Sunteți pe pagina 1din 8

Culorile calde par ca se apropie iar cele reci se indeparteaza.

Poti folosi asta pentru a sugera distanta intr-un peisaj,


asa cum am facut eu in exercitiul de mai jos.
Culorile calde sugereaza partea luminata iar cele reci partea umbrita. Poti folosi acest contrast in locul contrastului
clar-obscur pentru a reda volumul prin umbre colorate.
Acelasi obiect colorat in culori calde pare mai mare iar in culori reci mai mic.
Un efect pe care il are este senzatia de ireal, fantastic. Se spune ca e cel mai muzical contrast.
Peisajul
1. Aveam de gand de ceva timp sa scriu despre peisaj si in special despre redarea iluziei de distanta. Vroiam sa fac un
exercitiu de hasura ceea ce ar fi insemnat ca m-as fi concentrat in special pe un contrast inchis – deschis si eventual pe
detaliile prezente in diferite planuri.
Dar introducand si culoarea cred ca imbogatim cu mult peisajul care ar putea parea neinteresant doar in creion.
Avem un grup de dealuri pe care le-am numerotat in desenul de mai jos.
Ca sa redau distanta si daca as avea la dispozitie doar creioanele m-as concentra pe ceea ce am spus mai sus;
– cu cat e mai departe un deal cu atat hasura e mai luminoasa, mai deschisa, iar detaliile mai putine si mai
neclare.
Adaugand si culoarea, ne putem folosi de acest contrast cald – rece. Pastram culori vii, puternice si calde in prim
plan care vor da senzatia de palpabil, mare, aproape, greu, terestru (priveste grupele de mai sus care arata
diferentele dintre cald si rece).
Iar cu cat ne indepartam mai mult culorile devin mai reci, umede, aeriene, ireale, departate, usoare…

2. Am inceput prin a da un strat de culoare albastra, translucida. Nu e obligatoriu dar asa am simtit
sa fac in acest caz, sa dau o baza dezenului.

3. Apoi am inceput cu muntele din spate; aceasi culoare, putin mai intensa.

4. Apoi am colorat urmatorul plan cu un albastru putin mai intens.

5. Am intensificat din nou culoarea si am adaugat putin verde. Nu stiu cat de mult se vede…

6. In cazul acestui deal se vede o apropiere foarte mare de prim planul desenului. Am folosit
verde cu putin albastru si un rosu caramiziu ca sa sugerez pamantu

Efectul spatial al culorilor se numeste perspectiva aeriana. Impresia de spatialitate este redata prin desenul in
perspectiva, valoratia in alb-negru si colorit.
Elementele din prim-plan se percep in contraste puternice, cu forme si contururi bine determinate, pe cand elementele
departate, se estompeaza, cu contururi vagi si culori palide, deschise, in griuri nuantate, care par ca se unesc cu cerul la
orizont. Culorile calde dau impresia de apropiere in spatiu si trebuie dispuse in partea de jos a compozitiei. Culorile reci
dau impresia de departare in spatiu si trebuie dispuse in partea de sus. Violetul inchis da o senzatie de foarte mare
apropiere, iar albul de departare. Negrul da impresia de adancime, plinatate, greutate. Culorile saturate sunt mai active si
tind sa vina in prim-planul tabloului.
l.

7. Inca un plan, ceva mai multe detalii, culori ceva mai intense, verde, maro, putin
albastru.

8. In final vine prim planul unde m-am jucat mai mult, culori calde rosiatice, verde deschis si
cateva pete intunecate care sa ajute la volum.

Efectul spatial al culorilor se numeste perspectiva aeriana. Impresia de spatialitate este


redata prin desenul in perspectiva, valoratia in alb-negru si colorit.
Elementele din prim-plan se percep in contraste puternice, cu forme si contururi bine determinate, pe cand elementele
departate, se estompeaza, cu contururi vagi si culori palide, deschise, in griuri nuantate, care par ca se unesc cu cerul la
orizont. Culorile calde dau impresia de apropiere in spatiu si trebuie dispuse in partea de jos a compozitiei. Culorile reci
dau impresia de departare in spatiu si trebuie dispuse in partea de sus. Violetul inchis da o senzatie de foarte mare
apropiere, iar albul de departare. Negrul da impresia de adancime, plinatate, greutate. Culorile saturate sunt mai active si
tind sa vina in prim-planul tabloului.

Nu stiu daca e cel mai bun exemplu al contrastului cald – rece dar e un exeplu bun de cum il poti folosi.
In principiu, pentru a-l pune in valoare mai bine folosesti o gama restransa de culori calde si reci cu o diferenta
destul de mare intre cele calde si cele reci.
Poti folosi alb si negru dar preferabil nu in amestecate cu culorile. Trebuie sa-si mentina cat de cat puritatea; altfel devin
griuri colorare iar desenul intra mai degraba in contrastul clar- obscur decat cald – rece.
In peisajul de mai sus nu am folosit deloc negrul chiar daca in unele locuri verdele e atat de concentrat incat pare negru.
Cam atat pentru ziua de azi. Daca ai intrebari astept comentariul tau sub articol. Oricum astept parerea ta despre primul
peisaj care apare pe site. Tu desenezi peisaje? Iti place subiectul acesta?
Spre surprinderea mea a fost un exercitiu frumos pentru mine. Nu o sa renunt prea usor la portrete dar o sa ma intorc la

pesaj intr-o zi. Dupa articolul de azi am deja inca alte cateva idei in minte.
Spor si inspiratie.

Efectul spatial si rolul culorilor


Stiai ca albastrul deschis creeaza impresia ca un spatiu este mai mare decat in realitate? Si nu este singurul caz in care
culoarea te poate ajuta sa "jonglezi" cu efectele spatiale...
Stiai ca albastrul deschis creeaza impresia ca un spatiu este mai mare decat in realitate? Si nu este singurul caz in care
culoarea te poate ajuta sa "jonglezi" cu efectele spatiale create de culori. Afla care este rolul gruparilor cromatice in
realizarea unei ambiante placute.

Efectul spatial al culorilor

Sa presupunem ca in aceeasi locuinta avem doua camere de marimi identice, dar le zugravim in doua culori diferite:
galben inchis intr-o camera, albastru deschis in cealalta.
Incaperea vopsita in albastru deschis ni se va parea mai spatioasa. Cu alte cuvinte, din punct de vedere optic avem
impresia ca aceasta camera este mai incapatoare.

In episodul trecut v-am prezentat felul in care putem face corectia spatiului prin impartirea suprafetei, respectiv prin
suprafete luminoase sau obscure. Sa vedem daca putem obtine acelasi efect optic si prin utilizarea constienta a culorilor.
O culoare nu poate fi apreciata decat prin raportarea ei la o alta culoare. Astfel, culorile reci ies in evidenta, din punct de
vedere optic, pe un fond alb, pe cand cele calde se evidentiaza pe un fond inchis. Culorile deschise ies in evidenta pe un
fond inchis, iar cele inchise pe un fond deschis.
Pe un fond mai spre gri, in cazul unei luminozitati identice, culorile calde tind sa iasa in fata, pe cand cele reci se retrag
spre fundal. Efectul de adancime al culorilor este valabil si in cazul contrastelor cromatice.

In cazul contrastului de calitate rezultat din alaturarea unor culori saturate langa culorile estompate, in conditiile unei
luminozitati identice, culoarea saturata este cea din prim-planul imaginii. In cazul contrastului cantitativ, daca unei mari
suprafete rosii i se alatura o mica pata galbena, se observa ca galbenul este proeminent.
Exemplele enumerate sunt valabile pentru culorile de vopsea si pentru pigmenti. In acest caz e vorba de amestecare
subtractiva (de extragere) a culorilor.

Desigur, iluminarea casei este rareori colorata. De altfel, si lumina furnizata de un bec cu incandescenta este usor
galbena. Pe o suprafata mica, lumina unui bec cu halogen asigura o luminozitate mare, punand in evidenta culorile intr-
un mod mult mai apropiat de realitate decat o face un bec normal.

Dinamica cromatica si preferinta pentru culoare

Ca urmare a efectului culorilor albastru, verde sau violet, simtim o mai mare racoare in aer decat cea reala, pe cand
rosul, portocaliul si galbenul ne maresc senzatia de caldura.
Culorile pot mari optic si masa obiectelor. Daca vopsim in culori diferite cuburi de marime identica, vom observa ca cel
mai mare pare a fi cel galben, urmat, in aceasta ordine, de cel alb, rosu, verde si albastru, iar cel mai mic pare a fi cel
negru.
Culorile pot influenta chiar si aprecierea greutatii. Obiectele vopsite in culori inchise, intense (lila, maro, negru) par mai
grele, iar cele de culoare deschisa (alb, galben, portocaliu) par mai usoare. Putem folosi culorile si pentru atragerea
atentiei.
Culorile pure, saturate (cele ale spectrului) sunt mai potrivite pentru trezirea atentiei decat culorile nesaturate, acoperite
cu gri. Utilizarea culorilor complementare transmite un stimul cromatic mai puternic.

Fiecare familie de culori are nuantele sale mai reci si mai calde, respectiv mai inchise si mai deschise. Diversele familii
cromatice pot fi imbinate cu nuantele uneia sau alteia dintre ele, alcatuind astfel un ansamblu armonios.
Prin aceasta modalitate am raspuns preferintelor cromatice individuale, reusind sa cream un interior de locuinta unitar,
de bun gust si cu stil. Incaperile primesc diferite cantitati de lumina naturala.
Prin conditionare cromatica constienta (proiectare cromatica), putem transforma chiar si o camera cu asezare nordica
intr-o incapere mai primitoare, cu un aspect prietenos.
Culorile calde, deschise (galben, bej), aplicate pe suprafete intinse, suplinesc lipsa razelor soarelui. in schimb, camerele
inundate toata ziua de lumina naturala puternica pot fi "racite" cu suprafete vopsite in culori mai reci, mai inchise.

Rolul culorii in crearea caracterului incaperii

Sa vedem acum in ce mod poate influenta culoarea caracterul unei incaperi. Pentru ca efectul spatiului amenajat sa fie
cel corespunzator, trebuie proiectata combinatia de culori. Dupa cum am precizat, nici o culoare nu este relevanta daca
este luata singura; forta acesteia de expresie poate fi marita prin alaturarea culorilor cu care ea intra in relatie. Insa o
asociere neinspirata poate anihila total efectul scontat.

Efectul spatial si rolul culorilor


Pentru obtinerea unui contrast mai puternic, este indicata folosirea culorilor complementare, aflate pe laturile opuse ale
discului cromatic. Folosite impreuna, culorile alaturate pe discul cromatic nu starnesc nici o emotie estetica. In schimb,
pot deveni interesante prin exploatarea tonalitatilor lor inchise si deschise.

Apelarea la asa-numitul "ton pe ton", care se caracterizeaza prin "pastrarea culorii", preferand o singura familie de culori
si aratand, in cadrul acesteia, trecerile fine de la o tonalitate la alta, are un efect linistitor. Un ochi educat este capabil sa
perceapa micile diferente de nuante si tonalitatile rafinate. Conform cunostintelor noastre, ochiul uman poate distinge
zece milioane de tonalitati cromatice.

Ce efecte putem obtine prin folosirea unor culori diferite intr-un spatiu interior?
 - Verdele plasat la hotarul dintre culorile calde si cele reci are un efect linistitor;


 - Galbenul are un efect de largire, transformand camera intr-o incapere primitoare si luminoasa;


 - Peretii vopsiti in galben evidentiaza culorile aflate in prim plan;

 - Griul, cand este dominant, se coloreaza sub influenta altor culori aflate in vecinatatea lui;

- Albastrul are un efect si mai linistitor decat verdele. Este culoarea meditatiei, a concentrarii spirituale. Asigura unei
incaperi luminoase o atmosfera de prospetime;

- Movul nu trebuie sa fie culoarea dominanta. Asociat insa cu alte culori sau tonalitati fine, poate avea un efect placut.

