Sunteți pe pagina 1din 11

Rezumat cursuri "Educatie plastica clasele V-VIII" by D.V.

Materialele de lucru

1. Creionul si minele de diferite profile - pentru hasura


2. Pensula cu varf subtire - pentru contururi fine, parti de detaliu
3. Pensula cu varf lat - pentru acoperirea suprafetelor mari, pentru trasarea liniilor groase
4. Penita - pentru trasarea liniilor subtiri de aceeasi grosime sau modulate
5. Carioca - instrument grafic pentru linii subtiri sau groase, suprafete cromatice intense
Culorile:
1. de apa:
- tempera: tentele se deschid prin uscare
- guasa: isi pierde mai putin stralucirea
- acuarela: pe hartia de acuarela umeda culorile fuzioneaza si se obtin efecte de modelare
2. de ulei: pentru a fi diluate se amesteca cu ulei de in fiert. Se folosesc pensule cu parul tare,
cutit de paleta. Suportul este panza acoperita cu grund. Prin pictura in ulei se pot reda toate
nuantele din natura, opacitatea luminilor, transparenta umbrelor, aspectul mat si umed, ingaduie
retusarile, dar presupune multa maiestrie, tehnica de lucru, cunoasterea legilor cromatice,
experienta.
3. pastelul: se obtin mai multe tonuri ale unei culori, in functie de gradul apasarii pe suport -
hartie mata.

Elemente de limbaj plastic

1. Punctul ca element de expresie a limbajului plastic, este indivizibil, are semnificatia unui
inceput, a unei origini. Punctul poate fi pasiv, static sau dinamic.
De la punctul plastic, prin miscarea lui se formeaza doua elemente: linia si suprafata. Printr-o
distribuire inegala a punctelor se pot sugera forma si volumul.
In artele plastice punctul se obtine prin procedee tehnice diverse: pulverizare, stropire, colaj,
sablon, amprenta.
Punctul semnifica: inceputul, sfarsitul, limita, germinatia, concentrarea.
Ca element independent in lucrarile de arta plastica, punctul are o prezenta diversa:
- element singular: forma a unor obiecte mici sau obiecte care par mici datorita departarii,
element ornamental
- element de constructie rezultat din tehnica folosita de autor: pointilism, mozaic, colaj tip
mozaic
- element constructiv, care prin modul in care este dispus, sugereaza miscarea sau volumul
Dupa modul cum sunt sunt dispuse pe suport, punctele pot sa exprime: ordine-dezordine,
aglomerat-aerat, static-dinamic.
Punctele pot fi grupate radial, in randuri orizontale, verticale sau oblice, sub forma de fond
decorativ. In desenul decorativ punctul este un motiv.
2. Linia este un punct in miscare, care poate sa lege, sa separe, sa sectioneze. Prin valoare,
modulare si miscare, linia poate sugera ideea de forma, de spatiu.
Redarea volumului se poate reda prin valoratie alb-negru, prin modulare cromatica sau prin
hasura.
Dupa forma linia poate fi: subtire, groasa, continua, intrerupta.
Ca sens, ca directie liniile sunt: drepte, frante sau curbe.
In functie de pozitia lor pe suport distingem linii: orizontale, verticale si oblice.
Semnificatiile liniilor:
- subtire: gingasie, lumina
- groasa: forta, umbra
- continua: siguranta, fermitate
- intrerupta: indecizie, nesiguranta
- dreapta: rigoare, ratiune
- franta: asprime, vitalitate
- curba: sensibilitate, delicatete
- orizontala: calm, repaus
- verticala: aspiratie, inaltare
- oblica: dezorientare, instabilitate
In creatia populara linia are rol de ornamentatie, in diferite procedee decorative: repetitia,
alternanta, simetria, asimetria prin care se obtine ritmul, care consta in miscarea elementelor de
limbaj plastic. Ritmul in natura reprezinta o repetare relativ regulata a unei miscari, activitati sau
a unor procese. Ritmul este o componenta a formelor naturale:
- ritm universal: miscarea planetelor, succesiunea anotimpurilor
- ritm fizic: respiratia, miscarile corpului
- ritm psihic: bucurie-suparare, dragoste-ura
- ritm social: producerea bunurilor materiale
Ritmul plastic este modul in care sunt ordonate elementele de limbaj plastic. Este compus din
elementele: intindere, inaltime, calitate, accent, interval, celula ritmica.
Ritmuri valorice: aglomerat- dispersat, liniar, cromatic, de forma, dinamic, orizontal, ascendent-
descendent. Pulsatia (pas ritmic) da unitate ritmului.

