Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evaluarea Personalizata A Elevilor PDF
Evaluarea Personalizata A Elevilor PDF
Evaluarea personalizatã UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI FONDUL SOCIAL EUROPEAN INSTRUMENTE STRUCTURALE OIPOSDRU
a
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI POSDRU 2007–2013 2007–2013
ªI PROTECÞIEI SOCIALE
AMPOSDRU
Modulul I – Iniþiere
Magdalena BALICA
Irina HORGA
Ciprian FARTUªNIC
Modulul I – Iniþiere
EVALUAREA PERSONALIZATÃ
A ELEVILOR
I. Horga, Irina
II. Fartuºnic, Ciprian
371.26
Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
3. Ce se evalueazã? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Workshop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Introducere
Fãrã îndoialã, orice proces de evaluare poate induce celui evaluat un grad mai
scãzut sau mai ridicat de disconfort. Nimãnui nu-i place sã fie observat, chestio-
nat, analizat, raportat la standarde, mãsurat, notat, calificat. Pornind de la acest
fapt, teoriile moderne în evaluarea educaþionalã au schimbat paradigma evaluãrilor
de tip sumativ, bazate pe raportare la normã ºi soldate cu notarea pe o scalã ierar-
hicã, realizatã exclusiv de cãtre profesor, în favoarea unei evaluãri de tip continuu,
bazatã pe progresul individual, transparentã ºi cu o participare cât mai activã a
elevilor în procesul de evaluare.
Deºi noul curriculum naþional din România a presupus ºi schimbãri ale para-
digmei proceselor de evaluare, totuºi, la nivelul curriculumului implementat, acto-
rii educaþional resimt încã evaluarea ca pe un aspect puþin reformat, adesea caduc,
puþin adaptat la variate contexte de învãþare ºi la specificul ºi aºteptãrile elevilor.
Cu atât mai puþin, temperamentul elevului este un criteriu cvasiinexistent în pro-
iectarea ºi utilizarea diferitelor strategii didactice.
Schimbãrile recente din domeniul ºtiinþelor educaþiei au determinat o serie de
reconsiderãri ºi redefiniri ale evaluãrii ºcolare. Liniile de forþã definite recent în
evaluare sunt: perspectiva pluridisciplinarã; predominanta referentului cognitiv;
predominanta referentului social în evaluare.
6
În practica ºcolarã evaluarea este adesea factor de stres pentru toþi actorii implicaþi.
Atunci apare întrebarea: de ce este necesarã evaluarea? Care sunt funcþiile acesteia?
Funcþiile evaluãrii se referã la sarcinile, obiectivele, raþiunea ºi rolul acesteia, la
nivel macro ºi la nivel micro. În trecerea de la un plan la altul, evaluarea îºi modificã
funcþionalitatea, cele douã planuri determinând – în anumite circumstanþe – funcþii
specifice (Ionescu, 2003; Potolea, Neacºu, Radu, 1996; Radu, 2000; Cerghit, 2002).
Funcþii de macrosistem:
• Funcþia socialã. În urma evaluãrii pot fi desprinse concluzii legate de eficienþa ge-
neralã/productivitatea socio-economicã a sistemului de învãþãmânt, care sunt co-
municate societãþii ºi determinã eventualele decizii de îmbunãtãþire a rezultatelor.
• Funcþia de selecþie/de discriminare. Evaluarea oferã posibilitatea alegerii/selec-
þiei, clasificãrii ºi/ sau ierarhizãrii elevilor pe baza calitãþii performanþelor ºco-
lare înregistrate.
• Funcþia de certificare. Evaluarea oferã informaþii relevante cu privire la perfor-
manþele elevilor la sfârºitul unui an/ciclu/perioade de instruire.
Funcþii de microsistem:
Competenþele cheie
1
Belgia, Spania, Franþa, Luxemburg, Ungaria.
2
Cipru, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Suedia ºi Marea Britanie.
3
Austria, Bulgaria, Germania, Italia, Lituania ºi Polonia.
4
Grecia, Ungaria, Lituania, Malta, Polonia ºi Slovacia.
