ASCULTA

**Dedicata Danutzei, care traieste nediferentiat si reflecta viata, spiritul si arta

Sa mergi atat de incet

incat s-asculti muzica sferelor.
Atat de incet incat auzi
fosnetul aerului pe pulpe.
Sa privesti atat de adanc
incat s-auzi
cum se sparge lumina
in gatlejul unei pasari
care anunta zorile.
Sa pasesti atat de rar
atat de rar
incat il vezi
clipa de clipa
pe cel pe care l-ai lasat
in spate.
Tu.
Sa privesti atat de adanc
incat lumina
lumina care ti s-a spart
de timpane
sa devina cristale lichide
in ochii ei,
incat zambetul,
zambetul care ti se rasfrange
intai in cosul pieptului
ca un mugur de planta
sa se desfaca
in ochi
in buze
pe strazi
printre masini
si departe in ani
care cu boi
mai departe
mai inapoi
inceputul si sfarsitul
ziua si noaptea,
aliniate intr-un punct
din care incepe
se sfarseste
si incepe
mereu,
la nesfarsit
o urma alba
de lumina matasoasa
ca o adiere
ca un zambet de pe alta lume
ca o stea
privita din milioane de unghiuri
milioane de distante
sparta
vie
tanara
vibranta
neagra
moarta
in acelasi moment efemer
etern
care se intinde de la un pas
la alt pas
pana pasul e ca o taiere
adanca,
precisa, a clipei
a spatiului,
pana pasul devine timp
creeaza spatiu.
Sa pasesti atat de incet
incat umbra,
umbra ta
sa uite sa te urmeze.
Sa taci
Sa asculti
atat de atent
incat ca un clinchet,
ca un moment curbat
intre timpane
sa auzi cum susura
cristalina
volatila
eterna acum,
muzica sferelor.