3. Forma este aspectul exterior sau proprietatea unei figuri determinata de raporturile dintre
diferitele ei dimensiuni. Forma plastica este imaginea creata de artist cu ajutorul liniei si culorii
in pictura, sau prin volume in sculptura.
1. Forma plana este imaginea continuta intr-o suprafata plana si are doua dimensiuni: lungime si
latime. Accidental, pe cale dirijata, se pot obtine forme plastice plane, denumite forme spontane,
folosindu-se tehnici diferite: fuzionarea, curgerea libera, stropirea fortata, scurgerea aderenta,
dirijarea jetului de aer, sfoara colorata, monotipia.
2. Forma spatiala poseda volum si are trei dimensiuni: lungime, latime si inaltime. Formele
spatiale se pot obtine prin: sculptura, ceramica, sticlarie, origami.
4. Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala, care face ca ochiul
sa perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand lungimi de unda diferite.
Fizicianul englez Isaac Newton a demonstrat pentru prima oara ca lumina este culoare. Culorile
spectrului solar sunt ROGVAIV.
I. Culorile primare: A, R, G - au cel mai mare grad de stralucire.
II. Culorile secundare sau binare de gradul I se obtin prin amestecul culorilor primare:
G+A=V A+R=Vi R+G=O
III. Culorile tertiare sau binare de gradul II se obtin prin amestecul culorilor secundare cu o
culoare primara vecina. Acestea au un grad de stralucire mai scazut fata de cele secundare.
V+A=V albastrui V+G=V galbui
O+G=O galbui O+R=O roscat
Vi+R=Vi roscat Vi+A=Vi albastrui
Itten a fost unul dintre pictorii care a realizat cercul cromatic din 12 culori si a impartit culorile in
3 grupe.
Culorile calde dau senzatia de bucurie, apropiere, lumina, caldura: O, R, G.
Culorile reci provoaca impresia de tristete, departare, umbra, frig, rece: A, V, Vi.
Culorile complementare sunt culorile opuse in cercul cromatic, una primara, iar cealalta
secundara, care prin amestec dau gri neutru: R-V, G-Vi, A-O. Prin amestec, se tulbura rezultand
griuri colorate, iar prin alaturare provoaca un contrast strident.
Nonculorile - alb si negru - sunt folosite mai ales in artele grafice. In pictura, prin amestec se
obtin griuri valorice sau prin amestec in cantitati egale se obtine gri neutru. Amestecata cu alb o
culoare se deschide, devine parca mai usoara, si da impresia de departare. Amestecata cu negru,
se va intuneca si va parea mai grea si mai apropiata.
Amestecul cromatic este procedeul prin care se realizeaza combinarea culorilor spectrului solar
intre ele.
1. Amestecul fizic spontan - obtinut prin fuziunea culorilor pe suport
2. Amestecul fizic elaborat - realizat cu ajutorul pensulei pe paleta
Amestecul cromatic realizat intre doua culori vecine din spectru se numeste nuantare, iar culorile
rezultate se numesc nuante. Nuanta se refera la calitatea unei culori de a fi mai calda sau mai
rece.
G+V=nuante de la G la V sau de la V la G V+A=nuante de la V la A
A+Vi=nuante de la A la Vi Vi+R=nuante de la Vi la R
R+O=nuante de la R la O O+G=nuante de la O la G
Daca G din amestec este in cantitate mai mare, nuanta rezultata se va numi G verzui.
2G+1V=G verzui 1G+2V=V galbui
Amestecurile cromatice rezultate din culorile complementare se numesc tente rupte.
Gri neutru se poate obtine prin diverse amestecuri cromatice:
- amestecul culorilor primare: R+G+A
- amestecul culorilor secundare: V+Vi+O
- amestecul culorilor complentare (culorile secundare se folosesc in cantitate dubla fata de cele
primare): 1R+2V 1G+2Vi 1A+2O
Modalitatea in care dispunem pe suport tentele unei singure culori, diferentiate ca tonalitate prin
amestec cu nonculorile, se numeste monocromie.
Prin adaugarea unei cantitati de culoare, din griurile valorice, se obtin griuri colorate. Cele mai
