Sunteți pe pagina 1din 82

LAE I. CIUBCU, Braşov.

1888.
culese din gura poporului

IOÂN PQPU-RETEGANUL.

P a r t e a XX.

EDITURA
Librăriei NICOLAE I. CIUBCU, Braşov.
1888.
Tipariul tipografiei A. Mnreşianu in Braşov.
Crăiasa Zinelor.
Bag semă lumea asta n'a fost nici odată fără
împeraţî; aşa a rânduit D-deu ca unii 6menî să fie
maî mari, alţii maî mici, iar ceî maî mici să se su­
pună şi să asculte de ceî maî marî. Apoi, precum
bine sciţî D-v6stră: câte ţerî, atâţia împeraţî, aşa
era din betrânî, totă ţera îşî avea împeratul şi
tot satul popa şi mergeau lucrurile strună de oble;
astădî, firesce, nu maî pote fi lumea ş'a vi­
clenit şi omenii au serăcit; la un împeratîîtrebuesc
maî multe ţerî şi la un popă maî multe sate, şi tot
nu-î maî vede omul sătuî.
Dar, dice â era într'o ţeră departe, departe şi
c

e demult de-atuncî, era un împerat, Imperatul-Roşu.


Şi el, ca toţî împăraţii, avea bunurile şi bunătăţile
sale, dar bine dice dicala:
Unde-s turme mari de ol,
Sunt si turme de nevoi j
Unde-s turme de miel blândl,
Sunt şi mii de lupi flamendi.
Adecă Imperatul-Roşu avea mulţî duşmanî, şi nici
se putea altfeliu, că d6ră
Numai omul seriman
Nu are nici un duşman.
Apoî el numaî serac nu era. Şi cu duşmanii
trebuia să ţină luptă pe m6rte pe vieţă, că d6ră
împeraţiî nu se luptă ec'aşa ca ciobaniî, se-şî
dea o trântă, doue ş'apoî er să se og6iă; nu, eî
se bat ca ţapiî, tot în capete, până unul maî nu se
^ maî p6te mişca, adecă ostile lor, că împeraţiî stau şi
, n. 1*
- 4 —

se uită, chipzuesc, atunci apoi se" împacă şi se fac prietini


buni. Şi când a plecat Imperatul-Roşu la bătaie în
potriva duşmanilor, şi-a luat remasbun dela înălţata
împerătesă, şi dela ceî trei feciori ce ii deduse D-deu,
apoi îi săruta şi da să iasă pe p6rtă afară. Atunci
îî plesnesce ceva prin minte, îşi opresce calul —
că mergea călare, vedeţi D-v6stră ca gazdele —
chiamă feciorii la sine şi dându-le o legătură de
chei, le (\ise: „Vedeţi dragii tatii, cheile acestea sunt
dela palatele nostre, care sunt atât de multe, câte
dile-s într'un an, şi încă maî mult cu trei; etă ve
dau voue cheile, nu cumva să le perd în cea cale
lungă, er voi fiţi cu minte, grijiţî de mama v6stră
şi de casă, şi în tote puteţi întră, numai închiliuţa
de cătră medă-cji, unde slujesce cheia asta ruginită,
să nu intraţi, că de veţi întră — bine nu va fi."
Apoi se duce împăratul. Iar copiii rămân cu
legătura de chei în mână sfătuindu-se că ce-o fi
avend tată-său în chilia de cătră medă-di? Deocam­
dată prind eî a căuta prin alte chilii; într'una aflară
arme fel de fel, rămase dela moşi strămoşi; în altă
află bani din tote ţările şi de peste t6te mările:
bani de aur şi de argint, cum numai la împăraţi
se pomenesc; în altă chilie află haine împărătesei
nouă şi vechi, remase din moşi strămoşi, tote numai
posomanturi şipetre scumpe; în altă chilie află scum-
peturî şi bogăţii, la s6re par' că te pute-al uita o
lecă, dar la ele ba. Şi caută feciorii împăratului t6te
şi se miră, dar nu prea, că erau obicinuiţi a vedea
asemenea scumpeturl. In urma urmelor ajung la chilia
de cătră medă-eji. Aci stau locului şi se întrebă:
Sa între? Să nu între? A r întră, se tem ca cine
scie ce-o fi acolo? nu cumva se dea de ceva pri­
mejdie, şi nici n'ar fi voit să calce voia tătâne-său.,
n'ar întră? dar nu-şî pot stăpâni dorul de a sci, că
6re ce e acolo? de ce să nu între? In urmă se ho­
tărăsc să între, ce-a da D-deu, aceea va fiîŞivîrîră
- 5 -

cheia cea ruginită în zar (broscă) şi suciră odată,


de doue orî, de trei orî, şi de abia putură deschide
uşa aceea. Iar după ce intrară 'nlăuntru, ce vedură?
Chilia era golă-goluţă, nimic, dar chiar nimic nu
vedură. Era cât p'aci să iasă afară, când feciorul
cel mai mic zăresce aninat de părete ceva: o iconă
cu faţa cătră părete. Haid, să vedem ce-o fi aceea?
doră nu e chiar fermecată! Şi luară ic6na jos şi
se uitară în ea, dar oh Domne! remân înmăr­
muriţi lângă ea. Pe ic6nă era pingălit (zugrăvit)
un chip de muiere atât de frumâsă, cum nu maî
vedură nicî când; amuţiră când o văchiră şi nu-şî
maî putură ridica ochiî de pe ea. Veni vremea prân-
duluî, dar unde să se potă deslipi eî de lângă iconă?
uitară tot, şi mâncare şi beutură. şi numaî la iconă
priveau.
împerătesa s'ar fi pus la masă dar nu-î era în­
demână singură; decî începu a striga după feciori
— nimenî nu-î răspunde, apoi începu a-î căuta pe
tot locul, când într'un târziu îî află cu icona 'n
mână. Se uită şi ea la ic6nă, se miră de frumseţia
femeii aceia, şi par' că ar fi voit să fie şi ea aşa.
într'un târdiu apoi merseră la mâncare. Dar voia
cea bună era dusă din curtea Împeratuluî-Roşu; fe­
ciorii numaî aveau voie la nimica, nici la mâncare
nicî la beutură, că de lucru nici pană atunci nu
aveau; d'abia aşteptaţi să vină tatăl lor să le spună,
cine e fata orî muierea aceea? T6tă diuliţa steteaii
feciorii cu icona în mână, ba şi n6ptea pană cădeau
obosiţi de atâta uitat, ca şi când ar fi cosît orîîm-
blătit cine scie cât.
0 jumetate de an se munciră cu lucrul acesta,
şi de ce se uitau maî mult la ic6nă, de aceea ar
fi voit să o vedă maî mult, şi tot din ce în ce li
se măria maî tare pofta să scie cine e ? şi. . . .
D-deu maî scie câte gânduri maî umblau tinerilor
prin minte! A r dice cineva, că ce-e o jumetate de an
- 6 -

de-a sta cineva aţintit la un lucru, pe care nu-1


cunosce şi pe care ar dori să-1 aibă. Dar nu-î aşa :
o 4i încă e mult ba şi o minuta e mult să se muncias-
că cineva cu gânduri de-ale dragostei, când nici nu
cunosce pe fiinţa, care i-a căcţut atât de dragă. Dar
peste o jumătate de an se gătă bătaia şi împăratul
veni acasă. Cât îî fu de mare mirarea, când îşî află copiii
slabi, îmbătrâniţi şi schimonosiţi, iar la plecarea luî îî
lăsase pe toţi frumoşi ca trei rujî.
„Aţî întrat la iconă!" dise împăratul. — „ A m
întrat tată", răspund toţi trei feciorii cu un glas.
— „Sciut'am că nu vi-ţî putea răbda; aşa ve
trebue, de ce nu m'aţî ascultat! D e altmintrelea şi
eu sunt de vină; de nu vă opream, pote că voî
nicî nu vă gândeaţi a umbla acolo."
„Tată, (\ic feciorii, fiî bun şi ne spune, cine e
muerea aceia zugrăvită în ic6nă? fată e, ori ne­
vastă? să cercăm, dor de ţi-o vom putea face noră!"
— „Dragii tatii, nu e nevastă, e fată, e zina zine-
lor, e crăiasa lor, dar e de când lumea de bătrână
şi tot nu îmbătrânesce, şi de nu să va mărita nu
îmbătrânesce în veci, că numai măritându-să îşî
perde puterea de zină şi începe a îmbătrâni. Şede
departe de aci în împărăţia zinelor, unde nu more
nimeni, nicî nu să nasce nimeni; omeni pământeni
însă, cari merg nu să mal întorc, toţi să prefac în
dobit6ce ori în stănl de petră, îî prefac zinele. Mulţi
voinici au cercat să peţiască pe crăiasa zinelor, dar
bine n'au umblat, căci zinele i-au. fermecat, de orece
de s'ar mărita cumva crăiasa lor, atunci împărăţia
lor trebue să să stingă, căci e ursită de D-deu atâta
să trăiască, pană vor fi tote fete feci6re, şi călcând
numai una cuvântul ursitoreî, împărăţia să să pră-
pădescă, ele să peră de odată, iar cea măritată să
să facă om pământean, supusă năcazurilor acestei
vieţi. Drept aceea puneţi-vă pofta în cuiu de a mal
şi gândi la ea."
_ 7 -

împeratul credea că cu vorbele acestea a bă­


gat minte în capul feciorilor luî, şi nu-şî aducea
am'xnte că prin ele maî tare le-a aţîţat dorul de a
o vedea şi a o lua de muere. A pus paie şi olett
în foc, apoi poftea că focul să se stingă!
Aşa e în lumea asta, iar D-v6stră de nu ve
place, nu ascultaţi, pe mine lăsaţî-me se o
minţesc maî departe.
După câteva dile, vine feciorul cel maî mare
înaintea împeratuluî, şi dice: „Tată, lasă-me să-mî
cerc norocul, să me duc să ved pe crăiasa zinelor."
— „Eu te las dragul tatiî, ci sciţi bine că numaî
în zădar te-î osteni; mai bine remâî tu aicî şi nicî
nu maî gândi la ea; mergem şi peţim fata împera­
tuluî-Verde, care vine bucurdsă în casa nostră, şi
bine 'ţî va fi." — „Ba, lasă-me tată, dă-mî banî de
cheltuială şi haine de primenelă, un cal bun de
călărie, sa merg s'o aduc soţie".
— „Bine, du-te numaî să nu te căescî."
Şi s'a dus feciorul cel maî mare al împeratuluî
în grajdiu şi ş'a ales calul cel maî frumos şi a
întrat în chilia cu armele şi ş'a ales armele cele
maî noue şi maî scumpe, şi ş'a umplut doue perechi
de desagi cu banî, apoî a încălecat şi hal
ia drum.
Când ese de pe p6rtă îî stă în cale o babă
betrână şi urîtă şi-î cere ceva de pomană, dar el
se face a n'o vedea şi merge maî departe. Baba
însă (\ise: „Du-te, du-te, că acuşî vii tu iar îndă-
răpt!" Şi se duse feciorul cale de un cias pană iese
din oraş şi dă să trecă un pod dintre hotare, dar
calul nu vru să mergă. D ă în cal, dă tare cu salcia,
dar calul sta neclintit, că de sub pod se audiaţi
răcnete ca de urs. Şi unde nu ese de sub pod o
mamită hîdă şi grozavă de-i se ridica perul măciucă
în vîrful capuluî şi hal băete îndărăpt! de gândeaî
că nicî pe acolo n'a maî fost. Ajungând acasă, spune
- 8 -

tătâne-săii cele întâmplate. — „Nu ţi-am spus, âic6


bătrânul, că aşa te vei reîntârce, cum aî plecat?
Mulţam Domnului, că n'ai umblat mal rău, doră
ţl-a veni mintea 'n belge (cap)!" /
Preste câteva dile vine la împăratul feciorul
cel mijlociu şi iar să r6gă să-1 lase, d6ră el va fi
mai norocos decât cel mare. Ce să vă mal înşir
vorbă ? Acesta încă umblă chiar ca cel mal mare.
Acum staţi ca opăriţi amândoi, când să ivesce cel
mal mic, un drăguţ de fecior, cât t6tă lumea să
mira de obrăjoril lui ceî frumoşi, nicî semn de barbă
orî de mustăţi, vine acela la împăratul: „Tată,
cercat'au fraţii mei, dar în zădar, ar fi ruşine pe
noi, că nicî unul să nu isbutim, nicî barem a vedea
pe crăiasa zinelor, necum a o avea de soţie! Fii
bun, lasă-me să-mi cerc şi eti norocul." împăratul
începe a rîde cu hohot, apoi dice: „Dacă fraţii tel
cel maî mari nu putură eşi nicî din hotar afară,
atunci tu o să întri în ţera zinelor? Una ca asta
mi-ar plăcea să o văd, dar nu cred. Gată-te cum 'ţi
place, că pe seră sciţi eti că cinăm la olaltă!"
Copilul cel mai mic voios că-1 lasă tată-săti
să-şî cerce norocul, porni cătră stavă să-şî caute un
cal potrivit pentru o cale atât de lungă. Nu eşi bine
din curte şi să întâlnesce cu o babă hîdă şi gârbo­
vită de greutăţile acestei lumi: „Fă-ţî milă şi po­
mană, domnişorule, întinde babei ceva, cu ce te-a
miluit D-4eu sfântul. Şi fiul de împărat băgă mâna
în buzunar şi dete babei un pumn de bani." —
„D-deti să-ţi fie de ajutor şi să-ţi facă ţie după pofta
inimeî;" dise baba depărtându-se. Nu merse feciorul
mult şi să întâlni cu o altă babă, par'că maî slabă
şi maî neputinciosă decât cea dintâi. Dădu şi acele­
ia un pumn de banî şi aceea încă îi mulţămi, cum
sciu maî frumos. Când era să să apropie de stavă,
cum mergea cu căpăstrul în mână, numai vedecă-i
ese ca din pământ altă babă cerşitdre în cale şi se
- 9 -

rogă să o miluiască şi pe ea. Şi feciorul milui şi


pe baba asta cu un pumn de bani. Atunci baba în­
cepu a plânge de bucuria şi a dice:
—„Dragul mamei, (că mumă-sa era, împerătesa,
care în chip de cerşit6re eşise din palat ca să cerce
firea copiilor; mare fermecătore şi strigoe mai spun
ca era, îngheţa apa în blid în postul St.-Petrului,
aşa ne spun betrânii, de aceea şi eşise ea Ja fiecare
fecior de aci în cale să le cerce mintea şicuragiul)
dragul mamei, tu ved că o să ajungi la crăiasa
zinelor, dar de nu mi-î asculta, tot nu vel umbla
bine. Din stavă alege calul cel maî reu, du o tro-
cuţă cu oves şi una cu jar din vetra focului, tu să
nu lăcomesci nicî la un cal, care va trage la oves,
dar de calul care va trage la jar să nu te depărtezi
Arme nu lua de cele sclipici6se, ci c}i cătră tata-teu
să-ţî dea paloşul din holteie. Acela tot este ruginit,
dar nu-ţi pese, acela să-1 ial. Bani nu lua cu tine,
nici merinde, lasă că în locul acelora o să-ţi dau eu
ceva, numaî vino la mine în palat."
Când gătă împerătesa vorbele astea de (\is, se
făcu nevecjută, şi feciorul tresări ca şi când s'ar tre­
zi dintr'un somn greii. Apoi merse îndărăpt acasă,
luă o trocuţă cu oves şi una cu jar şi plecă cătră
stavă. L a troca cu ovesul ar fi tra3 stava întrega,
er la cea cu jar veni f6rte încet o mârţoga, de
gândiaî că o să cadă de slabă. Se uită lung fiul de
împerat cum mârţ6ga îmbuca de cu lăcomie din
jar, dar nu dise nimic, gândia însă în mintea sa;
decă m'oî duce cu schil6da asta, nu stau bun că o
să ajung departe; numaî împrejurarea că mânca foc
îl făcu să nu cre4ă că mumă-sa l'ar fi păcălit. Calul
însă 'şi ridică capul şi $ise: „Drag domnul meu,
sciu ce gândescî, dar nu te teme, bun e D-4eu şi
bună minte ţ'a dat de m'ai căutat, gată-te de cale,
dar pană atuncea maî dă-mî un bun vrav de jar să
me satur, apoi îmi poruncesce cum sa merg: ca vân­
tul ori ca gândul."
- 10 -

Şi merse fiul împăratului cu mârţoga acasă;


fraţii ceî maî mari nu-şî putură stăpâni rîsul, când
îl vedură cu ce cal voiesce a pleca, ba cel maî
mare chiar dise în batjocură : „Pare-mi-să că deceialalţî
te temi." Tată-său însă nu se învoia odată cu capul
a-1 lăsa să plece cu acel cal, dar după multă ruga-
re în urmă dise: „Acum fa ce sciî, eu. nu me maî
amestec." Şi dete feciorul un vrav mare de jar ca­
lului şi mânca calul la jar maî pogan decum ar
mânca alţiî ovăs, şi dacă gătă tot jarul de mâncat,
sforăi odată de tot schînteî îî eşiră pe nări, apoi
se scutură de-î cădu tot perul de pe el şi re-
mase numaî un per luciu galben ca aurul şi era
acum calul maî frumos decât toţi câţi îî avea îm­
păratul. Atuncî dise împăratul: „Cu calul acesta am
umblat şi eu. a peţi."
După aceea întră feciorul în chilia împărătesei
să-şî ia rămas bun, iar ea îl sărută şi-î dete trei
lucruri: un inel, un cias, şi o lădiţă de aur. Aceste
trei daruri aveau un preţ forte mare, deorece inelul
răspândea lumină ca sorele, ciasul strălucia ca so-
rele şi decă îl puneai pe masă deschis, cânta maî
frumos decât tote muzicile din lume, iar lădiţa a-
semenea era strălucitdre ca un sore şi când o puneai
pe masă şi o deschideaî eşiau din ea cele maî bune
mâncări şi băuturi, ce sunt pe astă lume. După aceea
îşî încinse paloşul cel ruginit, îşi luă sănătate bună
dela tată-său şi dela fraţi şi hal la drum. Apoi îl
întrebă calul: „Domn, domnuţul meu,dar cum să te
duc: „ca vântul, orî ca gândul?"
— „Să mă duci ca gândul", răspunse feciorul
şi începură a merge mal întâî maî lin, apoi tot ţnaî
tare pană nu să maî vedeau.
La podul dintre hotare se audi un glas răguşit
şi înspăimântător, dar calul nu să înfrică, ci sbură
peste pod cum sboră o rendunea preste firul dela
telegraf. Şi s'au dus s'ati dus multă lume împărăţie,
e u
ea D - d să ne ţie, că cuvântul din poveste maî
'nainte este, mândră şi frumosă, s'ascultaţî şi D-vostră:
cine o va asculta, o va înveţa, cine va durmi bine
va odihni, s'au dus pană aii eşit din ţera Impera-
tuluî-Roşu şi aii ajuns în ţera Imperatuluî-Verde,
unde sunt omenii ver4î, vitele vei'4i şi tot e verde
ce ve4î.
Şi au. eşit şi din ţera Imperatuluî-Verde, care
se mărginea cu împerăţia zinelor; şi între ţera zi­
nelor şi ţera Imperatuluî-Verde era o apă mare, ca
Dunărea orî pote şi maî mare.
Lângă apă era căsuţa unuî om care ţînea crîşmă
şi era şi pescăriţi. Acolo întră în casă: „Bună 4iua,
om de omenie." — „Bună să-ţî fie inima voinice;
dar de unde şi până unde?" — „Apoi, ve4î, om de
omenie, sunt drumar, am venit din ţera împeratuluî-
Roşu şi, de mi-ar ajuta D-4eti, vreu să merg în
ţera zinelor." . . .
„ H m ! sdraven fecior şi frumos ca o domnă, ar
fi daună să mergi pe acolo, că — D6mne, mulţi
voinici şi-au pus capul, carî ati cutezat a se apro­
pia de cetăţile lor. Eti aşi gândi să te laşi de gândul
cu care ai venit, maî bine şe4î şi t e . odihnesce,
apoi du-te în alte părţî, unde te va îndrepta D-4eii,
dar acolo nu merge, că numaî eu sciii până la o
sută de voinicî, carî ati trecut pe aici şi nu s'ati
maî reîntors." —
„Fiă ce va rendui D-4eii, dar eti rai-am pus
în gând, că orî aduc pe crăiasa zînelor, 'orî îmi
pun capul."
Mal povestesc eî cât povestesc, apoi se îmbrăcă
feciorul în haine fetesc! de aî fi jurat că-i o zină,
'şî ia inelul, ciasul şi lădiţa într'o străistuţă şi dă
să trecă graniţa peste apa cea mare. Până a nu
e
pleca, înse 4 i ° cătră gazda casei: „Bade, calul mi
Pol îndrepta iar la D-ta, să al grije de el până me
e : n u u
reîntorc." Dar calul 4 i ° »vBa > © "voî merge
- 12 -

tot cu tine." Şi s'au dus. După ce-au ajuns în ţera


zinelor, a dis calul cătră fecior:
„Drag, domnuţul meu, ia-mî freul din cap şi-1
pune bine, şi când vel avea lipsă de mine, numaî
scutură freul, că eu voiu fi la tine." Aşa au făcut.
Şi s'a luat feciorul pe jos, du-t&, du-te prin căldură
de gândeaî că se topesce. Şi a mers multă vreme;
unde-1 lovea fomea punea ladiţa jos, o deschidea
şi din ea eşiau tot felul de mâncări şi băuturi.
După cale de maî multe dile a ajuns la
curţile zinelor. Zinele se jucau, printr'o grădină
frumosă de nici raiul d6ră nu pote fi maî frumos,
decât grădina aceea. Lângă porta, carea era închisă,
începe feciorul a plânge şi a se ruga să-1 lase în-
lăuntru. îndată vin vre-o două-deci de zine, una
maî frum6să decât alta, şi încep a-1 întreba: „Cum
aî cutezat tu faţă păm antenă să întri 'n ţera
nostră? Nu sciî că om pămenten nu e ertat să în­
tre aici? acumveî muri, sărmană, vaî de capul teii!"
Ele credeau că e fată, că par' că vă spuseî că se
îmbrăcase fetesce. — „Fie-vă milă, dice el, vedeţi
că sunt o fată neputinciâsă, lăsaţi-mă la voî, că am
fugit în lume de frica părinţilor, carî vreu să mă
mărite, iar eîi maî bine am fugit în lume decât să-mi
trebuiască bărbat." Zinelor le fu milă debieta fată, o
lăsară înlăuntru şi o duseră înaintea crăieseî, căreia
încă-î spuse că e fată din lume, fugită dela părinţi
de frica măritatului. Şi crăiasa o primi servit6refă-
găduindu-i că-î va plăti simbria pe an; atunci era
anul de treî dile 'n ţera zinelor. Şi sluji fata n6stră
vre-o trei ani după olaltă, şi învăţă tote obiceiurile
zinelor şi să făcu prietină cu tâte zinele, încât ele
o preţuiau ca pe-o soră a lor. D e multe ori să chiar
juca cu ele.
Intr'o nopte târdiii sc6se inelul din trăistuţă şi-1
pune pe masă în căsuţa eî, că ea avea o căsuţă
chiar lângă patul crăieseî, vedeţi d-v6stră,[săfiede-a
îndemână când va căpăta ceva porunca. Şi când
puse inelul pe masă, se stinse tote lampele şi lumi­
nile din palatele zinelor şi se vedea in ele numaî
dela inel, maî tare decât dela s6re. Se spăimântară
zinele, ca ce lucru pote să fie, eşiră t6te din casă
şi începură a căuta unde şi ce e ? Adecă mirarea
lor fu mare, când vedură pe masa slujnicei inelul
acela minunat. Şi crăiasa chiămă pe slujnică la sine,
să-î vadă inelul. Slujnica bună bucurâsă merse şi
arătă crăiese! inelul. D a unde nu pune crăiasa ine­
lul pe deget, da atâta-î părea de bine şi era de dece
orî maî frum6să. „Copilă, dise crăiasa, dă-mî mie
inelul acesta, ce să-ţî dau pe el ?" — „Bucur6să, ţi-1
dau, înălţată crăiasă, decăme-îlăsa să-ţî sărut mâna."
-— Crăiasa se 'nvoi. Ea sărută mâna crăieseî, şi
crăiasa rămase cu inelul. Dar nu scita cum se simţiră
amândouă, par' că nu ca maî nainte. Zinele celelalte
începură a-şî bănui ceva, dar iară se 'mbărbătaii:
E fata ca şi noî, a cinstit inelul crăieseî, căci o lăsă
aci în ţeră la noî şi nu o alungă de unde a venit,
de groza măritişului.
Maî trecu multă vreme pană odată, chiar pre
când era o petrecere mare în curţile zinelor, sluj­
nica scdte lădiţa din traistă şi o pune pe masă.
Cum o sc6te, cum se sting şi lampele şi luminele
de prin feşnice, şi dela lădită se vedea maî bine,
decât dela s6re când e cerul senin, iar măsuţa sluj­
nicei se umplu de mâncări şi băuturi mult maî bu­
ne şi mal scumpe decât ale zinelor, ba şi decât ale crăie­
seî. Minunea era mare. îndată sar tote de după masă şi
năvălesc în căsuţa servitdreî; acolo mândreniî cum ddră
numaî în raiti p6te fi, totă casa jucaîn aur, masa încăr­
cată de mâncări şi băuturi şi de pome, care de care
maî bune şi maî scumpe. Veţigâci acum şi D-vostră,
că crăiasa a poruncit să mergă slujnica înlăuntru
numaî ea singură şi cu lădiţa. Şi s'a dus. —
„De unde aî tu lucrurile acestea scumpe", dise
- 14 -

crăiasa. — „Dela mama mea", răspunse slujnica şi


nu minţa, adevărat vorbia. — „Ce să-ţî dau să-mî
daî mie lădiţa?"— „Oh, înălţată crăiasă, acesta e
scumpă, că în orî ce lipsă, ea mă lumineză şi mă nu-
tresce şi mă adapă, dară nădăjduind că înălţimea ta
nu mă veî alunga de aicî, câtă vreme oî maî avea
de trăit dile cu păcate, vădând că acî am mâncare
şi băutură, a mărieî tale să fie dacă me-î lăsa
să te sărut odată cu dulce " Atuncîîî rase o pal­
mă, dar după aceea să căi şi dise: „Bine aşasăfiă,
haî şi mă sărută, iar tu să-mî daî lădiţa." Vă pute-ţî
închipui ce sărutare dulce a fost aceea!
Dar adevărul vorbind, după sărutarea asta se
simţi crăiasa — nu sciu. cum v'aşî spune, dar totă
roşie ca para foculuî, când simţi buzele slujnicei li-
pindu-să de ale eî. Zinele ar fi jurat că ceva schimbare
a trebuit să să întâmple în natura crăieseî, dar tă­
cură, vedeţî D-vostra, cine să cuteze a dice cuvânt
nechipzuit despre crăiasa?
Şi era fălosă crăiasa: inelul nu-1 maî depărta
din deget şi maî în fiecare di punea odată lădiţa
pe masă să-şî arete puterea; numaî scia ce face de
părere de bine. Odată-î plesni prin minte să facă
un ospăţ mare, mare, dela care să nu lipsescă nicî
o zină din lume, dar nicî una, ca tot poporul de
zine să să p6tă mira de inelul şi lădiţa eî, şi mi-
rându-să cu atâta să o cinstescă maî tare.
Şi să adună poporul de zine din tote părţile,
veniră zine dela răsărit şi dela apus, dela medă-di
şi dela medji-nâpte, zine bune şi zine rele, dar tote
frumose, una maî frumosă ca alta, zine şi pace! Şi
crăiasa nu le aştepta cu nimica mâncare, nicî nu
aprinse nimeni focul în bucătărie orî în cuptorul de
copt, că de vară era vară, iar lădiţa făcea ce făcea
şi sătura pe toţî ceî din giur. Destul că să adunară
zinele din tată lumea într'un palat mare, şi să pu­
seră în jurul uneî mese să ospăteze. Mesele însă
- 15 —

erau gole, goluţe, nicî tăniere, nicî furculiţe, linguri,


ba nicî feţe nu erau pe mese. D e odată întră cră­
iasa în palat cu o lădiţă în mână, şi îndată tote
zinele puseră manile la ochî, neputându-se uita la
ea ca la un sore. încetul cu încetul li s'au dedat
ochii cu strălucirea şi începură a-şî lua una câte
una manile dela ochî. Minunea era mare. Dar când
deschise crăiasa lădiţa, atuncî minunea minunilor!
Masa se încarcă singură de mâncări şi beuturî, la
totă zina tot tăniere de aur, lingure şi furcuţe de
aur şi cuţite de diamant, la fiecare zină pahar de
aur şi marî cupe de aur pline cu beuturî scumpe.
Acolo să fi fost la ospeţ.
Destul că se minunară zinele, da, se minunară
şi se ospetară, mâncară şi beură şi apoî începură
a gusta struguri şi alte p6me scumpe, cari eşiau ca
din păment, numaî vedeau că se pun pe masă, dar de
unde? şi cum? nimeni nu înţelegea, afară de crăiasa
şi de curtenele eî.
Şi vedură sore resărind şi s6re sfinţind, darîn-
tunerecendu-se, nu vedură, că lumina inelului ş'a lă-
diţeî maî tare era, decât a soreluî. Veselia era mare,
cinstea crăieseî şi maî mare! „în adevăr, diceati zi­
nele, noî nu ne putem măsura nicî înfrumseţe, nicî
în minte, dar nicî în putere cu zina nostră." Şi cră­
iasa era fericită. Şi porunci zinelor să cânte tote
împreună o cântare de veselie. Iar zinele nu aştep­
tară să le maî spună odată, ci începură o cântare,
dar aşa cântară, încât îngerii din raî să tacă înaintea
lor. Domne ce drăguţă de cântare ! T6tă ceta era
beată de bucurie şi fericire, apoî ridicară păhărele
în cinstea crăieseî lor viteze şi le goliră pană în
fund, după aceea iar începură o cântare şi iar o
ciocnire de pahare şi tot aşa pană colo cătră mie­
dul nopţeî. Atuncî, tocmai când zinele scoteau cân­
tarea cea maî frumosă din gurişorele lor, servitorea
scote orologiul şi-1 pune pe masă în căsuţa eî. Să fi
— 16 -

ve4ut mândreţe! S6rele sa se ascundă, că e numai


ca o umbră pe lângă acel cias strălucitor. Când îl
puse pe masă gândiaî că t6te curţile sunt ocolite
cu sori, aşa lumină arunca. Apoi îl deschise şi în­
cepu ciasul a cânta, dar aşa cântare, încât zinele
că erau zine, dar remaseră ca mute, nicî nu puteau
asemăna glasurile lor cu cântarea ciasuluî, înmăr­
1
muriră odată, îngălbini fie-care, se uită una la alta
spăriose ca o căprioră şi numaî târ4iu prinseră ini- ;
mă, după ce le chiămă crăiasa cu ea, se ve4ă ce )
e ? Şi au mers t6te împreună şi-au v§4ut ciasul pe ]
masă în căsuţa slujnicei, şi nu se puteau destul mi- |
ra de frumseţea şi de măestrialul. Crăiasa, se uită j
cât se uită, apoi făcu semn zinelor să între în palat j
1
că şi ea vine îndată. Şi întrară zinele în palat 4 * I
cendu-şî: „Crăiasa o să cumpere şi muzicele dela |
servitore." Eră crăiasa, dacă remase singură cu i
servitorea, (\ise: f
— „ Draga mea, de unde aî tu lucrul acela \
frumos?" Iar servitbrea respunse: „Dela mamamea '
le avui t6te; doue lucruri îţi dădu-î măriei tale, şi
mie-mî mal remase acesta." — „Ore să mi-1 daî tu •
s e
mie", 4 i crăiasa. — „Cam cu greu. măria ta, că eu
sum fată streină şi seracă, iar când me ajunge jalea
îl pun de-mî maî cântă să-mi mal stâmper sufletul;
numai atâta mângaere mi-a maî remas în lume."
g e
—„Ba, 4 i crăiasa, tu remâî pentru totdeuna aicea ;
la noi, voi aduna zinele la o 4i mare să te fermece
şi pe tine, să te facă zină, şi nu vel maî sci în veci
ce sunt superările: dă-mî mie ciasul."
— Atunci slujnica (\ice: „Măria ta, înălţată
crăiasă! Graţie capului meu?"— „Graţie fata mea"
respunse crăiasa. — „EI bine măria ta, decă vreai ca
şi ciasul acesta cu muzici să fie al marie-I tale,
atunci vino şi în noptea acesta dormi cu mine 'n
căsuţa asta, în patul ăsta, ca să sciu că am dormit
şi eu odată cu crăiasa zinelor."
Atunci crăiasa pliosc! cu o palmă peste
capul slujnicei; acesta însă tăcu. După aceea se
gândi crăiasa; „De ce să nu dorm cu ea într'un
pat? E fată frumdsă, patul eî e ca şi al meu; mâ­
ne poimâne o facem zină; mă supun, sciu că nu
ine fermeca ea; cum nu mi-a fost nimic când mi-a
sărutat mâna şi când m'a sărutat pe obraz, nicî acum
w
nu-mî va fi. Apoî dice cătră servit6re: „Aucjî
fetică, dă-mî ciasul şi după ce să culcă t6te zinele,
iată îţi dau cuvântul meu de crăiasă, că vin şi dor­
mim împreună."
Fătase 'nvoi. Oăiasarnerge fâl6să cu ciasul şi-1 pu­
ne pe masă, iar ciasul începu a cânta pană ce tdte zinele
adormiră cu capetele pe masă, cădură ca m6rte de
ospătate şi de cântecul ce-1 puternic al muzicei din
cias. Crăiasa apoi merse încet, în vîrful degetelor,
pană în căsuţa slujnicei, care o desbrăcă şi să culcară
amândouă cuprinse una în braţele alteia.
A doua c[i când era s6rele la prân4 să deşteptă
îmbrăţişaţi bărbat şi nevastă. Ea începe a plânge
temându-să de furia zinelor, dar el o mângâie, apoî
se îmbracă şi ies amândoi afară. Nicî urmă de pa­
late nu maî era, nicî umbră de zine nu se maî vedea,
în minutul, când crăiasa a devenit nevastă, curţile
zinelor să cufundaseră în pământ cu zine cu tot
şi rămase numaî căsuţa unde dormia crăiasa cu fe­
ciorul de împărat. Ciasul şi lădiţa încă le înghiţiră
pământul. Numaî inelul maî rămăsese în degetul
crăieseî, care încă îşi perduse puterea de zină şi
rămase o femeie ca tote femeile, numaî maî frum6să
decât tote. D e atuncî zine nu maî sunt pe pământ.
s e
Acum 4 i feciorul cătră ea: „Draga mea, aşa
a fost să să întâmple, veeul zinelor a trecut,
iar tu, a fost scris, sa-mî fii soţia mea, crăiasa mea."
Femeia răspunse: „Văd că aşa a fost să să întâm­
ple, drept aceea eu mă las condusă de tine, unde
ne-a împinge s6rtea, acolo merg cu tine."
II. 2
- 18 -

Şi se luară la drum, şi au mers multă lume,


împărăţie, ca D-4eu. să ne ţie, ca cuvântul din po­
veste maî nainte este, mândră şi frumâsă, s'ascultaţî
şi D-vostră, că cine o va asculta o va învăţa, cine
va dormi bine se va odihni; cuî nu-I place, nu as­
culte, pe mine mă lase să minţesc pană în capăt.
Şi s'aîi dus multă cale şi lungă tot pe jos.
Odată îî plesnesce feciorului prin minte*că el are
şi cal, căută frâul, îl scutură, şi se ivesce calul luî
picând: „Ce poruncesc!, drag domnuţul meu?" — „Să
ne ducî pe amândoi dincolo de apă."—„Cagândul,
orî ca vântul?"—„Ca gândul!"
Şi să suiră amândoi pe cal şi sbură calul cu eî
pană la pescarul dincolo de apă. Şi era obosit calul,
că mă rog, sburase cu el treî anî de 4ile, cale lungă
nu glumă. Când fu la casa luntraşului, calul plesni
de obosit. Eî statură cât statură, şi dau să mergă
acum pe joş, prin ţera împăratului-Verde, cătră casă,
în ţera Împăratuluî-Roşu. Acum însă aveau un co­
pilaş ca de doi anî. El luă copilul în braţe şi merg
amândoi, cale de o jumătate de 4*- Când fu pe la
amia-4î nu maî puteau de cald. Ajungând la unrîu
dau să să scalde. Lasă deci copilul pe ţărmure ju-
cându-să cu inelul şi eî să bagă în apă să să reco-
rescă. Un trăsnit de corb n'are ce lucra, ci vine
şi fură inelul dela copil şiluându-1 în cioc sb6ră cu
el în sus. Copilul începe a ţipa de părere de răii,
tată-său. ese repede să ve4ă ce e ? Vede atunci cor­
bul sburând cu inelul în gură. De loc ia paloşul şi
fuga, aşa cum era, după corb, că mă rog nu era
vreme de perdut cu îmbrăcatul. Şi merge şi merge,
adecă fuge, corbul prin văzduch iar el pre pământ
pană era chiar în dreptul corbului, atunci aruncă
paloşul şi nimeresce pe corb chiar în inimă de scă­
pă inelul din clonţ (cioc). După ce află inelul să
reîntorse la soţie şi la copil, să îmbrăcă şi hal
la drum.
- 19 -

Multă vreme vor fi călătorit, cât? nu se scie,


destul că hăinuţele li să stricară şi călătoriau deicî
pană colo, câstigându-şî merinde cu lucrul manilor,
ori cu cerşitul. Ajunseră dUe grele. Odată, într'o di
cam pe la ojină, sosiră într'un oraş, chiar în oraşul
de unde era el, dar nu spune nevestei că d6ră el ar
fi ajuns la locul cătră care călătoriau, ci întrară în­
tr'o crîşmă slăbuţă, acolo ia el o chiliuţă şi să aşedă
dicend: „In oraşul acesta vom sta vre-o două, trei
dile, vom lucra să ne însămăm bani de cale să ne
ajungă pană acasă. Dimineţa să scolă el, merge în
boltă şi cumpără două perii şi vacs şi le dă nevestei
dicend: „Eii merg la lucru, unde voiu căpăta ceva,
tu stai în piaţă lângă fântâna aceea, colo pe petră,
pe acolo vor trece domni, oficieri, generali, vor (\ice
să le ştergi papucii de praf şi vei căpăta frumoşi
bani, iar eii merg, d6r voi căpăta nisce lemne de
tăiat orî alt ceva de lucru, numaî să ne însămăm
ceva banî de cale."
O lăsă şi se duse la curtea împăratului, unde,
de bună semă, sdrenţos cum era, nu-1 cunosce ni­
meni. Intră la maică-sa, la împărătesa, care îl cu­
nosce şi poruncesce numaî decât să-1 îmbrace în
haine crăieseî, apoî povestesce el tote din fir în
per cum s'a întâmplat şi unde şi cum şi-a lăsat
nevasta."
După aceea se arată fraţilor şi tătâne-săîi, care
abia îl maî cunosceau, creejend că de mult a murit
prin cea lume mare. Tatăl şeii era slab şi bătrân,
nicî nu maî putea umbla, fraţii lui purtau treburile
împărăţiei. Bucuria mare era şi-1 întreba care de
care că cu nevastă vine? cu crăiasa zinelor orî cu
alta ? El răspundea că pe poimâne va fi aci cu mare
pompă: să să gate numaî de nuntă. Apoî merse cu
fraţii şi cu domnii ceî marî la preumblare. Când au
ajuns la fântâna din mijlocul pieţeî, vădură o femeie
sdrenţosă stând pe petră cu un copil lângă ea:
2*
- 20 -

„Haide-ţî, (fi.ce feciorul cel maî mic, să ne ştergă


săraca aceea papucii de praf sa capete şi ea ceva! *
Şi meraeră toţi. Ea le şterse păpuciî şi fiecare îî
dete câte un taler, doi. Dar ea nu-şî cunoscu
bărbatul, cum era acum îmbrăcat crăiesce. Şi căpătă
ea acum o mulţime de banî De abia aştepta să vină
sera să spună bărbatu-sSu cât a căpătat. Sera, băr-
batu-seii desbrăcă hainele cele scumpe şi îmbrăcă
eră cele sdrenţâse şi merge la ea, ducând şi el doi
c e a c a
taleri, ce 4 i i-a căpătat şi el în aceea 4*- Bu­
curia fu mare. Ea-I spuse ce domni mari au venit
la ea şi câţi banî a căpătat. „De voî căpăta nu­
maî în două trei <^ile câte aţâţa banî, (\icea, ea, o
să ne facem gazde." Cinară şi să culcară.
A doua 4i dimin6ţa îl cumpără el un car de
c n
61e, 4 i ^ d : „ A 4 î e târg mare aci, tu vel vinde 61e
şi eii iar voi merge la lucru să mal capăt şi eii ceva."
Apoi el merse la maică-sa, să îmbrăcă crăiesce, şi
colo cătră amia4l ese la preumblare, cu un re­
giment de călăraşi, el chiar în fruntea regimentului
şi călăraşii după el, spuindu-le că tot după el să
mergă ori pe unde-I va duce. Ajungând în târg, el
r

merge drept peste 61ele femeel celei sdrănţ6se, şi


regimentul după el, de nici un hârb n'a rămas întreg.
Biata femeia începe a se boci şi plânge pană sera,
când îi vine bărbatul. — „Eî, dar ce-ai de plângi?"
îî 4ise el. — „Dar cum n'oî plânge, că a venit un
tâlhar de general cu un regiment de călăreţi şi tote
olele mi le-a spart, a trecut cu caii peste ele şi ce
câştigasem eri, tot îmi prăpădi a4I,prăpădi-l'arD-4eu
din lume!"
— „Nu te supăra, ca iată eu aduc eră doi ta­
leri şi pe mâne te-î tocmi bucătăresă aci la o curte,
unde tăiai eu lemne a4î şi ieri, mâne vel trăi bine
şi vom fi într'o curte."
Şi au mers dimineţa împreună, el a băgat'o în
bucătărie, apoi s'a pierdut de ea prin cele căsi multe.
Colo cătră amiacji o chiamă împărătesa într'o casă,
o îmbracă ca pe o zină, eşi bărbatu-săii din altă casă
şi atuncî se cunoscură şi merseră în palat, unde
erau domnii şi boeriî ţărel adunaţi uitându-se la
icdna ce stătuse în chilia despre miadă*4i> cu faţa
cătră părete. Când o zăriră, maî înlemniră de minunea
ce le sta înainte; era cu mult mai frum6să de cum
o arăta ic6na, iar de braţ cu bărbatul şi cu copilul
de mână-î şedea aşa de bine, cum nicî spune nu se
pote. Acum să fi vădut bucurie şi desfătare! Preoţii
le cântară: Isaia dănţuesce, ospăţul se începu, mu-
sicele cântau şi toţi erau fericiţi. împăratul cel bă­
trân chiar muri de bucurie, iar cu limbă de morte
lăsă că fiul acesta, cel maî mic, şă rămână împărat
în locul lui, care lucru s'a şi întâmplat şi — de n'a
murit, şi astăzi împărăţesce.
Iar eii mă suiî pe o şea şi o spusei aşa, şeaua a
fost cam ruginosă şi povestea mincindsă!

Audită în Năseud, dela un pecurariu.


Cei doi copil cu perul de aur.
A fost odată ca nici odată, că de n'ar fi, nu
s'ar povesti. A fost un împărat, că vedî bine, împăraţi
tot-deuna aii fost şi vor fi, dar maî mulţi au fost
bătrâni, nu tineri şi frumoşi ca acela, de care vreau
să \'ă vorbesc.
El era frumuşel ca rupt din sore, dar nu-şigă-
sia împerătăsă pe plac. Vecji bine, singur nu putea
trăi, deci şî-a luat o ţigancă să-'î caute de trebile
casei. Nu era ea ţigancă, ci fiind-că era negră şi
rea de gură ca o meliţă, toţi în curtea împărătescă
e a u
în batjocură îî 4 i c ţigancă. Şi apoi fiind-că gu­
rile rele vorbiati, că împăratul să ţine cu găzdoia,
acele care ar fi venit, nu i-au trebuit împăratului,
iar acele, pe care le-ar fi luat, nu veniau după el,
şi aşa a rămas neînsurat. Nu-î vorbă, nu era bătrân,
dar pe atunci se insuraii mal ales feciori de împerat,
maî tineri.
Odată împăratul a mers la mustră cu cătanele
pe câmp. împăratul era îmbrăcat ca un ghinărar.
Pe câmp culegeau la cânepă trei fete surori. Fetele
acele, necunoscend pe împăratul, nici că să cugetau
că el să fie pe aci.
Cea mare grăi dar:
— De m'ar lua pe mine diregătorul împăratu­
lui, t6tă curtea împărătescă i-o aş sătura cu o pită.
Cea mijlocie grăi:
•— De m'ar lua pe mine scriitorul împăratului,
totă curtea i-o aş îmbrăca cu un fus de tort.
Iar cea maî mică, care întrecea în frumseţe pe
celelalte surori ale eî, şi care era ca luna între stele
cu păr galbin ca aurul, <ţise şi ea:
- 23 -

— Pe mine de m'ar lua însuşî împăratul, i-aş


face doi feţî-logofeţi cu perul de aur, o fată şi un
fecior, ca şi care în lume n'ar mai fi copii omenesc!
să-'î întrecă în frumseţe.
Cele două surori maî mari începură a rîde, dar
cea maî mică <|ise:
— Ce rîdeţî? Dacă voî n'aţî fi în stare să faceţi
ce-aţî dis, atuncî nicî eu, şi atuncî trebue să rîdeţî
de voî, iar decă voi aţî fi în stare să faceţi ce-a-ţl
dis, atuncî de bună sema şi eii, şi nu trebue să rî­
deţî de mine, ci de năcazurile nostre, că în năcazuri
ce suntem cuprinse, maî avem timp ca să şi glumim.
Dar fetele tot rîseră de supărareaceleî maî mici,
după aceea vorbiră de alte lucruri.
Un hoţ de cătană, care era la pândă, audjse
vorbele fetelor, şi când sfîrşi cea maî mică vorbele iute,
se şi duse la împăratul, şi-1 spuse ce-a aucjit vorbind
cele trei fete din cânepă.
împăratul să duse pe acolo, cu alte tisturi şi
văc^endu-le aşa de frumâse, să îndrăgosti de cea
maî mica, cu t6te că erau. îmbrăcate sărăcesce.
Trimise dar vre-o şese catane şi un căpitan, cu
poruncă, ca nevâtămate să le aducă în curtea impe-
rătescă; şi el îşi făcu diregătoria, dar gândul îî era
tot la fata cea maî mică şi la dorul de-a avea doi
copil ca ceî făgăduiţî de ea.
într'un târcţiu să pomenesce că vine căpitanul
cu cele şese cătane, şi cjise:
— înălţate împărate! A m fost ca să duc pe
cele treî fete din cânepă în curtea împerătescă, dar
fiind-că al să le aduc nevătămate, nu le-am le­
gat să le aduc cu sîla, iar ele de bună voie nu
vreau să mergă, cjicend că fără de mama lor nu
merg vii, decât m6rte; deci le-am poruncit să nu
să mişce de acolo, pană ce nu voi merge iarăşi şi
mi-aîi făgăduit că vor sta acolo. înălţate împărate
spune-mi dar ce să fac?
- 24 -

— Du-te şi adu şi pe mama lor şi le du pe t6te


patru în casa cea de sfat, şi sale încuîacolo, dar cheia
să nu o daî la nimeni, decât mie.
— A m înţeles, înălţate împărate, aşa voî face.
împăratul grăbi să mergă iute la mustră, ca să se sfîr-
şescă, şi să vadji ce-a fi şi cu cele treî fete.
Căpitanul s'a dus pe la cele treî fete, le-a luat
cu el, s'a dus pe la mama fetelor şi-o adus în holda
de cânepă, şi aci împreună cu cele şese cătane —
pre care nu le-a dus în oraş, — au mers împreună
la curtea împărătescă, şi căpitanul a făcut după cum
i-a poruncit împăratul.
Cu lacrămî în ochi şi maî mortă de frică a în­
trebat muma fetelor pe fete, ce aii făcut? iar fata
cea maî mare a spus tot din fir pană în păr, ce-afi
vorbit în cânepă, nesciind, că le-a audit cineva, dar
4icea: P6te-că pentru altceva ne-aii adus aici.
— Vaî, săracele de noî, amărîtele de noî, pen­
tru bunul D-4eii ce-aţî vorbit, să va fi maniat îm­
păratul pe noî şi ne va închide pentru nesocotinţa
v6stră. Vaî, nesocotitele de voî, cum ne-aţî nefericit
voî, nechipzuitelor, nenorocitelor.
Şi ea îşî smulgea părul de supărare, se văieta
săraca mamă, şi plângea.
Fetele cu lacrămile în ochî suspinau şi ele şi
aşteptau să-'şl vă4ă capătul. Cam de cătră seră ve­
ni împăratul în casă, unde eraţi fetele şi mama lor.
Cu împăratul veniati şi diregetorul şi scriitorul, îm­
păratului, precum şi alţi domni de divan, şi să pu­
seră la locul lor fie-care.
Când să puse să şe4ă împăratul, fetele şi mama
lor, supărate şi cu lacrămile în ochî, să duseră îna­
intea împăratului, înghenunchiară cerend milă şi
iertare.»
Împăratul le porunci să să sc6le, se uită urît
la ele şi le întrebă cu glas aspru:
— Spuneţi, fetelor, ce-aţî vorbit de mine
- 25 -

şi de curtea mea, când a-ţî cules maî în dimineţa


cânepă ?!
Fetele căscară gura să răspundă, dar muma lor
le luă vorba din gură şi căcju din noii în ghe-
nunchî înaintea împăratului şi cu amar plâns dise:
— Milă şi iertare, înălţate împărate, pentru
vorbele lor nesocotite şi nechibzuite, milă şi iertare,
înălţate împărate, cer!
— Nu te întreb pe tine, ci pe ele — răspunse
împăratul cu răstire -— spuneţi, ce-aţî $is tot din
fir în per, şi să nu tăceţi ceva, că am mărturie, şi
de vă prind cu minciuna, e val şi amar de voî,
adaogă împăratul. Fetele nu avură ce face, şi spuseră,
începând cea maî mare:
— Eii am <\is, înălţate împărate, că de m'ar
lua de nevastă diregătorul înălţimeîtale, aş sătura
t6tă casa împerătescă cu o pită.
— Eu. am dis, — adaogă cea mijlocie, — că decă
m'ar lua de nevastă scriitorul înălţimeî tale, aş îm­
brăca t6tă casa împărătescă cu un fus de tort.
— Eii am dis' — urmă a treia, cea maî mică,
— că decă şi începu a plânge şi 'şî aco­
peri faţa. —
— Iute, spune! ce-aî cjis? întrebă împăratul mânios.
— Dacă rn'aî lua de nevastă, înălţimea ta, ţî-aş
face doî feţî-logofeţî cu perul de aur, o fată şi-un
fecior, pe care în lume n'ar maî fi copil omenescî
să-'î întrecă în frumseţe. Şi iar începu a plânge.
După aceea urmă: Aicî sunt, fă ce-'I vrea cu mine,
numaî mamei să-î dai pace.
împăratul, rănit pană în suflet de frumseţeafeteî
celei maî micî, întrebă mal domol, uitându-se la cea
maî mică:
— Aţî fi voi în stare să faceţi ce-aţî $is?
— A m face răspunseră t6te treî de-odată.
— Dirigătorule şi scriitorule, voiţî? că şi eii
vreau,—-grăi împăratul cătră diregător şi scriitor.
- 26 -

— Vrem! răspunseră aceia voioşi.


— Mâne ne vom cununa,—$ise împăratul.
Fetele, la porunca împăratului, rămaseră în curte
cu mama lor cu tot pană în ceealaltă când veni
popa, îî cunună şi făcură odată treî ospeţe, carî ati
ţinut o săptămână.
După ospeţe, fetele aii rămas ca neveste în curtea
împărătescă, iar împăratul cinstind pe socră-sa cu
fel de fel de daruri, a lăsat-o să să ducă
După-ce se gătă ospăţul, să începu şi vremea
lucrului. Cât era de voios împăratul, vădend că cele
două fete maî mari îl ţin hrana aşa de uşor şi fără
cheltuială. Fata cea mal mare nutria curtea cu o
pâne, iar cea mijlocie o îmbrăca cu un fus de tort.
Bărbaţii celor două fete, diregătorul şi scriito­
rul împăratului, eraă îndestuliţî cu tocmela ce-ati
făcut, căci eraii frum6se şi făcură pă voia împăra­
tului,^ fâcendu-se nem cu el.
împăratul încă era îndestulit, căci fata cea maî
mică era frum6să ca un boboc; cât de mare îî fu
bucuria însă, când nevastă-sa •— împărătesa, ră­
mase însărcinată, şi abia aştepta, dimpreună cu toţî
curtenii să ve4ă, ţină-să-va de cuvent, precum s'au
ţinut surorile eî.
Cele maî nemulţămite eraţi surorile cele mal
marî şi găzdoia împeratuluî, care ţinea cheile piv­
niţelor şi ale cămărilor; pisma întrase 'n ele, şi se
ciudeau t6tă 4iua, că au ajuns a fi supuse celei
mal tinere.
— D e ce n'am (\is eu să mă ia împăratul -—
oftă sora cea maî mare, smulgendu-'şî părul de nă­
caz, căci acum eti aş fi maî mare 'n curtea împă­
rătescă.
— D e ce n'am (\is eti să mă ia pe mine împăra­
tul, strigă cea mijlocie, bătendu-să cu manile pe pept,
acum nu mi-ar porunci ea.
— Ci6ra de ţigancă nu-'şî maî ţinea gura,
- 27 -

ci ca o meliţă uscată tot clăpânţia la urechile îm­


păratul, înyinuind pe împerătesa cu fel de fel de ne­
cuviinţe, împăratul era om bun, însă temător, el
îşî iubia din adâncul inimeî sale nevasta, căci pre
lângă frumosă, maî era şi harnică; dar dădea cre-
dământ veştilor ce le aucjia dela ţigancă, şi aşa o
maî certa câte odată, din care pricină împărătesa nu
era mulţămită cu starea eî.
Odată, aflându-se singură ţiganca, să duseră la
ea cele două surori maî mari şi între altele vorbiră
şi de starea lor, ce noroc mare aii avut, că din fete
sărace s'au făcut gazde mari.
— Eu. nu sunt de fel fericită, grăi sora cea maî
mare, — cum să pote, să-mi porunciască mie o soră
maî mică.
— Nicî eu, — grăi cea mijlocie, — nu sunt fe­
ricită iară-şi pentru aceea, şi cât voî trăi, nu o voî
vedea cu ochî buni.
— Nu sciu pentru ce, — să prefăcu ţiganca, nu
sunteţi fericite, când vedeţi pe soriora vostră îm­
perătesa.
— Apoi ea să ne porunciască şi să ne fie d6mnă
nouă ?! — grăiră amândouă surorile.
— Aceea nici nu e prea bine urmă ţiganca, —
că o soră maî mică să fie stăpână la nisce surori
maî mari, nici mie nu-mi cade bine, că ea să mă
stăpânescă pe mine, care am crescut aici în palat,
şi-am fost mâna dreptă a împăratului, dar n'am
ce face, trebue să sufer şi acest năcaz venit pe ca­
pul meii.
— Dar 6re pană când va să suferim? — întrebară
surorile odată.
— Pană când va vrea D-deu — răspunse ţi­
ganca prefăcută.
— Pană când vrem noi! — dise sora cea mai mare.
se c a
— Bine di°î soră, — c | i © mijlocie, — să ne
mântuim de ea.
- 28 —

—- Dacă e aşa, — <\ise ţiganca, — şi eu vă voî


fi s6ţă întru nisuniţa de a ne scăpa de ea, şi apoî
lăsaţî tot lucrul pe mine, că voî face ce voî sci.
— Bine va fi! — răspunseră cele două surori;
îşî deteră manile şi plecară voi6se, că totuşîînurmă
să vor putea mântui de ea, vă4endu-o sub pici6-
rele lor.
Vremea nasceriî împărătesei să apropia. împă­
rătesa avea să sufere destule, atât durerile de naş-
cere, care să prevedeau a fi după cum făgădui-se,
cât şi clevetelile ce aucjia că merg în urechile îm­
păratului, dela ţigancă, că n'ar fi în stare să-'şî în-
deplinescă făgăduinţa, şi alte multe născociri, pe cari
împăratul le aducea aminte, şi aşa îî amăria 4i"
lele vieţeî. împărătesa tăcea aşteptând timpul, în
care va curma bănuelile aduse asupra eî, arătând
adevărul.
Dar orenduiala D-ne4eiască dete, că împăratul
să să pună în fruntea osteî sale şi să să ducă la
hotarăle împărăţiei, de unde primise veste, că un
duşman a venit, prădând şi ar4end tot şi legând 6-
meniî spre a-î duce în robie.
Cu inima înfrântă, căcî să despărţia de nevasta
luî în timpul, în care vă4endu-şî dorinţa împli­
nită să să p6tă bucura, supărat, căcî duşmanul
i-a călcat hotarăle, a trebuit să plece cu lacrămile
'n ochî.
Lăsă dar t6tă curtea împerătescă 'n jale, numaî
ţiganca şi cele două surori să veseliau, căcî îşî
vedeau ţinta lor maî ca împlinită, nădăjduind că în
timpul, în care împăratul vor putea face
ceva cu împărătesa.
Timpul nascereî sosi, iar ţiganca cu surorile
prin linguşiri isbutiră a da unele îndrumări, ce avea
să ţină împărătesa când va nasce. împărătesa le
cre4u, şi rugă pe ţiganca să-'î fie m6şă. Atuncî
ţiganca o îndemnă să să sue în pod, când va veni
- 29 -

clipita, iar ea ca m6şă va sta pe scară cu un ciur


în mână, sprijinind feţii ce vor să se nască.
Cum o inteţira durerile, împerătesa se sui în
gura podului, iar ţiganca ca moşă şi cele două su­
rori ajutătore rămaseră la scară, sora cea maî mare
cu doi căţăluşî în şurţ.
Născu întâiaş-dată un băiat maî frumos ca ra­
dele s6reluî, şi strălucia în ciurul în care că-
duse ca un lucefăr. Ţiganca nemildsă, înainte de a
plânge copilul, îl dete surorilor să-1 pună deoparte
şi să aducă un câţel, pe care i-1 puse în ciur. împe­
rătesa nu vă(Ju nimic.
Între dureri născu şi-al doilea copil, o fată, ce
era frumâsă ca şi radele s6reluî, cu păr galbin, gân­
deai că sunt fire de aur. Surorile şi pe acesta o pu­
seră lângă fecior, şi maî puseră un căţel în ciurul
pe care îl ţinea ţiganca.
După-ce a născut împărătesa, a fost luată din
pod, dusă 'n casă şi aşădată 'n pat, maî târc^iu după
ce şi-a venit în fire, a cerut să-şî ve4ă copiii, să-i
îmbrăţişeze cu drag ca o mamă, atunci ţiganca a
adus înfăşaţi cel doî căţel.
Cu mirare întrebă împărătăsa, ce sunt aceia,
iar când i-a spus ţiganca, că sunt feţii pe care i-a
născut, atunci pricepu mişelia ţiganceî.
— Pentru-ce aduci aceşti doi căţel?
— Aceştia îţi sunt copiii ce i-aî născut,
a
împărătesa voi să 4 i ° ceva, dar nu putu de
amărăciunea ce-1 veni, să puse deci cu faţa în jos
şi începu a suspina şi a plânge, bătândii-se cu pumnii
în pept şi smulgendu-şl şi perul de supărare.
I să părea, că vede pe împăratul venind, şi cum
o ar bate şi în urmă o va omorî. D e m6rte nu-'î
era frică, ci îî era ruşine de lume, scia ca ea şi-a
ţinut cuvântul, dar ţiganca o a înşelat; îî veni în
minte traiul cel liniştit de-acasă ; îî păru rău de ce
a făcut, dar tote eraii târ4iu.
- 30 -

Aşteptă cu neastâmpăr ce va să fie cu ea, aş­


teptă pe împăratul cu temere, se rugă luî D-deusă
o scape din necazul acesta şi trimese după surorile
eî să^ o mai mângâia.
Inzadar îşi aşteptă surorile, căcî ele nu veniră,
ceea ce îî maî mări necazul şi supărarea; acum scia
că şi surorile el sunt amestecate 'n lucrurile ţigan-
cei; acum aşteptă pe împeratul, să vină cât de iute
s'o scape de lumea acesta viclenă.
Să văieta şi striga: Oh! Domne, aşa de tare am
păcătuit, de mă pedepsesc! atât de aspru, iartă-me
de ce am făcut, va! săraca de mine, am ărîta de mine!
ce va fi cu mine?!
Surorile cu ţiganca suciră capul la copii şi
îî duse în fundul grădinii, îngropându-'î în gunoi.
La trei <\ile veni vestea, că împeratul a biruit
pe duşman şi are să vină cât de iute.
. 0 parte din slujitorii şi din poporenil oraşului
se bucură, iar altă parte se întrista, părându-le
rău de împărătesa, căcî o sciatt cât de bună este
la inimă.
m a s o s
în cele din urmă 4 i - împeratul întră în
oraş şi abia aşteptă să-'şl va4ă dorinţa împlinită, în­
trebă pe curtenî, că născut-a împerătesa?
Curtenii îî răspundeau, că da.
s e
întră în casă, unde zăcea împărătesa şi 4 i
cătră ţigancă :
—• Unde-'mî sunt copiii?
Ţiganca desvăli atuncî căţeii, şi arătându-'î, 4iae :
— Iată, împărate, ce ţi-a născut împărătesa.
împeratul făcu un pas înapoi, să lovi cu pal­
ma preste frunte, să uită la împerătesa cu manie
s e :
şi 4 i
— Ce sunt aceştia? sunt eu câne?
— Ba ferescă D-4eu, — răspunse ţiganca, —
împăratul nostru nu p6te fi câne.
— Aruncaţî de aici spurcaţii aceştia, iar pe mu-
n i a lor duceţi-o dinaintea mea să n'o maî ved, —
porunci împăratul.
Ţiganca aşa făcu, căţeii îi duse afară, iar pe îm-
perătesa o îngropa pană în br§u în gr6pa din bu­
cătărie, unde aruncau rămăşiţele mâncării, şi cjlse:
— Din pulbere aî eşit, şi tot în gunoi vei rămânea.
Imperătesa îşî aruncă ochii 'n jos şi 'ncepu a
plânge cu amar şi a suspina, părendu-'î răii că n'a
poruncit împăratul s'o ucidă, şi să scape de ţi­
gancă, dar totu-şî nădăjduia că doră, d6ră va eşi
la lumină mişelia ţiganceî şi nevinovăţia eî.
s e
Ţiganca eşind afară pe uşă, 4 i de audi îm-
perătesa :
— De acum iar am să fiu iubită împăratului.
Din locul, unde au fost îngropaţi copiiî împă­
rătesei, copiii cel adevăraţi, — a doua 41 răsăriră
doî perl, iar la a şeptea c|i perii au fost mari, înalţi
şi rămuros! şi plini de pere frum6se, galbene ca aurul
şi străluciaii ca sbrele.
Când să ducea împăratul pe acolo, ramurile
perilor să plecau în jos, cătră împăratul, ca şi când
l'ar îmbia să-şî culegă, iar când mergea ţiganca
sau. surorile maî mari, atunci ramurile să ridicau şi
le loveau peste ochi.
împăratul ve4end acesta <\ise:
— Ore de unde au răsărit perii aceştia aici, şi
pentru-ce mie mi-să plecă, iar vouă nu, dar încă vă
şi lovesc?
— Acesta trebue să fie o bosconă mare, —
4ise ţiganca,—aî grije împărate, să nu daî de răii
şi de nu veî tăia aceşti doî perî, să faci două paturi
în casă, să sciî că nu maî mănânc pâne şi sare cu tine.
împăratul n'avu ce face, să plecă ţiganceî, tăia
perii cu mâna lui şi porunci, că încă a4î să facă din
aceia două paturi frum6se în casa sa de durmit.
Când veni sera, paturile şi fură gata, în unul
se culcă împăratul, iar în celălalt ţiganca.
- 32 -

Noptea scândurile din patul unde durmia ţigan­


s e r a :
ca, 4 i
— Greii 'ţi este, soră ?
— Ba, frate, mie nu 'ml-e greu, că pe mine
d6rme împăratul, tatăl nostru. Dar ţie greii'ţî-e?
— Mie mi-e tare greii, că pe mine d6rme ne­
trebnica de ţigancă.
Şi începu patul a să mişca mereu, încât ţiganca
nu putu dormi de felul felului.
împărate, "ţi-am spus, că trebue să fie ceva
bosc6ne, dar de nu vei tăia paturile şi să le bagi
în foc, să scii, că nu maî mănânc pâne şi sare
cu tine.
împăratul iar n'avu ce face, să supuse vorbei
ţiganceî, tăie paturile cu manile lui şi le băgă în
foc. Ţiganceî îi fu frică să nu să născoceseă ceva
din scânteele foculuî, deci puse la două hornuri,
unde era foc, două servit6re cu două mături, porun-
cindu-le să nu lase nici o schîntee să scape afară
din horn.
înzadar fu însă truda ţiganceî, căci dela o ser-
vitore scăpă o schîntee, dela cealaltă altă schîntee, şi să
duseră în grădina împăratului, unde eraii florile îm­
părătesei.
în cealaltă "di din schînteeie cele două s'au
făcut doi meluşel, cu lână de aur şi corne de
argint.
Când i-a vă4ut împăratul tare s'a minunat, dar
maî tare atunci, când vă4u că meii să apropie de el
şi îi sărută mâna şi îl mângâie frecându-se cu lâna
cea frumosă şi mdle de hainele împăratului.
împăratul n'a maî sciut ce să facă de bucurie,
şi a strigat pe ţiganca să vină să-'î arete ceva.
Cum veni ţiganca, meii să luară după ea cu
cornele.
Ţiganca o luă la fugă şi nu să opri pană
în casă.
- 33 -

împăratul, ridând o urmă, dar nici nu întră de


tot în casă, şi ţiganca cu o gură mare începu:
— împărate, să sciî, că este ceva bosconă fă­
cută şi crede-mă, că o să fie rău de nu vei tăia
meii aceia.
— Iar mă faci să tai nisce meî aşa de frumoşi.
— De nu-î veî tăia, să sciî că nu maî mănânci
pane şi sare cu mine.
împăratul tăie meii cu manile lui, iar ţiganca,
după-ce puse peile în pod, porunci că din carne să
se facă mâncare, iar maţele le trimise la rhi cu
două servitdre, lăsându-le aspru, că în spălat să fie
cu grijă să nu scape nici un fir pe rîii.
O servit6re, când spălă, scăpă un fir de maţ
şi cjise cătră cealaltă:
— Tu, eu scăpai un fir de maţ.
— Şi eu scăpai, ţine-te şi nu-1 lăsa, acum e
pe la tine.
Cea din vale nici nu umblă să prindă maţul, ca
să fie şi cealaltă greşită cu lucrul, şi decă va fi ea pe­
depsită, să fie şi cealaltă.
După-ce au spălat maţele s'aîi dus acasă.
Din cele doue fire de maţe s'aîi făcut aci la
marginea rîulul, doi copil, o fată şi-un fecior, nu
frumoşi aşa, ci cum n'au mal fost, dar nici nu vor
maî fi.
Amândoi aveau per de aur şi pelea frumâsă, de
gândiaî că sunt îngeri.
Cum se jucau băeţiî pe ţărmure, s6rele, trecând
i-a vedut, şi-a stat în loc de s'a mirat de frumseţea
lor. Le-a aruncat două rîndurî de vestminte, în care
copiii s'au îmbrăcat. Fecioraşulul i-a maî aruncat
o flueră, care cum o vecţu, să puse şi cântă din ea.
Copilul cânta, iar sora-sa j u c a ; aşa de frumos
îşi petreceau, încât s6rele a stat în calea sa trei
cjile şi trei nopţî, şi-ar fi stat maî mult, decă n'ar
fi trimes D-cjeu după el să grăbescă, căcî omenii şi
II. 3
- 34 -

vitele muriau în câmp de ostenite, şi aşa şi era,


căcî dmeniî lucrau necontenit în vreme bună, tot
aşteptând că d6ră ba acum, ba acum se face seră,
dar nu s'a maî făcut pană la treî c^ile, când omenii
şi vitele cădeau de osteniţi, viţeiî muriau de fome,
caiî au picat din ham şi pământul crăpase tot de
arşiţa s6reluî.
Pană sera se tot jucară copiii, iar după-ce se
îmbeznase (întunecase) cam bine, plecară pe cale,
vrând să se bage undeva să d6rmă pe n6pte. Fiind
întunerec la toţi în casă, nu se băgară ci merseră
maî departe, pană ce deteră de-o casă, în care ve­
dură lumină şi acolo intrară.
s r
— Bună sera, să dea D-4eă! 4i © ă copiii.
— Să cresceţî mari! 4ise o babă de lângă cuptor.
Acea casă era a unui bătrân şi-a unei bătrâne,
care n'aveaii copii şi pentru aceea erau forte supăraţi
căcî aveau moşie destulă şi nu era cui să rămână.
Abia îî putură vedea bătrâni pe copiii, să rîv-
niră de frumseţea lor, îî întrebară de unde sunt?
s c
Dar copil au 4 i & încă nu sciu de unde sunt,
pană ce vor cresce maî mărişori, şi să r6gă de adă­
post peste n6pte.
Bucuros să învoiră bătrânii şi îî opriră aicî, le
deteră ceva de mâncare şi după aceea bătrâna se
culcă cu eî în pat. Copiii dormiră bine, căcî erau
osteniţi de jocul cel mult.
Decă adormiră copiii, baba grăi:
— Ce copil frumoşi, ai cui trebue 6re să fie
aceştia? cum îî lasă cineva să umble n6ptea pe
uliţe? nemiloşi părinţî trebue să aibă.
— Eîi gândesc, că aceştia n'aii părinţî, şi aşa
şi trebue să fie, căcî de-ar avea părinţi nu cred că
aşa copiî frumoşi să-î arunce în uliţe pe la casele
omenilor.
— A bună semă aşa e. Haid să-î luăm noî
copiii de suflet, căcî avem mulţămită lui D-4eu, din
ce să-î ţinem, şi alţi copii n'avem şi nicî nu vom
avea căcî suntem betrânî, să ne moştenescă eî
moşiile nostre.
— Şi eii m'am gândit la asta, dar aşa să nu
scie nimeni, căcî de va sci, î-ar lua dela noî, mulţi
e
ar d i ° că sunt aî lor.
Dimineţa când se sculară le dete baba de mân­
care, şi le spuse să remână aicî, că vor ave ce se
mănânce, şi să nu maî umble lumea a cere, că ea
le va fi lor mamă şi betrânul tată.
Copiiî le mulţămiră de astă dăruire, iar baba
cu betrânul îl luară în braţe şi îî sărutau cu foc de
dragoste părintescă, aşa că în dilele dela început tot
în braţe erau.
Copiiî eresceau într'un an ca în noue, şi se în-
frumoşeau, şi cu cât cresceau se făceau maî mân­
dri şi maî drăgălaşi, încât ca eî nu erau sub sore,
nicî seamân în lumea mare; toţi câţi îl vedeau se
mirau de frumseţea lor.
Copilul tot cânta din flueră, iar fata însoţia
versurile de pe flueră cu gura. Aşa îşî petreceau el t6tă
diuliţa, căcî betrâniî de dragul lor, nicî nu-î puneau
la lucru.
Având betrâniî aceşti copil, pe carî îl iubiau.
din adâncul inimel lor, uitară tote necazurile, şi
numaî se pomeniră că copiii sunt de şeispre-dece
m a
anî; cum să nu ? căcî din 4 > în care i-au primit,
n'au maî sciut de vr'un necaz orî superare, ci aven-
du-î dragi, erau. tot cu voe bună.
De multe orî 4icea betrânul să cânte copilul
cu flueră şi în casă, şi atunci era o adeverată ve­
selie de casă.
S§ întâmplă odată că betrâniî au dat clacă în
tors, la care au. venit şi o servitore dela împeratul.
In aceea clacă erau fete, dar şi feciori. Fetele au.
venit să torcă, iar feciorii să le maî facă de rîs. Pe
servitorea împeratuluî ţiganca o au. fost trimes,
3*
- 36 -

căci în t6te strînsăturile trimetea ţiganca pe câte


cineva.
Copilul începu a cânta cu fluera, iar ceilalţi
jucau. Toţi s'au mirat de frumseţa şi isteţimea a-
celor doî fraţi: a feteî în joc şi a copilului în
fluerat.
Când s'au fost ostenit de joc, bătrânul a c|is
că fiecare fecior să spue câte-o poveste, ca ceilalţi
să nu adormă. A u şi (\is toţi, dar când a ajuns ren-
dul pe copilul bătrânului, acela a cţis că nu scie.
— Orî şi cum să fie — adauseră ceilalţi.
—- Că nu scie, —- răspunse bătrânul, — el să­
racul n'a fost nicăirl să înveţe poveşti.
sel
— Orî-şi-ce pbveste numai să cţică c e v a — 4 i ' ă
ceilalţi.
Atunci el începu:
— A u fost odată trei fete, cari culegeau câ­
nepă , şi-şî spuse povestea sa şi asuroreî sale,
prin câte aii trecut, cari D-v6stră le audh'ăţî, şi
spuse, pană s'au băgat la bătrânul în casă, şi bă­
trânul i-a primit copil de suflet, iar în urma gata aşa:
— Şi-aii rămas acel doî copil la bătrânul, şi-aii
crescut mari şi de n'aii murit şi ax}! trăiesc.
Nimenî n'a sciut ce însemneză povestea aceea,
nici că despre eî sună, numai servitorea împăratului
îndată să arse, căcî a fost cam înţeles ceva despre
căţel şi copiii frumoşi îngropaţî, iar întâmplările
cu perii şi cu berbecii din curtea împăratescă îî
eraii cunoscute.
Cânds'agătat claca, servitorea abia aştepta săpotă
merge acasă, să-I spună ţiganceî ce a aucţit.
Ţiganca la început nu vru să cre4ă, ci întrebă
cu deamănuntul: despre părul lor, făptura lor, şi
că semână cu împărătesa de demult? iar răspunsu­
rile servitoreî o încredinţară, că copiii tiăesc.
Friptă ca de un fer ars, să duse la celelalte
surori, le spuse ce-a awjit dela servit6re şi 4ise:
w
- 37 -

— Suntem ale naibii, copiii de atuncia n'att murit,


ci acum sunt feciori mari?
— Ba la dracu! — răspunseră surorile, lovindu-
se cu pumnii în pept—cum p6te să fie una ca asta,
căci i-am omorît ?!
— Cum i-aţî omorît, cum nu, destul că trăiesc,
şi acum trebue să ne chibzuim, sum să-î perdem în
aievea?
— Orî-şi-cum trebue să-'î perdem, — răspunseră
surorile, căci de nu, suntem noî perdute.
— Lăsaţi numai pe mine, că n'ajung eî sa ne
perdem noî ce-am câştigat cu multă trudă, — răs­
punse ţiganca — nici doue săptămâni nu vor trece,
şi va muri băiatul, iar după băiat de supărare va
muri şi fata.
— Şi veî fi în stare? întrebară surorile.
— Maî bine nu trăiesc! —răspunse ţiganca.
— Tot acolo va rămâne dînsa ! — răcniră
surorile.
r

— Ore ce să fac ? — se întrebă ţiganca ră­


mânând singură, — i-aş chema aicî să-î ucid cu
mâna mea. nu-î bine căcî atunci t6tă lumea va sci,
că eu i-am omorît; l-aş face pe împăratul să-î 6-
m6re,, atunci îî va cun6sce, căcî vor semăna cu
mama lor. Dar acum sciu eu ce voî face. îmi voî
cere iertare dela împăratul pentru vre-o câteva <^ile
şi mă voî băga servit6re la aceea casă, unde sunt
copiii, şi acolo îî voî otrăvi.
Ursita însă a ursit altmintrelea.
Odată, mergând copiii la biserică, — ceea-ce
făceau eî în t6tă Dumineca,*—s'au întâlnit pe uliţă
cu o muiere bătrână, care cerşia dela trecători, şi
ceru şi dela eî.
9 e :
Copilul atuncî 4 i
— Mămucă, dar ce să-ţî dăm, ve4î bine că şi
noî suntem săraci, n'avem în lume pe nimeni, nici
taică, nicî maică, aşa-dar de unde să te miluim ?
- 38 -

— Dar, drăguţii meî, aşa copii frumoşi cum


sunteţi, să n'aveţî părinţi, p6te că aii murit?
— Ba n u , dar nu i-am pomenit de felul
felului.
— Dar daţi-mi ceva cât de puţin să ve daii cu
norocul, să ved unde ve sunt părinţii?
Atuncî copilul luă un bumb de argint de pe
cămaşă şi-î dise babei:
— N'a, mămucă, bumbul acesta; preţuesce un
sfanţ, fă ce-î vrea cu el.
Se puse baba cerşitore şi dete cu norocul co­
piilor, se miră de ceea ce vedu şi dise:
— Oh! dragii meî, voî sunteţi copii de împărat,
muma vâstră e la curtea împerătescă îngropată în
cuhnă şi servitdrele aruncă lăturile pe ea.
— Nu vorbi pustiu, ca să ne măgulescî! — răs­
punse fata.
•— Ba, pe D-4eul meii! — răspunse baba —
haideţi cu mine în uliţa de lângă biserica împără-
tescă, că vom aştepta pe împăratul, şi voi face
să Vorbiţi cu el.
Şi merseră copiii după baba cerşitore, şi nu
mult trebuiră să aştepte, căcî şi văcjură pe împăra­
tul venind.
îî învăţă baba să-'şî ia pălăriile din cap, şi să
stea lângă împăratul, când va cere ea milă.
Când ajunse pe aici, împeratul la rugarea babeî
cerşitore să opri şi întrebă:
—- A î cui sunt copiii aceştia aşa frumoşi? —
şi oftă amar, căcî îşi aduse aminte de făgăduinţa
nevestei sale, să mira de frumseţa lor şi adia pre
copil pe cap.
— Sunt din lume, înălţate împărate, — răs­
punse baba, — şi dând cu norocul aflai că sunt copil
de nem mare.
— Dar unde merg? — întrebă iar împăratul.
— Merg în lume să 'şî caute părinţii.
- 39 -

Atuncî se arse împeratul, că pot să fie copiiî


luî, dar nefiind el acasă pe vremea când a născut
împerătesa, cine scie ce s'a întemplat cu eî.
Nicî nu se băgă împeratul în biserică, ci ui-
tându-se mult timp la eî, vedu că fumseţa lor se­
măna cu a împărătesei de demult, iar perul lor e cum
a fost făgăduit fata în cânepă maî nainte, şi după
aceea luî, când a luat-o de împerătesa.
Se înt6rse cu copiiî acasă. Ţiganca nu era acasă,
căcî era la bătrânul şi la baba, la care au fost
şedut copiiî, dar vădend că copiii sunt la biserică,
maî zăbovi puţin, dorind să-î vădă.
Ajungend împeratul în chilia luî întrebă pe
copiiî, de unde sunt? unde le-au fost părinţii? unde
merg?
Copilul atuncî dise:
înălţate împărate! au fost odată trei fete în
câmp culegend cânepă, în acel câmp împeratul de
acolo făcea mustră cu cătanele —şi aşa aspustotă
povestea lor, şi-o sfîrşi aşa: Şi i-a chemat împera­
tul pe copii în curţile sale şi i-a întrebat de unde
sunt şi unde merg?
Atuncî sciu împeratul, că aceşti copil sunt co­
piii luî, îl luă de după grumazi şi îî sărută ferbinte,
după aceea îî luă de mână îl duse în cuhnă, să vadă
cunoscu-şî eî pe mama lor.
Când ajunseră în cuhnă, muma copiilor, adecă
împerătesa era în picidre. Cum o vedură copiiî
strigară :
— Iată mamă n6stră, iată mama nostră!
împeratul cădu în ghenunchî înaintea eî, şi-o
ragă de iertare, sărutându-î manile; dar ea se a-
plecă după el şi îl ridică, îl sărută cu dor, şi dise:
— împerate! am sciut că dreptatea trebue să
învingă, pentru aceea am suferit, dar acum me credî.
Atuncî se îmbrăţişară toţî patru: împeratul, îm­
părătesa şi ceî doi copiii şi plânseră de bucurie.
- 40 -

împăratul întrebă pe împărătesa :


— Ce să fac cu găzdoia şi cu surorile tale ?
— Lasă-le, împărate, să trăiască, că cine îţî va
ţinea curtea?
— Ba să mora! — răspunse împăratul.
Porunci împăratul să le aducă pe t6te trei în­
aintea luî.
Chiar atunci venea ţiganca, şi cum vedu ce s'a
întemplat, se puse înghenunchî înaintea împărătesei
şi 4ise:
— Eacă eu cea mai ticălosă, că am ascultat de
surorile împărătesei; iertare! iertare!
Aduseră şi pe cele două surori, şi şi ele cădiră
în ghenunchî, şi să rugară de iertare, punend vina
pe ţigancă.
Vădu împăratul ce plătesc; porunci dar servi­
torilor să le lege de codiţele a trei caî neînvăţaţî,
că aceştia să le p6rte după placul lor.
Aşa şi făcură servitorii. Caii o luară la fugă
şi tot mic fărîm le făcură, încât nu să cunosceau
unde aii rămas prin praf, numai câte un os să vedea
din ele.
Iar împăratul şi-a dus apoi împărătesa sus în
curţile unde au fost şedut, a îmbrăcat-o în haine
frumose, şi pe copiii iarăşi; au făcut apoi un ospăţ
mare, au tăiat la laviţl, scaune şi trocl, şi-au adus
apă cu ciurul şi mâncau cu fusele.
Dintre toţi cea maî sfatdsă a fost baba cerşitdre, căcî
şi ea a fost chiămată la petrecere. Etiîncăamfost pe aco­
lo şi-am vădut, căcî de n'aşî fi vecţut n'aşî sci povesti.
Când de-acolo am plecat,
Pre un cal am calecat,
Şi povestea o-am gătat,
Căci acolo o-am uitat.

Comunicată de N. Trimbiţoniu înv. în Ulpia-Traiană (G-rădisee).

.•.•.«-s.. JJJL^.,,
Vizor, craiul şerpilor.
A fost odată, ca nicî odată.
Au. fost odată trei pecurarî la o stână.
Intr'o seră, mulgend oile la strungă, audiră la
o depărtare o strigătură puternică. Toţi se cutremu­
rară. Păcurarul cel mai tiner, numit Petru dise:
— Eii mă duc într'acolo să văd ce p6te să fie.
— Ba tu nu te duce; maî bine şedî aicî locu­
s e r
lui, căci cine scie ce va fi acolo, — 4 i ă cei doî.
— Ba mă duc.
— Bine, bine, — răspunseră iar ceilalţi; — deca
'ţî se va întâmpla ceva, tu vel vede.
— Eu voi vede.
Atunci 'şl luă ciomagul cel mare, cojocul în
spate şi plecă într'acolo, unde au4ise strigarea.
u u n
Iată într'o vale vă"4 şarpe uriaş de mare,
cu un cerb în gură, pe care nu-1 putea înghiţi din
pricina cârnelor celor mari, cu care era împodobit
cerbul. Se aflau amendoî în aşa stare, încât nicî
cerbul nu se putea mişca, nicî şerpele.
Cum se apropia Petru, cerbul 4ise:
— Haid, fi bun, păcurarule, omora şerpele acesta,
care vrea se me mănânce şi-mî scapă vieţa, că d6r
şi eii 'ţi-oî fi bun de ceva.
9 e :
Şerpele 4 i
— Haid, pecurarule, fă bine taie c6rnele cerbu­
lui, ca să-1 pot înghiţi, că-'ţî voi da tot ceea ce
ceri tu.
s e :
Petru să cugetă şi în urmă 4 i
— Maî bine voi ajuta şerpeluî să înghită cerbul,
- 42 -

căcî 'mî va da tot ce cer eu, decât să ajut cerbu­


lui, care cine scie, p6te-mî fi de ajutor orî ba?
Deci se duse, lovi cu ciomagul c6rnele cerbu­
lui, care şi picară, şi făcu de şerpele îl putu înghiţi.
După-ce se linse pe buze de dulceţa şi grăsi­
mea ce fu în cerb, şerpele $ise:
— Ved acum, că eşti om de trebă, căcî mi-aî
făcut mult bine: una, căcî m'al mântuit de m6rte,
a doua, mi-aî ajutat să mănânc cerbul; deci precum
ţî-am tăgăduit, îţi voi şi da ce vei cere dela mine.
Să sciî că pe mine me chiamă Vizor, craiul şerpilor,
şi fiind-că am ceva de lucru, nu pot să vin acasă'
cu tine, dar te du pe aicî încolo, căcî vel întâlni pe
păstorii mei, dela care vel întreba de mine. Precând
vel ajunge acasă, eu încă voî fi acolo, şi vel vede
cât de mulţămitor sunt.
Petru plecă deci pe calea aretată de şerpe şi
nu mult merse, pănă-ce să şi 'ntâlni cu stăvarul.
— Bună sera, stăvarule!
— Să fii sănetos voinicule! dar unde mergi?
— Merg la Vizor, craiul şerpilor, şi nu sciti unde
şeade, n'aî face bine să 'mî areţî?
Cum nu? Du-te pe aci încolo, că-1 vel vede pe
văcar, care 'ţi va spune.
Merse maî departe şi aS întâlni cu văcarul, căruia
îî dise:
— Bună sera.
— Să fiî sănetos.
— Unde şede Vizor, craiul şerpilor?
— Du-te numai pe aci încolo, că-î vedea pe pă­
curarul luî, care-ţî va spune.
Merse maî încolo şi să întâlni cu pecurariul,
cătră care grăi:
— Bună sera!
— Să dea D-deu bine!
— Fiî bun- spune-mî, unde şede Vizor, craiul
şerpilor?
- 43 -

— Apucă numaî pe calea acesta, căcî veî afla


pe un porcar, pe acela să-'l întrebi.
Nu mult merse şi se întâlni cu porcarul, cătră
care (fise:
— Bună sera!
— Bună să-ţî fie inima!
— Unde şede Vizor, craiul şerpilor?
— Nu şede departe numaî aci la vre-o treî-decî
de paşi, este o gaură în pământ, slobodi-te pe ea
în lăuntru, căcî, acolo e el. Dar ce-aî cu Vizor,
craiul şerpilor?
— Ia uite, frate, — începu Petru, — i-am făcut
un bine, căcî decă vrem, îl putem omorî; iar elve-
dând fapta mea, mî-a făgăduit, că-mî va da tot ce
voî cere numaî, să vin la el, mî-a şi aretat calea,
şi iată că-am venit. Nu sciu, ce să cer dela el, fiî
bun, decă sciî, dă-mî unele îndrumări să sciu, ce să
fac, — 'ţî voî fi mulţămitor.
— Cum nu? bucuros, frate, căcî trebue să ne-aj u-
tămunul pe altul. Despre stăpânul poţi să-ţî spun, că e
f6rtebun la inimă. Poţîjsă sciî, că ce 'ţî-a făgăduit, îţi
şi dă. G-rijesce numai ce ceri. Are în o chilie mult
aur, argint şi petri scumpe; acele şi jumătate decă
le veî cere, ţi-le va da. Eu însă 'ţî ejic alta. El are
numai o fată, care e f6rte frumosă, cugeţî că e ruptă
din sore, apoî de bună, e ca o bucată de pâne albă.
Decâte-orî vine cineva pela el, o face şerpoie, şi-o
bagă într'o lădiţă urîtă de lângă uşă, vrând s'o as­
cundă, ca nu cumva s'o ceră cineva, ş'apoi el să
remână fără ea, căci îl este forte dragă. Maî bine
ţi-ar fi ţie dacă te-aî folosi de prilegiul acesta şi-aî
cere lădiţa, căcî atuncî fiindu-i tu ginere t6tă blaga
luî va fi a ta. Altmintrelea, fă ce vreaî. Numaî de
una te rog: Dacă nu vre-aî să mS asculţi, gândesce-
te, că eii ţi-am vrut binele, şi să nu me spui la
Vizor, craiul şerpilor, că ce-ţîam descoperit, căcî atuncî
e capet de mine. —
- 44 -

— îţi mulţămesc de sfatul, ce mi-1 aî dat, şi


voi cerca să văd dă-mî lădiţa, de eare-ml pome­
nişi, cjise Petru.
— De bună semă ţi-o dă. decă veî 4ice, că alt­
ceva nu primescî.
învăţat de porcar, pleca Petru cătră locul arătat,
pană ajunse la o gropă în păment.
Aci nu scia ce să facă, — să se lase jos sau
să aştepte pană va veni şerpele sus. Nu trebui sa
aştepte mult, căcî şerpele au4ind ceva paşî streini,
s e :
îşi ridică capul sus şi 4 i
— întră păcurarule, fără nicî o frică!
Atunci să slobozi în lăuntru si întră în o casa
forte frumosă. De aci îl duse şerpele în o altă casă
plină cu aur, argint, diamanturî şi alte petri scum­
3 ;
pe, pe care le arătă una câte una, apoî când g ă t ă 4 i e
— Ve4î, dragul meii, blagă câtă am eii. Cere
cât poftescî, căcî pentru binefacerea ta, nu-'mî pare
reu după ele. Ce-ţî trebue? aur? argint? diamant?
ori alte petri scumpe? saii vreaî să-'ţî dau din tote
câte ceva, ca să te fac de acum înainte avut?
— Ba eii nu poftesc de aceste, — îî răspunse
Petru. — De bogăţie n'am trebuinţă, căcî pană am
aceste două mânî, nu mi-e frică de sărăcie. Te rog
însă să-mî daî lădiţa acesta mică de după uşă, căcî
decând amîntrat aicî, ocliiî tot peeai-am ţinut.
— Ce vreî tu să facî cu aceea lădiţă? — (\ise
şerpele plin de mirare, — nu-î poţî lua tu nicî un
folos. A m găsit'o eii de mult şi-am pus'o aicî. Ia
tu mai bine ce-'ţl daii eii, ca să fiî fericit pe totă
vieţa ta!
— Decă nu-'mî daî lădiţa aceea, atuncî nu pri­
mesc nimic.
s e r
-*~ Ia privesce ce e aicî în lădiţă! — 4 1 Ş^~
pele mânios, — uită-te că e un puiii de şerpe! L'am
găsit eii odată îngheţat pe cale şi l-am adus pentru
ca să-1 cresc.
- 45 -

— Tocmai pentru aceea te rog să mi-1 daî


mie, — 4ise Petru, — căcî îl voî cresce eu, — totă
vieţa mea am dorit să am unul.
— Bine, eu îţî dau lădiţa, ia-o şi să fiî sănetos.
înainte de a pleca însă, îî aşternu masa şi-î
puse de mâncare şi de băutură, dar de spus nui-aft
spus, că ce-î şerpele din lădiţă, — cugetând, că dor
sjB va lăsa de cugetul de a lua lădiţa, decă nu a-
enm de bună-semă maî târ4iu, când i-să va urî cu
şarpele.
/ Plecă păcurarul cu lădiţa, însă nu la stână, ci
a
ă£ să, unde avea numaî o mamă bătrână. Ce să ca­
ute el cu fata lui Vizor, Craiul, şerpilor la stână?
Să i-o fure alţii? B a ! El merse acasă să se facă gazdă
de casă şi de nevastă.
Ajungând acasă, spuse mamei sale, prin câte a
umblşt şi de ce n'a maî stat la stână. Ceru de mân­
care şi pentru sine şi pentru şerpe. El, fiind-că era
SsiPo Mercurî, mancă nisce castraveţi acri, iar şer-
peluî îî dete pe un taler lapte.
După-ce mancă şerpele tot laptele, să sculă din
iădiţă, se dete de treî orî peste cap şi să lacu o
nevastă frum6să, care n'avea semăn în lume. Nu era
în alt-fel, decât chip îngeresc. Orî-şi cine n'ar maî fi
flămend^it, ba nu şi-ar fi adus aminte de fdme nici
când, uitându-să la ea.
Petru cum o vă4u, înmărmuri de frică, temen-
du-să că-1 va părăsi.
s e :
în urmă prinse inimă şi 4 i
— Nu cum-va voiescî să mă laşi?
s e e a
— Ba nu te las, dragă Petre — 4 i venind
la el şi sărutându-1, — cum să te las? decă D-4eu
ml-a renchiit să fiu a ta, atunci voî fi, şi cred că
nu-ţî va părea răii că m'aî cerut dela tata.
Să îmbrăţişară şi se sărutară ca doî noî căsă­
toriţi, într'un târ4iu nevasta 4ise:
— No! să ne maî lăsăm de jucate, să ne punem
— 46 —

şi la lucrate. Iute aduse apă, făcu foc, pîrloi, spelă


rufele, vasele, curaţi în casă, adecă făcu tot ce tre­
bue la o găzd6ie buna. Dar aşa de iute făcea, aşa
de iute îî umbla pristenul, încât mama lui Petru
n'avea timp să se mire în destul, iar Petru sta în­
mărmurit, fără răsuflare, nesăturendu-se de a se
uita la ea.
Maî în deseră făcu de cină, apoî mâncară, după
aceea îşî maî petrecură, cum 'şî petrec tinerii, mal
târcjiu făcu patul, după aceea iar îmbrăca pelea de
şerpe şi se băgă în lădiţă.
a
Tot aşa se întâmplă în dma doua, a treia şi
aşa maî departe, în timp de o săptămână.
Atuncî bătrâna, — mama luî Petru, — se duse la
m6şa eî şi (\ise:
— Uite, m6şă, ce-î cu nevasta, care o aduse
feciorul ? nu-î nevastă ca tote nevestele. De bârbată
e bărbată ca focul, şi nu-'î pot băga altă vină, decât
şi-î spuse tot ce avu de spus.
— O, draga mea, — răspunse m6şa, — nue lucru
mare; se pote îndrepta.Ia ascultă cum.Du-te
pune ţestul de copt mălai pe foc să se înferbinte,
şi hurduie vasele, ca să audă ea, că trebue apă; iar
când se va duce după apă, tu apucă pelea eî de
şerpe şi-o aruncă în foc.
Aşa şi făcu baba. Sa duse acasă, făcu foc bun,
puse ţestul pe el, încât se roşi de ferbinţelă, apoî
hux'dui vasele, dând semn, că nu este apă în ele.
Nevasta era în pelea de şerpe în lădiţă, căcî
Petru nu era acasă, să-şî petrecă cu el. Cum aucji
hurduitura, hop! iute sări din lădiţă şi seduse după
apă la fântână.
Gazda fântânii făcuse chiar un ospăţ, şi-atuncî
ţiganii erau cu ceterele în ocol şi cântau, iar uniî
flăcăi jucau. 0 cerură şi pe ea la joc, şi se şi duse,
dar numai la un singur joc, ne maî vrând să rămână
căcî scia, că acasă nu e apă.
r
- 47 -

Când ajunse însă acasă, dă să se îmbrace, dar


nu-şî găsesce pelea. întrebă de mumă-sa.
s e :
Baba atuncî d i
— Să me ierţi, draga mea, că eu ix'am v§4ut,
am măturat casa, şi noî Vinerea, când măturăm
casele trebue să aruncăm gunoiul în foc, căcî aşa
e bine. Cum am făcut, cum n'am făcut, destul că
din negrije am băgat şi pelea ta în foc; dar acum
maî lasă-te şi fără pele de şerpe, căci n'al lipsă de
ea, destul eşti de frum6să ca nevastă. Las' să sg
fâlescă Petrea al meu. cu tine.
N'avu ce face nevasta lui Petru, căcî ca o mu­
iere cu minte ce era, trebuia să se supună s6creî
sale şi să nu cârtescă contra eî.
ser
Se maî puse la lucru pană în 4 i ă » când ve­
ni bărbatul seu.
Atuncî merse în grădină şi începu a plânge, dar
ve4u că nicî plânsu nu-'î folosesce nimic. Plecă dar
cătră locuinţa tată-seu, şi-î spuse tată-seu ce-au făcut
socră-sa cu pielea eî, şi că acum nu se maî p6te
ascunde noptea în lădiţă.
— N'am ce-ţî face, — îî respunse tată-seu — aşa
e s6rtea. Dacă D-4cu a orânduit să fiî nevasta luî
Petru, du-te la el şi ascultă de el şi de mumă-sa.
Nu-ţî fie ruşine că e serac, căcî precum ved, e co­
pil harnic şi frumos. Haid! să nicî nu scie că aî fost
la mine. Altă-dată puteţî veni amândoi.
Mângâiată se duse acasă, şi întrebându-o Petru
că unde a fost, ea respunse:
— A m fost în grădină după porcî, dar porcii aii
apucat la fugă şi aşa am întâr4iat atâta.
Dimineţa, până a nu sS face 4mă, veni poruncă
dela „Domnî" să mergă la lucru, că era şi atuncî
iobăgie. Fiind-că Petru avu alte lucruri pe acasă,
se duse nevasta luî la „Domni", şi se puse în rend
cu alţî lucrători, carea pe toţî îî întrecea, atât în
isteţime, cât şi după buneţa lucrului.
- 48 -

Domnul, altcum „Spăhiă" (Spăiie=Grundherr=r


domn de pământ-mare posessor de moşiî), neîncetat
se uitase la nevasta luî Petru, care îî căcjuse la ini­
mă, şi-şî puse în gând că orî-şi-cum să perdă pe
Petru, iar nevasta apoi să-o ia el.
Sera, când fu gata lucrul, „Domnul" cjise:
— Nevasta lui Petru să vină înc6ce!
— Poruncesce „Măria Ta", acisunt,— răspunse ea.
— Spune-î lui Petru, că mâne dimineţa să fie
aicî în curte, aî înţeles orî ba!
— înţeles şi-î voi spune.
Când fu cealaltă cţi pe la prâncj, Petru era în curte.
— Sciî, Petre, pentru-ce te-am chemat? — îl
întrebă „Domnul."
— Sciu, decă-mî vel spune, — răspunse Petru.
— Ascultă dar! Vedî colo înaintea şurii mele
două stoguri mari de grâu?
— Văd Măria Ta.
— Pană dimineţa tot să fie îmblătit, fără ca
să strici stogurile; grâul să fie tot grămadă în şură,
şi tot din grâul acela pe mâne la prânz să mănânc
pită; mai înţeles măi ?
— Te-am înţeles, dar e cu neputinţă să şi fac
aceea-ce-ml poruncescl.
— Cu putinţă ori cu neputinţă, asta e treba
ta; decă vel împlini bine de bine, decă nu, capul
nu-ţî va sta unde-ţî stă acum, ci sub piciorele me­
le. Acum cară-te!
Petru eşi, şi plângând veni pană acasă, unde
se trânti supărat pe un pat. Nevastă-sa, vă4ându-l
supărat, veni la el şi-1 întrebă.
— Ce ţi-a 4is „Domnul"?
Atunci tot plângând spuse:
— Iacă, rămâi fără mine.
— Cum ? — îl întrebă de nou îngrijetă.
Iacă cum şi iacă cum; şi-î spuse tot ce a vor­
bit cu „Domnul".
- 49 —

— Nu te teme de nimic Petre, îl c}ise ea,—haî


să mâncăm şi să bem, căcî te scapă tata de acolo.
Se puseră la mâncare şi băutură pană sera.
Atunci plecă Petru la socru-săfi.
— Ce-î Petre? — îl întrebă acela vec|endu-l.
— E rău. tată, — răspunse Petru supărat.
— Dor' nu-ţî-e pe plac nevasta?
— B a ! aş păcătui de morte, decă o aş învinui
numaî cât e negru sub unghie, sunt forte mulţămit
cu ea, ba sunt cel maî fericit între ceilalţi omeni,
dar' alt năcaz me mănâncă.
— Sunteţi săraci?
— Ba nu, suntem forte mulţămiţî cu cele ce
ne-a dat D-4eti, numaî sănătate mal cerem; lucrând
cu manile nostre, nu ni să dedă la averea nimănui,
ne cât de mare.
— Spune-mî dar iute, ce-ţî este de eşti supărat ?
— A m dat de un mare năcaz. „Domnul" nostru
ne-a chemat erl la lucru, iar eu, avend alte cele pe
acasă, mî-am trimes nevasta, care când a venit sera
dela lucru, mî-a adus poruncă ca să mă duc eu a4î
dimineţă acolo.
— Şi nu te-aî dus?
— Ba m'am dus, tată, şi mi-a poruncit, că pană
mâne dimineţă, stogurile lui cele mari de grâu să
le îmblătesc, fără ca să sparg stogurile, grâul să-1
fac grămadă în şură, iar din el tot la n6pte să-î şi
coc pâne să mănânce dimineţă. Decă i-am spus,
că nu-î voi putea împlini porunca, ml-a răspuns, că
aceea e treba mea, numai decă nu voî face ce mî-a
poruncit, nu-mî va sta capul unde-mî stă acum, ci
sub pici6rele luî.
— Numaî atâta?
— Numaî.
— Pentru aceea eştî tu superat?
— Cum să nu fiu supărat, căcî 'mî-e frică să
nu pot împlini porunca, şi atuncî nevasta mea ră­
ii. 4
- 50 -

mâne tără mine. Pentru aceea am venit să te rog


să me ajuţî, cum me veî ajuta, să scap de pacostea
acesta, care chiar din senin veni pfeste capul meu.
—- Voî cerca să ved.
— Da, fiî bun, tată, sc6te-me, aibî milă de mine.
— Nu te teme nimic, că te scot eu; pană atunci
haid să gustăm ceva de cină.
Se puseră amendoî la cină, mâncară, beură,
şi-şî petrecură „domnesce."
Când fură gata cu cina, Vizor eşi afară şi poc­
ni cu un biciii de foc în patru laturi ale lumii, la
care atâţia smel veniră câtă frunză ai, iarbă. Tot
in r

veniaîi şi ' m^m^^1îGe^^r*^^un s


târ4iiT* Tizor,
craiul şerpilor,_djise:
* Unde sunt ceialalţî.?
-— Vin toţî pe rând.
— Vedeţî pe omul acesta?
— Vedem.
— Să mergeţi cu el unde ve va duce; acolo
să ve faceţi toţî ş6recî, şi să scoteţî tote b6bele
de grâii din stogurile, care vi le va areta el, să le
faceţi grămadă în şură, o parte din el să-1 măci­
naţi, să-1 cerneţî şi să-1 faceţi pâne. Pană s'a zări
m
de 4 ă tot să fie gata, căci de nu, capul nu vestă
unde-I acum, ci sub pici6rele mele. Aţi au4it?
— Au4it, drag stăpânul nostru.
— Mergeţi şi faceţi ce v'am (\is.
Merseră cu toţii la stogurile „Domnului", se
făcură toţi şdrecî, dar' atâţia ş6recî erau, încât din
două stoguri mari, abia s'a ajuns la fiecare câte o
bobă de grâu. Făcură un mare vrav de grâu în şu­
ră, unii au măcinat, au cernut şi copt, aşa că du­
pă me4ul nopţeî pânea a fost gata, când le-a spus
Petru smeilor să mergă acasă.
Dimineţa, când răsări s6rele, Petru se duse, „în
sus" cu pânea c6ptă.
Plin de bucurie, cum era, fiind-că „Domnul" nu
- 51 -

s'a maî fost sculat încă, 1-a sculat el, i-a dat pânea
şii-aaretat vravul de grâu în şură şi stogurile nesparte.
— Bine, Petre, — îî răspunse „Domnul" — eştî
copil harnic, pentru eştî vrednic de ore-ceva.
Bn strigă servitorii mei să vină.
e c e
Petru îî chemă şi veniră vre-o 4 servitori,
nesciind ce poruncă nouă au să capete.
—- Petru acesta e om vrednic,— începu „Domnul".
— E vrednic, Măria Ta, căcî am vă4ut ce-a lucrat.
— Ascultaţi! e om vrednic şi pentru lucrul ce-a
făcut astă-nopte, să-î daţi doue-4ecî şi cinci de nuele.
Eată aici, să văd!
Miraţi de asta straşnică poruncă, nu sciati ce să
facă, ci se uitaţi unul la altul. Maî tare se mira în­
să Petru, căcî el avea să primeseă aceea răsplată.
Ve4end servitorii, că „Domnul" nu-şî schimbă
gândul, n'avură ce face, ci puseră pe laviţă pe
Petru, iar unu cu o nuea, de care era plină curtea,
îî dete luî Petru dou§4ecî şi cinci.
— Aceste fură bune pe nimica, — gândi Petru
sculându-să de pe laviţă.
— Acum voî căraţi-vă afară la lucru vostru! —
4ise „Domnul" cătră servitori.
După-ce plecară servitorii, „Domnul" 4ise cătră
Petru:
— Petre, aş maî ave un pic de lucru cu tine.
— Poruncesce, Măria Ta.
— A ş maî ave lipsă să-mî maî ajuţîlaunlucru.
— Bucuros, Măria T a ; eu slugă plecată voî
ajuta cât voî pute.
s e
— Ve4î tu codrul acela ? — 4 i arătându-î o
pădure mare.
— Ved, Măria Ta.
— Pană mâne dimineţă acel codru să fie tăiat, lem­
nele puse t6te grămadă, rădăcinile sc6se, pământul să fie
arat, plantat cu viţa de vie, dar' aşa că mâne dimineţă,să-
'mî aduci struguri pe un tăier să mănânc,—m'aî înţeles ?
4*
- 52 -

— înţeles, Măria Ta, numaî mî-e frică că nu


voî putea îndeplini ce-mî poruncescî în aşa timp?
— Aceea e treba ta, însă decă veî împlini pană
mâne dimineţă, bine de bine, decă nu capul nu-ţî vasta
unde-ţî stă acum, ci sub pici6rele mele. A î aucjit?
— Aucjit, Măria Ta.
— Acum cară-te.
Eşind afară se gândi la porunca, pe care o că­
pătase, şi-o află maî grea de împlinit. Se gândi şi
şi la aceea, că ore socrul-seu maî vrea sau maî pa­
te să-î ajute. Apoî îî maî veni în minte şi răsplata cea
,,dreptă," ce-o primi pentru împlinirea porunceî de erî.
Supărat pană la inimă merse acasă, dar' nu sciţi
cum merse, nu văc|u cu cine să întâlni, ci ajungând
acasă, să puse pe un plâns cu amar.
Muierea îî era la apă cu rufele, când veni ve-
<|ându-l supărat, se duse la el şi-1 întrebă.
— Ce ţî-e dragă, de eştî supărat iară?
— Oh! lasă-mă, căcî acum chiar rămâî fără mine.
— Cum ? pote n'a putut tata să-ţî ajute ? — îl
întrebă îngrijată.
— Ba mî-a ajutat, numaî en ascultă ce poruncă
mî-a dat. Şi îî spuse adecă cum a umblat pe la
tatăl-săii, cum a împlinit porunca, ce răsplată „dreptă"
a primit şi ce poruncă nouă i-a maî dat. Precum
ved. eu, acela cu orî-şi-ce modru vrea să-mî pună
capul, — încheia Petru plin de amărăciune.
— Nu fiî supărat, Petre dragă, că tata şi de
acolo te scote; apoî cu ce te răsplătesce, d6r este
D-deîi în cer, ca să i-o resplătescă luî. Haid să
mâncăm şi să bem, pană în deseră, când iar veî
merge la tata, să te scdtă din primejdie şi din ne­
caz, cum te-a scos şi adî.
Mâncară, băură şi-şî petrecură cum îşî pe­
trece omul, când să simte scuturat de vr'un năcaz.
Când se înmurgi, plecă la socrul-său.
— Bună sera tată! — (\ise intrând în casă.
- 53 —

— Să aî noroc, dar' cum de viî aşa de târd^u,


par'-că iar eşti superat? cum nu i-a plăcut la „Dom­
nul" teu cum aî împlinit porunca?
— Ba a fost îndestulit, mî-a şi plătit bine lucrul.
— Cu ce?
— Cu doue4ecî şi cincî de nuele.
— Prea bine, se vede că e om forte darnic.
Pentru aceste eştî superat?
— Ba pentru asta nu sunt superat. Asta a fost
si-a trecut: dar' acum mi-a dat alta de cap.
— Care?
— Mi-a dat o poruncă de împlinit. Mi-a spus,
că codrul cela pană dimineţa să fie tăiat, lemnele
aşe4ate grămadă, rădăcinile sc6se, pământul arat,
sădit cu viţă de vie, dar' aşa că pe mâine dimineţa
să-î duc struguri pe tăier. Când i-am spus, că acesta
poruncă e maî grea de împlinit, ca cea de erî, mi-a
respuns, că asta nu e treba luî, numai eu să schi,
că decă o voî împlini, bine de bine, decă nu, nu-
mî va sta capul unde-mî stă acum, ci sub pici6re-
le luî. Pentru aceea am venit şi a4i să me rog de
D-ta, fiî bun şi me sc6te şi din necazul acesta, pre­
cum m'aî scos din cel de erî.
— Nu te teme nimic dragul tatiî, că te scot;
pană atunci haid să bem, apoi să gustăm ceva de cină.
Se puseră amândoi la cină, beură şi mâncară
cum se cade.
Când gătară cu cina, Vizor eşi afară şi pocni
cu un biciu de foc în patru părţi ale lumii; atâţî
smeî veniră, încât nu i-ar fi putut nimeni cuprinde
cu ochii; erau maî mulţi ca în sera trecută.
— Aici sunteţî toţî? — întrebă craiul şerpilor.
— Ba chiar toţî nu, dar'vin şi ceilalţi pe rând.
— Vedeţi iar pe omul acesta?
— Vedem.
— Să mergeţi cu el unde ve va duce, iar codrul,
pe care vi-1 va areta, să-1 tăieţî, lemnele să le tă-
- 54 -

iaţî, să le aşe4aţi grămadă, rădeeinile să le scoteţi,


pământul să-1 araţî şi să-1 plantaţi cu viţă de unde
ve-ţî afla mai bună. Aveţi de grije însă, ca pe mâine
dimineţă strugurii să fie copţî, să se p6tă folosi
omul acesta de eî. Aţî aucţit şi m'aţî înţeles?
— Au4it şi înţeles, drag stăpânul nostru.
Ca din pământ sc6seră uniî săp6ie, alţii feres-
trae, şi t6te uneltele de cari aveau lipsă, şi plecară
cătră codrul aretat de Petru. Ajungând acolo, uniî
s'au pus la tăiat de lemne, alţiî la grămădit, alţii
la scos de rădecinî, alţiî la săpat, alţiî s'au dus du­
pă viţă de vie, şi eî şciti, de unde aii adus atâta,
atâta cât au plantat tot codrul; după aceea s'au
pus cu toţî a sufla peste struguri, aşa că după ce
trecu de me4ul nopţeî, strugurii, erau copţî, apoî toţî
s'au dus la ale lor.
Când se făcu de (\i\xa,, Petru culese pe un tă­
ier struguri şi plecă cu eî la „Domnul", pe care fi-
ind-că dormia, iară 1-a sculat din somn, însă nicî
acum nu fu maî norocos decât maî 'nainte, căci drept
resplătă acum căpetă, nu doue4ecî şi cinci, ci de
doue ori atâta, adecă cincî4ecî de nuele îndesate.
Ca o slugă plecată le suferi şi pe aceste, cu
t6te că e cam greu a suferi atâtea deodată. Aşa e
însă Românul; el sufere pană pote; maî bine sufe­
re el, decât să-şî per4ă chibzuela, căci val atunci
de acela care face ca Românul să-şî iesă din sărite.
Acesta o simţia Petru şi ca om chipzuit se mal
lăsă de astă-dată.
s e :
După-ce se petrecură aceste, „Domnul" 4 i
— încă o poruncă maî am să-ţî daii ca să-o
împlinesc!, Petre!
e c e
—- Tatăl meu a murit, când eram de 4
ani, eu acum sunt de şepte4ecî şi opt de anî, aşa
darădeatuncî sunt şei4ecl şi opt de ani! L-am înmor­
mântat cu o cor6nă de aur şi alte petri scumpe pe
cap; acum am căutat în mormânt după aceea co-
- 55 -

ronă, dar' n'am aflat'o, de bună semă o a fi dus în


cealaltă lume eu suflet cu tot, însă acea coronă
este forte scumpă, decî mî-ar trebui mie ca să nu
sg stîngă pe nimic. Să te ducî tu după ea şi să
mî-o aduci iar la mâna mea.
—- Apoi cum voi putea eu să me duc pe cea­
laltă lume cu trupul? — întrebă Petru, — pe unde
să me duc, încătrău să plec, şi de unde îl voî putea
cunosce pe tata Măriei Tale, ca să cer corona? Se
vede că Măria Ta, ţl-aî pus de gând să me percjî
cu ori-ce preţ,— continuă Petru per(Jendu-şî răbdarea.
— Eu te ţin pe tine pe lume!—se resti„Dom­
nul" spre el, — din binele meu mâncî şi bei, din
mila mea eşti pe pământ, din buneţa mea trăescî,
aşadară unde te mîn, de te-aş mâna în al nouecjecî
şi nouălea cer, tu trebue să te ducî, orî maî multe
nu-s. Iată-ţî spun! decă nu-mî aducî cor6na în
restimp de douecjecî şi patru de ciasurî, capul nu-ţî
va sta unde-ţî stă acum, ci sub piciorele mele, fără
coronă să nu te ved în ţinuturile mele, căcî atunci
e vai de tine, m'aî înţeles?
Petru iar tăcu.
— Cară-te, gozul pământului ce eştî, şi te ţine
de ce ţî-am 4is-
Abia se putu trage pană acasă de necaz, căci
scia el bine acum, că din asta nu va maî putea
nicî socru-seu să-1 scotă. Când ajunse acasă se lă­
să superat, şi'ncepu a plânge, dar' aşa plângea, maî
reu ca un copil de un an, încât îţi era maî mare
mila de el. Plângea şi-şî smulgea perul de pe cap.
Nevastă-sa era în vecini cu s6cră-sa cu tot, ur4ia
pânză, şi când au4i plânsul şi vaietul gândi,
că cine scie ce se va fi întâmplat; decî alergă în
grabă mare să vedă ce e ? Intrând în casă, cum o
ve4u Petru se ridică de pe scaun, o îmbrăţişa de
după cap, şi astfel începu a plânge.
Nevastă-sa temându-se de altceva, începu şi ea
- 56 -

a plânge, şi plânseră amendoî un timp bunişor, în


urmă îl întrebă:
— Ce te-a ajuns, dragă Petre ? spune-mî sa sciu
că mi-se rupe inima.
— Reu dragă, de tot reu, ba maî reu decât aşa
nu pote să fie.
— Şi eu ved că e reu, căcî când plângi, bine
nu pote fi, dar' spune-mî iute ce e?
— Acum chiar remânî de mine — dragă ne­
vasta mea Maî mult nu putu dice, căcî se în-
necă de un plâns amar.
— Maî prinde, Petre dragă şi vorbesce, dar decă
n'a fi aşa de reu, cum îţî închipuescî tu, şi cum
ţî-aî închipuit şi maî 'nainte.
s e
— Mî-a dat „Domnul" o poruncă, 4 i el, care
ved bine, că n'o pot împlini, iar decă n'o pot îm­
plini, capul nu-mî va sta unde-mî stă acum, ci
sub piciorele luî, sau să me pustiesc de prin ţinu­
turile acestea, căci atuncî e vaî de mine.
— Ce poruncă ţî-a dat, de ţi-se pare aşa grea
de împlinit?
— Mi-a poruncit să aduc din cealaltă lume
corona tatăluî seu, care a murit acum şese4ecî şi
opt de anî. Cum pot eu să me duc în cealaltă lu­
me? şi cum voî putea cunosce pe tatăl luî, ca să-î
cer corona? Apoi cine scie are orî ba corona, şi
decă are, voi-va să mî-o de?
— Asta-î totă porunca?
— Asta, şi-î destulă pentru un om ca mine.
Nu te teme Petre, că tata cum te-a scos din
cele doue necazurî de maî 'nainte, şi din acesta te
va scote.
— Putea-me-va 6re?
— Cum să nu te p6tă! Haî să mâncăm, să
bem şi să ne petrecem pană în deseră; atuncî te
veî duce iar la tata să-1 rogî să te ajute.
Bine. Se puseră şi-şî petrecură pană înmurgi
- 57 -

bine, atuncî Petru se sculă, plecă şi se duse la so­


crul seu Vizor, craiul şerpilor.
— Bună sera, tată — (\ise Petru intrând.
— Bună să-ţî fie inima. Bine că venişî. En
şedî aci pe scaun. Ce-ţî maî face nevasta? Pentru
ce n'a venit şi ea?
— Ea face bine că-î sănetdsă. N'a putut veni,
căcî şi eu am venit într'o trebă mare.
E reu
— Cum? Iar e reu? Nu i-a plăcut la „Dom-
nu-teu" cum aî împlinit porunca ce ţî-a dat-o?
— Ba i-a plăcut. A trebuit se-î placă*, căcî a
fost bine de tot; dar' eii nu sciii ce are cu mine ?
Acela vrea, că orî-şi-cum să-mî vedă capul tăiat şi
pus sub piciorele luî. In loc să-mî dea pace, că i-am
fost aşa slugarnic, acum mî-a dat cincîcjecîde nu ele.
— Şi tu şi astea le-aî ţinut?
— Ce aveam să fac ? Le-am rebdat, că doră n'o
să me prind cu el.
— Asta e reul de care vorbişi înainte.
— Ba asta nu-î. Altu-î maî mare. Mi'a dat o
e u
altă poruncă de împlinit, care 4 numaî aşa o pot
împlini, decă veî face bine să-mî ajuţi şi acum. Deci
te rog, fii bun, stă-mi şi acum întru ajutor.
— Ce poruncă ţî-a dat?
— Mi-a poruncit să-î aduc din cealaltă lume
cordna tătâne-seu, care a murit acum şese4ecl şi
opt de anî, căci dacă nu, capul nu-mî va sta unde-
mî stă acum, ci sub pici6rele lui; orî să nu me maî
ve4ă, că va fi reu de mine.
— Şi decă o veî aduce?
— Atuncî nu va fi nimic, orî că-mî va da o
sută de nuele, după rendul început, decă me voî
lăsa, ceea-ce nu cred, căcî me voî opinti să le aret eu.
pe cine chinuesce el în harul Domnului, apoî orî
scap, orî fac o vrajbă, şi îngălmăcelă, de se miră
t6tă lumea de el.
- 58 -

— Te ajut eu, Petre, te ajut să scapi şi-acum


u
cu porunca „Domnu-tău şi nu te voî maî lăsa să
te bată slujitorii luî şi să te facă de ruşine, căci
orî-şi-cum eştî copilul meu, şi-mî eşti drag. Haida
să ne punem să gustăm ceva de cină.
Se puseră la masă şi gustară, dar'gustară bine,
căcî se saturară de mâncare şi de băutură, adecă
îşî petrecură cum îşi petrec 6meniî, când sunt în
voie bună, sau când scapă din necazuri.
Dupe cină, luă Vizor, craiul şerpilor un căpes-
tru şi un vătrar, le dete luî Petru şi cjise:
— Na-le, Petre aceste, du-te cu ele la stava
mea de caî, pe unde-aî trecut tu întâia oră, când
aî venit la mine, caută calul care e maî slab, dar'
al grijă bine, că numaî unul e bun de ce-ţî trebue;
arată-î căpăstrul, căcî singur va veni la tine. Arun­
că-! căpăstrul în cap şi-1 prinde cu acesta, pe care
ţi-1 dau eu şi te sue pe spatele luî. Să laşi
după el unde te va duce, căcî el şcie calea, apoî
când va ajunge la o gr6pă, va sta, atunci tu să te
coborî de pe el, şi să-1 lovescî cu vătrarul acesta
în frunte, căcî el să va face un stan de petră.
După aceea întri în gr6pă, şi mergând puţinei, te
vel afla în cealaltă lume; aî grije însă, să nu uiţi
nimic din ce-î vedea, căcî tatăl „Domnu-tău" pe care
ţi-1 va arăta 6re-cineva de pe acolo, te va întreba
de tot ce-aî vădut, altmintrelea acelea îţi vor fi de
folos în vieţă. Decă-ţî va da cor6na, vel eşi iar
afară pe calea cunoscută, şi ajungând la cal, îl veî
lovi iar cu vătrarul în frunte, de care va învia, te
veî sul pe el şi-apoî te vel abate pe lamine.M'aî înţeles?
—- înţeles.
— Dar să nu uiţi ce ţî-am spus!
— Nu voî uita.
— Acum du-te.
Aşa şi făcu.
Luă căpăstrul, se duse la stava de caî şi încă-
]eca pe cal, care era maî slab decât toţî caii din
aceea stavă. Calul şi plecă cu el şi ajunse la o gro-
pă. Acolo se scoborî de pe cal, îl lovi cu vătrarul
în frunte, de care lovitură într'o clipită se prefăcu
într'un stan de petră, iar el se scoborî în gr6pă şi
întră în cealaltă lume. Griji însă bine de sfatul dat
de socru-seu, ca să nu uite nimic din ceea ce va vedea.
Adecă ce vSdu?
Tot lucruri, de care mult sS minună.
Maî întâî trecu pe lângă un om acoperit cu
nouâdecî şi noue de ţolurî, tote noue nouţe, şi
totuşî muria de frig.
Mergând maî departe, vedu un om acoperit cu
un ţol de tot rupt şi subţire, iar pe el ploua cu ză­
padă şi totuşî îî era cald.
Trecând pe lângă aceştia, nu departe vede un
alt om, aşedat cu spatele pe pământ, pe care doî
servitori cu un şucitor îl îndopaţi cu mâncarea, ca
pe o gâscă, şi totuşî se văeta, că e flămând.
în alt loc vechi un om slab de tot ca o lespe­
de, şi mânjit cu sm61ă, pe care alţiî doî servitori îl
jupuiau şi iar îî trăgeau pelea pe el.
Mergând maî 'nainte, vedu un om cufundat
într'un lac pană la grumacţî, pe care, când se încer­
ca să iasă, îl lovia un berbece cu capul în frunte,
încât iar cădea în lac.
Trecând de aci, v§du un bolnav, zăcând în pat
şi tot strigând după ajutor, dar' nu venia nimenî.
Maî încolo v§du un om spânzurat de limbă.
în alt loc vechi un om legat de mânî şi de pi-
cidre şi la mânî trăgeau câte doî boî, acum într'o
parte, acum într'altă.
Nu departe dela acesta îî veni înainte un păzitor,
care îl întrebă:
— Ce cauţi pe aici, pămentenule?
— Caut pe Măria Sa, Domnul cel betrân, din
satul nostru.
- 60 -

— Ce aî cu el?
— M'a trimes Măria Sa, Domnul cel tîner, să-î
aduc cor6na.
— Te du pe aici încolo, căcî tocmai acum bea
apă dintr'un isvor, vedi-1 colo?
— Ved.
Se duse Petru, şi când fu înaintea luî, îî să­
rută mâna şi-î spuse din ce pricină a venit.
— I-o dau dar' — <\ise — şi-aşa numaî asta
am adus'o dela el, i-o dau ca să melimpedesc şi de asta.
picând aceste, luă corona de pe cap şi-o puse
în manile luî Petru.
Apoî iar dise:
— Acum spune-mî, Petre, ce-ai vedut aici în
lumea nâstră?
— O, Măria Ta, că multe am vedut.
C e?

— Antâî am vedut un om acoperit cu nouedect
şi nouă de ţolurî, t6te nouă de nouţe şi totuşi înghe­
ţa de frig.
— Scil, Petre, ce însemneză acesta?
— Ba nu sciu.
— Ascultă dar' să-ţî spun. Fiecare om pană
trăesce pe pământul vostru pecătuesce, iar cândpe-
cătuesce, calcă legea iul D-4eii. Păcatul p6te fi mal
uşor sau. maî greu, după-cum e şi fapta. D-4eii nu
lasă nicî un păcat nepedepsit, numaî atuncî, când
omul cunoscându-şî greşala S£l« Set'ntorce cu inimă
curată. Apoî unele păcate sunt mari, pentru-că le
vedem şi noî mari. Dar' maî sunt unele pecate, carî
noue nu ni se par mari şi tot sunt mari, Omul a-
cela, pe care 1-aî vă4ut întâia oră, pentru aceea
tremură de frig sub nouă4ecî şi noue de ţolurî, tote
noue de nouţe, căcî el, când a fost pe pământ, nu
le-a dat nicî un vestmînt săracilor de pomană. El
n'a făcut ceea ce a trebuit să facă şi pentru aceea
se pedepsesce. Asta nu să vede aşa păcat mare dar'
ir
- 61 -

totuşi e mare. Altul iar face ceea-ce nu trebue să


facă; ăsta iar e mare păcat.
— Ce-aî maî ve4ut?
— A m vecjut un om acoperit cu un ţol de tot
subţire şi rupt, şi totuşî asuda de cald.
— Ve4î, Petre, acela le-a făcut săracilor vestminte
de pomană.
— Ce-aî maî vec|ut?
— A m ve4ut un om cu spatele la pământ, pe
care îl îndopaualţî doî omenîcu sucitorul, şi totuşî
striga, că m6re de fdme.
— Ve4î, Petre, aşa se pedepsesc omenii ceî la­
comi la mâncări şi băuturi.
— Ce-aî maî vă4ut?
— într'un loc am vă4ut un om de tot slab ca
şi-o lespede, şi mânjit peste tot trupul cu sm61ă, pe
care tot îl jupuiau şi iar trăgeau pelea pe el. Asta
ce va să însemneze?
— Ve4î, Petre, nu înţelegi ce însemneză, cu t6te
că e uşor de înţeles. Asta e pedepsa 6menilor do­
ritori de plăceri, trupeşei. Trupul e slab că şi Fa
slăbit el, e negru pentru că l'a înegrit sufletul, pe
care l'a fost mânjit el cu atâtea spurcăciuni, iar
pre lângă aceea maî capătă ca pedepsă aceea ce
aî ve4ut.
— Ce-aî maî vă4ut?
— A m vă4ut un om cufundat într'un lac, pe
care, când să-ncerca să iasă, îl lovia un berbece în
frunte încât iar cădea în lac.
— Omul, acela Petre, cât a trăit, a tot înşălat,
şi-acum ve4î cu ce să pedepsesce?
— Ce"-aî maî vă4ut?
— A m vă4ut un om bolnav zăcând într'un pat
tot strigând după ajutor, dar' nu venia nimeni.
— Ve4î, Petre, omul acela nu şî-a cinstit părinţii.
— Ce-aî maî vă4ut?
— A m vă4ut un om spânzurat de limbă.
- 62 -

— Vedî, Petre, acela a înjurat pe D-deu şi pe


alţi omeni, iar acum se pedepsesce după cum i-se
cuvine.
— Ce-aî maî vedut?
— A m vedut într'un loc un om legat de mânî
şi de piciore cu un lanţ mare şi gros, iar de lanţ
la pici6re şi la mânî trăgeau câte o păreche de boî.
— Acela, Petre, pentru aceea se pedepsesce aşa,
căcî în lume a jurat pe strîmbătate.
— Dar' ce-aî maî vedut?
— N'am maî vechit nimic.
— N'aî maî vS4ut că nu te-aî dus maî încolo.
Dar' să ve4î altele, te-aî îngrozi, te grijesce dar', să
nu ajungî şi tu pe aicî. Dar feciorul meu ce maî face ?
— Face bine că-î sănetos.
— Cum o maî duceţî la olaltă?
— Reu de tot, că m'a bătut de doue-orî pe ne­
dreptul.
— Atuncî e reu de tot; me tem că şi el va
ajunge pe aicî pe unde-va. T e du Petre, du-î corona
şi maî iartă şi tu cât poţi.
-— Petru nu maî zăbovi mult, ci se duse pană
la gaură, eşi afară se sui pe cal şi-1 lovi cu vătra-
rul în frunte, apoî într'o clipită ajunse la socrul-seîi
Vizor, craiul şerpilor.
— Cum Petre, aducî corona?
— 0 aduc şi-ţî mulţămesc de ajutor.
— Bucuros, Petre; acum du-te şi i-odăsă nu-ţî
bage de vină.
— De dus i-o duc, numaî sciu de bună-semă,
că acuma îmî dă o sută de nuele, dar' acum nu me las.
— Bine că mî-aî adus aminte; stăî să-ţî dau
o puşculiţă cu apă, şi când vor vrea să-ţî facă
ceva, stropesce-î cu apă şi 'ndată se vor face stenurî
de petră.
— Plin de bucurie luă Petru puşculiţa; o băgă
sub şerpar şi plecă.
_ Când ajunse Petru cu cor6na acasă şi-o dete
„Domnului", acela iar chemă toţi servitorii şi le po­
runci să-î dea luî Petru o sută de nuele. Atuncî
Petru scose puşculiţa şi-î stropi pe toţi cu apă, în­
cât într'o clipită toţi cu „Domnul" cu tot, s'ati fă­
cut stenurî de petră.
— Vecjend asta, Petru îşî aduse aminte aceea
-ce-a vecjut în cealaltă lume şi se cutremură. Decî
se duse iar la socru-seu, ca să-î dea ceva, ca să-î
învie iarăşi.
—' Zărindu-1, socru-seu îî (\ise:
— Ce-Î Petre?
— E reu, tată.
— Cum?
— Mi-e frică de pecat.
— Nu te teme, Petre; aşa li s'a cuvenit lor; a-
ceea le-a fost resplata. Du-te acasă ia-ţî nevasta şi pe
mumă-ta şi mergeţi de locuiţi în curţile „Domnului"-
teii, şi moştenesce tot ce-a -avut el.
— S'a dus Petru si-aşa a făcut.
— Ear acum, de nu va fi murit, nu-î om bo­
gat ca el pe lume.

Comunicată de N. Trimbiţoniu înv. în Ulpia-Traiană (Grrădisce).


Tămâia dracului
Mulţi omeni şi-aii bătut capul că de ce-î dic tu­
tunului „tămâia dracului" şi, decă-î tămâia dracului,
de ce-1 folosesc omenii, cari se dic a fi aiul D-deu.
Dar' nimeni nu ne scia spune nimic despre aceste
lucruri, pănă-ce odată învie un om din morţi, apoî
acela ne spuse din fir în per, precum voiesc să
ve spun şi eu D-vostră. Cui i-sar părea, că nu mint
destul de bine, poftescă şi minţescă D-lui maî bine,
orî de nu scie nicî ca mine, lase-me s'o mint eu
decă am început'o.
Dice că odată a murit un om, dar' murise de
tot, cum e data, şi l-aii aşădat în sălaş şi-1 gătau
de a-1 trimete pe cealaltă lume. Şi-1 priveghiară o
cli şi-o nopte, şi iar o di şi iar o n6pte, adecă-1 pri-
veg i ară două dile şi două nopţi, iar a treia di îî făcură
gropa. Gr6pă afundă i-aă făcut, că era gazdă omul,
1
afundă şi largă, cât de-a dragu să întri în ea. Dai '
mortul naibii ce să gândesce, ce nu să gândesce, că
să trezesce pană ce nu-1 îngr6pă, în (\iua, când era
să-1 îngr6pe. Vădend priveghitoriî scularea mortului
cu pânza pe obraz, o tuliră care în cătrău, şi mortul
remase singur singurel în casă. Nemurile şi muierea
mortului s'aîi dus la preotul să-î vestescă despre în­
vierea mortului şi să-1 r6ge să vină să-î cetescă ceva,
doră va muri maî bine.
Şi se ia popa meu cu muierea mortului, îşî a-
prinde pipa, îşî ia ciaslovul şi patrachirul subsudră
şi merg cătră casa mortului, merg ghivănind (cum
4ic bănăţenii) adecă povestind (cum dicem noi). Când
întră Popa în lăuntru cu Pipa aprinsă sloboc|end fu-
r
- 65 -

niurî ca un Turc, îl zăresce mortul şi începe la el:


„Afară satană, nu mă afuma cu tămâia dracului!"
Şi popa se supără şi eşi 4icend: „Ducu-mă duc,
ca între nebuni doră n'oî sta, dar şi tu veî merge
acuşi, că multe nu maî aî, n'aî maî înviat tu să tră­
iesc!, ci să spuî o minciună, doue şi să adormî som­
nul cel de vecî!" Aşa a $is popa când s'a dus.
Iar după-ce s'a dus popa, au întrebat omenii pe
cel înviat din morţî, că de ce-a <\is că popa îl afu­
mă cu tămâia dracului!?
Iar el a răspuns.
— D'apoî cum să (\ic, că d6ră tutunul nu e alt­
ceva, decât tămâia draculuî!
— Cum să fie tămâia draculuî ? — doră e buruenă
ca tote buruenile!
— Dacă sunteţi proşti şi nu şciţî cum e tutunul
tămâia draculuî, iată vă spun eu, dar băgaţî de
semănu me îngăimăciţî, lăsaţi-mă s'o mint cum se cade!
Apoî începu cel înviat din morţi:
— Era odată un sihastru sfânt, cucernic şi evla­
vios, totă vieţa ş'o petrecuse cetind în cărţile cele
sfinte, în c6te şi'ngenunchî. Mamonul supusese t6tă
lumea, dar'de sihastrul acela nu s'a putut apropia,
pe el nu 1-a putut supune. Ţinut-au drept aceea draciî
sobor, cum ar pute supune şi pe cucernicul părinte?
Şi-a eşit din sobor aşa, că cel maî mişel dintre dracî
să fie îndatorat a seduce pe sfîntul părinte. Şi merge
dracul cel maî isteţ aţă la mănăstirea sfîntuluî pă­
rinte, şi-acolo se dă peste cap şi se face o fatăfru-
mosă şi întră în lăuntru la călugăr:
— Bună sera, cinstite părinte!
— Bună sera, — dar' ce venturî te portă prin
locurile aceste secrete ?
— D'apoî, cinstite părinte am rătăcit şi nu schi
unde să merg peste n6 pte, fiî bun lasă-me să mân la D-ta.
— Bucuros! — <\ice călugărul, şi prinde a ceti
maî departe în cărţile sale. Şi cetesce şi cetesce,
II. 5
- 66 -

dar' aşa dela inimă cetesce, de nicî n'audia cum se


văieta fata şi striga:
— Iartă-me părinte, lasă-me să merg, că în vecî
nu me maî apropia de D-ta. Dar' părintele era cu>
fundat în cetire şi nu-î au4ia glasul. A tot cetit pană
r i
în d ° de 41» atuncî s'a uitat înderet peste umer şi
a ve4ut o cibră bătendu-se cu mortea; şi iar a ce­
tit pană colo cătră prân4; atuncî iar s'a uitat peste
umer înderet şi v§4u că ciora murise. Decî o ia
şi-o aruncă intr'un copaciu. din dosul mănăstireî, şi
cum o aruncă, — cum se opresce acolo.
Draciî aşteptă o doue, treî dar pace, or­
s e
tacul lor nu se maî înt6rce. Atuncî 4 i mamonul
cel maî mare: „Spusu-v'am să nu veprindeţi voî în
sîmbră cu călugărul acela? Acum să ved, care va
merge să afle despre ortacul nostru cel maî isteţ şi
maî cutezător?" Nimeni nu cuteza să mergămăre­
ţul mănăstireî, dar' mamonul alege şepte drăculeţî
e :
cu pinteni şi le 4 i ° -»Sa mergeţi aţă la mănăstire
şi să ve scăpaţi ortacul de chinuri." Şi s'au pornit
draciî toţî şepte, firesce cam cu frica în spinare,
dar' totuşî s'au dus de frică bucuros. Când se apro-
piară de mănăstire, le veni încă din depărtare miros
de drac. Şi căutară pană aflară ci6ra în arbore, dar'
nu cutezară să pună mâna pe ea, deşi era maî pu­
tredă. Penele îî că4useră şi din ele crescuseră acolo,
unde că4useră, nescarî buruenî cu frunze late ca palma
şi cu miros de drac. Şi le adunară draciî şi le puse­
ră numele tutun, că aşa fuse numele draculuî, care
se făcuse fată şi din fată cioră, din penele căreia
crescuse apoî buruiana aceea cu miros de drac.
Draciî se sfătuiră, cum să folosescă eî bureuna
aceea, care e din fratele lor crescută? Decî se ho-
tărîră să o usce, apoî uscată să-o aprin4a şi fumul
se-1 bea mama draculuî celuî mort, a luî Tutun, era
numită Pîca; ea era forte superată pentru feciorul
eî şi plângea. Soborul drăcesc a hotărît, că întru
cinstea acesteî mame superate, să se facă ulcica, în care
se va arde tutunul. Aşa au făcut pipa, adecă luleaua.
Apoî a poruncit, că draciî, carî vor ţinea ţeva pi-
peî în gură, când vor fuma să $ică, tot: pî! pî! pî!
adecă: Pîcă nu fiî superată!
Şi tote s'au întâmplat la fel; fiecare drac şi-a
făcut câte o pipă de lut, i-atî pus câte-o vergea de
soc, şi umplându-le de tutun şi dându-le foc, înce­
pură a strînge din buze şi-a face: pî! pî! <pî! Iară
Pîca începu a-şî perde jalea din ce în ce, pană în
urmă luă şi ea o pipă dela un drăculeţ, care avea
doue şi pipă şi dânsa, să-î trecă de necaz.
După-ce mângăiară pe baba, ţinură draciî alt
sobor, ce să facă cu cidracea din copaciu. Şi soborul
hotărî, că din ea să facă numaî decât un ţigan. Şi
s'au. dus vre-o şepte, opt dracî şi-au furat ciora din
copaciu aşa fără pene cum era, şi-au făcut din ea
un ţigan, acela cum şi-a deschis ochiî a strigat:
„Meî, care mi-aţî luat pipa?" Şi mult se bucurară
draciî ved^nd, că ţiganul n'are altă poftă maî mare.
Acum sciţî de ce ţiganii sunt aşa marî pipătorî ? Şi
c
de ce le <Ji lor cioră! Dar ian tăceţî că nu-î gata!
Eî, dar draciî numaî cu atâta nu erau mulţă-
miţî, ci voiră, ca buruena ce e crescută chiar din
sângele lor, să se lăţescă în totă lumea, să-o folo-
sescă toţî omenii, nu numaî eî adecă draciî şi ţiga­
nii. Acesta era însă un lucru greii, dar' în urma urmelor
tot au. isbutit.
Era adecă pe vremile acelea un împerat forte
puternic şi bogat, şi el avea numaî o fată. Pata aceea
era forte frumosă, dar' fiind pleşugă (pilegă), adecă
cu capul gol ca o curcubetă, n'o pute vede tatăl-seu
în ochi. — Odată împeratul a făcut un ospeţ mare,
la care a chemat pe toţi craiî şi împeraţiî vecini.
Dar când s'a apropiat (ţiua ospeţuluî celui mare,
şi-a chemat fata înainte şi i-a dis :
„Ia-ţî merinde şi bani, câţî veî putea duce în
5*
spate şi te du dela casa mea, dar' te du şi dusă să
fiî, pană veî avea per pe cap, cum au alte fete de
vîrsta ta. Fără per pe cap să nu te maî ved!" —
Aşa i-a poruncit tatăl-său, împăratul, iar fata înce­
put-a a plânge, a se văieta, că ea nu-î de vină, că
şi ea ar vrea să aibă per, dar' dacă nu-î cresce, ea
nu-î de vină. Impăratulnicî că vrea s-o asculte, ci dise:
„Du-te, şi fără per pe cap să nu îndrăsnescî cum­
va a te maî înturna V
Ce să facă biata fată? S'a pus pe cale şi du-te,
du-te, tot înainte pană i s'au gătat şi merindeaşi baniî.
Atuncî a înserat lângă un copaciu unde erau
doî omeni lângă foc şi pipau de mergea colb; fata
nu veduse pană atuncî pe nimeni pipând, deci se cam te­
mea de cel doî omenî, dar' în urmă se gândi: tote'o morte
sunt datore, şi-aşa merindea mi-am gătat'o, baniî încă,
acasă n'am ce căuta decî — merge aţă la foc.
— Bună sera, bade!
— Bună să-ţî fie inima drăguţă, — dise unul
din ceî doî 6menî, apoî o pofti să şedă lângă foc,
vădend-o ostenită de cale. Şi şedu fata şi prinse a
vorbi, le spuse cine e? a cuî e? ce caută? şi cât a
umblat, fără de-a'şî afla lecui?
s e
— Oh! — d i unul dintre ceî doî pipătorî, — bine
că aî dat de noî, nu te teme, pană dimineţă aî per ca
fetele cele maî frumose, apoî ne veî prinde şi D-ta
odată bine în vreme de lipsă.
Şi numaî decât ospătară ceî doî omenî pe fata
împeratuluî cu ce avură, apoî o unseră cunisceuleî
de cap, şi o culcară să să odihnescă. Când să trezi
dimineţa, avea păr pană în ghenunchî: galbin, des,
mole şi frumos de să maî fi avut încă doî ochî, ca
să te uiţî la el. Când îl vădu fata maî că leşină de
bucurie, dar' iarăşi trase de semă, şi mulţămi 6me-
nilor frumos, apoî îî întrăbă, că pentru binele acesta
mare ce i-au făcut eî, ce vor pofti? că uite, tatăl-său.
le va da orî-ce, că e împerat puternic şi bogat putred.
- 69 -

Dar' omenii ceî doî aii respuns:


— Nu-ţî. cerem nimic, decât că buruena asta,
care se chiamă tutun, să-o duci la voî acasă; îţî
dăm şi o pipă, spune înălţatului împerat să pipeze
cu ea, să bage adecă în ea frunze de aceste de tu­
tun şi să pună pe ele foc şi să tragă fumul îu gură,
că este forte folositor, ca să nu i-se gate buruena
asta nici odată şi să aibă totdeuna ce fuma, iată îţî
dăm şi seminţe de tutun, semenă-le cum vel ajunge
acasă, şi dă la cine va cere din ele, că e o buruena
tare bună şi vrem sa se lăţescă în totă lumea, noî
suntem doftori şi numaî binele omenilor îl voim;
nimic nu cerem nici nu primim pentru lacurile şi
sfaturile nostre.
Fata a luat frunzele şi sămânţa cea de tutun,
le-a pus bine cu pipa la un loc şi-a mers aţă acasă.
D-4eu scie în câtă vreme a tot mers cătră casă, dar'
de bună semă a ajuns curând, că mergea catră
de sta să sb6re de bucurie că ea are per frumos ca
alte fete, ba încă maî frumos. La împăratul
încă nu se gătase ospăţul; toţî eraţi în voie bună.
După-ce întră fata înlăuntru şi ve4u împeratul, că
ea are per, era să-şî iasă din pele de bucurie. Eale povesti
totă întâmplarea, dărui tatăluî-seii pipa şi frun4ele cele
de tutun şi el prinse a fuma; şi-î plăcu fumul cum era cam
voios devin, şi dădu şi celorlalţi 6speţîsă fumeze, şi la
toţî le plăcu, că toţî erau serbe4î de beutură. Ear fata le
dete la toţî sămânţă, să-şî semâne şi el pe acasă buruena
draculuî, adecă tutun. Aşa s'aprăsit tutunul în lume, dra­
gii meî, şi el nu este altceva, decâttămâia draculuî, cu to-
te acesteaa4îîlpipezăchiar şi popii, căddră ve4urăţî cum
veni şipopanostrumaînainte cu unpipoîcâtunmăturoiu!
Când a isprăvit vorbele aceste, a murit de tot omul
nostru, şi mort este pană în (\m& de astă4î.
Scrisă la Blaj, de la un student gimnasial, care era de pe Mureş şi o
audise pe la el pe acasă. —
Doftorul Toderaş.
Dice că a fost odată un om sărac, şi el avea trei
feciori; pe cei doî mai mari nu sciu cum i-aii che­
mat, dar' pe cel maî mic sciu. că-1 chema T6der şi
fiind-că era maî mic îî diceaii Toderică şi Toderaş.
După ce-au crescut feciorii, de erau cât omenii de
mari; s'au învăţat vânători; maî veneză adî, maî
mâne, pană într'atâta îndrăgesc vânatul de nu se maî
puteau opri locului p'acasă, ci tot prin păduri erau
cu puşca'n spate. Odată i-au apucat nopteaîntr'o pă­
dure. Decî s'au tras în lături din drum lângă un
copaciu mare, acolo şi-au făcut foc, şi s'au pus pe
cină. După cină se sfătuiesc eî, că n'ar fi bine să
d6rmă toţî treî deodată, ci numai doî din eî, iar unul
să mergă lângă drum să străjuiască ca să nu li se
întâmple ceva, să vie cineva, vedl, să le ia armele
orî doră chiar să-î omore. Aşa dară ceî doî maî ti­
neri se pun p'o dungă iar cel maî mare îşî umple
puşca şi merge lângă drum să păzescă. Şi nu vede
el nimica, pană colo cătră mecjul nopţiî, atunci aude
că se apropie într'acolo o căruţă cu patru caî negri şi
cum era lună albă îî vedea apropiindu-să de el. —
„Staî! cine eşti?" strigă feciorul, dar'din căruţănu-î
răspundea nime, nimic. Maî strigă şi-a doua 6ră, dar'
iar nu-î răspunse nimenî, nimic Atuncî strigă feciorul
a treia oră: „Staî, că de nu trag cocoşul!" Şi din căruţă
aucji un glas: „Nu trage cocoşul că pe de tine stau
în loc. "Şi n'a tras cocoşul. Iar când a fost căruţa pe
de el s'a oprit în loc şi-un om din căruţă-î dădu un
corn şi-î dke : „N'a cornul acesta şi când vel fi într'un
necaz mare să sufli în el că vor eşi verde de cătane
He va fi greu pămentul de eî, iar când" veî sufla în el
j\e celălalt capăt se vor face cătanele nevedute." —
Şi-aşa 6meniî ceî doî cu căruţa s'au. dus, după ce I
dădură cornul, iar feciorul rămânend singur, suflă
odată în corn să-î vadă puterea, şi se făcu verde
de cătane în jur de dînsul, apoî suflă odată în capătul
celalalt şi iar se ascunseră cătanele. După-ce se făcu
4iu^ merse la ceî doî fraţî aî lui, carî dormiau. încă.
„Bujaă dimineţa fraţilor, n'o da cum v'aţî hodinit?"
—Bine frate, dar'tu dormit'aî vr'o lecăşi ce-aîv§4ut?
—Dedormit n'am dormit, că omul dor nu de aceea se
legă c'apă4i, ca să se dea somnului, dar' n'am vă4utnimic.
Acum şi-au făcut feciorii foc, şi-au fript nisce carne
de iepure, aii prân4it şi-au apucat calea prin cea pădure
să scape undeva la largul, că nu maî aveau, sare, ba
şi praful li se împuţinase. Şi umblă feciorii mei totă
piuliţa, fără să afle undeva capetul pădure!, iar când
fu seră eraii chiar în locul de unde plecase dimineţa.
Ce sa scie face? O să maî mâie o nopte acolo!
îşî fac foc, îşî fac de cină,cinezăşiiarsăsfătuesc
sa mergă imul să păzescă. Acum merge feciorul cel
maî mijlociu, şi el cu puşca încărcată şi cu pipa aprinsă,
ca să nu-1 prindă somnu. Pană cătră me4ul nopţiî
nu ve4u nicî el nimica, deşi era lună de pute-aî nu­
măra galbinî la ea, numaî să fi avut, dar' la medul
nopţiî au4i hurducături de căruţă şi îndată şi vădu
una cu patru cal negri.
— Hoit! cine-î?
Dar' nu-î răspunde nime nicî o vorbă.
Maî strigă odată hoit, şi iar nu-î răspunde.
Când fu la a treia 6ră strigă: „Hoit că de nu
trag cocoşul!"
— Ba nu-1 trage, îî 4ise un om din căruţă că
stăm noî când vom fi pe de tine. Şin'autras cocoşul
puşciî, iar omenii când fură cu căruţa pe de el, statură
s e r
în loc şi-î 4 i ă : „N'a punga asta cu banî, şi oricât
vei cheltui din ea, tot nu să vor maî găta." Apoi
s'au dus 6meniî cu căruţa, iar feciorul aii cercat să
veda aşa minunată e punga aceea, după cum i-au spu
omenii? decî luă un pumn bun de galbinî din ea ş
vedu că ea tot plină remâne şi i-au părut bine. /
După ce s'au făcut draă s'o dus şi şi-a trecut fraţiî să
gate ceva de prânz, că luîi era fome, cum nu dor­
mise totă noptea. /
„No da ce-aî vedut frate?" îl întrebară ceî doî.
— N'am ve4ut nimic, numaî sunt cam obosit
cum n'am dormit totă noptea şi mi-e fome; haidapîsă
ne facem ceva de prânz şi să maî umblăm prin astă
secretă de pădure, dârăvomputea eşi peundevadinea,
Aşa aii şi făcut, şi-aii făcut foc, şi-au fript ca^ne
pe cărbunî, au mâncat bine şi-aii luat'o prin pădure,
dor vor putea eşi cumva la largul, dar' dece umblau de a-
ceea se înfundau maî tare; şi când fu seră eraii chiar la
locul de unde plecase dimineţa. Aci iar îşî făcurăfoc şi de
cină şi după cină ceî doî fraţi maî marî se culcară,
iar Toderică merse să-î păzescă, că-î venise rendul.
Şi păzesce şi el lângă drum duhănind pană cătră
meciul nopţiî, dar' nu vede nimic. Atuncî însă i se
pare că aude tropot de caî şi durăitură de căruţă.
Ascultă maî bine, se uită în aceea parte cu puşca
g a t a adecă venia o căruţă cu patru caî negri.
v

îndată ce-o zări strigă Toderaş: „Hoit! cine e?"


Ear respuns n'a căpetat; a maî strigat odată, şi iar
nu i-a respuns nime, nimic. Acum Toderaş vexând,
că căruţa se tot apropie, a pus degetul pe cocoşul
dela puşcă şi-a strigat a treia 6ră: „Hoit! staî locului
că de nu trag cocoşul!" Acum i-ati respuns din trăsură:
„Nu trage cocoşul că stăm când vom fi pe de tine."
Şi n'a tras Toderică cocoşul, iar când a fost căruţa
pe de el a stat în loc şi-a ve4ut că în căruţă eraii
doî omenî, iară unul din acel doî omeni i-aii
dat un clop (o pălărie) şi i-aii $is : „Fiind că
n'aî tras cu puşca în noî, iată-ţî dăm ţie clopul
acesta, tu dacă li pune în cap, unde veî gândi,
acolo veî fi şi nimeni nu te-a vedea, poţî sătegân-
- 73 -

descî că eştî la împăratul la masă, şi-acolo veî fi


numai decât, şi veî mânca şi veî bea cu el şi cu
mesenii luî şi nime nu te-a vedea."
Cei doî omeni cu căruţa s'au dus, iară Toderaş
era voios de darul ce-a căpătat. Apoi Toderaş şi-a
pus clopul pe cap şi a dis: „Să fiu la împeratul la
masă." Şi îndată a fost acolo. L a curtea împăratului
era ospăţ mare, că venise peţitorii la fata împăratu­
lui. El s'a pus la masă, a mâncat, a băut, a audit ce
vorbiau. şi-a vădut pe toţî, dar' pe el nime nu l'a
vădut. A vădut cât e de frumosă fata împăratului şi
o a audit dicend că ea numai după acela s'a mărita,
care o câştiga-o în joc de cărţi. El t6te l e a vădut
şi au(|it dar n'a dis nimic, fără după ce s'a săturat
s :
a d i „Să fiu la fraţii mei în pădure!" Şi acolo a
fost numai decât. Era diuă albă, când ajunse la eî,
dar eî dormiaii încă, că vera-s nopţile scurte. Decî
i-aii trezit, şi eî l'aii întrebat: „No da ce-aî vedut
frate?"Iar el dise: „N'amvădutnimica, mulţam domne."
După aceea aii maî umblat eî prin pădure cât
aii umblat şi-au. dat de-o potecă, care i-aii scos din
pădure, apoî aii mers tot pe ea pană aii ajuns la un
sat. Acolo fraţiî cel doi maî mari s'aii însurat şi s'au.
pus pe muncă, iar' Toderică a rămas tot frăşcăii
(holtei). Pană acum nicî unul nu scia ce-aii căpătat
ceî doî dela omeniî din căruţă, dar' acum aii spus
fie-care ce-au căpătat. Fiecare să mira de darul fra­
ţilor săî; decî Toderică 4ice cătră. fratele cel mijlo­
ciu : „Mă frate, tu eştî însurat; eii nu, uite am au4it
s a a
pană a 4 i f t împăratului că ea numai după acela
s'a mărita, care i-a mirui (câştiga) banii în joc de
cărţî. Să-mi daî tu punga ta şi eii să-ţî daii clopul
meii, că baniî din punga ta sciu că nu-î pote câştiga
toţî şi de-o câştig eii mă fac împărat, iar pe voi, ca
pe fraţiî meî vă fac ghinerarişî (generali)."
Şi să învoi fratele cel mijlociu, dădu punga luî
Toderaş, iar Toderaş îî dădu clopul.
- 74 -

Acum se duse Toderaş oblu în oraşul împăra­


tului, îşî cumpără un rând de haine ca feciorii ceî
de împăraţi şi merse a peţi la fata împăratului.
Aceea 4ise: „ Văd că eşti om harnic, şi mi-ar fi drag
de tine, dar eu mi-am pus în gând numaî după acela
să mă mărit, care me v'a câştiga în cărţi."—Bine-Î
şi aşa 4ise Toderaş.
Şi s'au prins la joc de cărţî şi s'au jucat trei
4ile şi treî nopţi, şi-au câştigat fata împăratului trei
buţî de galbinî dela Toderică, dar' din punga luî tot
nu se maî gătaîi galbiniî. Acum nu maiputeaii de obosiţi.
Decî, mirându-se fata împăratului de punga cea minu­
nată aiul Toderică din care tot sc6te bani şi cum-î per­
dea, cum scotea alţiî şi iarăşi alţii, 4ise: „Sciî ce, Tode­
rică ? Haî să ne lăsăm de j o c ; mie-mî e drag de tine şi
după tine vreau să me mărit, de-acum încolo dară sunt
miresa ta." Şi s'au lăsat de joc şi s'aîi pus pe ospăţ, au
mâncat au. băut, şi Toderică fiindpirotit(trudit,obosit de
nedormire) şi maî şi gustând din celea vinuri scumpe,
s'a şumenit şi s'a culcat şi îndată a adormit ca mort.
Fataîmpăratuluîi-au luat punga şi i-a pusalta în locul
eî, iar decăs'atre4itToderică a 4is fata: „Haî să ne maî
jucăm în cărţî, dor veî fi maî norocos ca pană acum."
Şi s'aîi jucat, dar' mintenî a perdut Toderică toţî haniî,
că numaî avea punga cea fermecată, şi-apoî l'a dat
fata pe uşă afară. Acum să duse Toderică acasă la frate-
său cel maî mare şi-î spuse totă întâmplarea, apoî îl rugă
să-î dea cornul cel cu cătanele să bată pe împăratul cu
arme4î cu tot şi să-şî scotă punga.
Şi-î dădu frate-său cornul şi merse Toderică cu cor­
nul în buzunar pană ajunse la curţile împăratului, acolo
suflă odată în corn şi eşiră cătanele câtă frunză şi erbă,
începurăbătaiegr6znicăasupracătanelor împăratului şi
asupra luî. Şi să sperie împeratul şi 4ise cătră Toderică :
„Sciî ce? Haî să ne împăcăm; adunătî cătanele şi
hal că-ţî dau fata."
Şi cre4u bietul Toderaş. Suflă în celălalt capăt a
- 75 -

cornului şi îndată cătanele se făcură neveclute, iar


împeratul şiîmpărătesa, dar' cu deosebire fata împăra­
tului chemară pe Toderaş înlăuntru şi-1 ospătară bine
şi-î spuseră că mintenaş! vor trimete după popă şi-1 va
cununa cu fata împăratului. Acum credea Toderaş şi
maî tare că nu-1 vor purta dma cu lumină, decî să puse
şi mancă şi bău bine, ba p6te bău chiar maî multişor
decum să cade să be peţitorii şi miriî. Şi după ce se su-
meni să culcă şi dormi ca dus din lume. Cât ce-1 vedură
adormit, îî luară cornul şi-î puseră alt corn în buzunar,
ş'apoî îl deşteptară şi-î spuseră că tot nu să p6te una
aibă el nevastă pe fata împăratului, decî
sămergă de unde a venit. Şi să manie Toderaş şi scose
cornul din buzunar şi suflă în corn, dar'—pute fiuera
a pagubă, că din corn nu-î eşiră cătane. întristat şi
batjocorit cum eraîncepe Toderaş a se ruga de împăra­
tul şi de totă casa luî că, decă nu-î dau fata, nu-î nicî
o supărare, dar' să nu-î ţină cu puterea cornul şi punga.
Curtenii împăratului însă l'au scos frumuşel afară, apoî
l'auamuţat cu câniî pană l'au scos şi din oraş, nu numaî
din ogradă.
Supărat, cum era Toderică, tot merge făcând
planuri după planuri pană să tre4eşce iar în satul,
unde şedea frate-săii cel mijlociu, şi să rugă să-î dea
pălăria, dor' cu ajutorul eî va putea scote punga şi
cornul, că uite aşa şi aşa s'au întâmplat.
Şi-î dă frate-său pălăria, şi el şi-o pune pe cap
şi strigă: „Hop! hop! să fiu la împeratul în curte, cu
el şi cu fata luî la masă!"
Şi când avi gătat de 4is vorbele acestea, atuncî
şi era la împăratul după masă, pe toţîîî vede, dar'
el nu era ve4ut de nime. Mănâncă el acolo, be bi­
ne, se ospăteză, dar' odată să face ca şi cum şi-ar
scăpa pălăria şi-atuncî toţi îl văd, să minuneză cum
a ajuns el acolo? când? pe unde? dar'cum îşî pune
pălăria pe cap nu-1 maî vede nimeni cum şede chiar
cu fata împăratului umăr cu umăr. După-ce să să-
- 76 -

turăbine, prinde pe fata împeratuluî în braţe—dar'nime


nu-1 vede —fără ea striga tulvaî să-o lase, dar' el (\ise:
„hop! „Hop! să fiu cu fata împeratuluî colo în mijlocul
dădureî ceea, unde ne perdurem eu cu fraţiî meî."
Şi îndată fu acolo el cu fata împeratuluî chiar
într'o poiană mândră de se tot şec[î la umbra eî.
Acolo îşî luă Toderaş pălăria jos de pe cap, atuncî
fata împeratuluî nu maî era înfricată, vedea că-î el,
Toderaş care de atâta amar de vreme-î trage nă­
dejdea, deci se făcu ca şi cum i-ar părea bine şi
dise cătră el: „No vecjî aşa, nebunule, dintâiaşî
dată a trebuit să me furî tu, că mie tot drag mi-a
fost de tine numaî mama şi tata nu me lăsa să me
mărit după tine, dar' lasă numaî, bine că am scă­
pat dinaintea lor, că maî bine vom trăi noî amen-
doî aici în codri, că te-oî cumpăni eu să scoţî din
curţile tatii şi cornul şi punga, apoî să faci şi tu
batjocură cu ceî ce te batjocoriră." Şi sărută pe To­
deraş, şi să drăgostiau. şi să jucau la umbră ca doî
copiî răsfăţaţi, apoî să culcară şi durmiră eî cum
dorme bărbatul cu muierea şi tot povestiră pană
scose iară din minte pe Toderaş.
„ D a hoţ maî eştî tu Toderaş! Bine aî maî pus
tu trebile la cale de numaî ne trecjirăm aici!"
El îmbătat de dragoste să vendu iară: „ D a căzi
demult te furam de era pălăria la mine, că decă
pun pălăria pe cap—nime nu mă vede şi cum <\ic
hop! hop! să' fiu unde gândesc! acolo mă aflu, că
pălăria asta aşa putere are.
Acum îî era feteî de ajuns :
Decî să puse şi-1 maî drăgosti şi-1 maî sărută
pană văcju că pe el îl fură somnul; atuncî să făcu
că dorme şi ea apoî după-ce băgă de semă că el a
adormit, şi-a pus pălăria luî pe cap şi-a cjis numaî
încet: „ H o p ! hop! să fiu la tata
Şi în minuta aceea ea a şi ajuns acasă la îm­
păratul, iar el a rămas dormind dus
Când s'a trezit era singur cu capul gol.
Acum începu a desnădăjdui, nici nu maî gân-
dia să mergă acasă la fraţii luî, după-ce prăpădise
şi darurile lor şi al luî.
Decî umblă ca buigat de cap prin cea pădure
secretă, ar fi voit să dee ceva bidiganie de el şi
să-1 mănânce, cu atât maî vârtos că începu a-1 prinde
şi fomea şi setea pre lângă alte necazuri, dar' n'avea
nimic, chiar nimic, numaî ce era pe el şi capul cel
gol. Mergând el aşa îngândurat prin cea pădure dă
de un măr mare cu nisce mere roşiî ca fo"cul şi ca
pumnul de mari, să le mănâncî şi cu ochiî. Cum
era flămând şi însetoşat, se repede la ele şi mintenî
mănâncă doue, adecă cum le mănâncă, cum îî cresc
doue corne ca la boiî ceî ungureşcî de mari şi răsucite.
— Asta-î bună, $ice el, numaî bine mi se în­
tâmplă, numaî de corne sunt vrednic, să împung ca
vitele, că daruri am avut eu, frumose daruri dela
D-deii, dar' le-am prăpădit pentru fata împăratului;
aşa cap sec! asta-î fată de împărat!
Nu maî cuteză se mănânce mere, ci plecă de acolea
ruşinat.
Nu merse însă mult şi da de un per cu nisce
pere mari şi frumose, galbine roşcovane şi mari ca
ouăle celea de gâscă.
De flămând, era flămând; setea încă-1 cocea, dar'
sta pe gânduri: să mănânce din pere ori ba? Ce-a
da D-4eu. aceea va fi 4ise el şi luă o peră şi — cum
o mancă, cum îî eă4u un corn. Mulţămi luî D-4eu
şi maî mancă una şi-î că4u şi celălt corn.
Acum era iară voios şi se gândi puţin şi se res-
gândi şi-apoî se duse la mer şi luă atâtea mere, câte
chipzui că v'a putea duce, apoî luă câteva pere şi
merse să iesă la largul de-a nimeri. Şi-a nimerit uşor.
Şi cum a eşit din pădure a v§4ut departe uni oraş;
acolo o să merg, 4ice el. Şi se duce. Şi când ajun­
ge în oraş chiar eşiaîi omeniî din biserică. El se
- 78 -

pune şi-şî întinde o ţîr de şetruţă cu merele cele


scumpe şi prind omenii a se aduna în jurul luî ca
la o comedie, ca nime nu maî veduse aşa mere fru-
mose. Prind a-1 întreba că ce Cere pe ele? Iar el le
răspunse: „Pentru fiecare măr patru sute bune!!"
Toţî omenii se îngroziră de preţul acel mare, bani
de o păreche de bol pentru un mer!
Curând ajunse vestea şi la curtea împăratului
despre mândreţa şi scumpetea merelor şi fata îm­
păratului numai decât trimite o slujnică cu şesespre-
4ece sute bune să-î aducă 4 mere, unul la împeratul,
unul la împărătesa şi două pe sema eî. Şi min-
tenî veni slujnica cu patru mere şi le dete fetei, iar
fata dădu unul la tată-său, unul la mumă-sa şi două
şi le opri el şi eşi în casa sa. — Şi mancă împăra­
tul mărul, şi când îl gătă de mâncat îî crescu un
corn în frunte ca la surilă; şi mancă şi împărătesa
mărul eî şi-î crescu un corn cât al Joieneî nostre,
iar fata, fiind maî lacomă, ca toţî tinerii, îndată
huzclopă (mancă lacom) amândouă merele, şi-î cres­
cură două drăguţe de corne, de gândeai că dela un
bou săsesc le-a împrumutat. Dar'ea nu sciacăle are,
şi nicî mumă-sa nu scia că ea are un corn, nicîta-
tăl-său. Când să adunară laamie4îsăînfiorară: „Tată,
4ice fata, D-ta aî un corn, uite că şi mama are!"
s e r a
„Tu aî două" 4 i împăratul şi împărătesa.
Numaî atuncî băgară de semă că eî aii corne.
Adunară doftori peste doftori, şi cercară cu t6te
lacurile din apotecî, dar' nu folosi nimic. Toderaş,
după ce căpătă sutiş6rele să duse la boltă şi-şî cumpără
haine doftorescî, o pălărie cât mierţa oraşului, oche­
lari negri şi umblă cracoş de piciore. să făcu doftor
în tălpi şi merse aţă la curtea împăratului.
„Ce cauţi?" îl întrebă un slujitor „şi cine eştî?"
„Eii îs doftor şi anume, care vindecă cornele dela
omenî, vin la înălţatul împărat să-î arăt dreptăţile."
s e
— Chiar în bun loc nimeresc!, îî 4 i slujito­
rul, că şi la înălţatul împărat i-a crescut un corn.
- 79 -

Şi-1 slobode înlăuntru, iar Toderaş spune la îm­


peratul lefteria lui.
„Bine că te-o adus D-4eu", $ice împeratul, „că
uite ce-am păţit, din chiar senin mi-a crescut mie un
corn şi unul la împărătesa şi doue c6rne la fată; de
mine şi de împerătesa calea ca valea! că suntem
bătrâni, dar' biata fată nu şi-a căpătat peţitori, săr­
mana. De ne poţi vindeca te umplem de bogăţie."
„Că vă pot." Şi să pune doftorul Toderică şi
să face a unge cornul împăratului şi scote din bu­
c e :
zunar o peră şi dându-i-o împăratului 4 * „Grustă
din pera asta pană te lecuiesc eii." Şi tot îmbucă
împăratul câte-o lecă din pera cea bună pană o gă-
tă, atunci scutură doftorul Toderică de corn şi odată
îi rămâne în mână, iar împeratul rămâne ca şi maî
'nainte pană nu mâncase mărul. Nu maî scia ce să
facă de bucurie, îî dădu o pungă de bani şi-1 duse
în chilia împărătesei şi-o vindecă şi pe ea, tocmai
ca şi pre împăratul şi iar îî dădu o pungă de banî.
Acum îl duse în chilia fetei să-o vindece şi ne
s e :
ea. Dar Toderică 4 i
„Dragii mei, la coconita e lucru cu mult maî
greii, ca D-niaeî are două corne şi sunt cu mult maî
grose. Fără, eii mă leg că şi pe D-niael o vindec,
numaî nu aşa iute. Lăsaţi-rne numaî pe mine aicî
şi nu vetiiţî pană peste un cias, p6te că va cam
sbiera că o cam dure-o că a D-sale trebue sale taiii
mai întâi; dar' nu veniţi înlăuntru ascultaţi-me pe
mine de vreţi să fie fata iară cum a maî fost.
„Că te-om asculta", (\ice împăratul şi împără­
tesa eşind din casa feteî.
Fata era voiosă ve4end ce doftor învăţat a ni­
merit la eî, care în scurtă vreme a vindecat de c6rne
pe părinţii eîşi preste un cias o va vindeca şi pre ea.
Toderică, doftorul acest luminat, porunci feteî
de să desbracă în pelea golă, şi ascultă fata. Apoî
el scose o funie din buzunar şi o legă bine de grin-
— so­
dă şi-apoî legă pe fata de corne şi-o trase în sus de
sta spânzurată în aer. Iî era greii bietei fete, dar'
trebui să rabde că o vindecă de corne. Dar' hoţul
de doftor după ce-o legă bine, apucă un măcăuaş
(bâticuţă) şi prinde a o încinge pe spate, pe pici6re,
pe unde apucă pană o face totă vergi. Ea ţipătia de
gândeai că guta o lovia, dar' el nu înceta cu lecui,
totă eră meleştuită de bătaie. Atuncî întră împera­
tul cu împerătesa în lăuntru şi ved chinul feteî.
— Dar ce facî D-le Doftor, D-ta ne-omorî fata!
— Ba nu, numaî o lecuesc, unde-mî e cornul,
punga şi pălăria, care mi le-a luat cu înceluşag fata
asta? Sc6teţi-le afară că o las, dar'de unde nu, şi pe
voîvebat.—Deslegă-o şi n'o maî bate că ţi le dăm.
Şi-o deslegă Toderică, iar ea nu maî aşcepta
nicî un cuvent, fără deschise lada, îî dedu punga,
cornul şi pălăria, numaî să se va4ă scăpată.
Toderică nicî nu-şî luă remas bun fâră-şî puse pă­
lăria pe cap şi 4ise: „Hop! hop! să fiu la fraţiî meî", şi
într'o minută au fost acolo şi le-au spus totă păţania,din
vremea doftorieî sale, cum v'am spus'o şi eii D-v6stră.
Insuratu-s'o Toderică, orî remas'a totholteî?—nu se
scie, dar'aceea sciu, căla fete de împărat altuln'a maî um­
blat a peţi şi — de n'a murit — şi astă-4î trăiesce.
Âudită şi scrisă în Rodna veche.

CUPRINSUL.
Pagina
•Crăiasa Zinelor . 3
Cel doi copil cu perul de aur 22
Vizor, craiul şerpilor 41
Tămâia dracului 64
Doftorul Toderaş • . . . . 70
EDITURA
LIBRĂRIEI NICOLAE I. CIURCU, BRAŞOV.

POVEŞTI ARDELENESC!
c u l e s e din gura poporului
de

Cinci părţi â 80 pagine, format 8°.


Preţul fiecărei părţi & or.
(Se vinde f i e c a r e p a r t e şi s e p a r a t . )

Abecedar sau ânteia carte de cetire pentru copiiî şi copilele din anul I.
de şcolă; întocmit de maî mnlţî prietini aî şcoleî, legat în piele 25 cr.,
cartonat . . . . . . . —.20
Călătoria luT Stanley prin Africa centrală, povestită pentru tinerime. Trad. de
A. Bârsean, prof. . . . . . . —.65
Dariu I. Elemente de Fisică pentru şcolele poporale. Cu maî multe figuri
intercalate îu tecst. Preţul leg. . . , . . —.30
— Geografia patriei şi Elemente de Geografia universală pentru şcolele
poporale române. Cu 12 figuri intercalate în tecst împreună cu mapa
Ungariei. Preţul legat 30 cr., broş. . . . . —.25
— Gramatica limbeî românesc!, (Sintaxă — Etimologia — Fonetică — Stil)
pentru şcolele primare. Cursul I. (Anul 3-lea), leg. . . —.20
— Istoria patriei şi Elemente din Istoria universală, tractată dupămetodul
biografic în doue cursuri concentrice pentru şcolele poporale române.
Cu portretele maî multor regenţi si bărbaţi "aleşi. Preţul legat 25 cr.
broş. . . . . . . —.20
llasievicî Ipol. prof. Curs metodic de Istoria naturală pentru şcolele primare —.30
Popea I. Reiigiunea creştină, cuprindând înveţăturî despre credinţa şi faptele
bune, pentru şcolele primare'. Ediţiun'ea IV. , . . —.20
Răsunetul, Culegere de cântece naţionale pentru usul tinerime! de ambe-
sexe. Ediţiunea II. leg. 32 cr., broş. . . . —.25

Carte de rugăciuni pentru Tinerime, de Un prietin al copiilor, frum. leg. —.12


Culegere de cântări bisericesci în folosul Tinerimel, de Un prietin al copiilor,
frumos legată . . . . . . . —.12
Epistolie a Domnului nostru Isus Christos. frumos legată. . —.10
Visul Născătoreî de Dumnedeu, împreună cu Rugăciunea cătră prea sfânta
Născăt6re de Dumnedeu, frumos legat . . .. . —.10

Istoria/ prea frumosului Arghir şi a prea frumosei Elena cea măestră şi cu perul
de aur . . . . . . . —.15
Istoria minunatului Piticot de un cot eu barbă cu tot . . . —.10
Miresa mormântului şeii logodiţii fără voie. Novelă. Trad. de N. C. . —.15
Treî Muieri: Anecdotă poporală de Nicolae Trîmbiţoniu . . —.10

Biblioteca copiilor. Conţine: Istoriore — Eabule — Poesii — Legende şi


Basme j>entru copil. A apărut 30 numere â . . —.02
J
o i=*&£t&&—«-o
Cărţi române, maghiare, germane, precum şi: Note de musică,
Material şi Requisite de scris şi de desemn se pot procura dela
Librăria N. I. CIURCU cu preţurile cele mai ieftine.

Catalogul de c ă r ţ i şi musică al Librăriei s e trimite la c e r e r e


gratis şi franco. ' • H

. a
Din stabilimentul tipografic A. Mureşianti, Braşov.