Sunteți pe pagina 1din 9

TRIBUNALUL VÂLCEA

DOSAR NR.5428/90/2017

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnata, IONESCU GRAŢIELA, CNP 2810215385571, cu domiciliul


în Rm.Vâlcea, str.Ion Referendaru, nr.4, bl.A18, sc..B, ap.1, judeţul Vâlcea ,
formulez în temeiul art.201 C.pr.civ.
RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE
prin care solicit respingerea excepţiilor şi argumentelor invocate de pârâţi pentru
următoarele considerente:

I.Solicit respingerea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea.

Textele legale incidente sunt:


Art.23.alin.3 Legea nr.550/2004: Cadrelor militare din Jandarmeria Română li
se aplică dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 6.alin.2 Legea nr.80/1995 - În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii
şi prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt investiţi
cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale.
Art.2 alin.2 Legea nr.188/1999:Funcţionarul public este persoana numită, în
condiţiile legii, într-o funcţie publică
Art. 5. - (1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
Art. 1. –alin. (1) Legea nr. 550/2004: Jandarmeria Română este instituţia
specializată a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi
Internelor.

1
Or, art.109 Legea nr.188/1999 stabileşte: Cauzele care au ca obiect raportul de
serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi
fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege
competenţa altor instanţe.

Astfel, raportul de serviciu al unui ofiţer din cadrul IJJVâlcea este al unei
persoane, investite cu exerciţiul autorităţii publice, numit în funcţie prin act
administrativ al MAI, în speţă fiind, deci, în discuţie o funcţie publică cu statut
special, motiv pentru care aplicabil este art.109 din Legea nr.188/1999, ce atrage
competenţa exclusivă a tribunalului.

Mai mult decât atât, competenţa în astfel de cazuri a fost verificată inclusiv de
către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a pronunţat regulatoare de competenţă, în
favoarea tribunalelor (v.,spre ex.,dec.1740/11.5.2017 pronunţată de ICCJ).

De altfel, capătul principal de cerere vizează anularea invalidării concursului,


celelalte capete sunt cereri accesorii, astfel că, potrivit art.123 C.pr.civ., chiar în
situaţia unor capete de cerere care ar fi de incidenţa unor alte instanţe, se
soluţionează tot de către Tribunalul Vâlcea.

II.Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţi,


vă solicit să le respingeţi.

Este de remarcat modul de interpretare diferit al normelor legale, inclusiv sub


acest aspect al excepţiilor invocate – modul diferit de interpretare al normelor, de
către pârâţi, a provocat, practic, şi apariţia problemei de fond dedusă judecăţii-,
ajungându-se să fie „rostogolită” sarcina respectării legii de la o instituţie la alta!

IJJ Vâlcea este emitentul actului de invalidare a concursului – Ordinul


nr.2973625/12.7.2017 -, act a cărui anulare o solicit, deci are calitate procesuală
pasivă pentru capătul nr.1 de cerere, cât şi pentru capetele 3 şi 4.
IGJR are atribuţii de înaintare a documentaţiei primite de la IJJV către MAI –
astfel cum se observă din adresa nr.2996392/18.5.2017 , prin care s-a restituit dosarul
de concurs, cu sarcina de a dispune „măsurile legale ce se impun”-. Astfel, are calitate
procesuală pasivă pentru capetele nr.2 şi 4 de cerere.

2
MAI are calitate procesuală pasivă pentru capătul nr.2 de cerere – cum a şi
recunoscut, indirect, prin întâmpinare-, dar şi pentru capătul nr.4 de cerere, privind
suspendarea măsurii invalidării.

III.Aspecte de fond.

Urmează a observa faptul că au fost înaintate de către pârâţi numai o parte din
înscrisurile care configurează corespondenţa purtată între instituţii, lipsind câteva
adrese -prezentate la finalul prezentului răspuns-, înscrisuri care solicit a fi, de
asemenea, înaintate instanţei, urmând ca în funcţie de acestea să precizez cererea
introductivă de instanţă.

A.Cu privire la capătul nr.1 de cerere.


