Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
<
•ii - v<
I fcZS
i
Vi.
vfiwnawi*ui fiah.ni « m u I f i T ' i l ^ m »i jii.
•r . j.
^ CAPITOLUL I
^ Da, OlpşS^&la %5
sigură că nu vreţi să mergeţi mai curând la
Bruny ? Este la M, mai p ^
aparţine. > - ;
— Insula Călugărului este a dumnea- '
| voasteă t " | | § ; , V1 m&^MS 8fj
: ; — Evidfent. I - ''^M'*
Ce ton arogant ţi pretenţios' I Tânăra fâ
I ie îl regretă : -
~ Scuză mă:"-'NecL N-ai de unde să
la mama mea, Este o
-...—. j
«ţSM
ţ
tradiţie în familie, Această insulă este transmi-
să numai de la femele M femeie. -. .
Frumoasă aface®^ într-adevăr ! Şă moşte-
neşti o bucată Şe fămimt stâncos în plină
- mare, departe de toate... în,timp ce fratele ei
se va trezi într-o zi - în fruntea unui dome-
mu familial imens în Tasmania,
— Trebuie să fie minimat să ai o insulă
numai pentru tine,,, comentă Ned gânditor,
— Poate, Nu ştiu... Nu m~am gâiidit xmk)-
K
ci^tâ. . ţ • .l
;> ;
Aţi fost deja aici 2 ; -
— Mama mea mă aducea când eram copil
Ea venea aici să picteze. Dar eu n-am împăr-
tăşit niciodată gustul ei pentru viaţa m săl-
băticie. : y.'/ . ' >;
Surprinse privirea nedumerită a lui Ned.
Fără îndoială că eî se întreba de oe fiica bo-
gătaşului Charlton Co.usett, prinţesă peste a
cărui leagăn toate zânele Tasmaniei fehuie
să se fi aplecat, m 4 m m bruse să se izoleze
Ijâ sute de fegbe de orice civilizaţie. Ea fu
aproape tentată să-i explice" dar se răzgândi
la timp. La cea mai mică indiscreţie a lui
Ned, ziarele s-af repezi cu aviditate asupra
acestei poveşti care i-ar interesa pe miifi.
Era mai bine ca secretul să rămână într-un
cerc restrâns. Umilinţa va fi mai puţin pmi
bilă
-Jt
^
dacă din întâmplare ea eşua...* • 4'
' - - , ; - * * 5
- _ _ _ .»
8
Evelyn scutură din ca-p cu încăpăţânare.
Există ceva care-mi scapă, totuşi... Dacă
nu voiai ca eu să muncesc, de ce m-ai trimis
la cea mai bună universitate din ţară ?
| — Fiindcă m-ai bătut la cap până când
am cedat şi te-am înscria... Nil sincer, Evelyn,
îmi eşti mult mai utilă acasă decât la o maşi-
1 na de dactilografiat- ^ ; ;
•Ea păli de umilinţă, ; ll
Âsta-i toată consideraţia pe care o ai
pentru mine ? După tine sunt bună doar să
bat toată ziua la maşină?.., -
-— Nu chiar, dar.„
El oftă; evident stânjenit de această con-
versaţie. %:p . : 1 /
—.Chiar dacă eşti fiica: mea, trebuie să
începi de jos. Ceea ce a făcut Alex. ;
— Alex a petrecut exact două luni şi două-
zeci de ^ik la serviciul comercial înainte ca
să-l propulsezi director de import-export.
:—- A demonstrat o aptitudine extraordinară
ţ pentru această muncă.
^ / Hăbdarea lui Gharlton începea să se epui-
zeze. Dacă el nu ridicase încă tonul, asta se
datora; evident; perfectei stăpâniri de sine
pe cate o poseda. -i -, —
>— £»acă înţeleg bifte, Alex este un mic
geniu "şi eu sunt tocmai bună să mă tâmpesc
: la o maşină de scris !
••.
•
*
• - _
, :
. _V
• -'.' '
••v *- s
• *... ^ ,
ii tn afară de dCI
; .S-0
jeze In societatea lui imobiliară ? i a r la capa-
tul unei săptămâni apăruse :mmxâ m
căuta să cumpere societatea; şi > ii
să-şi
ca o
veniseră spioneze în favoarea tatălui ei,,.
— Da} este adevărat, seuză~mă_. zise Char
ton/Stiu ca nu este întotdeauna uşor sa m ^ n
s * s :
1î mamei *
mdmrm ? Intrabă ^ ea^,
•v
— De ce vrei să fie, urna ? Dacă poţi trăi
o lună pe insula Călugărului, singură, fără
ca nimeni săi se. omxţjm dk tine, aş putea să
mă: gândesc: să-ţi dâu câteva respo^nsafeilităţi
în cadrul CEl^. M - ; • .,
- Ea reflecta două secundeapoi scutură . din
cap; /..:- '-M& Ă^JII $: . . :' '
' esfeh suficient.}Mxm- rm&me
Iuţim, te puf
fe^deaite^ ai avut pe cineva la- dfspoziţie,
cMar f i la fermă. /
Ferma era o exploatare eno^ălde- produse
lactate în valea .Bfementy unde familia îşi
petrecuse adesea vacanţele^
— Am avut grijă de vaci şi am cules
1
f
-1 .--".•»•.• .*''.''£, - jf
* -• . !
... r * 5 6
—- Nu, din câte ştiu eu. A treciit inultă
vreme de când n-am mai fost solicitat să
aduc- provizii. • " . S:
- Fata fu încântată să audă acest lucru. Ide-
ea de a-şi împărţi singurătatea in-o încântă
:
defelkv : I / - f;
ipg Nostim... remarcă Ned. Aproape s-ar
zice că doriţi să fiţi 'singură.:,
Ea zâmbi şi veni^ s ă s e aşeze pe banca de ?
. lângă balustradă, :; -
— . în realitate, da. Pentru mine este o .' -
adevărată aventură./. Singură vreme de o ; ..
llină-1;' ; ^ "& • c j
1
" — Trebuiesă'fiţi' prudentă, oricuaiv;, ;
— :Oh, nu m k teamă de mare lucru:,- Nu
este ca şi când,m~aş izola în Antarctica, Ce
vrei sâ mi se întâmple ? presupun că tatăl
meu ţi~â cerut să mă'supraveghezi..,
4''?••
•
v
•. :
\mj - S.i'm^ , f e r 1 ; f •t
1 T j " a — ţ ' — " . *l 1 " " " 'f '..i').,ilji .1 " i n ' • • • • m u p>»wirimni^;irr.i r r — » i » i I I M l -1 n i . S < Bn « , y » III. « 1 i m ^ - h i II u I I I nwa.iB'111 i . .n n ^tlJp<i.i .
al civilizaţiei şi se'înli^ă.. Şi dacă ea îşi sur
. o
geau
uneori p
* *
cap.Mai
pe acum sa se fecurce singura. îşi
deja zâmbetul răutăcios al tatălui ei dam afla
ca j @ 'sosineu.
tuşi nu-i lipşea feimfa de
rea tuturor acestor cutii o
—- Nu, mă voi ocupa eu, anunţă ea. Am tot î
timpul. „ ^
V
1
mmdmwemxe zile să aflu dacă aveţi ne-
vreau i
1.0
tecă îngustă ce ducea spre pădure şi şerpuia
printre o succesiune de verde-deschis, maro
şi gri, estompate de o pâclă provocată de
căldură, înainte de a se pierde printre trun-
chiuri noduroase. Primăvara izbucnea într-o
varietate infinită de flori ale căror mirosuri
se transformau într-un parfum dulceag şi
ameţitor, în afară de paşii fetei, tăcerea nu
1
era întreruptă decât de ţârâitul greierilor,
ciripitul păsărilor şi chemarea îndepărtată şi
sporadică a câte unui-pescăruş, O sălbăticiune,
mai curajoasă ca. altele, o privi apropiindu-se,
fără să fugă şi continuă să-şi facă de lucru
în tufişuri. ^ .• ; •
Un concert brusc de oră căit uri o întoarse o
clipă din drum. Mai jos, zări o baltă într-o
mică adâncitură năpădită de broaşte a căror
verde se confunda cu muşchiul de, pe margi-
nea acesteia. Evelyn le urmări câteva mi-
nute, sprijinită de-trunchiul unui copac, apoi
îşi continuă mersul. -; >
Dacă memoria n-o înşela, în curând va fi
la Cascada Călugărului-.. Această cădere de
apă o fascinase întotdeauna : cădea din vâr-
ful munteluî, formând o piscină naturală mai
jos, care alimenta la rândul ei un torent de
apa limpede şi pură.
i, " 9 - L
- --.- - - • * - '7 ' - ~ ' J •'.'•* . " • 'v'
A,
17 « M M »
Dixitr-o dată, ea înţepeni. La cântecul păsă-
rilor şi al cascadei se adăugă un alt sunet.
Cineva fredena i în vârful picioarelor, ea se
apropie^ de. toreni .
:
Un bărbat se scălda,
Fără să se gândească, Evelyn se ghemui
între : ferigi pentru a 4 observa in voie pe~
necunoscut. ; •
Era frumos, remarcabil de bine clădit.-
Când ieşi din apă, trapul lui se detaşă; sculp-
tural, lângă spuma albă a t o r e n t i i f e : Spri-
jinit:: solid, pe picioare, el îşi ştergea părul cu
mişcări liniştite . şi tânăra femeie îi . admiră
jocul muşchilor de sub pielea bronzată a
spatelui. Privirea ei alunecă fără voie până
ia şoldurile înguste şi mângâie picioarele lungi
şi nervoase, admiraMl formate. * '
l-ar fi plăcut ca el să se întoarcă, pentru a-i
vedea trăsăturile. Dar m i : cu spatele întors
in continuare, el îşi trase Jeanşil şi tricoul}
fără să se grăbească. Brusc, Evelyn simţi cum
i se duce buna dispoziţie. Ce făcea acest băr-
bat pe domeniul ei ? Frumos sau nu, trebuia
să-şi facă bagajele în „viteză şi să se întoarcă
acasă la el. Ea se aştepta să fie singură pe
j
insula ei; .V - \
îndreptându-se repede, maintă hotărâtă, cu
ochii fixaţi pe ceafa necunoscutului. Dar ar
fi trebuit să se uitp mai bine pe unde mer-
gea... O rădăcină i se prinse de picior şi în a-
inte de a avea timp ,să înţeleagă, se trezi hm-
1Q
j. v i
gită ia picioarele frumosului, El se întoarse
brusc, năucit.
— -Cu cine am onoarea
Evelyn îşi pierduse aplombul. Se ridică cu
cât mai multă demnitate posibil, scutur ându-şi
' jeanşiL >-
4
— O să vă pun aceeaşi întrebare,
. — Eu am prioritate. Nu eu mă ascundeam
în tufişuri ca să...
— Nu mă ascundeam în sfârşit, da...
dar numai fiindcă eram surprinsă să văd pe
cineva pe insula mea.
Ochii de un albastru intens o studiară o
I clipa. , •
— Nu sunteţi "singura, •
• . - -
zolva repede.
o aluzie rau-
să spuneţi ?
Că nu veţi rezista o săptămână. Deci
inutil de discutat.*, -
sa mai ceva, el se
IM Ş I se indiferent la
tânăra care se sufoca de furie.'
Când ea~şi regăsi
pe din vedere.
— Vom vedea, domnule Dane Balkan !
strigă ea. ,•' . 'V'- *
} -
im
iSt
- qAPITOLUL II - ' - * "„ " " -» •
:
gfir '2 / I, •. r ... - • ; - - - -Î - . * . . . i >. ,t.
• 'ir ^ • •• • ' i- - .
.. _ , ^ . • - __ • "v: . • • "
—- Asupra a ce?
— O să vezi.
Fără să-i mai asculte; protestele, o trase
| spre debarcader. Fascinată de forţa acestuia
bărbat pe care o simţea concentrată în în-
cheietura mâinii sale, Evelyn renunţă în iu-
rând la orice rezistentă. De altfel, n-avea de
I ales* Dar/ asta nu însemna că fiiria i se .po-
tolise,. mai ales că ghidul ei nu o menaja de-
| loc.,-. în mai multe "rânduit pi*J|f '.îmnisdiiiâ ;
' crăcile îi plesneau faţa şi cir ar un ghimpe o
î zgârie pe obraz până la sânge.
. , " - ., *
/ . ' • • . . ' •
— Iţi jur că o să regreţi .asta într-o zi î
spuse ea printre dinfi. J -
El îi aruncă o privire peste umăr.
— De ce % Fiindcă te cheamă Cousett ?
de bărbat
durile ! \ -
M ceva îm|>otriva iarnilM mele? m
i ies
de la mtâMrem .tar.
l < \ £ L A .
ro-a a u o p a c . şi
nu invers. O numesc Renrietta. în fiecare
I: searai vine pre4LX
• • *. .
îşi pu .s te cu-
Vî<-» r f r v u A ' '
i
Se pare că şi-a luat-o mai r devreme.
a
VJ, •>
• nu ai avut mm
ciuniîe Henriettei\ A
/
:
— Nu-mi amintesc exact ce aveam,,.
: Îngenunchind, Evelyn începu să strângă
proviziile în cutiile rupte. - y .
— De ce ai crezut că eu aş fi putut fi
autorul acestui dezastru ? întrebă el.
Ea rămase nemişcată, cu o faţă dezamăgită.
— Pentru că... Nu ne-am despărţit în, ter-
meni prea buni, mai devreme. Şi n-aveai o
figură prea fericită că mă instalez pe insulă.
— Da, dar nu m-am ferit să ţi-o spun.
- Un lucru să fie clar între noi, Evelyn Cou-
sett. Când vreau ceva, eu obţin prin mijloa-
ce cinstite, Las ipocrizia şi meschinăria pen-
. tru alţii.
— înţeleg. îmi pare rău că m-am îndoit;..
— Perfect, ,
Ea continuă să strângă diversele cutii,
conştientă de privirea lui Dane din spate. Cu
braţele încrucişate, capul uşor înclinat, . el
era rezemat de unul dintre stâlpii debarca-
derului. în cele din urmă, ea nu se mai putu
—
abţine.
> r—• , • . ţ
28
(
/
-—* ——• . ^^ ÎC • • •
r -
• mai matură. îşi muşcă buzele; un pic jignită, '
totuşi.
— Douăzeci şi patru. Tu ?
.—- Treizeci şi doi. <
Ia te uită, după cuvintele lui pline de deza-
măgire, i-ar fi dat mai mult,,. Ceainicul flu-
ieră. Din fericire, cutia cu nescafe era dea-
supra celorlalte. Evelyn n-avu decât să spe- -
le , două ceşti în chiuveta de piatră şi să
adauge nesul.
— Zahăr ? - ^
—: Nu, mulţumesc.
t >
• Un noroc. Nu prea se vedea cotrobăind- prin
toate cutiile de carton pentru a-1 găsi... Ii puse
ceaşca în faţă şi se aşeză la masă.
v
— Cu ce te ocupi, Dane ? .
