UTILIZAREA MATEMATICII ÎN FIZICĂ, CHIMIE,

BIOLOGIE ŞI ÎN ŞTIINŢELE TEHNICE

HOFFMANN-BRONT I. VIORICA CORNELIA,

Liceul Tehnologic „Ioan Bococi”, ORADEA,

Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline diferite din aceeași arie
curriculară, privind un anumit fenomen, proces a cărui complexitate poate fi demonstrată,explicată,
rezolvată numai prin acţiunea a mai multor puncte de vedere.Interdisciplinaritatea presupune
abordarea conţinuturilor complexe având ca țel formarea unei imagini unitare asupra unei anumite
problematici. Ea vizează relaţiile, în special de metodologie care se stabilesc între discipline
diferite, sau mai bine zis transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta. De exemplu, cooperarea
dintre fizică nucleară, medicină, şi chimie a condus la apariţia unor tratamente aplicate persoanelor
bolnave de cancer cum sunt radioterapia şi chimioterapia.
Deşi interdisciplinaritatea este o noțiune care derivă din cercetare, putem identifica unele
modalităţi de implementare a acesteia şi la nivelul curriculumului .Acestea se pot realiza atât la
nivelul elaborării curriculumului cât și nivelul proiectării : programe, planuri, manuale şcolare, cât
şi la nivelul activităţilor instructiv educative. Un conţinut şcolar proiectat, elaborat şi utilizat în
manieră interdisciplinară corespunde mult mai bine realităţii prezentate, conducând la o înţelegere
cât mai amplă din partea elevilor. Ca şi pluridisciplinaritatea , interdisciplinaritatea depăşeşte
limitele unei discipline însă finalitatea sa rămâne înscrisă în cercetarea interdisciplinară.
Interdisciplinaritatea este îmbinare între discipline diferite în vederea soluţionării unei probleme ce
se impune, la un moment dat; este un alianță între mai multe discipline; intervenţie critică de pe
poziţiile unei discipline predate la poziţiile altei discipline în chestiuni de interes comun. Deci,
existenţa interdisciplinarităţii, este o realitate ce nu poate fi contestata. Interdisciplinaritatea este o
formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând
logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea
unei imagini unitare, îi dezvoltă o gândire mai amplă asupra noțiunilor. Interdisciplinaritatea este o
exigenţă a lumii actuale, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii. În zilele noastre,
reforma învăţământului a creat cadrul unor transformări la nivelul curriculumului școlar, între care
se distinge perspectiva interdisciplinară. Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor de
predare dintr-o disciplină într-alta, transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare.
Interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor predate, cu implicaţii
asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, ea care oferă o imagine unitară asupra
fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi care facilitează
contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite.
Predarea și învăţarea prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii, care
stimulează pe elevi, le dezvoltă gândirea creativă şi contribuie la unitatea procesului instructiv –
educativ. Legătura dintre disciplinele predate se poate realiza la nivelul conţinuturilor și obiectivelor
acestora, dar se creează şi un mediu prielnic pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să lucreze în
echipă sau individual.
Interdisciplinaritatea presupune stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje specifice
unui domeniu, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ,
clasice.Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi
insulară a realităţii unice făcând-o artificială.
Pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt componente ale
cunoaşterii școlare. Intervenţia profesorului determină corelaţii prevăzute de programele şcolare şi
impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce ne duce la interdisciplinaritate. Se pot elabora, proiecte

