Top 10 minciuni din filmele istorice româneşti: falsul

bătăliei de la Călugăreni, propaganda din „Mircea”,

bastionul românismului - jumătate sârb
adevarul.ro/locale/alba-iulia/top-10-minciuni-filmele-istorice-romanesti-falsul-bataliei-calugareni-propaganda-mircea-
bastionul-romanismului-jumatate-sarb-1_559d0fd7f5eaafab2c5d4585/index.html
Dorin Ţimonea July 9, 2015

Cel mai mare ”falsificator” al istoriei prin filme a fost regizorul şi actorul Sergiu Nicolăescu.

1.Bătălia de la Călugăreni – victorie sau înfrângere pentru Mihai Viteazul?

Istoricul Marius Diaconescu este cel care a scos în evidenţă şi cele mai multe falsuri din
filmele istorice româneşti. Acesta susţine că bătălia de la Călugăreni din 1595 nu este chiar
un mare succes aşa cum este prezentat în mnuale şi în filme. ”Mihai Viteazul a provocat
pierderi însemnate armatei otomane, dar seara s-a retras de pe câmpul de bătălie în munţi.
Turcii au ocupat şi Bucureştiul, dar şi oraşul Târgovişte. Dacă este văzută ca o bătălie,
Mihai Viteazul a câştigat la Călugăreni pentru că acolo a fost o ambuscadă. În schimb,
dacă această luptă este privită în ansamblu campaniei turceşti, atunci a pierdut.”, susţine
istoricul. Retras în zona montană, Mihai Viteazul a aşteptat sprijinul lui Sigismund Bathory,
principele Transilvaniei, cu ajutorul căruia urma să atace din nou armata otomană la
Giurgiu, tot în anul 1595.

2.Mihai Viteazul şi ideea de unire a Ţărilor Române

Tot în legătură cu Mihai Viteazul, filmul prezintă şi intrarea acestuia în Alba Iulia unde urma
să se realizeze unirea celor trei ţări române. În realitate, Mihai Viteazul nu s-a gândit niciun
moment la unirea tuturor românilor, deoarece în Evul Mediu nu exista un astfel de proiect.
Mult mai târziu, la jumătatea secolului al XIX-lea, oamenii de cultură au invocat domnia lui
1/3
Mihai Viteazul pentru a revendica dorinţa de secole a românilor de unire. Comuniştii au
preluat şi au promovat ideea de unificator a lui Mihai Viteazul.

3.Misterul bătăliei de la Rovine

”Toată lumea ştie că Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid la Rovine. Nu este nimic
adevărat, pentru că după bătălia de la Rovine, Mircea cel Bătrân stă aproape doi ani şi
jumătate în Transilvania. Dacă ar fi câştigat bătălia ce căuta în martie 1395 la Braşov şi se
închina regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg? De ce de patru ori a încercat armata
ungară să îl repună pe tronul Ţării Româneşti pe Mircea cel Bătrân şi nu a reuşit pentru că
au venit turcii întotdeauna şi l-au alungat pe Mircea?”, consideră Marius Diaconescu într-un
articol publicat de de historia.ro. Bătălia de la Rovine apare greşit prezentată. Ea s-a dat în
octombrie 1394 într-o zona mlăştinoasă aproape de ruinele castrului roman de la Craiova
dar încă mai persistă confuzia pentru că în mai 1395 se dă altă batalie pe Argeş pe care
însă Baiazid o câştigă.

4.”Tâlharul” Pintea Viteazul

Un alt film istoric controversat în lumea istoricilor este Pintea Viteazul. ”În film ni se spune
că românii erau asupriţi de către habsurgi şi luptau împotriva habsurgilor. Fals! Pintea
Viteazul era un tâlhar la drumul mare. Tocmai habsurgii au fost cei care i-au sprijinit pe
români în conflictul care tocmai începea între ei şi unguri”, susţine Diaconescu.

5.Prietenia controversată dintre Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş

Un alt mit susţinut în filme şi cărţi este despre prietenia ce îi lega pe Ştefan cel Mare şi Vlad
Ţepeş. Mulţi istorici încearcă să explice de ce a atacat cetatea Chilia şi automat Ţara
Românească Ştefan cel Mare, atunci când Vlad Ţepeş era în plin război cu turcii. Mai toţi
spun că domnitorul moldovean a vrut să salveze Chilia din mâna turcilor. Şi acest lucru este
o minciună. Chilia era atacată de pe mare de către turci, iar de pe uscat era atacată de
Ştefan cel Mare. Era de fapt o colaborare a celor două armate, moldoveană şi otomană
împotriva lui Vlad Ţepeş.

