Sunteți pe pagina 1din 9

FICATUL ŞI BILA

Cu o greutate medie de 1,5 kg, ficatul este printre cele mai grele organe ale
corpului. Veritabilă uzină chimică, el este centrul de protecție împotriva
otrăvurilor, stăpânește metabolismul și face rezerve de energie.

Preparate naturiste
Principalele plante folosite în bolile hepatice sunt: anghinarea, sunătoarea,
gălbenelele, cicoarea, armurariul, nucul, coada-șoricelului, pirul, urzica,
rostopasca, tescovina și iedera. Plantele aromatice bogate în uleiuri volatile
(mentă, roiniță, cimbru, busuioc, salvie) se folosesc frecvent în afecțiunile
bilei. Din plantele menționate mai sus se pot prepara, în casă, următoarele
forme farmaceutice pentru uz intern:
PULBEREA – Se poate obține din: plante aromatice și din anghinare, cicoare,
armurariu, coada-șoricelului, rostopască și pir.
Mod de preparare:
Planta uscată se macină foarte fin, într-o râșniță de măcinat cafeaua. Se
folosește ca atare câte un vârf de linguriță de pulbere, de 2 ori pe zi, diluată
cu puțină miere, sirop, suc natural sau lapte fermentat (iaurt, sana, chefir,
lapte bătut).
INFUZIA – Se prepară din plantele ce conțin uleiuri volatile (busuioc, cimbru,
mentă, roiniță, salvie) precum și din anghinare, sunătoare, gălbenele, urzică,
armurariu, nuc, coada-șoricelului, rostopască, iederă.
Mod de preparare:
2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se infuzează în 250 ml apă
clocotită. Se lasă 30 de minute, după care se filtrează prin tifon sau printr-un
strat subțire de vată. Se îndulcește după gust.
DECOCTUL – Se prepară din: cicoare, pir.
Mod de preparare:
4 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de
30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas de inox sau emailat. Se completează
la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală,
umectată cu puțină apă. Se îndulcește după gust.
TINCTURA – Se prepară din: anghinare, sunătoare, gălbenele, armurariu,
iederă, pir, cicoare, rostopască.
Mod de preparare:
2 linguri plantă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat, timp de 10
zile, în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie.
Se agită de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat
în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor
partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care
s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic de
20-30 ml, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de
la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită
flaconul înainte de utilizare.
VINUL TERAPEUTIC – Se prepară din cicoare, pir, anghinare, sunătoare,
gălbenele, armurariu, iederă, rostopască.
Mod de preparare:
4 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se amestecă cu 1 litru de vin
roșu, adus la fierbere.
Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile,
vinul se filtrează printr-un material textil, fără stoarcerea reziduului.
Se lasă la decantat alte 6 zile, după care se separă partea limpede de reziduul
depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la
păstrat în flacoane de culoare brună. Termenul de valabilitate este de 1 an
de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentrația
alcoolică de cel puțin 11 grade.
În cazul concentrației alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, se va păstra
în încăperi răcoroase. Datorită conținutului în alcool al tincturii și al vinului,
nu se recomandă consumul acestora de către conducătorii auto sau de cei
care au intoleranță la alcool. De asemenea, nu se recomandă celor care au
hepatită alcoolică.