1
de lecţii, planificări școlare comune a două sau mai multe discipline (biologie- chimie, biologie-
fizică, matematică-fizică sau biologie-fizică-chimie ).
La nivel de elaborare a materiei predate, profesorii de discipline diferite trebuie să realizeze
planificări şi proiecte didactice în comun, în raport cu unele criterii şi principii pedagogice asumate
de către toţi. Mai există și dificultăţi în lipsa competenţelor de colaborare, de cooperare şi de lucru
în echipă,din păcate. De pildă, curriculumul de ştiinţe oferă un punct de start în predarea integrată a
disciplinelor din aria curriculară “Matematică şi știinţe ale naturii”. Acest curriculum unitar a fost
conceput crosscurricular, pornind de la domeniile fizică, biologie, chimie şi de la subiectele comune
acestora Astfel obiectivele curriculumului de ştiinţe vizează:
- încurajarea elevilor pentru asumare de responsabilităţi şi pentru cooperare.
- observarea ,studierea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu înconjurător;
- înţelegerea impactului proceselor din natură asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane
asupra mediului;
- investigare unor interdependenţe în şi între sisteme fizice, chimice şi biologice;
Competenţele ce au fost propuse prin curriculumul de ştiinţe reale se referă la înţelegerea
,comunicare, studiul individual şi valorificarea informaţiilor tehnice, relaţionarea la mediul natural
şi social; la acestea se adaugă formarea unor aptitudini precum:
- interesul pentru explicarea raţională a fenomenelor din mediu;
- grija faţă de mediul natural;
- stimularea inventivităţii şi a curiozităţii în investigarea mediului înconjurător apropiat.
În scopul formării acestor atitudini și competenţe, vor fi valorificate cunoştinţe privind
individul, mediul natural, grupul de indivizi, relaţiile dintre indivizi şi dintre indivizi şi mediu,
fenomenele şi interacţiunile specifice acestora, modificările mediului ca urmare a intervenţiei
omului. Lecţiile pot fi organizate pe teme, în care se pot face conexiuni cu subiecte studiate la alte
discipline: „Omul şi mediul său de viaţă” ce cuprinde:
- Principalele organe şi sisteme ale organismului uman;
- Relaţiile omului cu alte vieţuitoare din mediul său;
- Igiena mediului de viaţă în care trăim;
- Poluarea mediului înconjurător;
- Interacţiunea plantelor cu aerul, apa, solul şi intervenţia omului.
sau „Sisteme”:
- Evoluţia sistemelor biologice:om, plante şi animale .
- Legătura dintre plante şi animale: lanţuri trofice, relaţii inter- şi intraspecifice;
Un conţinut şcolar structurat interdisciplinar este mai adecvat realităţii şi asigură o
percepere coerentă şi unitară a fenomenelor. Astfel avantajele interdisciplinarităţii sunt numeroase:
- Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii;
-Permit elevului să acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care vor fi
aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;
- Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe
şi volumul de învăţare.
- Clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;
- Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;
Predarea interdisciplinară pune accentul concomitent pe aspectele multiple ale dezvoltării
copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea asigură formarea
progresivă și sistematică a unei culturi de comunicare necesare elevului în învăţare, pentru
parcurgerea cu succes a treptelor de învăţare, pentru învăţarea permanentă. În aria curriculară
matematică şi ştiinţe, interdisciplinaritatea este absolut necesară, având în vedere aplicabilitatea
directă în practică a fizicii, chimiei, biologiei şi matematicii. Interdisciplinaritatea în cadrul acestei
arii curriculare înseamnă acţiuni și studii în planul conţinuturilor şi al metodologiilor, care să ofere
cunoaşterea fenomenelor în evoluția lor, deschizând calea spre sinteze generale.
Interdisciplinaritatea între chimie şi matematică, chimie şi fizică, chimie şi biologie, fizică şi
matematică, se realizează în special în planul conţinuturilor, având matematica drept instrument de
2
lucru, fiecare demers (observare, demonstrație, experimentare, formulare de legi, teoretizare) fiind
realizat în spirit matematic.
Chimia, fizica şi biologia au devenit mari consumatoare de noțiuni matematice. De cele mai multe
ori, matematica devansează teoretic celelalte ştiinţe, deschizând căi, construind modele. Profesorul
de chimie și fizică priveşte deci, matematica ca pe un instrument absolut necesar și obligatoriu. El
ştie clar ca "Y"-ul de la matematică trebuie și poate să fie o o masă de substanţă, concentraţie, un
coeficient, un indice. O ecuaţie matematică poate fi o lege în fizică sau chimie. Proporţiile,
procentele, funcţiile trigonometrice, ca şi alte abstractizări ale matematicii se întâlnesc în fizică şi
chimie la mereu pentru descifrarea tainelor mediului natural. Un profesor dotat nu explică, doar,
elevilor faptul că fără cunoştiinţe matematice nu poate înțelege și studia ştiinţele naturii, ci reuşeşte
să-i convingă în mod real, făcându-i să-şi impună stiluri de lucru adecvate. Studiul chimiei, al fizicii
şi al biologiei au afinităţi aparte. Ele studiază transformările, structura, şi însuşirile materiei.
Interdisciplinaritatea acestor discipline şcolare poate fi un exemplu şi pentru celelalte.
Competenţele, metodele de analiză a fenomenelor, aplicabilitatea lor imediată în practică, metodele
de predare, toate acestea duc la realizarea unei interdisciplinarităţi bine structurate. Fizica apelează
de multe ori la cunoştiinţele însușite la orele de chimie pentru explicarea fenomenelor specifice ei.
Electrizarea obiectelor se explică electronic apelându-se la structura atomilor. Conductoarele sau
izolatoarele au sau nu aceste proprietăţi datorita structurii lor chimice. Noţiunile de câmp magnetic
aduc în discuţie proprietăţi speciale ale materiei. Studiul producerii curentului electric începe cu
elementele galvanice, a căror funcţionare are explicaţii chimice.Efectele curentului electric se
explica tot pe baza proprietăţilor chimice şi au aplicaţii în domeniul chimiei şi industriei chimice.
Nu există lecţie de fizică unde să nu utilizăm cunoştiinţele învățate la lecţiile de chimie şi invers.
Interdisciplinaritatea între biologie, fizică, matematică şi chimie se realizează şi în planul metodelor
și strategiilor didactice, atât ca forme de structurare a lecţiei, ca metode folosite în
transmitereanoțiunilor, cât şi ca metode de verificare şi evaluare. Se poate spune deci că fizica şi
matematica sunt instrumente pentru studiul chimiei şi invers. Pentru realizarea unei bune
interdisciplinarităţi se impun câteva exigente: -profesorul să cunoască bine metodologia obiectului
său de specialitate, dar şi a celorlalte obiecte din aria curriculară;
- profesorul să aibă o temeinica cultura generală să stăpânească noţiunile predate;
- elevii să fie conştientizaţi de existenţa interdisciplinarităţii obiectelor școlare;
-realizarea unor programe care să includă teme cu caracter interdisciplinar.
În condiţiile actuale, în care profesorii trebuie să creeze programe, realizând C.D.L.-uri, C.D.S.-
uri, interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de pornire. Având în
vedere cele spuse, considerăm că interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat, o
modalitate de gândire şi acţiune, ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale.
Fizica, matematica, chimia, biologia caută ca în ştiinţă şi în obiectul de învăţământ respectiv să
găsească modelul lumii reale constituit de fiecare ştiinţă în parte, să integreze fapte şi idei sau
contradictorii într-un sistem. Este utilă folosirea unor metode specifice fiecarei discipline predate în
corelare cu celelalte discipline, extinderea şi generalizarea unor principii de investigaţie, integrarea
soluțiilor şi interpretarea lor la un anumit nivel, în funcţie de țelul urmărit, permiţând înțelegerea
fenomenelor în complexitatea lor. Îmbinarea fizicii cu celelalte obiecte de învăţământ se realizează
printr-o selecţie şi ordonare a conţinutului acestui obiect. Astfel, fizica împrumută metodele şi
limbajul astronomiei sau biologiei, chimiei,ştiintelor tehnice. Biologia, astronomia, chimia, ştiinţele
tehnice oferă fizicii, în principal, obiectul cercetărilor.
Interdisciplinaritatea Chimie-Matematică:Vizează aplicarea cunoştinţelor de matematică, de
exemplu noţiuni ca:raportul, proporţia, proprietăţile proporţiei, şiruri de rapoarte, regula de trei
simplă, procente. Pentru înţelegerea şi însuşirea corectă a noţiunilor de chimie (masa atomică, masa
molară, masa moleculară), a legilor fundamentale ale chimiei (legea conservării masei substanţelor,
legea proporţiilor definite) şi a calculelor chimice (compoziţia procentuală, concentraţia soluţiilor,
calcule pe baza formulelor şi a ecuaţiilor reacţiilor chimice). Cunoştinţele despre rapoarte,
proporţii, procente sunt indispensabile elevilor pentru studiul legilor gazelor, densităţii relative,
legii echivalenţilor chimici şi pentru rezolvarea problemelor cu amestecuri de soluţii solide (aliaje),
3
 lichide sau gazoase. Interdisciplinaritatea chimie-matematică se evidenţiază şi în reprezentările
grafice pentru:
-viteza de formare a unui produs în raport cu concentraţiile reactanţilor,
-dependenţa vitezei de reacţie de temperatură, -calculul pH utilizând noţiunile de logaritmi studiate
la matematică;
-calculul produsului de solubilitate, Ps
-reprezentarea grafică a curbelor de neutralizare, iar în cadrul capitolului "Echilibre chimice" prin
calculul concentraţiilor tuturor componentelor unui sistem aflat în echilibru, la o anumită
temperatură;
Interdisciplinaritatea Chimie-Fizică-Matematică:Se poate evidenţia în cadrul următoarelor
lecţii:
-Sisteme în echilibru (fizice şi chimice);
-Electroliţi. Conductibilitate electrică;
-Legile gazelor ;
-Căldura de reacţie (are la bază principiul I al termodinamicii)
-Teoria ciocnirilor - teoria cinetico - moleculară pentru explicarea vitezei de reacţie;
-Potenţial de oxido-reducere. Electrod normal de hidrogen. Pile electrice;
-Electroliza topiturilor şi soluţiilor.
Matematica este de obicei definită ca un studiu de cantitate, mărime şi relaţii ale numerelor
şi simbolurilor. În ea se îmbină subiectele aritmeticii, algebrei, calculului probabilităţii, geometriei,
statisticilor şi multe alte arii de cercetare. Există două mari laturi ale matematicii: pură şi aplicată.
Matematica pură se ocupă numai cu interesul său teoretic, pe când matematica aplicată dă metode
şi tehnică pentru a rezolva probleme ştiinţifice în afaceri şi inginerie sau aplicaţii teoretice în ştiinţă.
În ziua de azi, când faci o prăjitură sau construieşti o casă trebuie să foloseşti numere, geometrie,
măsuri şi spaţiu. Designul, inventarea noii tehnologii şi computerele avansate implică mai mult
matematica tehnică. În prima lor fază de dezvoltare, ştiinţele tehnice intraseră prin intermediul
procedeelor de măsură a mărimilor fizico-chimice în legături doar indirecte cu teorii şi mijloace
clasice ale matematicii, folosite sau promovate de ştiinţele fizico-chimice ale naturii. Pe măsura
constituirii lor sistematice, ştiinţele tehnice au intrat însă şi în relaţii directe tot mai strânse (în
contact direct) cu matematica, folosind teorii ale acesteia sau promovând cercetările în anumite
ramuri ale acesteia. Domeniile la care au făcut apel preocupările inginereşti sau în care acestea au
promovat direct cercetările lor fac parte din ramuri ale matematicii care s-au diversificat
tot mai mult, pe măsură ce acestea au trecut de la tehnica energiei din faza maşinismului şi a
mecanizării la tehnica informaţiei si a codului din faza automatizării si a sistemului complex.In
mecanica tehnică a mecanismelor tot mai complexe şi viteze de lucru tot mai mari, de care are
nevoie industria modernă, s-a dezvoltat programul de structură a mecanismelor, care a folosit,
pentru alcătuirea schemelor moderne, corespunzătoare, mijloacele algebrei liniare, ale calculului
matricial. Soluţii optime în sinteza mecanismelor cu came şi rezultate în precizia funcţională a
acestora au putut fi obţinute cu ajutorul metodelor variaţionale şi al programării matematice,
conjugate cu realizarea unor algoritmi de calcul corespunzători, pentru folosirea de calculatoare în
efectuarea calculelor complexe pe care le implică rezolvarea acestor probleme.Această
interdependenţă între matematică şi disciplinele tehnice este posibilă deoarece limbajul matematic
este universal, internaţional ceea ce ajută la circulaţia şi acumularea ordonată a rezultatelor