17
Avantaje Dezavantaje
– are un caracter concret-contextual, în baza cãruia – poate conduce la neglijarea parþialã a clasei;
pot fi reflectate anumite aspecte particulare, specifice – poate favoriza învãþarea în salturi, în funcþie de
unei anumite situaþii evaluative; numãrul de note ºi valoarea acestora, la un moment dat;
– necesitã resurse reduse de timp ºi oferã un feed- – poate fi influenþatã de aspectele pozitive/negative sau
back rapid; de tendinþele de progres/regres din activitatea elevului;
– permite elevilor expunerea mai amãnunþitã a – poate fi puternic influenþatã de capacitatea profe-
cunoºtinþelor dobândite; sorului de a formula ºi adresa întrebãri clare, fãrã
– permite profesorului sã constate nivelul de însuºire a echivoc, stimulative pentru elev ºi ordonate logic;
cunoºtinþelor ºi capacitatea elevilor de argumentare a – poate favoriza manifestarea factorului emotivitate din
unui rãspuns; partea elevilor;
– permite profesorului valorificarea activitãþii realizatã – prezintã un grad de varietate inter-individualã (de la
în mod independent de cãtre elevi, în clasã sau acasã; un profesor la altul) ºi un grad de varietate intra-indi-
– permite profesorului sã solicite motivarea/argu- vidualã (la acelaºi profesor, dar în momente diferite).
mentarea unui rãspuns.
Avantaje Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
– asigurã uniformitatea evaluãrii elevilor dintr-o clasã, – nu oferã evaluatorului posibilitatea de a solicita moti-
dintr-un colectiv; varea sau argumentarea unor rãspunsuri;
– permite evaluarea întregului colectiv de elevi în – nu se poate realiza o minimã ghidare a procesului
acelaºi interval de timp; de rezolvare a sarcinilor didactice;
– se înlãturã, într-o mãsurã semnificativã, stresul eval- – nu oferã un feedback imediat între evaluator ºi eval-
uãrii orale; uat, fapt de naturã sã reducã posibilitatea profesorului
– se oferã elevilor posibilitatea de a-ºi reformula anu- de a remedia deficienþele în învãþare constatate;
mite afirmaþii; – faciliteazã perpetuarea unor greºeli, dacã rezolvarea
– se stimuleazã interesul elevilor pentru aspectele for- sarcinilor didactice presupune utilizarea în cascadã a
male ale rãspunsurilor (limbaj, mod de exprimare, rezultatelor;
argumentarea ideilor etc.). – oferã posibilitatea alegerii la întâmplare a rãspunsurilor
corecte, în cazul itemilor cu alegere dualã/multiplã.
Investigaþia
Reprezintã o activitate didacticã utilizatã pentru antrenarea elevilor în demersuri
euristice care vizeazã explorarea caracteristicilor fenomenelor, elementelor studiate.
Utilizatã ca metodã de evaluare, investigaþia presupune realizarea de cãtre elevi a
unei sarcini precise de lucru, prin intermediul cãreia aceºtia pot sã-ºi demonstreze
cunoºtinþele, deprinderile, abilitãþile dobândite.
Prin utilizarea acestei metode, elevii vor fi antrenaþi în formularea de predicþii
referitoare la desfãºurarea procesului studiat, urmând ca dupã efectuarea demer-
surilor investigative concluziile ºtiinþifice desprinse sã fie comparate cu rezultatele
anticipate la începutul activitãþii. În urma utilizãrii investigaþiei, elevii au posibili-
tatea de a-ºi manifesta potenþialul creativ în vederea aplicãrii achiziþiilor proprii, în
diferite situaþii educaþionale.
25
Proiectul
Reprezintã o activitate amplã, realizatã individual sau în grup, iniþiatã în cadrul cla-
sei ºi continuatã de cãtre elevi, acasã sau/ºi în clasã, pe durata a câteva zile, sau chiar
sãptãmâni, finalizatã prin prezentarea în faþa clasei a unui raport asupra rezul-
tatelor obþinute. Prelucrarea ºi interpretarea datelor legate de tema proiectului re-
prezintã procese care trebuie subordonate obiectivelor utilizãrii metodei, care pot
viza: învãþarea ºi acþionarea autonomã; identificarea ºi dezvoltarea propriilor apti-
tudini ºi necesitãþi; dezvoltarea spiritului de iniþiativã ºi asumarea rãspunderii; for-
marea capacitãþii de conºtientizare a problemelor; identificarea, structurarea
provocãrilor ºi situaþiilor problematice, precum ºi dezvoltarea strategiilor creative
de soluþionare a acestora; dezvoltarea competenþelor de comunicare ºi cooperare,
precum ºi dezvoltarea unei culturi pentru soluþionarea conflictelor; înþelegerea ºi
structurarea conexiunilor organizatorice.
Utilizarea metodei proiectelor, subordonatã dezideratului dezvoltãrii ºi pro-
movãrii capacitãþilor ºi aptitudinilor diferite, presupune realizarea de lucrãri scrise,
pe baza unor cercetãri teoretice ºi practice de amploare, realizate de cãtre elevi în
mod individual sau pe grupe. Realizarea unui proiect presupune prezentarea de cãtre
profesor a temei, a sarcinilor de lucru, a intervalului de timp necesar pentru fina-
lizarea activitãþii, iar din perspectiva elevului/a celui care realizeazã produsul final
este necesarã o consultare permanentã cu profesorul/coordonatorul de proiect.
26
Portofoliul
Evaluarea prin intermediul acestei metode presupune analiza în termeni de produs
ºi de proces (din perspectiva anumitor parametri, stabiliþi în concordanþã cu sco-
pul ºi obiectivele vizate) a portofoliilor subiecþilor investigaþi. Utilizarea portofo-
liului în procesul de evaluare a activitãþii didactice a elevilor nu presupune doar
desprinderea unor concluzii legate de conþinutul acestuia, ci este necesar ca aceste
analize sã aibã în vedere ºi procesul de elaborare/realizare (Stoica, 2001; Cerghit,
2002): procesul de cãutare, informare, documentare, cercetare, testare, colectare,
prelucrare ºi interpretare de date, acþiunile teoretice ºi aplicative care preced elabo-
rarea produsului, precum ºi dinamica acestor acþiuni; produsul final, care poate fi:
intelectual (model ideal, idee, explicitare, argumentare, schemã, desen, soft etc.)
sau material (model material, machetã, dispozitiv etc.).
Prin analiza portofoliilor elevilor, profesorul poate obþine informaþii privind
diferite trãsãturi, aspecte ºi atribute distinctive ale personalitãþii lor (preocupãri,
înclinaþii, convingeri, interese, nevoi educaþionale etc.); de asemenea, se creeazã
posibilitatea de a anticipa modalitãþi concrete de formare ºi modelare a personal-
itãþii subiecþilor învãþãrii, precum ºi modalitãþi de intervenþie în vederea producerii
unor manifestãri comportamentale dorite ºi a evitãrii unor manifestãri comporta-
mentale nedorite.
Referatul
Utilizarea acestei metode are ca principale avantaje: oferã posibilitatea evaluãrii
aspectelor formative, educative; oferã posibilitatea abordãrii unor domenii noi,
inclusiv prin aprofundarea conþinuturilor studiate în clasã; favorizeazã evaluarea
individualizat ºi sumativ; evidenþiazã preocuparea spre documentare, inclusiv pen-
tru abordãri interdisciplinare.
Autoevaluarea
Înþeleasã din punct de vedere psihopedagogic, autoevaluarea reprezintã un act prin
care o persoanã – elev sau profesor – îºi apreciazã, verificã, analizeazã cu spirit cri-
tic, evalueazã propriile cunoºtinþe, atitudini, abilitãþi, competenþe, comportamente.
În mãsura în care elevii îºi formeazã capacitatea de autoevaluare, aceasta îi ajutã în
mod esenþial în formarea unei imagini cât mai corecte asupra propriilor performanþe
ºcolare, respectiv asupra propriei dezvoltãri. Dezvoltarea capacitãþii de autoevaluare
a elevilor depinde de capacitatea acestora de a-ºi reevalua permanent propriile pro-
cese cognitive, strategiile de învãþare ºi cunoaºtere, precum ºi propriile carenþe cog-
nitive. Abilitãþile de autoevaluare se formeazã ºi se perfecþioneazã în urma unor
activitãþi desfãºurate în mod individual ºi colectiv, cu condiþia respectãrii unor ce-
rinþe privind evaluarea:
• promovarea de cãtre profesor a unei atitudini pozitive/optimiste în evaluare;
• prezentarea clarã a sarcinilor de lucru, a obiectivelor ºi standardelor de evaluare;
• antrenarea elevilor în activitãþi de interevaluare;
• informarea elevilor în privinþa criteriilor de evaluare ºi a semnificaþiilor rezul-
tatelor obþinute;
• completarea de chestionare privind modul în care se desfãºoarã/s-a desfãºurat
evaluarea.
28
– evaluarea iniþialã (parþialã, predictivã) vizeazã – contribuie la stabilirea nivelului de cunoºtinþe abilitãþi,
stabilirea nivelului de pregãtire al elevilor la capacitãþi, competenþe, comportamente;
începutul unei perioade/etape a activitãþii: an – conduce la fundamentarea proiectãrii ulterioare a activitãþii;
ºcolar, semestru, capitol etc.; – se realizeazã prin compararea rezultatelor instruirii cu
obiectivele instructiv-educative corespunzãtoare perioadei
evaluate;
– oferã informaþii asupra eficienþei activitãþii profesorului.
