. (2001). Comunicare organizaþionalã. Tehnici formative. Ed. Con-
federaþiei Sindicale Cartel Alfa. Bucureºti.
1. Myers-Briggs I., McCaulley M. H. (1985). Manual: a guide to the development and use of
MBTI, C.P.P. Palo Alto.
1. Oakland T., Glutting J., Horton C. (2007). Learning Styles Inventory. Chestionarul stilu-
rilor de învãþare (traducere ºi adaptare Iliescu D., Dincã M.). Editura Odyseea.
1. Singer J. (1994). Boundaries of the Soul. The practice of Jungs typology, Random House.
Anchor Books. New York.
10. Singer J., Loomis M., Kirkhart L., Kirkhart E. (2010). Singer Loomis Type Deployment
Inventory. Indicatorul de manifestare Tipologicã Singer-Loomis (traducere ºi adaptare, Ilies-
cu D., Minulescu M., Sava A. F., Þânculescu L. Ion A.). D & D/Testcentral & Sinapsis.
Cluj-Napoca.
11. Tieger P. D., Barron B. (1998). Descoperirea propriei personalitãþi, Teora, Bucureºti.
Workshop
Secvenþa primã a atelierului:
Autocunoaºtere ºi optimizare personalã

Teste de Autoevaluare
Eul meu: puncte forte ºi puncte vulnerabile în relaþionare ºi comunicare

Instructaj: Aveþi patru scurte serii de aspecte semnificative pentru modul dumnea-
voastrã general de a vã manifesta în corelaþia cu controlul emoþional: aspecte ver-
bale, aspecte non-verbale, exprimarea non-rigidã ºi creativitatea expresivã.

Sarcinã:
1. Parcurgeþi cele patru domenii ºi caracteristicile implicate în modul de a relaþiona.
2. Identificaþi care dintre aceste comportamente sunt spontane ºi fireºti în modul
dumneavoastrã obiºnuit de a fi.
3. Faceþi o listã cu cele care vi se par cã lipsesc.
4. Identificaþi acele aspecte care se manifestã în sensul negativ prezentat în ghid.
5. Încercaþi, rând pe rând, sã meditaþi asupra urmãtoarelor aspecte (la nevoie, con-
sultaþi-vã ºi cu o persoanã în care aveþi încredere):
• de ce nu puneþi exprima astfel de comportamente
• în ce mãsurã sunt cumva prezente aspectele opuse în comportamentul dum-
neavoastrã verbal sau non-verbal.
Onest, încercaþi sã evaluaþi ce þine cu adevãrat de „temperament” ºi ce þine de
nesiguranþã personalã.
6. Ce puteþi face pentru „a vedea altfel lucrurile”, pentru a vã degaja viaþa de sus-
piciuni mãcar parþial, pentru a fi mai deplin capabil sã fiþi onest, liber, încrezã-
tor ºi conºtient.
52

În orice caz, nu uitaþi cã nimeni nu vã cere sã fiþi mereu acelaºi, sã nu trãiþi

emoþii ºi stãri de teamã, nesiguranþã, incertitudine… Sunt stãri umane normale,
care þin ºi de adaptarea la diversitatea de situaþii raþionale sau iraþionale ale vieþii.
Aici este vorba însã de autocunoaºtere ºi de optimizare, deci de mãsura în care,
în tot mai multe ocazii, puteþi deveni mai puþin dependent de prejudecãþi, de spai-
me ºi nesiguranþe, de nevoia de a controla cu orice preþ relaþia.
Comunicarea expresivã se realizeazã în limitele unui control emoþional normal,
nu excesiv ºi cuprinde patru aspecte mari: factori verbali ai comunicãrii eficiente;
factori non-verbali ai comunicãrii eficiente; spontaneitatea în comunicare; creati-
vitatea relaþionalã.
La nivelul fiecãrei categorii veþi recunoaºte desigur aspecte puse în joc de tem-
peramentul fiecãruia, dar ºi de condiþia psihologicã a maturizãrii eului ºi a încre-
derii în sine ºi în ceilalþi, aspecte tratate în tot atâtea capitole distincte ale cãrþii
prezente.
 53

Comunicare expresivã ºi control emoþional

Factori verbali:
Conduite pozitive Conduite negative

1. Iniþiativã în comunicare (degajat, fluent, fãrã a-ºi 1. Absenþa iniþiativei în comunicare: timorat, timid,
pierde sensibilitatea faþã de ceea ce spune celãlalt). reacþii neurovegetative evidente: panicã, tremor,
sudoraþie, uscarea gurii, înroºire bruscã), emotivitate.

2. Fluiditate ºi coerenþã verbalã. 2. Frecvente blocaje verbale, sincope, opriri, pauze

lungi. Discursul verbal este prea puþin structurat, nu
apare fluent, apar, în schimb, inhibiþii, lapsusuri, cliºee
ºi, în general, un aspect de „sãrãcie verbalã”.

3. Capacitate de a se face ascultat, a induce sensuri, 3. Incapacitatea de a convinge, datoritã monotoniei, a

a fi persuasiv (nu manipulant), prin siguranþa rostirii, nesiguranþei, a sãrãciei mesajului (voce gâtuitã,
prin abilitãþi de reformulare, prin bogãþia mesajului. emotivitate, volum redus al vocabularului, incapacitatea
de a se face ascultat, stereotipii, repetiþii).

4. Flexibilitate în comunicare: mobilitate verbalã, 4. Rigid sau labil în comunicare: manipulabil, sugestibil
capacitate de a se face uºor înþeles ºi de a nu fi în exces, incapacitate de a se face înþeles.
manipulabil.

5. Calitãþi vocale: timbru plãcut, claritate, cursivitate, 5. Defecte de pronunþie, bâlbâialã, ton monoton ºi
modulaþii expresive, intonaþie modulatã. inexpresiv, ºters, voce cu registru dominant scãzut
sau foarte înalt, ton supãrãtor.

6. Expresii emoþionale adecvate ºi orientate pozitiv în 6. Expresii emoþionale inadecvate ºi orientate negativ
discurs ºi situaþie, control emoþional, încredere în sine. (logoreic, iritabil, neliniºtit, blocat, instabil).

7. Tolerant la frustrare, cu un echilibru emoþional în 7. Intolerant la frustrare cu reacþii de tip coleric, plâns,
situaþii de ambiguitate, nesiguranþã, în situaþii limitã instabilitate, agresivitate, vindicativ, reacþii
sau absurde. neurovegetative evidente.

8. Cu umor ºi toleranþã socialã, optimist, „dramatizând” 8. Supãrãcios, morocãnos, intoleranþã interpersonalã,

doar în limitele jocului expresiv. tendinþã la victimizare ºi de a dramatiza excesiv,
absenþa umorului, cinism, ironie causticã
(distrugãtoare).
54
Factori non-verbali:
Conduite pozitive
1. Privire vie, expresivã, orientatã inteligent ºi
emoþional spre interlocutor (contact vizual prezent);
receptivã, caldã, emisiv – convingãtoare
2. Posturã relaxatã, dreaptã, deschisã, cu o mimicã ºi
pantomimicã exprimate în dinamicã, adecvate la
situaþie ºi verbalizãri, susþinând discursul ºi întãrind
mesajul verbal.
3. Relaxat ºi dezinvolt (mobilitate ºi flexibilitate
corporalã).
4. Aparenþã caldã (plãcutã, vie, securizantã suscitând
încredere ºi simpatie, forþã ºi echilibru).
5. Farmec personal, atractiv, cu „carismã”, (încredere
în sine, capacitãþi inductive, incitant, interesant).
6. Distanþa fizicã optimã la care se situeazã în raport
cu interlocutorul.
Conduite negative
1. Privire ºtearsã, evitantã sau „în gol”, inexpresivã,
repliatã pe sine sau „plecatã” undeva, dincolo de
interlocutor, temãtoare sau agresivã (intruzivã,
exprimã duºmãnie, neîncredere, urã).
2. Blocaj corporal exprimat printr-o mimicã redusã
(nediferenþiatã, supra-controlatã, faþa ca o „mascã”) ºi
rigiditate corporalã (crispat, neadecvat în gesturi,
stângaci).
3. Inhibat, crispat, rigid, exprimã inconfortul.
4. Aparenþã rece, sfidãtoare sau blocantã. Lipsa
participãrii afective, insensibilitate, suscitã neîncredere
ºi teamã sau exprimã teamã ºi neîncredere în sine
însuºi; insecuritate dublatã de atitudine dominatoare;
insecuritate ºi atitudine confruntativã sau depreciativã.
5. Absenþa farmecului personal (banal, lipsit de forþã,
insipid, neinteresant).
6. Distanþã fizicã inadecvatã (prea micã: anxios,
dependent, agresiv, histrionic etc.; prea mare: evitant,
anxios, depresiv, retractil).