matematice prin efortul comun al tuturor generaţiilor. Legile fundamentale ale materiei nu pot fi
exprimate altfel decât într-o formă matematică, prin expresii în care apar relaţii între mărimi fizice
caracterizate cu ajutorul numerelor . Imposibilitatea substituirii instrumentului matematic cu un alt
instrument mai intuitiv, mai simplu, face ca prezentarea aplicaţiilor unor metode matematice în altă
ştiinţă sa fie o problemă relativ dificilă. Din punct de vedere obiectiv, aceasta se datorează faptului
că trebuie îmbinat abstractul caracteristic matematicii cu intuitivul caracteristic diverselor ştiinţe ale
naturii.
Interdisciplinaritatea constituie o modalitate a ştiinţei contemporane, realizată îndeosebi sub
aspect metodologic, fiind o problemă cu finalitate şi în practica ştiinţifică umană
4
Interdisciplinaritatea constituie, în primul rând, o încercare de a reda unitatea ştiinţei în ansamblul
ei, ca reflectare a unităţii reflective. Prin caracterul interdisciplinar al învăţământului se înţelege un
învăţământ care să creeze elevilor imaginea unităţii realităţii, să le formeze o metodologie unitară
de cercetare a realităţii şi să le dezvolte o gândire integratoare, unitară, sistematică.Conţinutul unui
învăţământ interdisciplinar poate fi promovat la nivelul planului de învăţământ, la nivelul
programelor şcolare (prin urmărirea legăturilor între obiecte şi prin formularea unor obiective
instructiv-educative comune), la nivelul manualelor şcolare şi prin conţinutul lecţiilor.Din păcate
manualele şcolare nu reflectă caracterul interdisciplinar al învăţământului. Se impune o corelare mai
bună a programelor disciplinelor tehnice cu programa de matematică. Există destule manuale de
specialitate care folosesc noţiuni de limită, derivată, logaritmi, vectori la clasa a IX-a, fapt ce
creează dificultăţi de raţionament, îndepărtând elevul de înţelegerea fenomenului, creând
sentimentul de inutilitate a noţiunilor de matematică învăţate. La nivelul programelor şcolare există
resurse de realizare a unui învăţământ cu caracter interdisciplinar. Se pot stabili obiective comune
mai multor discipline. Se poate conduce la creşterea ponderii laturii metodologice, de cercetare, de
experimentare în însuşirea conţinutului manualelor. Se pune accentul pe înţelegerea conceptelor
fundamentale şi stăpânirea tehnicilor indispensabile pentru învăţarea altor discipline. Studiul
sistematic al diferitelor obiecte din cadrul ştiinţelor naturii şi al ştiinţelor tehnice se bazează pe
interpretarea datelor empirice şi explicarea lor cauzală, prin construirea şi utilizarea raţionamentului
logico-deductiv în elaborarea teoriilor, exprimând rezultatele procesului de investigare în limbaj
matematic. În practica predării se pune problema trecerii de la primirea cunoştiinţelor de către elev
la dobândirea lor prin investigare experimentala şi formarea unei gândiri unitare sistematice.
MATEMATICA ….şi alte domenii ale vieţii:
1. Unităţi de măsură pentru volum:calculul volumului de aer/elev din sala de clasă.
2. Rapoarte şi proporţii:Confecţionare de bijuterii (aliaje,carate)
3.Procente;Domeniu bancar,calcul de dobândă simplă şi compusă.
Comerţ:Preţuri,scumpiri,promoţii.
4. Media aritmetică:Sport:diagrama unor rezultate sportive.
Transport:viteza medie.
Psihologie:evaluarea unor teste.
5.Combinatorică:Centrale telefonice:numărul de linii posibile.
Jocuri de noroc:statistică .
Scrierea Braille(pt.orbi)-conţine 63 de caractere.
6.Ecuaţii:Aflarea unor date necunoscute din orice domeniu.
Calculul traseelor turistice
7.Funcţia exponenţială:Descompunerea elementului radioactiv de plutoniu (înjumătăţire) :
f(x)=m0,5x
Diviziunea celulara la bacterii. f(x)=2x
8.Funcţia logaritmică:Nivelul sonor în decibeli(db) al unui sunet de intensitate I
S=lgl/l0 unde: l0-pragul auzului uman
9.Unităţi de măsură pentru capacitate:Staţii PECO (cisterne,butoaie)
10. Unităţi de măsură pentru volum:Industria minieră;Industria siderurgică.
11. Unităţi de măsură pentru suprafeţe:agricultură,horticultură.
12.Sistemul de numeraţie binar: informatică-funcţionarea calculatoarelor, telefonie mobilă,
aparatura digitală,MP3,

