Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Și-i drept ce spune, căci a devenit, în timp, poate cel mai bun cunoscător al istoriei
acestei familii boierești atât de vestite, dar mai ales a biografiei lui Anastasie
„Nastasache” Bașotă, boier iubitor de neam, de glie românească și de biserică, mare
filantrop și luminător al satelor de pe moșiile sale. Știe tot neamul, pe de rost, toate
întâmplările sonore din viețile boierilor, bucuriile sau neîmplinirile, firea și năravurile
unuia sau altuia, ce și cât a făcut fiecare în viață.
Odoare, cărți bisericești, documente vechi, ilustrative pentru epoca din care vin, sunt
păstrate azi în muzeul amenajat în clădirea primei școli particulare de la sat, pentru
fiii de țărani, înființată de Anastasie Bașotă în 1838. Azi, poartă numele fostului preot
de mir - Centrul cultural social „Episcop Cosma Petrovici”. „Când am venit eu în
Pomârla, după prima slujbă, părintele bătrân, care era aici, a coborât din podul
acestei clădiri o traistă. Mi-a dat-o. Ce era înăuntru? Veșmintele, o cruciță de mână și
un pomelnic autentificat al părintelui Petrovici”, își amintește parohul.
Cu aceste piese a început, în urmă cu câțiva ani, să amenajeze o secțiune specială
în muzeu, dedicată moștenirii spirituale a Pomârlei. Așa a salvat multă carte
bisericească, icoane, sfinte daruri, o foarte interesantă Kondică matriculară, de la
1880, în care „Primăria Pomârla cu cotunele” înregistra nașterile pruncilor satului, dar
și un la fel de interesant Registru Eșire al Epitropiei Bisericii Pomârla, din anii 1891-
1892.
O ctitorie unicat
Ieșim din odăile fostei școlițe, lăsând în urmă documentele îngălbenite de vreme, ca
să intrăm, câțiva pași mai încolo, în biserica Bașoteștilor, cu hramul „Duminica
Tuturor Sfinților”. Ridicată de Ioniță - tatăl, în perioada 1811-1813, a fost restaurată în
1859 de Anastasie-fiul. Potrivit pisaniei, acesta a înălțat turnurile, a înnoit acoperișul,
a construit pridvorul, iar înăuntru a poleit catapeteasma, înzestrând locașul cu cele
de trebuință. „Boierul a adus multe odoare, cele mai multe lucrate în atelierele
Kievului. Catapeteasma din lemn de tei, cu toate icoanele, făurită atunci, este, de
fapt, cea care dă caracterul unicat al acestei biserici. Pentru că pe partea din spate,
din altar, e îmbrăcată în mușama pe care este pictat Crezul cu cele 12 articole, la
bază fiind patru icoane ce reprezintă patru Sfinţi fără nume”, îmi explică părintele. Tot
de la Kiev a adus și chivotul masiv, de argint, trusa pentru Sfânta Împărtășanie,
Sfinte vase din aur și argint, sfeșnice de alamă și argint, dar mai ales un Sfânt Epitaf
lucrat pe brocart turcesc, cu fir de aur şi argint, cu inscripţia: ,,ANASTASIUS DE
BASCHOTTA - MDCCCLXVII”.
Iar pe peretele de vest, sub cafas, ca o supremă stampă a timpului lor - tabloul votiv.
„Executate în mărime naturală, cele patru personaje, dispuse de la stânga la dreapta,
sunt: brigadirul și cavalerul Ioan Bașotă cu soţia sa, Ileana (născută Costaki
Lăţescu), nepoata acestora și fiica cea mică a logofătului, Sofia, și, în final, logofătul
și cavalerul Anastasie Bașotă”, explică istoricul ieșean Ioan Iațcu, într-un studiu
dedicat portretelor logofătului și cavalerului Anastasie Bașotă.
Ctitor neobosit
Galerie foto: