de Iulian Anechitei

Predică la Înălțarea Sfintei Cruci

(14 septembrie)

Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este
puterea lui Dumnezeu. (I Cor. 1: 18)

 Crucea în Vechiul Testament

1. Este închipuită de profetul Moise care cu toiagul său a despărțit apele Mării Roșii pentru
ca poporul ales să meargă spre Canaan. (Ieșire 14)
2. Este închipuită de șarpele de aramă înălțat de Moise în pustiu, prin care poporul nu mai
murea dacă privea spre acesta în urma mușcăturilor șerpilor veninoși. (Numeri 21)

 Crucea înainte de Patima Mântuitorului

În vechime, înainte de Învierea Domnului, crucea era un instrument de tortură, de rușine, un

obiect pe care erau crucificați făcătorii de rele, hoții, oamenii cei răi și nelegiuiți. Era un obiect
de rușine. Moartea pe cruce era lentă și dureroasă, înfricoșătoare și chinuitoare. Moartea prin
cruce era, de fapt, cea mai înfiorătoare execuție.

 Iisus Hristos-Sfințitorul Crucii

Odată cu răstignirea Mântuitorului pe cruce, odată cu sângele vărsat pe aceasta, devine obiect
de venerare, de cinstire. Nu mai este nici rușine, nici batjocură, deoarece nici Iisus nu S-a
rușinat de cruce, ci Și-a asumat crucea. De aceea, crucea este putere a lui Hristos.

 De ce cinstim Sfânta Cruce?

Crucea este unul dintre cele mai venerate obiecte. Aceasta este purtătoare a mesajului morții
și Învierii Mântuitorului Iisus. Crucea este mântuitoare întrucât Hristos S-a jertfit pe ea. Crucea
este nedespărțită de Hristos cel răstignit pe dânsa și este, deci, un semn de bucurie pentru că
prin cruce a venit mântuire la toată lumea.

 Raportul dintre Înviere și Cruce

Crucea nu poate fi despărțită de Înviere. Hristos cel răstignit este Hristos cel înviat. Biserica
noastră cântă: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim.”
Ortodoxia nu desparte niciodată crucea de înviere; nimeni nu poate ajunge la înviere fără cruce.
Oricine poartă crucea cu gândul la Dumnezeu, ajunge biruitor asupra păcatului și asupra morții.

 Crucea în înțeles spiritual

1
de Iulian Anechitei

În sens duhovnicesc, prin cruce se înțeleg toate suferințele pe care fiecare om trebuie să le
suporte în viață.

 Eveniment istoric
 De ce e aleasă ziua de 14 septembrie pentru prăznuirea sărbătorii?

Prin sărbătoarea de astăzi se comemorează 2 evenimente deosebite din istoria lemnului Sf.
Cruci:

1. Aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos de către Sf. Împărăteasă
Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, și înălțarea ei solemnă în văzul tuturor de către
episcopul Macarie I al Ierusalimului în ziua de 14 septembrie 326/ 335.
2. Readucerea lemnului Sf. Cruci de la perși în anul 629, pe timpul împăratului bizantin
Heraclie, care a depus-o în Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim, după care patriarhul
Zaharia al Ierusalimului a înălțat-o în văzul tuturor în data de 14 septembrie 630. Sf.
Cruce ajunsese la perși în timpul unui război, când s-a cucerit cetatea Ierusalimului, iar
racla Sf. Cruci a fost luată ca pradă de război.

 Ziua cinstirii Sfintei Cruci-zi de post

Ziua de astăzi este doar o zi de aducere aminte a faptului că Sf. Cruce trebuie cinstită. Dar,
aceasta este puterea lui Dumnezeu, iar Sf. Cruce trebuie cinstită în permanență. Mai mult, este
rânduită ca zi de post în amintirea zilei de vineri în care Mântuitorul a fost răstignit pe crucea
Golgotei pentru păcatele întregii lumi.

Î.P.S. Andrei:

Crucea este expresia adevăratei iubiri.

Suferințele au un rol pedagogic pentru mântuirea noastră.

Încheiere:

Sfânta Cruce este semnul de biruință al lui Hristos Dumnezeu; când ne însemnăm cu semnul
Sfintei Cruci să știm că facem un semn sfânt și sfințitor, care alungă de la noi ceea ce este rău,
diavolesc, neplăcut lui Dumnezeu, care alungă de la noi ispitele și prin care ne găsim pacea și
restabilim relația noastră cu Preasfânta Treime.

Sfânta Cruce este ca o armă. După cum războinicul nu pleacă la luptă fără armă, nici
creștinul nu pleacă în urcușul duhovnicesc fără cruce, căci: „Prin linia verticală, Crucea îl arată
pe Dumnezeu, iar prin linia orizontală toată zidirea în atârnare desăvârșită de Dumnezeu,

2
de Iulian Anechitei

neavând alt suport al existenței sau altă bază afară de Dumnezeu.” (Sf. Maxim
Mărturisitorul: 580-662)