Capătul nr.1 de cerere vizează anularea măsurii invalidării concursului,
invalidare care s-a făcut prin Ordinul nr.2973625/12.7.2017 al IJJV – comunicat în
cursul procesului, odată cu întâmpinarea-.
Trebuie reţinute, în primul rând, recunoaşterile pârâţilor cu privre la anumite
aspecte esenţiale ale cauzei:
- Concursul a fost finalizat în data de 31.10.2016 – v. pag.5 înt.IJJV, v.pag.3
înt.IGJR-
Art.8 din OMAI nr.177/2016 arată că: „Procedurile de concurs nefinalizate la data
intrării în vigoare a prezentului ordin se finalizează potrivit reglementărilor aflate în
vigoare la momentul iniţierii acestora.”
Pârâţii fac o interpretare eronată a acestui text, considerând că, dacă concursul
a fost finalizat înaintea intrării în vigoare a OMAI nr.177/2016, pot aplica regulile
acestuia – vizând invalidarea concursului-, întrucât aşa prevede art.8!?!
Or, dimpotrivă, art.8 arată că, chiar şi pentru procedurile de concurs
nefinalizate la data de 21.11.2016 se aplică tot ordinul în vigoare la data iniţierii
procedurilor!
Prin urmare, este nelegală interpretarea dată de pârâţi în sensul că pot
dispune invalidarea concursului, declarat definitiv încă din 31.10.2016 – şi deci
înainte de intrarea în vigoare a OMAI nr.177/2016- în temeiul unor dispoziţii
intrate în vigoare ulterior!
De altfel, chiar IJJV recunoaşte faptul că „Ordinul MIRA nr.665/2008 nu
conţine prevederi legale în baza cărora să se adopte o altă măsură ulterioară
declarării ca admis a unui candidat (ex.invalidarea)” – v. pag.5 alin.5 int.IJJV-.
3
Astfel, pârâtul IJJV recunoaşte faptul că măsura invalidării nu este
prevăzută de Ordinul nr.665/2008, ordin în vigoare la data promovării,
desfăşurării şi finalizării concursului.

După cum se reţine, cu putere de lucru judecat, într-o cauză similară


definitivă– dosar nr.2702/110/2016- „nu există nicio prevedere cu privire la
revocarea actului administrativ prin care a fost admis în concurs un candidat (nici
nu ar mai fi posibil după intrarea în circuitul civil a actului de admitere în examen şi
după terminarea concursului) şi nici nu se prevede posibilitatea anulării
examenului şi nici posibilitatea neemiterii sau refuzului de emitere a Ordinului de
numire. Nu există temei legal pentru această măsură” -.v.pag.6 alin.3 Sent.
civ.nr.92672016 pronunţată de Tribunalul Bacău, ataşată-

De altfel, chiar dacă un ordin de ministru ar prevedea o anumită procedură,


restrictivă, de invalidare sau revocare a unui act, aceasta trebuie cenzurată sub
aspectul respectării legii, respectiv a prevederilor art. 57-62 din Legea nr.188/1999.
Astfel, potrivit art.57 alin.3 din lege: „Concursul are la bază principiile competiţiei
deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al
egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte
condiţiile legale”.
În urma finalizării concursului, potrivit art.62 alin.3 „Numirea în funcţiile
publice pentru care se organizează concurs în condiţiile art. 58 alin. (1) lit. c)1 se
face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice
din administraţia publică centrală şi locală care au organizat concursul”.

Astfel, apare ca fiind nelegală adăugarea la lege, a procedurii de verificare


de către eşaloane superioare, conform art.38 alin.12 din OMIRA nr.665/20082,
1
Art.58 Lege nr.188/1999: Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din
autorităţile şi instituţiile publice centrale este organizat, în condiţiile legii, astfel:
c)de către autorităţi şi instituţii publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,
pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie generale şi specifice.
2
În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate în condiţiile alin. (1), se constată nerespectarea
procedurilor privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor, neîndeplinirea de către candidaţi a
condiţiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs şi/sau de recrutare în
volum incomplet, întreaga documentaţie se restituie unităţii organizatoare, motivat corespunzător,
4
întrucât prin aceasta se introduce un criteriu selectiv suplimentar, neprevăzut de lege
şi discreţionar.
Prin urmare, potrivit legii – art.62 alin.3 Legea nr.188/1999 – numirea în
funcţie trebuie făcută, după promovarea şi definitivarea concursului, prin actul
administrativ al MAI, fără vreo altă verificare.

Întrucât niciun pârât nu a contestat faptul că eu am promovat concursul –


toţi au recunoscut faptul că eu am fost candidatul declarat „admis” la concurs-, nu
rămâne instanţei decât a constata faptul că încă nu am fost numită în funcţie, că
îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege şi, urmare cererii mele, trebuie să oblige
pârâţii la emiterea actelor administrative corespunzătoare.