rafinate griuri colorate se obtin din amestecul culorilor complementare, la care se adauga o
cantitate de alb.
Amestecul acromatic este utilizat in grafica si se realizeaza prin combinarea celor doua
nonculori. Amestecand alb cu cantitati din ce in ce mai mari de negru se va obtine o scara
valorica compusa din trepte de griuri valorice sau degradeuri de alb si negru. Griul neutru se
obtine prin amestecul nonculorilor in cantitati egale. Prin valoratie se pot obtine diferite trepte de
griuri valorice, care pot compensa lipsa culorilor.
Modelarea culorilor este un procedeu prin care se valoreaza suprafetele plane sau se modifica
relieful formelor spatiale. Ea pune in evidenta lumina si umbra. In pictura, modelarea se
realizeaza prin treceri treptate de la deschis catre inchis sau invers, obtinute prin amestecul unei
culori cu nonculorile, iar rezultatul amestecului se numeste ton.
R+alb=ton R deschis R+negru=ton R inchis
Tonul se refera la calitatea unei culori de a fi mai inchisa sau mai deschisa.
Tehnica ton in ton consta in procedeul prin care coloram o suprafata cu amestecuri ale culorilor
din aceeasi familie plus alb sau negru.
Prin amestecul treptat al unei culori cu o cantitate din ce in ce mai mare de alb sau negru se
obtine o succesiune de tonuri ale culorii respective, care se numeste degradeu.
Dominanta cromatica da tonalitatea de ansamblu a lucrarii si celalate culori depind de ea.
Dominanta cromatica realizeaza unitatea tabloului si determina o armonie de tente colorate
numita gama cromatica.
Pentru mentinerea unei armonii cromatice, culorile pure, stralucitoare, se vor aseza in portiunii
mici, iar cele grizate pe suprafete mari.
Acordul cromatic sta la baza armoniei culorilor. Pentru a crea acorduri intre perechile de
complementare sau intre perechile calde si reci, este necesar ca una dintre culori sau ambele sa
fie tulburate prin grizare cu complementare.
Efectul spatial al culorilor se numeste perspectiva aeriana. Impresia de spatialitate este redata
prin desenul in perspectiva, valoratia in alb-negru si colorit.
Elementele din prim-plan se percep in contraste puternice, cu forme si contururi bine
determinate, pe cand elementele departate, se estompeaza, cu contururi vagi si culori palide,
deschise, in griuri nuantate, care par ca se unesc cu cerul la orizont. Culorile calde dau impresia
de apropiere in spatiu si trebuie dispuse in partea de jos a compozitiei. Culorile reci dau impresia
de departare in spatiu si trebuie dispuse in partea de sus. Violetul inchis da o senzatie de foarte
mare apropiere, iar albul de departare. Negrul da impresia de adancime, plinatate, greutate.
Culorile saturate sunt mai active si tind sa vina in prim-planul tabloului.
Pata cromatica este urma lasata de o culoare pe suprafata suportului.
1. Pata plata sau decorativa este uniforma, fara urme de pensula, unitara ca ton si ca nuanta.
Exprima calm, liniste, repaus.
2. Pata picturala este vibrata, obtinuta din amestecuri cromatice sau suprapuneri grafice. Exprima
forta, miscare, dinamism, tensiune. Petele picturale dipuse pe sensul formelor obiectelor
reprezentate pot sugera mai bine forma si volumul acestora.
Modalitati de tratare plastica a suprafetelor:
- tratare decorativa folosita in artele decorative
- tratare picturala se realizeaza folosind pete picturale obtinute prin diferite procedee plastice:
vibratie facturala, valorica, coloristica si suprapunere grafica.
Semnificatia culorilor: efecte fiziologice, efecte psihologice si simboluri
R - creste presiunea sangvina, activeaza respiratia, da senzatia de caldura
- irita, excita, mobilizeaza, exalta, incurajeaza
- iubire, foc, lupta, putere, pasiune