1. BOLILE FICATULUI
Hepatita
Este un proces inflamator al celulei hepatice, de origine infecțioasă sau toxică.
Hepatita cea mai frecventă este cea de origine virală, provocată în special de
virușii A, B, C.
Hepatita A se transmite, în principal, pe cale fecal orală. Este cunoscută și
sub numele de „boala mâinilor murdare”.
Hepatita B este cea mai frecventă și se transmite numai parenteral, prin
injectare cu ser contaminat. I se mai spune și „hepatita de seringă”.
Hepatita C este boala care se transmite, ca și hepatita B, prin sângele unei
persoane infectate, prin utilizarea de ace, seringi și alte instrumente de uz
medical, stomatologic sau cosmetic, care vin în contact cu sângele infectat și
care sunt nesterilizate corect. De asemenea, hepatita C se poate transmite
prin folosirea în comun a obiectelor de igienă personală care pot veni în
contact cu sângele (periuțe de dinți, aparate de ras, truse de manichiură),
prin realizarea de tatuaje cu ace și instrumente nesterile, precum și prin
contact sexual neprotejat cu o persoană infectată.
Virusul hepatitei A provoacă hepatita acută, virușii hepatitelor B și C sunt
răspunzători de hepatitele cronice.
Hepatita este o boală perfidă, de cele mai mute ori asimptomatică. Se vindecă
de obicei spontan, cel suferind aflând întâmplător, în urma unor analize de
rutină, că suferă ori a suferit de hepatită. Semnele și simptomele prin care
se manifestă hepatita, la începutul bolii, sunt minore: o alterare nespecifică
a stării de sănătate, anorexie (lipsa poftei de mâncare) și oboseală, uneori cu
stare subfebrilă și o senzație vagă de jenă abdominală. Stabilirea corectă a
diagnosticului de hepatită se face doar pe baza analizelor de laborator.
Hepatita medicamentoasă
Ficatul joacă un rol central în metabolizarea majorității medicamentelor.
Orice medicament administrat pe cale orală (înghițit) sau parenterală (injectat)
ajunge să fie transformat de celula hepatică. Efortul de metabolizare a
medicamentelor la nivelul ficatului este uriaș, mai ales pentru medicamentele
de sinteză. Medicamentele sunt o cauză importantă de boală hepatică. Riscul
apariției bolilor hepatice crește proporțional cu numărul de medicamente
folosite. Pentru a evita îmbolnăvirea ficatului produsă de medicamente, acesta
trebuie protejat. Singura protecție eficientă a ficatului se face prin preparatele
obținute din regnul vegetal. Acestea sunt mai bine suportate de ficat decât
cele de sinteză.
Hepatopatia alcoolică
Apare pe fondul unui consum de lungă durată de alcool. Alți factori care duc
la apariția hepatopatiei alcoolice sunt: cantitatea de alcool consumată, starea
de nutriție a pacientului, trăsăturile genetice și metabolice ale acestuia.
Când se vorbește despre hepatopatiile provocate de alcool, se incriminează
alcoolul pur, ca atare, și mai puțin băuturile slab alcoolizate, cum ar fi vinul.
De altfel, tot mai multe voci din lumea medicală acceptă consumul moderat
de vin și chiar de bere. Consum moderat înseamnă, pentru bărbat, 200 ml de
vin pe zi, de bună calitate, la masa de prânz și/sau seară. Doza de vin pentru
femei se reduce la jumătate.
Alcoolul este sursa cea mai rapidă de energie pentru organism. Sunt cazuri
în terapeutică, când se recomandă chiar perfuzii cu alcool, pentru a reechilibra
energetic un bolnav. Un pahar de vin la masă asigură pentru organism toți
nutrienții pe care i-ar lua din struguri. În plus, ajută digestia și buna dispoziție.
Un medicament de sinteză, pentru a fi metabolizat, obosește ficatul mai mult
decât un pahar cu vin. Dar, în cazul vinului, este valabilă expresia – „de la
doza uzuală (terapeutică) la cea toxică nu-i decât un pas”.
Steatoza hepatică (ficatul gras)
Acumularea excesivă de grăsime în celula hepatică reprezintă cea mai frecventă
modalitate de răspuns a ficatului la agresiuni. Obezitatea, alcoolismul, diabetul,
unele medicamente sunt cauzele cele mai frecvente ale steatozei hepatice.
Steatoza hepatică este potențial reversibilă, pentru remisia ei fiind suficientă
eliminarea cauzei care a dus la apariția ei.
Ciroza hepatică
Reprezintă stadiul final al numeroaselor leziuni hepatice. Se manifestă prin
ascită, prurit, slăbiciune generalizată, scădere în greutate. În general, tratamentul
cirozei este de susținere: eliminarea agenților cauzali, atenția sporită acordată
nutriției și tratamentul complicațiilor, pe măsură ce acestea apar. Într-o ciroză
cronică avansată prognosticul este rezervat, singura salvare fiind posibilitatea
unui transplant hepatic. (Pentru cei suferinzi de ciroză Farmacia FALTIS prepară
un Sirop orexigen ce conține un extract de cicoare, tescovină, măceșe și pelin.)
Insuficiența hepatică reprezintă o disfuncționalitate a ficatului, provocată
de bolile menționate mai sus.