A.1.Cu privire la interpretarea diferită dată de pârâţi a situaţiei întocmirii


dosarului de concurs
Pârâtul IJJV a considerat - în mod just, consider eu- faptul că a respectat
procedura de concurs, susţinându-şi argumentat poziţia.
Astfel, prin adresa nr.2996533/22.5.2017 comisia de concurs a învedereat
următoarele:
- există la dosar şi au fost înaintate cele două documente considerate
lipsă de către DGMRU
- Componenţa subcomisiei de la proba fizică a fost realizată conform
preverilor art. 5 alin.1 şi 2 din anexa nr.2 a OMAI nr.665/2008.
IJJV a arătat, în mod corect, faptul că pentru secretarul unei subcomisii nu
există reglementări exprese, însă DGMRU a apreciat că subsecretarul nu face parte
din subcomisie, motiv pentru care a apreciat că subcomisia nu conţine decât doi
membri, în loc de trei.
Interpretarea DGMRU este nelegală şi neavenită. Astfel, este adevărat că,
potrivit art.5, prevederile care vizează comisiile de concurs se aplică şi
subcomisiilor, însă numai cu privire la condiţiile prevăzute la art.3 şi art.4 alin.2 şi
3, astfel încât condiţia prevăzută de art.4 alin.1 - Comisiile de concurs se compun
dintr-un număr impar de persoane – nu mai este menţinută!
Dacă în cazul comisiilor de concurs este obligatorie o componenţă impară – şi
este normal, întrucât la acest nivel se iau decizii – cu privire la subcomisii nu mai

în vederea verificării aspectelor semnalate şi/sau, după caz, sesizării instanţei de contencios
administrativ.
5
este prevăzută această regulă, subcomisia putând fi compusă şi dintr-un preşedinte
şi un membru. Or, aşa cum este arătat în mod expres de către IJJV, în această
subcomisie au fost numiţi preşedinte lt.col.Gorjan Leonard, membru cpt.Şerbănoiu
Isidor şi secretar plt.maj. Mocanu Mihai.
Prin urmare, condiţiile impuse de regulament au fost respectate. De altfel,
chiar dacă nu ar fi fost aşa, nu există nicio vătămare, rezultatele nu au fost
contestate de către niciun candidat, rezultatele fiind validate de către comisia de
concurs (deci comisia superioară), astfel că în niciun caz nu se impunea anularea
concursului pentru un astfel de motiv!

Mai mult decât atât, observând -din înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea
IJJV- dosarul celuilalt candidat declarat „admis”, Rîpă Ion Sorin Nicolae, în condiţiile
în care acesta a fost numit în funcţie apreciez că au fost încălcate dispoziţiile art.57
enunţate mai sus din Legea nr.188/1999, fiind încălcat principiul egalităţii
accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile
legale.
Or, în condiţiile în care un candidat care a participat la aceleaşi probe ca şi
mine -deci a avut aceeaşi subcomisie de la proba fizică-, a fost numit în funcţie şi,
deci, a fost considerat drept legal întocmit dosarul de concurs, apreciez că este
discriminatorie faţă de mine atitudinea DGMRU – şi ulterior, a IJJV-, care a luat o
măsură diametral opusă faţă de mine! Or, singura deosebire dintre candidaţi este cea
de sex, ceea ce denotă o discriminare interzisă de art.16 alin.1 din Constituţia
României!
De asemenea, Statul român, prin reprezentanţii săi, şi-a încălcat şi obligaţia
de garantare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, cu privire la ocuparea
acestei funcţii3.

Trebuie menţionat şi faptul că IJJV, deşi şi-a menţinut de două ori, poziţia de
considerare ca fiind corect şi legal întocmit dosarul de concurs, în urma celui de-al
doilea refuz al DGMRU de a considera drept corectă desfăşurarea prcedurii, a înţeles

3
Art.16 alin.1 Constituţie:Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii
şi fără discriminări.
Art.16 alin.3:Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii,
de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea
de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
6
să-şi însuşească motivaţia prevăzută în adresa nr.237.807/26.4.2017 a DGMRU şi să
emită Ordinul de invalidare a concursului. Acest ordin apare a fi şi nemotivat, în
condiţiile în care, practic, face trimitere la adresa MAI nr.237807/26.4.2017, fără a
preciza în concret care sunt motivele de fapt care să justifice măsura dispusă. De
asemenea, am făcut deja trimitere la faptul că menţionarea OMAI nr.177/2016 ca
temei al invalidării, este esenţial nelegală, acest ordin neputându-se aplica speţei.
Or, IJJV putea să urmeze calea legală, aceea de a-şi menţine punctul de vedere
şi să solicite emiterea actului administrativ de numire în funcţie.

B.Cu privire la capătul nr.2 de cerere.


În condiţiile constatării ca find nulă invalidarea concursului, pasul următor îl
reprezintă finalizarea procedurii de trecere a mea în corpul ofiţerilor şi de numire în
funcţia pentru care am fost admisă prin concurs. Această procedură se derulează prin
intermediul direcţiei de resurse umane a IGJR, care înaintează ulterior dosarul către
DGMRU, astfel că toţi pârâţii sunt implicaţi în soluţionarea acestui capăt de cerere.