Factori ai spontaneitãþii
Aceºti factori în conduite se pot aprecia în funcþie de douã tipuri de comporta-
mente: A. modul cum se angajeazã în sarcinã ºi B. modul cum îºi asumã sarcina:
Conduite pozitive
A.Cum se angajeazã în sarcinã:
• prompt
• sigur
• iniþiativã personalã (se lanseazã, îºi acomodeazã
sarcina la nevoile proprii ºi la posibilitãþile sale)
• tatoneazã constructiv
B. Cum îºi asumã sarcina:
• cu dezinvolturã, acceptare, implicare tot mai
evidentã pe mãsurã ce lucreazã
• control emoþional adecvat,
• participare rezonantã la situaþie
• este repede prins de ceea ce are de fãcut, amuzat,
absorbit, mobilizat, comunicativ ºi cu nevoie de a
cunoaºte rezultatele, spontan în modul de a
reacþiona
55
Conduite negative
A. Cum se angajeazã în sarcinã:
• lent, nesigur, dubitativ (solicitã lãmuriri
suplimentare), reia ºi renunþã
• tatoneazã distructiv, criticã, se enerveazã sau
renunþã, abandoneazã
• blocat, inhibat
B. Cum îºi asumã sarcina:
• criticã spontan sarcina, o respinge, o analizeazã
distructiv, o ignorã, o minimalizeazã,
• exces sau dificultãþi (blocaj) în rãspunsul emoþional
la sarcinã, nu se implicã, perplex, anxios etc.
• este imediat deranjat de sarcinã, frustrat,
descurajat, abandoneazã spontan înainte de a
începe sã lucreze
• nu comunicã, rezervat, tãcut, absent
56

Factori de creativitate relaþionalã:

Conduite pozitive Conduite negative

1. Deschis, receptiv, incitant, curios în raport cu 1. Închis, pasiv, limitat, plictisit, blocat în raport cu
sarcina de rezolvat. sarcina.
2. Implicant, capacitate de a se transpune în situaþie, 2. Neparticipativ, incapabil sã se transpunã în situaþie,
mobilitate comportamentalã. rigiditate comportamentalã.
3. Tolerant, relaxat, flexibil cu capacitate de a se 3. Intolerant, crispat, iritabil, rigid, susceptibil, incapabil
amuza, a se juca, având simþul umorului. sã se amuze, sã se joace, lipsa simþului umorului,
dominant critic.
4. Acceptarea ambiguitãþii ºi a situaþiilor absurde 4. Respingerea ambiguitãþii ºi a situaþiilor limitã;
(limitã) cu tendinþa de a construi, a dezvolta, a explora tendinþa de a raþionaliza excesiv, de a schematiza,
ºi îmbogãþi abordarea unei probleme. tendinþa spre explicaþii abundente (teoretizare).
5. Concentrarea pe argumente ºi joc de rol creativ 5. Incapacitatea de a accepta o situaþie, lipsa
(capabil sã amplifice sensurile unei situaþii). înþelegerii ºi acceptãrii, minimalizarea situaþiei, refuzul
de a înþelege sau accepta o situaþie.
6. Emiterea unor soluþii alternative, cu o viziune largã; 6. Se fixeazã pe o singurã soluþie, respinge orice alte
tolerant la dificultatea sarcinii. posibilitãþi; are o viziune îngustã; abandoneazã
sarcina.
7. Bogãþia scenariului, a modului cum înþelege sarcina. 7. Sãrãcia sau schematismul scenariului de viaþã pus
în joc în rezolvãri.
8. Empatizeazã cu ceilalþi, rezoneazã creativ. 8. Non-empatic, nu rezoneazã cu stãrile posibile ale
celuilalt.
9. Originalitate orientatã pro-social. 9. Banal, previzibil, cu rãspunsuri plate, sau distructiv,
cu o originalitate orientatã antisocial, agresiv.
 57

Aplicaþie: dialogul temperamentelor

Test de autoevaluare: Condiþia structuralã – care este temperamentul meu.

Secvenþa 1 a modulului: test de autoevaluare

Obiectivele generale urmãrite

Secvenþa îºi propune sã genereze un nivel semnificativ al motivaþiei pentru
implicarea activã în activitãþile componente ale modulului. De asemenea, se are în
vedere dezvoltarea la cursanþi a unor reprezentãri realiste asupra propriilor carac-
teristici temperamentale, reprezentãri care sã poatã fi apoi valorificate ºi utilizate
în activitatea sindicalã ºi profesionalã.
Administrarea testului de temperament
Informarea cursanþilor
Cursanþii vor fi informaþi asupra obiectivelor secvenþei. Ei vor fi încurajaþi sã
rãspundã cu maximum de sinceritate, având în vedere cã, pe de o parte, nu existã
rãspunsuri corecte sau greºite, iar, pe de altã parte, chestionarele completate vor
rãmâne în posesia participanþilor.
Distribuirea ºi completarea testelor
Fiecare cursant va avea testul de autoevaluare de mai jos, precum ºi fiºele de au-
toevaluare. Cursanþii vor fi încurajaþi sã citeascã cu atenþie instrucþiunile, sã înscrie
rãspunsurile în conformitate cu acestea, într-un interval de timp de aproximativ
30–45 minute în coloanele respective.
58

Chestionar de autoevaluare a temperamentului

Veþi gãsi descrise mai jos mai multe situaþii care pot interveni în viaþa de zi cu zi a
fiecãruia. În legãturã cu fiecare situaþie, sunt prezentate câte opt modalitãþi de reac-
þie frecvent întâlnite. Sarcina dumneavoastrã este aceea de a aprecia în ce mãsurã
fiecare dintre acestea vã este caracteristicã.
Înscrieþi cifra corespunzãtoare aprecieri dumneavoastrã pentru fiecare afirma-
þie, în coloana din dreapta, utilizând urmãtorul model:
1 = Niciodatã
2 = Foarte rar
3 = Uneori
4 = Adesea
5 = Întotdeauna

Situaþia 1
Trebuie sã desfãºor o activitate liberã cu elevii clasei unde sunt diriginte. Am liber-
tatea sã fac orice îmi doresc eu.
1. Aº imagina posibilitãþi, apoi, înainte de a decide, aº aºtepta sã vãd ceea ce va aduce
acea zi.
2. Aº face sport împreunã cu elevii.
3. Aº petrece o parte din timp lucrând cu grupul de elevi la rezolvarea unei probleme
importantã pentru ºcoalã.
4. Aº încerca un lucru care sã facã plãcere tuturor.
5. M-aº grãbi sã merg cu grupul de elevi la o acþiune caritabilã.
6. Aº realiza o parte din problemele din programa de la disciplina mea pe care le-am
tot amânat.
7. Aº suna la un teatru ºi aº rezerva bilete la un spectacol pe care doream sã-l vãd.
8. Aº sta acasã ºi m-aº implica într-unul din hobiurile mele precum grãdinãritul, pictatul,
lucratul în lemn, muzica sau sportul, rugând comitetul de pãrinþi sã se implice.
 59