O - accelereaza pulsul, da senzatia de caldura


- optimism, veselie, sociabila
- sanatate, energie, bucurie, incordare

G - stimuleaza nervul optic, gandirea creatoare, da senzatia de caldura


- satisfactie, intimitate, inviorare, dinamica, vesela, spontaneitate, comunicativa
- lumina, maretie, inteligenta, gelozie, invidie

V - scade presiunea sangvina, dilata vasele capilare, stimuleaza activitatea intelectuala


- raceala, relaxare, liniste, meditatie, buna dipozitie, concentrare, siguranta, indrazneala
- multumire, tinerete, speranta

A - scade presiunea sangvina si frecventa pulsului, calmeaza respiratia


- odihnitoare, calm, concentrare, liniste
- puritate, delicatete, raceala, credinta, reflectie, nostalgie

Vi - intensifica activitatea cardiovasculara, accelereaza respiratia


- raceala, descurajatoare, penitenta, gravitate
- sfiiciune, sinceritate, tristete

Negru - reducerea activitatii metabolice, repaus


- neliniste, depresie, induiosare, tristete
- moarte, doliu, mister, solemnitate, sobrietate, singuratate, despartire

Alb - contractia pupilei


- raceala, curatenie, virtute
- puritate, pace, impacare, liniste

Contrastele cromatice
1. Contrastul culorilor in sine se obtine prin juxtapunerea culorilor pure, luminoase. Ex:
alaturand mici tuse sau puncte de G unor tuse sau puncte de A, ochiul va percepe culoare V.
Alaturarea nonculorilor amplifica expresivitatea contrastului in sine.

2. Contrastul cald-rece se produce intre culorile calde si reci, in tonalitati apropiate. O culoare
poate fi incalzita sau racita prin amestec fizic. Daca in amestec domina o culoare calda, culoarea
se incalzeste, iar daca domina una rece, se va raci.
O culoare mai poate fi racita sau incalzita prin juxtapunere, de exemplu:
R langa O se raceste usor R langa G se raceste mai mult R langa
V se incalzeste vizibil R langa Vi se incalzeste usor

3. Contrastul clar-obscur (deschis-inchis) se obtine prin alaturarea unor culori cu valori tonale
diferite (numit si perspectiva tonala). Contrastul intre lumina si umbra are efectul de construire a
formelor si redare a volumelor. Orice obiect luminat dintr-o parte are umbra pe partea opusa,
numita umbra proprie. El arunca suprafetei pe care este asezat umbra sa, numita umbra purtata.

4. Contrastul complementarelor: juxtapuse, complementarele se pun in valoare reciproc si isi


maresc puterea de stralucire la maxim. O culoare primara este complementara cu o culoare
binara de gradul I, care a luat nastere din amestecul fizic al celorlalte doua culori primare. In
contrastul complementarelor se cere ca una dintre cele doua culori sa domine.
Culori primare - secundare Culori binare de gradul II - binare de gr. II
G-Vi G oranj - A violet
O-A R oranj - A verde
R-V R violet - G verde

5. Contrastul simultan si succesiv se manifesta atunci cand o culoare pura cere fiziologic
culoarea ei complementara. In compozitie culorile pure nuanteaza optic si simultan griurile, albul
si negrul spre complementarele acestora. Efectul face ca o culoare calda sa se raceasca usor cand
este juxtapusa unei culori calde.

6. Contrastul de calitate rezulta prin alaturarea unor culori pure, saturate, stralucitoare cu unele
tulburate prin amestec, stinse, mate. Este necesar sa domine una dintre culori.

7. Contrastul de cantitate consta in raportul de intindere intre suprafetele de culoare si in puterea


lor de stralucire. Pentru echilibru, culorile calde vor ocupa o suprafata mai mare decat
complementarele lor reci.

5. Compozitia plastica este o forma unitara creata intr-un spatiu plastic, prin organizarea
elementelor de limbaj plastic dupa anumite principii: paginatia, structura (schema
compozitionala), proportia, contrastul, ritmul, centrul de interes.
Schema compozitionala este forma de ansamblu a compozitie:
- orizontala - stabilitate, se potriveste pentru subiecte statice
- verticala - pentru subiecte precum cladiri inalte
- diagonalele - spatialitate, dinamism
- triunghiul cu varful in sus - masivitate, stabilitate, solidaritate, permanenta
- triunghiul cu varful in jos - echilibru instabil
- patratul si dreptunghiul - stabilitate, se potrivesc unor activitati intelectuale
- trapezul - solidaritate, consistenta
- rombul - indreptarea privirii spre interiorul tabloului
- elipsa - miscare de rotatie dinamica, pentru subiecte dinamice inchise
- cercul - perfectiunea, centrarea atentiei spre interiorul imaginii
- spirala - dinamism
Trebuie avut in vedere:
- raportul dintre plin si gol
- echilibrul maselor
- armonia formelor si culorilor
Compunerea elementelor de limbaj plastic in compozitie:
- dispunere pe axe verticale, orizontale sau oblice
- asezarea simetrica ori asimetrica fata de acestea
- raspandite pe toata suprafata sau reunite in anumite grupari
1. Compozitia statica este dominata de:
- linii orizontale, verticale, drepte
- forme: patratul, dreptunghiul, triunghiul cu baza orizontala
- culorile apropiate valoric, raman in accelasi plan, prin juxtapunere
2. Compozitia dinamica este dominata de:
- linii curbe, oblice, frante
- forme alungite, unghiulare, neregulate, curbate
- culori contrastante, contraste de culoare
1. Compozitia inchisa are un singur centru de interes care indreapta privirea catre interiorul
lucrarii, iar principalele elemente componente sunt dispuse in zona centrala pe care o inconjoara.
2. Compozitia deschisa se caracterizeaza prin existenta mai multor centre de interes care
indreapta privirea catre exteriorul lucrarii. Poate da senzatia ca este un fragment dintr-un
ansamblu.
Expresivitatea plastica este acea proprietate a compozitiei care o face capabila sa transmita
emotii puternice. Mijloacele realizarii expresivitatii: contrastul si ritmul de forma si culoare,
originalitatea, miscarea, simetria si asimetria, echilibrul, acordul cromatic si armonia, proportia,
unitatea.
Prin centrul de interes atentia privitorului este condusa in asa fel incat acesta sa citeasca cu ochii
mintii continutul plastic si narativ al compozitiei.