- Rosul este culoarea activitatii, radiaza caldura. Are un efect puternic in cazul textilelor (perdea, covor). Atrage privirea
chiar daca este prezent doar in pete mici sau fasii inguste;

- Culoarea maro este linistitoare, conservatoare. Poate fi imbinata cu culoarea pieselor de mobilier; intra in consonanta
cromatica cu ocrul si portocaliul;

- Portocaliul exprima vitalitate si dinamism. Totusi, tonalitatile sale mai inchise pot ingusta spatiul din punct de vedere
optic;

Efecte de largire sau ingustare optica a spatiului prin folosirea culorilor

Proportiile spatiale nefavorabile ale incaperilor pot fi imbunatatite, din punct de vedere optic, prin folosirea constienta a
culorilor:

- Peretii de o tonalitate inchisa ingusteaza spatiul. O incapere joasa castiga in inaltime printr-un tavan de culoare
deschisa.
Albastrul deschis are un efect de departare (de tip bolta cerului);
- Daca peretele din fundal este colorat in albstru deschis, acesta va asigura o adancime spatiala optica, iar efectul lui va
fi accentuat de un perete lateral vopsit intr-o culoare inchisa;
- Daca tavanul este de o tonalitate inchisa, iar peretii sunt vopsiti in culori deschise, inceperea va parea mai joasa;
- Culoarea de o tonalitate mai inchisa a peretului din fundal, asociata cu culoarea deschisa a peretilor laterali, va
contribui la micsorarea adancimii spatiului;
- In cazul unei incaperi mult prea inalte, culoarea de pe tavan poate fi continuata, intr-o anumita masura, si asupra
peretilor. Astfel, atentia privitorului "se va opri" la hotarul dintre fasiile deschise si cele inchise de pe pereti;
- Culoarea inchisa, intensa a podelei si a tavanului va duce la micsorarea inaltimii libere a incaperii;
- Culoarea deschisa a peretilor si a tavanului largeste incaperea, marindu-i inaltimea libera;
- Culorile calde si inchise ingusteaza camera;
- Culorile reci si deschise largesc camera.

Rolul culorilor in crearea atmosferei

Atmosfera camerei se poate schimba complet prin alternarea culorilor. Si in practica putem observa cat de mult schimba
un covor nou sau o perdea noua atmosfera obisnuita a unei camere.

Iata cum se poate modifica atmosfera aceleiasi incaperi ca urmare a alternantelor cromatice:

Culorile reci, retinute, cu efect de obiectivitate dau camerei un aspect oficial, de birou;

Combinatia maro - galben - bej (culori de pamant) subliniaza caracterul intim al incaperii. Aici nu este recomandata
folosirea combinatiei albastru - lila decat puternic estompata. Intr-o astfel de camera nu este indicat sa utilizam contraste
cromatice puternice;

Culorile pastelate neutre dau impresia unui spatiu cu mult aer, largind camera. Este preferabil sa asociem cu perechea
cromatica albastru - alb sau bej sters. In cazul unei asemenea combinatii de culori este bine sa evitam contrastul de
tonalitati si, pe cat posibil, sa nu accentuam detaliile;

Putem asigura originalitatea unei camere extravagante, bogate in idei, folosind tonalitati cromatice extreme,
nonconformiste;

Galbenul auriu da incaperii un caracter activ. Galbenul intens necesita un spatiu larg, "nu se simte bine" pe un culoar
ingust, unde nu se poate impune;

Culorile naturii au un efect de prospetime si de spontaneitate. Culorile calde si reci ale nisipului, combinate cu nuante
sterse de verde, sunt linistitoare.

Am facut o incursiune in lumea culorilor, deprinzand aplicarea in practica a teoriei cromatice. Despre materialele si
tehnica colorarii, ca si despre modalitatile de reprezentare grafica vom vorbi in episodul urmator.

http://alegsadesenez.com/contrastul-cald-rece-si-iluzia-de-distanta-intr-un-peisaj-4/

Definiții

Așa cum s-a mai spus mai sus, pictura este o ramură a artelor plastice care interpretează
realitatea în imagini bidimensionale. Conform Dicționarului explicativ al limbii române [DEX
'98], cuvântul „pictură” mai poate însemna:[1]

 o lucrare artistică executată de un pictor (tablou); ♦ ansamblul creațiilor plastice care definesc
personalitatea unui pictor; ♦ ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor
dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc.;
 în literatură, o descriere sugestivă a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața
reală și din natură.