Situaþia 2
Sunt la ºcoalã ºi sunã alarma de incendiu ºi se simte miros de fum.
9. Aº cerceta toate posibilitãþile de salvare ºi aº acþiona cât de repede pot.
10. Aº chema pompierii imediat ºi le-aº da numele meu, adresa ºcolii, numãrul de
telefon ºi reperele cele mai apropiate.
11. Aº cãuta ºi gãsi sursa incendiului ºi aº lua mãsuri practice sã-l sting pe cât posibil.
12. M-aº teme pentru elevii mei ºi aº alerga sã-i ajut.
13. Aº încerca sã sting rapid focul prin orice mijloace la îndemânã.
14. Aº verifica ieºirile de salvare.
15. Aº fi în primul rând îngrijorat pentru siguranþa mea.
16. Aº urma planul de evacuare în caz de incendiu întocmit de grupul de pompieri.

Situaþia 3
Sunt implicat într-o discuþie în contradictoriu cu un elev legat de ceva ce vreau sã
le cer sã facã, iar persoana mã dezaprobã deschis în timpul orei.
17. Înainte de a acþiona, aº considera argumentele elevilor ºi aº cântãri faptele înainte
de a acþiona.
18. Aº face ceea ce mi se pare cel mai bine pentru mine în ciuda a ceea ce spune elevul.
19. Aº prezenta motivele ce justificã poziþia mea.
20. Mi-aº modifica poziþia pentru a pãstra pacea în clasã.
21. Aº putea aduna toate faptele ca argumente ºi pe urmã le-aº scoate în relief pe rând.
22. Aº începe prin a explica în detaliu care ar fi rezultatele dacã aº face ceea ce mi-am
propus.
23. M-aº îngrijora de ceea ce s-ar putea întâmpla dacã nu-mi urmez calea ºi aº încerca
sã-mi imaginez niºte alternative amiabile.
24. Aº încerca sã evidenþiez, folosind exemple, cã ºi alte clase în aceeaºi situaþie au ales
rezolvarea mea.
60

Situaþia 4
Primesc sarcina de la managerul ºcolii în care lucrez sã aduc o sugestie pentru îm-
bunãtãþirea ºcolii.
25. Mi-aº clarifica obiectivele ºi aº planifica pas cu pas mersul spre realizarea lor.
26. Aº sugera tipuri de activitãþi care mi-ar plãcea.
27. Aº sugera sã examinãm împreunã cauzele dificultãþilor ºi sã stabilim ce-ar trebui
fãcut în legãturã cu ele.
28. Aº rãspunde cu ceea ce le place elevilor mei.
29. Aº analiza cu grijã bugetul actual al ºcolii ºi programa activitãþilor din prezent.
30. Aº lucra într-un comitet care sã verifice posibilele investiri de fonduri în locuri ca
un bufet expres, salã de proiecþii, zone de joacã dupã ºcoalã, etc.
31. Aº prefera sã privesc problemele dintr-o varietate de perspective.
32. Aº avea o discuþie creativã de tip brainstorming cu elevii ºi pãrinþii acestora pentru
a întrevedea moduri originale de a strânge bani pentru ºcoalã.

Situaþia 5
Sunt implicat într-o discuþie în contradictoriu cu un elev legat de ceva ce vreau sã
le cer sã facã, iar persoana mã dezaprobã deschis în timpul orei.
33. Înainte de a acþiona, aº considera argumentele elevilor ºi aº cântãri faptele înainte de
a acþiona.
34. Aº face ceea ce mi se pare cel mai bine pentru mine în ciuda a ceea ce spune elevul.
35. Aº prezenta motivele ce justificã poziþia mea.
36. Mi-aº modifica poziþia pentru a pãstra pacea în clasã.
37. Aº putea aduna toate faptele ca argumente ºi pe urmã le-aº scoate în relief pe rând.
38. Aº începe prin a explica în detaliu care ar fi rezultatele dacã aº face ceea ce mi-am
propus.
39. M-aº îngrijora de ceea ce s-ar putea întâmpla dacã nu-mi urmez calea ºi aº încerca
sã-mi imaginez niºte alternative amiabile.
40. Aº încerca sã evidenþiez, folosind exemple, cã ºi alte clase în aceeaºi situaþie au ales
rezolvarea mea.
 61

Asistarea cursanþilor în interpretarea rãspunsurilor

Formatorul va distribui fiecãrui cursant câte un exemplar din Formularul de co-
tare a chestionarului de autoevaluare (vezi modelul de mai jos).
Cursanþii vor fi încurajaþi ca, dupã completarea testului, sã calculeze punctajele
acordate prin rãspunsurile personale pentru modul temperamental.
Nota
Moduri temperamentale Note parþiale
generalã

Itemii corespunzãtori Nota item 1 Nota item 2 Nota item 3 Nota item 4 Nota item 5 Toþii itemii

IT:
6, 14, 17, 25, 33

IF:
7, 15, 18, 26, 34

IS:
8, 16, 21, 29, 37

IN:
1, 9, 23, 31, 39

ET:
3, 11, 19, 27, 35

EF:
4, 12, 20, 28, 36

ES:
2, 10, 22, 30, 37

EN:
5, 13, 24, 32, 40

Cursanþii vor fi instruiþi sã pãstreze formularele asupra lor, pentru ca rezulta-

tele calculate sã poatã fi ulterior interpretate, prin raportare la secvenþa de predare
ºi la fiºele de evaluare.
62

Secvenþa 2 a modulului: predare

Obiectivul general urmãrit

Secvenþa îºi propune sã furnizeze cursanþilor baza de cunoaºtere necesarã pen-
tru înþelegerea, evaluarea ºi valorificarea caracteristicilor temperamentale proprii,
ca ºi pe cele ale partenerilor de dialog, pentru optimizarea comunicãrii.
Activitatea formatorului
În anexã prezentãm un format Ppt ca suport de curs practic.
Formatorul va utiliza materialul informativ inclus în manual ºi în volumele in-
dicate drept surse suplimentare de informare, în funcþie de caracteristicile ºi inte-
resele cursanþilor, suplimentând sau reducând volumul de informaþii ºi adaptând
corespunzãtor limbajul utilizat.
Formatorul va încerca sã îi implice permanent pe cursanþi în activitatea de pre-
dare, prin formularea de întrebãri ºi valorificarea rãspunsurilor în sensul elemen-
telor de cunoaºtere din manual.
Întrebãrile vor avea ca subiect prezentarea unei caracteristici dintre cele de mai
jos ºi recunoaºterea acesteia de cãtre cursant.
 63

Caracteristici cheie pentru cele opt modalitãþi tipologice de temperamente (Fra-

ze cheie prin care se pot defini cele opt modalitãþi de temperament).
Gândire: utilizarea raþiunii logice
Gândire introvertã: IT Gândire extravertã: ET
Preferã rezolvarea logicã a problemelor de pe o Preferã rezolvarea logicã a problemelor prin utilizarea
poziþie subiectivã unor modele, reguli, proceduri colective
Analizeazã ºi plaseazã înþelesuri sau denumiri Îi place sã denumeascã ºi sã organizeze obiectele sau
abstracte subiective asupra a ceea ce percep relaþiile din lumea exterioarã
Pentru a ajunge la înþelesuri, utilizeazã constructe, idei Sistematizeazã proceduri ºi modalitãþi a de face
ºi simboluri structurate personalizat lucrurile
Preferã sã lucreze independent Furnizeazã explicaþii bazate pe legi cauzale de tipul
dacã – atunci
Reformuleazã subiectiv teorii existente sau Este guvernat de raþiunea logicã ºi cautã perfecþiunea
conceptualizeazã relaþii legatã de un ideal universal
Creeazã noi sisteme logice Se judecã pe sine ºi alþii în termeni de trebuie, ar
trebui, legaþi de un ideal raþional

Afectivitate: controlul emoþionalitãþii

Sentiment introvert: Sentiment extravert:

Utilizeazã standarde interne de valoare pentru a Empatie faþã de cei din jur
evalua oameni, lucruri, idei

Nu se schimbã pentru a se conforma tendinþelor

Sprijinã normele ºi standardele sociale.
actuale din social.