6. Compozitia decorativa: elementele au functie statica, iar motivele sunt destinate


infrumuseterii unor obiecte de imbracaminte, mobilier, uz casnic.
Procedeele de realizarea a unei compozitii decorative sunt: repetitia, alternanta, conjugarea,
simetria, asimetria, gradatia, suprapunerea.
Forme compozitionale decorative: friza, chenarul, jocul de fond, compozitia seriala, panoul
decorativ, proiect de imprimeu. Ex: semn de carte, figurina din carton, felicitare.
Poligoanele regulate si stelate pot fi transformate in motive decorative.
Progresia inseamna dezvoltarea treptata, ca dimensiune, a unor forme. Poate fi: radiala, in
spirala, concentrica.
1. Structurile naturale: minerale, vegetale, animale, create de om. Sunt forme egale sau
asemanatoare, repetate, cu legatura intre ele: fagure de albine, cristale.
2. Structurile plastice sunt un ansamblu de elemente plastice aflate intr-o stransa legatura: puncte,
linii, pete, forme. Stilizarea reprezinta transformarea structurilor din natura in structuri plastice
prin geometrizare si abstractizare, accentuandu-se particularitatile expresive ale acestora.
Caracterul esential al structurilor naturale se pastreaza in functie de tehnica de lucru: broderie,
tesaturi, imprimeu textil, incrustatii in lemn sau os. Structurile plastice obtinute prin stilizare se
numesc motive decorative si pot fi: geometrice, florale, zoomorfe, antopomorfe.
Arta decorativa reprezinta ornamentarea obiectelor utilitare in functie de stilizare, ritm constant,
tenta plata de culoare.
Modificarea succesiva se refera la spatiul transformat de mai multe ori, crescator sau
descrescator. Liniatura initiala este o schema plana sau spatiala pe care se structureaza elemente
decorative. Sugestia spatiala poate fi realizata prin valoratie sau prin folosirea unei liniaturi, ale
carei module vor suporta si ele modificari succesive. Pentru a observa modificarea spatiala in
volum putem alterna moduli decorativi dupa un algoritm constant. Modificarea unui spatiu
decorativ redata in volum sau in plan, confera imaginii un efect de miscare, de dinamism
denumit si efect cinetic.
Suprapunerea grafica este un procedeu plastic care consta in asezarea unor elemente de mici
dimensiuni peste pete plate decorative. Punctele pot fi suprapuse cu pensula, cu degetele, prin
stropire fortata. Liniile pot fi suprapuse cu pensula, prin curgere libera, prin dirijarea jetului de
aer. Alte modalitati de suprapunere grafica sunt: sablonul, stampila, colajul, hartia mototolita,
textura textila.
Tehnici in artele plastice:
- tehnica plierii hartiei: origami, tangram.
- tehnica colajului consta in lipirea pe suprafata suportului a unor diferite elemente: materiale
textile, carton, hartie, piele. Poate fi realizat in mai multe moduri: colaj tip mozaic, forme rupte,
forme taiate si decolaj.
- tehnica imprimarii tesaturilor avand textura rara
- tehnica picturii pe sticla
- tehnici grafice: linogravura, xilogravura, acvaforte, litografia
- monotipia sau monourma
- tehnica mozaicului
- tehnica sgraffito
- fresca
- tehnica modelajului

Studii dupa natura: natura statica si peisajul.