Genuri de pictură
Peisajul

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Peisaje


Încă de la finele secolului al XVI-lea, când a început să fie frecventat de artiști ca un gen de sine
stătător, peisajul a evoluat rapid în preferințele acestora, devenind, în scurt timp, expresia lor
favorită.[2]

Această opțiune a fost posibilă datorită deschiderii pe care un asemenea tip de imagine o oferă
artistului dar și receptorului nu doar la nivel epic sau pictural cât mai ales la cel emoțional.[2] Este
motivul pentru care, timp de aproape o jumătate de mileniu, a constituit – și subiectul este încă
departe de a fi epuizat – una dintre cele mai fascinante și complexe aventuri ale fenomenului
artistic universal.[2]

Bineînțeles și arta românească, atât cât este, a fost serios marcată de subiect nu doar prin
influența, așa acum prea des s-a afirmat, ci și datorită substanței noastre genetice.[2]

În ultimele decenii, la noi și nu numai, datorită noilor încercări de expresii vizuale (media,
performance, happenind etc.) se încearcă o marginalizare a tuturor formelor de artă „clasice”,
implicit a peisajului, mai ales de către tinerii creatori care le cred desuete, și în contradicție cu
ceea ce ei consideră performanță.[2] Este o viziune excesivă care, deși firească vârstei și mai ales
momentului de criză pe care îl traversează arta de o bună perioadă de timp, nu își găsește
susținerea în realitate nici la nivelul artiștilor și cu atât mai puțin la cel al consumatorului de
artă.[2]

Terasă la Sainte-Adresse - Claude Monet; ulei pe pânză (cca 1867), Metropolitan


Museum of Art, New York.

Gara din Upper Nordwood - Camille Pissarro; 1871, Courtald Institute Gallery.

Riesengebirge - Caspar David Friedrich; ulei pe pânză (cca 1835), Muzeul Ermitaj.

PEISAJ SI ARHITECTURA
1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE PEISAJ
"Peisajul este ceea ce nu are nevoie de a fi explicitat.deoarece il traim in
intregul sau, iar atunci cand vorbim despre el, o facem intr-un mod subinteles,
respectiv cu o anumita complicitate intre peisaj si identitatea umana, ultima fiind
influentata de peisaj."
Pierre
Sansot1[1]
Definitie Dex2[2]:
1) Colt din natura reprezentând un ansamblu estetic.
2) Reprezentare artistica (în pictura, literatura, muzica etc.) a unui colt din natura
3) Gen artistic corespunzator (pictural, literar, muzical etc.)
Definitie dictionar de neologisme al limbii romane:
1) colt din natura care formeaza un ansamblu estetic; priveliste.
2) gen de pictura sau grafica având ca obiect reprezentarea privelistilor din
naturã; tablou, desen, fotografie care înfatiseaza un peisaj
. (geogr.) mediu care se diferentiaza printr-o grupare proprie a elementelor componente
(relief, clima, ape, sol, vegetatie, fauna etc.)
3) compozitie literara sau muzicala care cuprinde o descriere a naturii.
4) aspect al societatii, al literaturii etc. (<fr. paysage)
Peisajul ca întindere, ca teritoriu care se prezinta în fata unui observator,
devenind astfel subiectul unui tablou sau al unui act artistic, sau ca subiect al
contemplatiei.
Peisajul ca element pasiv, element care serveste drept fundal - suport, o
oportunitate pentru o arhitectura mai corecta si mai generoasa.
Peisajul ca element activ, care participa si genereaza arhitectura.
Peisajul ca o continuitate nesfarsita de experiente, o retea de relatii reciproce
intre structuri, spatii si natura. Cantitativ peisajul e tot, include tot ce vedem, indiferent
unde ne aflam. Calitativ se pune altfel problema. Calitatea nu rezida din ce se vede
(peisaj) si nici din cine vede (observator), ci rezida din relatia care exista la un moment
dat intre cele doua.
Peisajul ca o combinatie originala de elemente fizice si umane, cu o fizionomie
proprie, lipsita de rigiditate, capabila sa se transforme prin rupturi successive ale
echilibrului si, ca sistem de interactiunui, este definit de un autoreglaj si de expunerea
sa la transformare. Orice peisaj este impregnat de istorie, poarta marca unui trecut si,
pentru ca fazele si jocul interactiunilor si efectelor lor, difera in timp, de aici decurg si
diferentierile de peisaj.