Considerã cã îi înþeleg pe ceilalþi bine, dar se simt

Se aliniazã valorilor societale pozitive
neînþeleºi.

ªtie ce le place ºi nu le place celorlaþi ºi se

Loial ºi devotat propriilor credinþe ºi valori
conformeazã, chiar dacã nu le agreazã.

Se dedicã acelor cauze în care crede. Amiabili ºi sensibili faþã de ceilalþi.

Valorizeazã prietenia ºi relaþiile, acþionând mereu cu

ªtiu ceea ce le place ºi nu le place.
tact.

Tinde sã aibã prieteni apropiaþi dar puþini. Formeazã repede relaþii puternice ºi cautã armonia în
interacþiuni.
64
Senzorialitate: spirit practic, legat de prezent
Senzorialitate introvertã
Orientat în prezent ºi atent la detaliile a ceea ce simte
(senzorial) în interior.
Atent la detaliile a ceea ce simte în interior.
Legat de senzaþiile corporale interne ºi conºtient de
ele.
Centrat pe formele din mediul interior ºi exterior.
Amintiri vii ºi reamintirea detaliilor.
Imagini interioare, de obicei stabile.
Reprezentãri abstracte.
Intuiþie: orientat spre transformare, capacitate imaginativã
Intuiþie introvertã
Orientat spre viitor ºi ghidat de viziuni interioare
despre mersul evenimentelor.
Creeazã posibilitãþi fiind deschis la relaþia înnãscutã
dintre forme ºi trãiri.
Furnizeazã baza pentru schimbare frecventã în modul
de înþelegere subiectivã.
Trãieºte viaþa dintr-o varietate de perspective
interioare.
Tinde sã aibã o viaþã de fantezie bogatã.
Are insighturi profetice prin trãiri vizuale sau auditive.
Foloseºte metafore pentru a transmite experienþele ºi
trãirile interioare.
Senzorialitate extravertã
Orientat în prezent: aici ºi acum.
Utilizeazã cele patru simþuri: vede, gustã, miroasã,
atinge, aude.
Atent la detaliile mediului exterior, realist ºi legat de
fapte.
Deschis, rãbdãtor, fãrã prejudecãþi.
Discrimineazã fapte fãrã sã le judece.
Îi place contactul senzorial cu alþii ºi cu mediul ºi
resimte lumea exterioarã ca stabilã ºi realã.
Poate fi rafinat în gusturi alimentare, îmbrãcãminte ºi
decor
Intuiþie extravertã
Are imaginea condiþiilor sau stãrilor viitoare care ar
putea sã fie deja prefigurate în prezent.
Percepere holistã, nedetaliatã.
Recunoaºte relaþiile ºi modelele în cadrul formelor
exterioare.
Genereazã soluþii imaginative.
Lucreazã bine cu complexitatea exterioarã. Urmeazã
intuiþiile fãrã sã ie nesigur de ele.
Îi place schimbarea ºi noutatea.
Anticipã ceea ce poate sã fie, dar nu ºi cum se ajunge
acolo.
Trãieºte lumea exterioarã ca fiind fluidã ºi în
schimbare.
 65

Secvenþa 3 a modulului: integrare ºi aplicaþie practicã

Obiectivele generale urmãrite de aplicaþia practicã

Secvenþa îþi propune sã fixeze ºi sã integreze elementele de cunoaºtere abordate
în secvenþa de predare, prin aplicarea acestora într-o situaþie în care cursanþii ur-
meazã a produce judecãþi ºi aprecieri proprii.
Un alt obiectiv general important al aplicaþiei practice este acela de a încuraja
utiizarea independentã, de cãtre cursanþi, a conceptelor ºi criteriilor de apreciere
furnizate, în situaþii concrete.
Conducerea aplicaþiei practice
Informarea cursanþilor
Formatorul responsabil pentru derularea modulului va începe prin a informa
participanþii asupra obiectivelor generale ale aplicaþiei ºi asupra celor douã etape
ale acesteia, respectiv:
• lucrul pe microgrupuri on line
• dezbatere generalã pornind de la prezentãrile raportorilor de grup
Etapa lucrului pe microgrupuri
Formatorul va încuraja participanþii sã se grupeze, în funcþie de afinitãþile inter-
personale, câte 4 - 6, astfel încât sã rezulte un numãr de minimum 3 microgrupuri.
Dupã efectuarea grupãrilor ºi poziþionarea echipelor rezultate în sala de in-
struire, membrii microgrupurilor vor fi informaþi cã:
• fiecare microgrup trebuie sã ajungã, prin dezbateri, la un punct de vedere
comun în legãturã cu afirmaþia: „M-aº înþelege mai bine cu elevul meu dacã am
avea acelaºi temperament”
• fiecare microgrup îºi va desemna, înainte de începerea dezbaterilor, un raportor
care va înregistra concluziile la care se ajunge ºi pe care le va prezenta ulterior
tuturor participanþilor
• grupurile vor avea la dispoziþie aproximativ o orã pentru formularea unui punct
de vedere comun
66

Etapa dezbaterii generale

Dupã încheierea etapei precedente, formatorul informeazã pe participanþi asu-
pra regulilor în conformitate cu care se va desfãºura aceastã etapã a aplicaþiei prac-
tice, anume:
• raportorii grupurilor de lucru vor prezenta pe rând, on line, verbal, concluziile
la care s-a ajuns în cadrul fiecãrui grup
• singurele intervenþii permise în acest interval de timp vor aparþine formatorului
• dupã ce toþi raportorii au prezentat concluziile asupra cãrora s-a obþinut acor-
dul grupurilor de lucru, vor fi permise întrebãri, rãspunsuri la întrebãri sau co-
mentarii din partea tuturor participanþilor
• întrebãrile sau comentariile vor viza exclusiv aprofundarea înþelegerii poziþiilor
de principiu ºi argumentelor celorlalte grupuri sau clarificarea propriilor puncte
de vedere, fiind evitate încercãrile de a discredita puncte de vedere sau persoane
sau impunerea ofensivã a unui anumit punct de vedere
Pe parcursul derulãrii acestei etape, formatorul va încuraja contribuþiile care
sunt consistente cu setul de reguli enunþat, va utiliza recompense verbale pentru a
intensifica participarea, va orienta dezbaterile preponderent prin remarci reflexive
ºi de rezumare, va înscrie pe tablã sau flipchart/ on line în zone separate, argu-
mentele pentru fiecare dintre cele douã poziþii de principiu, ca ºi exemplele con-
crete furnizate.
Formatorul nu va încerca sã ajungã la o listã de concluzii sau argumente prefor-
mulatã. El va încuraja ºi recompensa contribuþiile relevante, care se pot plasa în ur-
mãtoarele douã domenii tematice:
• fiecare temperament este caracterizat atât de puncte tari cât ºi de puncte slabe,
având potenþiale comparabile pentru dezvoltare personalã ºi succes social
• succesul de comunicare sau al unei relaþii interpersonale este mai puternic influ-
enþat de modul în care sunt valorificate caracteristicile temperamentale decât de
respectivele caracteristici
Dezbaterea generalã poate dura între una ºi douã ore.
Evaluare finalã

Aveþi de rezolvat 50 de itemi care reprezintã moduri de acþiune sau reacþie speci-
fice unora sau altora dintre temperamentele prezentate în curs.
Vi se prezintã douã situaþii posibile. Aveþi date câte 8 modalitãþi de reacþie.
Identificaþi în dreptul fiecãrei situaþii care este modalitatea tipologicã care are car-
acteristicã o asemenea reacþie.

Situaþia A
Vin acasã de la ºcoalã dupã o zi grea, obosit ºi deprimat. În astfel de situaþii prefer sã:
1. Fug de toþi cei din jur ºi sã încerc sã-mi dau seama ce a mers greºit astãzi. IN
2. Merg cu cineva sã mã distrez, la o cinã sau la un spectacol. ES
3. Telefonez unui coleg de la ºcoalã pentru a discuta problemele ce s-au ivit în timpul zilei
ºi sã încercãm sã lãmurim împreunã ce se întâmplã. ET
4. Împart necazurile mele cu cei din jur/familia. EF
5. Îmi imaginez cum ar putea fi la ºcoalã dacã am putea face o parte din lucrurile despre care
unii dintre noi au vorbit. EN
6. Reflectez în ce fel aº putea sã-mi schimb eu modul de a trata lucrurile. IT
7. Mã întreb dacã într-adevãr îmi doresc sã continui sã lucrez aici. IF
8. Îmi iau ceva bun de mâncare ºi mã întind pe canapea. IS

Situaþia B
Dacã aº avea ºansa sã-mi schimb profesia ºi mã angajez în orice profesie mi-ar plã-
cea ºi pregãtirea pentru ea mi-ar fi accesibilã, aº alege sã:
9. Lucrez ceva dinamic, de exemplu agent de vânzãri plãtit la comision. EF
10. Lucrez cu o echipã bine pusã la punct la construirea sau repararea unor instalaþii tehnice.
ES
68

11. Caut un post care sã mi se potriveascã la fix. IF

12. Lucrez într-un mediu cu oameni care sã se stimuleze unii pe alþii, sã fie creativi. EN
13. Ocup un post unde sã-mi pot organiza singur munca pentru o eficienþã maximã. IT
14. Lucrez independent într-un mediu ºi ambianþã plãcute. IN
15. Fiu un membru al unei echipe care are de rezolvat probleme. ET
16. Lucrez singur cu cifre, computere sau alte instrumente ce permit metode ºi rãspunsuri
exacte. IS

Mai jos aveþi o serie de afirmaþii. Asociaþi fiecãrei afirmaþii Extraversia sau Intro-
versia ca orientãri atitudinale exprimate:
17. Când merg la o întâlnire prefer sã ºtiu dinainte despre cel sau cei cu care mã voi întâlni. I
18. Chiar dacã am decis ceva nu ajung sã am cu adevãrat încredere în decizia mea. I
19. Îmi plac lucrurile vii, oamenii, acþiunile. E
20. Lucrurile trebuie mai întâi cunoscute apoi poþi pune mâna pe ele. I
21. Mã conectez direct ºi rapid cu lucrurile ºi oamenii din jur. E
22. Mã decid greu cârd este vorba sã acþionez. I
23. Mã intereseazã foarte mult lucrurile din jurul meu. E
24. Mã miºc cu uºurinþã printre lucruri. E
25. Prefer sã mã confrunt direct cu o situaþie decât sã mã pregãtesc mental dinainte. E
26. Sunt un tip introspectiv nu practic. I

Recunoaºteþi tipologia temperamentalã din spatele fiecãreia dintre afirmaþiile de

mai jos, punând S pentru senzorialitate ºi stil practic de a vedea lucrurile; N pentru
intuiþie ºi stil imaginativ; T pentru gândire logic ºi organizare; F pentru utilizarea
valorilor ºi sentimentelor.
27. Caut mereu cauzele care au condus la ceea ce se întâmplã în prezent. T
28. Caut mereu sã simt senzaþii noi: gusturi de mâncare. S
29. Cãldura ºi simpatia sunt lucrurile mele forte. F
30. Cred cã chirurgia îþi dã satisfacþia unor acþiuni clare. S
31. Îmi cheltui multã energie încercând sã fac pe cei din jur fericiþi. F
 69

32. Îmi plac adesea adevãruri care nu sunt încã cunoscute dar s-ar putea sã aibã sens. N
33. Îmi plac afacerile concrete, care se bazeazã pe fapte nu pe vorbe. S
34. Îmi place sã colecþionez lucruri. S
35. Îmi place sã simt oamenii ºi nevoile lor. F
36. Îmi pot organiza bine modul în care relaþionez cu cei din jur. F
37. Îmi vin uneori în minte lucruri care deºi nu par plauzibile se dovedesc a fi adevãrate. N
38. Întotdeauna încerc sã înþeleg logic o situaþie. T
39. Mã bazez pe fapte, pe lucruri concrete. S
40. Mã bazez pe logicã ºi pe analizã T
41. Mã concentrez pe relaþiile cu cei din jur. F
42. Mã pot adapta cu uºurinþã ghicind pur ºi simplu ce se întâmplã într-o situaþie. N
43. Mereu îmi vine în minte câte o ideea nou, un nou proiect. N
44. Mi-ar plãcea sã lucrez cu copii pentru cã le înþeleg bine emoþiile. F
45. Organizarea ºi analiza lucrurilor mã definesc T
46. Prefer o judecatã limpede ºi clarã. T
47. Prefer sã mã gândesc la lucruri care nu s-au întâmplat dar ar putea sã se întâmple. N
48. Raþiunea este singurul lucru care mi se pare infailibil. T
49. Reuºesc sã vãd posibilitãþile chiar dacã ele nu sunt neaparat logice N
50. Sunt un tip practic, cu picioarele pe pãmânt. S
Materiale complementare

Chestionar de autoevaluare a temperamentului

Veþi gãsi descrise mai jos o serie de situaþii care pot interveni în viaþa de zi cu zi a
fiecãruia. În legãturã cu fiecare situaþie, sunt prezentate câte opt modalitãþi de reac-
þie frecvent întâlnite. Sarcina dumneavoastrã este aceea de a aprecia în ce mãsurã
fiecare dintre acestea vã este caracteristicã.
Înscrieþi cifra corespunzãtoare aprecieri dumneavoastrã, pentru fiecare afirma-
þie, în coloana din dreapta, utilizând urmãtorul model:
1 = Niciodatã
2 = Foarte rar
3 = Uneori
4 = Adesea
5 = Întotdeauna
 71

Situaþia 1
Trebuie sã desfãºor o activitate liberã cu elevii clasei unde sunt diriginte. Am liber-
tatea sã fac orice îmi doresc eu.
1. Aº imagina posibilitãþi, apoi, înainte de a decide, aº aºtepta sã vãd ceea ce va aduce
acea zi.
2. Aº face sport împreunã cu elevii.
3. Aº petrece o parte din timp lucrând cu grupul de elevi la rezolvarea unei probleme
importantã pentru ºcoalã. ET
4. Aº încerca un lucru care sã facã plãcere tuturor.
5. M-aº grãbi sã merg cu grupul de elevi la o acþiune caritabilã.
6. Aº realiza o parte din problemele din programa de la disciplina mea pe care le-am
tot amânat.
7. Aº suna la un teatru ºi aº rezerva bilete la un spectacol pe care doream sã-l vãd.
8. Aº sta acasã ºi m-aº implica într-unul din hobiurile mele precum grãdinãritul, pictatul,
lucratul în lemn, muzica sau sportul, rugând comitetul de pãrinþi sã se implice.