La elaborarea unei lucrari de arta plastica, creatorul porneste de la observarea si studierea naturii.
Etapele studiului in prezenta naturii:
1. Constructia: elemente analizate si desenate separat, apoi organizate ca naturi statice, peisaje,
ornamente decorative.
1.Natura statica
Forma lucrarii are un rol in transmiterea unei tensiuni emotionale:
- patratul sugereaza echilibrul
- dreptunghiul pe lat linistea
- dreptunghiul pe inalt mister si ascensiune
Aranjarea unei naturi statice traditionale respecta cateva principii:
- obiectele sunt in numar impar
- se folosesc vase, fructe sau flori si obiecte cu forme geometrice, iar ca fundal draperii
- alterneaza obiectele lucioase cu cele mate, pentru a spori expresivitatea
- dispunerea obiectelor intr-o forma de triunghi, romb sau trapez cu baza mare pe planul
orizontal, pentru a crea echilibru
Paginatia inseamna organizarea echilibrata a elementelor ce urmeaza sa fie desenate.
Proportionarea se refera la potrivirea dimensiunilor obiectelor in raport cu suprafata suportului
pe care le desenam si la marimile proprii ale obiectelor.
Constructia obiectelor se realizeaza prin masurarea corecta cu creionul, cu coada unei pensule
subtiri sau cu un bat, tinut in pozitie verticala, cu bratul perfect intins si cu un ochi inchis pentru
mai multa precizie. Masurarea consta in corelarea dimensiunilor principale ale unui obiect, de
ex: de cate ori intra latimea in inaltime.
Constructia unui element implica mai multe faze:
- trasarea axei verticale
- stabilirea inaltimii si latimii maxime
- masurarea latimilor minime si medii
- incadrarea intr-o forma geometrizata in care se inscrie motivul ales
- desenarea conturului formei cat mai aproape de realitate
- desenarea elipselor
- indicarea unor detalii de structura
Liniile de constructie trebuie sa fie subtiri.
2. Valoratia: - redarea volumului, a umbrei si a luminii prin hasura obiectelor
- se disting: demitenta, lumina, pasajul, umbra proprie, reflexul si umbra purtata.
Valoratia alb-negru se executa in creion sau carbune prin hasura. Modeleul valoric se refera la
vibrarea zonelor de lumina, umbra si penumbra. Prin modelarea valorica se redau reflexele pe
care orice obiect le primeste de la celelalte elemente.
3. In cazul naturii statice in culoare, lumina este calda si deschisa, iar umbra este rece si
inchisa. Tusele reprezinta urme vizibile lasate de pensula pe suprafata suportului. Sugereaza
volumul obiectelor. Prin tratarea picturala se obtin compozitii plastice sensibile, de un mare
rafinament artistic. Cu latul pensulei groase sau prin tufuire se pot aseza pe suport tuse de
culoare in puncte foarte apropiate, numita tehnica divizarii tuselor cromatice. Expresia obtinuta
este vie, de prospetime.
Pasajul este trecerea intre pete cromatice diverse, fara a le schimba calitatea sau cantitatea,
pastrand contrastul lor natural. Pasajul de culoare este trecerea intre tonuri cromatice sau
nonculori dispuse in degradeu.
Portretul se construieste in etape:
- axa de simetrie
- trasarea unui oval in care se poate incadra cel mai bine forma fetei
- reperele (linii orizontale) fruntii, ochiilor, nasului, gurii si barbiei
- volumul general al parului
- reperele de marire ale ochiilor si gurii
- detaliile de expresie
- fixati centrul de interes al portretului si accentuati detaliile zonei respective
- valorati prin inceperea hasurii umbrei, semiumbrei si in final reflexele(modeleurile)
Problemele cromatice:
- folositi unul dintre cele sapte contraste cromatice
- alegeti o dominanta calda sau rece
La varsta adulta proportiile se aliniaza unor repere anatomice:
- cele trei registre (fruntea, nasul si gura/barbia) sunt aproximativ egale
- dinstanta dintre ochi este egala tot cu un ochi
- colturile buzelor se gasesc pe acceasi verticala cu centrul irisului
- urechiile sunt in dreptul nasului si de aceeasi lungime cu acesta
Clasificarea portretului:
- portret: cuprinde doar figura
- bust: apare si o portiune din piept
- bust intreg: apar si mainile, pana in dreptul genunchilor
- portret intreg: apare corpul in intregime, intr-un fundal
- autoportret: imaginea autorului
- portretul colectiv: doua sau trei personaje
- masca: de trib, prin machiaj, de teatru, de carnaval, populara
- caricatura: este o forma a graficii, realizata cu scopul satirizarii personajelor si implica
exagerarea trasaturilor negative si deformarea proportilor anatomice
Proportile corpului omenesc: Anatomia artistica este disciplina stiintifica ce se ocupa de corpul
omenesc din punct de vedere estetic. Canonul este un sistem proportional, iar canonul ideal este
reprezentat de sculptorul grec Policlet : Doriforul - capul intra de sapte ori in inaltimea trupului.
Etapele desenarii corpului omenesc:
- inaltimea totala a personajului
- inaltimea capului
- centura scapulara (reper al umerilor)
- centura pelviana (reper al soldurilor)
- ombilicul (reper al taliei- la jumatatea inaltimii)
- axele mainilor si picioarelor
- imbracarea cu muschi si cu haine
Particularitati de expresie: Particularitati de proportii la reprezentarea copiilor:
- la nou-nascut capul este o treime din inaltime
- la un copil de 2-3 ani capul se cuprinde de 5 ori in inaltime
- la un copil de 6-7 ani capul intra de 6 ori in inaltime
Diferentele anatomice dintre barbati si femei: - barbatii au musculatura mai dezvoltata
- femeile sunt mai mici de inaltime
- femeille au centura scapulara mai ingusta decat centura pelviana
Perspectiva ne arata procedeele grafice cu ajutorul carora putem reprezenta cat mai corect pe
planul cu doua dimensiuni al tabloului (latime, inaltime), cele trei dimensiuni ale oricarui volum
aflat in spatiu (latime, inaltime, adancime). In desenul perspectiv se folosesc: - linia groasa
continua, pentru redarea contururilor formelor
- linia subtire continua, pentru trasarea liniei de orizont, a liniilor de fuga, linii ajutatoare
- linia intrerupta, pentru redarea unor linii care nu se vad
- linie-punct, pentru raza vizuala principala, perpendiculara pe linia de orizont, care determina
punctul principal de vedere (P.V.)
Linia de orizont imparte campul vizual al tabloului in doua, in dreptul ochiului desenatorului:
jos-planul terestru, sus-planul aerian.
Exemplu: calea ferata - in perspectiva traversele se micsoreaza treptat cu cat se departeaza in
adancime, spre P.V.
Desenul proiectiv studiaza modalitatile de reprezentare a obiectelor din spatiu pe un plan.
Operatia efectuata pentru obtinerea proiectiei se numeste proiectare si contine urmatoarele
elemente:
- 1-3 plane de proiectie
- proiectante si proiectia propriu-zisa
Se poate realiza prin doua sisteme:
- proiectie centrala sau conica
- proiectie paralela sau cilindrica: Daca proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiectie
se obtine proiectia cilindrica dreapta sau ortogonala. Daca proiectantele sunt inclinate pe planul
de proiectie se obtine proiectia cilindrica oblica.
Unei proiectii a unui punct pe un plan ii corespund o infinitate de puncte in spatiu, situate pe
proiectanta care trece prin punctul respectiv.
Doua proiectii pe doua plane le corespunde un singur punct in spatiu.
Operatia de reprezentare a punctului cand cele trei plane din spatiu au fost rotite pentru a fi aduse
in acelasi plan se numeste epura.
Pentru reprezentarea unei drepte pe cele trei plane de proiectie se reprezinta extremitatile unui
segment de dreapta.
Design-ul realizand tot ce tine de estetica industriala, de la proiectare la reclama si ambalaj,
include o parte grafica si o parte de decoratiuni ambientale.
Design-ul grafic cuprinde: semnul, emblema, simbolul, sigla, marca fabricii, afisul, grafica de
carte.
Design-ul de produs reprezinta estetica industriala.
Design-ul vestimentar reprezinta estetica obiectelor vestimentare.
Design-ul ambiental presupune conceperea unui ambient estetic pentru spatiul interior.
Design-ul exterior presupune infrumusetarea spatiului urban.
Elemente de arhitectura: - arcul de bolta numit arcada, se gaseste deasupra spatiilor goale
necesare amplasarii ferestrelor, usilor, portilor si niselor.
- romanii au adoptat arcul in plin cintru, care putea fi si suprainaltat; folosit in Renastere
- arcul rampant a fost folosit la constructia scarilor si a suprafetelor inclinate
Arta gotica va introduce: - arcul in ogiva, arcul trilobat, arcul maner de paner
- rozasa care desemneaza fereastra de mari dimensiuni de forma circulara asezata deasupra
portalului unei catedrale. Tipuri de rozasa gotica: lancelot, radiant, flamboyant.
- rozeta se refera la o fereastra circulara, de mici dimensiuni, inchisa in principal cu elemente
decorative geometrice sau floarale distribuite in ordine.