— Eu ? Cu nimic.
- -— Nu, vreau să spun... înainte de a veni
aici,; ce făceai ?
— Eram agent de schimb.
• *' • ' 1
,• *
• * „ > _
—ş Wm r i r »
n i fi-m i s i căi
lora mai mult decât ii
buh rmmm die m i i ^
Oh ! Oh ! ^ +
parte,,. Im
I A <W
Ea ar fi trebuit să se
& -
cu . De ce
nimic ? Cu mâinile pe umerii lui, gusta plă-
cerea de a simţi acest trup ferm lângă al ei...
r — Fiindcă trebuie să fim singuri aici pen-
tru o oarecare vreme, să facem cât mai bine
cunoştinţă imediat, ce spui ? v ;
Ea îşi întoarse capul alene şi buzele lui
Dane atinseră colţul gurii ei. * : -. ,
— Nu vreau... nu aşa... murmură ea.
Mâna care stătea pe spatele ei o apăsă pu-
ţin mai tare. Evelyn fremătă. / -
— Ciudat, zise el.; Trupul tău îmi spune
cu totul altceva... -- V
:
v Cum făcea el ca vocea lui să sune atât de
senzual ?
Mâinile lui Dane alunecară pe talia ei, cobo-
râră pe coapse, urcară din nou spre şale
; pentru a se opri în cele din urmă sub sânii
i ei Evelyn nu se mai gândea să se sustragă
acestei îmbrăţişări. Subjugată, primea mângâ-
:
ierile lui cu o dorinţă crescândă. :
. '' ' - • ' -- •' :
- — Crezi într-adevăr că este înţelept să
rămân ?... .
Aceste cuvinte avură asupra ei efectul unui ]
; duş rece. Jocul lui Dane devenea clar. Spe- f
ra ca ea să cadă cu capul înainte în capcana
întinsă de el. Dar în prezent, când ea-1 di-
buise, capcana se putea întoarce foarte bine
1
i
împotriva lui... . , , l
Imediat ea deveni calmă, cuibărindu-se în
i braţele lui..'••"'• k. : ''v • f ' '
36 — —
— Ai dreptate.;, mai bine să îmbinăm uti-
lul cu plăcutul. Şi mie care mi-era teamă că
o să mă. plictisesc ! •
: :;,Ea nu fu'deloc surprinsă când el îi dădu
\ drumul brusc.
— Aş face mai bine să plec înainte ca
3 i JL >
37 J •.. v IL--
....
.'Vh r.
• :
•mm.
•
j
4
3
H
a
î
.1
nu se
Precis ^că Charlton Cousett nu se
la un astfel de entuziasm. Un pi
iiitnHBnin.^rtiSii«rl)>i«j
<
;
— Da, tată, da... ' ' •
— Atunci, răspunde ! Te întorci sau nu ?
— Când ? . - *
• — în acest weekend.
— De, ce ? Ţi-e dor de mine deja ? îl iro-
niza ea. Trebuie să rămân aici până la- sfâr-
şitul lunii, aşa cum ne-am înţeles.
—- Ştiu, dar am aflat că mătuşa ta - Alice
vine să stea două zile aici înainte de a pleca
în Thailanda. Şi m-am gândit...
Alice Newcombe, sora mai mică a Lornek
scria ghiduri turistice. Era o femeie adora-
bilă şi nostimă, cu care Evelyn se înţelegea
de minune, dar care, pentru a compensa. lip-
sa de confort de care se lovea adesea în
timpul călătoriilor sale, se dovedea deseori
teribil de exigentă şi chiţibuşară. Fiecare din-
tre vizitele ei era un calvar pentru servitori
şi doar . Evelyn avea răbdare să-i suporte ca-
priciile. Charlton £e baza de obicei pe ea,
pentru a se ocupa de această invitată un*pic
incomodă. De unde şi acest apel telefonic...
— îmi pare rău, tată... Nici un fel de de-
reglări de la cele stabilite, i •
—- Nu fi caraghioasă.. Am nevoie de tine
aici. ,' /
Dacă ceda, fJea-şi pierdea pentru totdeauna
creditul în ochii lui.
— Se poate, dar... Nu se pune problema.
Nu mă mişc de aici până la sfârşitul lunii,.
f Niciodată nu ţinuse piept autorităţii pa-
- terne. Charlton ridică tonul.
| — La naiba, Evelyn ! Vei avea acea slujbă,
! dacă ţii atât... . -
! — Nu vreau să beneficiez de un regim de
| favoare... în ziua. în care voi lucra la CCI.
I va fi fiindcă o vei merita. .
— De acord. Dar te avertizez,.. Dacă pui
piciorul aici cu o singură zi înaintea terme- |
nulul/ înţelegerea noastră este nulă. Ne-am
înţeles ?
Ea închise ochii. De- această dată, mai mult
: ca să scape. '
— E~n regulă. Sărut-o pe Alice din partea
mea ^ Oh. voiam să-ti mai spun...
Prea târziu. El închisese înainte ca ea să
fi putut să-i vorbească de Dane...
Dar foarte curând, preocupări de altă na-
tură trecură ameninţările lui Charlton pe un
plan secund. Picioarele ei, goale pe pardosea-
la bucătăriei, erau îngheţate. La fel şi mâi-
nile* Şi atâta timp cât boilerul din baie nu
era pornit, era inutil să viseze la o baie caldă.
Trebuia să se mulţumească cu spălarea ra-
pidă a feţei la chiuvetă.
. Bine că nu făcuse a.cest pariu prostesc în
plină iarnă L.
în camera ei, îşi trase pe ea un pulovăr de
mohair şi şosete de lână roşie. pe care le
ridică peste jeanşL Trecându-şi peria * prin
păr, se apropie de fereastră şi urmări din
ochi poteca ce se afunda între pini şl euea-
j lipţi ca să ajungă la cealaltă cabană.
N-ar fi fost mirată să-l vadă pe Dane apă-
rând din pădure, în plin jogging matinal. Dar
drumul era pustiu, cu excepţia unui stol de
păsări cu moţ. galben, care căutau viermi
printre acele de pin.
Indepărtându-se de geam, reveni la oglin-
da uşor pătată, agăţată de perete. Peria con-
tinua să alunece printre bucle, aproape auto-
mat. Atenţia ei era concentrată asupra acestei
feţe pe care o cunoştea atât de bine : ochi
puţin codaţi, verzi ca muşchiul primăvăratic,
nas drept, buze pline şi bine desenate,
Cum era Janice Balkan ? •• ;
Numele nîi-i era necunoscut. Drumurile lor
1
- •
M:
Mâncându-şi pâinea prăjită şi câteva fruete
proaspete, ea eontiiiua. să se 1 gândească la
vecinul ei. Şi dacă el era sincer ? bacă vru-
sese într-adevărs-o ajute ? Nimic nu era mai
puţin sigur, dypă cele ee-i spusese în,ajun_
• Şitotuşi,^ • ,
Iritată de incertitudinile ei, hotărî să
meargă, fără întârziere pentru a-şi găsi răspuns
la întrebări • :
El tăia lemne şi de această dată, dar lovitu-
rile păreau mai furioase ca* în ajurn Topo-
rul
ataca furios butucii, muşca lemnul, se
înfigea în el, ca şi cum fiecare lovitură era
0 răbufnire a supărării lui Dane.
Când ajunse la e l v î n mijlocul grămezii de
lemne, acesta nu ridică nici -măcar caouL
Aşteptă câteva minute,; neliniştită în faţa
forţei pe care el o desfăşura în aceste mişcări
violente, apoi... ..
— Poţi să te opreşti un minut ?
Nici un răspuns. | ;, - " .
~ Aş vrea să-ţi vorbesc...- _ :
46
— Ca să mă fac iertat, te invit la cină di-
seară, .. •
& — Eu mă pricep să gătesc, să ştii—
Nu se putuse abţine... Dane ridică ochii
spre, cer. " .
— N-am zis niciodată altceva, Evelyn. Nu
fi aşa de supărăcioasă...
— îmi pare rău... mi-a scăpat. De acord
pentru diseară.
«
*. * /' *
- " ' /
d-o să intre.
:
— Mulţumesc,
Era pentru prima data când ea pătrundea
în această cabană. Pereţii din piatră albită
aveau un acoperiş din' olane. Uşa de intrare
dădea într-o încăpere mare cu şemineu şi o
verandă de&chizându-se către un luminiş, iar
scara conducea nu la etaj, ci la un mezanin.
— Este foarte drăguţ aici,. spuse ea cu
entuziasm. Cred că-ţî-place...
• • — Enorm, De aceea nu mă grăbesc să plec.
El deschise o uşă şi o • precedă pe tânără
într-o încăpere îngustă, . ; . »
— îmi serveşte drept birou— Această casă
a fost construită de un scoţian, ud pionier
cu barbă roşcată. Toţi copiii lui, a avut r opt,
s-au născut în această cameră. Din această
cauză se numeşte camera copiilor.
' Ea seîntoarse mirată spre Dane.
— Cunoşti istoria acestei insule
mai 1Dine
- • * i . _ • , - • •, * •
ca mine...- ;' . ' '.
— Istoria este una dintre pasiunile mele.,.
Vrei să bei ceva înainte de masă ?
—^ Cu plăcere.., v .'; • 7
Evelyn se aşeză pe o banchetă de lemn gar-
nisită cu perne mari în timp ce el umplea
două pahare cu vin.
— Sper că-ţi place supa de peşte. Am :fă-
cut-o1 chiar eu. - \
Ar fi fast ipocrită să refuze, după ce se
mulţumise cu sandvişuri şi o cutie de fasole
verde. Dane scutură din cap râzând când
ea-i povesti toate acestea,
v — Ar fi trebuit să-mi spui că ai probleme
cu plita. Ţi-aş.fi dat o altă lecţie folositoare.
— D e asta nu m-am omorât. Nu uita că
sunt nevoită...
— ...să te descurci singură, ştiu.
El dispăru, câteva minute în bucătărie şi
reveni cu o tavă pe care o puse pe masă.
Peste câteva clipe, Evelyn avea îh mână un
bol mare cu supă însoţită de crutoane şi
caşcaval ras. Se aplecă să inspire aroma ape-
tisantă. ,/
— M m m , miroase fantastic... Gastrono-_
mia este o altă pasiune a ta ?
- — M-am învăţat să-mi apăr corpul. Ja~
nice nu suporta să pună piciorul în bucătă-
rie. A trebuit să mă bag eu. Şi-puţin câte *
puţin, m-am prins-în joc... ^
• —- N-aveaţi servitori ? t
- — A trebuit să renunţăm v repede când au
început să apară facturile „doamnei"... Mă
întreb ce pot' face femeile cu atâtea : rochii.
Acest plural în care el o includea o irita
un pic pe Evelyn. Dar la urma urmei, el nu
greşea : îi trebuiau două dulapuri pentru a-şi
^ ţine toaletele. : " -
— Totul depinde de stilul de viaţă pe
care-1 duci, răspunse ea. Recepţiile la care
asişti nu sunt întotdeauna de plăcere. în
reuniunile pentru opere de binefacere, de
L_ — . — — 49 — —
exemplu, eşti obligată să respecţi, o anumită
imagine.., în sfârşit, în orice caz, pentru
mine este important, Nu ştiu dacă Janice a
ta.». ' .
! — Ea n~avea timp să se ocupe de altceva
m afară de coaforul ei, manechiura, şedin-
i ţele de gimnastică aerobică şi probele la cro-
| itor... Şi apoi, nu mai este Janice a .mea.
Divorţul a fost pronunţat definitiv la sfârşi-
tul anului trecut. V . . " » "
V
i- . ' . ' . , •
5 1
Ea simţi cum o mână alunecă sub pulovă-
rul ei ca să se ridice apoi spre-sâni. Această
mângâiere îi smulse un geamăt: sensibilita-
tea pielii ei; crescuse în aşa grad încât abia
suporta să fie atinsă.
într-o străfulgerare de luciditate. Evelyn
încercă să înţeleagă ce i se întâmpla. Dar ce
J era _ de înţeles, până la urmă ? Dane trezea
în ea senzaţii rămase adormite până atunci.
• Alţi bărbaţi nu ştiuserâ.niciodată să o facă să
- depăşească această limită... .-
— Dane... Ce se petrece ? şopti ea.
Vocea eLtrebuie că4 aduse la realitate. Cu-
minte, trase în jos pulovărul lui Evelyn, făcu"
ordine în buclele ei. .
— Era cât pe ce să terminăm această seară
într~un mod mai curând _ neaşteptat
4
Tremur ul vocii lui îi trăda emoţia. " ~ '
.. • • m
m — • î
1
•
' . ' ' ' .1 •
• f
fi.
î. '
••••. T
CAPITOLUL IV ; :
unui nume
în care va trece prin faţa primarului, va fi
pentru celebrarea căsătorie lui Evelyn cu băr-
batul pe care 4 iubea şi nu unirea întreprin-
•k ik ' • - . ' -
\ : " >
Ge-.se*.-întâmpla ? Eşti bolnavă?-,
No. Am muşchii întepeniţiv Cred că î~am ii
Ar fi trebuit sa ma chemi,,; -
Nu. v'-i : Mi ii^i ftn.kg
Asta este,., Iar o să-mi cânţi cântecul
enaenţa, maenep
•— Şi cum ai scăpat ?
— Cu o lungă baie fierbinte, un masaj şi
un repaus energetic. Rezultat garantat. După
asta, vei fi transformată, îţi garantez.
Evelyn ezita. Dacă-1 lăsa să-i facă masaj,
Dane îi va deveni curând indispensabil. Pe»
riculos...
• — Hm... pentru baie, sunt • de acord. Dar
' pentru restul, mulţumesc... Vom vedea în
I. altă zi. !
Du-te să te bălăceşti o jumătate de oră,
vom vorbi după aceeâ. -
El coborî în baie, alături de bucătărie, şi
Evelyn auzi zgomotul caracteristic al boile-
> rului care se aprindea. Fireşte, lui nu-1 era
!
deloc greu să-1 facă să funcţioneze. Cu
.t- ' * ' J' • • , - ,
* — Nu este cazul.
:
63 —
m • - _ ^ •
Pe • masa extensibilă din bucătărie pe care
rO desfăcuse, el pusese o cuvertură, Ou un gest,
o invită să se întindă, ceea ce ea făcu oftţnd,
dar fără a îndrăzni să protesteze. Şi chiar
, când simţi prosopul care o înfăşură căzând la
pământ, făcu ochii mari dar nu spuse nimic;
— Unde te doare ?N ^ .
Cu mâna, ea-i indică un punct la baza spi-
c
nării, ; •
— In special acolo... şi umerii, îde aseme-
nea... * * ' ' ; - •. I ' . ^ t
Vocea ei nu era firească. Dane, "in schimb,
afişa din nou cea mai perfectă detaşare. Inte-
resiii lui părea pur-clinic. Cu degetele, îi masă
ţ , locul dureros, în gesturi circulare, apoi urc^
treptat de-a lungul spatelui, eu palmele des-
făcute, şi degetele răsfirate. Nodurile mus-
| culare;-dispăreau puţin câte puţin.
. Cu ochii închişi, Evelyn se abandonă-aces-
i - t u i masaj aîinător. N-ar fi putut spune când,
\ mâinile carM jfrâmântau spatele se. făcuseră
mai mângâietoare, dar treptat, uşurarea ei se
i transformă în plăcere. îşi reţinu răsuflarea.
; y Dane, ia rândul lui. rămăsese nemişcat. De-
getele lui mai alunecară o dată peste pielea
C ei fremătândă... Apoi ridică prosopul şi aco-
peri trupul gol al tinerei.
Ea se înfăşură cu febrilitate de parcă îşi:
ascundea o dorinţa pe care şi-o imagina la
; f d de vizibilă ca un mac într-un Lan de grâu.
Nu : îndrăznea să se uite la Dane. Când în cele.
-. • •;. ' '• • ' ' •• "' -' ' - î' i v .' i O &C-4 • ' -i ^ ' .
fe .
— __
— — 64 : . v
V <v \ . . • -
din urmă se resemna să se întoarcă şi să se
ridice în şezut, citi în ochii lui reflectarea pro-
priei ei dorinţe. El se apropie, îşi rezemă mâi-
nile de masă, de fiecare parte a ei.
.Sărutul lui, de o tandreţe de necrezut, pă-
rea că nu se va sfârsi niciodată.
— Este o nebunie... murmură ea.
— Mmmm...
El se îndreptă cu regret. • *
— Ai face mai bine să te duci să te îm-
braci... Mă duc să aduc lemne.
" Lădiţa de lângă plită era plină r dar Evelyn,
înţelegând nevoia lui de a pune oarecare- dis-
tanţă între ei, preferă să tacă. Ea întârzie o
clipă pe masă, savurând gustul buzelor lui,,
care încă mai era pe ale ei.
. Acest sărut nu însemna nimic. Dane fusese
limpede. în viaţa lui nu exista loc pentru o
femeie ca ea. Aparţinea aceleiaşi categorii,
demnă de ură şi dispreţ, ca Janice. Cât de-
spre ea, nu ţinea să iasă de sub influenţa
autoritară a tatălui ei ca să intre în cea, la
fel de sufocantă, a unui soţ...
Deci, ce interes exista, atât pentru unul cât
"' * § m n*
V 77 ? - „ /
— De fapt, ai venit d@ar ca să-mi sp®
bună ziua ? intrifai. . iS:
Cu arătătorul, el îi arătă casemla de pe
într-o
asupra
masa înainte să
r
«WWWWf I M M M M M C innriiiTiiniown u m i i.i. i > » i > m n m m i i i ' i . i i ' u — a j .ii.n *
•
"W '
.;,-•' . y .
CAPITOLUL ¥
i o îaeu pe Evefyn sa se
. — Nu ştiu... murmură ea,
Dane o privi eu un aer nedumerit, ea şi
eurn nu Înţelegea motivele - ezită^rîî eL
ii
iI
%
că ai fi vrut să veM castori...
I
— Nu~i asta, numai că... Altă dată, poate...
Foarte intrigat, Dane se apropie de ea.
«I
im
Ar trebui f
i' I • ?
»
urmare
•Ki
i-
I
ai sar u m ei.
• > :
s-o
zise ea.
•y
El se îndepărtă eu regret^ oftând. ' .
TV, ~ * m
%
• M ir r s i p , ,, „ . , , , ,1 (JI .,, ,. i. • . H i . i n L U L j i — M I I W U I I M » » » ^ ^ ijirji jmrjrjirir 1 r " '" '" •
Cu ; mâinile în şolduri el îşi ridică faţa spre j
vârfurile mişcătoare ale copacilor, Nori zdren-
ţuiţi acopereau din când în când luna.
' — In societatea - noastră, bănui înseamnă
putere. Iţi dă-libertate, posibilitatea de a trăi
cum doreşti, Mi-am dat repede seama că dacă
voiam această libertate, trebuia să mă cîuc să
caut bani acolo unde erau,'cel puţin un timp.
Evelyn clătină gânditoare din cap.
w *
Cine-ţi permite j ă ; sşua
«
10
O
surdă, şi regulată de sub obrazul ei. • V
tale. El nu se
Js—«
Am luat-o drept ură.
• Aceste sentimente se aseamănă atâta...
Şi chiar credeai că te uram ?
Ea scutură din cap. '
— Eşti prcgstnţă..,.' zise el cu tandrete.
i 3 ii., -3 »
iert.
Trăsăturile lui Dane se întunecară,
r • :— Este un ordin ? ^
1
Schimbarea lui bruscă de dispoziţie o
descumpăni.
— Dar în sfârşit. Dane... bineînţeles că nu.
1
Glumeam.... -- V /
• Hmm ! Foarte nostim. \ Presupun că
acasă la tine se serveşte micul dejun la pat,
în toate dimineţile. - - ;
. — Nu în toate dimineţile... Adesea, He-
lenmi-aduee cafeaua la pat, dar îmi mănânc
micul dejun jos. Oh, la naiba !..: Simt că iar
o să mă iei drept o fată oribil de răsfăţată.
•|| — Nu eu am spus-o...
Ea-şi băgă nasul în ceaşcă. Farmecul se
rupsese.
— Nu te îngrijora; Nu-i confund pe amanţii
mei cu servitorii. ' Eu pregătesc micul de-
jun de obicei. ' -
Gluma ei . stângace nu făcu decât să înve-
nineze atmosfera. Dane o^ crezu pe cuvânt şi
. - . . i ^ •
' îşi imagină a fi ultimul de pe lista lungă deja.
. -
Ea-1 văzu pălind sub bronz.
" * ' * ' . • . •
- • . * „ r ". ' "i
v. , '..
Sunt plin de admiraţie... zise el.
să mai adauge ceva, coborî scările,
t • Ea auzi uşa de la intrare trântindu-se. In
curând, lovituri de topor furioase răsunară
l f*> w ' " "" •' - . ,*" ;. ^
i arara. . v. .. • . . i .•• •
Cu moartea m suflet,, Evelyn dădu pla-
j puma Ia o parte* şi se ridică. Ce idee să a|ufi-
gă să spună un astfel de lucru !... Deja" păre-
rea. Iui despre ea nu era prea strălucită... O
fată care ducea o viată de lux, si cu moravuri » • *
î .
Ea se luptă să^şi împiedice lacrimile. Nu
voia să plângă în faţa lui.,, : . r
M
-' • ••• - - " -- - . ... . . 84 n1 m r m w i
•i - l*
m
>.
— Nu sunt totuşi a tat de snoabă precum
crezi.. La urma urmei, am dormit destul de
a
jşi ^ • - . - 1
'
•i.
, - *-; V H . - • . - • . -ţfâr. •
• >, . -
- . " .~
f; ,. - .
'> •• • \ • - ' <•'• . • i- . V 1
t*
t;
•i :
ţ '.
vrei să te întorci ?
Ou o cârpă la brâu? Dane termina *
cupe, nu ?
V A
O îngrijorare 4 . 9 U ă
Evelyn; . _ - *.!>-' *
8f M M » /
— Dacă airi ^ înţeles : bine, înţelegerea sti-
pulează că tu trebuie să petreci o lună aici,
absolut singura. Adică să te descurci fără
ajutorul nimănui.: De acord Bun, ei bine,
reste exact ceea ce eşti pe cale să faci. J
Ea-şi coborî capul, oftând.
: — Sper că nu mă minţi../
— Există întotdeauna lemne de tăiat dacă
ţii să faci exces de zel...
— Nu, mulţumesc. Prefer să-mi menajez
spatele. ~ ~ y p '
— Cum vrei,., Oricum, este mai bine să
mergi imediat ia debarcader, Ned nu va în-
^ i l i i i ţ Dai\.T credeam că vine doar la
K
cincisprezece zile. • ' '
— Ţi se întâmplă să te'uiţi la calendar din
timp în timp îl.; Sunt exact două săptămâni
de când eşti aicL . • "
Ea scutură din cap, nevenindu-i ; să creadă,
i , *
89
I
SJ*
te sari m •S id mâinii
imtfese Îmi îfed, p •• •
— Scumpul meu frate nu voia să-şi sărbă-
torească aniversarea fără fa Şi fiindcă tu
xm vxei fsă vii la noi, venim moi la tkm i
— Vrei să spui c ă t o a t ă i m m ^
de pe lume.
Ce idee,..
Ne găzduieşti te noapte î Ned va veni
5 .:
w
provizii, m
u-
.
7-
" f
El ridică a sacoşă Gucei cu un aer trium-
fător şi zâmbind sticlelor indică în mod dar
mMra provkiilor lui. Evelyn eră de altfel
gafe să parieze că el mi aşteptase sfârşita!
călătoriei pentru a începe m .sărbătorească..;
Ea se întoarse spre Med de parca ar fi
căutat ajutor din partea lui \
—« Păcat că nu m-ai anuntet,. ţ :
Acesta ridică din mineri, dar zâmbetul lui
• » . ' ^ - ^ • . >• ^
\
— Nu- ştiam că aveai un teritoriu.,.
Zâmbetul satisfăcut pe care elf îl afişă era
copiat în mod sigur după cel al lui Rudolph
Valentino.
— Ştii bine ce ne este destinat atât unuia .
cât şi celuilalt, scumpa mea. De altfel, am
r
binecuvântarea tatălui tău. %
-V> - • •
îngreţoşeze.
:. • "*r " ' - -k
• r. • • '
o : i
i s-ar i * no r m a lă
aceeiti constrângere a l-ai
S ) —
— Se veie rezuîtatuî.
— O dată iese şi el din oraş şi atunci nu
gann, ci c<
" — MM văd diferenţa., . Dane cum ?
.... am amns.
V
o
nea de mici trepte tăiate ffl piatră
| pentru a-1
_ - » ti -. ^
a a m n m i » ! m i.jnr •tjnr'. i m i i u *
/
data aceasta se inversaseră rolurile ? Aceasta
idee o enervă. Dacă avea o brumă de educaţie,
el putea veni să-i salute pe prietenii ei, cel pu*
ţin. Un simplu respect al convenienţelor, ni-
mic mai mult. Nu i-ar cere altceva. /,
Pe de altă-parte, Evelyn' înţelegea perfect
că Dane nu era grăbit să le fie prezentat.
Comportamentul lui Jerry, muzica, văicăre-
lile lui constante, n -aveau nimic atrăgător,
îşi. imagina fără greutate dispreţul pe care
trebuia să-1 simtă Dane observând trioul lor.
Era caricatura a tot ceea ce~i displăcea lui, şi
de care fugise. .
Cu câteva săptămâni mai devreme, ar fi
fost protagonistă convinsă a scenei ce i se
oferea în fata ochilor... Astăzi, nu era nici ? 7
.
cineva, rara sa se
- >v»i
easea...
Evelyn, culcată pe piatră, bătea- uşor apa
cu -picioarele. Ridică ochii miraţi spre Julie.
— Credeam că şi tu vrei să ne căsătoreşti...
— Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere.
Cel puţin aş fi sigură c-aş avea o cumnată >
simpatică. Dar, sincer, cu cât vă văd mai
mult împreună, cu atât mai tare mă îndoiesc
că sunteţi făcuţi unul pentru altul.,. Mai ales
pentru tine. îmi pare rău <c-am venit să-ţi
stricăm vacanţa..., A' fost o idee prostească.
Evelyn se lăsă pe spate, lăsându-se dusă
de apa răcoroasă. *
— Nu puteai să ştii... Şi apoi, este- vina
mea. Nu sunt o companie prea plăcută î-n
Ce om de viată,.. . p UcX -O
^ele vpr<rpiip
tăcură brusc. Jerry apăruse în cadrul
¥
s a wm
?: întrebă ea.\
\ Se pare nu. Puţin a lipsit. Datorită
prietenului tău... sau ar trebui să
amant ? - -.
Wnf-•. m • î .'• ••• • f p . ?? - V.
*—: Nu văd ce te priveşte asta* r
" - ^ W W M . m m . I - n . ş y ^ w » • » - . — • i ii ni
1
f", ' r -' '' j "ţ 'jl j."
•v
• d -
/
Nedreptatea situaţiei o făcea veninoasă. În-
cercase şi edt shd^ scoabă pe Henrietfe i i p f \
el ? Ca f ăcuse
ţî-âm &pm ci nu
ei începu d i n t r e r
o înţepau. W i
Atunci., î;
a w a » re» i w i w j ^ w
castori... Altfel, nu mai răspund de mine?
Este clar ?
• Ea aprobă din cap, plouată, ' J
Dane <d Mă pe cimre. Era ora mesei eas- |
torilor. Evelyn se gândi la complicitatea mi-
nunată pe care o împărtăşiseră, dhiar în |
ajun... i . • I
Mwtt, mok s i r o d M de isprăvile lui, veni j
Mtlknpme când de&cM&e -uşa. Ea4 mân-
gâie autoanat. Săracul, el nu era de vină pen-
tru toată această încurcătură...
Jerry nu măi râdea. Ieşit din beţie', stătea,
| demn de milă, m balansoar şi-i ewta -privi-
1 reşt. După aparente, Evelyn întrerupsene ^o
! conversaţie între feaie m mmk* ii
I — E-n regulă ? 'întrebă J-mlie. •
Da..•
| Ea răspunsese fără să gândească, urcând
Ş încet scările. Aproape ajunsese pe palier când
j feriy se hotărî să rrdice cap^l.
| — Evelyn*?
j v — Ce? ;
— Mi-am amintit unde l-am văzut pe Dane
I al tău...
i . ' - ••
CAPITOLUL VII
. • " i»; . •
. • * - L
O
" * '
••'I .
• " _ -
<h •
.
turi, sfâşiată din când în când de strigătul
unei păsări de pradă. • ;:
Devenea d a r că ea riu-şi va găsi somnul
înainte de a vorbi cu tatăl ei.. Aşa că se
sculă fără zgomot. Cu atât mai rău. pentru
oră. După cât îl cunoştea, va putea în mod
sigur să-1 găsească încă la birou. N-ar fi pri-
ma dată când el ar lucra. până la o oră avan-
sată a nopţii.