Situaþia 2
Sunt la ºcoalã ºi sunã alarma de incendiu ºi se simte miros de fum.
9. Aº cerceta toate posibilitãþile de salvare ºi aº acþiona cât de repede pot.
10. Aº chema pompierii imediat ºi le-aº da numele meu, adresa ºcolii, numãrul de
telefon ºi reperele cele mai apropiate.
11. Aº cãuta ºi gãsi sursa incendiului ºi aº lua mãsuri practice sã-l sting pe cât posibil.
12. M-aº teme pentru elevii mei ºi aº alerga sã-i ajut.
13. Aº încerca sã sting rapid focul prin orice mijloace la îndemânã.
14. Aº verifica ieºirile de salvare.
15. Aº fi în primul rând îngrijorat pentru siguranþa mea.
16. Aº urma planul de evacuare în caz de incendiu întocmit de grupul de pompieri.
72

Situaþia 3
Sunt implicat într-o discuþie în contradictoriu cu un elev legat de ceva ce vreau sã
le cer sã facã, iar persoana mã dezaprobã deschis în timpul orei.
17. Înainte de a acþiona, aº considera argumentele elevilor ºi aº cântãri faptele înainte
de a acþiona.
18. Aº face ceea ce mi se pare cel mai bine pentru mine în ciuda a ceea ce spune elevul.
19. Aº prezenta motivele ce justificã poziþia mea.
20. Mi-aº modifica poziþia pentru a pãstra pacea în clasã.
21. Aº putea aduna toate faptele ca argumente ºi pe urmã le-aº scoate în relief pe rând.
22. Aº începe prin a explica în detaliu care ar fi rezultatele dacã aº face ceea ce mi-am
propus.
23. M-aº îngrijora de ceea ce s-ar putea întâmpla dacã nu-mi urmez calea ºi aº încerca
sã-mi imaginez niºte alternative amiabile.
24. Aº încerca sã evidenþiez, folosind exemple, cã ºi alte clase în aceeaºi situaþie au ales
rezolvarea mea.

Situaþia 4
Primesc sarcina de la managerul ºcolii în care lucrez sã aduc o sugestie pentru îm-
bunãtãþirea ºcolii.
25. Mi-aº clarifica obiectivele ºi aº planifica pas cu pas mersul spre realizarea lor.
26. Aº sugera tipuri de activitãþi care mi-ar plãcea.
27. Aº sugera sã examinãm împreunã cauzele dificultãþilor ºi sã stabilim ce-ar trebui
fãcut în legãturã cu ele.
28. Aº rãspunde cu ceea ce le place elevilor mei.
29. Aº analiza cu grijã bugetul actual al ºcolii ºi programa activitãþilor din prezent.
30. Aº lucra într-un comitet care sã verifice posibilele investiri de fonduri în locuri ca
un bufet expres, salã de proiecþii, zone de joacã dupã ºcoalã, etc.
31. Aº prefera sã privesc problemele dintr-o varietate de perspective.
32. Aº avea o discuþie creativã de tip brainstorming cu elevii ºi pãrinþii acestora pentru
a întrevedea moduri originale de a strânge bani pentru ºcoalã.
 73

Situaþia 5
Sunt implicat într-o discuþie în contradictoriu cu un elev legat de ceva ce vreau sã
le cer sã facã, iar persoana mã dezaprobã deschis în timpul orei.
33. Înainte de a acþiona, aº considera argumentele elevilor ºi aº cântãri faptele înainte de
a acþiona.
34. Aº face ceea ce mi se pare cel mai bine pentru mine în ciuda a ceea ce spune elevul.
35. Aº prezenta motivele ce justificã poziþia mea.
36. Mi-aº modifica poziþia pentru a pãstra pacea în clasã.
37. Aº putea aduna toate faptele ca argumente ºi pe urmã le-aº scoate în relief pe rând.
38. Aº începe prin a explica în detaliu care ar fi rezultatele dacã aº face ceea ce mi-am
propus.
39. M-aº îngrijora de ceea ce s-ar putea întâmpla dacã nu-mi urmez calea ºi aº încerca
sã-mi imaginez niºte alternative amiabile.
40. Aº încerca sã evidenþiez, folosind exemple, cã ºi alte clase în aceeaºi situaþie au ales
rezolvarea mea.

Grila de cotare

Nota
Moduri temperamentale Note parþiale
generalã

Itemii corespunzãtori Nota item 1 Nota item 2 Nota item 3 Nota item 4 Nota item 5 Toþii itemii

IT: 6, 14, 17, 25, 33

IF: 7, 15, 18, 26, 34

IS: 8, 16, 21, 29, 37

IN: 1, 9, 23, 31, 39

ET: 3, 11, 19, 27, 35

EF: 4, 12, 20, 28, 36

ES: 2, 10, 22, 30, 37

EN: 5, 13, 24, 32, 40

Fiºe de evaluare

Test de autoevaluare temperament

A. Care este temperamentul propriu

Mai jos aveþi o grilã. Pe verticalã, fiecare nivel reprezintã un punctaj (de la 0 la 25
puncte acumulate).
25
24
23
22
21
20
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
Punctaj IT IF IS IN ET EF ES EN
 75

La baza sunt prezente cele opt modalitãþi de funcþionare combinatã a atitudinii

(introversie /extraversie) ºi a funcþiei (gândire, sentiment, senzorialitate, intuiþie)
Fixaþi în grilã punctajul pe care l-aþi obþinut pentru fiecare dintre cele opt mo-
dalitãþi
Care este nivelul meu de introversie?
Însumaþi cifrele legate de primele patru modalitãþi.
INTROVERIE= IT + IF + IS + IN
Care este nivelul meu de extraversie:
Însumaþi scorurile legate de ultimele patru modalitãþi.
EXTRAVERIE = ET + EF + ES + EN
Care este orientarea atitudinii dominante:
Scãdeþi din scorul cel mai mare pe cel mai mic.
Este diferenþa mai mare de 15 puncte?
Este diferenþa mai mare de 7 puncte?
Care sunt punctele mele forte?
Modalitãþile cu cele mai mari trei scoruri obþinute: care sunt preferinþele mele
constante care sunt caracteristice acestor trei modalitãþi principale cu care reac-
þionez la realitatea din jur
Care sunt punctele mele vulnerabile?
Modalitãþile cu cele mai mici trei scoruri obþinute: care sunt dificultãþile mele
constante legate de modurile care nu îmi sunt caracteristice; ce nu prea pot face în
mod obiºnuit.
76

B. Cum sã ne optimizãm relaþia interpersonalã

Fiºa de comparaþie inter-indivizi.

Utilizaþi notele din fisele individuale
Puneþi Modul cu totalul în funcþie de mãrime, de la cele mai mari la cele mai
mici:

Persoana I Persoana II

………… …………

………… …………

………… …………

………… …………

………… …………

………… …………

………… …………

………… …………
Stabiliþi corespondenþele:
a. Care sunt diferenþele care þin de atitudinea dominantã, extraversie sau intro-
versie.
b. Stabiliþi locurile de întâlnire. Care dintre modalitãþi sunt la acelaºi nivel în
partea superioarã la ambele persoane (se aflã la ambele persoane pe primele trei
poziþii, deci uºor de accesat ºi preferate pentru ambii parteneri ai dialogului)?
 77

Aici avem punctele de „întâlnire” ca temperament, în care persoanele reacþio-

neazã asemãnãtor. La aceste nivele se stabilesc contactele cele mai simple pentru cã
personele privesc lucrurile din aceeaºi perspectivã.
c. Stabiliþi diferenþele:
Care dintre modalitãþi sunt în situaþie inversatã? Comparaþi modalitãþile ce
sunt preferate ºi uºor de accesat pentru o persoanã pentru cã se aflã în partea de sus
pe primele trei poziþii (deci uºor de accesat conºtient) iar pentru cealaltã persoanã
se aflã în partea de jos (ultimele trei poziþii, deci greu de accesat conºtient).
Aici avem aspectele în care diferenþele sunt cele mai mari: unei persoane îi este
dificil sã înþeleagã de ce cealaltã a reacþionat într-un anume fel.
Exemplu de analizã a compatibilitãþii
Aveþi mai jos prezentatã o analizã pornind de la modurile caracteristice a douã
persoane (de ex. dumneavoastrã ºi un coleg din grupul de lucru).

