Sunteți pe pagina 1din 4

Metode didactice moderne folosite în procesul de predare-învățare lexicului

prof. Irimia-Matei Elena, CSEI„Sf.Andrei”,


Gura Humorului

„Cine stăpînește cel mai bine limba, acela deţine puterea.”


(Susan Johnson)

Folosirea corectă a limbii române, nu poate fi învățată de la televizor sau de la radio, ar trebui de
fapt ca școala să-și conștientizeze rolul ei dintotdeauna, cel de a pune bazele și de a veghea la respectarea
exprimării corecte, la cunoașterea normelor gramaticale utile nu numai în exprimarea corectă, ci și pentru
învățarea unei limbi străine.
Cele mai vizibile, numeroase și supărătoare greșeli de limbă se înregistrează în domeniul lexicului.
Cauza principală constă în insuficienta preocupare, la nivel social (atât în școală, cât și în afara ei) și
individual, pentru învățarea lexicală, în condițiile în care vocabularul, aflându-se într-un continuu proces
de schimbare poate fi mai greu normat. Dacă folosirea corectă a limbii din punct de vedere fonetic și
gramatical se poate învăța încă din gimnaziu, aspectele de vocabular necesită un efort neîntrerupt și
crescând, în special prin lectura textelor literare.
A-ți însuși vocabularul limbii tale este unul dintre dezideratele lumii modern, vorbitorii care posedă
cât mai multe cuvinte, ale căror sensuri sunt bine stăpânite, au posibilitatea de a comunica fapte, gânduri,
sentimente într-un fel exact și nuanțat și de a-i înțelege pe ceilalți.
Metodele didactice reprezintă „o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod
comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar, eforturile profesorului şi ale elevilor săi“ ; „o
modalitate de acţiune, un instrument cu ajutorul căruia elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod
independent, îşi înşusesc şi aprofundează cunoştinţe, îşi informează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi
intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini etc.“.
Metodele moderne sunt axate pe activitatea elevilor, pe învățare, pe experiența dobândită prin
explorare, cercetare, acțiune, promovând cooperearea între elevi și relațiile democratice dintre profesor și
elevi, cultivă spiritual aplicativ, încurajează munca independent, inițiativa și creativitatea elevilor, conferă
profesorului rolul de organizator și îndrumător al activității de învățare.
În cele ce urmează voi prezenta pe scurt câteva exemple de metode utilizate în activitatea de
predarea-învățarea lexicului, folosite în cadrul orelor de limbă și comunicare.

Metoda ciorchinelui este o metodă specifică gândirii critice. Ea poate fi folosită în special în etapa
de evocare: se va scrie un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei, apoi elevii vor scrie cuvinte
sau sintagme în legătură cu tema pusă în discuţie care se leagă de cuvântul sau propoziţia-nucleu prin linii
care evidenţiază conexiunile între idei, realizând astfel o structura în formă de ciorchine, folosind metoda
ciorchinelui, se poate descoperi familia lexicală a cuvântului a citi.

Metoda mozaiculului (Jigsaw) poate fi utilizată când materialul care urmează a fi învățat are o
formă scrisă. Metoda presupune împărțirea clasei în grupuri compacte de 4-5 elevi. Metoda presupune
parcurgerea mai multor etape:
-se formează grupuri de 4 elevi, numite grupuri de baștină ( profesorul împarte textul de studiat într-un
număr de părți egal cu mărimea grupurilor: definiția sinonimelor; tipuri de sinonime; exemple; definiția
antonimelor; tipuri; exemple; definiția omonimelor; tipuri; exemple, definiția paronimelor; tipuri;
exemple).
-se constituie grupurile de experţi prin numărare de la 1 la 4, astfel: elevii cu numărul 1 formează grupul
numărul 1, cei cu numărul 2 al doilea grup etc. Fiecare grup de experți studiază timp de 15-20 de minute o
parte din textul repartizat de profesor.
-elevii revin la grupurile de baștină și pe rând predau conținutul la care sunt experți.
Metoda poate fi aplicată în faza de realizare a sensului, întrucât presupune contactul cu noi
informații și asimilarea acestora.

Metoda SINELG (Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gîndirii) este
„un instrument util care le permite elevilor să-şi urmărească în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc”.
Elevii vor citi cu atenție un text marcând pe marginea acestuia, după cum urmează: o bifă (  ) dacă
informaţia este deja cunoscută, un plus (+ ) dacă informaţia este nouă,un minus ( - ) dacă informaţia
contrazice sau deferă de ceea ce știu elevii ştiau deja şi un semn întrebării ( ? ) în dreptul informaţiei despre
care doresc lămuriri suplimentare.