Jerry şi Julie dormeau în încăperea de jos,
pe o saltea aşezată pe pardoseală, Evelyn gă-
sise cuverturi în dulapul din camera ei. In
ciuda mircsului lor pronunţat de^ naftalină,
trebuiseră să se mulţumească cu ele,
în vârful picioarelor^ ajunse în bucătărie
şi închise -uşa. Afară sufla vântul. O creangă
bătea în acoperiş. Această atmosferă n-avea
nimic pentru a ameliora starea de spirit a Iui
care tresărea la fiecare ' scârţâxtură.
o mana nesigură, ea ridică r
A. W
î - -
- —< - - *
— 120 — < —
> /
— Nu ţi-am sugerat absolut deloc. S-a în-
tâmplat firesc. Şi recunosc că în acea seară
nu m-am gândit la nimic altceva decât să te
ţin în braţele mek. Tu nu ;m-ai oprit, de
altfel... .; . .. ; . | -...v: ,,
Ea scutură din cap. prea orbită de mânie
pentru a asculta argumentele lui Dane. •
v — Trebuia să bănuiesc că el "va încerca
să strice totul...
— De ce ? Este o obişnuinţă la el ?
y .
pentru
— Dar va trebui totuşi să se resemneze
cu gândul că te va pierde întivo zi^ Când te
vei mărita,.. . ;
— Las' pe el 3 Dacă-i permit să acţioneze
după placul lui, va găsi să mă căpătu
unul dintre-colaboratorii lui, care ar
prea încântat să se instaleze acasă la noi.
ei va avea totul de câştigat. Dar ori-
*
* *
nimic, domnişoară ?
|i ?
care se
m > iuium imn
I'
Evelyn îşi ridică ochii. Cerul se înnorase,
Nori negri urcau spre orizont, ca o pată de
cerneală pe fila unui caiet, / , .
— Eşti sigură că nu vrei să te întorci cu
noi ? întrebă Julie de pe puntea vedetei.
— Sigură. Nu este prima. furtună care iz-
bucneşte pe insulă.
Zece minute mai târziu, Evelyn începea
să-şi regrete decizia.. Cerul nu fusese nicio-
dată aşa de plumburiu. Deşi nu era decât
ora' cinci după-amiază, era deja întuneric.
Primele picături de ploaie caldă şi deasă o
- atinseră la câţiva metri de luminiş.
Era udă până la piele când ajunse la ca-
bană. Temperatura scăzuse considerabil . în
câteva minute şi cuprinsă de frisoane, Evelyn
urcă să se schimbe. Ligheanul din colţul ca-
merei era deja plin. Aruncă apa pe fereastră
şi-1 puse din nou sub crăpătura din tavan.
Măcar dacă l-ar fi lăsat pe Dane să-i repare
acoperişul aşa cum îi propusese...
După ce se. schimbă coborî şi, pentru a ;
nu se gândi la violenţa furtunii care părea
să ameninţe în spfeciaî cabana, începu să fre-
doneze, făcând ordine prin bucătărie.-Obişnu-
iţi cu servitori, Jerry şi Julie nici măcar nu
se gândiseră să strângă masa.
Dar în curând, trebui să renunţe' la fre-
donat. Nu se mai auzea. Vântul - gemea, :
ploaia bătea violent în geamuri şi obloanele -?
trosneau de parcă erau ocupate de un spi- .
r
\
miWMIMll»;
• M M B
CAPITOLUL VIII
/
i
/
Este Jerry, rra-i aşa ? întrebă el,
r•
Ea încuviinţă dând din cap, tristă de moar-
te. Era chiar acelaşi bărbat care-o ţinuse în
braţe r : aici, şi care-o eondueese în ţinutul fa-
bulos, al voluptăţii ? Ce devenise acel amant
minunat ? De ce n-avea în faţa ei decât un ' I
prieten" cu gesturi
5> şi •grijă
w 9
132
fîl ridicăochiU. şi privirea Iui căpătă o
* . • . ^
ik s ^r
136
— Foarte bine, fiindcă tu mi-o ceri...- Cred
că de fapt eşti încântat să mă asemuieşti cu
fosta ta nevastă. Asta-ţi dă scuza ideală pen-
tru a mă lăsa baltă fără cea mai mică re-
muşcare... şi să nu-ţi priveşti responsabili-
tăţile în faţă ! / ., -
• El îndreptă spre ea un deget acuzator, fu-
rios. •>
— Am avut partea mea de responsabi- .
lităţi !... Nu se poate spune acelaşi lucru
despre tine.
— Uiţi că-ţi cunosc antecedentele... Cine-
va care părăseşte ferma familiei pentru anşi,
face un loc în finanţe, apoi se răzgândeşte,
care se căsătoreşte pentru a divorţa imediat...
Pentru mine riu este cineva foarte echili-
brat... Şi în mod sigur, nici prea matur !
Ea fu cât pe ce să strige când el o.apucă ;
de braţ şi o trase spre cabană.
— Lasă-mă... brută ce eşti ! 1
— Tu mă acuzi, eu am dreptul să mă apăr,
O împinse fără, menajamente în balan-
soar şi se înfipse în faţa ei, cu braţele în-
crucişate.
•
'
4
' ' ii
137 — —
tal meu .moştenise oi, dar a preferat să crească
rasa de capre Saanen. / .-
Un zâmbet nostalgic lumină faţa lui Eve-
lyn. - / '; ; J^y
— Saanen Le vedeam când mergeam
în vacanţă. Au urechile ascuţite şi drepte. Şi
imii simt albi. * .
Dane se încruntă.
... — Simt foarte rare, Ar fi trebuit să le
vezi la ferma tatălui meu... . ,
— El s-a mutat, nu-i aşa ? îşi aminti ea
brusc. Vecinii noştri i-au cumpărat pămân-
turile. : ,/ . '
— Spune mai bine că l-au alungat.
— Nu este adevărat ! JEamîlia Drummont I
a plătit un preţ mare ca să intre în posesia-
acelei bucăţi de teren î " -
^
- / . -
— Ce este asta ? .
- — Un jurnal, cred... L-am găsit sub sca-
ră, adunând resturile. Era pus special, la ve-
dere. Nu l-am citit, pentru cazul în care ar
fi fost prea personal.
1
)
— — 141 — — —
r , \
CAPITOLUL IX
pădure !
mai h m decât ăsta ?
Limp
de-a lungul plajei. -
— Dar evident, acum ti ce
BrM M-ai amarat v a p o r i la_ chei, m tmiă lu-
J
mea ?
— Ar fi fost prea la vedere. Prefer să-1
pun de cealaltă parte. Aşa oamenii nu ştiu
f s
ce in e a ere a ea ca
insula este pustie.. . Voiai să fii liniştit j Şi ai
fost... până "ana sosit eu. Oricum,
nu te voi
stingheri .multă vreme, nu te îngrijora.
— Luna încă nu s-a terminat.
Ea ridică din umeri, dezamăgită, "
— Cu ce schimbă asta ~ lucrurile ?,,. în
ziua în care am pus piciorul în cabana ta, a
. fost ca şi cum aş fi renunţat la pariu !
— Te deranjează mult ?
— Acum trei săptămâni^ obţinerea acestei
slujbe la CCI mi se părea o problemă de
viaţă sau de moarte. Astăzi este altceva..»
îmi dau seama că pot lucra foarte bine în-
tr-altă parte. #
— Numele tău va fi poate un handicap.
— Da? ştiu, am avut deja experienţa asta.
Dar va fi suficient să mi-l schimb, asta-i
. *
r
— Este pentru toată lumea, îi asigură Eve-
lyn punând farfuriile pe pământ,
îi privi o clipă apoi se duse spre liziera
pădurii. După luminiş obscuritatea era aproape
totală, la această oră. Luna, în primul ei pă-
trar, nu reuşea'să străpungă vegetaţia prea
deasa. .Vântul şuiera lugubru, gonind norii
pe cer, " . ~
E v e l y n se înfieră şi-şi frecă, braţele.
Unde era Dane? ,
- > v
iflt h U
f .
V | ; • ' • . -
nu-i aşa ?
^ p ^ ^ y ® nimic.., N-ai vrfea ca eu să-ţi
jur b dragoste eternă, totuşi.,. I
Sarcasmur ei ascundea cu abilitate adevă-
ratele-i sentimente. Drept răspuns, Daiie se
mulţumi să-şi pl^oe capul şi să-şi reia treaba,
Stânjenită^ Evelyn scoase sandvişurile: pe
care le pregătise înainte • de a pleca şi-i în-
tinse unul. — V
• .
' ~T ' - - "'O" ^ • ' ' ' '
v
I
-•a
'"2 y . I
156
Cu făină până la coate, un şorţ mare roz
pe burtă, Evelyn frământa coca cii încrânce-
nare. Găsise această reţetă de ştrudel cu mere
în jurnalul mamei sale, pe o foaie volantă,
Totuşi, gândul nu-i era acolo. Dane ple-
case deja de două'zile, şi trebuia sa se su-
pună acestei evidenţe p^ care o refuza din
tot sufletul ei : : el nu se va mai întoarce.
Seara, Evelyn "se ducea să hrănească ani-
malele. Era şi un pretext pentru a reveni în
casa lui Dane.,, Lucrurile lui era încă acolo.
Fără îndoială, aştepta ca ea să plece, pentru
a veni după ele. : .~ ; -
; De mai multe ori încercase să ia legătura
cu tatăl ei, dar nu reuşise. Era în deplasare.
Nici măcar secretara lui, Donna, nu putea da
de el. La urma urmei, într-un fel, cu atât mai
bine : Dane şi blestematul lui de raport n-avea
decât să aştepte până la întoarcerea lui... •
/ rDane,,> Ciudat, cu toate eforturile, ea nu
reuşea să-1 urască. Şi-l imagină ca având
toate defectele pământului- căuta să-1 vadă
r - , -- . - ' .
sa-şr
înainte de a intra în cabană, se opri o clipă
în centrul micului luminiş, cu mâinile m şol-
duri, şi privi în j urul l u i
— Ai muncit bine, pentru o^iună... Era o
adevărată junglă aici.
Trebuia să mă ocup CU ceva.
ei indiferentă din umeri contra-
Tu faci1'prăjituri ? Tu
— Tată %. îştiu
r de ce eşti aici.
- J
- .. .
f
• >*-.•
4 •' * . - .•: .•'•'•, • } - '
r-
• .
r
• -:'
ciina -
i U
o fată foarte drăguţă..
- « V
sci ?
vine să mă ia peste câteva minute.
Deja a acceptat să mă însoţească fără prea
multă tragere de inimă, dar dacă nu sunt
punctual, nu mă va aştepta. Contam să te iau
cu mine, dar... ^ v <
EL f u singurul care plecă. Evelyn rămase
mult timp pe chei, fluturând din . mână,
înainte de a o lua înapoi spre cabană. De
această dată, zarurile -erau aruncate.
înainte de a intra, se ins tală -câteva -clipe
pe bancă, afară, pentru a profita de soare şi
a reflecta.. . Acum, când hotărârea ei era :luată,
trebuia să studieze serios organizarea irezer- -j
vatici. ^Măcar dacă .Dane ar fi aici s-o ajute...
Fiindcă, la urma urmei, ideea era a lui. . .*
Era uşurată peste măsură că toate bănuie-
lile pe care le avusese în legătură cu el se
dovediseră până la urmă nefondate. Nu^nu-
- mai că nu lucra pentru Charlton, dar -o şi ,
apămse faţă de eh - ; , : ;r
Atunci, de ce .plecase ;?.., înţelesese, că ea
îi iiubea ? Asta Strebuia s& fie explicaţia... Ghi-
cise dragostea ei şi, .speriat că putuse declanşa
aşa eeva, fugise. ;
lin bucătărie căzu o <cratiţă pe pardoseală. '
Evelyn tresări şi se năpusti, exact la timp
pentru a ^o surprinde :pe ^Henrietta pe punctul
de m ^ataca vcoca rămasă pe masă. înfruntân-
d-o pe ^Evelyn, ea-şi arătă dinţii şi părul i se ,
zburli. Dar tânăra ştia acum că această pu-
nere în scenă n-avea nimic ameninţător. :
^ r o p î n i u ^ sm ^niângâfe.'
Blana ei era uşor lipicioasă,rca şi cum... ca
şi cum fusese expusă la * sa rea marină. Intri- r
gală, fata se lăsă pe vine. Botul şncapiJl Hen~
riettei aveau rnrrae tde ;pânze de păianjen.
— : -De unde vii ;S-ar spune că ai fost .
într-^D pivniţă... sau o peşteră...' ,
Castorul spălător sări brusc şi fugi prin fe-
reastra deschisă, sub privirea perplexă a lui
Evelyn. ^ - '
Henrietta rămăsese invizibilă de la pleca-
rea lui Dane. Ar fi posibil ca ea ?.-.. Da, ca
ea să fie cu Dane, undeva pe insulă! Şi ce
ascunzătoare era mai bună ca grota Călugă-
::
rului ? • •
Acolo se refugiase, Evelyn putea să pună
mâna-n foc ! Fugi să scotocească cu--febrilitate
în dulapul de pe culoar. Intr-o zi văzuse o
hartă a insulei... Cinci minute după aceea,
cu harta întinsă pe masă, ea-şi puse degetul
pe peştera Călugărului, Identifică fără greu-
tate drumul pe care o luaseră ea şi cu Dane,
;. în ziua furtunii, şi pe care ea nu-l putuse
I continua până la capăt. Dar de această dată,
nimic n-o va opri.
Trebuia să-l .mai vadă pe Dane, măcar o
dată, chiar dacă n-ar fi decât ca să se scuze,
îi datora asta. După toate grozăviile de care-1
acuzase...
. Fără să mai aştepte, porni la drum. Era
acea oră a după-amiezii când totul părea, să
stagneze, natura întreagă părea învăluită în
moleşeală. Chiar şL albinele păreau să aibă
aripile grele şi amorţite, -
îi trebui lui Evelyn aproape o oră şi jumă-
taţe ca să ajungă, la peştera pe care o găsi din
3 fericire fără greutate. Dorind să nu impună
• un ritm prea rapid gleznei sale, din timp în
• * *
— — 1 6 8 — — —
timp făcuse câte o pauză pentru a-şi trage ră-
suflarea... şi a se calma. Fiindcă idee-a de a-1
revedea pe Dane o făcea să simtă o nervozi-
tate de, nedescrisv • : ; t
micii| peşteri -se căsca in tmijlocul
stâncilor, ca gura deschisă a unui monstru
de piatră. Evelyn ezită... apoi se hotărî să
strige/ Nici un răspuns. Cu un pas prudent,
intră în peştera întunecată. Nisipul îi scârţâia
sub picioare. Tavanul era'striat ca interiorul
unei cochilii. V :
Nici urmă de Dane.
_ Ce dezamăgire ! Cu inima grea, se pregă
freâ să se întoarcă, dar la intrare apăru dintr-o
dată o siluetă. Contra luminii, ea nu distin-
gea decât contururi puternice, aproape ame-
;
ninţătoare. . "
O exclamaţie înăbuşită i se ridică pe buze
Imediat, două/ braţe veniră s-o strângă şi ea
simţi lângă ea căldura reconfortantă a lui
Dane.
' — M-ai speriat... r ;
— Ce credeai că vezi ? Fantoma călugă-
v — m -—— •- •
I