Persoana I Persoana II

1.ES 1.IF

2. IT 2. IT

3. EN 3. IN

4. IN 4. IS

5. IF 5. ET

6. IS 6. EF

7. ET 7. ES

8. EF 8. EN
78

Relaþia non-conflictualã: locuri de întâlnire

Relaþia conflictualã: condiþii complementare:
a. Atitudinea dominantã:
Extraversia: Prima persoanã are primele trei modalitãþi dominant extraverte; în
general preferã sã-ºi utilizeze direct energia în relaþie cu evenimentele din mediu,
cu oamenii, cu obiectele care o înconjoarã. Cu atât mai mult cu cât funcþia cea mai
dezvoltatã este Extraversia senzorialã. Într-un dialog va folosi mai ales adaptarea
la prezent, la ceea ce îi apare acum ºi aici semnificativ. Dacã existã o incongruenþã
cu prezentul, în al doilea rând, IT, va integra informaþia cognitiv ºi va gãsi un
rãspuns conform acestui punct de vedere gândit interior.
Introversia: A doua persoanã este dominant introvertã; energie este implicatã
în viaþa internã. Aspectele din mediu sunt gestionate mai întâi în plan interior, apoi
reacþioneazã conform acestei integrãri. De aceea, într-un dialog va avea nevoie de
un timp de reflecþie pentru acest proces de comparare ºi decizie. Evaluarea princi-
palã se bazeazã pe un set de valori personale, evaluarea secundarã pe considerente
logice.
b. Asemãnãri, locuri de întâlnire:
IT: Ambele persoane folosesc frecvent preferenþial Gândirea introvertã pentru
a organiza ºi analiza informaþiile, pornind de la un cadru teoretic . Desigur, gândi-
rea logicã le va face sã ajungã la acelaºi set de concluzii logice, cauzale (cu condiþia
sã aibã un cadru teoretic asemãnãtor).
IN: Ambele persoane pot folosi relativ bine ºi modul intuitiv introvert pentru
a înþelege situaþii dificil de integrat logic. Dar, desigur, fiecare dintre ele va privi
ceea ce se va petrece ca schimbare din perspectiva situaþiei proprii. Avem însã ºansa
sã intuiascã aceleaºi direcþii de transformare a situaþiei prezente.
 79

c. Deosebiri: zone de conflictualitate posibile:

Diferenþa dintre condiþia preferenþial extravertã a primei persoane, faþã de con-
diþia dominant introvertã a celeilalte; aceasta din urmã va comunica mai puþin.
ES: Una dintre persoane preferã sã se sprijine de prezent, de date ºi fapte pe
care le adunã ºi observã foarte bine. Preferã în general descrierea ºi observaþia di-
rectã, concretã. Dimpotrivã, cealaltã persoanã nu este deloc centratã pe date ºi fap-
te, ºi are dificultãþi de a observa date concrete ale ceea ce se petrece în realitate ºi
mai ales, în dialog va avea dificultãþi sã se raporteze la descrierile oferite de prima
persoanã.
EN: Una dintre persoane are posibilitatea ca uneori sã-ºi foloseascã intuiþia
extravertã atunci când nu reuºeºte sã cuprindã lucrurile cu ajutorul observaþiei ceea
ce îi permite uneori pur ºi simplu sã „ghiceascã” în ce direcþie par sã evolueze
lucrurile. Cealaltã persoanã are foarte puþin formatã aceastã posibilitate ºi îi va fi
greu sã înþeleagã argumente „intuiþiilor extraverte” ale primei.
IF: A doua persoanã se sprijinã în evaluarea lucrurilor pe care le trãieºte în spe-
cial pe valori, valorile interne în care crede. Argumentele pe care le foloseºte curent
þin de acest set de valori în care cred (interiorizat); primei persoane îi va fi destul
de dificil sã înþeleagã evaluãrile celeilalte persoane tocmai pentru cã sunt fãcute pe
un set de valori care îi este strãin.
80

Test de autoevaluare
Eul meu: puncte forte ºi puncte vulnerabile în relaþionare ºi comunicare

Comunicare expresivã ºi control emoþional

Factori verbali:
Conduite pozitive Conduite negative

1. Iniþiativã în comunicare (degajat, fluent, fãrã a-ºi 1. Absenþa iniþiativei în comunicare: timorat, timid,
pierde sensibilitatea faþã de ceea ce spune celãlalt). reacþii neurovegetative evidente: panicã, tremor,
sudoraþie, uscarea gurii, înroºire bruscã), emotivitate.

2. Fluiditate ºi coerenþã verbalã. 2. Frecvente blocaje verbale, sincope, opriri, pauze

lungi. Discursul verbal este prea puþin structurat, nu
apare fluent, apar, în schimb, inhibiþii, lapsusuri, cliºee
ºi, în general, un aspect de „sãrãcie verbalã”.

3. Capacitate de a se face ascultat, a induce sensuri, 3. Incapacitatea de a convinge, datoritã monotoniei, a

a fi persuasiv (nu manipulant), prin siguranþa rostirii, nesiguranþei, a sãrãciei mesajului (voce gâtuitã,
prin abilitãþi de reformulare, prin bogãþia mesajului. emotivitate, volum redus al vocabularului, incapacitatea
de a se face ascultat, stereotipii, repetiþii).

4. Flexibilitate în comunicare: mobilitate verbalã, 4. Rigid sau labil în comunicare: manipulabil, sugestibil
capacitate de a se face uºor înþeles ºi de a nu fi în exces, incapacitate de a se face înþeles.
manipulabil.

5. Calitãþi vocale: timbru plãcut, claritate, cursivitate, 5. Defecte de pronunþie, bâlbâialã, ton monoton ºi
modulaþii expresive, intonaþie modulatã. inexpresiv, ºters, voce cu registru dominant scãzut
sau foarte înalt, ton supãrãtor.

6. Expresii emoþionale adecvate ºi orientate pozitiv în 6. Expresii emoþionale inadecvate ºi orientate negativ
discurs ºi situaþie, control emoþional, încredere în sine. (logoreic, iritabil, neliniºtit, blocat, instabil).

7. Tolerant la frustrare, cu un echilibru emoþional în 7. Intolerant la frustrare cu reacþii de tip coleric, plâns,
situaþii de ambiguitate, nesiguranþã, în situaþii limitã instabilitate, agresivitate, vindicativ, reacþii
sau absurde. neurovegetative evidente.

8. Cu umor ºi toleranþã socialã, optimist, „dramatizând” 8. Supãrãcios, morocãnos, intoleranþã interpersonalã,

doar în limitele jocului expresiv. tendinþã la victimizare ºi de a dramatiza excesiv,
absenþa umorului, cinism, ironie causticã
(distrugãtoare).
 81

Factori non-verbali:
Conduite pozitive Conduite negative

1. Iniþiativã în comunicare (degajat, fluent, fãrã a-ºi 1. Absenþa iniþiativei în comunicare: timorat, timid,
pierde sensibilitatea faþã de ceea ce spune celãlalt). reacþii neurovegetative evidente: panicã, tremor,
sudoraþie, uscarea gurii, înroºire bruscã), emotivitate.