PROBLEME CU CARACTER PROFESIONAL:

Meseria:Bucătari-Alimentaţie publică,învăţămînt special:

1.Faceţi o listă de cumpărare cu preţurile lor şi calculaţi suma totală .
2.Un vas conţine 215 l de ulei. Din acest vas s-au scos 2 hectolitri. Cât ulei a rămas?

5
3.La o moară s-au adus 810 saci de grâu, cântărind 80kg fiecare. Din 6kg de grâu s-au obţinut 5 kg
de făină. Câte camioane sunt necesare pentru transportul făinii, dacă în fiecare camion se încarcă
4500kg?

Meseria:Horticultură,învăţămînt special:
1.Un teren în formă de dreptunghi , cu L=46, 75m si l=38,25m, a fost cultivat cu cartofi.Câte tone
de cartofi s-au recoltat de pe acest teren,dacă de pe un ar s-au recoltat 3,5 tone.
2.O ferma agricolă a dus la piaţă într-un autocamion 2,575t cartofi, 1,81t de varză şi 0,725t de
morcovi.Care este masa încărcăturii transportate?
3.Un coş cu mere căntăreşte 24,25kg, iar un coş cu pere 13,5kg. Cu cât este mai greu coşul cu mere
decât coşul cu pere?
4.O fermă agricolă a însămânţat 2 loturi cu grâu.Primul lot avea o suprafaţă de 175,85ha, iar al 2-lea
, cu 246,38ha mai mult decât primul lot. Ce suprafaţă s-au însămânţat?

Meseria:Confecţionări îmbrăcăminte,învăţămînt special:

1.Un magazin a primit 324,450m stofă de lână şi de 3 ori mai mult stofă din fire sintetice.Ce
cantitate de stofa a primit magazinul?
2.Pentru confecţonarea a 100 de şorturi s-au folosit 155,5m pânză. Câtă pânză s-a folosit pentru
confecţionarea unui şort?
3.La o fabrică s-a adus, în prima zi,1975m de stofă,în a II-a zi,1597m de stofă, în a III-a zi,2347m
de stofă. Din stofa adusă,s-au consumat pentru confecţii 3785,75m de stofă.Câţi metri de stofă au
mai rămas?
4.Dintr-un cupon de pânză de 6/7m s-a consumat1/7m. Câtă pânză a rămas?
5.Atelierul de croitorie a achiziţionat 254m de stofă de aceeaşi calitate în 3 valuri. Pentru primul val
s-a plătit 28475 lei,pentru al doilea val,34850lei,iar pentru cel de-al treilea val 44625lei.Care este
lungimea stofei din fiecare val?

