Sunteți pe pagina 1din 3

Discurs al regelui Ferdinand de acum 100

de ani
Prof. Dr. Dorin Stănescu, 05 Iulie 2018

Încheierea Păcii de la Buftea-București din 7 mai 1918 a permis Sfântului Sinod să


se întrunească pe parcursul lunii iunie 1918, la Iași, pentru a rezolva chestiunile
urgente ale Bisericii. Printre multele decizii luate în cadrul Sinodului s-a aflat și
alegerea unor noi episcopi în posturile rămase vacante ale Episcopiilor de Râmnic și
Argeș. Astfel, în ziua de 4 iulie 1918, a avut loc numirea lui Antim Botoșeneanul
Episcop al Râmnicului și Noului Severin și Teofil Ploieșteanul ales Episcop al
Eparhiei Argeșului.

Izbucnirea Primului Război Mondial a bulversat întreaga societate românească


nevoită să se supună unor grele privațiuni și constrângeri dictate de necesitatea
împlinirii prin luptă a idealului național. O mulțime de greutăți și obstacole au brăzdat
atunci drumul și viața Bisericii, dar aceasta nu s-a clintit rămânând prin ierarhii, preoții
și călugării săi alături de români și luptând pentru idealul Marii Uniri.

Războiul a provocat o serie de blocaje în viața bisericească, întrucât Sinodul nu s-a


mai putut întruni regulat, iar problemele de ordin administrativ s-au acumulat,
perturbând buna funcționare a vieții din parohii. Încheierea Păcii de la Buftea-
București din 7 mai 1918 a permis Sfântului Sinod să se întrunească pe parcursul
lunii iunie 1918, la Iași, pentru a rezolva chestiuni urgente ale Bisericii.

În acest context, printre multele decizii luate s-a aflat și aceea a alegerii unor noi
episcopi în posturile rămase vacante ale Episcopiilor de Râmnic și Argeș.
Desfășurate în ziua de 4 iulie 1918, alegerile pentru noii episcopi au avut ca rezultat
numirea lui Antim Botoșeneanul Episcop al Râmnicului și Noului Severin, cu 175 de
voturi din 202 exprimate, și a lui Teofil Ploieșteanul Episcop al Eparhiei Argeșului, cu
181 de voturi din 194. Două zile mai târziu, presa din Iași prezenta pe larg ceremonia
de învestitură a noilor ierarhi.

O sărbătoare a orașului Iași

Alegerea noilor episcopi de către Sfântul Sinod și ceremonia de învestire au fost


pentru orășenii din Iași un adevărat eveniment, căci, în vremurile grele ale războiului,
de Biserica Ortodoxă Română au ținut multe, inclusiv speranța și credința în cauza
națională. Clopotele tuturor bisericilor din oraș au bătut pe întreg parcursul
ceremoniei, vestind evenimentul desfășurat la palatul regal.

Ziarul conservator „Evenimentul”, care apărea la Iași, a relatat în detaliu, în ziua de 6


iulie, pe prima pagină modul în care s-a desfășurat ceremonia de învestire a noilor
episcopi. Iată și câteva spicuiri din această relatare: „Astăzi la orele 12, a avut loc la
Palatul Regal din strada Lăpușneanu în sala de ceremonii învestitura prea Sfințiților
Arhierei Antim Botoșăneanul și Teofil Ploeșteanu aleși episcopi ai eparhiei Râmnicul
Noul Severin și al eparhiei Argeșului. La ora 12 fără 5 minute se aflau la Palat dnii
miniștri Al. Marghiloman, George Arion, general Hârjeu, Simion Mehedinți… La ora
11 jumătate, cortejul a părăsit curtea Mitropoliei în ordinea următoare; d. general
Nicoleanu, prefectul poliției, protoerul orașului, un ploton de cavalerie, trăsura regală
cu Înalți Prea Sfințiile Sale Mitropoliții Conon Arămescu și Pimen, trăsura regală cu
noii episcopi Antim și Teofil, un ploton de cavalerie. La intrarea cortegiului în curtea
palatului regal, garda a dat onorul și muzica militară a intonat Spre rugăciune. La
orele 12, M.S. Regele, însoțit de ASR Principele Carol, de adjutanții regali și-a făcut
intrarea în sala de ceremonii. După ce regele s-a așezat pe tron, în fața sa a venit
Prea Sfințitul Episcop Antim al Râmnicului. Mitropolitul Conon luând cârja episcopului
din mâna Arhidiaconului, a remis-o M.S. Regelui, iar d. Simion Mehedinți, ministrul
Cultelor, a dat cetire diplomei recomandând pe noul ales. M.S. a încredințat cârja
episcopală Prea sfinției sale Episcopul Rîmnicului care a mulțumit”. Imediat după
aceasta cu aceeași solemnitate s-a procedat și cu învestitura Episcopului Teofil.