– evaluarea continuã (de progres, pe parcurs), – contribuie la stabilirea nivelului de cunoºtinþe abilitãþi,
care are în vedere o verificare permanentã a capacitãþi, competenþe, comportamente;
rezultatelor activitãþii didactice ºi reprezintã cri- – evidenþiazã nivelul de operaþionalizare a achiziþiilor elevilor;
teriul continuãrii derulãrii secvenþelor didactice – constituie un feedback rapid ºi eficient;
proiectate; – stimuleazã motivaþia pentru învãþare a elevilor.
– evaluarea sumativã (cumulativã, de bilanþ) – contribuie la stabilirea nivelului de cunoºtinþe abilitãþi,
oferã informaþii privind nivelul instruirii la capacitãþi, competenþe, comportamente;
sfârºitul unui an ºcolar, semestru, capitol etc. – constituie un feedback sumativ;
Se realizeazã pe baza unor probe de evaluare – oferã informaþii privind eficienþa metodelor de predare-
complexe, cuprinzãtoare, pentru învãþare-evaluare utilizate.
capitolul/temele evaluate.
30
Evaluãri internaþionale
Studiile comparative internaþionale, la care participã România începând din anul 1995, furnizeazã
seturi de date, culese la intervale regulate de timp, pe eºantioane reprezentative, menite sã ilustreze
achiziþiile elevilor români, aflaþi la un anumit nivel de ºcolaritate, pe domeniile investigate.
Aceste seturi de date informeazã asupra performanþelor elevilor români, dar permit ºi comparaþii cu
celelalte sisteme educaþionale aflate în studiu. Un prim set de informaþii face referire la poziþiile ocu-
pate în clasamente: TIMSS 1995 – locul 31 la ºtiinþe ºi locul 34 la matematicã (41 de þãri participante);
TIMSS 1999 – locul 28 la ºtiinþe ºi locul 25 la matematicã (38 de þãri participante); TIMSS 2003 –
locul 27 la ºtiinþe ºi locul 26 la matematicã (46 de þãri participante); TIMSS 2007 – locul 28 la ºtiinþe
ºi locul 25 la matematicã (49 de þãri participante); PIRLS 2001 – locul 26 din 38; PIRLS 2006 locul
36 din 45; PISA 2000 – locul 34 la matematicã ºi la lecturã ºi locul 32 la ºtiinþe (43 de þãri participante)
ºi PISA 2006 – locul 44-50 la lecturã, 43-47 la matematicã ºi 44-48 la ºtiinþe (57 de þãri participante).
Un alt indicator rezultat din aceste studii comparative face referire la proporþiile de elevi încadrate
la nivelurile de performanþã definite de evaluãrile internaþionale.
• TIMSS 2007 – 4% dintre elevii de clasa a VIII-a din România ar fi incluºi între cei mai buni elevi
ai lumii, la Nivelul avansat, la matematicã, iar la ºtiinþe, 2%. Sub nivelul inferior se aflã 27% din-
tre elevii români din punctul de vedere al performanþelor înregistrate la matematicã ºi 23% din
punctul de vedere al performanþelor la ºtiinþe (Noveanu, 2009).
• PIRLS 2006 – 4% dintre elevii de clasa a IV-a din România ar fi incluºi printre cei mai buni elevi
ai celor 45 de þãri/provincii participante din punctul de vedere al competenþelor pentru lecturã. Sub
nivelul inferior se aflã 16% dintre elevii români (Noveanu, 2008).
• PISA 2006 – niciun elev din România nu a atins cel mai înalt nivel de performanþã definit în
acest studiu, iar 16% dintre elevii din România s-au încadrat sub nivelul inferior, la domeni-
ul de bazã al sesiunii de evaluare (ºtiinþe).
Aceste seturi de date permit ºi identificarea factorilor care influenþeazã rezultatele învãþãrii – evi-
denþierea relaþiilor dintre achiziþiile învãþãrii ºi variabilele de context pe trei niveluri: elev, clasã,
ºcoalã, obþinute prin administrarea de chestionare. Analize specifice – folosind datele TIMSS
1995 – au condus la identificarea discriminatorilor dintre ºcolile înalt ºi slab performante din
România: numãrul de cãrþi din locuinþa elevilor, disponibilitatea unor resurse necesare studiului,
nivelul de instruire al pãrinþilor sau aspiraþia pentru studii viitoare (Noveanu et al., 2002).
Seturile de date colectate la anumite intervale de timp oferã, de asemenea, indicaþii asupra calitãþii
sistemului de învãþãmânt.
Ce instrumente de evaluare utilizãm?