Exemplu: Neologismele:

V + - ?
Cunoștințe știute Informație nouă Contrazice, diferită Confuz, neclar
Neologismele sunt Cele mai multe sensul corect al unor Ortografierea
cuvinte intrate recent în neologisme au intrat în neologisme este altul neologismelor
limba română. limba română în decât cel folosit în mod neadaptate fonetic.
perioada pașoptistă, în curent:
special din franceză. fortuit=întâmplător, nu
forțat
locație=chirie, nu loc,
sediu.

Metoda cvintetului este un instrument rapid și eficient de reflecție, de sinteză și rezumare a


conceptelor, ideilor, noțiunilor învățate anterior. Elaborarea unui cvintet necesită sintetizarea informației în
exprimări concise, care descriu sau exprimă reflecții asupra unui subiect. În activitatea de creație a acestei
poezii de cinci versuri, elevii vor lucra individual sau în perechi, respectând următoarele cerințe:
 versul 1: constă într-un singur cuvânt, un substantiv, care sintetizează subiectul;
 versul 2: este format din două cuvinte, două adjective, care descriu subiectul;
 versul 3: este format din trei cuvinte, trei verbe (eventual la gerunziu), care exprimă acțiuni;
 versul 4: este format din patru cuvinte care exprimă o idee, o definiție sau sentimente față de subiect;
 versul 5: este format dintr-un cuvânt (de obicei un verb) care sintetizează subiectul.
Exemplu: Neologismul,
îndrăzneț, inovativ,
completând, ajutând, enervând,
sporește limbajul vorbitorilor contemporani,
cultivând.

Metoda cadranelor este o metodă a gândirii critice, o modalitate de rezumare și sistematizare a


conținuturilor, stimulând atenția și gândirea elevilor, solicitându-le atenția și participarea activă. Metoda
presupune trasarea a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze patru ,,cadrane”, în fiecare
cadran se propune cate o sarcina de lucru. Activitatea se poate desfășura individual sau pe grupe:
Cadranul I: Indicați sensurile următoarelor locuțiuni: pe de rost=; fără rost=; om cu rost =
Cadranul II: Scrieți cinci expresii/locuțiuni care să conțină cuvântul inimă.
Cadranul III: Alcătuiți propoziții cu ajutorul cuvintelor: alt fel/altfel, odată ce/ o dată ce.
Cadranul IV: Desenați expresia următoare: a călca pe cineva pe coada.
Diagrama Venn este o metodă a gândirii critice, care ajută la stabilirea diferenţelor între două
concepte. Constă într-o reprezentare grafică formată din două cercuri care se suprapun parţial. În primul
cerc se notează un concept, în al doilea cerc se notează un alt concept, iar la intersecția celor două cercuri
se notează caracteristicile comune celor două concepte.
Completaţi diagrama conform asemănărilor şi deosebirilor care există între cuvintele sufixe şi
prefixe:

Turul galeriei este o metodă de învățare prin cooperare care stimulează gândirea și creativitatea,
prin care elevii sunt încurajați să-și exprime opiniile referitoare la soluțiile date unei probleme de către
colegii lor. Metoda presupune parcurgerea mai multor etape:
-elevii sunt împărțiți în grupuri de 4-5 elevi, vor primi foi de flip-chart şi markere și vor primi o
temă și o sarcină de lucru pe care vor trebui să o realizeze pe foile date;
- foi de flip-chart se afișează pe pereții clasei, transformați astfel într-o galerie;
-grupurile de elevi trec pe lângă fiecare produs pentru a examina soluțiile sau ideile propuse de
colegi și îți înscriu pe foile de flip-chart comentariile.
-grupurile revin la locul inițial și citesc comentariile, reexaminându-și produsul prin prisma
acestora.