Manifestări clinice ce însoțesc bolile hepatice:


Hepatomegalia – Creșterea de volum a ficatului apare în marea majoritate
a bolilor hepatice, manifestându-se printr-o durere surdă sub costală.
Icterul (Gălbinarea) – Colorația galbenă a pielii, a globilor oculari, cauzată de
excesul de bilirubină. Greața și vărsăturile, durerea abdominală sau frisoanele
însoțesc icterul.
Ascita – Prezența de lichid liber în membrana ce acoperă cavitatea abdominală.
Cauza sa cea mai frecventă este ciroza, în special cea alcoolică. Sunt și cauze
extra hepatice de ascită (de exemplu: insuficiența cardiacă, pancreatitele și
insuficiența renală.)
Semne cutanate: steluțele vasculare (vinișoare sparte sub formă de steluță
pe fată sau corp), hiper-pigmentarea murdară a pielii, pruritul generalizat,
depozite de grăsimi sub piele (xantoame) sunt frecvent întâlnite la bolnavii
suferinzi de boli hepatice.
De asemenea, pot să apară tulburări hormonale ca amenoreea și infertilitatea
la femei sau atrofia testiculară, impotența, spermatogeneza scăzută la bărbați.
Hipercolesterolemia – Se caracterizează prin creșterea cantității de colesterol
din sânge. O parte din cantitatea de colesterol din sânge provine dintr-un
regim alimentar bogat în grăsimi, iar o parte din sinteza lui în organism.
Aceasta sinteză se petrece la nivelul celulei hepatice (hepatocit). De aici și
marea mirare a unor pacienți care susțin că țin un regim alimentar drastic și
totuși au colesterolul mărit. Valori normale: Colesterol total <200 mg/dl,
Colesterol bun (HDL) >60 mg/dl și Colesterol rău (LDL) <100mg/dl.
Tratamente anti-colesterol
* Tescovina – Pulberea, dar mai ales semințele de struguri din tescovină,
prin conținutul în acizi grași nesaturați omega 3 și omega 6, consumate în mod
regulat, zilnic, reglează nivelul colesterolului din sânge, atât din aport alimentar
cât și al colesterolului produs de celula hepatică, scăzând colesterolul rău (LDL)
și mărind concentrația de colesterol bun (HDL). (Farmacia FALTIS are pe
stoc capsule cu semințe de struguri roșii și pulbere de tescovină.)
* Anghinarea – Cauza principală a bolilor cardiovasculare și cerebrale
(infarcte, ischemii) o reprezintă depunerea de colesterol rău (LDL), sub
formă de ateroame, pe vasele sanguine. Acest proces poate fi împiedicat prin
folosirea regulată a preparatelor din frunze de anghinare.
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi, câte o jumătate de linguriță de
pulbere de anghinare amestecată cu miere, sirop, suc, compot (după masă).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
În tratarea bolilor hepatice, se recomandă atât un tratament alopat, cât și unul
complementar medicației alopate.
Nota farmacistului: Tincturile și vinurile terapeutice se pot folosi fără rezerve
în afecțiunile ficatului, cu excepția hepatitei alcoolice și a cirozei avansate.
Cantitatea mică de alcool din tinctură și vin, în doze terapeutice, este foarte ușor
metabolizată la nivelul celulei hepatice de o enzimă numită alcool dehidrogenază.
* Cicoarea – De la această plantă se folosesc rădăcinile. Conțin cichoriină,
inulină, flavonoide și acizi polifenolici.
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi, câte o jumătate de linguriță cu
miere, sirop, suc, compot, lapte fermentat (după masă).
Decoctul: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă
sau ceai.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Armurariul – Prin conținutul ridicat în silimarină, armurariul este o plantă
de top în tratamentul complementar al afecțiunilor hepatice.
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi, în câte o jumătate de linguriță cu
miere, sirop, suc, compot (după masă).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Rostopasca – Se utilizează partea aeriană înflorită și rădăcinile (Herba
et radix chelidonii)
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi, pusă în câte o jumătate de
linguriță cu miere, sirop, suc, compot (după masă).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă
sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
2. BOLILE FIEREI
Colecistita – Este o inflamație a peretelui colecistului (vezica biliară).
Colecistita acută debutează cu durere localizată în hipocondrul drept, greață
și vărsături.
Litiaza sau calculoza biliară – Calculii biliari sunt niște aglomerări de
colesterol, localizate la nivelul căilor biliare, având o frecvență mai mare la
femei. Prezența calculilor biliari este principala cauză a apariției crizelor de
colică biliară, acestea fiind de cele mai multe ori urgențe medicale. Ideal ar
fi ca să se prevină apariția acestor calculi. Odată formați, calculii biliari nu
pot fi îndepărtați decât chirurgical, prin colecistectomie, eficacitatea altor
terapii fiind destul de modestă.
Preparatele din plante medicinale folosite în bolile bilei acționează prin
efectul lor coleretic și colagog.
Tratamente interne:
Prin efectul colagog se favorizează eliminarea bilei prin stimularea contracțiilor
vezicii biliare.
* Anghinarea – Preparatele obținute din frunzele de anghinare (Folium
cynarae) se folosesc cu succes in afecțiunile biliare.
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi, pusă în câte o jumătate de linguriță
cu miere, sirop, suc, compot, după masă.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă
sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Sunătoarea – În scopuri medicinale, sunt folosite vârfurile înflorite ale
plantei (Herba hyperici).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Gălbenelele – Se folosesc ca materie primă florile de gălbenele lipsite de
pețiol (Flores calendulae).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Cicoarea
Pulberea: se folosește de 3 ori pe zi, câte o jumătate de linguriță pusă în
miere, suc, compot, după masă.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă sau
ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Iedera – Se folosesc frunzele tinere (Folium hedera helicis) care sunt
bogate în saponozide, acizi polifenolici și derivați de caroten.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai
de anghinare.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi.
Manifestări clinice ce însoțesc bolile biliare:
Colicile biliare – Sunt, alături de cele renale, printre cele mai insuportabile
dureri ale organismului uman.
Tratamente interne
* Mătrăguna – Preparatele obținute din mătrăgună (Atropa beladonna) au
proprietăți antispastice de excepție și rezolvă colicile biliare greu de suportat
de către omul bolnav. Din cauza riscului de supradozaj aceste preparate nu
se pot face în casă, ci doar în laboratoarele farmaciilor, iar administrarea lor
se face la recomandarea medicilor.
* Iedera – Durerile care însoțesc colicile biliare pot fi atenuate dacă se folosesc
preparatele de iederă. Acestea se obțin din frunzele tinere (Folium hedera
helicis) care sunt bogate în saponozide, acizi polifenolici și derivați de caroten.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Se recomandă, de asemenea, preparatele din plante aromatice (mentă,
roiniță, busuioc, cimbru, salvie) bogate în uleiuri volatile. Se folosesc pârțile
superioare ale plantei parțial înflorite.
Pulberea: 1/2 linguriță, de 3 ori pe zi, luată cu suc sau miere de albine.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 50 de picături, de 3 x /zi, adăugate într-o ceașcă de apă.
Magazinele cu produse naturiste și drogheriile au uleiuri volatile din plantele
aromatice prezentate mai sus, care se folosesc în colicile biliare.
Doza terapeutică este de 5-10 picături de 3 ori pe zi, luate în puțin zahăr tos
sau cubic.

Vomismentele – Însoțesc adesea bolile bilei și au, paradoxal, efecte benefice,


de ușurare a celui suferind.

Tratamente interne
Plantele aromatice (mentă, roiniță, cimbru, salvie) – sub formă de ceaiuri,
sunt salutare în prevenirea și combaterea vărsăturilor. Se beau câte o cană,
de 3 ori pe zi, călduțe și neîndulcite.
Multa sănătate!