Meseria:Tinichigii-Lăcătuşi,învăţămînt special:
1.O bară de oţel de 1,413m este împărţită ,prin tăiere,în 3 părţi egale.La fiecare tăiere se pierde
1,5mm. Aflaţi lungimea unei părţi (atenţie la numărul de tăieri care se fac).
2.Pentru confecţionarea unui grilaj,lung de 10m,atelierul de lăcătuşi a folosit 385kg de fier.Ce
cantitate de fier este necesară pentru construirea unui grilaj de acelaşi model,cu lungimea de 16,5m.
3.O sârmă lungă de 12,54 a fost tăiată în 2 părti:Lungimea uneia din ele este de 4,86m.Să se afle cu
cât este mai lungă a II-a parte a sârmei decât prima?
4.Pentru un aliaj s-au topit 136,4kg cupru,83,18kg zinc si 16 kg plumb.Care este masa totală a
aliajului?
5.La un atelier de instalaţii s-au adus pentru diferite lucrări următoarele cantităţi de ţeavă:La prima
lucrare 727,5m, la a II-a lucrare cu 372,5m mai mult, iar la a III-a lucrare cu 22,725m mai puţin
decât la al II-lea lucrare.Câţi metrii de ţeavă s-au consumat la cele 3 lucrări?

Meseria:Tâmplari,învăţămînt special:
1.Atelierul de tâmplărie a realizat o producţie cu 3046,50 lei. Atelierul de tinichigii a realizat o
producţie cu 3046,5lei mai mică, iar atelierul de zidarie a realizat o producţie cu 20538 lei mai mare
decât atelierul de tâmplărie.Să se afle valoarea celor 3 ateliere.
2.O scâdură lată de 21,8m urmează a fi tăiată în lungime pentru a se obţine din ea şipci cu lăţimea
de 4,2cm. Câte şipci se vor obţine dintr-o astfel de scândură, dacă prin tăiere se mai pierd 8mm?
3.O fabrică de mobilă a expediat unui magazin 495 scaune, cu preţul de 95,25lei, 45 mese, la preţul
de 785,35 lei şi 29 biblioteci, la preţul de 2432,50 lei bucata.Care este valoarea mobilei expediate?
4.Pentru confecţionarea unui scaun se întrebuinţează 0,150 kg clei, iar pentru confecţionarea unei
bănci din cherestea de brad se întrebuinţează 0,050 kg clei. În atelier s-au confecţionat 100 scaune şi
100 bănci. Calculaţi la care obiect s-au întrebuinţat mai mult clei, şi cu cât?

6
5.La parchetarea sălii de sport lucrează două echipe.Prima echipă a parchetat 3/8 din suprafaţa
sălii,iar a II-a echipa ,4/8 din suprafaţa sălii.Ce parte din suprafaţa sălii a fost parchetată?
6.Secţia de tâmplarie a unei şcoli profesionale a confecţionat pentru o grădiniţă de copii 18 dulapuri
şi 25 mese. Dulapurile costă 7380lei.O masă costă 240lei. Cât au costat toate mesele şi ce suma a
încasat secţia de tâmplărie pentru produsele confecţionate? Cât costă un dulap?

Meseria:Confecţioner încălţăminte,învăţămînt special:

1.O brigadă de muncitori a executat în prima zi 172 perechi de pantofi,în a II-a zi de 1,5ori mai
mult,iar în a III-a zi cu 100 de perechi mai mult dacât în primele 2 zile. Câte perechi a executat
brigada de muncutori în cele 3 zile?
2.Din depozitul unei fabrici de încălţăminte s-au scos 6/7 din stocul existent. Ştiind că stocul este de
1360 perechi încălţăminte,calculaţi cât s-a scos şi cât a rămas?
3.Secţia de pantofari a unei şcoli a confecţionat pentru un centru de plasament 1800 perechi
încălţăminte de iarna şi 800 perechi încălţăminte de vara. Încălţămintele de iarnă costă 30/perechea,
iar cele de vara 25lei/ perechea.Ce sumă a încasat şcoala profesională în final?

Meseria:Zidari-Zugravi-Instalatori,învăţămînt special
1.Un lucrător trebuie să sape un şanţ lung de 39m. El a săpat 2dam şi 5m.Ce lungime de şanţ mai
are de săpat?
2.O brigadă de muncitori a săpat într-o zi 0,029km de şanţ.Câţi metrii de şanţ va săpa brigada în 5
zile?
3.La prepararea unei lăzi de mortar se întrebuinţează 25 kg de var pastă.Câte lăzi de mortar se pot
prepara din 850 kg de var?
4.Într-un şantier sunt 3 stive de cărămizi.În prima stivă sunt 2400 cărămizi, în a II-a stivă de 2,5 ori
mai multe cărămizi decât în prima,iar în a III-a stivă sunt de 3 ori mai multe cărămizi decât în
primele 2 stive la un loc.Calculaţi câte cărămizi sunt în total în cele 3 stive.
5.Doi elevi de la atelierul de instalaţii au săpat împreună un şanţ lung de 34 metri.Unul dintre ei a
săpat cu 8m mai mult decât celălalt.Cât a săpat fiecare?
6.O echipă de zugravi a zugravit în prima zi 2/9 din suprafaţa unei săli;iar a II-a zi,5/9 din
suprafaţă.A câtă parte din suprafaţă a fost zugravită?

Meseria:Horticultori:
Matematica:Concentraţia soluţiilor de stropit (insecticide,fungicide,ierbicide);
Unităţi de măsură pentru terenuri agricole (arul,hectarul);
Transformări de unităţi de măsură,pentru: lungimi,suprafeţe,volum;
Chimie:Oxidul de calciu-neutralizarea solurilor acide(agricultură);
Dispersia(emulsia):apa de var-stropit plante;
Piatra vânătă (impotriva ciupercilor);Verde de Paris-insecticid tare toxic;
Sărurile minerale-componente importante în structura plantelor;
Glucoza-în stare liberă şi combinaţii:amidon,celuloză.
Îngrăşăminte chimice: combinaţii de:azot,fosfor,potasiu;
Biologie: PH-ul apei(ploi acide);-influienţa asupra plantelor;
Efectele poluării asupra lumii vii (plumb,mercur,cadmiu);
Rolul unor minerale în lumea vie:Ca,Mg,Zn,Cu,Se,I,Mn,Fe;
Meseria:Estetica corpului uman
Matematica:
Rapoarte şi proporţii:Pentru vopsele:porţionarea corectă a oxidantului şi prafului de decolorat;
Procente:Concentraţia dizolvantului de ojă de unghii;
Simetria:Coafor,în tunsori,împletituri;Manichiură;pensat;

Chimia:Fuxina şi albastru de metil-dezinfectant şi colorant;Carmin-dezinfectant la manichiură;

Diluant-curaţarea ojei de pe unghii;Alcoolul-intră în compoziţia spirtului şi unor parfumuri;
7
Grăsimile:Component în creme de masaj şi săpunuri;Amidonul-ca absorbant;Metalele-evitarea unor
metale ce pot provoca alergie,iritaţii; Coloranti:naturali(plante sau animale)-sintetici(pe cale
chimică);

Biologia:Folosirea extractelor din plante medicinale pentru prepararea unor

cosmetice(Gerovital,Farmec,Emiplant,Fares,Dacia plant);Nămolul-Compoziţie şi efectele ei
benefice; Petrolul-Tratamente pentru păr(Gerovital);Parafina-Masaje;Ceara-Epilat;
Fizica:Energia electrică pentru aparate:Electroderm,Casca;Uscator de păr,Ondulator, Placa; Vibrator
facial;Lampa UV;

Bibliografie:
1.Pălăşan T., Crocnan D.O., Huţanu E.: „Interdisciplinaritate şi integrare – o nouă abordare a
ştiinţelor în învăţământul universitar”, în Revista Formarea continuă a C.N.F.P din învăţământul
preuniversitar, Bucureşti, 2003.
2.Văideanu G.: „Educaţia la frontiera dintre milenii”, Bucureşti, E.D.P.,1988.
3.  M.E.C. Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe
ale Naturii., Bucureşti, 2001.
4,,Delta” , revista de fizica si chimie pentru gimnaziu, Ed. Radical , nr.5/1995;
5.,,Buletin de fizică şi chimie” - colecţie;
6.,,Evrika” , revista de fizica si chimie – colecţie .
7.Manuale şcolare pentru Şcoli de Arte şi Meserii-clasa IX-X-a