În evaluarea didacticã, cel mai utilizat instrument de evaluare este testul, alcãtuit
dintr-un ansamblu de itemi care vizeazã cunoaºterea achiziþiilor subiecþilor inves-
tigaþi, atât în plan informativ, cât ºi formativ, respectiv identificarea prezenþei/ab-
senþei unor cunoºtinþe, capacitãþi, competenþe, comportamente etc.
În practica ºcolarã, cel mai adesea se utilizeazã testele pedagogice de cunoºtinþe,
concepute de fiecare cadru didactic ºi utilizate în procesul educaþional. Avantajele
pe care le prezintã testele pedagogice de cunoºtinþe au în vedere, în special faptul
cã, fiind concepute de cãtre cadrul didactic care a proiectat ºi realizat instruirea
didacticã, prezintã flexibilitate ºi asigurã concordanþa dintre obiectivele de evalu-
are, conþinuturile învãþãrii ºi itemii formulaþi. Astfel de teste se utilizeazã ºi în
cadrul cercetãrilor pedagogice.
În practica evaluãrii ºcolare cel mai des criteriu de clasificare al itemilor este
obiectivitatea în corectare ºi notare. Astfel avem itemi obiectivi, semiobiectivi ºi
subiectivi (Stoica, coord., 2001):
• itemi obiectivi:
a) itemi cu alegere dualã (solicitã alegerea rãspunsului corect din douã variante
oferite: „adevãrat/fals”; „da/nu”; „corect/greºit” etc.);
b) itemi cu alegere multiplã (solicitã selectarea rãspunsului corect din mai multe
variante elaborate deja);
c) itemi tip pereche (solicitã stabilirea de corespondenþe/asociaþii între cuvinte,
propoziþii, fraze etc., dispuse pe douã coloane. Componentele primei coloane
se numesc premise, iar a celei de-a doua, rãspunsuri. Numãrul rãspunsurilor
este mai mare decât numãrul premiselor, rãspunsurile greºite fiind denumite
32
distractori. Rolul acestora este de a-l pune pe elev sã aleagã din mai multe
variante, pentru toate premisele date. Criteriul de asociere între elemente este
prezentat în instrucþiunile care preced cele douã coloane.);
• itemi semiobiectivi:
a) itemi cu rãspuns scurt (solicitã construirea unor rãspunsuri limitate ca spaþiu,
formã ºi conþinut);
b) itemi de completare (solicitã completarea propoziþiilor lacunare, comple-
tarea desenelor lacunare);
c) întrebãri structurate (solicitã construirea unor rãspunsuri logice, argumen-
tate, care sã evidenþieze capacitatea de exprimare corectã, gradul de însuºire
a vocabularului specific, pornind de la material/stimul: text, imagine, dia-
gramã, grafic etc.);
• itemi subiectivi:
a) rezolvare de probleme (situaþii-problemã);
b) compunere structuratã (conþine cerinþele care trebuie formulate, libertatea de
organizare a rãspunsului nefiind totalã);
c) compunere liberã.
Aspecte specifice în evaluarea ºcolarã
Riscuri ºi efecte negative
Teme de reflecþie:
1. Cum s-ar putea diminua diferenþele de percepþie privind modul în care se realizeazã
evaluarea învãþãrii elevilor?
2. În ce mod ar putea fi implicaþi elevii în procesul de evaluare astfel încât acesta sã nu
mai reprezinte o sursã de tensiune sau de conflict între elevi ºi profesori?
3. Cum ar putea fi utilizatã evaluarea pentru a regla comportamentul neadecvat sau vio-
lent al elevilor ºi nu doar pentru a sancþiona sau blama astfel de comportamente?
4. Sunt profesorii conºtienþi de riscurile ºi consecinþele unui anumit mod de evaluare sau
sancþiune a unor comportamente ale elevilor?
Una dintre premisele cercetãrii Perspective de gen în educaþie (ISE, 2007), ºi a altor
studii în domeniu5, a fost aceea cã genul poate fi un factor de influenþã în evaluarea
rezultatelor ºcolare ale elevilor. În acest sens, au fost urmãrite urmãtoarele aspecte,
atât din perspectiva cadrelor didactice, cât ºi a elevilor: relaþia dintre calitatea
rezultatelor ºcolare ºi genul elevilor; situaþii de avantajare/dezavantajare a fetelor
sau bãieþilor în notare ºi cauzele acestora.
Complexitatea procesului de evaluare a permis profesorilor ºi elevilor expri-
marea unor opinii ºi percepþii variate privind relaþia dintre genul elevilor ºi rezul-
tatele ºcolare ale acestora.
5
ªtefãnescu, D. O., Miroiu, M. (coord.), Gen ºi politici educaþionale, Bucureºti, Editura Step-by-Step, 2001.
35
Teme de reflecþie:
„Generarea de metode ºi
tehnici de învãþare”
38
Activitatea 1
Autoportret. Subiectiv ºi obiectiv în percepþiile noastre despre ceilalþi
De þinut minte!
Atunci când evaluaþi drept negativã o atitudine, atunci când vi se pare nepotrivit un cuvânt sau
o expresie a unui elev, atunci când cineva vã anunþã cã un eveniment violent s-a petrecut:
• acordaþi prezumþia de nevinovãþie, pânã când aveþi toate probele, toate punctele de
vedere, inclusiv a celor implicaþi direct;
• nu aplicaþi o sancþiune înainte de a înþelege argumentele celui care a încãlcat regula;
• încercaþi sã identificaþi cauzele ºi sã nu judecaþi imediat numai dupã efecte;
• ascultaþi opinia elevilor ºi a celor în cauzã atunci când stabiliþi o sancþiune.
40
Activitatea 2
Jocul cu monedele. Despre confortul psihologic în evaluare
Obiectiv: conºtientizarea stãrilor negative prin care poate trece cineva atunci când are de
rezolvat o sarcinã de învãþare ºi a cauzelor acestora.
Timp necesar: 20 de minute.
Materiale necesare: un set de 6 monede de aceeaºi dimensiune pentru fiecare participant;
planºe care sã înfãþiºeze 6 moduri diferite de instrucþiuni pentru rezolvarea sarcinii de
învãþare, flipchart, marker.
Tipul activitãþii: individualã, frontalã.
Instrucþiuni: fiecare participant primeºte un set de 6 monede pe masa de lucru. Modera-
torul demonstreazã sarcina de lucru în faþa tuturor participanþilor. Se demonstreazã po-
ziþia de start a monedelor.
Poziþia inþialã a monedelor
Se comunicã sarcina: Realizaþi un cerc din cele 6 monede, astfel încât sã nu depãºiþi trei
miºcãri, iar moneda miºcatã sã atingã mereu alte douã monede.
Poziþia finalã a monedelor
41
Nu se oferã nici un fel de alte indicaþii participanþilor. Fiecare participant va încerca indi-
vidual sã obþinã cercul. Moderatorul va observa procesul, ajutând cu condescendenþã pe
cei care nu reuºesc, dar prin aceeaºi metodã a demonstraþiei.
Analiza exerciþiului: de cele mai multe ori, participanþii reuºesc cu greu ºi dupã multe
încercãri sã rezolve sarcina. Unii nu reuºesc deloc, se enerveazã, au stãri afective negative.
Moderatorul va întreba participanþii: Ce stãri emoþionale aþi avut în timpul exerciþiului?
Ce gândeaþi atunci când v-aþi dat seama cã nu puteþi rezolva sarcina? Cum v-aþi simþit
atunci când aþi reuºit? Moderatorul consemneazã pe flipchart rãspunsurile partici-
panþilor.
Interpretare: Moderatorul va încerca sã sintetizeze rãspunsurile participanþilor, arãtând
cã cei mai mulþi dintre ei au trãit stãri afective negative, care i-a fãcut sã se simtã incapa-
bili, insuficient de inteligenþi etc. Moderatorul va încerca sã demonstreze cã problema nu
a fost a participanþilor care nu au reuºit, ci a moderatorului, deoarece nu a adaptat spri-
jinul ºi instrucþiunile la stilul de învãþare al fiecãrui participant. (Pentru demonstraþie se
împart fiºele cu instrucþiuni de sprijin (anexa 1), în funcþie de alegerea fiecãrui participant,
pe stiluri de învãþare: vizual, matematic, verbal, scris.) Concluzia este cã în timp ce pro-
fesorul se simte mulþumit de ceea ce face, chiar dacã nu a încercat totul pentru a sprijini
fiecare elev în funcþie de nevoi, elevii au sentimentul eºecului ºi cred cã au o problemã,
deºi un sprijin educaþional adecvat ar fi fost suficient pentru a reuºi.
Pentru a concluziona, moderatorul prezintã modelul grafic Ferestra lui Joharis. Modelul
va fi completat împreunã cu participanþii.
42
De þinut minte!
Fiecare elev învaþã în mod diferit. Fiecare elev are nevoie de un anumit tip de sprijin edu-
caþional. Este important sã cunoaºtem stilul de învãþare al fiecãrui elev ºi sã le oferim tutur-
or ºanse egale de a reuºi, prin identificarea de soluþii pedagogice alternative. Nu uitaþi cã de
la sentimentul eºecului la comportamentul violent nu e decât un pas.
Atunci când observaþi cã un elev sau mai mulþi nu reuºesc sã rezolve o sarcinã:
• încercaþi împreunã cu elevul sã identificaþi cauzele nereuºitei;
• încercaþi sã îl ajutaþi, oferindu-i altfel de sprijin decât cel pe care l-aþi abordat anterior;
• încurajaþi elevii sã comunice atunci când nu înþeleg ceva; încurajaþi-i sã punã întrebãri,
sã îºi spunã punctul de vedere;
• pregãtiþi la fiecare lecþie activitãþi alternative; este normal ca uneori ceea ce aþi proiectat
sã nu funcþioneze pentru toþi elevii;
• organizaþi în clasã grupuri cãrora le veþi atribui sarcini specifice în funcþie de stilul de
învãþare ºi interesele fiecãrui elev;
• nu uitaþi sã încurajaþi ºi sã apreciaþi pe cei care au fãcut progrese faþã de performanþele
lor anterioare.
43
Activitatea 3
Ieºi din joc! Importanþa transparenþei în evaluare
De þinut minte!
Este important ca elevii sã ºtie de la început ce aºteptaþi de la ei, care este nivelul de per-
formanþã, care sunt criteriile de evaluare. Astfel, nivelul motivaþiei ºi al efortului lor va fi mai
adaptat atunci când ºtiu clar unde trebuie sã ajungã. Implicaþi elevii în stabilirea obiectivelor
ºi a criteriilor de evaluare. ªi le vor asuma mai uºor ºi vor fi mai motivaþi, atunci când ºtiu cã
au participat la planificarea performanþelor aºteptate.
45
Activitatea 4
Cum primim ºi cum oferim feedback elevilor?
• Mesajul este personalizat. Te adresezi unei persoane, unui elev, unui grup specific.
• Priveºte-l în ochi, direct ºi sincer, pe cel cãruia îi adresezi mesajul.
• Fii pozitiv, autentic ºi încrezãtor cã lucrurile se pot schimba.
47
Cele 4 grupuri vor încerca sã dezbatã rezultatele studiului pe baza urmãtoarelor întrebãri:
• Grupul 1: Ce implicaþii poate avea procesul de evaluare asupra elevilor cu dificultãþi de co-
municare ºi integrare în colectivitate? Cum pot fi valorizaþi ºi sprijiniþi aceºti elevi? Ce tip
de feedback ar fi cel mai potrivit pentru a-i sprijini sã se integreze eficient în colectivitate?
• Grupul 2: Ce implicaþii poate avea procesul de evaluare asupra relaþiei profesori-
elevi? Care credeþi cã sunt elementele de succes ale unei evaluãri obiective?
• Grupul 3: Ce implicaþii poate avea procesul de evaluare asupra relaþiei elevi-elevi? Cum
credeþi cã ar trebui sã se realizeze evaluarea astfel încât aceasta sã nu creeze tensiuni
între elevi?
• Grupul 4: Ce implicaþii pot avea rezultatele slabe la învãþãturã ale unui elev asupra com-
portamentului sãu în ºcoalã ºi în clasã? Cum evaluãm comportamentul inadecvat al unui
elev slab la învãþãturã? Dar acelaºi tip de comportament al unui elev bun la învãþãturã?
Concluzii: Fiecare grup îºi va prezenta concluziile dezbaterii în plen.
48
Jenny Hughes este cercetãtoare în domeniul formãrii cadrelor didactice, cu experienþã relevan-
tã în practici de evaluare a învãþãrii elevilor. Multã vreme Jenny Hughes a lucrat pentru Minis-
terul Educaþiei din Þara Galilor, coordonând proiecte importante care au adus contribuþii
semnificative în reforma sistemului de educaþie ºi formare, accentuând nevoia de implicare a
celui care învaþã în procesele educaþionale.
Deoarece tema noastrã este legatã în mod direct de problematica evaluãrii învãþãrii elevilor, am
rugat-o pe Jenny sã ne rãspundã la câteva întrebãri.
Reporter: În aceastã sãptãmânã vom aborda în comunitatea noastrã de învãþare tema evaluãrii
învãþãrii. Aº începe interviul nostru cu o întrebare generalã? Este posibilã implicarea elevilor în
planificarea ºi evaluarea propriei învãþãri? Dacã da, cum se împacã aceastã abordare cu rolurile
tradiþionale pe care ne-am obiºnuit sã le atribuim cadrului didactic, dar ºi a celui care învaþã?
Jenny Hughes: Implicarea activã a elevilor în evaluarea unui curs sau a unui eveniment de
învãþare se poate realiza în multiple moduri. Elevii pot contribui la planificarea evaluãrii, pot
decide asupra abordãrii generale a evaluãrii, pot elabora instrumente de culegere a datelor, pot
colecta informaþii, pot interpreta date, pot concluziona asupra unor date ºi aºa mai departe.
În aceeaºi mãsurã, elevii pot participa la procesul de evaluare oferind feedback în calitate de
beneficiari ai învãþãrii. Cele douã roluri de cursant ºi evaluator ar putea pãrea fundamental
diferite, dar în realitate elevii pot cu uºurinþã sã treacã de la un rol la altul, mai ales când e vorba
despre autoevaluare. Din perspectiva celui care învaþã, cele douã roluri se pot combina, acesta
fiind în acelaºi timp evaluator, dar ºi „consumator” al evenimentelor de învãþare.
Reporter: Rãspsunsul tãu pare unul optimist ºi cu multe deschideri! Care ar fi mai exact
etapele unui eveniment de învãþare în care elevii pot fi implicaþi direct?
Jenny Hughes: În general, elevii pot fi împlicaþi în orice moment al unui eveniment de în-
vãþare. Sã denumim pe rând, de pildã, cele mai importante momente de evaluare a unui eveni-
ment de învãþare în care elevii pot fi implicaþi:
• Stabilirea scopului evaluãrii.
• Identificarea întrebãrilor cheie, a dimensiunilor sau aspectelor specifice ale unui pro-
gram/secvenþã ce urmeazã a fi evaluat/ã.
50
Reporter: Este util sã urmãrim o serie de etape atunci când dorim sã implicãm elevii în recapi-
tularea evaluativã a unor experienþe de învãþare? Ce instrumente am putea folosi în acest caz?
Jenny Hughes: Fiecare etapã este importantã ºi trebuie tratatã ca atare pentru ca la final eva-
luarea sã aibã impactul aºteptat. Figura de mai jos înfãþiºeazã spirala recapitulãrii evaluative
(debriefing loop sau debriefing cycle):
1. Abrecht, R. (1991). L’évaluation formative. Une analyse critique. Bruxelles: De Boeck Université.
2. Balica M. et al. (2006). Prevenirea ºi combaterea violenþei în ºcoalã. Bucureºti: Institutul de
ªtiinþe ale Educaþiei, 2006.
3. Balica, M. et al (2004). Perspective asupra dimensiunii de gen în educaþie. Bucureºti: Institu-
tul de ªtiinþe ale Educaþiei.
4. Birch, A., Hayward, Sh. (1999). Diferenþe interindividuale. Bucureºti: Ed. Tehnicã.
5. Bocoº, M. (coord.) (2004). Evaluarea în învãþãmântul primar. Aplicaþii practice. Cluj-Na-
poca: Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã.
6. Bosman, C., Gerard, F.-M., Roegiers. X. (2000). Quel avenir pour les competences?. Bruxelles:
De Boeck Université.
7. Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative ºi complementare. Structuri, stiluri, strategii.
Bucureºti: Ed. Aramis.
8. Creþu, C. (1998). Curriculum diferenþiat ºi personalizat. Iaºi: Ed. Polirom.
9. Cucoº, C. (2002). Pedagogie. Iaºi: Ed. Polirom.
10. Gordon, T. et al. (2009). Key competences in Europe: Opening Doors For Lifelong Learners Across
the School Curriculum and Teacher Education. Warsaw: CASE Network Report.
11. Ionescu, M. (2003). Instrucþie ºi educaþie. Paradigme, strategii, orientãri, modele. Cluj-Napoca:
Ed. Garamond.
12. Ionescu, M., Radu, I. (coord.) (2001). Didactica modernã. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.
13. Jigãu M. et al. (2009). Calitatea învãþãmântului: perspectiva învãþãrii permanente, Bucureºti:
Ed. Afir.
14. Manolescu, M. (2002). Evaluarea ºcolarã – un contract pedagogic. Bucureºti: Ed. Fundaþiei
D. Bolintineanu.
15. Manolescu, M. (2004). Activitatea evaluativã între cogniþie ºi metacognitie. Bucureºti: Ed.
Meteor.
55
Evaluarea personalizatã UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI FONDUL SOCIAL EUROPEAN INSTRUMENTE STRUCTURALE OIPOSDRU
a
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI POSDRU 2007–2013 2007–2013
ªI PROTECÞIEI SOCIALE
AMPOSDRU
Modulul I – Iniþiere