6.Propaganda din filmul Mircea

În legătură cu falsurile din filmele istorice s-a pronunţat şi scriitorul Stelian Tănase. ”Filmul
despre Mircea cel Batran e la fel de propagandistic ca şi Mihai Viteazul şi nu pot să-l văd
fără să zâmbesc. Astfel în film apare Dan fratele lui Mircea cel Batran prezentat ca un
trădător la curtea lui Baiazid când de fapt, Dan era fratele mai mare al lui Mircea şi murise
în 1386 cu mulţi ani înainte de Rovine (1394) la asediul cetăţii Târnovo. Baiazid de
asemenea apare eronat cu mult mai tânăr decât Mircea”, susţine scriitorul. În film,
personajul a fost numit Mircea cel Mare, evitându-se formularea Mircea cel Bătrân pentru a
nu se face legătura cu vârsta înaintată a lui Nicolae Ceauşescu, care avea 71 de ani în
1989.

7.Bastionul românismului, pe jumătate sârb

Mircea cel Bătrân nu a fost un român ”pur-sânge” aşa cum este caracterizat în filme.
”Mircea este greşit prezentat, ca un bastion al românismului când în acea perioada nu se
putea vorbi despre asta, iar Mircea de fapt era şi pe jumătate sârb (mama sa fiind fiica
2/3
cneazului Lazăr). Însă dacă eroarea lui Eminescu (în cazul lui Mircea cel Bătran) ca de
altfel şi a lui Bolintineanu în cazul mamei lui Ştefan cel Mare (doamna Oltea neputând auzi
de bătălia de la Războieni din 1475 pentru că era moartă şi îngropată la Probota Veche din
1465) era firească, aceştia neavând suficiente surse documentare în acest sens, eroarea
comuniştilor era voită”, afirmă Stelian Tănase.

8.Marile întruniri comuniste, ”copiate” în filmele cu daci şi romani

Falsuri istorice apar şi în filmele despre daci. Istoricul Ciprian Plăiaşu a analizat cele trei
pelicule importante care fac referire la istoria dacilor şi a romanilor: Dacii (1967), Columna
(1968) şi Burebista (1980). În aceste filme apar obligatoriu şi elemente care ţin de prezentul
„Epocii de Aur”. ”Poate cel mai obositor element împrumutat din realitatea cotidiană şi
prezent în pelicule sunt întrunirile. Pentru cele două filme din primii ani ai regimului
Ceauşescu, proporţia acestor întruniri e la un nivel oarecum suportabil. (…) În pelicula
Burebista motivul întrunirilor este obsesiv, desprins parcă din realităţile anilor în care filmul
era realizat: consiliul principilor, consiliul armelor şi fortificaţiilor, întâlnirea cu emisarii
străini, întâlnirea lui Magna mater, consiliu de război înainte de conflictele cu boii şi
tauriscii, consiliul lui Cezar după cucerirea Galilei”, precizează Ciprian Plăiaşu. De
asemenea, în aceleaşi filme este promovat excesiv cultul conducătorilor.

9.Tudor Vladimirescu, cel cu ”anvergură europeană”

În 1963 a fost realizat filmul ”Tudor”, prin care s-a deschis aşa numita ”Epopee
cinematografică naţională”, întinsă de-a lungul ultimelor trei decenii comunist, inspirat din
viaţa lu Tudor Vladimirescu. Acestea este prezentat ca un erou naţional, neprihănit şi
înţelept cu anvergură europeană, dăruit luptei pentru cei mulţi şi asupriţi. ”Contrar
adevărului, scenaristul Mihnea Gheorghiu îl trimite pe Tudor (decorat în războiul ruso-turc
din 1806-1812) la Congresul de la Viena din 1814-1815, îl arată drept familiar înaltei clase
politice europene, ba chiar este primit în audienţă de către ţarul Alexandru I pentru a-i cere,
cu demnitate şi curaj, sprijinul împotriva dominaţiei otomane”, afirmă scriitorul Călin Hentea
într-un articol publicat de historia.ro.

10.Boierii lacomi vs. ilegaliştii curajoşi

În toate filmele propagandistice din perioada comunistă apar cele două categorii de
personaje cu calităţi care nu corespund întotdeauna adevărului istoric. ”Chiar şi în filmele
istorice de aventuri (de pildă, seria Haiducilor în regia lui Dinu Cocea, ori în seria
Mărgelatu, în regia lui Doru Năstase, pe scenariile lui Eugen Barbu) sau în cele cu decor
de război şi intrigă poliţistă (seria Comisarului Moldovan a lui Sergiu Nicolaescu),
personajele boiereşti sau cele burgheze erau ostentativ purtătoare ale unor tare morale
(lăcomie, laşitate, aroganţă, perfidie), spre deosebire de eroii haiduci sau ilegaliştii
comunişti, care nu puteau fi decât curajoşi, sinceri, altruişti şi simpatici”, susţine Călin
Hentea.

3/3