C.Cu privire la capătul nr.3 de cerere.


Cererea de obligare a pârâţilor la plata contravalorii drepturilor salariale pe
care ar fi trebuit să le obţin reprezintă o cerere compensatorie şi nu echivalentul
muncii depuse. Este evident că eu nu am efectuat nicio activitate pentru IJJV, însă
aceasta nu mi se poate imputa mie, fiind culpa exclusivă a pârâţilor, în special a IJJV,
care în final şi-a însuşit punctul de vedere al DGMRU şi mi-a invalidat concursul
(spun „mi-a” invalidat, întrucât numai în situaţia mea s-a întâmplat!)
Temeiul de drept al solicitării îl reprezintă art.18 alin.3 din Legea
nr.554/2004 şi nu art.159 din Codul muncii şi reprezintă despăgubiri în cuantum
egal cu drepturile băneşti de care aş fi beneficiat, fiind o modalitate adecvată şi
echitabilă de reparare a prejudiciului ce mi-a fost cauzat.
Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act
administrativ nelegal, respectiv angajarea răspunderii administrative patrimoniale,
presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: act administrativ nelegal
anulat de instanţă, producerea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între actul
administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant şi, în fine, culpa. În condiţiile
admiterii capătului nr.1 de cerere, consider că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru
admiterea şi capătului nr.3 de cerere.
Având în vedere disponibilitatea mea imediată de a ocupa postul ,
considerând termenul de 45 zile drept un termen rezonabil de soluţionare a

7
procedurilor administrative necesare, aceasta este data de referinţă
(15.12.1016) de la care solicit acordarea drepturilor salariale de care am fost
lipsită, din cauza atitudinii de tergiversare a pârâţilor, ţ inând cont că de la
momentul aflării rezultatului concursului am dobândit speranța legitimă a
dreptului câştigat, cunoscând că ordinul trebuie emis în perioada imediat
următoare concursului.

D.Cu privire la capătul nr.4 de cerere


IJJV face afirmaţii care nu corespund realităţii, mai mult, sunt şi contradictorii.

Pe de o parte susţine că „instanţa nu-şi poate întemeia hotărârea pe baza


analizării legalităţii sau temeiniciei actului contestat” (pentru că s-ar antepronunţa).
Pe de altă parte, susţine că instanţa, „chiar dacă nu cercetează fondul cauzei, are
obligaţia de a face un examen al actului administrativ contestat” (etc.) Ulterior se
revine şi se arată că eu nu am adus „argumente care să creeze instanţei convingerea
existenţei unei aparenţe de nelegalitate a actului administrativ atacat”. Comentariile
sunt de prisos.

Se mai arată că la nivelul unităţii va exista în orice moment un post de


ofiţer care să fie ocupat în situaţia admiterii acţiunii, astfel că nu există justificare
cu privire la posibilitatea ocupării postului vacant!?!
Or, legea prevede o schemă fixă de personal şi nu una flexibilă, nelimitată.
Posturile scoase la concurs sunt bugetate corespunzător şi prevăzute ca atare în
organigramă. Cum se poate susţine că, în orice moment, se poate „suplimenta”
organigrama cu un post corespunzător!?! Cum se poate „crea” un post, de acelaşi tip
cu cel pentru care am dat concurs şi am fost admisă, dacă el nu este prevăzut ?!
Art.6 din Anexa nr.2 la OMAI nr.177/2016 prevede în mod expres:
„Concursurile pentru ocuparea posturilor vacante se organizează exclusiv pentru
posturile finanţate.”
Este, deci, evident, faptul că este justificată solicitarea de suspendare a măsurii
de invalidare a concursului, mai ales în condiţiile în care din subtextul întâmpinării
IJJV rezultă faptul că postul meu va fi ocupat de o altă persoană!
De altfel, pârâta nu a făcut dovada existenţei mai multor posturi vacante, de
acelaşi tip, la nivelul unităţii, care să susţină, măcar în parte, afirmaţiile anterioare.

Probe:
8
Solicit să fie înaintate la dosar : -adresa nr.139182/14.12.2016 a IGJR către
MAI;
-nota raport nr.237527/S2 din 19.4.2017 a MAI
-corespondenţa dintre IJJV, IGJR şi MAI cu privire la dosarul de concurs al
celuilalt concurent declarat „admis”, Râpă Ion Sorin Nicolae, concurent care a fost şi
încadrat pe post.

Ionescu Graţiela,

DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI VÂLCEA