Misiunea Bisericii în viziunea regală

Conform protocolului ceremoniei, regele Ferdinand a ținut să transmită mesaje


individualizate către noii episcopi, mesaje reunite într-un scurt discurs care a avut trei
părți. În prima parte, regele s-a adresat Episcopului de Râmnic, elogiind contribuția
personală a acestuia la viața bisericească și culturală a țării și încredințându-i o
nobilă sarcină: „Prea Sfințite Părinte, în ținuturile de peste Olt vei avea de păstorit o
poporație vrednică, însuflețită de un puternic simțământ religios. Aici au luat ființă
cele întâi mănăstiri, sub aripa cărora s-a născut și a înflorit cartea și arta
românească. La mănăstirea Tismana se păstrează cu evlavie pomenirea Sfântului
Nicodim, întemeietorul vieții mănăstirești în timpul Basarabilor dăscălicători de țară.
La mănăstirea Cosia odihnesc rămășițele lui Mircea cel Bătrân, alăturea cu ale
Teofanei, îndurerata maică a lui Mihai Viteazul. Pentru mănăstirea Hurezi această
comoară de artă a lui Brâncoveanu Voevod, Regina împreună cu Mine, avem cea
mai duioasă dragoste. Ți se deschide dar un câmp larg de muncă, pentru ca darurile
unui trecut așa de bogat să fie cu sfințenie păstrate și cu dragoste sporite în viitor”.

A doua parte a discursului regal a fost adresată Episcopului Argeșului. În mesajul


regelui s-a simțit nota personală a legăturilor speciale cu mănăstirea de aici, unde
era înmormântat unchiul său, regele Carol I.

Iată și cuvintele adresate Episcopului Teofil: „Prea Sfințite Episcop al Argeșului, La


Argeș vei avea în grija Prea Sfinției Tale acel măreț monument al artei noastre
naționale unde alăturea de Voivozi din vremurile bătrâne se odihnesc rămășițele
scumpului Meu Unchiu și ale Reginei Elisaveta. Mormântul lor va fi de a pururea
pentru poporul român ca un simbol de trăinicie a Dinastiei, liber aleasă de dânsul și
cu adâncă dragoste făurită de întâiul Rege al României, care a fost chemat de glasul
unei națiuni îndelung zbuciumate și din imboldul unui sentiment de conservare
națională spre a curma pentru totdeauna dăunătoarele lupte pentru schimbările de
domnie”.

Cea mai importantă parte a mesajului rostit de către regele Ferdinand a fost cea
finală, întrucât se adresa direct populației din zona Munteniei aflate sub ocupație, o
zonă în care numele regal era discreditat și interzis de către autoritățile de ocupație.

Partea finală a discursului sublinia și viziunea regală privind rolul și importanța


Bisericii și a slujitorilor săi în făurirea unității naționale: „Plecând în Eparhiile ce vă
sunt încredințate spre păstorire sunt sigur că vă veți înconjura de clerici înzestrați cu
pricepere și tragere de inimă pentru propovăduirea mântuitoarelor învățături ale
Evangheliei și pentru înălțarea sufletelor întru îndeplinirea datoriilor ce isvoresc din
dragostea aproapelui.

Astăzi, mai mult ca oricând, Biserica este chemată să fie părtașă la munca pentru
opera de concordie și de întărire sufletească prin unirea și înălțarea tuturor inimilor
românești. Atâtea avem de apărat, atâtea sunt de reclădit, atâtea răni de vindecat. Și
pentru ca această patriotică operă să se facă pe temelii sănătoase, este nevoie ca
păstorii sufletești ai poporului să se afle mereu în mijlocul credincioșilor, cercetându-
le nevoile și suferințele și aducând până în cel din urmă sătișor sfatul cel bun:
alinarea și încrederea.

În acest chip, vaza și însemnătatea Sfântei noastre Biserici naționale se va înălța cu


o nouă strălucire, ca în vremurile de credință și de mărire. Mulțumindu-vă pentru
asigurările de devotament ce-mi aduceți mie și Familiei mele, vă doresc din inimă o
lungă și fericită păstorie și vă rog să aduceți tuturor poporenilor din Eparhiile Prea
Sfințiilor Voastre salutul meu mișcat și asigurarea adâncei dragoste a întregii mele
Familii”.

Galerie foto: