Sunteți pe pagina 1din 82

culese din gura poporului

de

IOAN P O P U - R E T E G A N U L .

P a i t e a I"^7".

EDITURA
Librăriei NICOLAE I . CIURCU, B r a ş o v .
1888.
Tiparinl tipografiei A . Mureşianu în Braşor.
Mama cea rea
Multe s'au maî întâmplat în lumea asta mare,
şi câte odată audim povestindu-ni-se câte o întâm­
plare de ne vine mai a n'o crede. Şi totuşi trebue
să credem multe din cele ce aucjim; cel puţin eu
unul maî bucuros cred t6te decât să merg să caut
de sunt adeverate sau nu. Aşa se dice, că a fost
odată o femee atât de frumdsă, cât ar fi credut o-
mul că nu pate să fie în lume alta maî frum6să ca
ea, de întrecut nici poveste. Şi era forte încrecjută
în frumseţa sa. Şi cum nu, me rog, când faţa eî
era maî albă decât neua şi totuşi bătea în roşu, ochii
maî negri decât murele cele copte, dar' aruncau
scântei, perul eî — — Domne sfinte! cu ce l'aşî
asemâna ore? Era ca un caier de mătase negra,
sclipea de negru, şi cădea preste umeri în jos făcând
sute de mii de inele, unele maî mari, altele maî
micî; guriţa eî gândea-î că'î ceraşă pocnită în doue,
grumazii eî, manile eî, pici6rele şi tot trupul eî era
atât de frumos, cât rar om se pdte lăuda â fi ve-
dut cândva o aşa frumseţe. Ea scia bine că lumea
se miră de frumseţa eî, chiar.de aceea era atât de
făldsă, cât în t6tă dimineţa eşa afară, când resăria
sorele şi întreba:
„Sore luminat,
Spune'ml tu curat
Şi adevărat:
Vgdut'ai ori ba
în umblarea ta
Faţă ca a mea?
Faţă de muere
Cu atâta plăcere?
Faţă de nevastă
Atât de frumosâ?"
IV. 1*
_ 4 -

Sdrele, sore dar' tot sta puţin în loc şi se uita


la ea, apoi, gândindu-se puţin, îî răspundea: „Multă
lume am umblat, multe muerî frumose am ve4ut,
dar' petinenimenu te 'ntrece, decât fiica ta."
Aşa întrebă muerea în maî multe dimineţi pe
sore, şi sorele tot aşa-î răspunse în mal multe rân­
duri, din care pricină, încetul cu încetul s'a stins
tdtă dragostea mamei ce-o avea maî 'nainte cătră
fiica eî. Să gândea cp şi nopte cum s'o potă pră­
pădi. Nu-î tignea somnul, nu mâncarea şi băutura,
nu-î maî plăcea nimic, ar fi dorit cu orî ce preţ să
nu maî aibă fată, orî decă are, să nu o aibă atât
de frumosă. Intr'o nopte avuse fierbinţeli mari, du­
reri de cap şi bătaia de inimă. De abia aştepta să
se facă dmă. M c î nu să dărise b i n e d diuă şi
e

chemă pe servitorul şi îî cjise: „T6dere, vedî de


du fata asta unde-va şi — să nu 'mî-o maî aducî
în casă; inima din ea şi degetul cel mic să mi le
aduci, maî mult nu, pricepi?"
— „Pricep, stăpână."
Şi a mers sluga cu fata pană a dat de-o pă­
dure mare — mare, acolo i-a spus feteî ce poruncă
are dela stăpână-sa. Atuncî fata a început a plânge
şi a se ruga: „Fii bun, nu-mî lua vieţa, că nu sunt
eu vina, dacă D-4efi m'a făcut maî frumosă decât
pre mama mea; te las să-mî taî degetul cel mic,
dar' inima nu mi-o scote din piept, ci sc6te-o p'a
căţeluşului ce ne urmeză şi, ducend'o mamei, di
că-î a mea, că eu. casa nu i-o voi maî călca."
Sluga se arătă cu mult maî omenos decât mama,
omorî căţeluşul, îî sc6se inima, tăia degetul cel
mic al feteî şi se duse la stăpână-sa acasă.
Fetiţa socotea că tot maî bine să rămână în
pădure, chiar să-o mănânce şi fiarele, decât să mdră
omorîtă de mână omenescă. încercă decî, după ce
se ve4u singură, a'şî face voie bună, ca să-î trecă
urîtul, şi tot cântând merse înainte prin cel codru
— 5 —

întunecat. Deodată se opresce. Vede înaintea eî


nisce curţî maî framdse decât cele împărătesei. „Ore
ale cuî să fie ? Curţî aşa frumose în mijlocul codri­
lor ! Fie ale cuî vor fi — îşî dice fata în sine, eu
merg înlăuntru, că sciu că nu m'or mânca domniî
aceia din curţî. Şi întră fata înlăuntru, se uită prin
tdte chiliile, dar' nu zări pe nimeni. In urmă, ve-
dend că în curţî nu e nimenea, băgând de semă că
pustii încă nu sunt curţile acelea, credu a face bine
dacă le va curaţi cum scie ea, că pdte o fi murit
găzdoia curţilor şi bărbaţii nu sciu orendui lucru­
rile femeescî. Şi aduse copila apă, udă, mătură
prin case, şterse scaunele şi mesele de praf, apoi
se vîrî după cuptor să n'o afle gazdele.
Nu aşteptă mult după cuptor şi veniră înlăuntru
smeiî, căcî curţile erau ale lor. Domne ce se bu­
curară când îşî vedură chiliile orânduite frumos de
gândeai că aşteptă peţitori. Şi începură a se în­
treba că ore cine să fi făcut cu eî binele acela,
pană aii sosit dela vânat. Iar' unul din eî dise; că
aceea nu pdte să fie decât orî mama lor, orî sora
lor. Şi căutând'o, o aflară şi o numiră sora lor.
a
A doua cji i *"' eşi femeea cea fudulă în calea
sdrelui şi-1 întrebă, dacă este cineva în lume maî
frumdsă decât ea? Sdrele nu maî stătu de vorbă
cu ea, ci fugind în drumul său îî respunse:
„Fosta-1 mândră, când a-I fost,
Şi-aî remas un lucru prost."
„Tu aî fost cea maî mândră femeeă, dar'acum
eştî cea maî urîtă. A î gândit să-ţî prăpadescî fata
şi apoi nimenea nu te va întrece cu frumseţa, dar
te amăgişi amar, femeeă beciznică ce eştî tu, că ea
tot trăesce şi e cu mult maî frumosă decât tine, ea
e acum chiar la curţile smeilor."
A doua di dimineţa sS luă femeia cea fudulă la
drum, du-te, pană ajunse la curţile smeilor. Acolo se puse
sub portă şi începu a se văieta, a plânge şi-a suspina.
- 6 -

„Fii bună copila mea, lasă-me înlăuntru, că de


nu — tot mor de dorul teu.
Vai, draga mamiî cea maî scumpă, unde eşti
tu acuma? bai să te maî ved odată, lasă-me înlă­
untru să-mî maî stemper sunetul !"
Dar' fata se făcea că nicî n'o aude.
„Dar fii bună, fata mea, nu me lăsa aci sub p6rta ta,
ci lasă-me înlăuntru, orî dacă nu, deschide p6rta puţin­
tel, ca baremî odată să te maî ved, apoîjnu-mî pasă şi de
voi muri.
Şi fata crepă puţin p6rta, iar' mumă-sa se repedi
ca o smeoică şiîndesă fetiî degetul în gură, încât îndată
cădu jos m6rtă,şi apoî mumă-sa se depărta cătrăcasă.
Când veniră smeiî acasă dela venătore, o aflară
m6rtă şi mult timp o plânseră şi o jeliră, ca pe o
soră a lor, în urmă-î făcură un coşciug de aur şi-o
aşe4ară într'un verf de paltin, casă o legene ventul
şi să o va4ă pământenii, şi să se mire de inima
cea îndrăcită a mamei sale. Şi totă 4iua o legănau
vânturile ca şi pe frun4ele paltinului, şi lumea o
c n
vedea şi lumea se minuna 4 i © d , că o fată aşa
frumdsă nicî sdrele doră n'a ve4ut; alţiî iarăşi îşi
făceau cruce şi 4iceau: feresce, Domne de mintea
slabă; mamonul a pus pe mama aceea să-şî omore
copila, şi apoî ce copilă? Vaî minte femeească, fu­
dulie^ şi nebunie femeească, 6re când ţi-î veni în orî?
în altă 4i er' eşi femeea cea sumeţă, ucigaşa
copilului seu, în calea soreluî şi-1 întrebă:
1
„Sore luminat,
Spune-mi tu curat
Şi adevărat,
VSdut'aî orî ba
în cărarea ta
O faţă frumosă
Şi de drăgăstosă,
Faţă ca a mea?"
s e : ei
Iar' sorele 4 i ??Pi dinaintea mea, nebună,
pieî blăstămată netrebnică şi prăpădita lumeî, multe
nebune şi prăpădite am vecjut în lume, dar' sdţă
ţie nu ţi-aşî găsi, să umblu şi n6ptea nu numai
a
c|iu > după — a firea mea. Netrebnica netrebnici­
lor, să-şî 6m6re, ea fiica, căcî se făcuse maî fru­
moasă ca densa! Dar' nu sciaî tu hăbăucă, că Dum­
nezeu a vrut să fie tinerii maî frumoşi decât bă­
trânii, iar' bătrânii să fie maî cu minte decât ti-
nerit! Tuneghidbăînsă, voişî a răsturna chiar şi voia
u
luî Dr4eu sfântul, care te-a şi bate pentru faptei e tale!
Mergând vestea în tdte părţile de asta întâm­
plare, au4i şi feciorul împăratului, care şi grăbi
cătră acel loc şi se rugă de smeî sa'l lase să o co-
bdre jos de acolo. După multă rugare să învoiră
smeiî, şi feciorul împăratului scoborî fata din pal­
tin şi să jucă cu ea mdrtă ca şi când ar fi fost
vie. Din întâmplare, D-4eu scie cum, o-a lovit după
cap, şi îndată i-a sărit un măr din grumaz şi-a în­
viat fata. Vă puteţi închipui bucuria smeilor şî-a
feciorului de împărat; toţi o sărutau de tdte păr­
ţile. Apoi o luă feciorul de împărat şi-o duse la
el acasă, în palatul împărătesc unde s'a şi cununat
cu eaşi-afăcut onuntămare, cum numai împăraţii şciu
face, şi — de n'aîi murit şi astă4i trăesc. Lumea 4ice
că mumă-sa a nebunit de supărare, când a au4it că
fata eî s'a făcut împărătesă. Eu însă 4ic, că a foştii
resplataluî D-4eu pentru inima cea rea a mamei.
Aurită şi scrisă în Bouţaritî, lângă porta de fier, dincolo de
muntele Marmore.

Ioaneş Mesariul.
A fost odată ce-a fost, că de n'ar fi fost, nu
s'ar pomeni; aşadară a fost într'un oraş un mesar,
şi era atât de sărac, de nu-I ardea. nici focul în
vatră, fiind că nu avea lemne să pună pe el; lem­
ne de lucru încă nu avea. Altcum era meşter har-
- 8—

nic, banii câţi îî căpeta pentru lucru îî eraunuma;


bunî şi nu chiar destuî, pentru vinars, ca nu er^
gingaş, bea vinarsul şi pe nespălate ca şi pe mân­
cate, noptea ca şi dma şi ierna ca şi vara. Muierea
luî se tot gândi cum ş'ar pute desveţa bărbatul dşla
beutul cel fără cumpet, cum Tar pute aduce la brazdă
bună, să-şî facă şi eî niţică stare. în urmă-î plesndsce
eî ceva prin minte: „în pădure, cugetă ea, lemne
ar ave destule pentru lucru, şi ce-î maî frumos, nu
e nicî o crîşmă, acolo nu ar ave de unde să maî
bea, acolo e de noî!"Decî se puse şiîntr'o bună di-
mineţă începe cam cu binişorul, sciţî, cum sciii mu­
ierile câte-odată:
— Bărbate, dragul meu, sciî tu ce am gândit eu. ?
Dar' bărbatul, ca mulţî bărbaţi, îî respunde
scurt şi îndesat: „Sciii, dacă mi-î spune!"
— Apoî aă-ţî spun dară: M'am gândit că de
noi ar fi maî bine în pădure, decât la oraş, că vecjî
tu, aicî t6tă lumea cumperă lemne, şi vedî tu, îs
foc de scumpe, apoî nici bani nu prea avem să dăm
pe câte t6te, cu deosebire de lemne o ducem chiar
reu, maî ales tu cu măestria ta, ai lipsă de lemne
forte multe!
— Bine (\ici, tu muiere; acolo ar fi de noî, lemne
destule pentru lucru, eu aş tot lucra, er' tu aî as­
culta cum cântă cucul Şi încă ceva, nu maî
vedea beat vecî pururea vecînică!
Se hotăresc omenii noştri şi merg la pădure,
'şî fac casă, şi bărbatul începe a lucra. Şi lucră el,
maî una, maî alta, pană odată c\ice nevestei: „N6
muiere, lucrurile câte le am gata trebue să le du­
cem la terg să le vindem; eu merg decî cu ele la
oraş, tu remâî acasă să nu ne fure cineva ce avem
prin casă."
Şi merge mesariul nostru la terg, şi vinde lu­
crurile t6te pe bani rotund^, dar' vedeţi D-v6stră
cum e banul rotund, se tot duce d'a dura; din
- 9—

mâna mesaruluî ajunseră unul după altul a uneî


crîşmăriţe, pană remâne mesarul mort de beat, şi
numaî cu patru bănuţi în pungă. Ast-fel merge el
acasă. Vedend muierea că bărbatu-seti tot el a re-
mas, de îndreptare nici vorbă; începe a se văieta că
ea numaî remâne în pădure, că m6re de frică şi urît.
Audind mesariul de una ca asta, îî plesnesce
ceva prin minte: „Tu muiere, eu nu sciu ce e frica
şi urîtul, trebuie deci să merg în lume, ddră voi în-
veţa şi eu ce e frica şi urîtul. Audji dară muiere, eu
merg, sănetate bună!" — La ast-fel de omeni nuli grea
plecarea; când gândesc — îndată pornesc. Aşa făcu şi
Ioaneş, plecă d'acasă ca 'ntr'o glumă, ca să nu maî vină
învecî,er muierea îîmuri la o septemânăde necaz.
în calea lui nimeresce Ioaneş într'un oraş şi
întră la o crîşmă, că merinde nu-şî pusese, p6te că nici nu
avuse de unde, orî doră numaî ca săfie maî uşor
de cale.
— Bună diua, jupânesă!
— Sănetate bună ! hal de şedl! şi ian ve­
deţi D-vostră cum maî schimbă dmeniî vorba, pană
într'un târdm mesariul Ioaneş poftesce mâncare şi
beutură tot în ales. Crîşmăresa voidsă că o să se
încarce de parale dela Ioaneş, începu a-î aduce tot
fripturi şi plăcinte şi vin roşu, de şi un împerat
s'ar fi îndestulit. Şi mancă Ioaneş boeresce şi după
ce se satură bine (\ise crîşmăriţeî un — bogda proste!
Dar'mâncările celebune şibeuturile celealesenusScum-
perăpe gospodi pomilui,şidrept aceea nicînu se pot vin­
de pe bogda proste; crîşmăriţa cere bani, cjicend că de
nu-îdăbanî—eaîî valua hainele! Dar' Ioaneşnuscia ce-î
frica şi urîtul, el se întornă într'un picior în mijlo­
cul casei, flueră una în bătaie de joc, şi dice crîş­
măriţeî; „Audî, leliţă dragă, pe mine nu me vel
desbrăca în veci, eii sum Ioaneş mesariuL bani am
patru bănuţi, de gândesc! că ţi-s destul pentru mâncare
şi beutură — bine, de nu — du-me la împeratul,
- 10 -

eti numai pe el'1 cunosc mai mare." Crîşmăriţa-1 şi


duse înaintea împăratului pârându-1 că a mâncat şi
a băut şi acum nu voesce a plăti.
— De ce nu plătesc! socâta? întrebă împăratul.
— Dar' cu ce s'o- plătesc ? răspunde Ioaneş.
— Cu bani.
— Dar' eu. nu am decât patru bănuţi, şi jupâ-
e
nesa 4 i ° °â-î trebuesc maî mulţî, adecă tocmaî
aţâţa câţî nu am eu!
— Apoî cum. putuşî tu cere mâncare şi băutu­
ră, dacă aî sciut că nu aî bani?
— Forte lesne, am fost fiamend, domnia-eî mi-a
dat şi eu am mâncat; mâncând mi-a venit sete şi
domnia-eî mi-a dat şi vin de am băut; domnia-eî
mi-a dat, că avea de unde; acum cere — ce eu nu-î
pot da, căcî nu am de unde; domnia-eî numaî ace­
ea mi-a dat, ce a avut!
— Şi cine eştî tu de vorbeşcî aşa! — întrebă
împăratul.
— Eu. sum Ioaneş măsariul, am plecat de
să învăţ ce e frica şi urîtul.
— Şi tu nu sciî ce e frica şi urîtul?
— Nu!
— F6rte bine, dacă vreaî să sciî ce e frica şi
urîtul veî merge d'aci cale de două cesurî, acolo
am o cetate, orî câte cătane trimet, tote mi
le face, nu sciii cine, stan de pietră, dacă veî şede
în cetatea aceea singur o nbpte întregă, apoî-ţî
dau ce veî cere.
— Merg bucuros, înălţate împărate, numaî să-
mî daî cărţî de joc, mâncare şi băutură, două sca­
une şi-o masă, şi-un drot (sîrmă).
Tote i le dete împăratul, şi merse Ioaneş la
cetatea aceea şi întră înlăuntru şi-şî aşedă masa şi
scaunele, îşî puse mâncare şi băutură pe masă şi
haî la traî bun; tot mânca şi bea şi cânta,
şi — ca să nu-1 prindă somnul, să juca singur în
— 11 -

cărţi. Când colo, cam când încep cocoşiî a cânta


de inedul nopţii începu a se audi un sgomot prost
prin podul cetăţii, dar' Ioaneş nu se spăriă, ci
cânta fără grijă ca şi când nu s'ar fi audit nimica,
şi striga singur: mancă Ioaneş, bea Ioaneş, cântă
Ioaneş, nu te teme Ioaneş! Dar' în pod era o zînă
(velvă); ea era aceea, carea prefăcuse în pietrătote
cătanele împăratului; aceea lăsă maî întâi un pi­
cior să cadă din pod jos la Ioaneş. Acesta cum-1
vedu, în loc să aibă ceva frică, să se sparie cum
am dice, clătină din cap şi dise zîmbind: „Hm, bi-
ne-î, bine, grijesce numaî că ce vei strica, tu vei şi
plăti, eu nu plătesc pentru nime, că n'am bani!"
După aceea slobodi zîna alt picior. Ioaneş eră-î
spuse: „Griji, că tu plăteşcî, ce strici!"
După aceea îşî slobocji. zîna întreg corpul prin
pod în jos şi în urmă capul. Ioaneş însă nu perdu
curajul, legă întreg corpul zîneî cu drotul primit
dela împeratul, şi puse apoî zîna pe scaun lângă ma­
să dicend: „Vedî aşa, o să am cu cine-mi petrece,
ce să şed eu singur ca ursul în bârlbgă!" Apoî o
îmbiă să mănânce şi să bea cu el; ea însă nu se
învoi; atunci Ioaneş îi trase o drăguţă de palmă
încât îndată învie, din mortă ce se făcuse. Apoî
iar' o îmbiă Ioaneş cu mâncare dar' ea nu primi
ci-î <\ise să ia cheile de pe părete.
— Eu seiau. cheile ? —răspunse Ioaneş, nici odată!
Nu de aceea m'a trimes pe mine împeratul, ca să
1
stric câte ceva pe-aci, ci să grijesc ca nici alţii s ă
nu strice! Văcţend zîna că Ioaneş nu o ascultă, luă
ea cheile şi <\ise cătră Ioaneş să o urmeze. Ioaneş
nu se îmbie mult, şi merse fără frică după zînă pană
în pivniţă. Acolo era o grămadă mare de bani de
aramă. „Ia-ţî, îi dice zîna, ia-ţî câţi vei voi şi te du
unde voiesci!" dar' el nu voi să ia nici un bănuţ
răii, dicend: P mine nu m'a trimes împeratul să
n e

stric, ci să grijescl" Intraltă pivniţă erau nu maî


- 12 -

banî de argint, taleri şi husoşî (sfanţi) ca laptele de fru­


moşi. „Ia-ţî de aci banî, cât chipzueşcî că veî pute
duce!" disezîna, dar' Ioaneş nu primi nicî unul du­
când: „Pe mine nu m'a trimes împăratul să stric, ci
să grijesc p'aicî! De-aciîntrară în pivniţa a treia; domne
ce frumseţe maî era aci! Era să cadă jos Ioaneş,
când vedu atâta bunătate: aur preste aur, galbinî
mândri, noî, de par'că la sore te poţi uita o leacă,
dar' la eî (ba) de loc; apoî adimanturî şi petrii
scumpe şi tote comorile împăraţilor din lume. Ioaneş
gândeai că tot cu de-acelea au. umblat, aşa se făcu
a nu-î păsa de ele.
Iar' începu zîna a-1 îmbia să-şî ia cât va voi el,
dar' el nu se atinse de comori, ci grăi cu dispreţ:
„Nu am venit eii aci să stric ceva, ci sa grijesc!"
Atunci începură a cânta cocoşiî de dmă, şi zîna cădu
jos mortă, apoî se făcu nevădută. Ioaneş merse iar'
în casă, maî bău un pahar de vin şi se culcă cu capul
pe masă. In minutul acela s'au despetrificat t6te că-
tanele şi începură a-şîface exerciţiile chiar caşi în minu­
tul, când se petrificaseră. Şi ele stătuseră petrificate
vre-o treî-sute de anî unele, altele maî puţin, dar'
altele şi maî mult.
O cătană, care era strajă la uşa împăratului, a
audit ia cetatea cea pustiită un sgomot, ca şi când
multe regimente ar face acolo exerciţiu, şi merse
la împeratul, şi sculându-1 îl dke:
— înălţate împărate, la cetatea cea părăsită
să aude mare sgomot, par'că t6te regimentele din
lume fac exerciţii, aşa bat tobele, suflă trîmbiţile, ba
şi puşcăturî am aucjit;
împăratul nu voi să credă, ci-î dete o drăguţă
de palmă şi-1 împinse pe uşă afară.
îndată după aceea întră o altă strajă la împă­
ratul şi-î spuse că sgomot mare să aude la cetatea
cea părăsită; dar' împăratul plăti cu banî mărunţi
şi pe acesta, ca şi pe cel de întăî.
- 13 -

După aceea maî veni un păzitor şi spuse îm­


păratului lămurit:
— înălţate împărate! fă cu mine ce-î vrea dar'
eti-ţî spun verde că rău. făcuşi că pălmuişl pe orta­
cii mei; eî de bună semă aii audit sunet de tobe
şi exerciţiu la cetatea cea părăsită, că şi eu. l'am
audit, şi rog pe înălţatul împărat să vie cu noi să
vadă ce lucru pdte să fie!
împeratul să sculă cam a lene şi destul de mâ­
nios că i-au speriat somnul cu ast-fel de minciuni,
căscă una mare, să scarpină în cefă, se întinse odată
de-î pârăiră t6te 6sele, apoî să îmbracă şi merse cu
hinteul (trăsura)la curteaceapărăsită.Dar'soldaţiI,adecă
cătanele din cetatea cea părăsită nu voiră a-1 primi,
căci el să mântuiaii cu aceea: „avem noî împărat
aici în cetate, acum d6rme, dar' îndată o să să sc6le!"
Numaî cu mare greutate putu împăratul străbate
pană în cetate. Acolo află pe Ioaneş mesariul dor­
mind cu capul pe masă, de obosit ce era după munca
de nâpte.
Să minună însă tare împăratul când vădu că-
tane, ce fuseră petrificate înainte cu treî-sute de anî,
acum fâcend exerciţiul. Şi dacă să -sculă Ioaneş me­
sariul, merse împăratul şi-î lăudă vitejia şi curajul,
îmbiindu-1 cu fata şi cu jumătate din împărăţie.
Dar' Ioaneş nu primi nimic dicend că el nu se va
însura, ba nici nu va sta locului, ci va tot umbla
în lume pană va afla ce-î frica şi urîtul.
Şi s'a luat Ioaneş la drum, şi du-te, du-te, pa­
nă eşi afară din lumea albă şi ajunse în pădurea
cea mare din lumea negră. în pădure încă nu să
opri, ci o luă d'alungul şi tdtă o calcă pană ajunse
la o căsuţă, apoî întră 'n lăuntru şi se puse la foc.
Nu aşteptă însă mult în lăuntru, şi-î să ivi un bivol
mic, care, cu cât să apropia de el să tot măria şi
ţipa atât de urît încât era să asurdiască pe bietul
Ioaneş; de bivolul acesta s'a spăriat şi-â tulit'o la fugă
văetându-se: „Vaî de mine, mor de frică şi de urît!"
Dar' bivolul acela era dracul, care-1 alunga din dă-
răpt, lovindu-1 cu o lopată în dos.
Bietul Ioaneş a tot fugit pană la curtea împă­
ratului ; i-a luat apoi fata şi a căpătat jumătate din
împărăţie şi după mortea împăratului rămase împă­
rat după cum e data. D e multe ori-1 întrebă împe-
rătesa de ce nu a luat-o numai decât, după ce a
făcut vitejia aceea, în cetatea cea părăsită, dar' el
tot-deuna îî cjicea: „De nu mă lovia dracul cu lopa­
ta în dos, şi adî eram neînsurat!" Şi de-atuncî a
rămas decala: „ V a tot umbla şi cela de colo pană
colo, şi numaî odată la lovi dracul cu lopata 'n dos,
apoî grija mea-î de nu să va însura!" Şi mă suil
pe-o şea şi v'o spusei aşa, şeua p6te fu cam rugi-
nosă, dar' şi povestea mea cam mincinosă!. . . .
Poveste audită şi scrisă în Bouţarul inferior.

Stan Bolovan.
Dice că era odată un om, om cu stare şi cu
socotelă, după cum să maî află şi astădî câte unul
ici colea, el 'şî avea vituţiele sale, moşiora sa, că­
suţa sa, cu un cuvent avea ce-î trebuia. Un năcaz
însă avea şi el ca toţî 6meniî, că bag semă, om
fără nicî un năcaz şi iarnă fără frig. nu se pote.
Necazul şi supărarea luî era aceea, căn'avea copii.
Şi să ruga bietul om cji şi nopte, să ruga în cote
şi înghenunchî să-î dăruiască D-4eu copil, dar' în
zadar, că tot nu-î să împlinea rugarea. Era cât
pre aci să pierdă şi nădejdea, ba-şî făcuse şi cântec:
„Domne, Domne!
Mult dîc domne,
- 15 -

D-deu gândeseî, că dorme


Cu capul pe mănăstire
Că de mine n'are soire."

Odată, cum mergea el gândindu-se la bucuria


omenilorcu copii, şi la nefericirea luî, seîntâlnesce
cu D-deu. şi cu St. Petru.
— Dar' unde mergi meî omule? '1 întrebă D-4eu.
— O, D6mne! Me duc să me prăpădesc de
necaz — respunse omul.
— Şi ce necaz aî omule? Spune-mî ce dorescî?
cacî eu 'ţî pot împlini ori ce poftă a ta. Ce-aî vrea
ca să aî?
— Copil Domne! Copil aş vrea să am!
— Şi ce aî maî vrea să aî? Iar' Stan, căaşa-î
era numele, respunse şi-a doua 6ră că copil ar vrea
să aibă.
— Te maî întreb odată omule, — dise D-4eu:
— Ce-aî maî vrea tu să aî? iar' Stan respunse
şi a treia oră că copiî ar vrea eă aibă.
s e
— Bine, 4 i D-4eu, copiî să aî după cum aî
cerut tu. Şi se duse Stan acasă; adecă ce să ve4î?
şi casa şi curtea, îî era plină de copiî; nicî maî
mulţi nicî maî puţini decât o sută de copil află el
e a u
acasă, carî toţî îî 4 i ° tată şi-î .cereau de mân­
care. Acum dă-le Stane de mâncare dacă aî de
unde! Se puse omul meu pe gânduri: cu ce să
hrănescă atâta amar de copil? Vându tot ce avu
pe lângă casă şi cumperă tot fărină, apoî se duse
în lume să le câştige hrană.
Mergând el prin acesta sâcretă de lume mare,
ajunse sera la o stână, lângă o pădure mare. In
staur erau câteva miî de oî, iar' în comarnic vre-o
12 pecurarî, unul maî lat în spate decât celălalt.
s e
Bună sera feciori — 4 i Stan intrând în co­
marnic.
— Să fiî sănătos bade, răspunseră ciobanii, apoî
îî puseră scăuneciu, să şedă, ca la om strein, şi în-
- 16 -

cep ură a vorbi mai de una, maî de alta, pană Stan


le spune că el a luat lumea în cap să câştige mân­
care la ceî o sută de copiî. Pecurariî încă-î po­
vestiră că lor le merge bine, că oile au păşune des­
tulă, dar' s'a înveţat un trăsnit de smeu şi în totă
noptea fură câte treî oî. — Oh, 4ice Stan, şi voî nu
vg puteţi apăra de el?
— Nu respunseră pecurariî.
— Haidaţî să ne tocmim; ce-mi daţî să ve
mântuesc de el?
Şi se tocmiră să-î 'dea a treia parte din t6te
oile, dacă va fi harnic să alunge pe smeu dela turmă.
Acum se puse Stan la pândă în staur în mij­
locul oilor, de bună semă după ce cinară un bal-
moş pecurăresc. Colo cătră mie4ul nopţii veni smeul
şi dă să între în staur, dar' Stan îî strigă restit:
— Maî încet, me! ce vrei să facî? dară forui-
s e :
tul de smeu rîse cu hohot şi 4 i „Cine eştî tu,
care vreî să me opresc! să nu întru în staur?"*)
Eu sunt Stan Bolovan, care mănânc petri şi
carne de smeu, dar' tu cine eştî? Eii sunt smeul,
dar' decă tu 4icî că mănâncî petrii şi carne de smeu,
hal să ne cercăm puterile.
— Nu-mî pasă, 4ice Stan, să vedem dară care
din noî va pute storce apă din petră?
Şi apucă smeul un bolovan mare şi tot îl sfarmă
în mână, dar' nu eşi pic de apă din el; atunci a-
pacă Stan unbruş de caş ce-1 avea în traistă şi cum-1
strânge începe aî curge zerul printre degete. Nd ve4î
smeule, aşa să facî tu dacă eştî tare! Iar' smeul
respunse: „Cunosc că eştî maî tare decât mine ; dar'
sciî ce ? haî la noi slugă, că mama de multă vreme
tot cercă, doră va afla o slugă tare ca tine."
— E bine, 4ise Stan, şi ce simbrie îmîveî da peunan ?

*) Pe la Reteag dic staur şi nu staul, la ocolul acel încungiurat


cu lese ori cu gard, unde stau oile; — er comarnic dic la alcătuela aceea
în care şade personagiul stânei: baciu, pecurariî etc. — I. P. B .
- 17 -

— Eu, răspunse smeul, îţî dau o desagă de


bani de aur.
Târgul fu gata. Stan întră în comarnic la pă­
curari şi le spuse că de smeîi i-a mântuit pe vecie,
dar' eî să facă bine şi să dacă partea lui de oî la
el acasă, să nu-I m6ră copiii de fdme, că el a în-
trat în slujba smeuluî pe un an de dile. Păcurarii
să legară că-i vor duce oile acasă pană într'una,
ceea-ce şi făcură, că vedeau cu cine are de lucru,
iar' Stan mei se cu smeul acasă. Pe atunci anul era
de trei dile.
Când. ajunseră acasă aflară pe mama smeuluî
cu trei căldări cu apă fierbinte ca să opărescă oile
ce le va aduce smeul. După ce întrară în casă
spuse smeul bătrânei numaî la ureche ca să nu
maî tragă nădejde de oî, că acum fu Stan Bolovan
la stână, care e aşa de tare de scote apă din petră.
Şi cine e acela, Stan Bolovan? întrebă smedica.
Iată? l'am băgat slugă pe un an, aci e. Bine <\iae
smedica, bine, să vă cercaţi puterile să văd care
sunteţi mal tari?
Şi se apucă smeul, şi-şî aruncă buzduganul cel
de 99 de măjî cale de-o poştă. Apoî dise cătră
Stan: „Nd Stane, haidaţî după buzdugan, şi să ve­
dem tu pană unde-1 vei putea arunca?"
— Să cercăm dise Stan, dar'să ne luăm merinde
baremî pe trei dile, că eu vreaii să-ţi arăt ce pot!
Şi-şî luară merinde şi să puseră la drum şi du-te,
du-te pană deteră de buzdugan. Acolo Stan nu
maî putea de obosit, deci se puse să şedă pe buz­
dugan. ,Dar' ce faci Stane, întrebă smeul, nu
;

maî dai?"
— Ba dau îndată, răspunse Stan, numaî aştept
o lecă pană ce trece luna să n'o nimeresc cumva s'o
stric, orî să-ţi rămână buzduganul pe acolo, că chiar
în lună am un frate faur, de ţi-1 prinde sciii că nu-1
mai vedî.
IV 2
- 18 -
c e
— Ba, d i smeul, decât să faci atâta pagubă,
maî bine lasă că daii eii şi pentru tine.
Cum vreai, dise Stan, iar' smeul luă buzduga­
e r a
nul şi-1 aruncă înderăpt acasă. — O di trecută.
Sera spuse smeul mameî sale t6tă întâmplarea
şi să mirară grozav de puterea luî Stan cea mare.
A doua 4i îi mână smedica după apă. Fie­
care luară câte o piele mare de bivol cusută ca
burduful, că în de acelea aduceau apă, alte vase
n'aveau. Când ajunse la fântână, smeul umplu peile
amândouă cu apă şi dă să plece. Dar' Stan 4ise:
„ H o ! h o ! cine se care atâta apă în tdte filele ? Dacă-ţî
sunt slugă, voî să te slujesc pe dreptate." Şi scdse
Stan cuţitul din şerpar şi începu a brezda locul
în giurul fântânei. „Ce facî, bre?" întreba smeul.
— Ce să fac, 4ice Stan, voî să duc tdtă fân­
tâna odată!
— Ba lasă-te, (\iae smeul, mai bine duc eu şi
burduful teii, numai nu strica fântâna că o avem
dela moşî-stremoşl.
e
— Cum voesci, 4 i ° Stan, numaî să nu <\icî
că nu te slujesc pe dreptate.
Două 4ile trecură. Sera iar' povesti smeul mameî
sale de tdtă întâmplarea, şi se mirară amândoi de
puterea luî Stan.
A treia 4* îi trimise smedica după lemne, după
ce ajunseră la pădure, smeul rupse un copacii! din
rădăcină şi dă să plece cătră casă. Stan însă tot
lega la viţe de curpen una de alta să facă — drag^
ddmne — funie din ele şi să facă nu sciu ce lucru
mare cu ele.
— Ce faci Stane? întrebă smeul.
— Ce să fac, răspunse Stan, ddră numaî n'am
nebunit să merg cu vrescurî acasă, ca Ţiganii, eii
vreu să duc cu o cale tdtă pădurea acasă să nu
4icî că nu-s slugă pe dreptate!
— Ba, 4ice smeul, una ca aceea n'o fi, să scoţi tu
- 19 -

din pământ asta dragă de pădure tdtă odată, maî


bine duc eu şi pentru tine un copaciu!
— Cum vreai, dice Stan, numaî să nu (\icî că
nu te-am slujit pe dreptate!
Şi luă smeul încă un copaciu în spate şi mer­
gea gâfâind cătrăcasă, iar' Stan înderSptul luî mer­
gea duhănind ca un domn. — Treî dile trecură, a-
nul era împlinit. — Veni rîndul să-î dea o desagă
de galbinî. După cină însă dise smedica cătră smeu:
„Me, de noî nu va fi bine, de scapă din casa nds-
tră cu <^.ile Stan, mergî la nopte, când ddrme, şi-1
lovesce cu buzduganul chiar înfrunte, auditu-m'aî? chiar
înfrunte,săpiară,căşide-atâţabanîce-îdăm'mî(parerău,
dar' maî reu 'mîpare de voî sci căscapă sănetos din casa
mea, c'atuncî nu maî cutezăm a eşi de-aci de frica luî."
Stan ascultase la uşă, dar' nu sS înspăimântă
sciindcă smeul e prost ca medul nopţiî. Deci mer­
se în casa luî şi culcă în pat un butuc mare de
lemn, apoî după ce-1 acoperi bine cu ţolul se băgă
sub pat. Colo cătră meciul nopţiî vine smeul şi da
de vre-o câteva orî cu sabia în butuc, credând că
s'a văieta de durere, apoi maî în urmă dete cât putu
de tare cu buzduganul şi merse voios la muma-sa.
— Nd, da omorîtu-l'al ?
— L'am şters dintre cel vil, răspunse smeul.
Adecă dimineţa spre mirarea lor, Stan se scd-
lă întindându-să şi căscând o gură de gândial că
vrea să-î sdrbă.
— Dar' cum te hodinişi astă nopte Stane? în­
trebă smedica.
— Mulţam de întrebare, stăpână, bine, numai
cât am visat ca şi când m'ar fi muşcat nescarî pu­
reci şi par'că preste frunte mi-a trecut un şdrece.
Şi nu se puteau destul mira de tăria luî, deci
dise smedica:
— Te-al purtat bine, fătul meă Stane, ţi-aî îm­
plinit anul fdrte omenesce, acum aci-ţl e simbria, o
2*
- 20 -

desagă de galbinî, poţi merge acasă şi să-î folosescî


în pace.
Dar' Stan bine vedea că smeul cu mumă-sa îî
duc frica, decî $ise hotărît:
— Eu gândiam că barem doî-treî anî să slujesc
la voî să am cu ce merge acasă la copilaşî, numaî cu
atâta agonisită ce voî sci eu face cu o sută de co­
piî ? băgaţi-mă slugă baremî pe un an încă.
Dar' smeul cu mumă-sa atâta frică sciau. de
Stan, încât se hotărîră a-î da şi două şi treî părechî
de desagi cu galbinî, numaî să se vedă scăpaţî de
el; decî dise smeul: „Stane,ţî dăm două părechî de
desagî pline cu galbinî, numaî mergî şi ne lasă 'n
s e
pace." Dar' Stan nu se 'nvoi.— „Audî Stane, d j
sme6ica, îtî dăm treî părecî de desagî plinî cu gal­
binî, numaî fiî bun du-te şi ne lasă 'n pace, că nu
maî avem lipsă de slugă."
Stan se cugetă puţin apoî dice:
— Fie, dacă-mî daţi treî părechî de desagî plinî
plinuţî cu galbinî de aur, atunci plec, dar' să mi-î
şi ducă smeul pana la mine acasă. Şi se învoiră.
Smeul luă treî părechî de desagî plinî cu galbinî în
spate şi merse după Stan. Dar' smeul aşa greii su­
fla de greutatea poverii încât: când sufla, Stan mer­
gea fuga înainte ca suflat de-un vent pogan, când
trăgea smeul răsuflarea, Stan iar' venia îndărăpt tras
de răsuflarea luî. Tot merge smeul şi tace mult timp,
dar' odată nu să p6te răbda se nu întrebe pe Stan:
— De ce fugî tot înainte şi viî iar' îndărăpt?
Iar' Stan respunse:
— Se pot aşî sbura pană acasă, dar' văd că nu te
poţî ţine de mine, şi-mî vine să mă întorc la tine
şi numaî una să-ţi dau cu pumnul în frunte să te învăţ
cum aî de mers pe drum, când eşti cu mine pe cale.
Smeul tremura şi mergea după Stan.
Când erau aprope de casa luî Stan, eşiră toţî
copiiî în calea lor sbierând de fdme.
- 21 -

— Ce 4i° copiii aceia? întrebă smeul pe Stan.


— Iată, respunse Stan, copilării de-a lor, 4*°
c'ar mânca carne de smeu: Atunci smeul aruncă
desagii jos şi du-te copile!
Ce-o fi spus la mumă-sa nu maî sciii, atâta sciii
că din minuta aceea copiii luî Stan nu se maî văetau.
de fome. Mulţî din eî vor fi murit de atuncî, că
d6r e demult, dar' carî n'au murit încă, aceia şi
a4î trăesc.
Audită dela un păcurar din Reteag şi scrisă în Deva ca
pedagog.

Norocul şi mintea.
într'o pădure mare s'au. întâlnit odată doî 6-
menî, unul mergea cătră răsărit şi celălalt cătră
sfinţit; se prinseră la vorbă:
u a e
— Bună 4 i vere! 4 i ° unul.
e
— Să fii sănătos, 4 i ° celălalt, dar' de unde şi
pană unde?
„Viu din luni8
Făcend tot trebi bune,
Şi mS duc în lume
Să fac tot trebî bune;"
4ice cu îngâmfare unul dintre omeniî ceî doî: „Dar'
cine eştî tu şi unde mergî şi de unde vil!"
— Eu, răspunde celălalt, sunt mintea, umblu
prin lumea asta sucită şi direg ce strică blăstăma-
tul de noroc.
— Cum poţî vorbi tu aşa, că evi sunt norocul?
— Mă gândeam, că tu veî fi, că eştî pre în­
gâmfat.
— Şi de ce să nu fiu îngâmfat? întrebă no-
- 22 -

rocul, de ce să nu fiu fudul şi sumeţ? Aii nu eii


fac tot ce-î bun în lumea asta?
Bogăţiile cele mari cine le dă dmenilor? Nu
norocul ? Muierile cele frumdse cine le dă dmenilor ?
Nu norocul? Rangurile şi domniile cine le îm­
parte? Nu norocul? Decă tdte acestea le face no­
rocul, trebue să fiii fudul, că eii sunt norocul!
— Aşa, aşa grăi mintea clătind din cap: tu
faci bogat pe câte-un nemernic, care apoî subjugă
şi chinuesce mulţime de dmenî, pană ajung eu la
el de-1 maî mustru puţin; dar' orbit de bogăţie nu
m'ascultă maî nicî odată; tu ridicî la domnie pe
câte-un tigru setos de sânge.... şi alte bazaconii maî
faci, apoî dicî că fericescî lumea; vai de lume ar
fi, decă ar fi lăsată numaî pe mâna ta! De n'aş
merge eii tot în urma ta, câţi dmenî sunt atinşi
de mâna ta, toţi ar turba orî ar nebuni, numaî eii
mai ţîn câte pe unul în freii; apoî afară de aceea
să nu crecjî tu că fără mine poţi îmbogăţi nicî ba­
rem! pe cineva, necum ferici!
— Nu?
— Nu!
— Ha! să ne remaşim!
— Haî!
Şi se iau amendoî pe drum înainte pană ajung
la marginea pădureî; acolo daii de-un om, care a-
duna nesce uscături să-şî ducă de foc.
— Să me laşî pe mine să me'nţeleg cu omul
acela, dise norocul fudul.
— Bucuros, dice mintea, înţelege-te cât îţi place!
Şi prinde norocul la vorbă cu omul.
— Ce cauţi p'aicî me! omule?
— A m venit, bade, după vre-o doue lemne
de foc.
Unde-ţî este carul? Cu ce să le duci acasă?
— Sunt om serac, nu am car nicî cddă de vită
la casă; o să le duc în spate.
- 23 -

— H m ! di.se norocul, şi nu'ţî sunt prea grele


în spate de aicî pan'acasă?
— L e uşureză serăcia....
— Me omule, uite, aicî aî o pungă de banî,
mergi acasă, cumperăţî car şi boî, vacî şi oî, să aî
de dulce 'n casă şi să nu maî carî lemne 'n spate.
— D-c}.eu te ţină, (\ise bietul om serac şi plecă
voios pe cdstă la vale punând punga'n mâneca că-
meşeî.
Când a fost lângă sat dă de nesce ţîganî pes­
cuind într'o băltdcă. El, în loc să-şî ţînă drumul —
se băgă'n băltdcă şi prinde pescî cu ţîganiî. Şi stă
pană de cătră seră. Dar' când merge acasă cu câţîva
pescuţî, însă fără de pungă; căcî o scăpase 'n băl­
tdcă şi-atâta n'a maî aflat'o.
— Dar' tu ce viî aşa târdjtii din pădure, barem
adus'aî lemne?
Bărbatul spuse muiereî tdtă întâmplarea: cum
s'antălnit în pădure cu 2 dmenî; cum unul i-a dat
o pungă de banî; cum el venind cătră casă a ve-
4ut pe ţîganiî pescuind în băltdca de lângă sat şi
uitând de pungă s'a apucat şî-a pescuit şi el cu ţî­
ganiî, iar' punga a pierdut'o în băltdcă.
Au4ind muierea tote acestea era să se prăpă-
descă de superare şi începu la el: „Nerodule şi pră-
păditule, decă aî căpetat tu o pungă de banî nu
puteaî veni acasă să ne cumperăm vite de jug şi
hrană la copiî?!" Şi mi-ţi-1 sfădi şi mi-ţi-1 ocărî
numaî ca pre el, de gândeaî, că'n vecî nu s'or maî
împeca.
a r
A doua 4i i ' merse omul în pădure; norocul
cu mintea erau tot acolo. Cum vede norocul pe
om, mergând în pădure numaî cu securea, se mânie
de gândiaî, c'are să-1 prăpădescă cum s'a apropia
de el; dar' mintea-î 4ise, nu te înfuria nordce, maî
bine-ţî maî cercă odată norocul cu el, că să me
cre4î, el nu e vinovat.
- 24 -

„Cum deviî iar' numaî cu toporul la pădure?


unde-ţî sunt boii şi carul? ce-aî făcut cu baniî de
ierî? I-aî beut în crîşmă? Ce? Respunde!" <\ice no­
rocul înfuriat.
— Să fie cu iertăciune, moşule, 4ise bietul
om; mergând cătră casă cu punga în mâneca că-
meşeî, am ajuns pană la balta de lângă sat; acolo
nesce hăramurî de ţîganî pescuiau şi scoteau nesce
drăguţi de pescî de să tot mănânci din eî. A m lă-
comit şi eu, flămând cum eram, să-mi prind vre-un
pescuţ să mi-1 frig pe cărbuni decă ajung acasă.
Cum am umblat, cum nu, destul, că mi-am perdut
punga; de aceea venii iară, să duc uscături 'n spate.
c e
— Na! d i norocul, îţi maî dau o pungă de
banî, mergî şi-ţi cumperă boi şi car şi să nu te
mai ved cărând lemne în spate. Dar' ve4î şi mai
prăpădesce iar' banii.
Şi mulţămesce omul norocului şi merge tot cu
banii 'n mâneca cămeşii pană întră'n sat; acolo
înaintea birtului să băteau 2 dmenî beţi; el, nu
să-şî caute de cale, întră între eî să-i domolescă,
să-î împace. Şi unde mi se pun amândoi beţivii
pe el şi dăi! dăî! pănă-î sfârticară tdte hainele şi-1
bat ca merul. Scăpând ca printre pene, fuge ca
din puşcă oblu acasă, dar' punga ca'n palmă, nu-î
şi pace!
Muierea cum îl vede bătut şi sdrănţuit prinde
la el: „Aşa că tu'n loc să mergî 'n pădure, s'aducî
lemne, în loc să 'ncercî ddră vei da de omul cel
bun de ierî să te mal miluescă cu ceva, tu umbli
prin făgădaie, tu te baţi cu beţivii, prăpăditule, hă-
băucule, neghiobule...."
— Dar' taci muiere, că ddră din pădure vin,
iar' am căpetat o pungă de banî, dar' când veniam
cătră casă, am aflat pe verul Culiţă şi pe cumetrul
Pahon pricinuindu-se la birt şi-am voit să-î despart,
iar' eî eam beţi cum sunt, me bătură şi-mi sfârti-
- 25 -

cară cămeşa, apoî fugând cătră casă, ce maî sciu.


eu unde am pierdut punga?!
Nicî să fi turnat unsore pe foc par'că nu s'ar
fi bobotit maî tare, de cum s'a boţit muierea, când
a auc|it vorbele acestea.
în ceealaltă dimineţă iară plecă omul nostru
în pădure, firesce numaî cu toporul pe umer. Pană
nu plecă de-acasă, bătutu-i-a muierea perele cum să
sS p6rte de s'ar întâlni cu omul cel bun, cum să
sS rdge de iertare şi — de i-ar maî da ceva —
cum să vină sforă acasă.
Când îl vede norocul apropiindu-se de pădure
tot numaî cu toporul pe umer şi maî sdrenţos de
cât în celelalte dlle şi tot sgăriat, sta să-şî iasă din
piele. — 'Mî vine să-1 toc în cap, să-1 omor — cţice
norocul cătră minte — că încă atâta necaz nime nu
mi-a făcut ca mişelul acesta.
— Domoleşce-te, îî dice mintea, nu el e de vină,
ci eii; pană nu l'oî adia eu cu mâna, să-î daî tu
tdtă bogăţia lumiî acesteia şi tot nu va avea parte
de ea. Dacă chiar vreî să cunoscî puterea mea, dă-î
acum o sumă de banî cât de mică şi veî vedea, ce
spor va face cu ea, că o să-î sar într'ajutor.
Dar' norocul nu se p6te răbda să nu ocărască
pe bietul om, iar' în sfârşit îî dete iară-şî o pungă
s e :
de banî şi-î 4 i niaî daii odată, acum cumpe-
ră-ţî măcar şi strâng pe eî că nu-mî pasă, că de
treî orî te-am dăruit încât de-aveaî cap puteai
să te facî ca un grof."
s e :
— N d ! ve4î aşa 4 i mintea, de avea cap, tu
c a a :
par'că n'aî au4it 4 i l
Cap ar fi dar' minte nu-î,
Asta-I lucru dracului!
Şi adie mintea numaî c'un deget pe om şi 'n-
dată se cuminţi omul nostru, sărută mâna moşne­
gilor şi le mulţămi pentru darurî. Apoî o apucă lin
cătră casă ca omenii ceî cu minte.
- 26 -

După ce ajunse acasă, arătă nevestei punga plină


de bani, îî dădu să cumpere de-ale mâncării şi el
luă din bani trei sute numărate şi-î puse '-n şerpar,
să mergă la terg să cumpere car, boî şi-o vacă cu
lapte, iar' ceialalţî banî îî dedu muierii să-î pună
chiar pe fundul lădiî.
După ce mâncară eî împreună, după ce se schimbă
cu hainele cele maî bunişdre ce le-avea, plecă la
terg să cumpere boî, vacă cu lapte şi car. Când
plecă, îl învăţă muierea cum să le aducă: „bagă de
e
semă, 4 i ° muierea, cumpără şi jug, şi funiî la car,
boiî-î veî prinde'n jug,vaca veî lega-o 'n feleherţul din­
apoi, iar' tu veî şede pe feleherţul dinainte (ciaclău) şi-î
mânaboiî 'n cet să nu să obosescă, numai din când în când
îî striga la eî: ho bouren, cea surilă! apoî din când în când
te maî uită şi 'n dărăptulcaruluî la vacă; viţelul să-llegî
lung de grumazi cu-o funie, iar' celălalt capăt al fu-
niî-1 înfâşurî pe lângă grumazii vacii. Bagă bine de
semă, c'aşa fac gazdele/ Şi ascultă omul, apoî îşî
făcu treî sfinte cruci, (\ise un domne ajută şi plecă,
iar' a treia 4i întră 'n sat şă4end pe feleherţul unuî
car nou şi strigând: ho bouren cea surilă! de fele­
herţul din dărăpt a-1 carului era legată o vacă şi de
grumazii vacii un viţel ca de nouă săptămâni, vinea
adecă chiar precum îl povăţuise muierea. Părerea
de bine a muierii că o ascultat!
Iar 6meniî din sat să miraii de unde el, un
sărăntoc, avu aţâţa banî odată ? Ba să chiar ciudeau
c e a u :
şi 4 i de când a dat norocul de el, par'că
e şi mai cu minte!"
în sat era plin, că el are o mulţime de banî
scumpi. Decî, cine avea ceva lucru frumos de vîndut
numai la el mergea. El era însă om cu minte, nu
cumpăra tote nimicurile, ci numaî de ce avea nea­
părată^ trebuinţă.
într'o 4i el era la ogor, cu boii luî şi cu
plugul luî, copilul cel maî mărişor ca de 6 anî
- 27 -

mâna boiî la jug. Era chiar într'o Mercurî, par'că


amu ved, di de post. Acasă la muiere merg doî
ţîganî c'un peşce cât un copil de treî anî.
— Cumperă jupânesă peşcele acesta dela noî,
că e prea bun, noî nu ne'ndurăm să-1 mâncăm,
dă-ne ce ni-î da pe el şi să-1 mâncaţî săneoşî.
Muierea cumperă peşcele şi-1 spintecă să facă
mâncare din el. Adecă când-1 spintecă: Zupp! o pungă
cu banî din folele peşceluî.
Asta nu fu scump peşce, dise muierea şi puse
punga bine. După aceea nu trecu vreme de un
ces bun şi vine la ea o muiere betă c'o traistă de
făină: „ T u Măriucă, dă-mî doue groşiţe pe făina
asta, îî da-o la purceî orî la vacă, iară baba Todora
ş'ar stîmpăra inima c'o lecă de rachiu".
Nevasta, numaî să se vedă scăpată de Todora
cea beutore îî dădu doue groşiţe pe făină şi-o goli
în lăturariul porcilor. Adecă şi din făină huzdup!
o pungă cu banî.
Dacă veni bărbatul acasă îî spuse muierea totă
întâmplarea, iară el respunse:
„Pungile acelea ale mele aii fost şi-ale mele
sunt iară, că aşa aii fost hotărît, ceea ce-aii cădut
din peşce o pierdui în baltă colo pescuind, peşcele
a mâncat'o, ţîganul l'a prins, dar' D-CJGU. l'&'ndemnat
pe ţîgan să vină la noî cu peşcele, iar' pe tine să-1
cumperi; punga cea din făină—numaî aşa a putut
ajunge acolo: Când cercam să despart pe beţiviî
ceia la birt, eî 'mî sfîrticară cămeşa şi eii pierdu-î
punga; Tudora cea beţivă coboria treptele cu traista
cu făină pe umer, ea a aflat punga şi-a ascuns'o
în făină; betă fiind a uitat de ea; acum ne maî
având pe ce be, ţî-a vândut ţie punga cu făină cu tot
pe doue groşiţe; ieftină făină! Dar' punga a mea a fost
şi la mine a venit iară singură. Să mulţămim numaî
luî D-deu. de darurile cu care ni-aii învrednicit".
In scurtă vreme adunară loc maî mult decât
- 28 -

un grof, că deslegară pungile şi tot cumpărară şi


cumpărară, iar' dmeniî duceau:
P'acela sciii că la păscut un noroc; iar muie­
rile, ca maî sfătdse adăugau:
Norocul şi cu mintea vreu să-1 facă domn cu
puterea. Şi ele aveau dreptate!
Cine o scie maî departe, eu nu-1 opresc, spună-o,
că eu atâta o-am audit, câtă v'am spus-o.
Audită şi scrisă în Rodna-veche.

<g-es^>

Isteţa şi pace!
Dice c'a fost odată un împărat, gazdă nu ten-
dală, oile luî se vedeau şi se cunosceau dintre ale
altor botezaţi, boii luî eraii ceî maî frumoşi în tot
satul. Apoî maî departe avea ddră ţări întregi, că
ddră de aceea era el împerat: unele le moştenise
dela tatăl seii, altele le câştigase el vitejesce, că-î
plăcea bătăile. Dela mumă-sa îl rămase mult aur şi
argint şi adiamante, putea deci cu drept cuvent
4ice că-î bogat cumu-I data. Odată, hal drace că
el face un plug de aur şi merge să are cu el.
Arând pe cel hotar, iată vine la el un moşneg;
„Bun lucru, înălţate împărate!" —Moşnegul, dete
adecă bineţe. „Bun da scump moşiule", îi răspunde
împăratul, care nu pricepuse cum să cade pe bă­
trân; se vede că nu scia bine românesce, ce de
altcum nu-î mirare pentru împăraţi, că ddră şi eî
au numai un cap, iapoI într'un cap numaî, nu pot
nicî ei băga atâtea feluri de limbi, câte nemuri de
dmenî au în împărăţie! Deci împăratul, aşa mai
slăbuţ, cum pdte el sdrobi românesce, (\ise cătră
vîj (moşneg, se aude pe Someşiul mare): „Moşule,
- 29 -

ce gândescî că ar fi vrednic plugul acest de aur?"


(împeratul credea că vîjiul despre plug a dis: „bun
lucru") Dar' vîjiul îî respunse fără pic de gândire:
„înălţate împărate, de n'a ploua în luna luî Maiu,
nu-î vrednic nicî o cdjă de mălaiii!"
Cu acestea vorbe merse moşnegul maî departe.
împăratul se gândi mult la vorbele ţăranului
şi le află de adevărate, căcî gândise precum era
într'adevăr: „De nu va fi pldie în luna luî Maiu,
de bună semă că maî mult va fi vrednică o cdjă
de mălaiii decât plugul acesta, că din- el nu poţî
mânca, pe când cu coja'ţî alungî batăr' odată fdmea
cât de cât". Decî se pune împeratul şi vinde plu­
gul cel de aur şi cumpără o mdră chiar lângă casă,
că mdră n'avea pană într'aceea şi să gândi, ce să
maî împartă el bucatele cu alţiî pentru măcinat;
maî bine să capete el ceva dela mdră! Grândul
nicî n'a fost răii de altcum.
După-ce avea acum şi mdră, să gândesce să să
însdre, că era holteia cam stătut şi-acum şi-avea
cu ce-şî ţinea muierea, că ddră un împărat are ve­
nituri, nu ca noî, dar' şi cheltuelî îndoite şi îndecite
ca noî, fără îî aduce mdra câştig frumos.
Să pune decî şi începe a se cam uita printre
cele fete, să vadă care ar fi de el? Intr'acelea iar'
să întelnesce cu moşnegul cel dela arat.
— Bună vremea moşule!
— Bună să-ţî fie inima, înălţate împărate? Da
de unde şi pană unde?
— Caut ce n'am moşule.
— D'apoî să fie într'un cias bun şi cu noroc,
înălţate împărate, dar' te rog de una: nu te lacomi
la rang, la riem, la avere, la sburdălnicie; D-tale îţî
trebue o muiere isteţă, aşa-ţî caută una, care va fi
maî isteţă; nicî nu merge D-ta pe la ele, scrie nu­
maî cărţî în tote părţile, răvaşe în tote oraşe, că
vreaî să te însori şi veî lua de nevastă pe fata cea
- 30 -

maî isteţă şi maî cu minte, fie chiar şi dintre omenî


de jos, dintre plugari, apoî să văd eu decă nu ni­
meresc! bine!
— Bine moşule, dar' cum voî sci eu care-î
maî isteţă?
— O, Domne, înălţate împărate, scrie în tote
cărţile şi răvaşele aşa: că pe aceea o veî lua de
muiere, care va veni la palatul Mărieî tale maî în-
teiu, dar' cum? nicî călare nicî pe jos, nicî îmbră­
cată nicî desbrăcată, nicî pe drum nicî pe delăturî,
nicî cu cinste nicî fără cinste!
— Bine moşule, dar' p6te-să una ca asta?
— Şi de ce să nu se p6tă? bată-şî capul cine
vrea să fiă împărătesă!
Merge împeratul face cum l'a învăţat
moşul şi aşteptă în pace, vecjendu-şî de m6ră, de
moşie si de împărăţie.
Mult şi-aii bătut capul cele fete de era! şi de împă­
raţi, de grofi şi de baronî, de boieri şi de fruntaşi
din t6te satele şi oraşele împăratului, cum să facă
sa să mărite care-va după împăratul, dar' în zadar
le fu truda, că nu isbuti nicî una. Vestea merse
pană în poporul de rend, şi ce să vedeţî? Ce nu
putură scote la cale domniî cel mari şi învăţaţi, o
fată de ţăran o să ducă la îndeplinire! Chiar a doua
4i 'şî lăpădă tote hainele de pe sine şi se îmbrăcă
într'un leşteii (sac de prins peştî, cârstnic, comihe-
riu) şi ast-fel îmbrăcată prinde o vrabie şi-o pune
într'un blid, o acopere cu alt blid, şi să sue călare
pe un ţap şi plecă ast-feliii călare, cu pici6rele pe
jos şi merge tot dintr'o margine a drumului pană
în cealaltă. De cătră seră ajunge la palatul împă­
ratului şi întră înlăuntru. Toţî încep a rîde de că-
lăriea şi de mersul fetei, dar' maî tare de călăria
eî. împăratul nu rîdea, îî plăcea fata, că era fru-
m6să şi isteţă şi credea că va fi şi de nem mare.
Decî 4i°e împeratul: „ E drept că-aî venit cum am
- 31 -

dis, numaî una tot te strică, să ved cinstea-necins-


tea, şi decă şi acesta aî nimerit'o, încă adî ne cu­
nunăm." Fata îî întinse blidele, împeratul ridică
cel de desupra şi vrabia zbrrr! sbdrâ ca glonţul,
încât împăratul rămânând înmărmurit scapă blidul
din mână de se făcu tot bucăţele.
— E bine draga mea, c}ice împeratul, acum să-mî
spuî acuî eştî şi de unde?
— Eu, înălţate împărate, sunt dintr'un sat cu
dmeniî, fata unuî Român, plugar, după munca luî
trăesc toţî domniî şi toţi leneşii din împărăţia
Mărieî Tale.
— Pre bine, însă de dre-ce tu eştî fată de plu­
gar şi eu numaî după isteţime te facii împerătesă,
poftesc dela tine ca să te prindjt că nu veî face
nicî o judecată, că îndată ce aî cuteza să facî şi
numaî una cât de mică, te alung să mergî îndă-
răpt, aşa precum aî venit.
Fata se învoesce şi astfel împeratul o duce
la altar numaî decât, şi-î cunună un cinstit părinte,
după cum li era legea şi obiceiul, firesce după-ce
o îmbrăcară ca pe-o fată de împărat, că ddră n'ar
duce-o la sfânta cununie, colo înaintea ic6nelor,
Ddmne feresce numaî
Nu trece multă vreme după cununie, şi împă­
ratul trebue să mergă la bătae, să ia vieţa la vre-o
câteva miî de 6menî bunî de lucru, el care nicî la o
muscă nu-î pdte da vieţâ. împerătesă rămâne acasă
să aibă grijă de una altă, dar' mal cu seamă de
mdră, apoî afară de aceea, câte nu maî are omul
de lucru dacă vrea să şi-1 caute, că ddră lucrul nu
maî are sfârşit numaî când întrăm în mormântul rece,
unde^ gluma trece.
într'o cji eră merge împărăteşa să maî vadă
de cea mdră, că ddră iiu să putea încrede numaî
în credinţa morarului. Acolo află pe doî dmenî
sfădindu-se, un Român şi un Sas. Românul adecă
- 32 -

dusese ceva bucate la moră pe spatele unei mar­


tine. Sasul era la m6ră, şi dusese bucatele în ca­
rul tras de doî boî săsescî.
Românul legase mărţina de carul sasului, şi
pană erau amândoi în m6ra aceea fătase şi se trase
mânzul sub car. Sasul nu maî pote de bucuria
că carul luî a fătat un mânz; nu era chip să-1 potă
cineva face să pricepă cumcă mânzul nu p6te fi
decât dela mărţina Românului, el numaî da două
cu doue, că mânzul este al luî, că sub carul luî l'a
aflat, că Românul n'a adus de decât iepa cu
sacul desăgit pe şeuă, er în urma iepeînu era nicî
un mânz, decât un sas, care însă era maî mare şi
decât iepă, şi decî n'a putut să fie mânzul acelei
iepe, şi cine scie câte nu îndrugă sasul în prostia luî.
Vădând împărătesa certa, uită că n'are drept să
facă judecată şi cjice cătră ceî doî pricinaţî: „Meî
omeni buni, plecaţi amendoî în doue părţi, care cu
ce-are; tu sasule. cu carul teu, şi tu Române cu măr­
ţina ta; după care va merge mânzul, al aceluia săi
fie, că a aceluia se cade să fie. Firesce că prici-
naşiî au. trebuit să se supună la judecata împărăte­
sei, dar' mânzul naibel, spre necazul Sasului, merse
după mărţina Românului. Acum vădind Sasul una
ca asta, se manie foc pe Român şi pe împăcător,
că nu perduse în vieţa luî nicî un proces şi-acum
se pierda, şi chiar faţă cu-un Român, şi înaintea
împărătesei! îndată ce veni împăratulu acasă, merse
şi-I spuse întâmplarea. împăratulu ascultă pâra Sa­
sului pană în capăt, apoî îî spuse verde în buze că:
„Lege maî dreptă decum v'a făcut Măria Sa îm­
părătesă, nicî un împărat din lume nu vă pote face;
dar' să şi cam năcăji împăratul vedând că nevasta
lui se amestecă în lucrurile luî fără slobozenie.
De cumva erau pe atunci advocaţi, ce maî
sciî, pote aflau vre un paragraf cu care să arete,
că carul sasului a fătat mânzul, aşa însă din lipsa
- 33 -

de advocat rămase dreptatea pe partea Românului,


precum o făcuse împerătesă. Numaî atunci se făcu
şi Românului dreptate, ci cine i-o făcu era cât pe
aci să o păţescă cât de rău.
împăratul chemă pe împărăteşa înainte, îi spuse
că maî mult pită şi sare pe o masă nu pot mânca,
şi că ea să să gândescă în treî (\ile ce are de gând
să-î ceră, că îî va da, orî ce va încăpea pe o căruţă,
numaî iertare să nu ceră, că iertare nu-î pdte da.
Vorba împăratului fu vorbă sfântă. A treia cji
dimineţa stau două căruţe gata de cale, dinaintea
uşeî palatului, într'una să-şî pună împărăteşa câte
ceva şi într'una să se urce împeratul, să o petrecă
pană între hotară. împărăteşa însă nu vrea să pri-
mescă nimic dela împeratul, dicend că ea n'are ce
face cu atâta avere, câtă ar încape într'o căruţă,
că să îndestuleză numaî cu cât va putea strînge în
braţe. Nu'şî ia deci chiar nimic, fără să pune lângă
împăratul în căruţă şi plecă, poruncind că cealaltă
căruţă să nu vie în zadar cu eî, că ea n'o pri-
mesce nicî plină, necum g6lă! Câţi-va miniştrii încă
o petrecură pană între hotară, în altă trăsură, fiind
fdrte mâhniţi că trebue să să despartă pentru tot-
deuna de o împărăteşa atât de isteţă şi de Cu
minte, apoî frumosă domne! — După ce ajung între
hotară să cobora toţî din trăsură şi începură a-şî lua
rămas bun. Decî împăratul o maî întrebă încă o-
dată: „Dar' vedî muiere, de cere ceva, că orî ce-ţî
dau, numaî iertare, cum ţî-am maî spus, nu pot
să-ţî daii, decî iertare nu cere."
Atuncî ea dice „înălţate împărate, iertare nu-ţî
:

cer, că nu-s vrednică de ea, dar' dicî căm daî ce


voî pute strînge în braţe?
— Dau., iată aud şi miniştrii meî!
Atuncî împărăteşa să răpede şi cuprinde pe
împăratul în braţe 4icend: „Numaî atâta îmî trebue
şi nimic maî mult!"
IV 3
- 34 -

Pacea fu gata. Toţi se suiră în trăsuri şi se


întorsera la palat precum şi veniseră: împeratul şi
împerătesa într'O trăsură dragostindu-se, iar' miniş­
trii într'altă trăsură din derept, clătind din cap şi
dicend: „Isteţă şi pace!"
Aurită în NăsSud, când eram şcolar.

Mer şi per.
A fost odată ca nici odată. '
A fost un împerat şi o împerătesa, care cu ş
toţe ca erau trecuţi cu anii, nu aveau nicî un co- i
pil, de care să se bucure, care să facă să le
trecă de necazuri, să maî uite de suferinţele vieţii
acesteia, — căci, ca şi acum atunci încă erau su­
ferinţe; n'avea nicî un copil, — pe care din dragos­
te parinteşcă să-1 desmerde, împodobindu-1 ca pe-un \
copil de împerat, şi sărutându-1 ca pe-un singur co­
pil la o casă părintescă. .
T6te acestea ar fi fost şi arfi trecut, dar'durerea j
cea maî mare era, că nu avea cine să moştenescă
scaunul împerătesc, avuţiile cele multe, căci avea
împeratul multă blagă, multe scumpeturî, din care ,
să-fi mâncat cu lingura şi tot nu s'arfi gătat în veci.
Dar' ce plătiau tote, dacă nu avea cine să le ,
folosescă ? j
Şi astă durere cât de cu greu, totuşi maî trecea; J
de una însă erau maî îngânduraţi ca de tote, şi §
aceea era că li se stinge sângele, seminţia lor. ;|
Oh! Ddmne! şi mare lucru era ăsta. Când-şî |
aduceau bieţii aminte de acesta, plângeau ca nis- \
ce copil mici. Cum să nu? Cum să nu aibă ne­
caz şi suferinţe, cum să nu-1 ajungă jalea pe ori
cine, când scie că n'are cine să-1 cânte, cine să-1 plângă
cu adevărată durere la mârtea luî, şi cine să-1 po-
menescă cu sfinţenie după aceea?
Nu însă numaî eî erau supăraţi tot poporul din
împărăţia lor era pătruns de durere, vedend că să
stinge seminţia împăratului; şi vaî,ce omeni bunî
erau, şi împeratul şi împărătesa, ca şi-o bucată de
pâne! Nu era om în întrega împărăţie, căruia să
nu-I fi făcut un bine, nu era sărac, pe care să nu-1
fi ajutat; nu era bolnav, la care împerătesa să nu-î
trimită ceva bun, îndată ce audia de boia luî.
Tote acestea erau prea mult dela un împerat,
şi chiar pentru asta era în jale t6tă împerăţia, ve­
dend că nemul bun de omeni se împuţineză.
Se temeau, ca nu cumva să dee peste vr'un
neam reu de omeni, care tocmaî, aşa să le amăres-
că dilele, precum le-a îndulcit împeratul de-acum.
De-a maî avea copil a trecut nădejdea, căci
erau bătrâni, îşî puseră dar'nedejdea 'n Dumnedett,
se lăsară în voia luî, fiind încredinţaţi, că D-deii
t6te le face cu socotelă pentru binele omenilor, şi
dmeniî nu trebue să judece despre ceea-ce face
D-deu, căcî el într'un chip ne iubesce pe toţi, apoî
noi nicî nu seim ce ni-e bun nouă, numaîD-4eu scie,
care nu face decât bine.
Intr'o 4i venind împeratul cu împerătesa dela
biserică şi trecând preste un pod, vă4u împSrătesa
în apă un pesce forte frumos, deci îî (\ise împăra­
tului :
— Uită-te împărate, în apă, ce pesce frumos!
acela ar fi forte bun de prânz, 'mî-e şi dor de pescî
prospeţî, căcî de mult nu am mâncat; la cel din
apă mi-să dă.
Să uită şi împăratul şi vă4u pescele. După ce
ajunse acasă, dete poruncă pescarilor, ca să prindă
vre-o câţî-va pescî de care văduse.
Câţi pescari aii fost în oraş şi 'n apropiere, toţi
8*
- 36 -

s'au dus sa împlinescă porunca împeratuluî cât de


îngraba. Căutară mult timp, dar' de geba s'aii tru­
dit, căci numai unul a aflat de felul acela, cum
spusese împeratul, dar' totuşi era destul, ca să-î trecă
împerăteseî de dorul pescilor.
Bucătăresa, — o ţigancă, — se şi puse îndată
să pregătescă din acel pesce o mâncare cât se pdte
de bună, îşî adună dar' tdtă iscusinţa, ca să potă
face o bucătură, care să-î placă împerăteseî.
Când era maî fript, gustă de sare, dar' cu tote
că a pus destulă, era ca şi când n'ar fi pus, maî
puse decî şi gustă er', dar' nicî acum nu era sărat
deplin, şi-a treia oră puse, şi maî gustând odată,
o află bună.
Acum putea să o ducă împerăteseî, care tot
aştepta să se frigă odată.
Mancă împerătesa, iar' osele le dete la o căţea.
După cât-va timp băgară de semă, atât împerătesa
cât şi bucătăresa, că au. pornit grele ; căţeua încă
se vede a fi prins căţeî.
La noue lunî dela mâncarea pesceluî, împerătesa
a
a născut un copilaşfrumos pe care l'a numit „J$er. îşî
p6te închipui ori şi cine bucuria împeratuluî, a împeră­
teseî şi-a întregului popor.
Betrâniî aveau la cine să se îmbucure, pe cine
să sărute, era cine să le urmeze în împerăţie, şi
cine să le moştenescă averile, iar' poporul acum nu
se temea că se va stinge nemul cel bun.
Sciură toţî bine, că acesta întemplare e numaî
dela D-deti, decî nu încetară a-1 lăuda pentru îm­
plinirea rugăciunii lor.
Tot în diua aceea maî de cătră seră născu şi
bucătăresa un copil, pe care-1 numi „Per." Căţeua
puiase încă demult şese căţeî, tot unul ca altul de
frumoşî; acum erau marî. —
Tot din braţe-n braţe crescea Mer, copilul îm­
peratuluî ; când era la mumă-sa, când la tată-seu;
- 37 -

dar' nicî Per, copilul bucătăresei, încă nu se lăsa


de crescut, şi cu tote că Măr era ţinut maî bine şi
maî odihnit ca Per, care trebuia după ce maî cres­
cuse, să ajute mameî sale, totuşî era unul ca şi altul,
par'că ar ii fost chiar fraţi gemeni şiJLa un jîost.
:
împărătesei nu-î plăcea He acesta şis*ă"gali.®fc"ittffltt,
cum să facă, ca să să cun6scă bine copilul eî din
al bucătăresei, dar' ce-a gândit să facă, a lăsat pe
alte timpuri.
După ce au. trecut de opt ani, au început a
merge la vânat; şi-aii împărţit cânii cel şese dela
căţea; Mer i-a numit pe-aî luî: Florian, Cioban şi
Frunză-de-măgheran, iar' Păr i-a numit: Bujor, Ro-
zor şi Cetina-bradilor; când de icî, când de colea,
săgetau cu arcurile lor câte ceva şi duceau la părinţî.
Odată fiind iar' amândoi în pădure la venat,
s'au. făcut fraţî de cruce, jurându-şî dragoste vecînică.
După-ce s'au făcut fraţî de cruce, Măr nu a
maî vrut să pdrte vestminte de cele scumpe, ci
numaî de acelea, de care avea şi Păr, apoî părinţii
ce nu ar fi dat pentru iubitul lor, care acum nu
era copil, ci voinic, i-a făcut şi luî Păr tot aşa vest­
minte frumose ca şi luî Măr.
Acum chiar nu se puteau cun6sce unul din ce­
lălalt. Nu era nicî un sămn, prin care să să deose-
bescă unul de altul. Pană acum, când bareml de pe
vestminte să cunosceau, maî putea suferi împărăte­
şa, dar' acum nu. De multe orî vrea să-şî desmerde
feciorul cu câte un sărutat şi săruta pe al bucătăre­
sei; de multe ori vrând să-şî ţînă feciorul cu câte
ceva mâncări mal bune, chema pe-al bucătăresei.
Işî puse dar' de gând, că ne-apărat îî va face vr-un
sămn luî Măr, de pe care să-1 cun6scă.
Odată venind iar' amendoî dela vânat împără­
teşa 'şî cunoscu odrasla, căci o strigă: „Mamă."Ea
'1 chemă la sine, şi cu un fier ce 1-a fost ars în foc,
îl înferă la mâna dreptă.
— 38 -

Ca şi un leu recni Mer, când simţi că e inferat


s e
şi d i :
— Mamă, mi-aî mâncat norocul! Fără noroc
voî fi deci în lume şi pană atunci nu me odihnesc,
pană ce nu-mî capet iar' norocul, căci fără noroc
nu pot sta. V e las cu D-deti!
împeratul şi împerătesa, când audiră aceste
cuvinte ale fiului lor, leşinară de durere, îl rugară
să nu se ducă, dar' ttfte rugăciunile lor, a luî Per,
şi a întregului popor fură zadarnice. El răspundea:
— M e duc ca să-mî împlinesc cât maî iute vieţa cea fără
noroc, şi ajutândD-4eu, să-mî câştig iarăşi cea cu noroc.
Când plecă, fratele seu de cruce Per'l petrecu
e
calededoue dU > şi îl rugă, ca baremîluî să-î spună
adeverat, pentru care pricină se duce, căcî se temea
să nu-î fi părut reu, pentru-că el fecior de împerat,
s'a făcut frate de cruce cu un fiu de bucătăresă.
— Frate, să m§ cre4î, răspundea,— mama mi-a
mâncat norocul, eu nu le-am spus lor, dar' trebue
să mor; tu însă când veî vede pe marama acesta,
pe care ţi-o dau acum, treî picuri de sânge, să scil
că am murit: vino şi me caută, căci de me veî afla,
iar' voî fi cu noroc, dar' pană atuncî nu.
— Şi-î dete o maramă.
— Atuncî, frate Mer, nu te las; acum voî veni şi eu
cu tine, că dacă vel dadevr-o nenorocire, atuncî îndată
să te pot scote.
— Lasă-me frate, rogu-te, să me duc şi vino de
me caută când va fi de lipsă.
Se sărutară şi se despărţiră.
MSr, însoţit de ceî treî câni aî luî, a mers prin
o pădure pană unde vecjuse o licurire de foc. Acolo
erau nisce pecurarî la oî.
se
— Bună sera! — cţi Mer.
— Să aî noroc străinule!—răspunseră păcurarii, —
dar' şe4i cu noi aici pe butucul acesta, căcî seim că eşti
ostenit.
- 39 -

— De ostenit nu sunt ostenit, căcî numaî de


astă dimineţă călătoresc. Dar' faceţi bine şi-mî daţi
puţină apă să beau, căci nu mai pot de sete.
— Apă n'avem, răspunseră păcurarii, dar' 'ţi
dam sa beai zăr, de care bem şi noi.
Beu dar' zer de care n'a maî băut nicî-odată,
şi-î plăcu, totuşi însă nu putu să nu întrebe, pen­
tru ce n'au apă.
— Eî frate, — răspunseră păcurarii, — aici în
apropiere se ţine un smeu, care bea totă apa din
isvorul nostru, vitele ni să împuţineză, că le mancă
şi el, dar' şi mor de sete. A m vrut să mergem de
aicî, dar' nu ne lasă, ci precum a dis, nu se odih-
nesce pănă-ce nu ne va mânca pe toţi. Precum ve­
dem, ne sunt numărate dalele, şi ale nostre şi a le
tale, căcî nu te va mal lăsa să te duci d'aicl, cum
nu ne lasă nicî pe noî.
— Voî cerca să me lupt cu el, dacă nu vor
pute face cânii mei nimic cu el.
— Şi te-aî încumeta să-ţî cerci puterile cu el?
c u
— De când eram de opt ani, totă dma câ­
nii mei am fost la venat, am omorît ca copil urşi
cu ajutorul fratelui meu, dar' acuma că-s voinic să
nu încerc cu un smeu, am nădejde în cânii meî,
ca şi în mine.
Nicî nu gătă bine vorba, când audiră o sbieră-
tură în pădure, de care vitele şi cânii păcurarilor
aşa s'au. înfricoşat, încât tdte s'au sferins grămadă la
un loc.
s e r a
— E aci smeul, — d i păcurarii, — iar' ne
duce câte-va vite.
Atunci voinicul 'şî strigă cânii lângă sine şi
merse cătră smeu; când era aprope de smeu, care
arunca foc din gură, îî dise:
— Nu fiî aşa turbat, focul din gură-ţî nu-mî
strică, numaî mă încăl4esce, căcî nu 'ml-e frică de tine.
— Cine eştî tu de-mî stai în cale? — întrebă
- 40 -

smeul, — ddr' nu eşti tu Mer sau Per cu câ­


nii lor?
— Eu sunt, — respunse voinicul, — dar' ce
aî tu cu omenii j aceştia de omenie, de nu le dai
pace să trăiască de pe-o di pe alta?
— Vreu. să trăesc şi eu. bine, maî ales adî,
când te voi mânca şi pe tine cu câniî-ţî cu tot, —
dise smeul.
— A ş a ? — respunse Mer; — îşî strigă apoî
cânii: Na Florian! Na Cioban! Na Frunză-de-mă-
gheran! prinde-ţi-1 şi ţineţi-1!
Numaî acesta o aşteptară şi câniî: îndată sări­
ră la el şi-1 prinseră de grumac}!. Mer se duse şi îî
tăia capul.
Trupul l'a dat la câni, iar" capul l'a ars şi osele
le-a pisat tot praf şi praful l'a suflat în vent.
Bucuria pecurarilor era nespusă de mare, căcî
acum nu aveaţi^ de cine se teme, îşî puteau prăsi
vitele în ticnă. ÎI mulţămiră f6rte şi-1 rugară să pri-
mescă dăruinţa jumetate din vitele dela eî.
Mer nu s'a învoit nicî cum, dar' numai aşa
scăpă de eî făgăduindu-le, că le primesce când se
va reîntdrce.
După aceea-şî luă remas bun dela eî şi plecă.
A mers iar' o bucată bună de vreme, pănă-ce
într'un târdiu. a ajuns într'un sat; a tras la o muiere
betrâna, şi a rugat-o de conac preste ndpte. Bucu­
ros 1-a primit betrâna, căcî era şi ea cu frica luî
D-deu şi primitore de streini ca Românul.
Când însera, Mer sc6se din traistă ce biet a
fost vânat, şi s'a rugat de betrâna se facă bine să-1
lase să-şî gătescă cum-va carnea de venat.
Betrâna a luat-o şi a pregătit-o ea. Când gân­
di Mer că acum va fi friptă carnea, dise cătră betrâna:
— Mamă! dar' de unde aşi putea cumpera pu­
ţină pâne de-aicî, eu nu sciţi rendul; n'aî face bine
să te îngrijesc! d-ta? iată aici câţî-va bani.
- 41 -

— Oh dragul meu! forte bucuros ţi-aş da eii


şi nu te-aş lăsa să-ţî cheltuescî banii, căci un călă­
tor are lipsă de banî, dar' dăii n'am, şi nicî nu veî
pute căpăta la noî. Căcî crede-mă, dragul meu, nicî
noî de mult nu mâncăm pâne. Aicî în pădure este
un taur sălbatic, care ne strică t6te bucatele, şi care
rămân, încă le lăsăm noî pe câmp să să strice, fi-
indu-ne frică de acel taur. Din aceea pricină nicî
nu punem pe câmp nimic, de vr'o câţî-va anî, ci
trăim şi noî ca vaî de noî; de dus, iar' nu ne-ar
plăcea să ne ducem din satul acesta, căcî aicî ne-am
născut. Multe nenorociri s'au întemplat şi cu ome­
nii, căcî pe care l'a vădut numai, n'a maî scăpat
de cornele şi de pici6rele acelui taur sălbatic. Veî
mânca carnea şi fără pâne, cum mâncăm şi noî, ce
biet avem.
— Cum puteţî duce fără pâne? — întrebă Măr.
— Vaî de traiul nostru, — răspunse baba, —
D-deii să ferescă pe tdtă lumea, să nu ajungă ce
am ajuns noî.
— Apoî fiî bună mamă şi-mî spune despre ta­
urul acela ce sciî. Unde să ţine? Când vine? Cum
sciţi că vine? Mare e ? şi altele, din carî aşi pute
cundsce maî bine acel taur.
s e
— Lasă-1 năpustuluî, — d i bătrâna, — să
te ferescă D-4eu să nu-1 cunoscî, ci să fiî tot-deuna
ocolit de el. Dar' dacă vreî să sciî, iată-ţî spun. E
un taur mare, cu părul sur — aci să întrerupse bă­
trâna făcendu-şî cruce 4icend: Ddmne feresce-ne, —
precum (\iseî e cu părul sur, cu două cdrne de câte
o jumătate de stenjin de lungi şi de largî şi c'un
ochiii în frunte şi cu dinţii ca la porcii cel sălbatici,
aşa spun care l'a vă4ut maî de-aprdpe. Să ţine
aicî în pădurea de lângă sat, şi pe câmp, maî ales
acum când e ierbă verde pe câmp, maî mult e a-
colo decât în pădure. Apoî când e aci-1 cundscem
după sbierătura luî cea urîtă, prin care ne dă de
- 42 —

soire, să nu mergem nici unul afară din sat, că apoi


e capăt de acela, care se duce.
— Unde l-aş pute întâlni? întrebă Mer.
— Ba să te ferescă D-4eii; şi ce te-ar duce pe-
catele să-1 întelnescî.
— A ş vrea să-1 omor.
— Pote ţi-aî urît 4ilele?
u e e
— Ba aş vrea eu. să-I iau 4 l -
— Lasă-te dragul meii de aşa gânduri, căcî cu
acela nu se pote lupta nimeni, aii cercat omenii
dela noi, s'aii dus mulţi, satul maî tot cu furcoie,
cu top6re şi cu cose, dar' abia jumătate s'aii întors
viî pe ceialalţî i-a omorît.
— Eu totuşî me încred în cânii meî.
A cinat, apoî i-a făcut bătrâna pat şi s'a culcat, de
s'a maî odihnit, căcî s'a fost ostenit.
Dimineţa s'a sculat, s'a rugat luî D-4eii maî
mult ca în alte dimineţi, s'a îmbrăcat, şi-a săturat
bine câniî, şi s'a gătat de plecat.
Bătrâna încă s'a rugat luî D-4eii, ca să-î ajute.
Mergând pe câmp Mer nu vă4u nimic, se 'ntor-
se decî cătră pădure şi-atuncî au4i o sbierătură pu­
ternică. El îşî strigă câniî:
— Na Florian! na Cioban! na Frun4ă-de-mă-
gheran, să staţi tot lângă mine.
Nu mult trecu şi iată vine taurul cel cu un
ochiii în frunte. Ţinea drept cătră el. Atuncî el
luă arcul, 'şî îndreptă săgeta, şi-1 nimeri tocmaî în
ochiii, de-î scose ochiul. O sbierătură puternică dete
taurul din pricina durerii, ce avea din perderea o-
chiuluî; cdrnele şi le împlântă în pământ, şi scotea
pământ ca şi cu lopata.
Atuncî iar' strigă Măr:
— Na Florian! na Cioban! na Frunză-de-mă-
gheran, pe el! căcî eu vin!
Şi-1 prinseră câniî şi-1 spintecară, iar' când a-
junse Măr acolo nu maî trebuia nimica, decât
să-1 lase în grija cânilor, căcî şi-a fost scos limba.
- 43 —

Lăsă câniî să se sature si se întdrse apoî în sat.


O mulţime de 6menî-l asceptau în capetul sa­
tului, care însciinţaţi de betrâna şi de sbierătul pu­
ternic al taurului, eşiră să vadă ce s'a fi întâmplat.
— Fugit-a taurul? — întrebară dmeniî.
— N'a fugit, — respunse el, — şi nicî n'a maî
fugi, căcî l-am omorît. Uitaţi la gurile cânilor cum
s'au sângerat în el.
Plecară decî cu toţii să vadă mort e taurul,
care atâta pagubă le-a fost făcut. Omenii nu maî
încetară de-a veni, căcî s'a întins ca fulgerul vestea,
ca un străin a omorît taurul.
Când vedură taurul mort, mulţimea totă s'a strîns
împrejurul luî Mer, se puseră în genunchi şi voiră
să-î mulţămescă. Dar' el dise:
— Sculaţi din genunchi, fraţilor, căci numaî
luî D-deu. se cuvine să mulţămim în genunchi.
Plângând de bucurie, îî mulţămi tdtă mulţimea.
Iară el le <\ise:
— Luaţi-î capul şi-1 ardeţi, iar' trupul trebue
îngropat în pământ, ca nicî poveste să nu maî fie
de el.
Atunci merse la taur, îî tăie capul, şi-1 detela
dmenî, iar' eî merseră toţî în sat şi făcură cea-ce
le spuse Mer.
Făcură apoî şi-o petrecere şi-şî petrecură toţî.
După petrecere l-au întrebat omenii pe Mer, cu ce
sunt datori pentru că au omorît taurul?
— Cu nimic, — respunse Mer.
— Numaî aşa nu te lăsăm, trebue să primescl
ceva dela noi, — strigă mulţimea, — îţi vom da
banî câţi veî putea duce.
— Fraţilor! —• le dise, — eu acum nu merg
acasă ca să-mî fie de ceva folos banii voştri, ci
când me voi întdrce, va fi alta; acuto nu pot să pri­
mesc nimic, dar' chiar nimic.
Ascultară dmeniî şi nu-1 maî îmbiară.
- 44 -

Şi iar' a mers multă lume împărăţie, pană a


ajuns într'un oraş. Chiar pe la amiedî ajunse şi fi-
indu-î forte cald, se băgă într'o casă, ca să ceră pu­
ţină apă, ca să-şî stempere setea.
La casă era numaî o muiere bătrână, care la
rugarea luî ca să-î dee apă respunse:
— Oh! dragul meu, bucuros ţi-aş da, numaî să
fie în casa mea, dar' nu e nicî o picătură. Aicî în
oraşul nostru e numaî o fântână, în care este un
b a l a u r cu şepte capete. Acesta tot la o jumătate
de an cere câte o fată, pe care o vrea el, iar' ora­
şul trebue să-î dee, căcî de nu, nu ne dă apă. Acum
chiar pe fata împăratului a cerut-o; împăratul fiind­
că o are numaî pe ea nu ar vrea s'o dee, a şi cercat
să o schimbe, dar' balaurul a cunoscut că nu-î ace­
ea, şi acum nu vrea să ne maî dee apă, pană nu-î
e n u a m
va da împăratul fata. D e cincî d H băut şi
aşa nu o maî putem duce, — p6te ac|I, aşa era vor­
ba, — o va da împăratul, că n'are încătrău. Nicî
noî n'avem ce face, dacă suntem aşa de nefericiţi.
— Dar' frumosă e fata împăratului ? întrebă Măr.
— Dar' încă cât de frumosă ? par'că ar fi ruptă
din sore! Nu e maî bătrână decât de vre-o şese—
şepte-spre-dece ani, cu părul galbin ca de aur. Dar'
apoî ce buneţă, ce inimă are, nime nu scie şi nicî
nu-şî pote închipui, numaî acela, care a putut să
vorbescă vre-odată cu ea. Destul de răii ne pare şi
nouă, de maî că ni se rupe inima, căcî numaî pe
ea o are împăratul, şi ar fi pagubă mare, dacă s'ar
stinge nemul împăratului, că e nem milostiv, dar'
n'avem ce face, aşa ne-a renduit D-deu bag sema.—
— Eî! dar' nu e nimenî să potă omorî pe a-
cer balaur?
— Oh! Dbmne, — răspunse bătrâna, — dar'
cine s'ar pute împotrivi cu aceea bidiganie spurcată ?
Nu să pote apropia nimenî, căcî îndată-1 trage în
fântână. Apoî cine ar pute lupta cu şepte capete
- 45 -

înveninate ? Se dice, ca dacă i-ar tăia cine-va un cap,


îndată alte trei i-ar resări în locul celui tăiat.
— Eată aici am puţină carne, ce am venat în
pădure, fii bună lasă-me să o frig, să mănânc şi să
odihnesc puţin, apoi me duc să ved şi eii ce balaur se
ţine în fântână şi ce fântână e aceea.
— Ţi-o frig eu dragul meu; vom merge maî
mulţî acolo, căcî precum schi, chiar ad>'şî va aduce
împeratul fata.
— Voî cerca să-1 omor, dise Mer.
— Ba! lasă-te de acea socotelă, căcî nu veî
pute, şi atunci maî tare să va mania balaurul pe
noî, şi nicî după ce îl va da împeratul fata, nu va
vrea să ne maî dee apă: lasă să petrecem dupăcum
ni-e ursita.
Să mănânc şi să odihnesc o leacă numaî, apoi
fie ce-a fi— tot cerc; câniî meî mult 'ml vor ajuta, dar'
şi eu lor,
Atunci betrâna fripse carnea şi o puse înaintea
luî Mer, care mânca cu poftă, fiind tare flămând.
Tot ce a remas, carne friptă şi nefriptă dete cânilor.
După-ce mancă se puse să odihnescă, însă nu
putu să ddrmă, căcî gândurile îî umblau tot pe la fata
împeratuluî. Vedând, ă tot nu pdte să odihnescă,
c

se sculă, făcu treî crucî, îşî luă câniî, încinse sabia


şi plecă la fântână.
Acolo, când ajunse vedu o mulţime de dmenî,
cari aşteptau să vină fata împeratuluî. Se băgă şi
el în mulţime. Nu mult însă stătu, căcî iată
veni dintr'o parte o trăsură, tdtă îmbră -
cată în negru, din care, când se opri, se coborî o
fetiţă frumosă, de gândia-î că e înger scoborît din
cer. Peru-Î galbin, lăsat pe spate, faţa-î gingaşă,
ochiî ceî vineţî, buzele subţiri şi roşii, o ridicau
peste celelalte zidiri ale luî D-deu, de pe pământ.
Cum se coborî din trăsură, o înnecă plânsul, şi
cu ea plângeau toţi dmeniî. Ţi-se rupea inima vă-
- 46 -

dend-o pe sărmana fată cum-şî aştepta inortea. Nu


maî putu sta pe picidre, leşină şi cădu la pământ.
Când o ve4u acesta Mer, nu maî putu răbda, eşi
din popor, chemă cânii cu el, se duse la fată şi-î 4ise:
— Scdlă cocdnă!*) nu te teme! că eii nu te voî
lăsa să te omdre balaurul.
Atuncî ea-şî ridică capul, şi v§4ândul aci, 4ise:
— Cine eştî tu de mă batjocurescî, sau îţî puî
vieţa pentru mine?
— Eii sunt, dragă, un străin, care din norocire
am ajuns aicî, şive4ând ce este, voî cerca să te scap...
s e
— O să-ţî puî vieţa, — 4 i fata; — lasă-me
du-te de-aicî, scapă-ţî baremî vieţa ta, şi nu gândi
la mine, la o nenorocită, ale căreia minute din vieţă
sunt numărate.
— Fără tine nu me duc; maî bine mor! — fu
răspunsul scurt alui Măr.
— Apoî, de ce ţi-aî pune vieţa pentru, mine?!
— întrebă fata.
Atunci Mer nu maî sciu ce să <\ice.
într'un târ4iii 4*se:
— Nu me întreba; nu este iertat şi nu o să
murim nicî unul, căcî trebue să trăim şi să fim
fericiţi.
Poporul adunat ve4end acestea 4icea:
— Ce om strein pote să fie acesta, de vorbes-
ce cu atâta cutezare, ca-şi-când nu i-ar fi frică de
balaur, sau e un voinic viteaz şi atunci pote că
scapă fata împăratului şi ne mântuesce şi pe noi de
nefericirea acesta, orî că este smintit!
Cânii neîntrerupt să preumblaii în giurul stoboi
ruluî**) fântânii, râcăind cu picidrele în pământ, ş-
schilăind, par'că ar fi sciut că acolo este ceva.
*) î n Valea-Haţegului dic coconâ la ceea ce noi dicem domnişorâ
domniţă, adecă la fetele de domni, preoţi etc. — I. P. B .
**) Stobor—coteţul acel de pe gura fântânii, făcut din lemne în­
cleştate unele cu altele, ca să scotă apă, fără primejdie de a cădea în
fântână — I' P. B .
- 47 -

Mer îî întrebă pe omeni:


Ce semne se ved, când ese balaurul afară?
— Es stropii din fântână, — diseră omenii.
— Atuncî, draga mea pune-ţî capul la mine în
polă şi odihnesce-te puţin, căcî remân eu să prive-
ghez.
Ea-şî puse capul la el în pdlă şi fiind ostenită
şi suferind mult, îndată şi adormi.
Dela un timp câniî începură a ţilăi şi hămui.
El trezi atuncî fata de împerat, căcî gândia că
s e s
o să fie ceva, şi îî 4 i & mergă mal încolo.
Nicî nu greşi cu gândul luî, căcî abia se duse
cu câţî-va paşî maî încolo, eşiră câţî-va stropî din
fântână.
El îşî chemă câniî lângă el, şi-şî pregăti sabia.
Poporul cât a fost adunat, tot a fugit.
Odată eşi un cap* de balaur din fântână, Mer se re-
pe4i şi-1 reteză, din acela însă se făcură treî capete,
dar' câniî apucară fiecare câte-un cap; el tăia vâr­
furile limbilor şi le băgă în buzunar, dar' de-odata
din acele capete eşiră treî şerpî,cu care însă avură
ce face câniî, îî sfăşiară în bucăţî.
A l doilea cap, când eşi, erăşî nu avu regaz, şi
îl reteză, tot aşa făcu cu al treilea, al patrulea, al
cincelea şi al şeselea, pe ţâţe le reteză. Făcându-se
apoî din ele câte treî, câniî le apucau pe câte unul,
Măr tăia vârfurile limbilor, carî eşiaii la câte un
şerpe, iar' câniî îî' sfăşiau pe rând. Când eşi al
şaptelea cap, încă-1 reteză, dar'din acela nu se făcură
numaî treî capete, ci noue,din care să făcură noue
şerpi marî. Treî din eî îî apucară câniî şi-î sfăşiară,
maî remase însă şese, carî săriră toţî la capul luî
Mer să îl apuce în totă clipita. El calcă cu picio-
rele doî, cu mâna apucă alţî doi, dar'maî rămaseră
doî, care săriau şi maî turbat asupra capului
luî Mer.
Ce să facă el atunci? Nu se gândi mult. îî a-
- 48 -

apucă şi pe aceştia şi cu o vitejie uimitdre se luptă


cu eî, pană ce cânii gătară cu ceî maî de 'nainte;
atuncî Mer slobocji pe rând şi pe ceilalţi şerpi, pe
carî încă îî sfăşiară câniî, încât n'a maî rămas nicî
urmă de înfricoşatul balaur.
După ce gătă maî aşteptă Mer o bună bucată de
vreme să vadă, că pote tot o să mal iesă ceva, dar'
spre bucuria luî nu maî eşi nimic,
Atuncî scose apă din fântână cu o vadră şi
bău el, îî dete feteî şi chemă şi pe 6meniî, carî cu
manile încrucişate se uitau la cele ce s'a întâmplat.
Veniră şi eî şi băură pănă-ce se saturară^
Fata împăratului atunci luă pe după cap pe
Mer şi dise :
— Mi-aî scăpat vieţa; de nu eraî tu, eu nu aş
maî fi pe pământ. Eştî voinic, de care nu s'a maî
pomenit.
El dise:
— D e nu te scăpăm nicî eu nu maî trăiam ;
neputendu-te să te uit în vecî. Să nu uităm însă
dragă, că D-deii bunul nostru părinte din cer a
fost, care ne-a ajutat, ca noî, biruind pe vrăşmaş,
să putem fi fericiţi, să-1 mulţămim dar' lui întâi.
Se puseră în genunchi amândoi, se puse tot
poporul şi cu o rugăciune tainică, cu lacrămî în
ochî, mulţămiră luî D-deu pentru ajutorul ce l'a dat.
Veni apoi poporul la el şi îî mulţămi şi luî,
pentru-că l'a scăpat de necaz, he maî având grije
de-aci înainte de balaur să-î câştige tot la o jumă­
tate de an o fată.
Maî înşiră apoî vârfurile limbilor, carî erau 27
la număr, pe o aţă, puse steag alb pe trăsură, sui
fata împăratului în ea, să sui şi el, apoî chemă şi
câniî la piciorele lor şi plecară cătră curtea împă­
ratului.
Ajungând acolo, găsiră pe împăratul şi pe îm­
perătesă leşinaţi de durere pentru pierderea ficeî lor.
Dau şă le vorbescă, dar' îndeşert, căcî nu aveaii cu
cine; împeratul şi împerătesa nebuniseră.
Curtenii înainte erau. superaţî pentru una, acum
erau superaţî pentru alta. Nu se puteau decî îmbu­
cura din destul pentru scăparea fiiceî, erau însă su­
peraţî că împeratul şi împerătesa sunt în aşa stare,
încât le era în primejdie vieţa.
Iute chemă Mer t6te babele din oraş să le în­
trebe, ce ar fi de făcut, ca să se scdle împeratul şi
împerătesa. Şi au venit babele, şi au. cercat cu câte
de tdte: descântat-au, vrăjit-au, bosconit-aii, tămâiatu-
i-au, dar' t6te nu au folosit nimic. Veni în urma o
babă forte betrâna, şe uită la împeratul şi la împe­
rătesa şi pe-o parte şi pe alta, apoî le-a descântat
Qu_inimă de şdrece mestecată cu usturoi, dar' nicî
T
acestaTh a Tolosît nimic. — ~~~
In urmă dise:
— împeratul şi împerătesa nu se pot scula pană
nu se vor spăla cu apă adusă dela „zîna de petră."
— Unde-î zîna de petră? — întrebă Mer.
— E fdrte departe, dragul mamiî, peste nouS
ţerîtrebuesă mergă cineva, dacă vrea să ajungă acolo.
— Apoî bună va fi apa aceea? — întrebă de
nou Mer.
— V a fi forte bună, chiar şi morţiî se pot scula
cu ea. Aşa 'mî-a spus mama şi aşa trebue să fie,
dar' pană acum nimenî n'a putut strebate pană a-
colo, cu tdte că s'au dus forte mulţi şi nu s'au mal
reîntors^
— .într'adever este zînă de petră ? cum curge
apa? şi pentru-ce se pdte merge aşa de cu greu. a-
colo? — întrebă iar' Mer.
— Acea fântână sciţi bine că este, apa curge
la picidrele unei zîne de petră, iar' pentru-ce să
pdte ajunge aşa de cuffreii ettnii pot şa-ţî spun j atâta
r

msă scfu, că împerăţia aceea e a unei smeSce jbl?


trâne, care a avut trei feciori.
IV. 4
- 50 -

— Eii plec să aduc de-acolo puţinică apă, se


scol pe împeratul şi împerătesa, — (\ise Mer.
•— Ba să nu te duci dragă, — îl întrerupse
fata, — căcî te veî pierde p'acolo, şi eu rămân sin­
gură; nicî părinţii nu mi se vor scula, nicî tu nu
veî veni, şi apoî va fi val de mine.
— Nu te teme, iar' vin, — răspunse Mer.
s e
— Lasă-1 să mergă după apă, — 4 i fratele
cel maî mic al împăratului, care gândia, că dacă va
.merge Măr acolo, nu să va mal întorce, iar' frate-
săîi împăratul şi cumnată-sa împărătesa vor muri,
şi el va rămânea singur împărat.
Să şi gătă Măr de cale, luă un cal din stavă,
câniî luî, paloşul împăratului şi sabia adusă de-acasă
şi plecă.
Cu lacrămî în ochî-1 petrecu fata împăratului
pană le marginea oraşului. Acolo el o sărută şi o
mînă acasă 4i°end:
— Du-te dragă acasă şi mă aşteptă.
— T e voî aştepta, scumpul meu, orî-şi-cât, —
4ise ea.
Merse Măr multă lume şi împărăţie, cu gândul
la norocul ce la fost pierdut, când l'a fost inferat
mumă-sa, dar' care pană acum nu l'a lăsat, să te­
mea că acum va da de rău, nu avea ce face, căcî
ce-î era scris în cartea sorţii, tot trebuia să i se
întâmple. Să gândia şi la fata împăratului, şi-atuncî
uită ttfte năcasurile, ba nicî de mdrte nu-şî aducea
iaminte, numai să ajungă iar' la ea cu veste bună.
Eată că ajunse cu sera odată la un loc, unde
să vedea „zîna de petră",. Cugeta că mai bine să
odihnescă puţinei pană dimineţa, când apoi va lua
apă şi va pleca cu ea spre casă. Să puse deci sub
un copac, şi făcu foc şi vru să frigă nisce carne ce
a fost vânat-o în pădure. înserase bine, când le
gătă aceste şi abia îşi putu întdrce în frigare carnea
de vr-o câte-va ori, când au4i un glas din copac.
- 51 -

— Val, că frigu-mi-e, mor de frig.


Se uită în sus şi vecţu o babă betrână în copac.
Ca om milos ce era, dise:
Scoborî babă, de te 'ncăldesce.
s e :
Ea iar' d i
— Vaî, că frigu-mî-e, mor de frig.
— Scoborî babă, de te'ncăldesce, <\ise iar' Mer.
— Vaî, că frigu-mî-e, mor de frig, — <\ise a
treia oră baba.
— Dar' scoborî şi te încăl4esce, să nu te aud
s e
văietându-te, — 4 i Mer restit.
—M'aş scoborî, dar' mi-e frică de cânii tei,4isebaba.
— Nu te teme, până voî fi eu aici, nu-ţi vor
face nimic.
— Ba mS tem, numaî na, fii bun, trei perî din
capul meu, şi ţipă peste câni.
— Bine.
s e
Ea luă trei perî din cap, îî aruncă jos şi 4 i
încet, încât el să n'o audă:
— Lanţ peste cânii tel!
Atuncî se scoborî şi se puse lângă foc şi iar' 4ise;
— Vaî, că mor de fdme.
s e
— Fă-ţî de mâncare, 4 i Mer.
Baba-şî luă o brdscă, o împlântă în frigare, o
puse lângă foc să se frigă, pe care atingendu-o de,
carnea luî Mer, 4i°ea: Cine frige br6scă, va mânca
carne şi cine frige carne va mânca brdscă.
e a
— Taci, babă spurcată,— 4 i ° - Măr,— şinu-ţî
« tot atinge brdsca de carnea mea, că te datt cânilor
mei să te mănânce.
— Te mâne eu pe tine! — respunse baba—pre­
cum aî mâncat tu pe cel treî feciori al mei.
Atuncî ca muşcat de şerpe sări sus Mer şi strigă
cătră câni:
— NaFlorian! na Cioban! naFrunză-de-măgheran,
prindeţî-o şi-o faceţi tot fărîmi, nimic să nu mal remâe
din ea.
4*
- 52 -

Câniî nicî nu se mişcau, căcî erau lănţuiţî peste


tot trupul, cu periî din capul babei.
Prinse sabia, dar' nu avu putere să o scdtă, şi
ne maî avend nicî alte puterî în trup, baba îl man­
că, iar' inima i-a aşe4at'o într'un buştean.
u a
Per remânend acasă, în totă 4 i privi a năfra­
ma dela frate-seu Mer. Odată privindu-o, v§4u treî
s e :
picături de sânge pe ea şi 4 i
— Oh! săracul frate-meu Mer, e mort, me duc
să-1 caut.
Şi-şî luă rămas bun dela mumă-sa, dela împe­
ratul şi împerătesa, cariî de când se pustii Mer, îl
ţineau ca pe fiul lor.
îşi chemă câniî şi plecă.
Merse multă lume 'mperăţie, pănă-ce ajunse la
la locul unde eraii păcurarii.
e a u
— Bine, că aî venit — 4 i ° pecurariî pană
nicî nu se apropia bine de eî, — de mult te-am aş­
teptat, haid' de-ţî ia ce ţî-am făgăduit, pentru-că ne-aî
scăpat de necaz.
— De ce necaz? — întrebă Per.
— De smeul care 1-aî omorît,
.— Oh! fraţilor — răspunse Per — nu eu l-am
omorît, ci fratele meu, care a trecut pe-aicî şi acum
a murit, me duc să-1 caut, dor' voî pute da de el.
— Ce mare pagubă că a murit, căcî a fost om
c e a u
bun, — 4 i păcurarii.
Dumne4eu să te îndrepte în calea în care aî
plecat, iar' când veî veni înnapoî, să vil şi pe
la noi.
Se duse maî încolo, multă lume, pană ajunse în
satul, unde omorî-se frate-seu Mer pe taurul cel sălbatic.
Acolo fiind ostenit şi sosind pe înserate, să bagă -
la bătrână, şi ceru cortel peste n6pte.
— Cum să nu-ţî dau, — ^ise bătrâna, că dor'
D-ta ne-aî făcut binele cel mare, când cu dihania
cea de taur! *
- 53 -

— N'am fost eu, dise per, — a fost frate-meia,


care a murit şi me duc să-1 caut, dor' voî da de
el unde-va.
— Unde a murit?
— Nicî eu nu sciii, tocmaî pentru aceea me
duc să-1 caut.
— Pagubă de el, căcî era un suflet de om bun;
D-deu să-ţî ajute să-1 poţi afla.
Stete n6ptea aceea la bătrâna, iar' dimineţa îşi
luă rămas bun şi plecă maî departe.
Merse iar' multă lume 'mpărăţie, pană ajunse
în oraşul cu fântâna. Acolo se băgă la betrâna,
la care fusese şi frate-săii Mer, şi se rugă să-î dee
cortel preste nopte.
— Eii-ţî daii bucuros, dar' fost-aî la împeratul?
— La ce împărat?
— L a împeratul nostru, căruia i-aî mântuit faţa­
de m6rte, şi-aî slobozit fântâna, omorînd balaurul.
— Care balaur ?
— Pote că ţi-aî uitat de balaurul, care l'ai o-
morît, şi de fata împăratului, pe care o-aî mântuit
de morte şi care acum te aşteptă cu dor, să viî odată
dela „zîna de petră"; s'aii nu eştî D-ta acela, şi
atuncî greşesc eii?
— N'am fost eii acela, ci frate-meii, care a mu­
rit ; acum mă duc să-1 caut; D-deii scie da-oî de el
unde-va orî ba?
— Unde a murit?
Nicî eu. nu sciii, tocmaî pentru aceea-1 caut.
— Oh! cum samenî cu el, fie iertat şi mâiepe
unde-a 'nsărat, căcî bun suflet de om maî era; pe fata
împăratului era să-o iee de soţie; nu mergi pană acolo?
— Nu merg, numaî fiî bună spune-mî cum s'a
întâmplat de a omorît balaurul, şi cum s'a cunos­
cut cu fata împăratului?
îî spuse bătrâna tote, cum s'aii întâmplat, şi i-a
spus şi „zîna de petră" la care s'a dus.
- 54 -

— Ce fel de zînă de petră e aceea? —- între­


bă Per.
— Eii nu sciii, dacă veî vede, veî sci, numaî
grijesce să nu paţî ca fratele D-tale.
N6ptea durmi acolo, iar' dimineţa plecă. BS-
trâna-1 petrecu pană la portiţă cu cuvintele: „Dura-
nedeii să-ţî ajute în calea, în care aî pornit."
Merse prin oraş, dar' cu faţa astupată, ca să
nu-1 maî cun6scă nimenî.
La marginea oraşului vecju o casă, care era să
se hurue de veche, el se gândi:
— Precum văd, aici şede cineva şi i se hurue
casa, iar' de reparat nu şi-o p6te. Tot atâta, cu
câte-va minute, me duc să-o proptesc cu un lemn.
Se duse la casă şi puse un lemn, ridicând cor­
nul picat.
Când era să plece, eşi din casă o muiere be-
trână,era Sfânta-Duminecă, care îl striga înnapoî dicend:
— Vino înc6ce, omule, vino.
Se duse, îl băgă în casă, îl puse pe scaun şi îl
întrebă:
— Unde mergî?
— A m avut un frate, — respunse feciorul, —
cu numele Mer, pe mine me chiamă Per, frate-meii
s'a dus în lume, şi precum am au4it, s'a dus la zîna
de petră după apă, ca să spele pe împeratul şi îm­
perătesa spre a se însănetoşa. Acolo de bună samă
a perit, căcî pe năframa ce mi-a lăsat'o s'aii ivit
trei picuri de sânge. Me duc să-1 caut.
— Oh! dragul meii acolo şi tu periaî, dacă nu
te-aî fi abătut pe la mine. Eştî bun la inimă, pen-
tru-că mi-aî proptit casa de noii, şi fratele teii a fost
bun om, dar' adâncit în gânduri, nu s'a uitat în lă­
turi, şi aşa, ca toţî, cari aii trecut p'aicî şi nu aii
dat de mine, nu s'aii mâî întors. Ţi-am spus că eştî
bun, şi toţî omenii bunî trebuie să aibă ceva răs­
plată, un viitor frumos te aşteptă. Ascultă dar' ce-ţl
- 55 -

spun eu. A fost odată un împerat, care avea nu­


mai o fată. împărăţia lor era mare şi puternică, se
putea măsura cu tote împărăţiile. Lor nu lea fost
destul, că li-a dat D-4eii o fată, ci ar fi dorit, ca să
aibă un fecior, care să moştenăscă împărăţia şi a-
vuţia lor; pentru aceea tot-deauna cârtiau în po­
triva luî D-4eu. Apoî sciut este că D-4eu tot-deauna
pedepsesce pe aceia, carî deşi sciu, sau trebue să
scie, că Dumne4eu tdte le face bine, totuşî cârtesc
în potriva lucrăriî luî, nefiind îndestuliţi cu ce face.
Când a crescut fata mărişdră, ba încă şi când să juca
în colb, a avut destuî peţitori, dar' împăratul nu a
vrut s'o dee 4i°end, că luî îî trebue împărat în loc.
Pe-aicî să ţinea o smedică bătrână, care avea treî
feciori, pe care i-a omorît fratele tău Măr, pe unul
în chip de smeu, pe altul în chip de taur şi pe al
treilea în chip de balaur; aceea smedică ceru fata
pe sama feciorului eî cel maî puternic, acela care a
fost în chip de balaur în fântâna din oraşul nostru,
dar' firesce împăratul nu s'a învoit. Nu s'a rugat luî
D-4eu să-1 scape din încurcătură, n'a cerut dela nime
vr'un sfat, ci numai de capul luî a lucrat. A por­
nit cu dste în contra smediceî pentru îndrăsnela,
care a avut'o când a cerut fata. Smedică cum a
făcut, cum n'a făcut, ce a vrăjit, ee n'a vrăjit, des­
tul că a omorît pe împăratul, peîmpărătesa şi pe toţî
oştenii luî, iar' fata o-a făcut petră, chiar când era
la isvor. A fost forte frumdsă fata aceea, şi pentru
aceea să chiamă zîna de petră.
Pdte ursita a voit, ca pană va fi rămăşiţă de
smedică aceea, zîna de petră să nu se maî mişce
de-acolo, ci tot petră să fie. Acum ceî treî feciori
aî eî sunt omorîţî, maî este bătrâna în viaţă, care
a omorît pe fratele tău. De veî avea grije, o veî
omorî, şi-atuncî folosind ce-ţî va spune bătrâna de
smedică, veî învia pe fratele tău, veî învia şi pe
fata cea de împărat, o veî lua de soţie şi veî fiîm-
parat preste împărăţia aceea. Norocul feteî, că
smeul în chip de balaur a perit de sabia fra­
telui teu, că luând pe fata împăratului de-acolo, nici/
odată nu i s'ar fi gătat neamul şi rămăşiţa. Eii ani
fost la împăratul, de le-am spus, căe bună apa deja
„zîna de petră", cu tote că aceea apă e ca şiceea-
laltă, gândind, că fratele tăii ca om bun şi credin­
cios ce l-am cunoscut să va abate pe la mine, şi
după sfaturile mele va deslega de vrăjiturî pe acea
nenorocită fată, omorînd sme6ica, dar' am vădut,
că el aceea nu a făcut-o, dar' a şi păţit'o cu negân-
direa luî. Sme6ica i-a ţipat păr din capul eî, ca el
să-î ţîpe preste cânî, el aşa a şi făcut, iar'ea cu vrăji-
turile eî, cu părul eî a legat câniî ca şi cu nişte lan­
ţuri; luî i-a luat puterea şi aşa l'a prăpădit. Te veî
duce şi te veî feri de acesta, A î grije însă la lu­
crurile acestea, nu uita de D-deu, căcî atuncî tote
sunt trecute. D-deii să-ţî ajute. Eată efi-ţî daiinisce
picături, acestea bendu-le nu se va lega de tine nicî
o vrăjitură. Acum te du, căcî ac}î fiind dma mea, eii
trăbue să merg la biserică.
Plecă Păr mulţămind luî D-4eii pentru îndrep­
tare, şi gândind la ceea-ce disese Măr cătră mumă-
sa când l'a inferat; acesta era norocul, care i 1-a
mâncat mumă-sa, căcî şi-a uitat să facă o faptă
bună, şi din aceea aii provenit tote nenorocirile luî
şi maî în urmă mortea.
Ajungendşiel în aşa loc, de unde să vedea „zîna
de petră", un dor ferbinte-1 cuprinse. I să părea de­
parte locul până acolo să vadă pe-aceea, care îî
este ursîtă luî.
Totuşî gândi, că fiind înserat, să rămână sub
un copac şi să se odihnescă până dimineţă, ca
aşa în dma următ6re maî bine să se potă lupta cu
smedica, dacă va fi lipsă de aceea.
Să duse tocmai sub copacul, unde fusese frate-
seu, făcu un foc bun şi vru să-şî frigă carnea ce
- 57 -

a fost venat-o prin pădure. Când întorcea carnea


în frigare maî bine, audi din copac glasul:
— Vaî, că frigu-mî-e, mor de frig.
Se uită în sus şi vedu o babă în copac. îndată
sciu cine e, decî dise :
— Scoborî babă, de te încăldeşte.
Baba er' dise:
— Vaî, că frigu-mî-e, mor de frig.
— Da scobori-te şi te încăldeşce, să nu te aud
văietându-te, — dise Per, făcendu-se restit.
— M'aş scoborî, dar' mi-e frică de câniî teî,—
dise baba.
— Nu te teme, — dise Per, — până voî fi eu.
aicî, nu-ţî vor face nimic.
— Ba me tem, — respunse baba — numaî
fiî bun, na treî perî din capul meu şi-î aruncă pes­
te cânî.
— Bine.
Ea luă treî perî din cap, îî aruncă jos, şi dise
încet, ca el să n'o audă:
— Lanţ peste câniî teî!
El luă perii şi-î băgă în foc. însă ea simţi pu-
torea şi dise:

— A î aruncat perii în foc, me înşeli p6te ţi-e


fiică, un june voinic de o biată babă retăeită—şi
ascunsă aicî de fiarele selbatice.
— Ba, nu mi-e frică. Na Bujor, ce ţi-aî băgat
c6da în foc de aî pârlit-o. Coda cânelui s'a pârlit,
nu perii tei.
Ea credu; se scoborî jos, se puse lângă foc
şi dise:
— Vaî, că mor de fome.
— Fă-ţî de mâncare! dise pgr.
Baba luă o br6scă o împlântă în frigare, o pu­
se pe foc să se frigă, şi pe care atingendu-o de car­
nea luî Per dicea:
— Eu mâne carnea şi tu brosca.
- 58 -

— Taci, babă spurcată, şi aibî grijă nu atinge


brdsca ta de carnea mea, căci ţi-o arunc în cap.
Iar' atingea brdsca de carnea luî Per şi dicea:
— Eu mâne carnea şi tu brdsca.
— Taci, babă spurcată, — djeea Per — şi aibî
grijă nu tot atinge brdsca ta de carnea mea, căcî
te dau la cânii mei să te mănânce.
— Te mâne eii pe tine, cum am mâncat şi pe
frate-teu.
Atuncî ca muşcat de şerpe sări Per în sus şi
strigă cătră cânî:
— Na Bujor, na Rozor, na Cetina-bradilorîprin-
deţî-o şi mi-o ţîneţî!
îndată săriră câniî, unul o prinse de grumadî,
altul de picidre şi altul de mâni.
Atunci dise Per:
— Afurisită-ţî fie mumă-ta, te 'nvăţ eu pe tine!
Unde-I frate-meu?!
— Lasă-me, că ţi-1 daii, — respunse baba, — e
aci la copacul din drepta, vedî câniî acolo.
— Haid' iute şi mi-1 arată.
— Dute la buşteanul acela, scotei inima din el,
te du cu ea spre drepta şi veî găsi lacul zînelor,
pune-î inima jos şi fă formă de trup de om din păment
pre lângă inimă, spală-1 cu apă din lac siva învia.
s e
Aşa şi făcu, să duse, făcu ceea-ce 4 i baba, şi
învia frate-săii Măr.
— Vaî, că mult am durmit, — dise Măr.
— A î fi durmit tu pentru tot-deauna, de nu ve-
niam eu, şi îi spuse în ce umblase şi câte păţise,
şi ce sciuse.
Atuncî 4ise Măr:
— Cât e de bine, că are cineva un frate cre­
dincios ca tine, îţî mulţămesc, că maî scos din ne­
norocul, în care m'a băgat mama.
Vorbind, ajunseră la smedica, care era tot în
ghiarăle cânilor.
- 59 -

Mer îî 4ise:
— Unde sunt câniî meî?!
— Eată Colo, — arătă smedică, — sunt deslegaţî.
— Na prindeţî-o şi câniî meî! Florian, Cioban
şi Frunză-de-măgheran.
s e :
Păr îî 4 i
— Babo, cum să înviez zîna de petră?!
— Este acolo de desubtul eî un cuî de fer, acela
s e
să-1 scoţî şi apoî învie, — 4 i smedică.
— A î grijă frate Măr, — (fise maî încolo Păr,
să nu-î facî nimic, că p6te n'a fi spus drept şi când
me reîntorc s'o aflu încă aicî.
— Bine frate.
Plecă Păr, ajunse la. zîna de petră, bău apă din
isvor şi scdse cuiul de desubt.
Petra din ce în ce să schimba în carne şi'n dse,
pană în urmă să tăcu o fată frum6să, ca-şi care n'a
maî fost sub s6re.
se
— Vaî, că mult am durmit — 4 i -
— A î fi durmit învecî, de nu te sculam eu.
— Vă4end ea un june înaintea eî, să înspăimântă
şi (\ise:
— Cine eştî tu?
— Eu sunt acela, care din blăstămul smediceî
te-am scos.
— Unde-î smedică ?
— Smedică e aci maî încolo, îndată o să-îcurm
4ilele!
Ea că4u leşinată în braţele luî.
e
Nu te teme dragă, — 4 i s e
h ~ nime nu te va
scdte din braţele mele, a mea veî fi, şi-o sărută cu
dragoste.
Ea se trezi din leşinul, în care că4use şi 4ise:
— Dacă m'aî scos a ta voî fi.
Merseră înapoi şi ajungând la smedică, 4ise Păr
cătră câni:
— Na Florian. na Cioban, na Frunză-de-mă-
- 60 -

gheran! na Bujor, na Rozor, na Cetina-bradilor ţ totă


fărîraî să-o faceţi!
Câniî o şi prinseră şi o făcură tdtă praf, nu
maî rămase schiamătă din ea. Capul i-1 arseră.
încă tot atuncî noptea a mers la curtea feteî
celeî schimbate din stâncă, acolo toţî au cunoscut-o
de pe chipul eî.careera pe păretele caseî,unde dormiaea.
Tot oraşul, care o aştepta de mult, îî veni înainte
să o vadă, şi a întrebat-o :
— Unde aî fost atâta timp?
— Arn^ fost mortă, — respunse ea,— dar'junele
acesta m'a înviat, omorînd smeoica, vrăşmaşa nostră.
— El să ne fie dar' împărat!
S'au logodit fiind de faţă şi Mer, şi-aii plecat
cu toţii la oraşul, unde era fata împăratului, pe care
o scosese Mer dela balaur. L a marginea oraşului se
uită Per să vadă căsuţa cea stricată, dar' nu v§4u.
Decî 4ise cătră Mer:
— N'aî ve4ut aicî o căsuţă?
— Ba mi s'a părut că am ve4ut, dar'nu m'am
uitat la ea.
Atuncî spuse Per totă istoria cu casa aceea şi
sciură toţî, că D-4eii i-a îndreptat pe calea aceea.
Ajungând la împeratul, el şi împerătesă s'au
fost sculat, şi îl aşteptau pe Mer.
Aii spus t<5te câte aii păţit; au făcut apoî logodnă şi
aii mers cu toţii la tata şi mama luî Mer, şila mamaluî Per.
O ! ce bucurie mare a fost pe totă împărăţia.
A u făcut apoî un ospăţ ca acela! Măr a luat de
soţie pe fata de împărat, ce o scăpase din gura balauru­
lui, rămânând la tatăl-său.; iar' Păr a luat cu sine pe
mumă-sa, pe bucătăresa, şi cu logodnicaluî să duse acasă
în împărăţia acesteia; a făcut apoî şi el ospăţ, şi a rămas
împărat. Măr împăratul şi Păr împeratul aii trăit apoî şi
maî departe ca doî fraţî şi dacă n'au murit şi astă4îtrăesc.
Cine nu crede, să se ducă să va4ă.
Comunicată de N. Trîmbiţoniu din Grădisce (Ulpia-Traiană).
• <&0<g>
Seraca mama.
Lumea asta nu e numai de ieri, de-alalta ieri,
ci e tare demult; domne, cine ar fi în stare să ne
spună de câţi anî e lumea?!Multe rânduri de omeni
s'au maî părândat în transa, şi bunî şi reî, suflete
bune şi inime împietrite, putred! de bogaţî şi seracî
de nu le ardea nici focul în vatră, domni marî şi
slugî plecate, frumoşî şi urîţî, toţî au trăit împreună
şi au încăput unii lângă alţii, şi în urmă s'au stîns,
s'au dus ca să nu maî vină, s'au mutat dela noî de
n'a remas nicî pomenire de eî. Este însă câte un om
care, şi după m6rte, e pomenit de următorii luî; orî
că a fost prea bun, orî prea reu; prea avut, orî prea
serac; prea cu minte, orî prea prost; prea frumos,
orî prea urît, şi D-deti maî scie pentru ce, destul că
câte-un om e pomenit şi după mdrte, numele lui
umblă din gură în gură, faptele luî le sciu povesti
şi copiii din şcdlă şi fetele din şedetore, şi moşnegii
de lângă cuptor.
Aşa a fost şi badea Ion din.... nu sciţi deti dui
ce sat a fost, că ddră de-atuncî e tare demult. Des­
tul că badea Ion era avut nu tândală; împeratul,
că-î împerat, dar' cu el nu se putea măsura în bo­
găţie. Câmpurile. luî, vitele luî, casa lui, pădurile
luî, viile luî, slugile luî, erau maî pre sus decât ale
împeratuluî. Şi era credincios badea Ion şi cu frica
luî D-deti. Avea badea Ipn şi copil, că ddră vedându-
se atât de avut se tot ruga luî D-deti să-î dea şi
copil lângă avuţie. Noue feciori şi o fetiţă îî dărui
bunul D-deti. Se credea fdrte fericit; şi avea de ce
sS ţînea, că nu în tdte dilele şi nu în tdte satele să
- 62 -

întâmpla să vedjf câte un om fericit ca el: bogat,


sănătos, şi cu copiî bunî, ascultători şi sănătoşi.
Tdtă lumea nu vorbea în aceea vreme decât de
casa luî; ba că om fericit ca el nu este; ba că co­
piî ca el bunî nu avea nimeni, ba că viile şi ţari­
nile badeî Ion rodesc maî bine decât ale altor 6menî;
ba că femeie ca badea Ion rar om are; ba că nu-I
femeie să aibă un bărbat cuminte şî înţelept cum
avea lelea Irina, muierea badeî Ion; ce-î maî mulţi
diceaii însă că rari copil să nasc într'o zodie, într'o
planetă bună ca copiii badeî Ion. Şi erau fericiţi şi
copiii vă4ându-şî părinţii voioşi, sănătoşi şi în stare
ca nimeni îh satul lor; şi eraii fericiţi şi părinţii ve-
4ând fericirea copiilor lor, şi 4i°ea adesea: domne,
fericit e omul, care e părinte!
s
Dar' bine-a 4 i cine-a <\is, barem de n'ar fi 4is,
ori dacă a şi (\is — barem de n'ar fi grăit într'un
cias rău; drept a avut cine a <\is, că nu e nicl-o
dulceţă, să nu fie urmată de amărelă, nu e nicî un
suiş fără coborîş, nu e nici un bine să nu vină
după el şi răul, căci aşa a lăsat D-4eu, după bine
s'aştepţl rău!
„După voie bună vine
Plâns, nevoi şi mart suspine.
Apoî :
Pân' vine iar' binele
u
Rătt-ml ciuntă cailele.
Când era bucuria mai mare, fericirea maî de­
plină, când gândeau să trăiască mal fără gânduri,
atunci vine o durere mare, o întristare neaş­
teptată: badea Ion mdre, se duce de cea parte, de
unde nimeni n'a venit să ne p6tă spune cum e acolo.
Un plâns şi o jale urmă în locul bucuriei, întristare
în locul veseliei, nefericirea în locul fericire!, amarul
în locul binelui. Dar* omul e făcut în lumea asta
că să sg dedea cu tdte, cu binele ca şi cu răul, cu
răul ca şi cu binele. încet cu încetul uitară năcasul, înce-
- 63 —

pură a să mângâia, şi numaî din când în când maî


gândiau la nefericirea urmată din mortea părinte­
lui. Când eraţi maî consolaţi (mângâiaţi), le veni
alt necas, muri fratele cel mal mare. Necasul se
re'noi, bieta văduvă trebuia să începă a doua drăa
umbla în cimiteriîi spre a visita două morminte, al
bărbatului, şi al feciorului celui mai mare. Cine ar
putea spune nopţile petrecute în plâns, şi dilele pe­
trecute în lacrămî, nopţile jelindu-să dilele văietân du­
se, nopţile fără somn şi dttele ajunând! Sermana mu­
iere! după perderea bărbatului <\icea. adese-ori plân­
gând : „D6mne, grea e a fi veduvă!" Acum, după
ce-şi perdu şi copilul maî mare, plângea şi dicea:
.„Domne, domne greu e a fi veduvă şi mamă!
O durere după alta, un necas după altul, o jale
după alta ajunse pe bieta văduvă, nouă ani dup'olaltă
per<|end în tot anul pe cineva din cei iubiţi aî săi;
maî întâi bărbatul^apoi câte un copil după altul, în
tot anul tot cel maî mare:
„După, tată fiii toţî
Se" mutară 'ntre cel morţi",
perdu unul după altul, după bărbat toţî copiii, şi-î
rămase numaî cel maî mic, Constantin şi fata
Măria. Din muiere -cu bărbat înţelept — ajun­
se veduvă din dece fii ajunse numai cu doi, cu ceî
maî micî.
Rămânând bieta muiere numaî cu copiii acei
doî mai mici, 'şl vădu de trebile sale, suspina şi în­
văţa copiiî, să mergă în totă c}iua în cimiter, şi 'n
tdtă dma înghenunchia şi plângea pe nouă morminte,
pe opt ale fiilor şi pe unul al bărbatului. Avută
însă era ca şi mai 'nainte, averea nu o perduse,
numai bucuria şi dragostea casei o părăsiră; acum
era numită „văduva cea avută." Aşa trecea o (\i
după altă; Constantin era adî maî mare decât cum
fusese ieri, şi Măria mâne mai frum6să ca acjî. Le­
lea Irina avea numaî un dor: să-şi vacjă copiii mari;
- 64 -

şi la D-deu numai o rugare; să o ţînă să şi-î pdtă


vedea căsătoriţi.
Măria era maî tânără cu vre-o cincl-şese anî
decăt Constantin, dar' totuşi îî veni maî curând
vremea măritişului, decât frate-seii — vremea însu-
răciunei. Constantin nicî nu se gândia la însurat,
când Măriei începură a-î umbla peţitorii. Apoî sciţi
D-vdstră cum e lumea şi cum sunt feciorii, unde
daţi de-o fată frumdsă şi bogată se îndesă care de
care. Şi Măria era bogată şi frumdsă, frumdsă ca
o zînă şi bogată ca o crăiesa şi bună ca pita cea
albă când e omul flămând; frumdsă ca primăvera,
bogată ca tdmna şi bună ca o fată mare; şiîî mer­
sese vestea peste nouS ţerî şi noue mări că frumdsă
ca ea nu-î nimeni, apoî lângă frumseţe era şi avere
ca la o crăiesă. Se îmbulziati decî peţitorii care de
care, unii maî frumoşi decât alţii, uniî maî avuţî şi-
mal din dmenî decât alţii, căcî sciţî dicetdrea L a
: n

fântâna bună, mulţî voinici s'adună!"


Apoi o fată frumdsă şi bogată e ca fântâna cea
bună. Mulţî îî maî trăgeati nădejdea, mulţî îî maî
duceau dorul, mulţî s§ credeau vrednicî de a o că-
peta de soţie, dar' al eî numaî unul pdte fi, ea nu-
maî după unul pdte merge, toţî ceilalţi peţitori tre­
buiau să- fluere a pagubă, numai unul a bucurie.
Cine va fi fericitul acela? — s'a vedea.
Lelea Irina, ca muiere cu minte şi înţelepta,
nu dădu pe Măria cu-î veni mai întâi, că ddră n'avea
o sută de fete, nici nu era serântdcă să-o dea cui o
cere, numai decât. Lelea Irina se gândia şi chibzuia:
după cela aş da-o că e frumos, dar' nu-1 din neam,
celălalt ar fi din neam, dar' nu-î frumos, altul ar fi
din neam şi frumos, dar' e departe. Tot cu de-aste
gândurî'şl petrecea dilele, după ce mergea câte-o pă-
reche de peţitori cu corfa gdlă dela ea. După aceea
iar' mergea în cimiter, iar' se punea pe plâns, şi
plângea, plângea pe noue morminte, pe mormântul
- 65 -

bărbatului şi acelor opt fii iubiţi şi nu venea din


cimiteriu numaî sera; de dimineţa pană sera sta
acolo, se muta de pe mormânt pe mormânt plân­
gând şi văietându-se. într'o di iar 'se întdrce lelea
Irina superată dela morminte şi cu ochii roşiî de
plâns. Ea adecă adormise pe un mormânt, pre mor­
mântul bărbatului, şi visase că rătăcesce singură
printr'o pădure mare, desă şi întunecdsă, şi tot striga,
acum după bărbat, acum după feciori, acum după
fată, dar' în zadar, nu-î venea nicî unul într'ajutor.
Deşteptându-să în starea acesta, merse superată a-
casă, părându-i-se că visul îl prevestesceo nefericire
nouă. Acasă pe cine află ? Un peţitor frumos şi
voinic, frumos ca un s6re, voinic ca un stejar şi bo­
gat ca un fecior de împerat. Luî Constantin şi Mă­
riei îî plăcea forte mult de el. Lelea Irina se uită
la el plină de îndestulire şi din faţa eî par'că
puteaî ceti: numai de n'ar fi de departe. — Dar' de
unde eşti dragul leii? — îl întrebă lelea Irina. —
De-aci a noua ţeră! respunse junele, de preste apa
luci6ră.— Când audi lelea Irina una ca asta, înlem­
ni de-odată; îl veniră în minte t6te necasurile: vă­
duvă jelindu-şî bărbatul şi opt fii, să mal mărite şi
fata atât de departe nu era in stare să suporte
s e
atâta necas, ci 4 i aci ca săau4ă toţî cel din casă:
„Dragii mei; ni-a dat D-4eu avere, ni-a fost dat şi
mângâiere, dar' iar' ni-a luat-o; pe bărbatul meu, fie
iertat, l'am îngropat acum sunt doî-spre-4ece ani,
după aceea în tot anul câte un fecioraş, pănă-mî
rămaseră numaî aceşti doî copil maî mici, tu Constan­
tine şi tu Mărio; credeam baremî că de aceşti doî
voî avea parte la slăbiciunile şi betrâneţele mele;
c
odată cu capul n'aş voi ca tu, draga mameî Mărio,
tu scumpa mameî, tu să te măriţi aşa departe şi să
mă laşi singură; 'ţi va da D-4eu şi aci un om detre-
bă, chiar de n'ar fi atât de bogat ca noi, nu­
maî să fie de aci maî de aprope; nu mă lăsa
iv o
- 66 -

pentru D-4eii singură şi necăjită, fără mângâiere


la bătrâneţe."
Măria însă avea forte drag pe holteiul acela
din minuta când întră în casă, şi astfel nu scia ce
să facă ca să umble mai bine. De peţitor nu s'ar
despărţi bucurdsă, de mamă-sa îî era jale să-o lase
singură şi să se depărteze aşa tare.
Constantin vedea chinul şi al suroreî şi al ma­
mei sale, decî luă şi el vorba şi (\ise:
„Mamă dragă, pote că asta ni-a fost împărţită,
să nu fim aprdpe de-olaltă, dar' de dre-ce Măriei îî
place de feciorul care o peţesce, de 6re-ce e din d-
menî aleşi şi om cinstit, eu aş gândi s'o lăsăm a
se mărita după el, că de câte-orî te va lovi dorul
de ea, tot-deuna voî merge şi ţi-o voî aduce ; sciî ma­
mă dragă:
Patru cal 'n hăma-oî
Fat' acasă aduceţ-ol."
Cu mare necas se despărţi lelea Irina de Mă­
ria, de draga eî fată, dar' tot se despărţi, ea răma­
se locului cu Constantin şi Măria merse cu mirele
eî chiar a noua ţeră preste apa lucidră. Nu trecu
mult dup'aceea şi muri şi Constantin, cel maî iu­
bit din toţî copiii eî^ cea din urmă mângâiere, şi
pe el-1 îngropa, nu în cimiteriii între alţî morţi, ci:
Sub terestră — în grădină,
Ca să-î fie la 'ndemână,
ua
se pdtă merge în totă d i > în tot ciasul, în totă
minuta, şi nu spre a plânge după el, nu spre a-î ,
binecuvânta ţerîna, ci spre a-1 blăstăma cât o lua |
gura: „Constantine, dragul mameî, scumpul
inameî fiul mameî, eşî afară din mormânt,
eşî du-te şi-mi adă fata acasă, adă-mi pe Mă­
ria, că tu aşa te-aî lăudat,.că nu m'ei lăsa să-î
u a
duc dorul, ci mi-o veî aduce 4 i şi ndptea, când
m'ajunge dor de ea; te-aî lăudat că nu mă veî lă­
sa să-î duc dorul, ci mi-o veî aduce: dute dară că
- 67 -

• de nu, te blastem să nu te rabde pământul, pre­


cum mi-aî luat tu şi cea din urmă mângâiere. Sco-
lă-te, Constantine, du-te, tu sciî unde, în care parte
'ml-e fata, adă-mi-o s'o ved, că de nu, sap pământul,
te scot afară şi te blastem să n'aî odihnă în veci,
de nu-mî aduci tu mângâierea înderăpt; nu te rabde ţe-
rîna, cum mi-aî ars tu inima!"
Bietul Constantin n'avu odihnă în gr6pă de gura
mameî sale, ci se sculă odată, noptea, şi dise că-
tră mormânt:
„Dragul meu, mormântul mett
Fă-te tu căluţul meu;
Iară tu pâuzuca mea
Sa te faci o cărarea,
Se" mS duc la sora mea
S'o aduc la maica mea,
Că de nu — m'a blăstema....
Pământul nu m'a răbda."
Şi mormântul l'a ascultat şi s'a făcut un cal,
un armăsar nesdraven, şi s'a suit Constantin
călare pe el, şi pânza luî s'a făcut o cărare al­
bă, luminosă şi lungă, pană la casa suroreî sale, a
Mărieî. Cât-aî bate 'n palme fu acolo Constantin,
că mersese maî repede decât vântul, mersese chiar
ca gândul, era smeu! Soru-sa nu se culcase încă:
„Soră, soră, mama mdre de dorul teu!" Acum,
dise Măria: „Bine c'aî venit, odihnesce-te pană
dimineţă, ş'atuncî plecăm să ved pe bieta mea mai­
că." Dar' el îî răspundea:
„Soră dulce, soră dragă
Nu pot sta că mi-e de grabă,
Maica nu pote răbda
Pană nu te va vedea!"
T Vedând Măria cât dor duce mamă-sa după ea,
se hotărî să mergă, decî dise fratelui seu:
„La car caii prindei-om
Şi la mama duce-ne'om!"
Şi s'a pus pe cale. Caii mergeau de gândia!
5*
- .68 -

că mancă pământul. Cum n'or merge că ddră mer­


geau pe calea cea fermecată, făcută din pânză de pe
obrazul luî Constantin Dar' minunea minuneî, era
n6ptea înainte de medul nopţeî, şi paserile cântau
cât le lua gura: „Ce rând e pe acest pământ, de
umblă viiî cu morţiî! " Că ddră paserile îî cu-
nosceau, ele sciau. că nu-î lucru curat. Crăngile şi
tufele şi toţî copaciî din păduri strigau în urma lor:
„Ore cerând e pre pământ de umblă viiî cu morţiî?"
Audind Măria atâtea glasuri strigând în urma
1u
lor, dise cătră Constantin: <
— Ce dic acelea f r a t e ? < * -y^jt
— Dar' lasă-le să cânte, ele nu sciţi ce (\icl—
s e
Când erau aprope de casă, 4 i Constantin că­
tră soru-sa: „Soră dragă staî puţin, eu. merg înainte
să deschid porţile/ în aceste Constantin merge şi
deschide porţile, apoî întră curând în mormântul seu,
de unde nu s'a maî sculat. — Vedând Măria că fra­
te-seu nu se maireîntdrce aîntrat cu trăsura în curte
şi vedând pe mumă-sa eşind din casă în haine negri
de jale, o întrebă:
— j,Dar' d-ta ce călugăriţă eşti aci?"
„Oh draga mamei, nu-s călugăriţă ci sunt dra­
ga ta mamă, jelesc pe frate-teu, pe Constantin, care
a murit şi l'am îngropat aci sub ferestră în grădină
ca să-mî fie de 'ndemână, să pot merge în tdtă mi-
nuta să-1 blastem că te-a'nstreinat aşa tare de mine."
— Dară? mamă dragă, cu el am venit eu! el
m'a adus, aseră după cină am plecat şi acum cântă
cocoşiî de me4ul nopţeî, şi iată suntem aci; am
venit în câte-va ciasurî o cale care de-abia o pot
s e c a
alţi dmenî bate în doue septemânî; el-mî 4 i
s§ grăbesce aşa tare ca să nu' mori d-ta de dorul
meti; vaî de mine am căletorit cu morţiî, cu stri­
goii, cu smeiî 4i°end acestea Măria că4u mdrtă
de grdză, iar' lelea Irina nebuni, şi se vedea întdtă
4iua umblând la cele un-spre-4ece morminte, la al
- 69 -

bărbatului şi la cele dece ale fiilor, iar' când ajun­


gea la mormântul luî Constantin'şî smulgea perul şi
dicea:
„Nu te rabde momentul
Cum mi-aî rănit sufletul;
Nu te rabde ţerîna
Cum mi-aî rănit inima!"

Auclită şi scrisă în Reteag.

——*î-eo«o——

Azima mergetore.
Dice că a fost ce a fost, că de n'ar fi fost, nu
s'ar povesti; că nu-s de când poveştile, ci-s mai din-
cdce cu vre-o doue, maî din colo cu vre-o noue Aîi #

fost odată trei fraţi orfani, care adecă n'aveau nici


tată nicî mamă. D e atuncî însă este tare de demult,
a trecut multă vreme, cu tote că şi ac[î sunt destul
copii orfani, superaţi, seracî şi necăjiţi, în ha lume
mare. Şi fraţiî aceşti trei, ca maî toţî orfanii, erau.
f6rte seracî; eî n'aveau decât un bordeiîi gol, o gră­
diniţă mică şi un pom, un măr. frumos şi mare;
atâta le remase dela părinţi. Bordeiul, după ce era
gol, mal avea şi altă scădere, numai cât nu cădea
de reu, de slab; grădina după ce era mică, era şi
desgrădită; iar' pomul, merul, era într'adever un mer
1
frumos, mare, şi chiar dela pământ era împerţit în
trei părţi, avea adecă trei ramuri. Apoi, cum a în­
florit merul acela într'o primăvară, se dusese vestea
jur-împrejur; nu vedeai tu crăngî, nu frunză, ci nu-
< maî florî mândre ca rujile cele de rusalii, carî miro-
siaii şi numaî vîjeiaii albinele în ele. După ce cad flo­
rile, încep a cresce merişdrele, acţî erau. tot mal mari
decum au fost ierî; timpul cel cald, cel de veră,
ploiţele, roua, tdte le ajuta să crescă şi sase rume-
- 70 -

nescă. Când începură merele a se rumeni, colea


maî de cătră tdmnă printre Sântă-Măriî, începură şi
fraţiî a se gândi la merele lor, le era frică de furat.
Se pun decî şi se sfătuesc, ce-î de făcut? Din sfa­
tul lor ese, că : merul vine împerţit la fie care
frate câte-o crangă, şi, din di.ua aceea se şi pun la
m a
pază, ci nu toţî treî odată, ci în totă 4 unul, şi
se hotărîră să păzescă sub mer pană vor culege
merele. Toţî treî să legară a păzi cu credinţă, nu
numaî de cranga luî, ci şi de-a fraţilor.
Colea, pe la Stă-Măria cea mică, încep merele
a fi bune de mâncare, şi din ce în ce tot maî bune,
pană le merse chiar vestea cale de un cias şi maî bine.
Intr'o di> pecând era fratele cel maî mare pă­
zitor, vin doî dmenî pe drum, şi-1 întrebă dacă sunt
bune merele orî ba? El le respunde că sunt bune
pentru plată, dar' de pomană nu se dau. După ce
drumariî se învoiesc cât să-î plătescă pentru o traistă
de mere, el se pune şi scutură din cranga frateluî
celuî maî mic, căcî din ale sale îî păru reu să dea
chiar şi pentru banî, necum de pomană; apoî de
frate-seii cel mic nicî nu se temea, că ddiă el era
tare şi mare, pe când cela slab şi fără putere; de
pecat nicî vorbă să-î vină prin minte.
G
In altă 4i» V când era fratele cel mijlociu la
pază, iar' vin doî căletorî şi după ce dau bineţe, '1
întrebă dacă le pote vinde mere; acesta poftăreţpe
banî, se pune şi scutură şi el cranga frate-seii ce­
luî maî mic, că ddră nicî el nu era maî bun nicî
maî slab decât frate-seii cel mare.
Astfel amendoî fraţiî ceî marî vindeau mere tot
de pe cranga frateluî celuî maî mic, şi încă, pote
maî în multe rendurî.
Intr'o 4i> când erabăeţanul cel maî mic la pa­
ză, adecă fratele cel mic, iară vin doî călgtorî. Era
căldură mare. Nicî nu se apropie bine de băiat şi acela
îî şi poftesce s§ şedă la umbră pană le va scutura
- 71 -

vre-o doue mere. Şed căletoriîla umbră şi el se urcă


în cranga luî, care era maî gdlă, şi începe a le
scutura mere. Unul din ceî doî dmenî l'a întrebat,
de ce nu scutură din crăngile celelalte, că sunt maî
încărcate, dar' el respunse, că acelea sunt ale fra­
ţilor maî marî, şi că nu se cuvine să ia el mere
de-acolo fără scirea lor.
Nu trece vreme de un cias, şi unde nu începe
a se 'nora, apoî a trăsni şi a fulgera, gândeai că
piere lumea, sufla un vânt şi ploua ca din cofă (do­
niţă). Băieţanul se trage în bordel dinaintea vre­
me! acele rele şi chiamă şi pe ceî doî drumarî
înlăuntru, să nu-î pldie. Nicî vreme rea ca aceea, ba
să maî vedî!
Colo 'ntr'un târdiu vin şi ceî doî fratî acasă dela
câmp, de unde vor fi fost la lucru şi unde nu încep
a face o gură, unde nu s§ apucă a sudui pe bietul
băeţan, era cât pe-aci să-1 apuce în pălmî: de ce a
lăsat pe streiniî de mas? Dar'şi bieţii drumarî nu­
mai după multă rugăminte, maî fură suferiţi a rS-
mânea la el ndptea aceea. După ce-şî domoliră fra­
ţii ceî mari mania, făcu băeţanul foc bun, că pănă-î
veniră fraţii nu cutezase, temându-se că-îvor împu-
ta pentru lemne, şi se aşedă toţi cinci pe lângă foc
şi începură a povesti, maî de una, maî de alta, pană
într'un târdiu fratele cel mai mare dice:
— Domne, ddmne, să am eu o turmă de oî,
mult bine aş maî face la seracî; n'ar eşi nicî un se-
rac ne 'ndulcit dela mine; le-aş da lapte, brânză,
caş, urdă, ba şi lână le-aş da să-şî facă haine.
— Ba eu, dise fratele cel mijlociu, n'aşî pofti
dela D-deu. alte, decât să am loc mult şi bun şi pa­
tru boî buni, să muncesc cu eî, să adun bucate peste
bucate, apoî lasă-me de-ar eşi vr'un serac flămând
din casa mea.
Maî în urmă dice frăţiorul cel mic: „Nu doresc
nicî turme de oî nicî boi frumoşi şi scumpi, nu do-
reso nicî moşiî, eii doresc numaî atâta să-mî dee
D-deii o luntre şi un bordeî lângă Dunăre; apoî
cheme-me dmeniî la miedul nopţiî să-î trec, eun'aş
cjice odată ba! Domne drag mi-ar fi mie să trec
omenii preste Dunăre şi pe ceî ce-ar fi în primejdie,
în valurile Dunărei, să-î scap de înnecat.
Aşa făcură eî planuri pănă-î maî prindea som­
nul; atuncî străinul cel maî betrân, 4ice: „Bine! Fie
cum 4iceţ.i voî! Tu, (\ice cătră cel maî mare, veî
avea turmă mare de oî!"Iar' cătră cel mijlociu4ice:
„Tu veî avea moşiîmarî şi bol după cum dorescî;iar'
tu băiete, 4ice cătră fratele cel maî mic, tu veî veni cu
noî, să te 'nsurăm, să-ţî câştigăm o luntre şi un
bordeî lângă Dunăre şi apoî să te lăsăm cu dorul
împlinit."
Nu scdse streinul bine vorba din gură, şi tote
se 'mpliniră; feciorul cel maî mare avea o turmă
de oî, de nu se maî sătura omul a se uita la ele;
cel mijlociu avea nisce boî frumoşi, da nisce holde
de grâii curat, da locuri cu cucuruz, numaî de cu­
les ; - şi cum să nu se 'mplinescă vorba streinului, că
ddră el era D-nul Christos, umbla pe pămentcuSt.
Petru, şi 'mplinea dorinţele dmenilor.
După ce împliniră dorinţa celor doî fraţî, luară
pe fecioraşul cel tenăr cu eî şi-şî 4iseră nopte bună,
Pldia încetase, frig nu era, era lună frumdsă afară,
încât îţî era maî mare dragul să căletorescî. Merseră,
eî tus-treî cât merseră, pană ajunseră într'un sat,
acolo intrară într'o casă şi-şî cerură cortel preste nopte.
Stăpânul caseî îî primi cu totă bucuria, ba-î îmbie
şi cu cina. Omul acesta însă avea o fetiţă frumdsă,
numaî bună de măritat. Ba o vorbă, ba alta, vedeţi
D-vdstră, din vorbă 'n vorbă dau la petit. Stăpânul
caseî începe ca toţî dmeniî cu fete marî de
măritat: „Noî, dmenî buni, de dmenî de omenie nu
ne ferim, seim noî bine că fetele, dacă le vine vre­
mea, măritate-s bune, scie D-4eu după cine va fi
- 73 -

rânduită să se mărite şi fetiţa ndstră, noî o încredin­


ţarăm de credinţat cu un fecior de aci din vecinî,
acum D-cJeu va alege care să-î fie al eî.
în vorbele acestea iată vine şi mirele, cum e
datina, să maî vadă miresa, să se maî dragostescă
o lecă şi să se înţelegă de nuntă, Mirele, ca toţî
junii pană sunt miri se pdrtă ca o fată mare, tot
gătit, tot cu vorbe alese, cum-decum să placă mal tare
miresei. Când întră în casă, dete bună sera la toţî
şi prinse a vorbi cam smerit maî numai aceea răs­
pundea, ce-1 întrebau cel din casă. Cam băgă el
de semă, că flăcăul cel strein, ce era cu cei doî
dmenî, încă ar fi venit a peţi, ci nu cuteza a dice
nimic; gândia însă, că streinul se duce cu buzele
umflate. Eî, dar' Christos D-deu scie şi gândul omu­
lui, deci nu lăsă pe nimeni că să se frământe cu atâ­
tea gânduri, ci spuse de aud toţî ceî din casă :
— Ved fetul meu, că ţie-ţî place de copila asta;
la copilul nostru încă-î place de ea, şi chiar de a-
ceea am venit să-o peţim, că spunându-ţî cea dreptă,
fecioraşulul îi e dragă şi noue încă nu ni-î urîtă;
dar' vouă la amendoî nu pote fi, pentru-că vec|î tu,
e cu neputinţă; tu nu te-aî despărţi bucuros de ea,
noi încă n'am merge bucuroşi fără de ea de aci.
Drept-aceea D-deii să alegă; scdteţî fie-care cuţitul
din şerpar şi-1 împlântaţi în masă; acela va avea
fata de nevastă, al cărui cuţit va fi învercjit pană
dimineţă.
îndată începură holteii a scociori şi-a scormoni
prin şerpare după cuţite; flăcăul ăst de sat scose
un cuţit de teacă de vre-o trei degete de lat şi lung
cât un paloş şi cum îl împlântă în masă, cum sta
-
drept ca şi cum ar fi fost crescut acolo, holteiaşul
acesta însă, care venise cu ceî doî dmenî, tot căuta
prin şerpar şi orî că nu afla ce căuta, orî că-î era
chiar ruşine să scotă un cuţitaş copilăresc, o briş-
cuţă jidovescă de doî criţarî. în urmă o scdse şi el,
- 74 -

cu tbtă ruşinea. Când a doua di dimineţa, cuţitul cel


mare al holteiului de sat, era cum îl lăsase împlântat în
masă; iar' al feciorului celui strein resărise o viţă
de vie, înfrunzită şi rodită, cu struguri buni de mân­
care. Era minune 'ntregă! Nicî nu se maî gândia
nimeni să păşescă prestehotărîrea luî D-deti sfântul;
feteî-î plăcu de băiat ca de cel trimes dela D-deti;
părinţii fetei nu se 'mpotriviră, căci nu le cerea zes­
tre, părinţii feciorului nu să 'mpotriveati, căci eraţi
în gropă, iară D-nul Christos şi cu St. Petru se pu­
seră unul popă şi altul nănaş şi-î cununară. Mare
nuntă n'a fi fost, dar' tot a fost destul de frumosă
pentru nisce omenî seracî. Mi se pare însă, că la
logodnicul cel dintâiti al fetei nu-î cam venia la so-
cotelă nunta cea pripită, dar' totuşi se mângâia şi
eî dicând, c aş a j t D-deti.
a a v o

Feciorul cel serac, în dată după nuntă 'şî ia nevasta


şi plecă cu ea, şi merg şi merg pană ajung la Du­
năre. Acolo află o luntrită legată de un pociump
şi pe ţermure află o căsuţă g6lă, dar' curată şi bună.
Din ciasul acela el a început a trece la omenî cu
luntrea, de pe-un ţermure al Dunărei, pe celălalt;
dar' se şi înavuţia vedând cu ochiî, că pe câţî-î trecea,
toţî-î dau. câte ceva; mai bani, maî bucate, de dulce,
care ce voia şi ce avea că el nu era lăcomos la averî.
Dumnedett dară a dat la tus-treî fraţiî ce-au
dorit eî.
* *
*
D-nul nostru Isus Christos şi cu St. Petru tot
pe pământ erau.
Odată merg la ţeră, cam în locul unde era
fratele cel maî mare cu turma. Eî eraţi ca doi moş­
negi slabi şi betrânî. Daţi bună vremea la ciobanul
cel cu turme multe şi-1 rogă să le dea ceva de
mâncare, că nu maî pot de fome şi de oboselă.
Gândiţi că ciobanul le-a întins ceva, ferit-a D-deii »
El de loc începu:
- 75 -

„D-deti maî pote da la toţi calicii şi coldaniî


din lume câţi trec pe drum; dacă aş umbla sa dau
la toţî, mie nu mi-ar maî rămânea nimic, miluiască-
vă D-defi." Şi nu le dădu chiar nimic, nicî chiar o
ulcică de zer. Bătrânii se depărtară, dar' nu trecu
un cias şi oile sbrrî se fac ciore şi se 'nalţă în
văzduch; acum ia oî dacă aî de unde! Ciobanul
rămâne cu bâta în mână şi cu buzele umflate,
părându-î răii, că n'a miluit săracii pană avea
cu ce şi din ce.
Ceî doî bătrâni se duc de aci la fratele cel
mijlociu. II aflară în vârful unuî stog maî mare
decât şura.
— Bună dhm> jupâne gazdă !
— Să trăiţî, dar' ce vă trebue?
— D'apoî, jupâne gazdă, fâ-ţî milă şi pomană.
şi ne dă ceva de mâncare, să-ţî ţină D-deti binele
şi sănătatea.
— Ba mal mergeţî şi la lucru! Cine să hră-
nescă pe toţî leneşii? Acum e vremea lucrului,um­
blaţi la lucru că apoi şi mâncare veţi căpăta!
Cu vorbeleacestea alungăpe bieţiî bătrâni dinogra-
dă, şiel rămâne rî4end în vârful stoguluî cu lucrătoriî.
Betrâniî merg acum chiar la Dunăre. Acolo a-
jung pe la me4ul-nopţu7 e r a o besnă (întunerec) de
nu-ţî vedeai nicî mâna, şi ploua şi sufla un vânt cât să
nu scoţî nicî cânele afară.
— Măî podar, meî luntraş, vino de ne trecî că
aci perim!
Luntraşul aude, o ia tot într'o fugă din casă,
să aruncă în luntre şi haî! printre valurî, fără de a
afla pe cineva. Se întdrce supărat în casă şi spune ne­
vestei plângând, că să 'necară doî saii trei omenî
din pricina luî. Nu să pune bine pe scaun şi iarăşi
aude pe cineva strigând :
— Vino, luntraşule şi ne trecî la ţărmure, că
aci ne 'necăm.
- 76 -

Iar' alergă în fuga mare, iar' se aruncă în lun­


tre şi începu a o mâna într'acolo, de unde i se pa­
ria, că a aucjit glasul: fu însă prea tercjiu, că nu
află pe nimenî. Acum merge şi maî superat în casă,
spune nevestei, că iar' se 'necă cineva şi se pune
oftând pe un scaun lângă foc. Dar' nu apucă a se
aşeda bine şi aude a treia 6ră strigând:
— Dar' pentru D-deii luntraşule, nu te temî de
pecat, de staî în casă, şi noî ne prepădim aci?!
Acum pornesce bietul luntraş pentru a treia
oră şi spune muierii că nu se maî înt6rce pană nu
va afla pe streinii aceia orî viî orî morţi. Intr'ade-
ver că-î şi află, eraii adecă ceî doî moşnegi. II pune
în luntre, îî sc6te la ţermure, îî duce la sine în casă
şi-î schimbă în haine uscate, că ale lor tote eraii
ude, după aceea îl îmbie cu ceva de cină. Unul din­
tre ceî doî moşnegi însă îî dice: „Nu vom mânca,
numaî dacă ni-î frige ce-aî tu maî drag la casă." El
nu se maî gândi nicî o minută, iară făcu jarul în
laturi de pe vatră, luă copilul din leagăn şi-1 puse
pe vatra ferbinte, apoî îl acoperi cu spuza şi cu cărbunii
eeî roşii. Ce mare îî fu mirarea însă, când vechi că'n
vatra foculuî cât aî dice „tmul" era crescută ierbă
verde şi copilul se juca acolo cu nice mere de aur.
Acum vedu bietul luntraş pe cine are în casă, cădu
la piciorele Sfinţiei Sale şi se rugă de iertare decumva
le-a greşit ceva. D-nul Christos îl ridică de jos dicen-
du-î: „ Scolă-te, n'aîgreşit nimic, şi tot aşa să te porţî."
După asta se ospetară, apoî să culcară să se odihnescă.
A doua di când erau moşnegii să plece, dau. cu
ochii de un stog mare de grâii, cel căpetase dela
ceî 6menî ce-î trecea cu luntrea şi cu podul peste
Dunăre, dela unul un snop-doî, dela altul treî-patru,
pană se făcu stogul hăt mare. Unul din moşnegi
luă un tăciune mare de foc, şi-1 puse sub stog.
Acela luă pe loc foc, dar' casa, cu tote că
stogul era lipit de ea atât de tare de nu puteai nici
- 77 -

umbla printre ele, casa dic nu se aprinse. Când ar­


dea stogul maî bine, vine la el frate-seu cel maî
mare şi-î spune întâmplarea, cum doî moşi i-au de-
ochiat oile şi acelea s'aii prefăcut în ci6re. Toţî se
mirară de povestea aceluia ce dicea că oile luî s'aii
deochiat şi s'aii făcut cidre; dar' maî mare fu mi­
rarea tuturor când vedură că numai paiele arsese
şi că grâul a remas vrav în mijloc, ca ales pe masă.
Fratele cel mic omenesce frăţeşce pe frate-sStt
cel mare şi la plecare umple o pungă mare cugal-
binî şi i-o pune în cale chiar pe unde avea
să trecă; luî, seraculi-a fost milă de frate-seu cel
maî mare, dar' n'a cutezat să-î dea banii în mână,
temându-sS că nu-I va primi, deci îl aruncă cum
diseî, în cale să-î afle. Ce să vedî însă ? minune!
Frate-seu cel mare merge pană era aprdpe de pun­
gă, atunci îl vine în minte să-şi închid^ ochii, să
vadă cum umblă orbii ? Aşa şi tăcu, trece cu ochii
închişî pe lângă pungă şi se cam maî duce cătră
frate-seu cel mijlociu. Cestuia-î spune, că fratele
lor cel mic, îmblătesce, nu cu îmblăciî, ci a aprins
stogul şi paiele şi pleva aii ars, iar' bdbele de grâu
au remas curate ca aurul. Fu destul fratelui mai
mijlociu scireaaudită, numai decât se dă şi-şî aprinde
stogul, că ddră n'a împărţi el grâul.cu îmblătitoriî,
de nu alta să-1 şi maî fure!
Dar' vaî, reu s'a păcălit; i-a ars nu numaî sto­
gul, dar' şi casa, grajdul, şura, şi cu un cuvent tot
ce avea. Acum pune-te copile la plâns la sudalme,
ci tdte fură în zădar, ce cuprinde focul, face numaî
scrum!
Fratele lor cel mic, luntraşul, îndată după ple­
carea fratelui celui maî mare, se ia tot încet, încet,
pe departe în napoia luî, să vadă lua-va acela pun­
g a ? După ce vedu că într'adever punga e tot la
locul care o pusese el însuşi, se puse şi-o luă şi-o
duse acasă dicend nevestei: „Tu nevastă, frate-meii
- 78 —

cel mare nu-î hotărît dela D-4eu să aibă când-va ceva,


uită-te tu, punga plină la locul unde am pus'o eu,
şi el paremi-se a călcat'o chiar cu piciorul, nu-î alta
fără i-a luat D-4ett minţile." — „ D ' a p o î — respunse
femeia, — -dacă nu sunt baniî aceea împărţiţi (ren-
duiţî) dela D-4eti să fie aî luî, îî poţî băga chiar în
sîn, că şi de-acolo trebue să-î arunce; lasă-î de-a
'ndemână, vom maî împărţi din eî celor bieţî de
omeni seracî ce se maî abat pe la noî în cerşit."
De-abia trec câte-va $ile şi vine la luntraş fra­
te-seu cel maî mijlociu. Bucuria luî fu de tot mare,
îl primesce cu dragostea cea maî frăţescă. Dar' în
zădar t6te, frate-seii cel mijlociu era superat, nu-î
venia nicî decum să-şî facă voe bună. Ve4ându-1
frate-seu cel maî mic atât de întristat, îl r6gă să-1
spună ce necaz are?
Atuncî el începe a-î spune totă întâmplarea,
m a
dela despărţirea lor pană în 4 întâlnire!.
II povestesce paguba ce-o avu cu grâul şi cu
casa, îî spuse, că numai are nimic, decât câmpul
gol, şi că tote acestea se întâmplară — (\ice el —
numaî că ascultai pe frate-meii, care 4ise că tu ţi-aî
îmblătit stogul cu foc.
— Da, — respunse luntraşul, — însă nu l'am
pus eu. focul în stog, ci doî moşnegi betrânî, carî
dormiră o n6pte la noî în casă. I
Cu acesta aduse şi maî mare necaz fratelui ce­
lui mijlociu, începând a gândi că doră moşnegii a-
ceia pe carî nu i-au miluit el, aceia l'aii cumpenit să
pată asta pagubă; şi avea dreptate de gândea aşa.
Când se gătă şi acesta de întors cătră casă, a-
decă cătră locul caseî, 4ice luntraşul cătră femeia sa:
— Tu nevastă, fa tu o azimă de făină de cea
maî albă, cernută prin sita cea desă, pune în mij­
locul eî toţî galbinil din punga aceea, şi de soco­
tesc! maî pune vre-o doî să-o dăm de merinde la bietul
frate-meii; îî va prinde bine pe cale şi şi acasă.
- 79 -

Muierea se 'nvoiesce prea bucurdsă: da nu maî


face o azimă de grâii curat cernută prin sîta cea
desă, da n'o umple cu galbinî, da n'o coce chiar
după cum se 'nţelese cu bărbatul-seu, de gânde-aî
că s'o mănânci cu ochii.
O pun în traistă la fratele ce era gata de ple­
care, dar' ce să vedî, a doua di azima fu iarăşi
la luntraşul pe masă, care sc6se galbinil din ea, pre­
cum i-au şi băgat. Iată însă cum îî veni iară-şî
luî în mână:
Frate-seu cel mijlociu o dete la un plugar pen­
tru o bucată de mălaifi că i-se părea prea grea în
traistă, şi vedend'o atât de grea cugetă, că da de
nu-î captă bine?!
Plugarul, avend şi el frică că nu va fi c6ptă,
de-aceea este aşa grea, o dase la ţîganul să-î ascuţă
fierele plugului pentru ea, dicend bani n'are de
c a

unde-î da. Ţîganul avea de trecut Dunărea să-şî


aducă cărbuni, şi ne avend nicî el banî, apoî sciind
să luntraşul este om de omenie, nu face mult din
banî, îî aduse luntraşului azima, care numai cu o di
maî înainte fu c6ptă în cuptorul luî. — Acesta fu po­
vestea cu azima mergetore!
P'atuncî se vede că rămânea binele numaî la
ceî vrednici de el; ore şi adî este tot aşa?
Audită şi scrisă în miliţia dela un fecior din Bănat.
CUPRINSUL.

Pagina
Mama cea rea
Ioaneş Mesariul '
Stan Bolovan ^
Norocul şi mintea 21
2 8
Isteţă şi pace!
3 4
Mer şi Per ;
Săraca mamă *>1
Azima mergătore ^
EDITURA
LIBEĂRIEÎ NICOLAE I. CIURCU, BRAŞOV.

POVEŞTI ARDELENESC! .
culese din gura poporului de Ioan Popu-Reteganul. Cinci
părţi â 80 pagine, format 8°. Preţul fiecărei părţi 25 cr.
(Se vinde fiecare parte şi separat.)

Cărţî alese din Catalogul Librărieî:


Bacaloglo E. E l e m e n t e de F i s i c ă , i l u s t r a t ă c u 315 iigurî. E d i ţ i u n e a I I . fl. 5.—
Densuşianu Aron. I s t o r i a l i m b e î şi literatureî r o m â n e . . . 1.70
Densuşianu Nic. R e v o l u ţ i u n e a luî H o r i a în T r a n s i l v a n i a şi Ungaria
1781—1785. scrisă p e b a s a d o c u m e n t e l o r oficiale ' . . 4.50
Eminescu M. P o e s i i . . . . . . . 2.—
Episcopul de Roman Melchisedek. Ş e s e - d e c î şi p a t r u de c u v i n t e seu p r e d i c e ,
ale c e l u i dintru sfinţi părintelui n o s t r u I o a n C r y s o s t o m u l . 2.75
Gane N. N o v e l e , 3 V o i . . . . . . . 3.—
Ghika I. Convorbiri e c o n o m i c e , 3 V o l u m e . . . . 5.75
— S c r i s o r i cătră V . A l e x a n d r i , 1 V o l u m . . . . 3.—
larnik Dr. I. şi A. Bârseanu. D o i n e şi strigături din A r d e a l , date l a i v e a l ă 2.75
Odobescu A. I. Scrieri literare şi i s t o r i c e , 3 V o l u m e . . . 15.—
Panţu I. C. L o g o f e t u l Matern. N o v e l ă . . . . . —.40
Petra-Petrescu. S a t u l c u c o m o r i l e , N o v e l ă , . . . —.20
Poni P. E l e m e n t e de F i s i c ă p e n t r u c l a s e l e g i m n . . ; . 2.50
Popescu I. P s i c h o l o g i a e m p e r i c ă . . . ^ 2—
Popu I. Reteganul. Ţiganii, S c h i ţ ă i s t o r i c ă l u c r a t ă p e n t r u p e t r e c e r e d u p ă
m a l m u l ţ i autori . . . . . . —.55
— Trandafiri şi v i o r e l e . P o e s i î p o p u l a r e . . . —.60
Roşea luliu I. F a t a de l a Cozia. D r a m ă în 4 a c t e . . . 1.50
— Lăpuşneanu, D o m n u l Moldovei. Tragedie ' . . 1.50
Slavici I. N o v e l e din p o p o r , 1 V o l u m . . . . . 2,—
Vacărescu C. T. L u p t e l e R o m â n i l o r din R e s b e l u l 1877—1878 . . 2.10
Borgovan V. Gr. î n d r e p t a r t e o r e t i c şi p r a c t i c p e n t r u „ I n v e ţ ă m e n t u l intuitiv 1.70
ComSa D. P o m ă r i t u l î n t o c m i t c u d e o s e b i t ă privire l a g r ă d i n a ş c o l a r ă . 1.—
Dimiân C. Stupăritul î n t o c m i t c u d e o s e b i r e p e n t r u p o p o r , p e n t r u î n c e p e -
t o r î şi p e n t r u t o ţ î iubitorii de a c e s t r a m al e c o n o m i e i . . —.80
Georgesou I. E c o n o m i a c â m p u l u i şi c r e ş t e r e a v i t e l o r . Observări şi îndru­
mări practice pentru economii . . . . —.25
Mocianu G. şi N. Velescu. G i m n a s t i c a p o p o r a l ă n a ţ i o n a l ă , c u m a î m u l t e
ilus'traţiunî. E d i ţ i u n e a I I . . . . . . 1.50
Dr. F. Rizu. P r e s c u r t a r e de I g i e n ă şi m e d i c i n ă p o p o r a l ă p e n t r u ş c o l e l e
primare . . . . . . .• ' . —.65
Tractat de stil epistolar sau m o d e l u r î de t6te felurile de s c r i s o r i . —.90
Legea comunală, (Art. X X I I . 1886) de P a v e l B o t a r i u . . . —.40
Legea glotelor din 1886. . . . -.30

Portretele iluştrilor bărbaţi:


(1. Bariţiu, Iacob Mureşianu şi Andreiii Mureşianu.
Preţul unul E x e m p l a r p e f o r m a t 15/25 cm. 10 cr.

Cărţi r o m â n e , maghiare, g e r m a n e , p r e c u m şi: Note de musică,


Material şi Eequisite de scris şi de d e s e m n se p o t p r o c u r a dela
Librăria N . I. C I U R C U c u preţurile cele mal ieftine.

Catalogul de cărţi şi musică al Librărieî s e trimite la cerere


O** gratis şl franco.
4
Din s t a b i l i m e n t u l tipografic A . Mureşianu, B r a ş o v .