Jocul este o acţiune specifică încărcată de tensiuni, desfăşurate după reguli acceptate de bună voie
şi în afara sferei utilităţii sau necesităţii materiale, însoţite de simţăminte de înălţare şi de încordare, de
voioşie şi de destindere.
Iată câteva exemple de astfel de jocuri:
Bingo - fiecare elev sau fiecare grupa primeşte câte o fişă de joc, o coală A4, pe care se află 12
careuri, (sau mai multe, rămâne la alegerea propunătorului), în fiecare fiind trecută sarcina de lucru cerută.
Elevii trebuie completeze câte o rubrică din tabel, în aşa fel încât să realizeze linie (pe verticală sau
orizontală). Când un elev are completată o linie de pe foaie, atunci strigă „Linie!”. Jocul se reia până când
un elev realizează „Bingo!” şi are toate rubricile completate.
Mima - elevii împărțiți pe grupe extrag pe rând dintr-un bol un cartonaș pe care este scrisă o sarcină
de lucru (o locuțiune verbală) pe care trebuie să o mimeze, cealaltă grupă ghicește despre ce locuțiune este
vorba şi invers.
Puzzle-ul este un joc care constă în reconstituirea unui text din fraze, a unei propoziții din cuvinte,
a unui cuvânt din silabe.
Rebusul școlar, numit și joc ale minții (memoriei, gândirii, imaginației) cu caracter numai aparent
distractiv pătrunde din ce în ce mai mult în procesul didactic actual, introducând în lecții elementele de
surpriză.

Jocuri de spargerea gheții au ca scopuri instruirea unui climat de lucru relaxant și reconfortant,
diminuarea barierelor inhibitorii privind contribuția persoanei la o activitate de grup, pregătirea elevilor
pentru munca de grup.
În continuare oferim câteva exemple de astfel de jocuri :
Mingea călătoare : se propune un cuvânt, se aruncă o minge și cel care o prinde spune un alt
cuvânt legat de cuvântul precedent. Regulă: nu se repetă de două ori același cuvânt.
Întrebări fără sfârșit: se prezintă elevilor un desen, apoi fiecare elev va pune câte o întrebare în
legătură cu desenul ; elevii își pot nota întrebările în caiete ; regulă : nu se pune de două ori aceeași întrebare
( se poate face această activitate și pe echipe : se împarte clasa în 4-5 grupe, iar întrebările se elaborează în
echipă și la sfârșit un reprezentant al echipe le citește în fața celorlalți sau fiecare membru al echipei va citi
câte o întrebare :
Exemplu : un desen care reprezintă anotimpul iarna : „- Ce anotimp este ?” ; „ - Este frig ?” ;„-
Este noapte ?”;„- Cerul e albastru”; „- Ce vede copilul ? ” etc.
Ghicește cuvântul: se împarte clasa în grupe de către 4-5 elevi; se lipește pe spatele unui membru
al unei echipe un bilet conținând un cuvânt ( numele unui star, a unei țări, un obiect, etc. ) ; elevul respectiv
se întoarce către colegi ( membrii echipei ) și le pune întrebări la care răspunsul va fi „da” sau „nu” până în
momentul când va ghici cuvântul scris pe bilet.
Exemple : Andreea Marin, carte, Moș Crăciun, măr, brad, avion etc.

Jocul de rol este o metodă activă de predare-învățare care mizează pe creativitatea și spontaneitatea
elevilor și care, în contextul achizițiilor lingvistice, poate să fie eficientă pentru învățarea de profunzime.
Am constatat existenţa în cadrul lecţiilor ce utilizează astfel de metode, a unui climat de încredere
şi de cooperare, în sensul că elevii învaţă prin interacţiune cu ceilalţi, formarea unei atitudini pozitive faţă
de cadrul didactic, disciplina de studiu şi conţinutul acesteia, şi nu în ultimul rând, dezvoltarea
competenţelor sociale ale elevilor (argumentare, ascultarea opiniei celorlalţi, atitudine deschisă, activă,
bazată pe iniţiative personale, responsabilitate colectivă şi individuală, deprinderi de comunicare
interpersonală). Folosirea metodelor moderne în cadrul activităţilor didactice are ca rezultat creşterea
rezultatelor la învăţătură ale elevilor.

BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I.; Neacşu, I.; Negreţ-Dobridor, I.; Pânişoară, I. O.; Prelegeri pedagogice, Editura Polirom,
2001;
Ionescu, M., Bocoş, M., Cercetarea pedagogică şi inovaţia în învăţământ, în "Pedagogie. Suporturi
pentru formarea profesorilor", Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Negreţ-Dobridor, Pânişoară, Ştiinţa învăţării. De la teorie la practică. Iaşi: Editura Polirom, 2005,
Steele, J.L., Meredith, K.S., Temple, C. ,Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice,
vol. II. Cluj-Napoca: Casa de Editură şi Tipografia Gloria, 1998;
J. Huizinga, Homo ludens, Editura Univers, Bucureşti, 1977.