Interferențele pedagogiei în raport cu sociologia pedagogică

Pedagogia este o știinţă socio-umană ce are ca obiect de studiu educația.

Pedagogia este știința de a învăța să fii, de a învăța să știi, de a învăța să înveți, de
a învăța să relaționezi. Pedagogia este astfel știința devenirii umane, a individuării
și exprimării creative a unicității omului în condiții de cultură și civilizație.
Sociologia este ştiinţa socială ce studiază regulile sociale şi procesele care
leagă şi separă oamenii, nu numai ca indivizi dar şi ca membri ai asociaţiilor,
grupurilor şi instituţiilor.
Legătura pedagogie - ştiinţe sociale este impusă de faptul că acţiunea
educativă este una socială. Sociologia pedagogică oferă informaţii în legătură cu
condiţiile istorico sociale în care se desfăşoară educaţia, instrumentele necesare
cercetării unor aspecte concrete ale fenomenului educaţional, concepte necesare
interpretării rezultatelor obţinute, acestă ştiinţă studiază educaţia şi prin prisma ei,
elaborându-şi metode, concepte proprii în acest sens ele pot fi folosite în pedagogie
numai dacă pot fi adaptate şi subordonate punctului de vedere pedagogic.
Sociologia dă posibilitatea cunoaşterii mai profunde a fenomenului educaţional.
Sociologia pedagogică – așa cum ne spune și numele ei – s-a născut la
confluența sociologiei cu pedagogia. Sociologia și pedagogia sunt discipline
autonome, dar la fel de adevărat este și că amândouă provin din filosofie.
Sociologia și pedagogia comunică nu numai la nivelul originii, legătura lor este
de ordinul prezenței: trăim cu toții în societate, iar societatea ne formează
permanent și într-un anumit fel. Așadar – permanență și specificitate: faptele
sociale au efecte formative asupra indivizilor, grupurilor sociale și societății în
ansamblul ei, acțiunea educativă are caracter social atât prin obiectivele ei cât și
prin faptul că ea reclamă cu necesitatea prezența actorilor sociali și a altor
elemente structurale. Justificarea acestui domeniu ține de faptul că educația este
și un proces de socializare, de integrare și adaptare la comunitatea umană de
apartenență. Pentru o acțiune educativă conștientă e necesară cunoașterea
mecanismelor sociale, a raporturilor și relațiilor dintre acestea.
 Așadar, educația reprezintă un transfer de valori de la societate la individ.
Sociologul educației este interesat, aproape în aceeași măsură ca și pedagogul, de
mecanismul intern al educației, adică de specificitatea ei.
Sociologia pedagogică caută să determine natura mediului social și
psihologic constituit de școală, să măsoare, de asemenea, influența pe care acest
mediu o exercită asupra elevilor în tot procesul formării lor: achiziția de
cunoștințe, adaptarea atitudinilor sau elaborarea unor scări de valori. Ea comportă
apoi studiul sistematic al presiunilor externe care acționează asupra școlii însăși,
avându-și sursa fie în dorințele și cerințele diferitelor profesiuni, fie în noile
exigențe ale societății.
O altă interferență cu un grad înalt de importanță este : sociologia oferă
pedagogiei date privitoare la societatea umană , ca sistem macrosocial, la grupuri
și subgrupuri ale acesteia, la diferite fapte , fenomene și manifestări sociale
concrete, privite în mod sincronic sau diacronic. Viața socială, sub toate
aspectele ei , generează o infinitate de manifestări a căror cunoaștere devine
indispensabilă pentru organizarea cât mai rațională a procesului educațional.
Astfel pedagogia stabilește raporturi de interferență cu sociologia
pedagogică prin metode și prin obiectul de studiu.
Fenomenul educaţional constituie obiect de studiu atât pentru pedagogie cât și
pentru sociologie, ambele având metode specifice pentru a interveni în decursul
acestui fenomen. Cercetarea în domeniul educațional presupune adunarea
sistematică a unor informații legate de procesul de educare , acest proces îl oferă
pedagogiei domeniul sociologiei pedagogice sau cel al pedagogiei sociologice.
Predominanța pedagogiei în raport cu sociologia pedagogică este evidențiată
și de sociologul francez E. Durkheim, care făcea distincție între „știința
educației” concepută ca sociologie a faptelor de educație și „pedagogia” propriu
zisă , ca o “teorie practică menită să îmbunătățească activitatea educației”.
Relația pedagogie – sociologie , este evidențiată prin faptul, că așa cum arată
Durkheim, educația este un fenomen social surprinzând printre altele relațiile
interpersonale și anumite instituții – structuri prin care se realizează educația ca
fenomen și practică socială.

Prof. Usatîi Emilia

grad didactic I
Colegiul”Mihai Eminescu”
din Soroca