2. Fluiditate ºi coerenþã verbalã. 2. Frecvente blocaje verbale, sincope, opriri, pauze

lungi. Discursul verbal este prea puþin structurat, nu
apare fluent, apar, în schimb, inhibiþii, lapsusuri, cliºee
ºi, în general, un aspect de „sãrãcie verbalã”.

3. Capacitate de a se face ascultat, a induce sensuri, 3. Incapacitatea de a convinge, datoritã monotoniei, a

a fi persuasiv (nu manipulant), prin siguranþa rostirii, nesiguranþei, a sãrãciei mesajului (voce gâtuitã,
prin abilitãþi de reformulare, prin bogãþia mesajului. emotivitate, volum redus al vocabularului, incapacitatea
de a se face ascultat, stereotipii, repetiþii).

4. Flexibilitate în comunicare: mobilitate verbalã, 4. Rigid sau labil în comunicare: manipulabil, sugestibil
capacitate de a se face uºor înþeles ºi de a nu fi în exces, incapacitate de a se face înþeles.
manipulabil.

5. Calitãþi vocale: timbru plãcut, claritate, cursivitate, 5. Defecte de pronunþie, bâlbâialã, ton monoton ºi
modulaþii expresive, intonaþie modulatã. inexpresiv, ºters, voce cu registru dominant scãzut
sau foarte înalt, ton supãrãtor.

6. Expresii emoþionale adecvate ºi orientate pozitiv în 6. Expresii emoþionale inadecvate ºi orientate negativ
discurs ºi situaþie, control emoþional, încredere în sine. (logoreic, iritabil, neliniºtit, blocat, instabil).

7. Tolerant la frustrare, cu un echilibru emoþional în 7. Intolerant la frustrare cu reacþii de tip coleric, plâns,
situaþii de ambiguitate, nesiguranþã, în situaþii limitã instabilitate, agresivitate, vindicativ, reacþii
sau absurde. neurovegetative evidente.

8. Cu umor ºi toleranþã socialã, optimist, „dramatizând” 8. Supãrãcios, morocãnos, intoleranþã interpersonalã,

doar în limitele jocului expresiv. tendinþã la victimizare ºi de a dramatiza excesiv,
absenþa umorului, cinism, ironie causticã
(distrugãtoare).
82
Factori ai spontaneitãþii în conduite se pot aprecia în funcþie de douã tipuri de
comportamente: A. modul cum se angajeazã în sarcinã ºi B. modul cum îºi asumã
sarcina.
Conduite pozitive
A.Cum se angajeazã în sarcinã:
• prompt
• sigur
• iniþiativã personalã (se lanseazã, îºi acomodeazã
sarcina la nevoile proprii ºi la posibilitãþile sale)
• tatoneazã constructiv
B. Cum îºi asumã sarcina:
• cu dezinvolturã, acceptare, implicare tot mai
evidentã pe mãsurã ce lucreazã
• control emoþional adecvat,
• participare rezonantã la situaþie
• este repede prins de ceea ce are de fãcut, amuzat,
absorbit, mobilizat, comunicativ ºi cu nevoie de a
cunoaºte rezultatele, spontan în modul de a
reacþiona
Conduite negative
A. Cum se angajeazã în sarcinã:
• lent, nesigur, dubitativ (solicitã lãmuriri
suplimentare), reia ºi renunþã
• tatoneazã distructiv, criticã, se enerveazã sau
renunþã, abandoneazã
• blocat, inhibat
B. Cum îºi asumã sarcina:
• criticã spontan sarcina, o respinge, o analizeazã
distructiv, o ignorã, o minimalizeazã,
• exces sau dificultãþi (blocaj) în rãspunsul emoþional
la sarcinã, nu se implicã, perplex, anxios etc.
• este imediat deranjat de sarcinã, frustrat,
descurajat, abandoneazã spontan înainte de a
începe sã lucreze
• nu comunicã, rezervat, tãcut, absent
 83

Factori de creativitate relaþionalã:

Conduite pozitive Conduite negative

1. Deschis, receptiv, incitant, curios în raport cu 1. Închis, pasiv, limitat, plictisit, blocat în raport cu
sarcina de rezolvat. sarcina.
2. Implicant, capacitate de a se transpune în situaþie, 2. Neparticipativ, incapabil sã se transpunã în situaþie,
mobilitate comportamentalã. rigiditate comportamentalã.
3. Tolerant, relaxat, flexibil cu capacitate de a se 3. Intolerant, crispat, iritabil, rigid, susceptibil, incapabil
amuza, a se juca, având simþul umorului. sã se amuze, sã se joace, lipsa simþului umorului,
dominant critic.
4. Acceptarea ambiguitãþii ºi a situaþiilor absurde 4. Respingerea ambiguitãþii ºi a situaþiilor limitã;
(limitã) cu tendinþa de a construi, a dezvolta, a explora tendinþa de a raþionaliza excesiv, de a schematiza,
ºi îmbogãþi abordarea unei probleme. tendinþa spre explicaþii abundente (teoretizare).
5. Concentrarea pe argumente ºi joc de rol creativ 5. Incapacitatea de a accepta o situaþie, lipsa
(capabil sã amplifice sensurile unei situaþii). înþelegerii ºi acceptãrii, minimalizarea situaþiei, refuzul
de a înþelege sau accepta o situaþie.
6. Emiterea unor soluþii alternative, cu o viziune largã; 6. Se fixeazã pe o singurã soluþie, respinge orice alte
tolerant la dificultatea sarcinii. posibilitãþi; are o viziune îngustã; abandoneazã
sarcina.
7. Bogãþia scenariului, a modului cum înþelege sarcina. 7. Sãrãcia sau schematismul scenariului de viaþã pus
în joc în rezolvãri.
8. Empatizeazã cu ceilalþi, rezoneazã creativ. 8. Non-empatic, nu rezoneazã cu stãrile posibile ale
celuilalt.
9. Originalitate orientatã pro-social. 9. Banal, previzibil, cu rãspunsuri plate, sau distructiv,
cu o originalitate orientatã antisocial, agresiv.
Coperta_Proiect_08.qxd 3/19/2012 4:29 PM Page 1

Temperamentul UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
POSDRU 2007–2013
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007–2013
OIPOSDRU

ºcolarilor
ªI PROTECÞIEI SOCIALE
AMPOSDRU

Mihaela MINULESCU
Dialogul temperamentelor:
profesor ºi elev
Modulul I – Iniþiere

PROGRAMUL OPERAÞIONAL SECTORIAL

PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007–2013

Axa prioritarã 1: „Educaþia ºi formarea profesionalã în sprijinul creºterii economice

Temperamentul
ºi dezvoltãrii societãþii bazate pe cunoaºtere”

Domeniul major de intervenþie 1.3: „Dezvoltarea resurselor umane în educaþie

ºcolarilor
ºi formare profesionalã”

Titlul Proiectului: „Stilul de învãþare ºi temperamentul ºcolarilor – instrumente pentru

Dialogul temperamentelor:
o educaþie creativã”
profesor ºi elev
Numãrul de identificare al contractului: POSDRU/87/1.3/S/61341

Editor: ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

Material pentru curs ºi exerciþii workshop
Data: 1 septembrie 2010 – 31 decembrie 2012
„Generarea de metode ºi tehnici de învãþare”
„Conþinutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziþia oficialã
a Uniunii Europene sau a Guvernului României.”

ISBN 978-973-711-346-7 Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU

ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice