Sunteți pe pagina 1din 170

Coperta i ANDY

<

- 1. © 1989, Valerie Parv


".S
• î
TASMANIAN DEVIL
»

•ii - v<
I fcZS

i
Vi.
vfiwnawi*ui fiah.ni « m u I f i T ' i l ^ m »i jii.
•r . j.

^ CAPITOLUL I

Mica ridică tură verde-albăstruie a insulei


Călugărului apăru la orizont, smarald culcat
pe patul mişcător şi argintiu al mării Tasma- ;
niei Evelyn, cu mâna streaşină la ochi, îşi
încreţi nasul: -
— Este adevărat că e ultimul pământ îna-
inte de Antarctica ? întrebă ea.
Ned Freils? căpitanul vedetei, îşi ridică
maşinal cascheta, pentru a se scărpina în

^ Da, OlpşS^&la %5
sigură că nu vreţi să mergeţi mai curând la
Bruny ? Este la M, mai p ^
aparţine. > - ;
— Insula Călugărului este a dumnea- '
| voasteă t " | | § ; , V1 m&^MS 8fj
: ; — Evidfent. I - ''^M'*
Ce ton arogant ţi pretenţios' I Tânăra fâ
I ie îl regretă : -
~ Scuză mă:"-'NecL N-ai de unde să
la mama mea, Este o
-...—. j
«ţSM

ţ
tradiţie în familie, Această insulă este transmi-
să numai de la femele M femeie. -. .
Frumoasă aface®^ într-adevăr ! Şă moşte-
neşti o bucată Şe fămimt stâncos în plină
- mare, departe de toate... în,timp ce fratele ei
se va trezi într-o zi - în fruntea unui dome-
mu familial imens în Tasmania,
— Trebuie să fie minimat să ai o insulă
numai pentru tine,,, comentă Ned gânditor,
— Poate, Nu ştiu... Nu m~am gâiidit xmk)-
K
ci^tâ. . ţ • .l
;> ;
Aţi fost deja aici 2 ; -
— Mama mea mă aducea când eram copil
Ea venea aici să picteze. Dar eu n-am împăr-
tăşit niciodată gustul ei pentru viaţa m săl-
băticie. : y.'/ . ' >;
Surprinse privirea nedumerită a lui Ned.
Fără îndoială că eî se întreba de oe fiica bo-
gătaşului Charlton Co.usett, prinţesă peste a
cărui leagăn toate zânele Tasmaniei fehuie
să se fi aplecat, m 4 m m bruse să se izoleze
Ijâ sute de fegbe de orice civilizaţie. Ea fu
aproape tentată să-i explice" dar se răzgândi
la timp. La cea mai mică indiscreţie a lui
Ned, ziarele s-af repezi cu aviditate asupra
acestei poveşti care i-ar interesa pe miifi.
Era mai bine ca secretul să rămână într-un
cerc restrâns. Umilinţa va fi mai puţin pmi
bilă
-Jt
^
dacă din întâmplare ea eşua...* • 4'
' - - , ; - * * 5
- _ _ _ .»

Rezemată de parapet, Evelyn îşi ridică


faţa- biciuită de vânt. Nu» Nu va eşua. Eşecul
, ->, ? - • .
era un cuvânt''alungat din vocabularul fa-
miliei Couseti Va merge până la capăt cu
acest pariu făcut cu tatăl ei, chiar dacă-l va
plăti cu douăzeci de ani de psihoterapie pentru
\ a şterge sechelele acestei încercări.
Un zâmbet amar îi trecu pe buze. Poate
că ta tăi ei "Spera să se descotorosească de ea
: . l .
*
de-a binelea... Niciodată acestaţ
nu încercase - •

r să-şi ascundă preferinţa pentru fiul său. Ales


! era mândria lui, lumina ochilor şt viitorul im-
periului familial Calea lui Alex era deja
trasată : aceasta ducea direct la tronul situat
j la etajul, douăzeci şi doi-al Cousett Consoh-
!
V
dates Industries —<• mai cunoscut *
sub
,
sigla
^

I CCI. Chiar în acest sfârsH al- secolului XX,


• femeie au-si avea locul într-un comitet di-
i

I reetorial exclusiv masculin,


| In sfârşit... poate că această retragere vo-
f " iun tară a fiicei sale pe timp de o lună în
.1 insula Călugărului îî va obliga pe Charlton
| Ctouseit *să-şi revizuiască părerea. Ajutorul
j Im Evelyn i-ar putea fi preţios lâ conducerea
\ CCI, dacă ar fi vrut doar să-i dea o şansă...
\ — Dar sunt primul care o recunosc, draga
mea; îi răspunsese el când ea ridicase din nou
{
problema. Ca gazdă, săvârşeşti adevărate acte
—. • : ••' : - » ' *

; de vitejie pe lângă ciieetti şi asociaţii mei-


— Refuz să mai jciu considerată ca un vas
preţios pe care-1 scoţi pentru decor, în zilele
îjjŢ
de recepţie ! ' .. -l

&- -- • , • c • .-.' , ->- - "• >


* •' :

Zâmbetul - lui „Charlton deveni indulgent,


ceea ce o exaspera în cel mai înalt grad, -
— Păcat,., eşti' aşa de drăguţă... portre-
tul fidel al " mamei tale !
•> -

Privirea lui Evelyn alunecă automat spre


tabloul expus deasupra şemineului. Chiar se-
măna cu Lorna Cousett ? Dacă da, nu putea
decât să se bucure.- Lorna ar fi fost aleasă cu
uşurinţă regina frumuseţii dacă i-ar fi venit
ideea să concureze. Chiar fixaţi pe pânză,
ochii ei căprui, lacuri imense şi sumbre în
" faţa ei ovală, străluceau de viaţă şi blândeţe.
Portretul se oprea la umeri, dar numeroase
fotografii dovedeau supleţea siluetei ei, în-
treţinută de pasiunea pentru schi-fond şi iah-
ting.
— Chiar găseşti că semăn cu ea ?
.— într-un fel, chiar am uneori iluzia că
o văd. Ştii... este suficient să mă surprinzi-"
într-un moment de visare. „
— în orice caz, frumuseţea nu este obli-
gatoriu incompatibilă cu inteligenţa. Proba
este că mama n-avea nimic dintr-o proastă.
Acuarelele ei o dovedesc.
Charlton făcu un gest vag cu mâna.
— Nu le amesteca... A fi înzestrat pentru
artă nu înseamnă că eşti ş i p e n t r u afaceri.
Vorbeai de incompatibilitate... ei bine, există
una. Sunt două lumi cărora le este greu să
se întâlnească. Lorna înţelegea foarte bine,
de altfel.
«O

8
Evelyn scutură din ca-p cu încăpăţânare.
Există ceva care-mi scapă, totuşi... Dacă
nu voiai ca eu să muncesc, de ce m-ai trimis
la cea mai bună universitate din ţară ?
| — Fiindcă m-ai bătut la cap până când
am cedat şi te-am înscria... Nil sincer, Evelyn,
îmi eşti mult mai utilă acasă decât la o maşi-
1 na de dactilografiat- ^ ; ;
•Ea păli de umilinţă, ; ll
Âsta-i toată consideraţia pe care o ai
pentru mine ? După tine sunt bună doar să
bat toată ziua la maşină?.., -
-— Nu chiar, dar.„
El oftă; evident stânjenit de această con-
versaţie. %:p . : 1 /
—.Chiar dacă eşti fiica: mea, trebuie să
începi de jos. Ceea ce a făcut Alex. ;
— Alex a petrecut exact două luni şi două-
zeci de ^ik la serviciul comercial înainte ca
să-l propulsezi director de import-export.
:—- A demonstrat o aptitudine extraordinară
ţ pentru această muncă.
^ / Hăbdarea lui Gharlton începea să se epui-
zeze. Dacă el nu ridicase încă tonul, asta se
datora; evident; perfectei stăpâniri de sine
pe cate o poseda. -i -, —
>— £»acă înţeleg bifte, Alex este un mic
geniu "şi eu sunt tocmai bună să mă tâmpesc
: la o maşină de scris !
••.

*
• - _
, :
. _V
• -'.' '
••v *- s
• *... ^ ,

—: Nu . asta vreau să spun, dai;... atâta


timp cât n u ţi-ai dovedit competenţa.
"i ' ' Jî ~

ii tn afară de dCI

; .S-0
jeze In societatea lui imobiliară ? i a r la capa-
tul unei săptămâni apăruse :mmxâ m
căuta să cumpere societatea; şi > ii
să-şi
ca o
veniseră spioneze în favoarea tatălui ei,,.
— Da} este adevărat, seuză~mă_. zise Char
ton/Stiu ca nu este întotdeauna uşor sa m ^ n
s * s :

nume celebru. Există totuşi câteva lucruri pe


care le-ai şutea iaice...
— Ce ? întrebă lea M
.-mi doveaeşn ca

u-tşi atenţia şi suspi-


ciunea; : . —
— : De ce să.iiiLstai un timp pe insula mamei
;mzi:. cum merge,,, ? Ăeolo^ cel
r m i vei i
Evelyn îşi muşcă buzele. :Această msulă
devenise a ei după moartea a^identâlă ^a ffia-

ui urma, Chariton insista >s~o numească


O - î "

ii' - . ' ••' ••• •

1î mamei *
mdmrm ? Intrabă ^ ea^,

•v
— De ce vrei să fie, urna ? Dacă poţi trăi
o lună pe insula Călugărului, singură, fără
ca nimeni săi se. omxţjm dk tine, aş putea să
mă: gândesc: să-ţi dâu câteva respo^nsafeilităţi
în cadrul CEl^. M - ; • .,
- Ea reflecta două secundeapoi scutură . din
cap; /..:- '-M& Ă^JII $: . . :' '
' esfeh suficient.}Mxm- rm&me

— Vorbeşti serios ?,•. Chiar eşti gata să


te lansezi într-o aventură ca
asta i
— Credeai că o să ridic braţele .spre cer
plângându-mă ? Există apă şi electricitate la
cabana de pe insulă, Din moment ce am drep-
tei să duc prdvmi'.. Evident, dacă trebuie sa
vânez pentru a mă -hrăiii;./ • ^
— Nu voi merge până acolo; Dar recunosc
că mi-e greu să mi te imaginez lăsată în voia
ta. Mai ales că nu eşti în stare să fierbi un
ou şi; strigi: prin toat& casa dacă baia ta; nu
ara. exacttreizeci şi ; g^ade.., :

Iuţim, te puf
fe^deaite^ ai avut pe cineva la- dfspoziţie,
cMar f i la fermă. /
Ferma era o exploatare eno^ălde- produse
lactate în valea .Bfementy unde familia îşi
petrecuse adesea vacanţele^
— Am avut grijă de vaci şi am cules
1
f
-1 .--".•»•.• .*''.''£, - jf
* -• . !

, mere,., se apără eâ ; ' ţ


— Când ţi-a făcut plăcere. Dacă ar fi tre-
buit să te scoli în fiecare zi la ora şase să te
ocupi de vad, altceva ne-ai fi spus...
— Asta nu mă împiedică.,. Pot foarte bine
să rămân singură pe Insulă o lurîă. La în-
toarcere îmi dai o slujbă. Eşti de acord ?
Charlton clătină din cap, amuzat fără voie.
Eşti ca mama ţa.,, ia fel de încăpăţânată.
Ei bine, ne-am înţeles, rămâne stabilit. ^
/ » -
1
• ,* . • . ' •• .-' ••" '; , • -

. — Transporţi toate proviziile ? întrebă ea


întorcându-se spre NedV \ V
— Depinde^
' — De ce 7 %aM^SW
; — De cerere^ j z^l ;'
Termenii testa-
mentului nu o autorizau să vândă insula; dar
în schimb avea dreptul să închirieze caba-
nele. Erau formalităţi pe care ea era bucu-
roasă să le lase în seama avocatului familiei.
-se prin el că era liberă cabana
ea nu şe grăbise să*3 întrebe . şi
de cea de a doua. ^ .I
Este cineva pe insulă în acest moment ?
Ned ridica din umeri. >
1
V - V " " I V

... r * 5 6
—- Nu, din câte ştiu eu. A treciit inultă
vreme de când n-am mai fost solicitat să
aduc- provizii. • " . S:
- Fata fu încântată să audă acest lucru. Ide-
ea de a-şi împărţi singurătatea in-o încântă
:
defelkv : I / - f;
ipg Nostim... remarcă Ned. Aproape s-ar
zice că doriţi să fiţi 'singură.:,
Ea zâmbi şi veni^ s ă s e aşeze pe banca de ?
. lângă balustradă, :; -
— . în realitate, da. Pentru mine este o .' -
adevărată aventură./. Singură vreme de o ; ..
llină-1;' ; ^ "& • c j
1
" — Trebuiesă'fiţi' prudentă, oricuaiv;, ;
— :Oh, nu m k teamă de mare lucru:,- Nu
este ca şi când,m~aş izola în Antarctica, Ce
vrei sâ mi se întâmple ? presupun că tatăl
meu ţi~â cerut să mă'supraveghezi..,

? jenii; / r' "" 0 K ? ^


— Trebuie să mă asigur că nu vă lipseşte
nimic. Dar n-o să ajung să vă spionez cu
binoclul, nu vă fie teamă.,. v
Evelyn nu insistă, Ea rămânea totuşi sigură
că tatăl ei îşi l u a s e l ă s a
fiica, total de capul ei, în plină/® f ^
i: mmmm \ • • m mmmi immm mm •
% • •• , . ... - . y j,,•_.• . • ,

| h larg, piscurile gemene ale insulei Bruny


l a s e desenau pe: cer ca r arci^ile t u r l e i ^
/ catedrale.; E v e l y n f t p ^ i ^ ^ ^ l î ^ t t f e ^ ^ f t ^
;-
• '

' ic: •-î, •

. .- '.. • :• •.' '- *• V- v

4''?••

v
•. :

\mj - S.i'm^ , f e r 1 ; f •t
1 T j " a — ţ ' — " . *l 1 " " " 'f '..i').,ilji .1 " i n ' • • • • m u p>»wirimni^;irr.i r r — » i » i I I M l -1 n i . S < Bn « , y » III. « 1 i m ^ - h i II u I I I nwa.iB'111 i . .n n ^tlJp<i.i .
al civilizaţiei şi se'înli^ă.. Şi dacă ea îşi sur
. o

Insula Călugărului a vea forma urmi. eotiL1'


ei t era vor

teva milioane de ani în ',u.rmă-, îl înghiţise p i


jumătate şi~I separase de restul contmisitului.
Cu bustul aplecat pe balustrada de lerim, ea
începu să simtă un soi de - b e ţ i e . p ă -
mânt era al ei. Stâncos şi aspru, poate, dar
al ei. Numai al e i v ; • .
pereţii acestei, V-

me. Ea-si aminti de micile torente care cur- • A,

geau
uneori p
* *

leta se opri m curând de-a lungul mrni


debarcader rudimentar. Imediat, ea şi Ned
cep ură să descarce pr ovizMIe. Câ t despre
bagaje, Evelyn nu-şi adusese decât câţiva
jeanşi, o manta de ploaie, trei pulovere şi tri-
couri No aM va avea ocazia să poarte ro-
cMile ei de lam#. ~
— Vreţi să vă ajut să duceţi toate astea ;
la -
IH^S• îi• . l e f i M | Ş I * U S ! 1 i § 3 I M S -V" -
W A V

cap.Mai
pe acum sa se fecurce singura. îşi
deja zâmbetul răutăcios al tatălui ei dam afla
ca j @ 'sosineu.
tuşi nu-i lipşea feimfa de
rea tuturor acestor cutii o
—- Nu, mă voi ocupa eu, anunţă ea. Am tot î

timpul. „ ^
V
1
mmdmwemxe zile să aflu dacă aveţi ne-

vreau i

— Există telefonuL în general, sunt pe


mare toată ziua. dar mă întorc seara la ora
0.,. O să vă înssţesc până 4a cabană şi
aceea vă voi lăsa. ' •
Casa din lemn, ascunsă între pini, era cu
mult mal puţin drăguţă ea în amintirile ei.
Ea se întrebă prin ce minune pereţii din
scânduri dMbeate se mai ţineau în picioare,
^QQperişul era probabil cel original adică de
la: începutul secolului Un butoi mare, meta-
lic, rezervorul de apă, stătea pe un Itiinchi
"1 N. . ' '

Ned v o i a ^ l i n i ş t e a s c ă / V o c e a ; lui fermă


reuşea chiar să-ţi creeze iluzii..,
— Există un boiler, o plită -şi electricitate.
Aveţi de asemenea doi metri cubi de lemn f!
tăiat, afară. Rezervorul de apă trebuie să
fie plin cu ce .-a, plouat în ultima vreme.,.
Veţi trăi confortabil. în sfârşit,., -după păre-
"rea mea, domnişoară Couşett. -
El scoase o hârtie din buzunar şi scrise câ-
teva cifre. .
— Numărul meu de telefon... O să vă.
explic cum funcţionează boilerul şl apoutre- >
buie să mă grăbesc. Mă aşteaptă fiica mea
la cină. ~ ,
Un-sfert de oră mai târziu, Evelyn era sin-
gură, Uşa se închise în urma lui Ned şi cu
el dispărea; ultimul ei contact cu civilizaţia.
Ea se lăsă sa cadă într-un balansoar care
scârţâia oribil, legănându-se pe scândurile
p&rchetalui.
Iată, aventura începea. Pentru prima oară,
Evelyn Gousett era total de capul ei. ,
Lăsând pe mai târziu corvoada de ; a-şr
transporta cutiile, hotărî să n^argă pentru a
face un tur de recunoaştere pe insula ei. în
acelaşi timp, să profite de soarele încă fier-
binte şi de limpezimea de peruzea a cerului.
Justificări abile pentru o lene legitimă..;
Insula era suficient de mică pentru a f i
posibil să faci turul în două ore. Era greu
deci să te rătăceşti... Evelyn apucă pe o po~ •

1.0
tecă îngustă ce ducea spre pădure şi şerpuia
printre o succesiune de verde-deschis, maro
şi gri, estompate de o pâclă provocată de
căldură, înainte de a se pierde printre trun-
chiuri noduroase. Primăvara izbucnea într-o
varietate infinită de flori ale căror mirosuri
se transformau într-un parfum dulceag şi
ameţitor, în afară de paşii fetei, tăcerea nu
1
era întreruptă decât de ţârâitul greierilor,
ciripitul păsărilor şi chemarea îndepărtată şi
sporadică a câte unui-pescăruş, O sălbăticiune,
mai curajoasă ca. altele, o privi apropiindu-se,
fără să fugă şi continuă să-şi facă de lucru
în tufişuri. ^ .• ; •
Un concert brusc de oră căit uri o întoarse o
clipă din drum. Mai jos, zări o baltă într-o
mică adâncitură năpădită de broaşte a căror
verde se confunda cu muşchiul de, pe margi-
nea acesteia. Evelyn le urmări câteva mi-
nute, sprijinită de-trunchiul unui copac, apoi
îşi continuă mersul. -; >
Dacă memoria n-o înşela, în curând va fi
la Cascada Călugărului-.. Această cădere de
apă o fascinase întotdeauna : cădea din vâr-
ful munteluî, formând o piscină naturală mai
jos, care alimenta la rândul ei un torent de
apa limpede şi pură.
i, " 9 - L
- --.- - - • * - '7 ' - ~ ' J •'.'•* . " • 'v'
A,

Pădurea avea ceva neliniştitor astăzi. Nu


că Evelyn se simţea în pericol... Era mai
curând tăcerea, această măreţie impună-
• toare... ' t ' • m '

17 « M M »
Dixitr-o dată, ea înţepeni. La cântecul păsă-
rilor şi al cascadei se adăugă un alt sunet.
Cineva fredena i în vârful picioarelor, ea se
apropie^ de. toreni .
:
Un bărbat se scălda,
Fără să se gândească, Evelyn se ghemui
între : ferigi pentru a 4 observa in voie pe~
necunoscut. ; •
Era frumos, remarcabil de bine clădit.-
Când ieşi din apă, trapul lui se detaşă; sculp-
tural, lângă spuma albă a t o r e n t i i f e : Spri-
jinit:: solid, pe picioare, el îşi ştergea părul cu
mişcări liniştite . şi tânăra femeie îi . admiră
jocul muşchilor de sub pielea bronzată a
spatelui. Privirea ei alunecă fără voie până
ia şoldurile înguste şi mângâie picioarele lungi
şi nervoase, admiraMl formate. * '
l-ar fi plăcut ca el să se întoarcă, pentru a-i
vedea trăsăturile. Dar m i : cu spatele întors
in continuare, el îşi trase Jeanşil şi tricoul}
fără să se grăbească. Brusc, Evelyn simţi cum
i se duce buna dispoziţie. Ce făcea acest băr-
bat pe domeniul ei ? Frumos sau nu, trebuia
să-şi facă bagajele în „viteză şi să se întoarcă
acasă la el. Ea se aştepta să fie singură pe
j
insula ei; .V - \
îndreptându-se repede, maintă hotărâtă, cu
ochii fixaţi pe ceafa necunoscutului. Dar ar
fi trebuit să se uitp mai bine pe unde mer-
gea... O rădăcină i se prinse de picior şi în a-
inte de a avea timp ,să înţeleagă, se trezi hm-
1Q
j. v i
gită ia picioarele frumosului, El se întoarse
brusc, năucit.
— -Cu cine am onoarea
Evelyn îşi pierduse aplombul. Se ridică cu
cât mai multă demnitate posibil, scutur ându-şi
' jeanşiL >-
4
— O să vă pun aceeaşi întrebare,
. — Eu am prioritate. Nu eu mă ascundeam
în tufişuri ca să...
— Nu mă ascundeam în sfârşit, da...
dar numai fiindcă eram surprinsă să văd pe
cineva pe insula mea.
Ochii de un albastru intens o studiară o

I clipa. , •
— Nu sunteţi "singura, •
• . - -

— îmi pare rău, n-am obiceiul să spionez.


?
Aţi venit aici ca să aveţi o zi liniştită, pre-
supun..,
— Mai curând câteva luni...
— -Câteva luni ?.'.. Ah, dar nu... Nu se
poate...
Ea scutură din cap cu vehemenţă.
— Nu puteţi rămâne aici.
— Şi de ce nu ? Am închiriat cabana...
Era timpul să pună lucrurile la punct,
— Bine. Să mă prezint/ Simt Evelyn Cou-
sett,
Dacăproprietara acestei
sperase să-1 insule. . se înşelase.
impresioneze,
— Avocatul d mu nea voastră părea să aibă
altă părere când mi-a oferit un contract de
şase luni/ . .. ••...
— Oh... nu ştiam. Curios,,, Ned FreiLs m-a
asigurat- că nu există nici o persoană care
să trebuiască să fie aprovizionată. -
— Mă ocup chiar'eu de asta. Am vasul meu.
Evelyn îşi înfundă mâinile în buzunarele
de la jeanşi. Era vina ei. Nedoritul- nu se
arăta dispus sa părăsească insula. Totuşi, nu^
putea petrece o lună alături de un necunoscut,
Cine ştie ? Poate că el ieşise direct din bala-
muc sau din închisoare.-.. Numai că... Avo-
catul ei n-âr fi închiriat niciodată cabana
unui proscris... Bun, inutil să se sperie,
— Pot şti numele dumneavoastră ? \
— Dane Balkan.
In disperare de cauză, Evelyn îşi scoase
ultima carte.
— Ei bine, domnule Balkan, sunt gata să
vă despăgubesc dacă puneţi capăt vacanţei
dumneavoastră, : .
Zâmbetul amuzat al interlocutorului ei era
jignitor, f. , £
— Nu vă deranjaţi, ^domnişoară Cousett.
N-ani nici o intenţie să plec, . . . :
— Dar trebuie, totuşi ! Nu putem trăi
împreună-pe insulă. -
" — Nu văd unde este problema. Dumnea-
voastră rămâneţi de o parte, eu de cealaltă
parte. Poate foarte bine să treacă o dună fără
să ne întâlnim. — /
— Dacă "eraţi un adevărat gentleman, dom-
nule Balkan, n-ar fi fost nevoie să vă ex-
plic de ce nu putem împărţi această insulă,..
•Darie începea să-şi piardă răbdarea, "V
pretins niciodată oaş fi un gen-
tleman. Dar există o alta soluţie/.
— Care ? .
îl chemaţi pe Ned al dumneavoastră să
vină să vă ia. Oricum, nu vă este locul aici.
Pariez că n-aţi dormit altfel decât în cear-
şafuri de mătase.
Nu era decât foarte adevărat. Ea întoarse
ochii, jenată. Dar îi apăru faţa tatălui ei, şi
zâmbetul lui ironic văzând-o că se întoarce
fără să fi petrecut măcar o noapte pe insulă.,.
—- Eu nu pot pleca/ v.;1
— Oh 1 Oh | Ce hotărâre ! Se pare că
aveţi un bun motiv pentru astă !
— Excelent. *
Ea ezită, apoi ridică din umeri/ / :
— Am pariat cu tatâl meu că voi petrece
aici o lună absolut singură,
fara aiutorul
ni-
mănui. Şi am intenţia să câştig pariul.
— Care este miza? O garderobă completă
de la Saint-Laurent ? >
Ea încasă lovitura, dar, îi susţinu plivirea.
— Nu. Uri postîn compania lui. v
— Chiar vreţi să lucraţi ?
— Vă miră ? ' : " ^
. — Din partea unei-femei ca dumneavoas-
tră, da. In mod sigur n-aveţi nevoie să vă

câştigaţi existenţa... Aceasta vă este ^oferită


pe tavă,; Ţineţi aşa de mult să rămâneţi aici ?

- — Din nefericire,; şi eu. Această


îmi convine de minune. Dar nu vă îngrijo- »' <

raţi.., După părerea mea. problema. se va re- :, /

zolva repede.
o aluzie rau-

să spuneţi ?
Că nu veţi rezista o săptămână. Deci
inutil de discutat.*, -
sa mai ceva, el se
IM Ş I se indiferent la
tânăra care se sufoca de furie.'
Când ea~şi regăsi
pe din vedere.
— Vom vedea, domnule Dane Balkan !
strigă ea. ,•' . 'V'- *

El nici măcar nu se întoarse. \

} -
im

iSt
- qAPITOLUL II - ' - * "„ " " -» •
:
gfir '2 / I, •. r ... - • ; - - - -Î - . * . . . i >. ,t.
• 'ir ^ • •• • ' i- - .
.. _ , ^ . • - __ • "v: . • • "

Evelyn întârzie o vreme tn pădure rume-


gtnd&~şi furia, înainte de ansi aminti de cu-
f" tiile care-o/aştepfeu la debarcader/ .Neplă-
cută perspectivă. Acum regreta că nu accep-
tase ajutorul lui Ned. -
Regretă şi mai-mult când văzu dezastrul
care o întâmpină. Cutiile, în majoritate, se
desfăcuseră. Orezul şi pastele trosneau- sub
;
tălpile ei şi pe scândurile cheiului erau îm-
prăştiate numai cutii de conserve. >
Evelyn rămase o clipă ţeapănă, fără a fi .
în stare să-şi explice motivele dezastrului. Şr
apoi, brusp, se lumină. Nenorocitul de indi-
v o îndoială. Cine alt-
cineva ? Dar ea n-avea de gând -să se la se.
-î O.să-i plătească şi încă imediat... ^
; > Făiă să mai stea 4 pe gânduri, porni cu* pas
Ş furios spre cabana ; din; fericire îşi aducea
aminte cmn este amp&sată. Nu era decât Ia
două" sute de metri de debarcader, în direcţia
§ opusă ei.
-m u — I — • • " i i~" r I i niiif m i n i , f i imuni ^J ^ . u m i l i m i - i y nrii'i i " I
I. . .• •

Pe măsură ce se apropia, zgomotul surd


al unui topor răsuna tot mai tare tn urechile
ei. Avea de gând sâ~l înfrunte pe acel mâr-
lan, fără să-d lase timp să născocească ceva,
dar cuvintele i se înăbuşiră în gât când îl
zări. îl observă în tăcere, cu respiraţia î n -
tretăiată. O clipă, uită complet motivul veni-
rii ei aici, i - - . . -.
Cu picioarele desfăcute, coapsele strânse
în jeanşii lui kaki, torsul gol strălucind de
sudoare, era imaginea însăşi a virilităţii. JE1
ridică braţele şi cu o lovitură puternică în-
fipse toporul în trunchiul de lemn. Aşchiile
zburau în jurul lui în timp ce el repeta ace-
laşi gest —- o mişcare amplă în ritm hipnotic-
Loviturile fera.u întoarse de ecou cu aceeaşi
;
regularitate. . -
Ar fi rămas probabil mult timp să-1 pri-;
vească astfel, îngenuncheată v-în spatele tu-
fişului, dacă un buştean n-ar fi luat-o la
vale, întrerupând cadenţa. Dane se opri să4
ridice şi să-1 pună pe butucul de tăiere.
Se îndreptă, se întinse uşor, apoi se întoar-
se dintr-o dată, cu mâinile în şolduri ' '
•N
— Tot spionezi ? Este o manie la dum-
neata ?
Jenată de a fi fost surprinsă pentru a doua
oară în această situaţie nedemnă, Evelyn ieşi
din tufişul ei. în acelaşi timp, sub privirea
ironică a interlocutorului său, mândria ei ră-
bufni şi ea-şi regăsi arţagul şi vocea.
— Am venit să-ţi spun că nu-ţi va merg e !
:
El încruntă, sprâncenele şi oftă iritat.
— N-am timp să mă joc de-a ghicitorile,
domnişoară Cousett. Despre ce vorbeşti ?
r '— Ca şi cum n-ai - ş t i . D e s p r e proviziile *
l "'mele pe care le-ai.devastat, bineînţeles.
— Ce mai este şi cu această - poveste
Un pic descumpănită de mirarea, sinceră a
•: lui- Dane, ea crezu că e mai bine să-i explice.
proviziile pe debarcader şi
când m-am întors totul era răvăşit. De parca
| trecuse... un vandal !
— Şi fireşte, te-ai gândit la mine... ^
— Nu suntem decât doi pe această insulă...
Cu un gest enervat, el înfipse brutal topo-
rul în butuc, apoi îşi trase cămaşa fără a se-
obosi să se încheie ia nasturi şi o prinsa pe
Evelyn de încheietura mâinii. * -. ' v
— O să-ti arăt eu cine sunt vandalii.,/"
—- Dane, lasă-mă !
— Nu înainte de a-ti deschide ochii !
• i. . -- -S1 * ' 'i
" v
T- - -

—- Asupra a ce?
— O să vezi.
Fără să-i mai asculte; protestele, o trase
| spre debarcader. Fascinată de forţa acestuia
bărbat pe care o simţea concentrată în în-
cheietura mâinii sale, Evelyn renunţă în iu-
rând la orice rezistentă. De altfel, n-avea de
I ales* Dar/ asta nu însemna că fiiria i se .po-
tolise,. mai ales că ghidul ei nu o menaja de-
| loc.,-. în mai multe "rânduit pi*J|f '.îmnisdiiiâ ;
' crăcile îi plesneau faţa şi cir ar un ghimpe o
î zgârie pe obraz până la sânge.
. , " - ., *
/ . ' • • . . ' •
— Iţi jur că o să regreţi .asta într-o zi î
spuse ea printre dinfi. J -
El îi aruncă o privire peste umăr.
— De ce % Fiindcă te cheamă Cousett ?
de bărbat
durile ! \ -
M ceva îm|>otriva iarnilM mele? m

în particular, nu, Fe oameni ca voi am


3

pică, Atât de ahtiaţi după bani încâ


neţi cont niciodată de .sentimentele altora,
— Cine ţi-a spus că eu sunt aşa ? Abia
v
ne~am întâlnit
—' Adevărat. Şl totuşi, într-un timp
scurt ai încercat să -mă faci să-mi Iau
^iţa de pe insulă şi m-aî acuzat fără nlcL o
probă de un delict pentru care nu .sunt vino-
vat. Uită 4e ! : ; / ;
; Ajunşi .pe debarcader, el o
frecă maşinal încheietura mâinii ir
vadă ceea ce el Ti arăta cu degi
revărsată, urme de labe, ca cele
câine... Intrigată, ea se lăsă-pe vine fi
& cu atenţie. Amprentele erau mai
distribuite ciudat, O laba, apoi alte
îte, apoi Xn&a
t p M Hsa aceste rar?
ŞSpfâ^b^ -ea'' ri^^fâa^ \ / -
— tală.,, recunoşti că nu .sunt ^ e m f l e l
Ea se ridică. Chiar daca nu-i ajungea decât
până la bărbie, In picioare se ;siih|ea totoşi
mai egală cu el.
|i p f € s n t scu&ete.-'- mele,
acuzat pe nedrept.
Am fost atât de şocată, să-mi găsesc pmm-
încât.. .
Ea ridica dlm umeri
— Mm ştiu, eu Ce-ai vrea sănii mai sDun .

i ies

M nectuirim, este- adevăirai .


sau curând una eare! tre-
buie că nu cunoaşte regula. O adevărat! /

Evelyn îl privi cu- alţi ochi. Această tan- ..


nu

de la mtâMrem .tar.
l < \ £ L A .

ro-a a u o p a c . şi
nu invers. O numesc Renrietta. în fiecare
I: searai vine pre4LX
• • *. .

îşi pu .s te cu-
Vî<-» r f r v u A ' '

i
Se pare că şi-a luat-o mai r devreme.
a
VJ, •>

— Ba, dar n-a putut mânca. mare


; Aceste animălute sunt carnivore. Doar dacă lucru.
. .

• nu ai avut mm
ciuniîe Henriettei\ A
/
:
— Nu-mi amintesc exact ce aveam,,.
: Îngenunchind, Evelyn începu să strângă
proviziile în cutiile rupte. - y .
— De ce ai crezut că eu aş fi putut fi
autorul acestui dezastru ? întrebă el.
Ea rămase nemişcată, cu o faţă dezamăgită.
— Pentru că... Nu ne-am despărţit în, ter-
meni prea buni, mai devreme. Şi n-aveai o
figură prea fericită că mă instalez pe insulă.
— Da, dar nu m-am ferit să ţi-o spun.
- Un lucru să fie clar între noi, Evelyn Cou-
sett. Când vreau ceva, eu obţin prin mijloa-
ce cinstite, Las ipocrizia şi meschinăria pen-
. tru alţii.
— înţeleg. îmi pare rău că m-am îndoit;..
— Perfect, ,
Ea continuă să strângă diversele cutii,
conştientă de privirea lui Dane din spate. Cu
braţele încrucişate, capul uşor înclinat, . el
era rezemat de unul dintre stâlpii debarca-
derului. în cele din urmă, ea nu se mai putu

abţine.
> r—• , • . ţ

— Ai putea să-mi dai o mână de ajutor.


Să ştii că nu este interzis...
/ U n zâmbet uşor destinse trăsăturile_ lui
Dane. *
— Credeam că vrei să te descurci singură...
— Adevărat... Regret c-am uitat. Nu-ţi voi
mai cere nimic. '
. Mare minune că el nu izbucnea în râs. :
— Măcar de te~aşv putea crede..,

28
(
/

Cu . dinţii strânşi, ei îi fu greu să nu-i


azvârle cu un pachet în mutră. Se mulţumi
eu o tăcere plină de demnitate, după părerea
ei, şi termină de strâns proviziile fără a-i, da
atenţie.
Dane, cu zâmbetul lui groaznic, o privea în
continuare. Nu mişcase nici un deget. ,
— Nu pari prea mulţumită... remarcă el
când ea se ridică. -V
^
— Te miră ? Sperai să-ţi mulţumesc ?
— De ce nu ? Lă urma urmei,, te ajut să
;
J devii independentă. Pentru asta eşti aici, nu ?
> — Sunt aici pentru a-i dovedi tatălui meu
că sunt destul de mare ca - să am grijă * de ^
mine. Şi nu ca să distrez un rebut al socie-
tăţii care-şi asmute hoarda lui de castori
spălători asupra unor biete femei lipsite de
W apărare ! • "
— Uri rebut al societăţii ? Interesant... Ce te
face să spui asta ?
— Când vii să te ascunzi pe insulă pustie,
sau aproape, este fiindcă n-ai conştiinţa
: liniştită; * -
— A mea nu mă împiedică să dorm... Este
adevărat că fug de societate, dar nu ştiam
că asta este o crimă. :
; Fără nici un efort, el ridică cele mai mari
- • - f V - • • /

^ cutu de carton şi le puse pe umăr,


—*Nu va întârzia sa plouă. Totul trebuie
I dus la adăpost înainte să se ude.
Evelyn îşi ridică nasul. în timp ce ei schim-
bau aceste cuvinte necruţătoare, se a duna-
;
— 29. — — — — •
seră nori mari şi scafele dispăruse. Ea con-
sideră rezonabil să-i accepte ajutorul şi, c u o
cutie în braţe? o luă la picior fără să pro-
testeze. s :'
Chiar în doi, le trebuiră mai multe drumuri
pentru a transporta totul De abia termina-
seră când primele picături căzură pe acope-
riş. Roşie şi gâfâind de efort, ea închise uşa.
— îmi pare rău, zise ea.
—, Pentru... ?
• * - - • .
' r
- '^ -

— Te-am judecat puţin cam în grabă/


mi~e teamă...
— Nu mai crezi că sunt un criminal peri-
culos, fugar ? / . . tv .
— Nu. în sfârşit... sper să nu mă înşel,.
Vrei o cafea ?
El trase un taburet de sub masă şi se aşeză
cu coatele rezemate de placa grea de pin.
— Excelentă idee. Ştii cum funcţionează
plita ?
— Evident.^ Nu este nevoie să fi făcut
studii pentru a aprinde un foc...
Sigură pe ea, fata deschise uşiţa de fontă
şi puse vreascuri aşa cum îi indicase Ned.
Plija îi aruncă- imediat in faţă lin nor de ce-
nuşă care o orbi. Pe pipăite, Evelyn luă cu-
tia cu chibrituri*
La al cincilea chibrit, 'ea începu să se
dezumfle. Focul refuza cu încăpăţânare să
se aprindă. Al cincilea se rupse între dege-
tele ei. Iritată,'azvârli cutia pe masă.
Dane, cu bărbia sprijinită în palme, o ob-
— — — 30. • ' -' -
serva,'. abţinându-se de la orice comentariu.
— De acord... oftă ea Indispusă.' Arată-mi.
Ascultător,, el se apropie. • . !
Ea-i urmări eu atentie fiecare din gesturi
în timp. ce el punea aşchii peste bucăţile mari
de lemn, apoi făcu un ghemotoc din hârtie de
ziar pentru a-1 băga dedesubt. Hârtia se
aprinse numaidecât.
— Trebuie început aşa,,, după aceea, focul -l
se propagă şi la restul lemnelor, explică el.
închizând uşa plitei.,
Evelyn se gândi cu nostalgie la bucătăria
ultramodernă a vastei reşedinţe georgiene a
familiei Cousett Nimic nu lipsea. Cuptoare
cu microunde, filtru de cafea.,. Era suficient .
să apeşi pe un buton ca să ai o cafea veri-
tabilă... Nu era nevoie să te lupţi cu un mon-
stru de fontă pentru a fierbe un nenorocit
de vas cu apă. \ , •
— Regreţi c-ai venit ? întrebă Dane.
Expresia tristă , a lui Evelyn trebuia să
spună multe despre' ceea ce gândea... Ea îşi
veni în fire imediat.
-— Deloc. Poate că nu va fi uşor la început.;
dar âm tot timpul. ; ^
O lună, ştiu... De ce este atât de impor-
tant pentru tine, Evelyn ?
Ea ridică din umeri. ' /
— N-ai avut niciodată chef să faci o l
ispravă ?
— Cum ar fi să urci pe munte ?
* r-— Exact ;
: —: Nu prea. N-am nimic de dovedit, nici
mie şi nici altora. îmi păstrez energia pentru
lucrurile care merită osteneală. Pentru mine
a escalada un munte este ca şi cum - m-aş
enerva cu un jpuzzle din trei mii de piese.
Nu-mi place să-mi pierd timpul.
— -Totuşi este îmbătător să obţii o victo-
rie, să te autodepăşeşti. v
— Ce victoria' vei obţine după ce vei pe-
trece o lună aici ? ,
— Aceea de a înlătura prejudecăţile ta-
tălui meu. îmi va acorda un pic mai multă
consideraţie. Şi voi avea în cele din urmă
un loc în compania lui. înţelegi ?
— Sincer, nu. Nu după poziţia socială se
judecă oamenii. Bogăţia virte din interior. Nu
dintr-im cont în bancă sau un titlu gravat cu
litere aurii pe uşa unui birou...
— Oh, bineînţeles... Pentru tine este uşor
de zis... Precis n-ai fost tratat ca un căţel
drăgălaş pe care-1 mângâi din când în când.
— Ce ştii tu ?
Ea ridică ochii,' intrigată. în fond, era. ade-
vărat... Ce ştia ea ? -
— De ce ai venit aici, Dane ? întrebă ea.
Probleme sentimentale ?
Din nou zâmbetul lui ironic;..
—> Tu te cunoşti, presupun... Câţi ani ai ?
Optsprezece? ?
Ou buclele care-i scăpau din coada de cal
şi faţa fără machiaj, evident că ea nu jjiwfâ
—* 32 — —— ,
i •• •
> v
• '

-—* ——• . ^^ ÎC • • •
r -
• mai matură. îşi muşcă buzele; un pic jignită, '
totuşi.
— Douăzeci şi patru. Tu ?
.—- Treizeci şi doi. <
Ia te uită, după cuvintele lui pline de deza-
măgire, i-ar fi dat mai mult,,. Ceainicul flu-
ieră. Din fericire, cutia cu nescafe era dea-
supra celorlalte. Evelyn n-avu decât să spe- -
le , două ceşti în chiuveta de piatră şi să
adauge nesul.
— Zahăr ? - ^
—: Nu, mulţumesc.
t >
• Un noroc. Nu prea se vedea cotrobăind- prin
toate cutiile de carton pentru a-1 găsi... Ii puse
ceaşca în faţă şi se aşeză la masă.
v
— Cu ce te ocupi, Dane ? .
— Eu ? Cu nimic.
- -— Nu, vreau să spun... înainte de a veni
aici,; ce făceai ?
— Eram agent de schimb.
• *' • ' 1
,• *
• * „ > _

r : Ea rămase fără grai. El părea atât de în


largul lui în mijlocul acestei naturi sălba-
tice ! Agenţi de schimb, ea întâlnise la recep-
ţiile tatălui său. în ochid ei, aceştia erau gri.
Gri ca şi cravatele lor, ca şi conversaţiile lor. :
Gri ca acele dimineţi în care-i vedea ieşind
din birourile lor după optsprezece ore ^ pe-
trecute să supravegheze fluctuaţia unei va-
lori pe ecranul cdmputeruhii lor, -
—• Şi.,, de ce ai - părăsit lumea finanţelor
internaţionale ? - ; : % - •
xmmmm cu mm awn
contacte. Nici profesional şi nici social Afa
că am hotărât să mă pui pe; liber.
Gânditoare, ea-şi înmiite buzele in cafea.
:se

—• Dar eşti enervant ! îmi mşsmşem că


am prejudecăţi, dar, nici tu nu vaferezi mai
mult ! Ce-ţi permite să spui că eu nu mmi în
stare «ă te înţeleg ? Cel,*. Cfe ştii fel despre
mine f ' ' „; .
Fără să se âase impresionat eâîup de piapn,
el înghiţi o gură din băetena infecM > şi-şi
puse ceaşca la loc. ' .
— Crezi că şm te cunosc ? Să vedem™, Ai
făcut şcoala la Collegiate, apoi ţi-m terminat
studiile la universitate. Aă lucrat cu jumă-
tate de normă la societatea unul prieten,, dar
-ai lasat paguhaşa. Croitorii tai
sunt Trent "Hathan şi Jenny
şi
la restaurantul
Bear Friends, iMindcă aarăşti

. — Cum; de ai glhidt ? M citit in reviste ?


— N-a ifost nevoie. land ce, fosta mea so-
ţie, era croită exact ca tine. 0 copie
*

—ş Wm r i r »
n i fi-m i s i căi
lora mai mult decât ii
buh rmmm die m i i ^
Oh ! Oh ! ^ +
parte,,. Im
I A <W

Dar m fond, el o mmă


ărl
Dane se ridică
voia sări oprească,,
— Toate sunteţi la fel,,. L
Scuzele pe care avea de gând să î . le ceară
a

— Te inseli m privinţa mea, Dane. YezL,


o să mă {fescurc bine a M şi voi
la gffrşituî funii. P l n t la urm;
ţumită că rămâi; Ceî pufin, voi putea să te
să«p înghiţi- dfepreţul temuriarF
Furia ei îl lăsă de gheaţă. ' , ; ,

inife s l fe infcrssamti pent^m


ea sa~i

Ea ar fi trebuit să se
& -

cu . De ce
nimic ? Cu mâinile pe umerii lui, gusta plă-
cerea de a simţi acest trup ferm lângă al ei...
r — Fiindcă trebuie să fim singuri aici pen-
tru o oarecare vreme, să facem cât mai bine
cunoştinţă imediat, ce spui ? v ;
Ea îşi întoarse capul alene şi buzele lui
Dane atinseră colţul gurii ei. * : -. ,
— Nu vreau... nu aşa... murmură ea.
Mâna care stătea pe spatele ei o apăsă pu-
ţin mai tare. Evelyn fremătă. / -
— Ciudat, zise el.; Trupul tău îmi spune
cu totul altceva... -- V
:
v Cum făcea el ca vocea lui să sune atât de
senzual ?
Mâinile lui Dane alunecară pe talia ei, cobo-
râră pe coapse, urcară din nou spre şale
; pentru a se opri în cele din urmă sub sânii
i ei Evelyn nu se mai gândea să se sustragă
acestei îmbrăţişări. Subjugată, primea mângâ-
:
ierile lui cu o dorinţă crescândă. :
. '' ' - • ' -- •' :
- — Crezi într-adevăr că este înţelept să
rămân ?... .
Aceste cuvinte avură asupra ei efectul unui ]
; duş rece. Jocul lui Dane devenea clar. Spe- f
ra ca ea să cadă cu capul înainte în capcana
întinsă de el. Dar în prezent, când ea-1 di-
buise, capcana se putea întoarce foarte bine
1
i
împotriva lui... . , , l
Imediat ea deveni calmă, cuibărindu-se în
i braţele lui..'••"'• k. : ''v • f ' '
36 — —
— Ai dreptate.;, mai bine să îmbinăm uti-
lul cu plăcutul. Şi mie care mi-era teamă că
o să mă. plictisesc ! •
: :;,Ea nu fu'deloc surprinsă când el îi dădu
\ drumul brusc.
— Aş face mai bine să plec înainte ca
3 i JL >

furtuna să se dezlănţuie din plin. .. -


. — Oha Dane... Chiafvpleci ? / t . •
-— Avem o lună în fata noastră.
- — ; Adevărat... Nimic nu ne grăbeşte... Pe
curând, Dane !
El nu răspunse şi se afundă în pădurea
care se întuneca din minut în minut.
Evelyn îl- urmări din ochi o clipă, rezemată
de canatul uşii, apoi veni să se aşeze pe lo-
cul ei.
Câştigase prima rundă. \
--y
Chiar ?
Pentru că în ciuda a toate, în timp ce-şi
despacheta cutiile, o -întrebare îi revenea fără
încetare. Până la ce punct câştigase, de fapt ?
Nu-i fusese prea greu să facă pe amorezata...
Acea plăcere pe care o simţise sub mângâie-
rile lui nu era prefăcută...
Mâinile îi căzură iarăşi pe. genunchi. Ca-
bana îi păru dintr-o dată demoralizant de
pustie. 1 • - .-

37 J •.. v IL--
....
.'Vh r.
• :
•mm.

Evelyn se ridică brusc m pat, speriată; îi I ir :

mai multe secunde pentru a situa


şi încă alte câteva pentru
o
care stăşia liniştea şi soneria telefonului. Te- :
lefon insuportabil, evident, cu-o priză unică t

j
4
3

Cu răsuflarea întretăiată,, ri-

Bonna Sa^iclifie la aparat, domnişoară


1

H
a
î

.1

nu se
Precis ^că Charlton Cousett nu se
la un astfel de entuziasm. Un pi
iiitnHBnin.^rtiSii«rl)>i«j
<

sigur, dar el nu văzu decât partea cea bună...


> — N-ai avut probleme ?.,. Apa, boilerul ?..,
— Rezervorul eşte plin şi boilerul... Este
un joc de copii să-1 pui în funcţiune.
Cum ar fi putut Charlţon să bănuiască iro-
nia acestei remarci ?
— Dar n-am avut încă timp să fac mare
lucru. N-am sosit decât ieri...
— Cel puţin, ai mâncat ?
— ; Ascultă, tată.;.. Nu^ din cauză că Hei-
len nu este aici să-mi pregătească masa o să
mă las să mor de foame ! Sunt oameni care
trăiesc foarte bine fără bucătăreasă şi servi-
tori, să ştii...
De fapt, lăsând din neglijenţă plita să se
stingă în ajun, renunţase s-o aprindă din nou
şi se mulţumise, cu un sandviş cu .jambon din
cutie şi maioneză din tub. Nimic prea ape-
tisant.
Se culcase devreme. Ţinând
»
cont de confor-
tul rudimentar al cabanei, patul fusese o sur-
priză plăcută — larg, acoperit cu : o plapumă s
din puf de gâscă şi o cuvertură brodată cu
personaje evocând siluetele tipice ale pionie:
rilor. Plapuma, ca braţele unui amant, o în-
călzise imediat şi ea adormise fără întârziere.
Ca să se trezească peste câteva ore, cu ochii
larg deschişi în întunericul în care strălucea
pentru ea privirea sumbră a lui Dane Bal-
lean... < • ' .
... >— Evelyn ?... Mă~ asculţi ?
A A
X * . ,
' * *' • ţ • \ . , '' * I

;
— Da, tată, da... ' ' •
— Atunci, răspunde ! Te întorci sau nu ?
— Când ? . - *
• — în acest weekend.
— De, ce ? Ţi-e dor de mine deja ? îl iro-
niza ea. Trebuie să rămân aici până la- sfâr-
şitul lunii, aşa cum ne-am înţeles.
—- Ştiu, dar am aflat că mătuşa ta - Alice
vine să stea două zile aici înainte de a pleca
în Thailanda. Şi m-am gândit...
Alice Newcombe, sora mai mică a Lornek
scria ghiduri turistice. Era o femeie adora-
bilă şi nostimă, cu care Evelyn se înţelegea
de minune, dar care, pentru a compensa. lip-
sa de confort de care se lovea adesea în
timpul călătoriilor sale, se dovedea deseori
teribil de exigentă şi chiţibuşară. Fiecare din-
tre vizitele ei era un calvar pentru servitori
şi doar . Evelyn avea răbdare să-i suporte ca-
priciile. Charlton £e baza de obicei pe ea,
pentru a se ocupa de această invitată un*pic
incomodă. De unde şi acest apel telefonic...
— îmi pare rău, tată... Nici un fel de de-
reglări de la cele stabilite, i •
—- Nu fi caraghioasă.. Am nevoie de tine
aici. ,' /
Dacă ceda, fJea-şi pierdea pentru totdeauna
creditul în ochii lui.
— Se poate, dar... Nu se pune problema.
Nu mă mişc de aici până la sfârşitul lunii,.
f Niciodată nu ţinuse piept autorităţii pa-
- terne. Charlton ridică tonul.
| — La naiba, Evelyn ! Vei avea acea slujbă,
! dacă ţii atât... . -
! — Nu vreau să beneficiez de un regim de
| favoare... în ziua. în care voi lucra la CCI.
I va fi fiindcă o vei merita. .
— De acord. Dar te avertizez,.. Dacă pui
piciorul aici cu o singură zi înaintea terme- |
nulul/ înţelegerea noastră este nulă. Ne-am
înţeles ?
Ea închise ochii. De- această dată, mai mult
: ca să scape. '
— E~n regulă. Sărut-o pe Alice din partea
mea ^ Oh. voiam să-ti mai spun...
Prea târziu. El închisese înainte ca ea să
fi putut să-i vorbească de Dane...
Dar foarte curând, preocupări de altă na-
tură trecură ameninţările lui Charlton pe un
plan secund. Picioarele ei, goale pe pardosea-
la bucătăriei, erau îngheţate. La fel şi mâi-
nile* Şi atâta timp cât boilerul din baie nu
era pornit, era inutil să viseze la o baie caldă.
Trebuia să se mulţumească cu spălarea ra-
pidă a feţei la chiuvetă.
. Bine că nu făcuse a.cest pariu prostesc în
plină iarnă L.
în camera ei, îşi trase pe ea un pulovăr de
mohair şi şosete de lână roşie. pe care le
ridică peste jeanşL Trecându-şi peria * prin
păr, se apropie de fereastră şi urmări din
ochi poteca ce se afunda între pini şl euea-
j lipţi ca să ajungă la cealaltă cabană.
N-ar fi fost mirată să-l vadă pe Dane apă-
rând din pădure, în plin jogging matinal. Dar
drumul era pustiu, cu excepţia unui stol de
păsări cu moţ. galben, care căutau viermi
printre acele de pin.
Indepărtându-se de geam, reveni la oglin-
da uşor pătată, agăţată de perete. Peria con-
tinua să alunece printre bucle, aproape auto-
mat. Atenţia ei era concentrată asupra acestei
feţe pe care o cunoştea atât de bine : ochi
puţin codaţi, verzi ca muşchiul primăvăratic,
nas drept, buze pline şi bine desenate,
Cum era Janice Balkan ? •• ;
Numele nîi-i era necunoscut. Drumurile lor
1
- •

poate &e întretăiaseră, cu ocazia unei recepţii,


o paradă.a modei.,.
O pietricică se lovi de geam. Intrigată, ea
deschise fereastra.
— Nu poţi bate la uşă ca - toată lumea ?
— Am *făcut~o. Cred că n-ai auzit.., Am
venit să-ţi repar acoperişul. Nu prea este în
stare*bună. Nu ţi-a plouat în casă astă-noapte ?
. — Nu, din câte ştiu.
| ; Ea se uită cu coada ochiului spre ligheanul
5 plin pe jumătate din fundul încăperii. Zgo- \
moţul picăturilor ritmase momentele ei de |
insomnie. Dar n-avea de gând să i se plângă
j. lui Dane. —« >; ' " f
1 — Nu ţi-am cerut să mă ajuţi..:
/

— Nu." Dar asta nu mă împiedică -să-ţi


propun. : -
El era superb, cu tricoul negru şi bermude
cu franjuri. - ' . |
— Mulţumec, dar ar trebui să~l pot repara
;
singură. g -V ' •
— Cum vrei.,,- Dar ai face mai bine să nu
:
tărăgănezi. Ai putea să regreţi. ^
— De ce ?
— Furtunile sunt violente axei/ Ceea ce a • I
fost noaptea trecută^ era doar o-mică aversă.
Rezemată de ^marginea ferestrei, Evelyn îl
cercetă un minut în .4ăcere, Poate că avea l
dreptate, dar pe de altă parte, ea nu trebuia
să piardă din vedere că el va căuta prin toate
mijloacele să o descurajeze. De altfel, dîn
motive diferite, el urmărea acelaşi scop- ca
tatăl e i : s-o vadă luând vaporul cât mai re-
pede. Charlton voia să-şi- recupereze gazda
care-i primea oaspeţii, iar Dane să se desco-
torosească de vecina lui; Ei bine, vor fi deza-
măgiţi şi unul şi celălalt . . * . •
— îţi mulţumesc... Mă voi ocupa de asta -l
imediat.,/N-am nevoie de tine. |
Ea-l văzu mtunecându-se, Privirea lui viră
spre furtună; Fără un cuvânt, o luă pe

Abia dispăruse când ; ea-şi regretă impul-


sivitatea, Dar era prea târziu. Mai bine să
se ducă să G l l M l ; & : M. - -

M:
Mâncându-şi pâinea prăjită şi câteva fruete
proaspete, ea eontiiiua. să se 1 gândească la
vecinul ei. Şi dacă el era sincer ? bacă vru-
sese într-adevărs-o ajute ? Nimic nu era mai
puţin sigur, dypă cele ee-i spusese în,ajun_
• Şitotuşi,^ • ,
Iritată de incertitudinile ei, hotărî să
meargă, fără întârziere pentru a-şi găsi răspuns
la întrebări • :
El tăia lemne şi de această dată, dar lovitu-
rile păreau mai furioase ca* în ajurn Topo-
rul
ataca furios butucii, muşca lemnul, se
înfigea în el, ca şi cum fiecare lovitură era
0 răbufnire a supărării lui Dane.
Când ajunse la e l v î n mijlocul grămezii de
lemne, acesta nu ridică nici -măcar caouL
Aşteptă câteva minute,; neliniştită în faţa
forţei pe care el o desfăşura în aceste mişcări
violente, apoi... ..
— Poţi să te opreşti un minut ?
Nici un răspuns. | ;, - " .
~ Aş vrea să-ţi vorbesc...- _ :

< ~ CxiiâJ^ nu vrei ?


Buşteanul se despică în două cât pe ce s~o
f dărâme pe să se de^
| ranjeze ,;pentru îşi > |terşe
I ^ S ^ I t â -
nără i • y , ^ - . •:
— Ai fost destul ;de explicita îii
mineaţă. Ce-ai putea să spui : în plus ?
— M-ai luat pe nepregătite... Nu sunt în-
totdeauna aşa de mincinoasă.' să ştii, dar.,,
Pentru mine această şedere aici este cu ade-
vărat importantă, Trebuie să-mi dovedesc in-
dependenţa. Dacă o să mă ajuţi tot timpul,
aşa nu voi dovedi nimic. înţelegi ?
El nu părea convins, Ea insistă.
— Aseară, tu te-ai prefăcut că vrei - să mă
săruţi. Sperai doar să mă sperii. .Asta n-a
mers şi atunci ai încercat o altă tactică.,.
Să-mi arăţi că nu sunt în stare să repar sin-
gură ceva... Mă înşel ?
Cu .vârful piciorului,
; el dădu la o parte câ-
teva aşchii căzute în iarbă.
!t
• t • *

— Pentru aseară, nu. Este adevărat, con-


tam să te întărât să te întorci la tine acasă.
Dar în ce priveşte acoperişul, n-am avut nici
un gând ascuns. Să spunem că voiam să-mi
scuz atitudinea de ieri... Dar a fost o prostie,
înţeleg că nu m-ai primit cu braţele deschise...
Ea nu se aştepta, desigur, la o mărturisire
atât .de naturală şi spontană. Cu braţele în-
crucişate, el o privea calm. Evelyn îşi trecu
limba peste buzele uscate dintr-o dată, in-
capabilă să-şi dezlipească privirea de pe faţa
lui Dane. Trebuie să se înfrâneze să nu-î
bage mâinile în păr şi să-i scuture rumegu-
şul care se amestecase printre şuviţele lui
— îmi pare rău... murmură ea.
— Şi mie la fel», te-am judecat greşit.
El zâmbi pe neaşteptate.

46
— Ca să mă fac iertat, te invit la cină di-
seară, .. •
& — Eu mă pricep să gătesc, să ştii—
Nu se putuse abţine... Dane ridică ochii
spre, cer. " .
— N-am zis niciodată altceva, Evelyn. Nu
fi aşa de supărăcioasă...
— îmi pare rău... mi-a scăpat. De acord
pentru diseară.
«

*. * /' *

- " ' /

Din ; fericire, ea reperase o rezervă de


vreascuri în spatele cabanei, ceea ce-i per-
mise să aprindă .boilerul din baie. Se stinse
foarte repede, dar ea beneficie totuşi de o baie
călduţă.
îşi uscă părul, îşi unse trupul cu o cremă
parfumată delicat, îşi sublime verdele ochi-
'or cu creionul. Cât despre ţinută, alegerea
fu făcută repede : jearişi albi şi pulovăr de
angora auriu. Trebuia să se mulţumească. cu
asta, nu prevăzuse să fie invitată la cină...
Decolteul tip bărcuţă al pulovărului îi desco-
perea avantajos umerii. Ea ezită. Să~l lase
aşa sau... îşi înfăşură un fular de mătase în
jurul gâtului. -.
Şi Da^e avusese grijă de ţinuta lui. Pan-
talonii negri îl făceau şi mai zvelt, iar că-
maşa roşie deschisă la gât îi accentua bronzul.
— Eşti încântătoare.,, comentă eL invităn-
î - t . -

d-o să intre.
:
— Mulţumesc,
Era pentru prima data când ea pătrundea
în această cabană. Pereţii din piatră albită
aveau un acoperiş din' olane. Uşa de intrare
dădea într-o încăpere mare cu şemineu şi o
verandă de&chizându-se către un luminiş, iar
scara conducea nu la etaj, ci la un mezanin.
— Este foarte drăguţ aici,. spuse ea cu
entuziasm. Cred că-ţî-place...
• • — Enorm, De aceea nu mă grăbesc să plec.
El deschise o uşă şi o • precedă pe tânără
într-o încăpere îngustă, . ; . »
— îmi serveşte drept birou— Această casă
a fost construită de un scoţian, ud pionier
cu barbă roşcată. Toţi copiii lui, a avut r opt,
s-au născut în această cameră. Din această
cauză se numeşte camera copiilor.
' Ea seîntoarse mirată spre Dane.
— Cunoşti istoria acestei insule
mai 1Dine
- • * i . _ • , - • •, * •
ca mine...- ;' . ' '.
— Istoria este una dintre pasiunile mele.,.
Vrei să bei ceva înainte de masă ?
—^ Cu plăcere.., v .'; • 7
Evelyn se aşeză pe o banchetă de lemn gar-
nisită cu perne mari în timp ce el umplea
două pahare cu vin.
— Sper că-ţi place supa de peşte. Am :fă-
cut-o1 chiar eu. - \
Ar fi fast ipocrită să refuze, după ce se
mulţumise cu sandvişuri şi o cutie de fasole
verde. Dane scutură din cap râzând când
ea-i povesti toate acestea,
v — Ar fi trebuit să-mi spui că ai probleme
cu plita. Ţi-aş.fi dat o altă lecţie folositoare.
— D e asta nu m-am omorât. Nu uita că
sunt nevoită...
— ...să te descurci singură, ştiu.
El dispăru, câteva minute în bucătărie şi
reveni cu o tavă pe care o puse pe masă.
Peste câteva clipe, Evelyn avea îh mână un
bol mare cu supă însoţită de crutoane şi
caşcaval ras. Se aplecă să inspire aroma ape-
tisantă. ,/
— M m m , miroase fantastic... Gastrono-_
mia este o altă pasiune a ta ?
- — M-am învăţat să-mi apăr corpul. Ja~
nice nu suporta să pună piciorul în bucătă-
rie. A trebuit să mă bag eu. Şi-puţin câte *
puţin, m-am prins-în joc... ^
• —- N-aveaţi servitori ? t
- — A trebuit să renunţăm v repede când au
început să apară facturile „doamnei"... Mă
întreb ce pot' face femeile cu atâtea : rochii.
Acest plural în care el o includea o irita
un pic pe Evelyn. Dar la urma urmei, el nu
greşea : îi trebuiau două dulapuri pentru a-şi
^ ţine toaletele. : " -
— Totul depinde de stilul de viaţă pe
care-1 duci, răspunse ea. Recepţiile la care
asişti nu sunt întotdeauna de plăcere. în
reuniunile pentru opere de binefacere, de
L_ — . — — 49 — —
exemplu, eşti obligată să respecţi, o anumită
imagine.., în sfârşit, în orice caz, pentru
mine este important, Nu ştiu dacă Janice a
ta.». ' .
! — Ea n~avea timp să se ocupe de altceva
m afară de coaforul ei, manechiura, şedin-
i ţele de gimnastică aerobică şi probele la cro-
| itor... Şi apoi, nu mai este Janice a .mea.
Divorţul a fost pronunţat definitiv la sfârşi-
tul anului trecut. V . . " » "

— Adevărat ? întrebă Evelyn cu un zâm-


bet larg. Şf pentru asta eşti aici ?
—- Da. Aveam nevoie să fiu singur pentru
a~mi stabili poziţia. Janice m~a lăsat doar
cu o cămaşă pe mine, dar mă voi reface;
N-ar fi prima oară. Problema este că nu sunt
sigur că vreau. ~ '
- Evelyn îşi dădu seama de-o schimbare im-
perceptibilă, ca şi cum atmosfera dintre ei
se încărcase brusc cu' electricitate.
— Ce o să faci ? se intere&ă ea încet,
— Nu ştiu încă. în schimb, un lucru este
sigura nu mă. voi mai atinge* de finanţele
internaţionale. Am început nişte cercetări,
aici, şi poate mă voi gândi să le continuu...
Evelyn lăsă să-i scape lingura în bol.
— Aici ? Pe insulă ?
El dădu din cap.
— Studiez castorii spălători. Sunt anima-
îe fascinante când le cunoşti mai bine.
Vocea lui îşi pierduse răceala, se înviorase
şi ochii iui străluceau. Era limpede că aceste
animăluţe îi mergeau la inimă,
El îşi dăduse la o parte bolul şi, cu coatele
pe masă, îşi privea invitata cu atenţie, Eve-
lyn se simţi dintr-o dată ciudat de- ameţită.'
Cu capul uşor, era gata să se clatine, ca pe
marginea unei prăpăstii deasupra unui lac
calm şi adânc.*.
— Este bizar... murmură ea. Am impresia
că ie cunosc de secole...
— Poate ne-am întâlnit în altă viaţă.
— Crezi că este posibil ?
™ De ce nu ?
Ea-şi încruntă sprâncenele, serioasă.
— Nu râde de mine... Sunt sigură că
există ceva... Tu nu simţi ?
Drept răspuns, el se ridică, înconjură masa
şi o prinse pe tânără de braţ, invitând-o să
se ridice,şi ea. în continuare sub farmecul
acestei senzaţii ciudate, ea-şi puse palmele pe-
pieptul lui.
— Dane... ?
Blând, el o trase lângă pieptul lui şi puse
stăpânire pe gura ei cu o ardoare amestecată
cu tandreţe. Fermecată, ea se lăsă în voia lui
şi se pierdu în plăcerea care se strecura în
ea, bătăile inimilor care se accelerau la uni-
A _ - '

son. Dane îşi băgă degetele în părul ei. Gura


lui deveni mai insistentă şi Evelyn răspundea
acum cu o plăcere uimitoare, o plăcere ne-
cunoscută.
*

V
i- . ' . ' . , •
5 1
Ea simţi cum o mână alunecă sub pulovă-
rul ei ca să se ridice apoi spre-sâni. Această
mângâiere îi smulse un geamăt: sensibilita-
tea pielii ei; crescuse în aşa grad încât abia
suporta să fie atinsă.
într-o străfulgerare de luciditate. Evelyn
încercă să înţeleagă ce i se întâmpla. Dar ce
J era _ de înţeles, până la urmă ? Dane trezea
în ea senzaţii rămase adormite până atunci.
• Alţi bărbaţi nu ştiuserâ.niciodată să o facă să
- depăşească această limită... .-
— Dane... Ce se petrece ? şopti ea.
Vocea eLtrebuie că4 aduse la realitate. Cu-
minte, trase în jos pulovărul lui Evelyn, făcu"
ordine în buclele ei. .
— Era cât pe ce să terminăm această seară
într~un mod mai curând _ neaşteptat
4
Tremur ul vocii lui îi trăda emoţia. " ~ '
.. • • m
m — • î

- —, Cum "se pot descoperi două persoane în-


tr-un timp atât de scurt ? murmură ea per-
%
plexă. ' • * . /; 0
Privirea lui Dane se întunecă. îşi reluă lo-
cul de partea cealaltă a mesei, ca şi ciim căuta
să -pună un obstacol între ei şi emoţiile prea,
subtile pe care i le inspira Evelyn.
— Noi n-am descoperit nimic... Ne-am lă-
sat ameţiţi... de vin, fără îndoială; Sau de
dispoziţia de moment. ^Jj
V — Vrei să ,spui că... că asta nu înseamnă
nimic 7
'î * •? - .
" - •

El îşi .trecu mâna prin păr, iritat de insis- .


tenţa ei. Afişa de altfel o dispoziţie mult* prea
— . 52 - . .
— • t

1

' . ' ' ' .1 •

proastă, brusc, pentru ca tânăra să-şi mai


adune cuvintele ei de dezamăgire, '
• >— Eşti prea serios. Adineauri.,; N-a fost
decât un sărut, Dane. Un mic sărut... N-ai
Ode ce. să te înspăimânţi. Nimeni nu-ţi va cere
să-mi salvezi onoarea căsătorindu-te cu mine.
— Din fericire. Eu nu-mi pot permite să
mă încurc cu o femeie ca tine.
— N-am cerut nimănui să mă întreţină.
_ Am tot ce-mi trebuie în bancă,.. •^
— Nu este problema de bani, ci de loc,
— Oh... înţeleg.
Ei o studie o clipă în tăcere. v.
-— Visez o femeie cu gusturi simple... Din- ;
tre acelea care ştiu să accepte un buchet de
flori sălbatice pentru aniversarea lor,. fără să
caute brăţara cu diamante care s-ar putea as-
cunde în ele, 7 .. ; , . : r
-
Evelyn plecă ochii, stânjenită, gândindu-se
la petrecerea fastuoasă pe care o organizase ta-
tăl ei la împlinirea celor douăzeci şi patru
de ani ai ei. . Ziarele, locale vorbiseră de chel-
tuirea a mai multor mii de dolari, O sărbă-
toare strălucitoare, sigur, dar gândindu-se
din nou, ce risipă monstruoasă...
Cu ruşinea veni şi furia, Evelyn ridică brusc
capul. . V *- - •" : t
— Nu văd de ce o iei aşa, La urma urmei,
nu~mă aflu aici ca să caut un sot ! Dimpo- ;
trivă. Dacă voiam să mă mărit n-aveam de-
cât să aleg ! Dar se întâmplă să am alte pla- ;
nuri..., JMU ţin sa-rni libertatea de egois-
mul unui bărbat i
'* . . * •- ' i.

Zâmbetul eu care el întâmpină aceste cu-


vinte o răni wnfir
cum vezi, sa ne HI-
o ironiza e l
' Ea se simţi dintr-e dată copleşită. Magia cli-
simplu . .. Va r e
veni. vreodată^!

• f

fi.

î. '

••••. T
CAPITOLUL IV ; :

| Evelyn îşi şterse fruntea cu dosul palmei


! şi se opri o clipă din greblat pentru a arunca
; o privire în jur. Putea fi mulţumită. Efortu-
rile ei începeau să dea roade. Se descotorosise
de pietrele m a r i ş i mărăcinii care irivadau
| ' poiana din jurul casei, scoţând la vedere fe-
rigile superbe care fuseseră acoperite.
închizândti-şi palma. îşi privi unghiile şi
zâmbi. Rupte şi negre de pământ,. Era cu
adevărat aceeaşi Evelyn Cou&ett care coborâse
din vaporul Iui Ned5 incapabilă să aprindă o
nenorocită de plită ?... în prezent, nu numai
că asta nu mai constituia nici cea mai mică
problemă, dar îşi făcuse şi o rezervă de aş-
chii pe care le tăiase ea singură cu toporul.
Nu erau chiar toate la acelaşi format, dâr
pentru o începătoare era onorabil. în a|uo
încercase chiar să gătească. Găsind din în-
tâmplare o carte de bucate într-un sertar al
a *

mesei, se lansase în patiserie. Un pic arsă, un


pic uscată, totuşi tarta cu mere nu era deloc
de nemâncat.
Sună telefonul în cabană. Dane nu poseda, •
ca instrument de comunicaţie, decât radioul
de pe vaporul lui, Deci nu putea fi el cel care
o căută. Era fără îndoială tatăl ei, gândi Eve-
lyn resemnată; / -
Nu era Gharlton, ci Julie, o prietenă a lui.
Evelyn.
. • V — Ţi-a luat ceva timp să răspunzi ! Te
deranjez ?
— Deloc. Munceam în grădină. :
— în grădină"? Tu ?... îţi baţi joc de mine !
— Absolut deloc. Tocmai greblam buruie-
;
nile şi mărăcinii; - ; v /
te văd ! Să-mi trimiţi nişte
fotografii ! Acum, între noi • Evelyn... Nu-mi
spune că-ţi place acolo...
— Stiu că n~o să-ti vină să crezi-, dar de
îâpt, începe să-mi placă... Am pierdut "do.uă
kilograme şi am o mină splendidă. Bronzată
:•«• Si» * t '' . 'ii., .. '. ..
* i ; . • : - ' • ir . J f e
•; ii- 7, " • • '

— Adevărat ?.,. Ar trebui poate să mă gân-


desc să te :
i ; mai puţin n-au făcut rău nimănui...
—^ V i n o . a i c i ^ ce făcea |
, invitând-ope Julie. Nici pericol ca prietena V
| ei s-o ia în serios.^ ^ • i - u A l : : : ;
— Nu, mulţumesc. Altă dată, poate, v dar
nu în acest weekend, De fapt am telefonat să
te ademenesc...- - : Wl
Nu eşti prima... îmi' pare
rău să te dezamăgesc, Julie, dar nu mă mişc

r—. .. / s ,a * 56 ..... . .' • — — "


• —
)

de-aici. Nu înainte de sfârsitul lunii, în orice -


caz. \
r
— Oh, Evejyn... Sper că nu vorbeşti se-
, rios ? Şi toate astea pentru povestea cu pos-
tul la CCI ?... Ai putea să te întorci două
zile pentru aniversarea lui Jerry, totuşi. Se
contează atâta pe tine...
; Jerry era fratele Juliei. Un băiat superfi-
cial şi, după Evelyn, plicticos de moarte. In-
teresul pe care-1 purta fetei nu era un secret
pentru nimeni. Şi curios, acest individ fudul,
cu conversaţia bombastică şi pretenţioasă, îl
cucerise pe Charlton Cousett... Acesta din
/ urmă făcea eforturi regulate s-o convingă pe
Evelyn că Jerry ar fi soţul ideal - pentru ea.
— Este moştenitorul lui Cummings Ison
and Comp;, îi amintea*el, Cele mai mari oţe-
lării din ţară,
— Ah, da ?... Dar de ce ăi dori să mă în-
drăgostesc de ;,cele mai mari oţelării din
ţară" ?
— Cine ţi-a vorbit de , iubire ?, în familia
noastră, fata mea, se pune problema alianţei,
nu a dragostei. Suntem într-un fel ca regali-
ta tea. '- . . .-
Evelyn încă îşi mai amintea -felul în care
el se împăunase pronunţând aceste cuvinte.
— Nu te căsătoreşti cu oricine...
— Cu orice om de rând, completase ea.
— Exact.
cu acea clipă, ideea de m unei iu-
ţise în mintea lui Evelyn Dobândindu-şi
şpera -să-i
ei ca era o u, şi nu nu~
* »

unui nume
în care va trece prin faţa primarului, va fi
pentru celebrarea căsătorie lui Evelyn cu băr-
batul pe care 4 iubea şi nu unirea întreprin-

ii insistă Jiilie. O să vii, nu 1


întorci apoi pe insula ta imediat Tatăl tău
ebuie să s 1 ^ "
« *

crezi te Lf.,. Are spioni pe « i


»
i

pare rău, Juîi(


de mine.
— Bine. N-ai d e c â t . D a r . o ? să-ţi muşti
mâinile. - " , • : • . ..
Evelyn închise gânditoare. Era ciudat... în
fond, n-o 'încerca nici cel mai mic regret la
perspectiva că va lipsi de la această petrecere.
Acest gen de recepţii îl cunoştea pe de rost.
Putea deja s-o descrie ca, şi cum ar fi asis-
iaî de la Sydney sau Canberra, pentru
bismul fiicelor sau fiilor lui tăticii ; im res-
taurant, cel mai scump, va organiza un bufet
somptuos ; băuturile vor curge în valuri ; Ju-
lie, ca de obicei, va provoca pe cineva s-o
împingă în piscină, ceea ce-i va permite să-şi
afişeze formele superbe de sub rochia trans-
parentă ; Jerry se va plimba printre pu
cele care vor chicoti şi se vor înroşi. Şi totul
va fi încoronat de un foc de artificii demn
de Ve.rsailies în secolul luminilor,
Evelyn se încruntă. Şi ea, până atunci, par-
ticipase fără să se lase rugată la aceste re-
cepţii.. Chiar se şi amuzase — cel puţin aşa
crezuse. Şi atunci de unde acest chef brusc
de a fugi ?
Ziua în aer liber pe care tocmai o petre-
cuse nu era străină de această metamorfoză
bruscă... îşi puse mâinile în şolduri, se în-
dreptă şi-şi lăsă: uşor capul pe'spate... Vai!
Trezirea, mâine, risca să fie dureroasă-,
• • S- '
j -

•k ik ' • - . ' -

• • Y - . -5. S ' ' '

Aşa şi fu — mai mult decât îşi imaginase.


Fiecare muşchi din trupul ei părea să fi fost
bătut cu făcăleţul. înţepeneala pe care o cu-
noscuse după primele ore de gimnastică.aero-
bică era o glumă în comparaţie cu martiriul
pe ca re-l îndura în prezent.
Se trezi pentru prima dată la opt, apoi
adormi din nou. Când deschise iar ochiii, soa-
rele se revărsa generos prin fereastră şi Dane
o striga de ia parter- , v
— Sunt aici sus. Dane.., răspunse ea cu o
voce de muribundă.
tl auzi urcând treptele două câte douăvşî~i
invidie agilitatea. f J
• • . • 1

\ : " >
Ge-.se*.-întâmpla ? Eşti bolnavă?-,
No. Am muşchii întepeniţiv Cred că î~am ii

forţat ieri cam tare.


j • • i

- — Rău... Ai fi avut tot timpul să faci


cu încetul. Uite în ce hal eşti acum... ;
ş|§ Ah, nu striga, în plus... Sunt deja des-
tul de pedepsită ca să mai adaugi şi tu repro-

Ar fi trebuit sa ma chemi,,; -
Nu. v'-i : Mi ii^i ftn.kg
Asta este,., Iar o să-mi cânţi cântecul
enaenţa, maenep

Ea vru să ridice din umeri dar încercarea


fu sortită eşecului. Strâmbătura pe care i-o
smulse acest efort îl făcu să râdă pe Pane
eu privirea.
—Aşa... râzi ! Se vede că nu tu eşti aceia
care suporta calvăruh - -
— Presupun că n-ai mâncat încă nimic ?
— Nu văd cum. Nu mă pot nici măcar ri-
dica. Cât este ceasul ? ; ; - .
Ora două. iiw
— Ora două ? Ei bine, se vede că aveam
nevoie de odihnă. : >
; cel mai
prost dintre remedii. Muşchii tăi sunt ca ro-
tiţele unui angrenaj care s^a gripat. • Dacă nu-i
pui să funcţioneze cât mai repede, se vor
mai tare. - : | | | V ff ••
*

culmea ! Eu nu sunt o maşină !


* ' • i ''^f- ' P "
eo
8 * 1 1 >
— Era o simplă analogie/ Evelyn,,. Nu, ai
încredere în mine, ştiu despre ce vorbesc. Şi
eu a'm trecut prin asta.
într-o fracţiune de secundă, ea revăzu tru-
pul lui perfect, aşa cum îl surprinsese în pri-
l ma zi, la cascadă,..
— Este adevărat, insistă el în faţa mirării
ei. înainte de a sosi aici, acum două luni,-
lucram la birou. Mă duceam regulat la gim-
nastică, bineînţeles, dar : exerciţiile pe care le
făceam nu aveau nici o legătură cu ce a tre-
buit să fac aici. M-am aflat în aceeaşi stare
ca tine.; " ; • • s

•— Şi cum ai scăpat ?
— Cu o lungă baie fierbinte, un masaj şi
un repaus energetic. Rezultat garantat. După
asta, vei fi transformată, îţi garantez.
Evelyn ezita. Dacă-1 lăsa să-i facă masaj,
Dane îi va deveni curând indispensabil. Pe»
riculos...
• — Hm... pentru baie, sunt • de acord. Dar
' pentru restul, mulţumesc... Vom vedea în
I. altă zi. !
Du-te să te bălăceşti o jumătate de oră,
vom vorbi după aceeâ. -
El coborî în baie, alături de bucătărie, şi
Evelyn auzi zgomotul caracteristic al boile-
> rului care se aprindea. Fireşte, lui nu-1 era
!
deloc greu să-1 facă să funcţioneze. Cu
.t- ' * ' J' • • , - ,

ea, maşinăria blestemată tuşea, era gata să-


r-is"; -
explodeze şi accepta, în cel mai bun caz, să
- ' - • * r • . < • v-v'"
t - .. . . • r • ' . .
>- • .
funcţioneze douăzeci de minute ca să se
oprească atunci când apa era călduţă.
Dane îşi făcu de lucru un timp în bucătă-
rie, după care urcă. Cu gesturi delicate, o
ridică, înfăşurată în cuvertură, şi o duse spre
scări. Ea trebui să-şi muşte buzele pentru a
nu urla.
— Poţi să strigi dacă asta te - uşurează,
;
spuse el. v . .. \ • '
—j Nu, nu... e-n regulă. . ' •
Educaţia ei n o obişnuise deloc cu acest gen
de demonstraţii. Tatăl ei excela în arta disi-
mulării emoţiilor. Bucurie, supărare, furie...
totul era ascuns sub o platoşă de impasibili-
Cate. • "" ; / ' . / :
Infirmierul ei improvizat o depuse uşor pe
pardoseală. Opri robinetele căzii aproape pline
şi se întoarse spre ea. A
— Dacă ai nevoie de ceva, sunt alături.
Ea scutură din cap şi închise uşa după el.
După ce adăugă în apă săruri parfumate, îşi
scoase tricoul lung. şi alunecă în cadă.
Cu capul rezemat de marginea căzii, închise
ochii. Puţin câte puţin muşchii ei se destin-
^ c â l ţi ^ ^

dezmorţiră. Durerea se estompase.


— Să nu adormi ! • ;
Deschise ochii. Era pe punctul de a ţipa/
De cât timp o privea el astfel ? Din fericire
exista spuma care4 acoperea trupul cu o pe-
liculă albă... Se putea spune că Dane nu era
prea emoţionat de tabloul care i se oferea.
în sinea ei. fata fu dezamăgită. Dar se ru-
sină imediat de i ăoest gând absurd. Mai bine I
să păstrez distanţa. De ce se plângea- ea ?
Dumnezeule !
-— Te simţi bine ? :
; — Mult mai bine. Voi iesi imediat. i
j - El o mal observă o clipă. De data asta, 'i.
; privirea lui îşi pierduse indiferenţa. Se opri
! pe umerii goi, p<e sânii scăldaţi * de apă ca
; două insuliţe. Evelyn simţi cum urcă în ea o. -
;; căldură ciudată şi pieptul' i se ridică mai re-
pede, în ritmul accelerat al respiraţiei sale.
Deşi baia era doar călduţă, ea avu impresia
1 că fusese brusc închisă într-o saună. Cu un
gest pe care4 voia degajat îşi ridică o şuviţă
care o gâdila pe frunte, V - - ii.

Dane.se aplecă. Cu vârful degetului, dădu


la'o parte spuma de pe buclele ei. Apoi, ieşi
fără un cuvânt. •. '!
Revenindu-şi imediat din emoţie, Evelyn
. îşi. promise sa-1 trimită pe Dane acasă la el...
cu toată amabilitatea, dar cu fermitate.
Dar Dane avea alte planuri. Şi bunele ^ in-
tenţii ale lui Evelyn trebuiră să cedeze în
i*
faţa hotărârii lui. El o aşteptă 1a ieşirea din
. .j», f . « j

baie, aşa cum era înfăşurată într-un prosop


mare, fără să-i lase timp să respire. . p<
—' Vino pe aici.
!
— Dă-mi cel puţin timp să mă îmbrac...
' '" ' I. " [

* — Nu este cazul.
:
63 —
m • - _ ^ •
Pe • masa extensibilă din bucătărie pe care
rO desfăcuse, el pusese o cuvertură, Ou un gest,
o invită să se întindă, ceea ce ea făcu oftţnd,
dar fără a îndrăzni să protesteze. Şi chiar
, când simţi prosopul care o înfăşură căzând la
pământ, făcu ochii mari dar nu spuse nimic;
— Unde te doare ?N ^ .
Cu mâna, ea-i indică un punct la baza spi-
c
nării, ; •
— In special acolo... şi umerii, îde aseme-
nea... * * ' ' ; - •. I ' . ^ t
Vocea ei nu era firească. Dane, "in schimb,
afişa din nou cea mai perfectă detaşare. Inte-
resiii lui părea pur-clinic. Cu degetele, îi masă
ţ , locul dureros, în gesturi circulare, apoi urc^
treptat de-a lungul spatelui, eu palmele des-
făcute, şi degetele răsfirate. Nodurile mus-
| culare;-dispăreau puţin câte puţin.
. Cu ochii închişi, Evelyn se abandonă-aces-
i - t u i masaj aîinător. N-ar fi putut spune când,
\ mâinile carM jfrâmântau spatele se. făcuseră
mai mângâietoare, dar treptat, uşurarea ei se
i transformă în plăcere. îşi reţinu răsuflarea.
; y Dane, ia rândul lui. rămăsese nemişcat. De-
getele lui mai alunecară o dată peste pielea
C ei fremătândă... Apoi ridică prosopul şi aco-
peri trupul gol al tinerei.
Ea se înfăşură cu febrilitate de parcă îşi:
ascundea o dorinţa pe care şi-o imagina la
; f d de vizibilă ca un mac într-un Lan de grâu.
Nu : îndrăznea să se uite la Dane. Când în cele.
-. • •;. ' '• • ' ' •• "' -' ' - î' i v .' i O &C-4 • ' -i ^ ' .

fe .
— __
— — 64 : . v

V <v \ . . • -
din urmă se resemna să se întoarcă şi să se
ridice în şezut, citi în ochii lui reflectarea pro-
priei ei dorinţe. El se apropie, îşi rezemă mâi-
nile de masă, de fiecare parte a ei.
.Sărutul lui, de o tandreţe de necrezut, pă-
rea că nu se va sfârsi niciodată.
— Este o nebunie... murmură ea.
— Mmmm...
El se îndreptă cu regret. • *
— Ai face mai bine să te duci să te îm-
braci... Mă duc să aduc lemne.
" Lădiţa de lângă plită era plină r dar Evelyn,
înţelegând nevoia lui de a pune oarecare- dis-
tanţă între ei, preferă să tacă. Ea întârzie o
clipă pe masă, savurând gustul buzelor lui,,
care încă mai era pe ale ei.
. Acest sărut nu însemna nimic. Dane fusese
limpede. în viaţa lui nu exista loc pentru o
femeie ca ea. Aparţinea aceleiaşi categorii,
demnă de ură şi dispreţ, ca Janice. Cât de-
spre ea, nu ţinea să iasă de sub influenţa
autoritară a tatălui ei ca să intre în cea, la
fel de sufocantă, a unui soţ...
Deci, ce interes exista, atât pentru unul cât
"' * § m n*

şi pentru celălalt, să încurajeze aceste ieşiri ?


Nici unul. Dar de când interesul era prepon-
derent în domeniul sentimentelor... ?
.. Când Dane reveni cu un braţ de vreascuri,
Evelyn avusese timp să se îmbrace şi să-şi
vină în fire. Ea-şi ridica mânecile bluzei ne-
gre matlasate când el îşi depuse povara în lă-
diţa deja plină. -•
65 —— H

V 77 ? - „ /
— De fapt, ai venit d@ar ca să-mi sp®
bună ziua ? intrifai. . iS:
Cu arătătorul, el îi arătă casemla de pe

ş-î începu sa aşe^e ®asa


un tirbuşon în

într-o

ore- mm devreme, se- credea invaldi şi 1np£$

£r?aămm u s dar nu erau


scrise negru pe a
aveau cel puţin meritul eficacităţii., Evelyn
roşi uşor tulburată şi îndreptă conversaţia că-
toe un domeniu mai puţin alunecos.

asupra

V m « n a vinii, apoi se apleca apre ea, m. >


timp ce fata servea legumele imm
— Evelyru. Ce-a3 ziee să faci 4m insulă o
irezervaţie pentem animale ?
Ea se aşeză M faţa Mi, intrigată.
— O/rezervaţie .?, Dar... ar trebui să în-
chid insula şL,,
— Deloc ! Dimpotrivă.... Turiştii pot veni
să-şi petreacă vacanţele, sau'weekend urile şi
să se instruiască. Un ghid le-ar explica obi-
ceiurile cantorilor spălători şi ale altor exeni -
. i .

Ea-l studie gânditoare,


— După termenii moştenirii, n-am dreptul
m $ând această insulă,,, dar nimic nu mă im- .
şieiksă exploatez după cum vremi. Şi vei
rămâne aici, să te ocupi Me aoeasfâ re zer- •
vaţie ? • '
— Nu. Vei avea nevoie de cineva mai ex-
* * * . (

perimentat pentru acest gen de treabă.


Zâmbetul lui Evelyn .dispăru. /
— Qh... Credeam că...
— Că poţi .să mă păstrezi aici ca să mă
ai k nndemâiaă când m chef să te -mmzÂ*? •. 1
>
v
El scutmra ironic din cap. ;
— Ar fi/trebuiţ să bănuiesc,^
fm /Nuasta am vrut:£Mşwfcj
v Protestele în-
tr-o străfulgerare, ea se văzuse luând vapo-
rul la ieşirea de la birou vineri seara, ca să
se ducă la insula: ei să-şi vizdteze loclatarul —
gând vinovat care o făcu să se înroşească la
./•' fel ca o puştoaică,
— Credeam că ţ ^ i i f e j Ş ^ f ^ ^ ^ ^ ^ i f t pui
această idee în practică, fiindcă a fost a ta,
Dane o privi o clipă pe deasupra paharu-
lui, pe care-1 puse' pe masă cu un zgomot sec.
— In acest caz, scuzele mele, Dar menţin
ceea ce am zis; Nu sunt .omul care-ţi tre-
" buie,.. •. ; V ^ ;' ' • V .•'. / / • /
x De ce avea impresia că aluziile ei depăşeau
* uşor cadrul conversaţiei lor ••?.,; Cu un zâmbet
i forţat, ea ridică din umeri cu o falsă ^dezin-
voltură.: /;/ ^ ....... ;; - ; ; : :
• ' * .. 'a _

— Ei bine, cu atât mai rău. Dar reţin ideea


totuşi. I-âr fi plăcut Mamei, mele, sunt sigură,
Ea adoi^a natura, fe ^
— Era pictoriţă, „mu-i aşa ? : :
| De unde ştii ?
v— l-am văzut deja tablourile la o vânzare
de caritate,:/ Acuarelele...
— Nu le-a expus niciodată. Era convinsă
că; n-are nici un taleiiţ şi; n-a îndrăznit nicio-
' dată să leprezirrteîntr-o ^galerie. Am un ta-
blou în camera, mea de la Launeeston, A fosl
făcut aici, dar nu ştiu exact unde. Există peş-
teci peninsulă ? \ ;
— Nu cunosc decât una. Peştera faimosur
iui călugăr. Cred că acolo trăia el..,
— Cine era acesta ? • : 1
Dan? făcu o mutră neştiutoare.
— Din câte am auzit spunându-se, era un
franciscan. Un ciung. Trăia acolo, într-o sin-
gurătate totală, şi hrănea animalele. Se pare
câ acesta este motivul pentru care eie sunt
atât de numeroase astăzi...
— Şi ce s-a întâmplat cu el ?
Ea se ridică pentru a ^servi tarta.
— După legendă, era în barca atunci când
cârligul care-i servea drept braţ i s-a agasat
de lanţul de la ancoră. A fost tras,peste pa-
rapet şi n-â putut să se elibereze.., De* atunci
se pretinde că fantoma lui bântuie grota.
— Drăguţ... Bine că nu cred în stafii !
— Poate că * n-ai dreptate... în ce crezi,
atunci ?
în el dorea ea să creadă. Şi în sentimentul
care nu cerea decât să se nască în ea. Dar nu
se punea problema să-i mărturisească, bineîn-
r. * ţeles. Evelyn ridică din umeri şi răspunse cu
o indiferenţă prefăcută ; '
: .— Nu ştiu... în prezent.,. Trebuie să profiţi
la maximum de viaţă, să te distrezi../
— Da. Chiar asta gândeam şi eu... ^
Lui Evelyn îi fu dintr~o dată greu să în-
ghită îmbucătura de tartă. Cu inima strânsă
de nelinişte, îl văzu pe Dane ridicându-se. b
u
69
— Soarele va apune curând. Guzgmii mei
se vor întreba unde arn plecat..; Este ora me-

masa înainte să
r
«WWWWf I M M M M M C innriiiTiiniown u m i i.i. i > » i > m n m m i i i ' i . i i ' u — a j .ii.n *


"W '

.;,-•' . y .
CAPITOLUL ¥

i o îaeu pe Evefyn sa se
. — Nu ştiu... murmură ea,
Dane o privi eu un aer nedumerit, ea şi
eurn nu Înţelegea motivele - ezită^rîî eL
ii

iI
%
că ai fi vrut să veM castori...
I
— Nu~i asta, numai că... Altă dată, poate...
Foarte intrigat, Dane se apropie de ea.

Ce este, Evelyn ? Pari tulburată,


«i ii Jv -
se mdteparfea m
contact,
o lumină ironica se aprinse m

«I
im
Ar trebui f
i' I • ?
»
urmare
•Ki

Cll;¥iţfal uua Ir-

i-
I
ai sar u m ei.
• > :

s-o
zise ea.
•y
El se îndepărtă eu regret^ oftând. ' .

Noaptea se lăsa eând el ieşi. Pinii şi fragii


formau un tunel întunecat în care Dane se
înfundă hotărât. Foarte curând, Evelyn îl
pierdu din vedere. Noaptea îl înghiţise.
Ea plecă de la fereastră, înfrânându-şi o - y
nevoie furioasă de a fugi după el. Pentru a-şi
amăgi frustrarea, aranjă bucătăria, spălă va-
sele, mătură... Dacă n-ar fi jenat-o o uşoară
durere de spate, ar fi spălat,cu plăcere gea-
murile şi podeaua, cât se afla acolo.
După câtva timp, nu mai avea ce face.
Lipsa de acţiune îi deveni de neşuportai Mai
ales singurăt^teav.. Ah; frumoasă mai era in-
i dependenţa ei !.,. Avea de ce; se simţi mân-
dră. Era gata s-o dea pe nimic pentru primul
| bărbat venit..; Htii y4i? ; |
I Doar dacă Dane nu era.primul bărbat v.e- X
I' nit. . • y: r Sg| f • , •.-.;••:: .• ' I
Fără să mai piardă timpul • gândindy-se,

FL-ranhea castorilor era în curs; când ea l


ajunse la marginea luminişului. Ea se lăsă pe
vine fără zgomot, ca şă-i observe de la dis-
tanţă, tern ându^se să nu-i sperie dacă şe apro-
pia mai mult. Dane era în î n j u r a t de o du-
zină dintre e y u n i i de talia unei pisici mari, >
| alţii de boturile lor
albe, ochii înconjuraţi cu negru şi cozile dun-
j: gate, Evelyn îi găsi fermecători. Ea se distra
de-a dreptul privindu-i cum se certau pe o
:
\ bucată de came. "
Dane se aplecă şi-şî trecu mâna cu un gest
afectuos prin blana deasă a unuia dintre cas-
i tori, . .
— Hai, Henrietta.., Mai lasă şi la alţii...
Evelyn zâmbi. Deci asta era Henrietta „vah-
dala" care-i răvăşise, proviziile. Şi să mai-zici
că-l acuzase pe Dane pentru acest lucru...
Nemaiputând să se abţină, făcu un gest dis-
cret pentru a-i atrage atenţia.
— Crezi că mă pot apropia ? N-o să-i
; .sperii ? ; , ' •; ; - '
— Până la urmă te-ar hotărât să vii ?
Castorii ridicară capul în timp ce ea înainta
încetişor, dar nu părură să se formalizeze de
prezenţa ei. '
— N-am putut rezista. '; . '
— Poţi veni... Nu-ţi vor face rău.
„ t , -
, #
•/
Fascinată, ea-l văzu distribuind raţiile :şi
rezolvând cu răbdare micile diferende ce apă-
reau uneori între membrii tribului. Henrietta
avea dreptul la un regim de favoare. Din când
în când, îi strecura între lăbuţe un pumn de
migdale. Ea părea să-i zâmbească complice
| din spatele măştii negre,.
: — Te pot ajuta ? întrebă Evelyn. r " .
El împinse ligheanul mare între ei. ; %
- — Sunt bucăţele de pui. Castorii se hră-
nesc în special cu-carne, dar de fapt, pol
| mânca:
orice..; O seară: din trei,::
le dau legume
\ y - • • " W'^i \ .T-; IJt* '-
4 0 —— fe • :78- •— ' ' . .- ••
Ei făcură să dureze plăcerea cât mai mult
si vreme de o i urnă ta te de oră se distrară să
i x V y

, satisfacă voracitatea castorilor. Dane îi spuse


că aparenta lor agresivitate era înşelătoare,
Castorii se lăsau uşor impresionaţi şi, un câine
de exemplu, putea face ordine printre ei.
Evelyn îi dădu ultima bucăţică Henriettei
.şi le arătă ligheanul gol celorlalţi. Unii, mai
îndrăzneţi, veniră să lingă fundul vasului,
apoi toţi dispărură în tufişuri.
— încep să înţeleg dorinţa ta de a deschide
o rezervaţie aici...
— Şi tu ai căzut pradă farmecului lor ?
•— Greu de rezistat.
- — Ştiu. Şi în plus, nu .cred că ei se îmblân- ;
zesc aşa de uşor./. Este ceva excepţional ceea
ce se petrece pe insulă. îmi imaginez deja
feţele încântate ale copiilor care vor veni aici..:
Cel puţin. îi vor vedea în mediul natural şi
nu în cuşti.
— Iubeai animalele când erai copil ?
— Le adoram. Şi de altfel, nu m-am schim-
bat. Am trăit într-o fermă, înconjurat de vaci,
cai, pisici şi găini.. Contactul cu animalele
este obligatoriu pentru un copil. Lângă ele,
învaţă să observe ceea ce este diferit de el...
— Nostim... n-aş fi crezut niciodată că vii
de la ţară. Trebuie crezut că toate căile sunt
bune pentru a ajunge la finanţe,..
— Mi-ar fi plăcut mai mult s-o iau pe altă
4
f" calei-
-
; V - - -

TV, ~ * m

%
• M ir r s i p , ,, „ . , , , ,1 (JI .,, ,. i. • . H i . i n L U L j i — M I I W U I I M » » » ^ ^ ijirji jmrjrjirir 1 r " '" '" •
Cu ; mâinile în şolduri el îşi ridică faţa spre j
vârfurile mişcătoare ale copacilor, Nori zdren-
ţuiţi acopereau din când în când luna.
' — In societatea - noastră, bănui înseamnă
putere. Iţi dă-libertate, posibilitatea de a trăi
cum doreşti, Mi-am dat repede seama că dacă
voiam această libertate, trebuia să mă cîuc să
caut bani acolo unde erau,'cel puţin un timp.
Evelyn clătină gânditoare din cap.

* :— Măcar dacă ar fi putut mţeîege şi Ja-


nice,. f M-a acuzat c-am, renunţat -tocmai în
'momentul în care aveam. vântul în pânze. Nu
voia să vadă că munca mea nu era decât un
4
mijloc pentru a ajunge 1a un scop ; şi că o
dată acest scop atins, puteam să mă opresc.
Curiozitatea lui Evelyn trecu peste discre-
ţia ei naturală. V • •
— Unde este ea acum ? * -
—- ţine ? Janice ?.*. S-a recăsătorit cu un
magnat al petrolului. Un texan pe care 1-a
întâlnit îa Sydney.4£
întunericul si târâitul insectelor teşeau în
t > *

jurul lor o intimitate de vis. Evelyn îndrăzni


să pună întrebarea care-i ardea buzele r
; f — O mai iubeţi fiică ?
El îşi plecă ochii spre ea. Nu erau decât
aeun negre
— Nu. Ceea ce noi numeam dragoste n-a
durat decât trei luni. Un foc de paie... Mi-am
dai repede seama de eroarea mea. Janice era
adorabilă, frumoasă, foarte decorativă când o
.. . j • ' /
II In l • H I ' t . l l
aveai la braţul tău... Dar nu exista nimic în
spatele feţei ei de păpuşă, în afara unui egoism
feroce şi o dragoste necondiţionată pentru
bani.
De aceea o âsemuise el într~o zi cu Janice ?...
Evelyn trecu imediat în defensivă.
— Ţi-ai luat într-adevăr timp să cauţi ?
Vreau să spun... i-ai dat cu adevărat o şansă,
Dane ? -~.
•— Evident... Orice conversaţie era imposi-
bilă cu ea. în sfârşit, da... întotdeauna şi-a
făcut propria ei părere despre- orice. în ge-
neral, se mulţumea să creadă ceea ce citise
în revistele ei feminine, prosteşti.
De această dată, femeia din Evelyn se re-'
voltă. . . . . . .
— Dar a cui 1este vina?... Dacă societatea
N*
voastră de bărbaţi ar acorda un pic de loc
femeii,' ea ar putea să se desfăşoare mai li-
ber ! Dacă Janice era aşa, nu era vina ei. Fu-
sese crescută- în mod sigur într-o familie ri-
gidă, ca a mea. I s-a băgat în cap să se com-
porte bine,. să - fie drăguţă, zâmbitoare, şi mai
ales să nu gândească, Imaginează-ţi drama,
dacă ea ar fi început să aibă idei ! . ,
Dane ridică sprâncenele, nemulţumit de în-
flăcărarea fetei.
— în cazul tău, se vede treaba că lecţia a
fost asimilată prost.
In gura lui, poate nu era un compliment,
dar ea-1 luă, ca atare. Dintr-o
— Multă vreme am crezut că aşa era peste
tot... Când am început să încerc să fiu inde-
pendentă, tatăl meu mi-a vorbit despre eăsă-
;
torie. Fără sa mă consulte, bineînţeles... • > *

— Şi asta nu ţi-a plăcut...


r — Nu chiar, nu. ^
— Sunt sigur, totuşi, că el îţi alesese o par-
tidă bună. " '
t - • •». i
s — Vrei să-i iei apărarea ?
Surâsul ironic al lui Dane o scoase din să-
rite şi furia pe care reuşise să şi-o înăbuşe,
izbucni de-a binelea. - -
— Ai-noroc că nu sunt bărbat, căci alt-
fel... ' j-
— Ce, Evelyn ? întrebă el cu nevinovăţie.
[ Până la urmă, educaţia tinerei câştigă.. în-
ghiţindu-şi pornirile agresive, ea-şi băgă mâi-
nile în buzunarele de la spate ale jeanşîloiv
1
— Nimic. ; .'
% • *

— Chiar ceea ce gândeam, oftă el. Până la


urmă nu eşti decât o femeie slabă ca cele-
lalte... în momentul în care adevărata ta per-
sonalitate este pe cale să răbufnească, bagi
capul sub apă. Şi .te ascunzi în spatele măştii. .
de politeţe obişnuită. - v
— Nu din cauză că am fost bine educată,
:
I eu... " , . . V/- & ' -
— Bine educată! Dar'la acest nivel nu este
• • :

educaţie, este spălarea creierului! Robotizare!


Manierele tale, hainele, părul şi chiar limbajul
tău!... Totul este calibrat, tăiat-pe măsură.
1 C •'• • ' -V • . \•
{ r-i . . , J jgjl..'!"'',' .'" . 7 •
De data'asia. lovttpra-si nimerise tiuia din

w *
Cine-ţi permite j ă ; sşua
«

zavn ? Cine ?... Te detest î


;h,,teurăse:l
se supuse sa se
avalanşe de lovituri §ână cind I v e l f i se

Atunci, braţele lui se


o legănă uşor.

Ea plângea ea un copil agăţându-se de el


cu toată puterea mâhnkii sale. &
făcută din ruşine şi din dorinţe nes< V/^l'iJ T \ f

10
O
surdă, şi regulată de sub obrazul ei. • V

;ţa; şi Intilni privirea sanbră a bărbatului.

tale. El nu se

pe care le trăiau. Mâinile Iul Dane

Te doresc... murmură el. Am dorit să


cu t i » de wtmm i a t i c a r f le-ain
văzut.

Js—«
Am luat-o drept ură.
• Aceste sentimente se aseamănă atâta...
Şi chiar credeai că te uram ?
Ea scutură din cap. '
— Eşti prcgstnţă..,.' zise el cu tandrete.
i 3 ii., -3 »

în cămin ardea un buştean, împrăştiind o


căldură plăcuţă. Dane o duse cu sine la me-
zanin unde ea descoperi un pat mare, acope-
rit ca şi al ei cu o plapumă moale,
Se lăsară să cadă, înghiţiţi într-un- ocean
de puf. In curând, hainele lor fură azvârlite
în cele patru colţuri ale9 încăperii şi putură
să se lase pradă capriciilor pasiunii fără nici
un obstacol.
Supusă şi îndrăzneaţă, pe rând, ea cunoscu
beţia de a iubi şi a se lăsa iubită în toată
libertatea, uitând de opreliştile educaţiei sale.
Descoperirea acestui trup de bărbat o ameţea.
Nu vru să lase nimic necunoscut şi-l explora,
îl gustă, condusă doar de dorinţă, şi de ge-
metele lui Dane.
Bărbatul care o ţinuse în braţe înaintea lui
nu ştiuse să profite ctecât de o senzualitate
somnolentă, p@ care sărutările lui prea gră-
bite şi egoiste n-o puteau trezi. Dar acest nou
amant o învăţa răbdarea şi dăruirea...
Dane o luă cu blândeţe infinită. Ea abia
îşi dădu seama că ei îi murmura numele în-
trum, ca o litanie care. creştea în ritmul
n.

i $ .. • ' ,v 1 §.. 5
Evelyn nu-şi dădu seama de timpul eare
se scurgea. Dane şoptea la urecheat ei cuvinte
pe care nu le distingea, dar pe care nici nu
încerca să le înţeleagă. Era o muzică în acor-
duri de tandreţe, care o legăna uşor,., îşi în-
chise ^raţele, peste el... . > y:'
O rază de soare îi atinse obrazul, Deschise
ochii, surprinsă să se trezească într-un pat
străin, Dar mirarea, ei fu de scurtă durată,
Imediat, amintirile voluptuoase ale nopţii tre-
cute îi năvăliră în minte şi, instinctiv, Evelyn
întoarse capul sperând să-1 surprindă pe
Dane în somn. ^ ^
: Locul era gol. Dar zgomotul de farfurii o
• avertiză îndată de prezenţa lui la. parter.
Câteva minute mai târziu, el apărea m sm
N
^ — Ai dormit bine ? ;
Ea se ridică şi se rezemă de perete, aşezată
între perne, în timp .ee el îi punea cafeaua
pe noptieră. ' . -
/ — Am dormit dusă... Tu te-ai' sculat de
mult timp ? Y:
— Nu. O jumătate de oră, nu ; mai mult...
r
Nu eşti prea .obosită ? v §
Ea zâmbi, bând o gură de cafea.
i . <• . ~

. Mă simt în plină formă, Gata să mişc


munţii din loc.
* * ^ 1
" r
«M ' r
— Da ? Dacă vrer să-ţi descarci energia,
există lemne de tăiat. Nu mai am rezerve...
— Nu asta voiam să...
Conştientă de expresia lui zeflemitoare,
Evelyn ridică râzând din umeri.
— Era să te iau în serios... Acum trebuie
să-mi pregăteşti un mic dejun bun, ca să te
i" J ^

iert.
Trăsăturile lui Dane se întunecară,
r • :— Este un ordin ? ^
1
Schimbarea lui bruscă de dispoziţie o
descumpăni.
— Dar în sfârşit. Dane... bineînţeles că nu.
1
Glumeam.... -- V /
• Hmm ! Foarte nostim. \ Presupun că
acasă la tine se serveşte micul dejun la pat,
în toate dimineţile. - - ;
. — Nu în toate dimineţile... Adesea, He-
lenmi-aduee cafeaua la pat, dar îmi mănânc
micul dejun jos. Oh, la naiba !..: Simt că iar
o să mă iei drept o fată oribil de răsfăţată.
•|| — Nu eu am spus-o...
Ea-şi băgă nasul în ceaşcă. Farmecul se
rupsese.
— Nu te îngrijora; Nu-i confund pe amanţii
mei cu servitorii. ' Eu pregătesc micul de-
jun de obicei. ' -
Gluma ei . stângace nu făcu decât să înve-
nineze atmosfera. Dane o^ crezu pe cuvânt şi
. - . . i ^ •
' îşi imagină a fi ultimul de pe lista lungă deja.
. -
Ea-1 văzu pălind sub bronz.
" * ' * ' . • . •
- • . * „ r ". ' "i

— .,.„• a ' "g | i "i i '


***" . • . • s. " * " •
«

v. , '..
Sunt plin de admiraţie... zise el.
să mai adauge ceva, coborî scările,
t • Ea auzi uşa de la intrare trântindu-se. In
curând, lovituri de topor furioase răsunară
l f*> w ' " "" •' - . ,*" ;. ^

i arara. . v. .. • . . i .•• •
Cu moartea m suflet,, Evelyn dădu pla-
j puma Ia o parte* şi se ridică. Ce idee să a|ufi-
gă să spună un astfel de lucru !... Deja" păre-
rea. Iui despre ea nu era prea strălucită... O
fată care ducea o viată de lux, si cu moravuri » • *

uşoare pe deasupra L.. Ea care în douăzeci şi i


patru de ani riu iubise decât o dată. O dra-
goste pe cât de intensă pe atât de scurtă...
îl întâlnise pe Michael la universitate. I n - j
tre ei fusese o dragoste fulgerătoare. Nu se .
mai despăiţi&eră... până când Charlton Cm-
• sett ..'descoperise legătura lor şw oferise ( un
: post foarte bun tânărului, în cealaltă parte a
continentului. . - ; v . ;>
Dragostea lui Evelyn murise treptat/o dată
cu capitularea amantului el Gândindu-se
acum, cu greu îi putea purta pică. Pentru el
era o ocazie unică să-şi facă un lo c sub soare.
Şi ea nu se îndoia că el fusese sincer când
îi promisese că o va căuta din momentul in
care se va instala.. Dar Charlton veghea: Scri-
sorile lui Michael fuseseră interceptate. în-
tr-o zi el renunţă să mai scrie. Si ea renunţă
1
. . . ... . * .... ' • ... •. • v ţ „ ' .?. -•"• •• *•; '" " • v

să aştepte. Astăzi,, abia îşi mai amintea tră-


săturile lui... \
Evelyn termina să se îmbrace când se m-
toarse Dane, cu braţele încărcate
v — Asta ar trebui să fie suficient pentru
această dimineaţă, spuse el fără s-o privească.
Ea întinse spre el o mână ezitantă pe care
i-o puse pe umăr,
— Dane...
, • El se întoarse cu o privire rece.
— Spuneam ceva, adineaori...
— Ah, da ?... în legătură cu ce ? Amanţii
sau micul dejun ? V-
| — Opreşte-te, Dane ! Nu fă lucrurile mai
I dificile, decât sunt! ' 1
Brutal, el o lipi de perete, cu degetele în-
fipte în umerii ei. ; ;
— Nu vreau să-ţi fac rău, Evelyn... Vreau
doar ca tu să înţelegi că lucrurile nu vor
merge mai departe între noi.
- — Şi după tine, este suficient ca tu să
veghezi să se ut-ample aşa, nu ?-
— As vrea să fiu convins...
5 —
Ea nu4 putu cere să se explice. El o atră- j:
sese lângă sine şi ea-i răspundea instinctiv !
la sărutul care-o făcea să retrăiască deliciile j
nopţii. Picioarele i se înmuiau în beţia care ;
o făcea să se clatine. Ar îi atât de uşor să j
cedeze Atât de uşor...
* i
'\ "
,
îj :

Dar Dane nu-i putea oferi mai mult decât j


aceste cline de plăcere fără urmări. Printr-o ;
tresărire a voinţei, ea reuşi să-l respingă ;
- . ... v i
—- Ce este ? întrebă el fără să înţeleagă
— Nu vreau să fac dragoste eu tine.
» '

— Nu asta spuneai astă-noapte... j


. — Astărnoapte... era ,astă-noapte. în dimi-
neaţa asta este altceva,
— înţeleg... N-ai putut uita mai mult de
câteva ore că nu fac parte din clasa ta..,
- Ea avu un gest de nerăbdare. 7 Y ;
—- în orice caz. eu sunt foarte conştientă
că nu fac parte dintr-a'ta; '
~ — C e spui ?... Că tu n-ai face parte din
clasa mea ?
— Exact. Tu... tu eşti tot ceea ce visez să
fiu. Puternic, independent..; Ştii ce vrei de
la viaţă şi iei calea dreaptă pentru a ajunge...
Confuzia din ochii lui Dane era evidenta.
— Şi ?... Ce te împiedică să faci la fel?
• — Educaţia mea î
— Iar ea ? •' •
. - * 1
• •

— Încetează să râzi de mine, Dane ! . în-


cearcă să te pui în locul meu.,. Când ţi s-au
băgat în cap principiile sacrosancte ale de-
cenţei şi supunerii timp de douăzeci şi patru
de ani j nu poţi să te debarasezi de ele de pe
b zi pe alta...
El o lăsă şi se întoarse cu spatele la ea.
— îmi pare bine e-am " fost o trambulină
i .

pentru emanciparea ta.


De ce era aşa de arţăgos, dintr-o dată ?
— Eşti hotărât cu adevărat să mă- vezi în

î .
Ea se luptă să^şi împiedice lacrimile. Nu
voia să plângă în faţa lui.,, : . r
M
-' • ••• - - " -- - . ... . . 84 n1 m r m w i

•i - l*
m
>.
— Nu sunt totuşi a tat de snoabă precum
crezi.. La urma urmei, am dormit destul de
a
jşi ^ • - . - 1
'

bine în patul tău scârţâitor,. într-o cabană


pierdută pe o insulă pustie, fără servitoare şi
baie separată !
Dane o privi uimit. O clipă, ea crezu că -
argumentele ei îşi atinseseră ţinta. Dar el
izbucni dintr-o dată în râs; 1
— Ai dreptate, spuse el. Recunosc că ati-
tudinea ta nu este a unei mici răsfăţa te. Dar
uiţi totuşi un amănunt...
* — Care ? -
—- Ai dprmit în plină natură şi într-un pat
care scârţâie, este adevărat... Dar cu un 1 ceas
Cartier la mână.
.Automat, ea-şi plecă ochii spre bijuterie,
cadou de la tatăl ei pentru cei douăzeci de
ani ai ei... Destul de; necuviincios în acest
cadru rustic ! • ;
Râsetele lor împrăştiară tensiunea. Nu to-
tal, nu, dar putură totuşi să-şi pregătească
rhicul dejun .împreună într-o atmosferă mai
relaxată.
în tot acest timp,; spărgând ouăle pentru
omletă, Evelyn se uita des cu coada ochiului
la ceasul cu brăţară de aur masiv şi capac
încrustat cu diamante. în ochii ei, el repre-
zenta afecţiunea tatălui ei fată de ea. > -
în cei ai lui Dane, el era simbolul a tot
ceea ce se înălţa între ei...
* i
—"

•i.
, - *-; V H . - • . - • . -ţfâr. •
• >, . -
- . " .~
f; ,. - .
'> •• • \ • - ' <•'• . • i- . V 1
t*

t;

•i :
ţ '.

vrei să te întorci ?
Ou o cârpă la brâu? Dane termina *

ce... Ta tai meu


extrem de chiţibuşar în privinţa amănunte-
lor. Dacă descoperă că-mi ne t re c t impui la
tine, este
7
Ea ridică ochii spre eL
^— îmi sugerezi să Mşez ?
Cum o făcuse de douăzeci de ori în cursul

cupe, nu ?
V A

O îngrijorare 4 . 9 U ă

Evelyn; . _ - *.!>-' *

zemă de chiuvetă foarte aproape de ea*

8f M M » /
— Dacă airi ^ înţeles : bine, înţelegerea sti-
pulează că tu trebuie să petreci o lună aici,
absolut singura. Adică să te descurci fără
ajutorul nimănui.: De acord Bun, ei bine,
reste exact ceea ce eşti pe cale să faci. J
Ea-şi coborî capul, oftând.
: — Sper că nu mă minţi../
— Există întotdeauna lemne de tăiat dacă
ţii să faci exces de zel...
— Nu, mulţumesc. Prefer să-mi menajez
spatele. ~ ~ y p '
— Cum vrei,., Oricum, este mai bine să
mergi imediat ia debarcader, Ned nu va în-
^ i l i i i ţ Dai\.T credeam că vine doar la
K
cincisprezece zile. • ' '
— Ţi se întâmplă să te'uiţi la calendar din
timp în timp îl.; Sunt exact două săptămâni
de când eşti aicL . • "
Ea scutură din cap, nevenindu-i ; să creadă,

— Ar trebui t ă sărbătorim asta ?


lui plină de veselie^
— Ce propui ? -• ^ n ^
El o luă de .mijloc şi o trase spre sine..
7
. — Am o grămadă de sugestii./, ,/ >
• Vocea lui caldă* o făcu.să. se înfioare.
— Dar am impresia ea va trebm să TO&
mulţumesc cu un picnic/ Te duc In peşţ^ra
Călugărului. Dacă nu ţi-e Mea de fân»
tome... ' • I- \'
El ar trebui să fie bucuros să ne vadă.
Un pic de companie din când în când... Este
departe ?
— De cealaltă parte a insulei, acolo unde
este acostat vaporul meu. Ai tot interesul
să-ţi pui încălţăminte confortabilă.
—- Am înţeles. 'Şi voi aduce picnicul.
— Perfect. Ne vom aşterne la drum-ime-
diat ce vor .fi dese arcate proviziile.
' ' : j - : ' .

Ajunseră la chei, exact la tiriip pentru a


, vedea vedeta lui Ned apărând la orizont.
Evelyn îşi duse mâna la ochi, urmărind so-
sirea vaporului.
- — Este curios..;.S-ar zice că este lume pe
:
punte... . - • •
— Plimbăreţi care vin să-şi petreacă ziua
poate...
— Sper că nu. Ar fi în âtare să meargă şi
ei la peşteră. Nu mai poţi fi liniştit nici mă-
car pe o insulă pustie...
Pe măsură ce se apropia vedeta, neliniştea
lui Evelyn crescu. Siluetele deveneau fami-
liare. , ; , *
— Oh. nu... murmură ea.
' -•: . . . . • • , . . *

Ned făcea manevre de acostare. Pe punte,


* . * .*" V ,«. *

doi pasageri fluturau din mână, ; încântaţi.


Evelyn schiţă cu mare greutate un zâmbet
crispat» Adio7 picnic... | . : • ti

— Julie şi Jerry ! Ce surpriză,,. <

i , *
89
I

SJ*
te sari m •S id mâinii
imtfese Îmi îfed, p •• •
— Scumpul meu frate nu voia să-şi sărbă-
torească aniversarea fără fa Şi fiindcă tu
xm vxei fsă vii la noi, venim moi la tkm i
— Vrei să spui c ă t o a t ă i m m ^

tot. In fiae, moi trei,.. Este si Mutt. •


i
Mutt 1 Mi adus câinele 1 . , k
' V >

Cobori şi Jerry ia rândul lui, .seulurându-şi


— Ştii bine că nu mă despart niciodată.,.
Un al treilea pasager apăru imediat âin
cabinăv Din mamă labrador, şi tată setter irlan-
dez, Mutt era o corcitura" adorabilă de un
an, cu blana negru eu roşu. Din fericire^ era

de pe lume.

i venit pentru ziua asta ? î n


cu speranţă.
a

Ce idee,..
Ne găzduieşti te noapte î Ned va veni

5 .:
w

provizii, m
u-
.
7-

" f
El ridică a sacoşă Gucei cu un aer trium-
fător şi zâmbind sticlelor indică în mod dar
mMra provkiilor lui. Evelyn eră de altfel
gafe să parieze că el mi aşteptase sfârşita!
călătoriei pentru a începe m .sărbătorească..;
Ea se întoarse spre Med de parca ar fi
căutat ajutor din partea lui \
—« Păcat că nu m-ai anuntet,. ţ :
Acesta ridică din mineri, dar zâmbetul lui
• » . ' ^ - ^ • . >• ^

era compătimitor. Cele câteva ore petrecute


m aceşti d o i p â s g e r i fuseseră suficiente să-1
lămurească, " s ' . v •. -
— Au insistat atâta să vină,,. Am încer-
cat s ă v ă £verfee£ r dar n-am' putut să - vă
prind la telefon ieri seară. Linia încă face
— Boa te că Evelyn face nazuri,^ sugeră
Jerry râzând. Ai găsit ceva interesant pe in-
sula ta Un ¥meri sîngumtie, poate ?
— Jerry. termină, îl întrerupse sora luL
- Evelyn aâmbi cu indulgmţă:. ; "
— Lasă-iţ J a f e în fond, este ziua lui. Are
dreptul să facă glume, :
— Suni- de|a două - zile de când .sărbăto-
reşte fără oprire. Şi pov^teşte-mi
Cum este aici îţi dai .seama, că ai ratat
recepţia anuală a lui Mieky ? Era furioasă
ci ii-ăi fost aeofo.;. Mi-am cumpăra t o rochie.
w pot nfci măcar să p o descriu. Ar trebui
• _ r , •

s-<®: vezi. Divină, Evelpi, D i - i r m Este


aproape în întregime transparentă şL*
— Mai târziu, Julie, vrei.,* ? V
Evelyn se străduia să nu i se vadă prea tare
agasarea. Nu era pentru prima oară când
cele două prietene ar fi vorbit despre .„ţoale"
r dar exista ceva nepotrivit. în acfea zi, având
drept fundai sălbăticia insulei. -
Ned termina de descărcat cutiile- de car-
ton, sub ochiul indiferent al lui Jerry. - ;
— Le voi transporta eu la-cabană. Mul-
ţumesc, Ned.
— Cel puţin, de^data asta, aveţi cine să
vă dea o mână de ajutor,..
Era mult spus. Cu greu şi-i imagina - pe
Julie şi mai ales pe trântorul de irate-său,
în rol de cărători.JDragul de băiat risca să-şi
murdărească blezeruL.. Dane, în schimb, îi
propusese ajutorul lui fără să ezite, cu cinci-
sprezece zile în urmă. / ;
Dar deodată, ea-şi dădu seama că el ple-
case. în confuzia ;a cest ei sosiri neaşteptate
ea nu-1 văzuse plecând. : m
— Ai pierdut ceva ? întrebă Jerry,
— Nu, nimic,
Evelyn ridică o cutie. După cum se aştepta,
cei doi oaspeţi ai ei o ajutară fără tragere de
inimă, dar o scutiră totuşi de. unul sau două
drumuri. Jerry se încărcă cu o plasă de
l cartofi, în ^fara sacului său Gucci, şi se trânti
pe bancă, epuizat, după sosirea l a cabană.
• *

£ Pentru cel de al doilea drum, el făcu pe sur-


I; duL ' . I m^mkJk H : ' .- .: . • i feg - L
•V" . • ' " . " • ' • •
— Vă ajung dm urmă după ce rni voi
scoate pietricica dimpantoî,
- — Nu te mişca, zise Evelyii. Voi termina
singură... \ : . i
De ce dispăruse Dane ? Ar fi putut cel pu-
ţin să aştepte ca ea să-i prezinte peprie tenii
săi; Doar dacă el n-a vrut să-i cunoască. Ei
făceau parte din acea lume pe care el o respin-
gea în foloc...
Când sosea cu ultima cutie^ îl găsi pe Jgr-
ry aşezat confortabil infr-un şezlong, pe
veranda de lemn care înconjura casa, Mutt
era culcat la picioarele lui, cu limba atâr-
nând.. Cântăreţul de pe casetă urla o muzică
agresivă şi metalică, spulberând farmecul
luminişului liniştit. - .
~ Poţi reduce sunetul, Jerry ?
— Ce ? y -
tunetul ! strigă ea. Mai Încet !
El se aplecă şi reduse uşor volumul.
—^ Credeam că vei fi fericită să asculţi.
ecourile civilizaţiei... Micile păsărele v drept
unică companie, trebuie să fie/plicticos, nii.i ?
— Se întâmplă că-mi p ] ac păsărelele..,. Şi
niciodată n-am simţit lipsa televizorului şi a
radioului. Dimpotrivă ! /
Când Evelyn îşi interzisese să-şi aducă tran-
zistorul, crezuse că face sacrificiul suprem.
Un adevărat act de eroism.-Dar adevărul era
.V

căV de când se "găsea pe iimtlă, nu se mai


gândise să-l regrete Biaf miiît decât remp-
ţiile ei mondene sau micul dejun . Ia pat.
Insula avea mult mai multe de oferit...
* Julie apăru în bucătărie cu trei pahare
mari de Coca-Cola în mână.
— Âsta-i tot ee-arn găsit în frigiderul tău.
Trebuie să ne mulţumim... , .

Jerry. mândru de prevederea Iui, cotrobăi


în sacoşă şi scoase o butelcuţă de gin.
Ei nu-i plăcuse niciodată alcoolul, Nu bea
decât în societate şi mai ales.., amestecat
din plin cu suc de fructe sau sifon. Dar aici,
nimic n-o mai obliga să respecte convenien-
ţele.

Ea tresări. Julie schimbă o privire com-


plice cu Jerry.
— Două săptămâni pe o insulă pustie şi
ia t-o complet transformată.... Era timpul să so-
sim, tu nu crezi ?
-— Sigur.,. N-am mai fi recunoscut-o după
o lună. Dar mă întreb dacă această insulă
este atât de pustie până la urmă... Nu-i aşa,
darling*? .
Evelyn îşi băgă nasul m paharul ei de
Coca-Cola.
— Âh, nu Şi tipul neras care era adi-
neaori cu tine pe. chei ? .
La na^ba L. Dacă Dane nu r ă m a s e i peivtra
prezentări, ei i-ar ti plăcut ca el să treacă
neobservat. • , .
L i GA —
? îi
in
Credeam că trebuia să fii singură aici
u
f: Cî^
l - a m hotărât, să vin. EI este aici
luai:,, şi îmi există mijloc să-h -fac să se mute.
Vă este foame ? Mă duc să văd ce pot să vă
.găsesc. .*• •./- • ._
Julie avu un gest iritat. N»avea intenţia
să renunţe la acest subiect, aşa de uşor. .
— Am mâncat înainte de a pleca.,. Spu-
ne-mi:. Cu cine seamănă „Vineri" al tău ?
— EL., este un bărbat foarte bine.
de stifeţă. Face cercetări. • . :v '
— înţeleg.,, Genul zbârcit, cu ochelari.
%
Vrei să râzi ! interveni Jerry,
rând^ar fi Burt Reynolds, înalt, ic,
;
privire sălbatkă... , - -•
dată, ocfeii Juliei începură

Ah, da:,?... Dar este pasionant.,. N-ar avea


nevoie de o asistentă pentru cercet
omul "tău de ştiinţă ?
pe asta. Trăieşt
i un pustnic. A venit doar să-mi dea o
de ajutor,/ i n această dimineaţă. De altfel
eu mi4 ^d.apraape deloc,
Jerry privea fix cum i se topesc cuburile
de gheaţă în pahar. ; f^
H M H
... j
- — Părerea mea este că te aperi un pic
cam mult.., Ce crezi, bătrâne ? spuse el scăr-
pinându-l pe Mutt între.urechi. Crezi că Eve-
lyn a noastră s-a îndrăgostit de pustnicul ei ?
Glumele deplasate ale lui Jerry puneau
nervii lui Evelyn la grea încercare, Dar se
feri să-i arate şi se retrase în spatele unei
false indiferenţe.
—^Baţi câmpii, bietul meu Jerry. în afară
de probele lui, nimic nu-L^ interesează/ Nici
nu ştiu dacă a remarcat măcar să sunt fe-
meie.
— Atunci. cazul lui este cu adevărat
disperat.
Se ridică ' d i n şezlongul lui şi se întinse.
Apoi,- apropiindu-se de Evelyn, îi luă o şu-
viţă de păr între degete şi-şi plimbă pe trupul
ei o privire pe care o credea irezistibilă.
. — Trebuie să fii orb'...
Exasperată de acest număr prost de play-
boy şi îngreţoşată de a«ea răsuflare care mi-
rosea a gin, Evelyn scutură din cap^şi spuse
cu un zâmbet şiret :
— Nu toata lumea mă vede cu aceiaşi ochi
ca tine, Jerry...
— Cu atât mai bine. Cel puţin,- savantul
tău zbanghiu nu va veni să vâneze pe teri- .
toriul meu. . . /
Această descriere a lui Dane îi dădu lui
Evelyn dorinţe < ucigaşe. înghiţindu-şi repli-
cile care-i veneau pe buze, ea-şi permise to- .
tuşi o mică remarcă veninoasă.
• î .
) • • *

" . . i i i Q g •-- -- ii rr.n -i. .V>, — ^

\
— Nu- ştiam că aveai un teritoriu.,.
Zâmbetul satisfăcut pe care elf îl afişă era
copiat în mod sigur după cel al lui Rudolph
Valentino.
— Ştii bine ce ne este destinat atât unuia .
cât şi celuilalt, scumpa mea. De altfel, am
r
binecuvântarea tatălui tău. %
-V> - • •

„Scumpa l.ui" abia . se abţinu să-i azvârle


mn pahar cu Cola în figură. Dar ar fi însem-
nat să strice ziua... Cu preţul unui efort su-
praomenesc, ea reuşi să zâmbească.
— Ce-ar fi să mergem să facem .o baie ?
— Bună idee, zise Julie. Certurile voastre
de îndrăgostiţi sunt drăguţe, dar m-am cam
săturat. 7 , ,. ^-
Chiar şi Julie îi considera drept un cuplu.
$i totuşi, Evelyn nu încurajase niciodată 4
avansurile lui Jerry. Trebuia să pună lucru-
rile la punct o dată pentru totdeauna, înainte
ca ei să .părăsească insula. Acest îngâmfat era
în stare să împrăştie peste tot zvonul căsăto-
riei lor apropiate. Şi Charlton va fi primul
care se va felicita. Să ajungă Soţia acestui
sclifosit... Chiar si numai ideea o făcea să se ^ _ î « f " w

îngreţoşeze.
:. • "*r " ' - -k
• r. • • '

Timpul frumos îi a d u s e aminte acea primă


zi când se plimbase, prin insulă... Acea. zi
— « - ^ . l . I I . , . .. .1, .._"!•• « • ! • • — . p i
• . * >
când îl văzuse pe Deee fă^âed baie la
Cascada Călugărului. Sigur că apa verde a
mării era tentantă, dar pietrele erau .prea
aspre pentru a te întinde pe ele. Era mai tenă j
. răcoarea micii cascade: şi covorul de muşchi
âm jurul piscinei mturale. * •"
Deşi uşor dezamăgită că nu-1 gă^ise. pe I k n e ,
Evelyn nu fu surprinsă peste măsură. Tran-
zistorul lui Jerry era mai eficient pentru a
ie anunţa sosirea decât; 6 fanfară. Hardrackid
avea ceva obscen în acest decar de paradis.
Ca şt cum muzica nu era suficientă, Jerry,
cu vocea toi stridentă, făcea comentarii rău-
tăcioase şi dispreţuitoare despre tot ce-1 în-
conjura... Poteca era prea îngustă. Trebuia
lărgită şi pavată. Crăcile îi zgâri&u faţa. Tre-
buiau tăiate. Şi păsările... Ce zgomotoase pu-
teau fi aceste păsări î
Cum le putea auzi el în mijlocul acestui
vacarm ? Evelyn habar n-avea. Dintr-o iată
se sătura. ;
— De ce ai venit dîacă urăşti natura în-
tr-un asemenea grad ?
— Este întrebarea pe care mi-o pun p eu
Ochii lui se aţintiră asupra bretelelor cos-
tumului ei de baie din două piese.
— Pe de altă parte, există totuşi şi- com-
pensaţii... •
Lui Evelyn i se făcu pielea de găină. Bine
că era şâ Julie aoofc, pentru a 4 servi <fcept
pavăza. Cu câţiva paşi m urmă, ea o vazm cu
J

o : i

Evelpi daca trebuia să-i însoţească şi câinete

Este • î i i i i f t să 4: impui asta, spusese

i s-ar i * no r m a lă
aceeiti constrângere a l-ai
S ) —

— Se veie rezuîtatuî.
— O dată iese şi el din oraş şi atunci nu

ie cai verzi pe-


i. m-i dai aceste denumiri ricfe
î
V1 * *

gann, ci c<
" — MM văd diferenţa., . Dane cum ?

.... am amns.
V

o
nea de mici trepte tăiate ffl piatră

O mişcare imperceptibilă îi atrase

| pentru a-1
_ - » ti -. ^
a a m n m i » ! m i.jnr •tjnr'. i m i i u *

/
data aceasta se inversaseră rolurile ? Aceasta
idee o enervă. Dacă avea o brumă de educaţie,
el putea veni să-i salute pe prietenii ei, cel pu*
ţin. Un simplu respect al convenienţelor, ni-
mic mai mult. Nu i-ar cere altceva. /,
Pe de altă-parte, Evelyn' înţelegea perfect
că Dane nu era grăbit să le fie prezentat.
Comportamentul lui Jerry, muzica, văicăre-
lile lui constante, n -aveau nimic atrăgător,
îşi. imagina fără greutate dispreţul pe care
trebuia să-1 simtă Dane observând trioul lor.
Era caricatura a tot ceea ce~i displăcea lui, şi
de care fugise. .
Cu câteva săptămâni mai devreme, ar fi
fost protagonistă convinsă a scenei ce i se
oferea în fata ochilor... Astăzi, nu era nici ? 7
.

măcar spectatoare, ci un critic înverşunat.


Dane o obligase să vadă altfel lucrurile... dar >
acum o părăsea,
Jerry fu primul care se aruncă. Scăpasc-:
rapid de haine, având totuşi grijă să nu-şi
şifoneze cămaşa Cardim Evelyn se dezbrăcă
la rândul ei -şi * nu se putu împiedica să se,
• uite cu coada ochiului x înspre tufişuri. Dane
era în continuare acolo. Ea zărea silueta lui
rezemată de un arbust. ™ . . , v
i - *
; Nici o îndoială, el îşi râdea de ea. Ei bine,
o să-1 poftească să fie spectator la o punere
| în scenă-, .
'j Aşteaptă-mă, Jerry ! strigă Evelyn
t înainte de a se arunca în apă. • g
. J -
'5 . i "' • "
- -—* — —ri"—rr'i'iiii I i~r - finii mu u n l ifc « i i m — i M n i u n i i m t 1 j1 | |j a » — * —i piut •
/

Apa era de gheaţă şi ea ieşi : la supra-


faţă şufoeânduTsey cu gesturi dezordonate;
ry veni imediat în ajutorul ei. >.
te teme? sirena mea, sunt aici... ;
de privirea Jui Dane, se agăţă
de gâtul lui Jerry. k ^ ^
— Ce bine că erai aici/ spuse ea ridicând
vocea. ., |l , |i• Kii
— Pentru tine, voi fi întotdeauna aici, în-
meu.... |c . . • *;.;
m îşi dădu capul pe spate şi se puse
pe râs. Un râs forţat r dar care-1 înşela pe
Jerry. Convins că se reabilitase, el se crezu
autorizat s~o strângă .mai tare. O privire
rapidă către tufişuri îi^ demonstră lui Evelyn
ca Dane îşi părăsise postul de observaţie.
Spectacolul trebuie să nu fi fost pe gustul lui.
. • • • _X '. . '
• Jerry se pregătea s-o sărute când ea-1 res-
pinse din toate puterile. El îi lansă o privire
furibundă şi în câteva mişcări de înot furios
ajunse la celălalt mâlal craterului.- •=•"
— Ce t a apucat ? o întrebă Julie pe prie-
ei. . -
în echilibru pe o piatra plată, cu apa pană
la coapse* ea se;;stropea? strânibându-^ #
.' s fiecare dată,. > n ; r
' —- Oh, ;;
Ea scutură din cap. ;
•—Ar fi mult mai simplu dacă aş ceva
pentru e l
I I I — I I I I II 1.1
fg&e^tUftiMţ.-ţ. «te ( M W ; # J
- Nu-ţi face sânge răii pentru asta... Jerry
iubeşte pe. nimerii. Nici pe tine. nici pe
alta. Tu îi placi, atâta tot. Dar nu-t cred în
stare să rămână într-o zi legat mai mult de
^ V

cineva, rara sa se
- >v»i

easea...
Evelyn, culcată pe piatră, bătea- uşor apa
cu -picioarele. Ridică ochii miraţi spre Julie.
— Credeam că şi tu vrei să ne căsătoreşti...
— Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere.
Cel puţin aş fi sigură c-aş avea o cumnată >
simpatică. Dar, sincer, cu cât vă văd mai
mult împreună, cu atât mai tare mă îndoiesc
că sunteţi făcuţi unul pentru altul.,. Mai ales
pentru tine. îmi pare rău <c-am venit să-ţi
stricăm vacanţa..., A' fost o idee prostească.
Evelyn se lăsă pe spate, lăsându-se dusă
de apa răcoroasă. *
— Nu puteai să ştii... Şi apoi, este- vina
mea. Nu sunt o companie prea plăcută î-n

— Din cauza tipului din cabana cealaltă ?


— De c e ? Ce idee!
— Nu ştiu.,. Erai prea în defensivă când
se vorbea de elr azi dimineaţă... Răspunsurile
tale sunau fals. De data asta. sunt de acord
cu Jerry. Protestai mult prea mult.
în apă se reflecta un cer limpede şi - fără
pată. La. fel de limpeâe ca dragostea ei pen-
tru Dane... .. ~ -
— Este, posibil, recunoscu Evelyn. Dar ori:
cum, ceea ce spuneam era adevărat., EI n-are
nici timp nici chef să mi se consacre mie.
i
:'

Ăstă-i norocul tău... Bine că te întorci


•este cincisprezece zile. Vei uita cu
noua ta munca;..' - , ;
Evelyn se îndoia in mod serios, dar preferă-
Mica scenă de la cascadă nu fusese inutilă.
Jerry nu mai încercă să facă pe cucerîtoruL
Probabil că f p f e îi şoptise ceva la ureche...
ieauna ea făcea pace. .; \ -
m

ţi se scuia repeae de la masă .pentru


a se scufunda în contemplarea fundului palia-

Ce om de viată,.. . p UcX -O
^ele vpr<rpiip
tăcură brusc. Jerry apăruse în cadrul

¥
s a wm

şi sărea |tf4n toată e*c§perea.


îi piivr ieflnd, cu
H i ® I 'place Isă-Î t i i n i
Nu este aşa de beat... Cred că maî cu-
este F^ate [i
n-avea <
n-ai c
l-ai întâlnit pe savantul tău ? j; -- r
-iv
f
;
j» -
• rjw»
. -- V
— Şi dacă tu mi-ai ^vesti cum a . fost
petrecerea la^Mioky 1 \
Julie nu mai avu nevoie de altă încurajare.
Se lansă cu verva ei obişnuită in descrierea
amăriuîitită a toaletelor tuturor invitatelor/ O
adevărată paradă a m o d e i , L a
cea de a treia ^
rochie, Evelyn nu mai asculta. Ea aproba
distrată, zâmbea chiar, dar mintea îi era^ de-
parte... La câteva sute de metri,de cabană,..]
Visarea îi fu întreruptă de lătrături furioase,
urmate de un vacarm de scuipături şi fl-uie- >
râturi. Julie se ~agăţă de braţul lui Evelyn.
Ce este asta ? .
•gferiAi idee de locul unde ş-a putut duce ?
Julie ridică din umeri. ; •
A vorbit adineauri despre pisicile mari
pe care Mutt, s-ar distra sa le vâneze, dar,,, •
Evelyn scoase un uiiet. -
—;'Nu sunt pisici ! Sunt castorii spălă toii
ai lui Dane ! Trebuie să mă duc !
Nu-i fu greu să-1 repereze pe Jerry, dato-
rită lătrătifrilor. îl găsi ascuns după un co-
pac, în timp ce Mutt, cu lesa atârnând după
el, cur părul zbârliti încerca să ajungă la
ceva de pe o cracă joasă. Iinediat Evelyn re-
cunoscu ghemul de f păr negru şi alb care-1
înfrunta, ;
Este Henrietta ! Trebuie să-1 chemi pe
înainte să4 facă mUj Jerry ! f
Dar nu.., Lasă-I în pace.- Vezi bine că I
n-o poate ajunge* oricum 1 ,
iste.
El protesta cu-un aer prostesc, cu ochii în-
ceţoşaţi aţintiţi, pe cei doi adversari care erau
gata să se înfrunte. y
! Ia-l pe Mutt ! ;
.. El nu era în starea de a reacţiona >
ciim trebuie. ?'••:• - ••.;•/. ^ ;
în acea. clipă, Dane îşi ,făcu apariţia de pe
potecă şi năvăli asupra lui Mutt fără mci ud a
fel de ezitare,- trăgându-l cu brutalitate de
zgardă. Câinele scheună şi alergă să se refu-
gieze, cu coada între picioare r lângă stăpânul
său, în momentul în care Dane li dădu dru-
^ ' • -

mul. Fără o ^ singură privire _spre Evelyn şi


Jerry; Dane se întoarse către Henrietta pe
care o linişti cu mângâieri şi cuvinte ^blânde.
Apoi, o ridică de pe creanga el şi o puse pe
pământ. v
Hai, du-te.;. spuse el. .
. : Micul castor nu se lăsă rugat şi intra în \
tufişuri. : v
3
i : :
. • ' - - %. > -
• ' • . /

Jerry, cu bravura care-1 caracteriza, con-


.mai prudent să bată repede în re-
spre, cabană.. Aşa că' Evelyn se trezi
singură să înfrunte supărarea îndreptăţită a
lui Dane. r; . î " ; • - fî^lt gf;^

?: întrebă ea.\
\ Se pare nu. Puţin a lipsit. Datorită
prietenului tău... sau ar trebui să
amant ? - -.
Wnf-•. m • î .'• ••• • f p . ?? - V.
*—: Nu văd ce te priveşte asta* r
" - ^ W W M . m m . I - n . ş y ^ w » • » - . — • i ii ni

1
f", ' r -' '' j "ţ 'jl j."

•v
• d -

/
Nedreptatea situaţiei o făcea veninoasă. În-
cercase şi edt shd^ scoabă pe Henrietfe i i p f \

curcă tură, dar Dane nu se jena s-o acmm*


• —, Ai dreptate. Nu? este treaba mea, o n
formă el. Poţi să te culei cu cine m La
urma urmei, tu m~ai' avertizat c i Ş i p
V

avu un care o ram mm m

putiin, mî-ai Bniştit' corştîiinte, Be- i

el ? Ca f ăcuse

ţî-âm &pm ci nu

ei începu d i n t r e r
o înţepau. W i

A existat un băiat, o 4 tot.


dar tatii meu i?
laltă parte a Australiei-

Atunci., î;

Atunci te-ai servit de Jerry ca să


m ca sa te -

ea voia. să protesteze din el ri-


,/ • mâna a lehamite. \

— N-am chef să. discut,


lor tăi c-ar fi mai bnie să nu se apropie de
A

a w a » re» i w i w j ^ w
castori... Altfel, nu mai răspund de mine?
Este clar ?
• Ea aprobă din cap, plouată, ' J
Dane <d Mă pe cimre. Era ora mesei eas- |
torilor. Evelyn se gândi la complicitatea mi-
nunată pe care o împărtăşiseră, dhiar în |
ajun... i . • I
Mwtt, mok s i r o d M de isprăvile lui, veni j
Mtlknpme când de&cM&e -uşa. Ea4 mân-
gâie autoanat. Săracul, el nu era de vină pen-
tru toată această încurcătură...
Jerry nu măi râdea. Ieşit din beţie', stătea,
| demn de milă, m balansoar şi-i ewta -privi-
1 reşt. După aparente, Evelyn întrerupsene ^o
! conversaţie între feaie m mmk* ii
I — E-n regulă ? 'întrebă J-mlie. •
Da..•
| Ea răspunsese fără să gândească, urcând
Ş încet scările. Aproape ajunsese pe palier când
j feriy se hotărî să rrdice cap^l.
| — Evelyn*?
j v — Ce? ;
— Mi-am amintit unde l-am văzut pe Dane
I al tău...
i . ' - ••
CAPITOLUL VII
. • " i»; . •
. • * - L

Mâinile iui Evelyn se crispară pe balustrada


de lemn. Se întoarse încet cu faţa la Jerry,
din ^ înaltul , scărilor. Nici o urmă de ruşine
sau jenă pe faţa acestuia. Dimpotrivă, în ochii
lui jde un albastru palid strălucea o lumină
triumfătoare şi un rictus răutăcios îi apăruse
în colţul gurii. Avea aerul unui puşti obraz-
nic, pe cale de a spune o răutate.
Instinctiv, Evelyn se pregăti pentru ce era
mai rău. Umilinţa la care-1 supusese Dane
în seara asta îl făcea periculos. în orice caz,
ea nu trebuia să-şi aplece urechea la născo-
cirile lui... în ciuda curiozităţii care o rodea,
Evelyn făcu un gest de indiferenţă prefă-
cută. ,
— O să-mi spui mâine, bine ?
Sub privirea neliniştită a surorii sale, Jerry
' se ridică şi se apropie de picioarele treptelor.
— ^Cum vrei... în sfârşit.., cel puţin înţeleg
^de ce-1 preferi mie,., - •
— Este ridicol...
— Crezi ?... Când a năvălit, în seara asta,
expresia ta era limpede ca apa de izvor. Dacă
• \ \ •. .

g* . ,... — . • , 109 — ••/; •,•-, - ;•..,.


| nu l-aş şti bogat ca un Cresus, aş fi bolnav
I de. gelozie. Dar MŞ&L. nu serveşte la nimic,
j: Nu voi înalţimea
I "lui. • . ' ' • .pl : ./• Ş.. • .;
! " _ Evelyn nu voia să răspundă acestor acuza- •
j" ţii; Nu trebuia. Jerry n-aştepta decât asta.
I Cu toate astea, ea muşcă din momeală.
I — Nu aste adevărat, spuse cu o voce in-
j expresivă. ;

secxmde smgurti zgomot care tulbura tă- j


cerea, * - - :
— S-a sdiimbat bine de dană l-am văzut f

Semnalmentele corespundeau. Uşurată, Eve- j;


lyn se aşeză pe o treaptă. - ,' ' j
. — Era agent de gdhimfe, ştiu... Mu este un
secret. Jk părăsit finanţele şi a venit afci după j;
* " ' ' ' '' ' " ' ' ' * " £" l )
ce a divorţat Mai ales că nevastă-sa i-a lăsat
doar cât să aibă ce mânca..,
v Râsul lui Jerry avu efectul urmi scrâşnet: de f
roţi neunse.
Asta ţi-a povestit ?... Dacă aş fi ştiut că J
eşti atât de naivă, "mi-aş Ei încercat şansa... ;
— Bine, ascultă, Jerry, destui, Spune-mi ce
ştii acum, fiindcă mori de dorinţă. Şi să ter-
; minăm ! . , ' :
— La ordinele tale, draga mea,.. Ei bine,
iată, Balfcan a plecat de la nimic. Era un băiat
dte la ţară, după cele ce se spun. Crescut la
o fermă. Vreme de câţiva ani a fost la aceeaşi
şcoală ca mine, dar ca bursier. Nu l-am cu-
noscut niciodată personal.., numai după re- .
putaţie. Era un adevărat mic geniu. Mai ales
la matematică. Acum câţiva ani a prevăzut
o creştere spectaculoasă în domeniul oţelului
şi a cumpărat suficiente acţiuni în siderur-
gie ca -să facă un masacru când cursul urca
vertiginos. j|
— Nu este singurul. Şi tatăl meu a profitat I
[ de această conjunctură... •
i -— Şi cine 1-a sfătuit, după părerea t a ?
j Balkan i-a permis practic tatălui 'tău să-şi du- i;
bleze averea într-o singură noapte. Era in
| toate ziarele." dar presupun că tu nu citeşti
pagina financiară..,
Automat, ea scutură din cap,
— Iar tatăl meu nu discută niciodată afa- li
ceri acasă.., '
— Deci, - tu.-nu erai deloc la curent ? Bi-
9 zar ...M-aş fi gândit că tatăl t ă u l-ar fi invi-
t a ţ i e Dane, dupiă serviciul pe care i 1-a fă-
cut... Este cel mai mic dintre lucruri.;. -
Poate, dar nu pentru Chariton. Se întâm-
pla,să-şi invite uneori angajaţii la cină, acasă,
\ dar în cazul lui I)ane, asta n-a,vea nici o le-
gătură. Taică-său îi era dator şi nu invers.
Niciodată Gharlton-n-ar putea ierta cuiva să
fie altfel decât inferiorul lui.
— Asta nu schimbă faptul că el m u ma i
are nimic... zise ea, agăţându-se de această
ultimă speranţă» ^ . '
; Dar Jerry îi dădu lovitura finală.
— N-aş fi aşa. de sigur, în locul tău... Zia-
rele n-au pomenit nimic despre despărţirea
' lor.; Am aflat de la cineva care o cunoaşte pe
; nevastă-sa. De faptj una din condiţiile divor-
ţului era ca ea să nu-1 facă public. Dar ştiu
că, în orice caz Balkan este în conţin pare di -
rector al mai multor companii şi acţionar ma-
joritar în unele dintre cele mai mari între-
prinderi siderurgice ale continentului. După x
părerea mea, vezi, el trebuie să aibă mai
mulţi mea îm-
preună. Dar dacă\n-ăi încredere în cfe-ţi spun
eu, nu te jena să te interesezi la' tatăl tău...
, — Asta este şi intenţia mea.
: y în faţa hotărârii ei reci, Jerry fu cuprins
de o rernuscare tardivă.
— Sper ca n-am comis o impoli... ^
Ea nu răspunse, prea copleşită de aceste
dezvăluiri.. v , , V- . -1
J.ulie, îngrijorată de paloarea prietenei sale,
se apropie de scară.
- - E-11 regulă ? /
: Evelyn încuviinţă din cap, '
~ Da, sigur.,,
| Dacă..« dacă Dane ţi-a spus că erav lef-
• ter^ avea în mod sigur un/motiv serios pentru
asta. ;. ...... : ' ".,. ; . . /
Evelyn nu se îndoia nici o clipă. Dispreţul
; lui Dane faţă de poziţia socială şi averea ei
' nti era/până la yrmă decât o amăgeală. Ast-
r fel, lui îi era mai uşor sa ascundă adevăratul
r motiv al prezenţei sale pe., insulă : submina-
s rea încercării ei de independenţă.
Ciudat, îi purta mai mult pică tatălui ei
r decât lui Dane. Tatăl $ care inventase această
I maşinaţie abjectă.^ Putea fi satisfăcut. Cap-
cana lui funcţionase mai bine decât. sperase :
| ea era îndrăgostită de Dane.
; Fără să se gândească la nimic, îşi pusese
în el toate speranţele, i se dăduse trup şi su-
flet. Şi când se gândea că era spionul tatălui
ei* • .
Ţrebuia acum să-i^ telefoneze lui Charlton ;
I fără, întârziere. Dar era ; imposibil în seara
| asta. Era prea târziu. J V ;
| : O dată ; culcată^ auzi şuşoteli între Jerry şi
sora lui. Apoi tăcerea nopţii îşi intră în drep-
t ~. - '•'*.. " * ' .' . ' ' ' ' '• y" "
P•
jBf '• . " ** ;
• ' / •
". •

O
" * '

••'I .
• " _ -
<h •
.
turi, sfâşiată din când în când de strigătul
unei păsări de pradă. • ;:
Devenea d a r că ea riu-şi va găsi somnul
înainte de a vorbi cu tatăl ei.. Aşa că se
sculă fără zgomot. Cu atât mai rău. pentru
oră. După cât îl cunoştea, va putea în mod
sigur să-1 găsească încă la birou. N-ar fi pri-
ma dată când el ar lucra. până la o oră avan-
sată a nopţii.
Jerry şi Julie dormeau în încăperea de jos,
pe o saltea aşezată pe pardoseală, Evelyn gă-
sise cuverturi în dulapul din camera ei. In
ciuda mircsului lor pronunţat de^ naftalină,
trebuiseră să se mulţumească cu ele,
în vârful picioarelor^ ajunse în bucătărie
şi închise -uşa. Afară sufla vântul. O creangă
bătea în acoperiş. Această atmosferă n-avea
nimic pentru a ameliora starea de spirit a Iui
care tresărea la fiecare ' scârţâxtură.
o mana nesigură, ea ridică r
A. W

Nu avea ton. Bătu în aparat,


avea dreptate, telefonul era
ţLa ei cu taică-său era deci amânată...
Noaptea fiind un sfetnic bun, Evelyn se
trezi a doua zi hotărâtă să nu mai aştepte să
ia legătura cu Chariton şi să meargă direct
la sursă, adică la Dane. Prefera să suporte
durerea crudă a adevărului decât chinul insu-
portabil al incertitudinii.
Julie şi Jerry* extenuaţi fără îndoială de
aerul curat şi tare, mai dormeau încă atunci
• M M
.când ea părăsi cabana. Căzuseră câteva pică-
turi în timpul nopţii şi insula aburea blând
sub primele raze ale soarelui. Mirosuri de
pământ umed, ciuperci şi humus îmbălsămau
aerul Dar Evelyn era prea preocupată pen-
tru ş aprecia farmecul matinal al naturii.
Dane era aşezat pe treptele cabanei, El ri-
când ea apăru pe potecă,
familia de vrăbii cărora el le arunca
firimituri de pâine/ -
— Trebuie să-ti vorbesc.
9 " '
; C" • " ' ' \ •

: — Dacă este în legătură cu aseară, spuse


el, nu conta să-mi ^smulgi scuze, Ai venit
degeaba. . ' " *• ; ;' şt ;
— N-am venit-pentru asta. De altfel, eram
în întregime de acord cu tine. Nici eu n-am
apreciat deloc atitudinea lui Jerry,
Expresia lui se îmblânzi, şi o cercetă din-
tr-o dată cu o vie curiozitate. Cum privirea i
seS aţintea asupra deschizăturii de la bluza
"ei, tânăra' îşi acoperi cu mâna triunghiul de
piele astfel expusă, Nu era vremea de dra-
goste în această dimineaţă..;
— Şi atunci de m eşti aici ?
— Ca să-mi explici... Dra ce motiv nu mi-aî
m feştî mijlocitorul tatălui meu I /
pe care o dorea eu atâta ardoare
nu veni. Dane se mulţumi să ridice din umeri,
— Mai întâi fiindcă nu m-aî întrebat... Şi
apoi; pentru că eu nu sunt „mijlocitorul" lui.
Chaiiton Cousett este unul dintre
mei. Asta~i tot. Era aşa de important ?
. " V . « ' - * ..
— Pentru mine,, da. Şi se întâmplă des să
faci treaba murdară a clienţilor ?
• Acuzaţia îşi făcu efectul. Daney. înmărmuri
s
brusc.T T •
• .'-'
(j r» • .
\ . . . jt \ j n

— Vrea sa fu mai explicită ?


— Recunoaşte că el te-a trimis aici, ca
să mă faci să pierd pariul.
— Crezi că n-am altceva de făcut decât să
mă ocup de o puştoaică răsfăţată, fetiţa lui
tăticu5, stricată din ca u za banilor ?
Evelyn scrâşni din dinţi. ;
. — Insultele tale m-ar atinge poate dacă
n-aş şti că, din punct de vedere financiar,
< n-ai ce invidia la mine. Dimpotrivă...
El dădu încet din cap, cu un aer înţele-
gător.
— Am impresia că amicul Jerry şi-a băgat
nasul în ceea ce nu-1 priveşte.
— Mi-a dezvăluit, pur şi simplu, adevă-
rul. Mi-ar plăcea să pot spune acelaşi lucru
despre tine. -
-
Dane se ridică cu o încetineală atât de mă-
- • - . . . . « ' '

surată încât fata simţi că se naşte în ea o


nelinişte surdă. Fără s-o părăsească din ochi,
el îşi şterse mâinile una de alta.
— N-am amintit de relaţia mea cu • tatăl
tău fiindcă f ştiam că imediat vei ajunge
să-ţi imaginezi cine ştie ; ce poveste abraca-
dabrantă... Dovada...
— Nu atât de abracadabrantă ca asta... Ba
chiar foarte plauzibilă... . Ai fost angajat să
mă spionezi, să mă compromiţi şi...
ţ» ••.. . . — — — 116 , .-•. . . if
Râsul/^care-I'scuturş brusc o răni cu cru
zime pe Eveiyn'. ; ^ .
— Să te compromit ? Dar în ce epocă tră-
ieşti. tu, Evelyn ? Din câte ştiu, n-am aten-
- tat la virtutea sau la reoutatia ta J De ce să t * ^

nu spunem-- direct că am făcut dragoste ?


Atinsă în mândrie, ea-şi plecă-faţa. -
— Bine, dacă vrei... Am făcut dragoste.
Ceea ce vreau: să ştiu este pentru ce.
Răspunsul mi se pare limpede. Amân-
doi am avut chef. V '
: Curajoasă, ea~\ căută privirea; .
— Eu o doream. Credeam că si tu,.» • • i ' . - \ - .

— Si ce, te-a făcut să crezi contrariul,


du Dă aceea ? ~ - ;
Cu vârful piciorului; ea făcea cercuri: pe
pământ! umed. •'"• ; , ; .'
— Tu.- M-ai minţit... ' •
Aproplindu-se de ea, el o prinse de umeri.
:
Aproape cu tandreţe.; ^
— Când te~am minţit, Evelyn ?; "Spune-mi;
f. j *." -v •- „ .J.*'" •' • " - . ' ,- , " 't

x Hotărârea tinerei femei se duse ca un castel


* din cărţi' de ioc la suflul vântului^ Acest con-
*

tact îi amintea prea mult mângâierile pe


care le schimbaseră. Avu d^ntr-o dată dorinţa ^
nebună de a-1 trimite pe Jerry şi insinuări-
le lui la dracuV de â Uita tot si de a se lipi ;
de Dane; S I
—^ Şi,., ^ insistă el blând. ' \
curaj. ; •; i
Mi-ai povestit că Janice nu ţi-a mai
lăsat un sfanţ. Şi apoi... ai pretins că mo-
dul tău de viată nu este acelaşi cu al meu,..
î t- • i— T

r— Mmm... Este totuşi adevărat.


— Dar Jerry...
— Janice a luat tot ce posedam la vre-
mea divorţului. Dar dacă-ti aminteşti bine,
î î i • 7 S

ţi-am mărturisit că-mi puteam pune contul


la punct oricând voiam. N-am avut nicio-
dată intenţia să trăiesc lefter, Tu ai interpre-
tat aşa... Nu-i adevărat-? " -- /
Evelyn începea să-şi vadă eroarea. Dorise
atât de tare să-1 vadă diferit de alţii, cel pu-
ţin de ceilalţi oameni pe care ea îi frecven-
' ta. Plecă ochii în semn de aprobare.
- — Bun v . în4 sfârşit, continuă el, în ceea
priveşte modul meu de a trăi* aici eram sin-
cer. Vorbeam de cum trăiesc în momentul
de faţă, nu de trecut. Am venit aici pentru a
mă retrage.,. Când m-am trezit singur, după
r divorţ,- mi-am dat seama că nu-mi voi putea
petrece timpul la nesfârşit alergând după
banii pe care altcineva să-i cheltuiască. în-
ţelegi ? ,
Din nou aceeaşi clătinare din cap.
— îmi pare rău, zise ea cu o voce care
abia se auzea. Te-am judecat prea în pripă,
încă o dată... -
Evelyn nu opuse , nici o rezistenţă când el
o atrase spre sine. Câtă căldură în sărutul
lui! Ea-i răspunse cu pasiunea eliberată, în
A .. .
• . ' 1 v ' ! , • - -
sfârşit,-de îndoielile pe care gelozia lui Jerry
Ie semănase în sentimentele ei, ' . .
- . . - •" • '* ,'•*> •> . . - -

Degetele lui Dane îi frământau şalele, şol-


durile, în timp ce ea îi ridică tricoul pentru
a~şi pune obrazul pe pielea goală. Trupurile
se modelau unul după celălalt, flămânde să
regăsească o intimitate după care tânjeau.
— Ai venit aici se faci război, nu dra-
goste... murmură eL
Ea ridică ochii.
— Am dreptul să-mi schimb părerea ? ,
, - — Ai toate drepturile. -
Braţul lui alunecă pe talia ei ; o trase în
cabană. Perspectiva saltelei moi reuşi să-i
învingă reticenţele, atâtea câte le mai avea.
• — îmi pare atât de bihe că n-ai nimic-
de-a face cu tatăl meu... oftă ea,
Imediat, ea remarcă uşoara lui 7 retragere.
— N-am spus nSciodată asta; > •
Inima lui Evelyn încetă dintr-o data să
mai bată. De fapt el nu negase acest punct
precis al acuzaţiilor eL. Ea se depărta uşor
de el. : .
— Şi tu,., tu eşti aici chiar din ordinul
l lui ? - li'i^M ;
Absolut deloc.' Am acceptat doar să fiu
cu ochii pe tine:
— Deci, spuneam bine ce spuneam. Lu-
j crezi pentru eL ;
El vru să-i ia mâna iarăşi, dar ea se eli-
beră. ' V.
— Nu fi proastă, Evelyn. Eşti fi ic a, unui
om foarte influent. Era ~ îngrijorat pentru
tine... Mi-a cerut să mă asigur că nu duci
lipsă de nimic. Este absolut normal.,.
— S-o crezi tu !... Puţin îi păsa de ceea ce
ar putea să mi se întâmple. Tot ce-1 intere-
sează este ca eu să pierd pariul !
Şi ea care fusese pe punctul de a ceda încă
o dată ! Era foarte naivă...
- Decepţia o făcu agresivă.
— Care este programul tău? acum ? întrebă
ea. Mă inviţi să mă mut la tine ca să-i tri-
miţi fotografii tatălui meu ?
—> Opreşte-te, Evelyn, este ridicol. Nu s-a
prevăzut nimic, şi în mod sigur, nu să ţi se
zădărnicească eforturile. Nici nu ştiam că vei
veni... L-am întâlnit pe tatăl tău din î n
întâmplare, acum trei săptămâni, când mă
duceam să mă aprovizionez. Se făcuseră luni
de zile- de când nu-1 mai văzusem. M-a anun-
ţat despre venirea ta .aici şi cu această oca-
zie m-a rugat să te supraveghez de la distanţă,
Nimic altceva.
Lacrimi de supărare curgeau din. ochii iu
Evelyn. Ea le sterse cu furie.
•/ » > V

— Ei bine, poţi fi mulţumit de tine. I-ai


dat scuza ideală pentru a anula contractul. -
Uite la ce va servi supravegherea ta !... Dar
presupun că nu asta ai avut în minte, bine-
înţeles; când mi-ai propus să petrec noaptea
cu tine ? * **

î - -
- —< - - *

— 120 — < —
> /
— Nu ţi-am sugerat absolut deloc. S-a în-
tâmplat firesc. Şi recunosc că în acea seară
nu m-am gândit la nimic altceva decât să te
ţin în braţele mek. Tu nu ;m-ai oprit, de
altfel... .; . .. ; . | -...v: ,,
Ea scutură din cap. prea orbită de mânie
pentru a asculta argumentele lui Dane. •
v — Trebuia să bănuiesc că el "va încerca
să strice totul...
— De ce ? Este o obişnuinţă la el ?
y .

— Mai rău... Un reflex. Nu suportă să i


vse opună cineva. înţelegi, toată lumea - se
înclină în faţa lui. Dar nu eu... . ; —
— Şi nici eu, indiferent ce crezi tu. Ce^a
ce vreau, obţin cu mijloace cinstite, sau
deloc. .. u- : . /^tr-
v
în ochii tinerei agresivitatea făcu loc
v
• ' dezamăgirii şi tristeţii,.. ; - : :
— Numai că, de data asta, nu va fi aşa.
— Deci ai hotărât să te pedepseşti singură,
înainte ca tatăl tău să aibă ocazia s-o facă ?
La drept vorbind? ea era total dezorientată.
Cum să gândească raţional când toată fiinţa
ei nu aspira decât la un lucru- să se refu-.
gieze în braţele- lui Dane ?... Trebuia să ple-
ce, să se îndepărteze -de e-L Lângă acest băr-
bat, nimic hu măi avea importanţă. Răbuf-
nirea ei de independenţă; postul la CCI... în
: câteva clipe petrecutfe cu el, tot restul deve-
; nea demoriu. îşi ţ>ierdeâ siinh^uî
s-o retina. • '
Jerry şi Julie erau în bucătărie, aşezaţi în
faţa"cafcJelar şi pâinii prăjite. - ;
— Mu, le-am aşteptat, spuse Jerry. Ne-am
gândit că trebuie să te fi dus să mănânci
cu Balkan. - ; •,/ - . -
— M-am mâncat, dar nu mi-e foame, ...

•îngrijorată, Julie îr turnă o ceaşcă şi o


ise In faţa ei. - . {
— Ce se întâmplă ?
Evelyn ridică din umeri şi amestecă au-

totodată şi că tatăl meu i-a cerut Să


ma suprave

pentru
— Dar va trebui totuşi să se resemneze
cu gândul că te va pierde întivo zi^ Când te
vei mărita,.. . ;
— Las' pe el 3 Dacă-i permit să acţioneze
după placul lui, va găsi să mă căpătu
unul dintre-colaboratorii lui, care ar
prea încântat să se instaleze acasă la noi.
ei va avea totul de câştigat. Dar ori-

mult timp de acum înainte.


Ifefiind în stare să mai
ţa, Evelyn plecă de la masă şi se duse
grădină. Din fericire, nici unul nici cel
su-
portat un minut din gelozia agresivă a
şi; nici compătimirea surorii *

*
* *

Cu reală uşurare, văzu sosind 3


Ned acostă la micul l
a-si

nimic, domnişoară ?

fonul meu este defect. Dacă ai putea să-l 1 *

|i ?

— 0 voi face imediat, prin radio. Nu tre-

care se
m > iuium imn
I'
Evelyn îşi ridică ochii. Cerul se înnorase,
Nori negri urcau spre orizont, ca o pată de
cerneală pe fila unui caiet, / , .
— Eşti sigură că nu vrei să te întorci cu
noi ? întrebă Julie de pe puntea vedetei.
— Sigură. Nu este prima. furtună care iz-
bucneşte pe insulă.
Zece minute mai târziu, Evelyn începea
să-şi regrete decizia.. Cerul nu fusese nicio-
dată aşa de plumburiu. Deşi nu era decât
ora' cinci după-amiază, era deja întuneric.
Primele picături de ploaie caldă şi deasă o
- atinseră la câţiva metri de luminiş.
Era udă până la piele când ajunse la ca-
bană. Temperatura scăzuse considerabil . în
câteva minute şi cuprinsă de frisoane, Evelyn
urcă să se schimbe. Ligheanul din colţul ca-
merei era deja plin. Aruncă apa pe fereastră
şi-1 puse din nou sub crăpătura din tavan.
Măcar dacă l-ar fi lăsat pe Dane să-i repare
acoperişul aşa cum îi propusese...
După ce se. schimbă coborî şi, pentru a ;
nu se gândi la violenţa furtunii care părea
să ameninţe în spfeciaî cabana, începu să fre-
doneze, făcând ordine prin bucătărie.-Obişnu-
iţi cu servitori, Jerry şi Julie nici măcar nu
se gândiseră să strângă masa.
Dar în curând, trebui să renunţe' la fre-
donat. Nu se mai auzea. Vântul - gemea, :
ploaia bătea violent în geamuri şi obloanele -?
trosneau de parcă erau ocupate de un spi- .
r
\

rit .rău. Un adevărat sabat al naturii, gran-


dios şi înfricoşător, era pe cale să izbuc-
nească... /r . : •
Evelyn tocmai îşi pregătea o ceaşcă de cio-
colată fierbinte, când cabana se scufundă în
întuneric. Ceaşca îi scăpă din mână. De data
asta, fără concursul luminii, nu putea lupta
cu teama care o asalta. în culmea, confuziei,
ea se aşeză în faţa plitei, prin uşiţa căreia
se vedeau flăcările.
Vijelia nu se laşa. Nemaiputând suporta,
Evelvn hotărî să se ducă la culcare. Mai bine
o

să - petreacă noaptea în patul ei, care era cei -


^ mai bun refugiu.
Dar vai ! Ajunsă în cameră, observă la
lumina unui fulger că ligheanul dăduse de •
mult timp pe din afară. O baltă mare inunda
deja colţul încăperii. Nu era nici un minut
de pierdut : repede, să se ducă să caute o
găleată în baie... Cu; mâna-încleştată pe ba-
lustradă, cobora treptele când brusc, un zgo-
mot apocaliptic o înţepeni pe loc. .Cerul se
lumină, aruncând asupra camerei o lumină
palidă, fantomatică.• .
* -• • i *

Un copac căzu peste acoperiş. Prin gaura


căscată, ploaia şi vântul pătrundeau cu vio-
lenţă. Micuţa cabană era pe cale să-si tră-
•iască ultima oră... > . .
Terorizată, Evelyn uită de orice prudenţă.
Vru să coboare alergând.., şi alunecă pe trep-
O apucă un râs nebun, nervos. De ce; se
plângea, până la urmă ? Avea parte de acea
singurătate de care făcuse atâta caz. Era sin-

ea, nimeni n-ar veni

miWMIMll»;
• M M B

CAPITOLUL VIII

pierause once noţiune a


Pradă fricii şi durerii, fiinţa ei se
într-un soi de somnolenţă amorţit!
proteja ea o cupolă de realitatea Înfricoşă-
sa se ridice, dar o lovitură de
pumnal în gleznă n-ar fi făcut-o să sufere
mai tare. Descurajată, se lăsase să cadă iar
la picioarelele scărilor, înjurând această in-
dependenţă care părea să fi devenit sinonimă
cu blestemul * /,
Acolo o găsi Dane /când sosi o jumătate de
oră mai târziu. Furtuna îşi pierduse puterea
• i şi acum ploaia bătea uşor în geamuri
Evelyn tresări puternic când el îi puse mâna
pe umăr. Trebuie că aţipise.
— Oh, Dane... tu eşti..
Vocea ei era foarte slabă. Un murmur,,.
4
— Potî să te ridici ? . '

rul. Când ajunse la gleznă, eâ scoase un ţi-


păt.
6, * • ' ' • . • , • ,

— Poti să-ti mişti degetele ?


Da. Aparent/îîierge, ^;
— Trebuie să fie o uşoara luxaţie. Vom afla
mai mult când voon ajunge la mine,
O ridică de parcă era un prunc şi ea-l
luă cu mâinile,; de gât. Căldura trupului lui
/ era o binecuvântare după infernul prin care
• trecuse. . .. / , ^ ... , - .'
— Eşti ud, spuse ea. - r
Nu te îngrijora pentru mine,.. Când
am auzit ^trăsnetul, m-am repezit până aici.
N-am avut timp să-mi iau un fulgarin.
—.Era fulgerul
— Da. Un adevărat foc de artificii. Copa-
cul a fost trăsnit../Din fericire, doar o cra-
că a atins acoperişul. Trunchiul a căzut ală-
turi. // J; . ~ • C7/
;
El o strânse mai tare la piept.
Douăzeci de minute mai târziu, o punea pe
canapeaua 4ui. Flăcările încă mai pâlpâiau '
în şemineu. Ca în transă, ea întinse mâniile
de alta. Hainele i
se lipeau de piele,
i - Dane aduse prosoape şi un halat "mare flau-
•s a t . v - / , "";:. . .
v, — Ai face bine să te dezbraci imediat,
dacă vrei să nu faci o pneumonie.
In faţa ezitării ei; el se impacientă,
— Ascultă... Momentul este* prost ales să
faci pe fetioara înspăimâ !...
Ea-şi coborî capul/ surprinsă pentru * acest
acces de timiditate bruscă ce o paraliza/

/
i
/
Este Jerry, rra-i aşa ? întrebă el,

ce s-a întâmplat între noi, din


cauza Iul
— Dar nu, eu,., \ ;
El o opri cu un gest. V;
— N-ai ce să-mi explici, Evelyn. înţeleg.,.
Şi apoi, ti-am spus că nu există nici un viitor
pentru noi, oricum,.. Deci lasă-mă să mă ocup
de tine... ca prieten.
Prea . slabă pentru a protesta, Evelyn se
lăsă docilă când el îi scoase veşmintele unul
câte unul şi o frecţionă viguros. O înfăşură
după aceea în halat şi o acoperi cu o cuver-
tură, pe pernele canapelei, înainte de a dispă-
rea în baie.
Nici un viitor pentru vei... Aceste câteva
cuvinte sunau ca un clopot de moarte pentru
speranţele ei. Şi atunci, la ce bun să-1 facă
să-şi schimbe părerea ? El o credea îndră-
gostită de Jerry... Poate că era mai bine aşa
Cel puţin nu-şi pierdea mândria.
Câteva clipe mai târziu, el reveni cu un
lighean cu apa caldă. îi spălă glezna, o masă
cu o pomadă cu miros puternic de camfor,
apoi i-o strânse într-un bandaj chirurgical
îngenuncheat în faţa ei, îşi ridică ochii,
— Te-a durut ?
— Nu.;. De fapt, mă simt mai bine; _
— Nu-i a^a grav cum mă terheam. Ai
avut noroc... Ai fi putut să^ţi rupi cu uşurinţă
oasele căzând pe scări. - \

r•
Ea încuviinţă dând din cap, tristă de moar-
te. Era chiar acelaşi bărbat care-o ţinuse în
braţe r : aici, şi care-o eondueese în ţinutul fa-
bulos, al voluptăţii ? Ce devenise acel amant
minunat ? De ce n-avea în faţa ei decât un ' I
prieten" cu gesturi
5> şi •grijă
w 9

H se ridică şi luă ligheanul,


—• O să te instalez în pat... spuse el reve-
nind, Dacă eşti atentă, glezna va fi ca
-o ..zi sau două.
51 tu,_ :? Unde,., unde ai să dormi ?
e ca k ji w
ar sa invers. -i
un motiv ca tu....
—Nii-ţi face probleme pentru mine.
fi prima dată când îmi petrec noaptea
Se doarme foarte bine, crede-mă.
,să o cupr
Prea multe amintiri în acest
reproşuri. 3K urma,
fu copleşită de visuri eu personaje
fugare, inconsistente^ care
pul sumbru al lui Dane...
Soarele intra prin geamlâcul de la meza-
nin
picioare lângă pat, cu o tavă în mana.
VJ

— Cât este ceasul ?


— Ora 2. Ţi-e foame ?
— Ora 2 ?
w i y
— Aveai nevoie de odihnă. Am preferat
să te las să dormi, ./ • ^ ; . •
Ea privi tava morocănoasă. _ Cereaie?
pâine prăjită, dulceaţă... nimic nu-i stârnea
apetitul Ar îi vrut să-şi pună din nou pla-
puma în cap, să fugă de această zi p os o mo- •
râtă de la .care n-avea nimic bun de aştep-
! lat, • " ' . j -'
Din consideraţie pentru eforturile lui Dane,
| acceptă totuşi tava pe genunchi şi muşcă cu
j vârful buzelor dintr-o felie de pâine prăjită»
5 ™ Hainele tale nu sunt încă uscate... Ţi -am
adus o cămaşă de-a mea, până aştepţi. - ;
| Mulţumesc... Ţi-o voi înapoia cât mai
I repede posibil.
• Nu-i nici o grabă.». \
încetă ea se strădui să-i întâlnească privi-

— îmi pare rău... Văd bine că te deran-


i • Jez* ' , "
r . — Doar ivo să începi să te scuzi... Nu-i
deloc vina ta dacă a avut loc o furtună î In
1 orice caz, cabana ta este de nelocuit pentru
I moment. Am fost să fac un tur, azi-diminea-
: ţă.v. Nu te poţi întoarce acolo până când nu
| voi repara acoperiş id, -

•ţ —• Ştiu v Dar... mă simt responsabil pentru


| tot ce s-a întâmplat. ' - -V -
il 7... Dar pentru ce ? ..••.' - : -
El îşi trecu^ mâna prin păr, cu un gest aga

- — Ştiam că acoperişul este în stare proastă


Dacă aş fi insistat, în cealaltă zi»., craca
* n-ar fi făcut poate atâtea distrugeri. ^ -
încăoătânată, Evelyn scutură din cap,
— Nu pot rămâne aici. , , •
— Jerry nu va afla nimic, dacă asta te
nelinişteşte... N-am nici o intenţie să mă duc
să-i povestesc;.
Jerry ! Era ultima dintre grijile ei L. Nu,
Ia tatăl ei se gândea ea. Şi apoi, mai ales la
perspectiva de a petrece alte nopţi doar la
câţiva metri de Dane. Fără a putea să-1 atin-
gă, să-l mângâie. Fără să-i simtă buzele pe
trup... ' * .'' • .
• Dar Dane coborâse înainte ca e_a să-i ooată
răspunde. Dând la o parte tava, înlătură pla-
puma şi se ridică, Glezna încă o durea, dar
suporta de bine-de rău să se sprijine pe ea.
Qămasa lui Dane, imensă, îi ţinea loc de
tunică şi-i ajungea până la genunchi. Evelyr
o strânse uşor cu 9 curea pe care o găsise
la picioarele patului şi-şi suflecă mânecik
care-i acopereau mâinile.
. Mergând încet, reuşi să ajungă pânăr la
bucătărie, unde Dane pregătea sandvişurile,
— N-ar trebui să fii în, picioare... Glezna
ta riscă să se umfle dacă o forţezi prea tare,

132
fîl ridicăochiU. şi privirea Iui căpătă o

Evelyn avea aerul unei adolescente, în


această ţinută. Mai ales că-şi prinsese părul
cu un elastic, foarte sus în vârful capului.
*t Mici şuviţe buclate cădeau ca o aureolă în
:
|Lr jurulfeţei ei. . . ' . •.. .
Albastrul deja închis a privirii lui Dane păru
să se întunece şi mai mult, oprindu-se o
clipă pe picioarele lungi şi bronzate ale ti-
• nerei. ' v . . \ : y i :%ţ i i f e f ml *:
Conştientă de farmecul e i Evelyn nu putu
rezista să nu se joace. Avu un zâmbet şine-
• cheresc... . ' ' . .. ;.
— Ce crezi, îţi plac aşa ? : • .
. ' Cu maxilarele crispate, Dane înfipse brutal
cuţitul în feliile de pâine, yjy
i— Eşti foarte bine. si^i : •
Ea făcu o faţă dezamăgită.
1 ' — Numai ??foarte bine- - ^
| — De acord ! Eşti teribil de excitantă !
4 Dacă nu m-aş reţine, aş face dragoste cu
tine chiar aici, pe ma&â ! Iată,.» Eşti mul-
, ţumită ? Ar fi fost mai bine dacă era Jerry
cel căruia îi spuneai asta, presupun...
1 : Ea-şi t^ecu vârful limbii peste buze,
j face ; p l | c e r e ga yină de ; la tine.,,
j^ţJaaje' şe întoarse brusc spre fereastră, cu
li mâinile în buzunarele (te la spate;
; — Te doresc, este normal, Ar trebui să fii
orb pentru a nu fi sensibil la farmecul tău,
", 133 '' ',M'"' r
:" : " " "
- <r • ^ ,• • *" i. ' -*

* . • . ^

- ' ' ' - ^ :

• ' . ' • ' - . • '


îmbrăcată aşa. Dar nu conta pe* mine să
încerc, orice-ar fi. Am principii Poate că nu
este şi cazul tău, Ştiu că fenice n~avea.,. Dar
niciodată n-aş lua femeia altui bărbat,,. Ştiu
prea bine cât costă când te afli de cealaltă

Dar, în sfârşit, Dane l explodă - ea. Eu


i
de Jerry ! Dimpotrivă !
*. Jt^ if-r v ..

El se întoarse M m « a M in care ea ri- i


dică tonul şi o privi cu un aer sceptic. :
— Te-am văzut la cascadă, cu eh„ Dacă
tu jucai teatru în acel moment, cum pot fi I
sigur că nu joci şi acum ? i
— Dacă mă iubeai măcar un pic, această 1
' întrebare nu ţi-ar fi venit Sn minte, Dar tu i
nu te iubeşti decât pe tine.,. Cel puţin m-ai
avertizat. Aşa, nu-mi mai fac iluzii! i
X

Şi; ea părăsi bucătăria şchiopătând, pentru


r a se arunca p£ canapeaua

ik s ^r

ritual Dimineaţa Dane îi aducea micei de-


jun la pat, apoi îşi pregătea un sandviş îna-
inte de a-şi începe ziua de lucru la cealaltă
cabană. La început, Evelyn protestase.,. Pu-
tea foarte bine să-1 însoţească l Totuşi, nu
era invalidă.., in zadar. Dane rămânea surd
I\

Ia orice argument. Ie final, ea ajunsese la


concluzia că el prefera, să fie smgwv
Fu deci. o surpriza plăcută pentru ea când;
el. o invită să vină să vadă cum progresa
menea luL
De mai multe ori,, in cuorsul drumului, Dane
trebui susţină,. Deşi glezna i se dezuroffese
complet, rămăsese sensibilă şi Evelyn evita
să se sprijine- prea tare pe ea.
Fu uşurată să ajungă la cabană. Cei pu-
ţin, nu mai avea de seporiat fierbinţeala
acestei mâini pe braţul ei. Atingerea lui in-
diferentă o apăsa... Dar Dane interpretă di-
ferit oftatul pe care ea nu putu să şi-t reţină.
— îmi pare rău.... spuse el sarcastic. Vo-
iam doar să evit să cazi.,.
— Pentru tme cred că a trebuit sâ fie- in-
suportabil. Se fac trei zile "de când im te
apropii de .nine la mai,puţin de un. metru.
[
-— Asta vrei tu x nu 7
— îţi amintesc, totuşi că tu -ai fişat re-
gula jocului, O aventură fără mmări... Cred
că aşa se poate rezuma. ? , -
— Nu văd de ce ai putea să te plângi,
fiindcă asta iţi convine, în fond...
Pe ^punctul de a răspuMe r ea se răzgândi
La ce bun ? Cu cât mai mult ar inskta că
nu-1 iubeşte pe JerryT cu. atât mai >
Dane ar băn ui-o de duplicitate. Şi când se
gândea că tocmai
#
însăşi îm mm-
tea lui sâmburele suspiciunii !
Preocupată, Evelyn nu văzu rădăcina care-i
stătea în cale şi-şi prinse piciorul. Fără re-
flexul lui Dane, ea s-ar fi trezit cu nasul în
pământul încă ^umed... De această dată, to-x
tuşi, el nu părea prea grăbit să-i dea drumul...
— Poţi -să mă laşi... spuse ea, stânjenită,
începând de acum o să mă uit unde pun
piciorul.
— Este de preferat pentru noi amândoi....
Vocea lui surdă şi plină de subînţelesuri
o făcu pe tânără să se înfioare. Ea se în-
toarse şi ochii- ei se cufundară într-o privire
:
adâncă, fără fund.
* i

— Dane, eu.,.* >

încet, el puse un deget pe gura însoţitoarei .


lui. , -
— Ssst... Nu face promisiuni pe care nu le
vei putea ţine.
Ea întredeschise buzele şi—i atinse degetul
cu vârful limbii. Dane tresări, ca electrocutat,
înţelegând greşit motivul gestului lui, Eve-
lyn se încăpăţâna. ~
^ -— N-aveam intenţia să-ţi promit indife-
rent ce. Oricum, tu nu vrei să m-asculţi...
Cred că mai mult tu te temi de promisiuni...
Nu se ştie niciodată... Dacă cineva te obligă
să ti letii...
> ? - •

Faţa lui Dane deveni'stacojie.


— '-Ai spus prea mult sau nu suficient...
Hai, dă-i drumul... Continuă, acum că ai în-
ceput... - .' .

136
— Foarte bine, fiindcă tu mi-o ceri...- Cred
că de fapt eşti încântat să mă asemuieşti cu
fosta ta nevastă. Asta-ţi dă scuza ideală pen-
tru a mă lăsa baltă fără cea mai mică re-
muşcare... şi să nu-ţi priveşti responsabili-
tăţile în faţă ! / ., -
• El îndreptă spre ea un deget acuzator, fu-
rios. •>
— Am avut partea mea de responsabi- .
lităţi !... Nu se poate spune acelaşi lucru
despre tine.
— Uiţi că-ţi cunosc antecedentele... Cine-
va care părăseşte ferma familiei pentru anşi,
face un loc în finanţe, apoi se răzgândeşte,
care se căsătoreşte pentru a divorţa imediat...
Pentru mine riu este cineva foarte echili-
brat... Şi în mod sigur, nici prea matur !
Ea fu cât pe ce să strige când el o.apucă ;
de braţ şi o trase spre cabană.
— Lasă-mă... brută ce eşti ! 1
— Tu mă acuzi, eu am dreptul să mă apăr,
O împinse fără, menajamente în balan-
soar şi se înfipse în faţa ei, cu braţele în-
crucişate.

'
4
' ' ii

Evelyn nu rezistă şi aruncă o privire spre


acoperiş. Stricăciunile furtunii nu mai erau
decât un vis urât. Cabana era ca nouă.
— Primo... începu JDane, n-am abandonat
ferma. Părinţii mei aveau o crescătorie mică
3 • - • ,

de capre în valea Dervent. La început, ta-

137 — —
tal meu .moştenise oi, dar a preferat să crească
rasa de capre Saanen. / .-
Un zâmbet nostalgic lumină faţa lui Eve-
lyn. - / '; ; J^y
— Saanen Le vedeam când mergeam
în vacanţă. Au urechile ascuţite şi drepte. Şi
imii simt albi. * .
Dane se încruntă.
... — Simt foarte rare, Ar fi trebuit să le
vezi la ferma tatălui meu... . ,
— El s-a mutat, nu-i aşa ? îşi aminti ea
brusc. Vecinii noştri i-au cumpărat pămân-
turile. : ,/ . '
— Spune mai bine că l-au alungat.
— Nu este adevărat ! JEamîlia Drummont I
a plătit un preţ mare ca să intre în posesia-
acelei bucăţi de teren î " -
^
- / . -

— Tu vezi lucrurile altfel, este normal.


£ - ' '- •-•-.< -,' • t;- v /•/ -v—• -

Dar eu. pot să-ţi spun că procedeul lor n-a


fost corect. Au cumpărat toate terenurile din
jurul fermei tatălui meu/ incluzând şi puţu-
rile de care depindeau părinţii mei,., Dacă ar
fi vrut să rămână, ar fi trebuit
sa se
7 descur- ..
—- i
ce fără apă. - j
Evelyn simţi că păleşte. j
— îmi pare rău.., Nu ştiam, murmură ;ea.
m ridică din umeri,
—• Nu exista nici un motiv ca tu să ştii...
Nu era problema ta. Şl tatăl tău a cumpă-
rat mai multe ferme mici, într-o anume
vreme- Dar în locul lui, aş fi făcut fără în-
doială acelaşi lucru...
- ->-•-- --- * * • m jr<i • II m m m m m ir^M^M^rj.UibrrtflriW'iiirii i'iŢiVn'Tr1*!**""!!
scutura CLiu-; cap CU ven«u
—- Nu. Nu tu. Tu x
n-ai fi făcut- aşa...
nu esti ea ei-! -
?
. •. i t

El o cercetă o clipă, j înainte de a

a fost cât per


«sa? mine, este
i ca oi
Se îndepărtă câţiva paşi reveni. şi începu
să măsoare încăperea eu
ws •
rr
— Când părinţii mei au fost forţaţi să se
L 7 T

retragă^ eu mi-aiB jurat: să devin într-o zi M


puternic ca aceia care I-âu alungat,1
'l-am fixat drept scop să strâng cât mai
bani posibil pentru a ne proteja,
şi pe ai mei,. Mi-am a l e s chiar nev
în funcţie de atu urile pe care mi le %
aduce...
f n trebuie că avu o mişcare de retra
în faţa ei
nu-ţi lua un aer aşa de
zat. Şi ea se mărita din interes, nu di
ceva. Nu cu mine se căsătorea, ci cu băr-
batul care trebuia să fie într-o zi deasupra
tuturor... în optica e l natural. Formam o
echipă bună. te asigur. Şi dragostea o-avea
nimic de-a face cu toate,aeesteau.
— Dar n-ai; putut rezista multă vreme,
mi-i. aşa ? întrebă Evelyn. , .
— Mu. Totuşi făceam totul să fiu necru-
ţător, fără scrupule... Dar începeam să nu mai
pot să mă privesc în faţă. Bogăţia o aveam.
Poziţia socială, de asemenea. Dar r erau vic-
torii searbede. Am preferat s-o las baltă.
. — Janice nu era de părerea ta ? '
— Nu.-Era furioasă... Si s-a tăzbunat nu-
- maidecât, mărturisindu-mi că mă înşela de
luni de zile cu texanul ei. Evident, eu nu-mi
r 7

dădeam seama de nimic. Eram atât de ab-\


sorbit-de munca mea..,*
Scoase un hohot de râs scurt şi amar.
— Totuşi a fost surprinsă când eu m-am
mulţumit să-i urez toată fericirea din lume,
Tăcerea recăzu o clipă asupra încăperii.
Evelyn fu cea care o rupse :
— îţi mulţumesc că mi-ai spus adevărul,
Dane... Şi regret că te-am acuzat, adineauri...
El făcu un gest vag.
; — Bun... Ce-ar fi să vizităm casa ?
Dane făcuse o treabă extraordinară. Nu
numai acoperişul era total refăcut, dar înlo-
cuise o saltea veche, reparase balustrada
»-
scării şi curăţase totul.
* , . • -

v Pe măsuţa rustică, lângă scară, Evelyn re-


marcă un caiet subţire, cu o copertă din pie-
le roşie. t
- : _

— Ce este asta ? .
- — Un jurnal, cred... L-am găsit sub sca-
ră, adunând resturile. Era pus special, la ve-
dere. Nu l-am citit, pentru cazul în care ar
fi fost prea personal.
1
)

Imediat, Evelyn recunoscu scrisul frumos


caligrafiat al mamei sale. Emoţia îi strânse
gâtul.
— Era al mamei mele,* spuse ea. Cred că-1
scria când era pe insulă...
— Ţi-a vorbit despre el ?
— Niciodată. Dar nu mă miră... De fie-
care dată când încerca să pomenească insula
în faţa tatălui meu, el se cufunda cu nasul
în ziarul lui sau în farfurie... Şi conversaţia
lua imediat altă întorsătură.
•— Cum nu putea s-o exploateze, n-avea .
nici un interes să discute:..
— Exact. Si atunci, ea-si încredinţa toate
> i i *

gândurile acestui caiet.


Evelyn ridică spre el ochii uşor umezi.
..— Mulţumesc că l-ai găsit...
— Cel puţin o să ai ce citi când vor fi
plecat. '
. - — Plecat ? repetă ea speriată. Unde ?
— Să-mi văd vaporul. încă nu m-am dus
să verific dacă a suportat şocul din timpul
furtunii. •• / \ ,
— *Po:.. pot veni cu tine ?
— Nu este prea prudent... Aş vrea să-1 •
aduc mai aproape şi marea este încă furi-
oasă.
Furioasă sau nu, hotărârea lui Evelvn era
deja luată. .
— Puţin îmi pasă. Te însoţesc.

— — 141 — — —
r , \

CAPITOLUL IX

Opreşte-tc, Dane ! Nu mai pot i!


•răsuflare întretăiată, ea se rezemă de
tiMnohîul unui c&pac, cu faaţefe încrucişate
'1 '
ei
a 4 urma, ii .impusese,
teu glezna ei încă • mai m i • i

pădure !
mai h m decât ăsta ?
Limp
de-a lungul plajei. -
— Dar evident, acum ti ce
BrM M-ai amarat v a p o r i la_ chei, m tmiă lu-
J
mea ?
— Ar fi fost prea la vedere. Prefer să-1
pun de cealaltă parte. Aşa oamenii nu ştiu
f s

ce in e a ere a ea ca
insula este pustie.. . Voiai să fii liniştit j Şi ai
fost... până "ana sosit eu. Oricum,
nu te voi
stingheri .multă vreme, nu te îngrijora.
— Luna încă nu s-a terminat.
Ea ridică din umeri, dezamăgită, "
— Cu ce schimbă asta ~ lucrurile ?,,. în
ziua în care am pus piciorul în cabana ta, a
. fost ca şi cum aş fi renunţat la pariu !
— Te deranjează mult ?
— Acum trei săptămâni^ obţinerea acestei
slujbe la CCI mi se părea o problemă de
viaţă sau de moarte. Astăzi este altceva..»
îmi dau seama că pot lucra foarte bine în-
tr-altă parte. #
— Numele tău va fi poate un handicap.
— Da? ştiu, am avut deja experienţa asta.
Dar va fi suficient să mi-l schimb, asta-i
. *

tot... Mă întreb cum de nu m-am gândit mai


devreme/Ce-ai zice de Evelyn Balkan ? :
; Privirea lui aspră îngheţă zâmbetul tine-
rei. .
. — Nu juca acest joc cu mine, Evelyn. Să
dau numele meu unei femei nu este pentru
mine un subiect de glumă.
Dar ea chiar glumise
— Scuză-mă. A fost o prostie din partea
;
mea, - . •
El ridica ochii spre cer. ,
— Am face mai bine să mergem mai re-
pede. .N-aş fi surprins să ploua din nou, di-
seară;.v Norii ăştia nu-mi spun nimic bun;
jânăra se aplecă pentru a-şi masa glezna.
fără mine. Renunţ... -
— Cum vrei. N-ai decât să mă aştepţi
:
acasă. Voi fi acolo la cină...
Ea scutură din cap, descurajată.
. — Mă simt complet- neputincioasă şi inu-
tilă;' Nu sunt decât o povară pentru tine ! y
— Neputincioasă ! • repetă el râzând. Nu
exagerezi un pic ?... Cunosc mulţi oameni
care ar profita pentru a lenevi şi a se lăsa
cocoloşiţi... Hai, du-te, vin cât de repede po-
3
;i aceste cuvinte cu o mângâiere dră-
găstoasă pe obrazul tinerei. Gânditoare, ea
\ rămase o vreme să-1 privească îndepărtân-
du-se. __ x.
Furtuna • ameninţa din nou când ea ajunse
la cabană. Ar fi putut să se întoarcă la ea,
bineînţeles, dar perspectiva de a fi singură
nu era deloc îmbietoare. Şi apoi, poate ,că
Dane nu-şi terminase încă lucrările.
Casa era tăcută şi îngrozitor de goală fără
el. Dar era mai bine ca ea să se obişnuiască
cu această viaţă de singurătate... Dane era
hotărât s-o excludă din viaţa lui. Dacă exis-
tase în ea cea mai mică îndoială, reacţia lui
la gluma ei de prost gust o înlăturase. . El
n-o'voia. Punct final!
O răceală umedă şi penetrantă începea să
se strecoare în încăpere. Evelyn îngenunche
în faţa şemineului, ar^njă vreascuri, un ghe-
motoc de ziar şi apoi un butuc. In curând,
îşi încălzea mâinile la căldura flăcărilor. în
mod sigur, va trece mult timp până la în-
• toarcerea lui Dane... •
: • • i ; '
Se hotărî să citească jurnalul mamei sale,
pe care Dane îi găsise, şi se aşeză în fotoliul
- pe care-l trase în faţa focului. Cu inima
strânsă brusc, mângâie îndelung coperta de
piele, gândindu-se la această femeie dispă- .
rută prea devreme, prea nedrept... După zece
ani, încă îi era dor de ea. Cu un gest ezi-
tant, plin de respect, ea deschise jurnalul.^
„Am adus-o astăzi pe Lindy pe insulă, pen-
tru prima oară.££
Lindy... Aşa cum îi spunea ei. Nimeni nu-i
mai spusese astfel, de atunci.
-„Nu voi uita niciodată expresia ei ferme-
cată când am mers împreună să vedem cas-
torii spălători." •
" Privirea îui Evelvn se pierdu m flăcări în
e/ L

timp ce amintirile reveneau dintr-un trecut


îndepărtat. Era o seară de toamnă. Tatăl ei
se întorsese pe continent după ce-şi însoţise
soţia şi fiica pe insulă. Alex era la internat.
Amândouă îşi împărţiseră bucuria de a vedea
castorii disputându-şi resturile anei prăjituri
cu ciocolată sau o cutie cu fursecuri, poate...
Nici una nici alta nu . ştia că, peste ani,
Evelyn va cunoaşte aceeaşi plăcere, dar de
data asta cu un bărbat. Un bărbat pe care
Loma Cousett ar fi ş&ut să-1 iubească şi ea.
Fiica ei era sigură.
> Cu un oftat, Evelyn îşi reluă lectura.
„De când am moştenTî aceasta insulă de
la mama mea, am nutrit speranţă s-o văd în-
• L <
146 • , -
tr-o zi devenind un refugiu pentru animale.
Copiii ar putea veni să le vadă trăind în^me-
. diuî 4or natural. I-am vorbit lui Charlton,
dar ideea mea nu pare să4 intereseze. "Fără
ajutorul lui, 'proiectul meu va rămâne pen-
tru totdeauna un vis. Cine ştie ? Poate Lindy
va şti să-i convingă, când va fi mai mare."
Evelyn închise caietul, cuprinsă de emoţie.
Mama ei, deşi avusese o zestre mare lâ căsă-
torie, n-avusese niciodată nici o independenţă
financiară şi nu putuse decât să se supună
bunului plac al soţului ei.
Dar timpurile se schimbaseră de atunci şi
situaţia lui Evelyn era totuşi mai bună. Cu
ajutorul consilierilor juridici şi tatălui ei, in-
trase în drepturile propriilor ei venituri, lă-
sate de mama ei prin testament, de când de-
venise majoră. Chiar dacă tatăl ei ar protesta
împotriva proiectului ei, Evelyn avea mijloa-
cele de a realiza visul mamei sale.
O uşoară zgârietură la fereastră o scoase
. din gândurile ei. La început, crezu că este
vorba de vânt, apoi văzu o străfulgerare de
blăniţă gri sărind de pe grămada de lemne
de lângă perete. Castorilor le era foame...
Maşinal, aşa cum făcuse în fiecare seară
de când stătea la Dane, împărţi bucăţile de
peşte şi câteva legume i n farfurii de alumi-
f niu, Apoi ieşi. Castorii se grupară în jurul
ei, unii aşezându-se chiar în două labe pen-
tru a-şi reclama hrana. Henrietta, fireşte,
stătea în primul rând.., / - ; -

r
— Este pentru toată lumea, îi asigură Eve-
lyn punând farfuriile pe pământ,
îi privi o clipă apoi se duse spre liziera
pădurii. După luminiş obscuritatea era aproape
totală, la această oră. Luna, în primul ei pă-
trar, nu reuşea'să străpungă vegetaţia prea
deasa. .Vântul şuiera lugubru, gonind norii
pe cer, " . ~
E v e l y n se înfieră şi-şi frecă, braţele.
Unde era Dane? ,

- > v

Seara se ţâra interminabilă. Tânăra


plimba prin salon, fără a fi în stare să se li-
niştească. Trebuia să acţioneze, dar cum ? Nu
/
ştia exact unde era ancorat vaporul lui...
BrusG, se opri. Ned- Freils, bineînţeles !
Doar el putea s-o ajute. Dane o avertizase că
telefonul ei era reparat, deci putea lua legă-
tura cu Ned.; . -
Luându-şi fulgarinul în grabă, Evelyn se
avântă cu vitejie în pădurea întunecată, lu-
minându-şi drumul cu lanterna. Până în pre-
zent, ploaia nu-şi dăduse drumul, dar norii
părură să se deschidă dintr-o dată ca nişte
- !• ... - A. ' . * j »., «•>: *" V ' -r

vane, eliberând un potop îngheţat de o violenţă


. • -î ' : jjjj î - -"- T ' f - ~ * . * '' - X ' :
şSr • f " :
v. - i " - • Ţ * ~ .

neobişnuită. Orbită şi udă până la piele, Eve-


lyn trebui să renunţe a înainta. în ciuda, ful-
garinului, apa se infiltra pe la guler şi-i
148
curgea de-a lungul spatelui.. Ar fi fost o
prostie să se încăpăţâneze.' Riscavsă se rătă-
cească, să se înfunde într-o mlaştină, cine
ştie ?... Şi apoi, glezna ei nu era încă total
restabilită. Dacă aluneca, de data asta putea
foarte uşor să şi-o fractureze.
Fără tragere de inimă, se întoarse pe dru-
mul spre cabana lui Dane. Castorii, mai în-,
ţelepţî decât ea, bătuseră în retragere, pro-
babil la adăpostul vizuinilor lor. ^ _ -
O dată ajunsă, ea se dezbrăcă, se şterse '
bine şi se înfăşură în halatul mare al lui
> 9 .

Dane. Hainele ei, aşezate pe spătarul unui


scaun, se uscau în faţa şemineului. îngheţată,
se ghemui pe canapea, acoperită cu o pătură.
Cum se va potoli furtuna, va porni din nou
ţ la 'drum..;. • : Ş& M
. Dar oboseala o doborî şi Evelyn căzu foarte
repede într-un somn agitat,., ;
. » 'ţ ' ' ' ' .4 " • .' _ • :. *
v
r * " 7/-:-.f • -

AcoDerişu! se deschidea deasupra ei. Ploaia


se revărsa în salonul care se inundă curând,
Canapeaua plutea. Pe marginea găurii ce se
căsca în acoperiş, c^tofii priveau eu oirio-
Mtâte cum ea se zbătea pe canapeaua afiaS-
g/ ninţată să fie dusă de v^uri... y 7
v
I urlă ea. Dane, ajutărHiă !
în sughiţuri. Se,trezi
m braţele lui Dane, care, aşezat lângă ea, îi
&
Sl

• lua.se capiul pe geriunchi


— Nu-i nimic... Sunt aici Era un mşm&r,
nimic altceva...
— Gh r Dane... Unde erai ? Am fost aşa de
neliniştită ! - ;
Ea se ridică şi-şi frecă, faţa pentru a aluonga
imaginile visului ei urât.
— Am avut greutăţi să pornea mstoTul,
aşa ca nu m-am,-putut Moarce înainte de
furtună. A trebuit chiar să mă opresc într-un
mie golf timp de o orăr pentru a aştepta ca
totul să se calmeze.,;
.. - — Ain crezut că... Oh, nici nu-ţi pot po-
vesti-toate grozăviile care mi-au trecui prin
minte;.. Am vrut: să mă duc să-i telefonez
' V

•lui Med ca să vină cu vaporul lui, dar fur-


tuna eră atât de violentă încât a trebuit să .
mă întorc. - _>• ••
El îşi trecu mâna. prin părui e i
— De aceea eşti udă...
— Mai puţin ca tine. Ai face bine să te
schimbi. O să te îmbolnăveşti.
El nu se clinti. Privirea îi era lipită de a
j ei: încet^ ii puse mâna pe ceafă şi o trase
; spre sine. . *
— Nu m-am gândit decât ia tine, tot tim-
pul, în furtună. îmi spuneam că dacă nu te
voi mai vedea...
— Şi eu> Dane_. Dacă ţi s-ar fi întâmplat
! ceva, nu ştiu cum aş fi putut continua . să
r - trăiesc. > • '
• • . .
/ •.
. .' '
1
— — 150
Ea-şi ,M.gă faţa în umărul l u i Aceste măr-
turisiri murmurate, într-o insuliţă de calm în
centrul furtunii, dădeau acestei clipe o cali-
tate aproape magică, Evelyn închise ochii şi
nu-i deschise când simţi buzele lui Dane,
Se lasă încet 'pe ^pate, • trăgându-1 o dată
cu/ea^ şi înfăşură cuvertura în
două trupuri ale lor, înlănţuite...

Dane nu era acolo .când se trezi. Micul de-


jun o aştepta pe masă şi pâinea prăjită^ încă
puţin caldă, se răcea în coşuleţ. Evelyn mancă
cu poftă, regretând totuşi că iubitul ei nu era
cu ea... Totuşi, nu-i trecu prin cap să se mire.
Mesajul era limpede... O aventură fără ur-
mări. Pentru cazul în care ar îi uitat, ab~
i-o reamintea/
usca răbdător natura răvăşită,
găsi pe Dane,-tăind o buturugă în faţa
ne! ei. El abia îşi ridica ochii la dosirea ei^
răspunxindu-i din vârful buzelor la salut.
~~ Dane... Dacă am făcut ceva care nu-ţi

J No, este vorba de mme» o înfeefup^e M


un pic cam brusc. Tu n-ai ce să-ţi
— Ascultă... Am făcut dragostea de
Li«

iflt h U
f .
V | ; • ' • . -

nu-i aşa ?
^ p ^ ^ y ® nimic.., N-ai vrfea ca eu să-ţi
jur b dragoste eternă, totuşi.,. I
Sarcasmur ei ascundea cu abilitate adevă-
ratele-i sentimente. Drept răspuns, Daiie se
mulţumi să-şi pl^oe capul şi să-şi reia treaba,
Stânjenită^ Evelyn scoase sandvişurile: pe
care le pregătise înainte • de a pleca şi-i în-
tinse unul. — V
• .
' ~T ' - - "'O" ^ • ' ' ' '
v
I

. De fapt, uitasem.,, spuse el, A fost' un'


telefon pentru tine, în această dimineaţă, Era ;
Jerry. Era surprins v să -nu te găsească aici.
— I-ai explicat ce s-a întâmplat ? |
- — M-am gândit că o s-o faci tu? îi vei
| spune'^ ? v . y, V.
: 1 — Prefer să nu-i spun.
Perfid cum îl ştia, Jerry era în ^stare să-i
; repete totul tatălui ei.
— Sigur că nu, încuviinţă Dane. Este mai
bine să fie menajat amorul propriu al bie-
tuhjdJ^ţY,
Nu din acest motiv voi tăcea ! Jeşry poa->
te să creadă ce vrea, îmi este indif^ent...
. D î h mai bine în mai bine... Hotărât, >
psihologia feminină este pentru mine p sursă
inepuizabilă de uimire..De fiecare dată, cred 1
c^am atins fimdul josniciei ei. Dar întot-
— Dane !... \ - • ; % ;
; • Fără să se întoarcă, el o luă spre liziera
pădurii...:iEvelyn era pe punctul să se ducă
după^ el când sună telefonul. V
ţ— 252 — - — — 11 — — ,
y
« • • • . . i
• - s ^ «te
' V,

Alergă până la cabana şt: ridică receptorul


gâfâind. v V :
^ Oh, tu eşti, Jerry,:. ^ ; :
^ Da, eu sunt. Şi în acelaşi-timp nu mai
sunt eu, Evelyn !
Băuse /din nou, evident...* v ! i
— Poţi să vorbeşti mai limpede ? oftă ea»
Ascultă-mă, Evelyn, este un miracol,
M-am schimbat. Sunt alţ om: Insulă ta tre-
buie să fie magica, nu văd altă explicaţie.
Trezindu -ma azi de dimineaţă, rni-am dat
seama că-mi iroseam viaţa/Că eram pe cale
să mă înec în alcool, să mă* distrug \ puţin
câte puţin... Şi atunci, ştii ce am făcut
Mi-am golit toate sticlele în chiuvetă !
— Un act de eroism; îl ironiza ea. /
— Şi asta nu-i tot ! Mă însor... ,
;
Te însori ? Glumeşti ! \
— Deloc. Aseară, Sandy Cabot a accep-
tat să fie soţia mea.
Acest nume evocă imaginea unei blonde
micuţe, mai curând timidă, drăgrtţă, care pă-
rea să trăiască constant în umbra lui Jerry.
Intre două aventuri, acesta se întorcea con-
stant la ea, care-1 aştepta fără să se descura-

- Este nemaipomenit, Jerry !


~ Sunt fericit că priveşti astfel lucrurile...
i ales că -Sandy a insistat să fii martorul
nostru. Vei fi de acord ?
Ce întrebare ! Evident că sunt de acord !
Julie o să fie aşa de mulţumită...
* s

— Este în al nouălea cer ! Cu toată grija


| pe care şi-o făcea pentru mine... încă nici -
5; nu-i vine să creadă ca m-am putut scliimba
r aşa, de la o zi la alta..
l — Dragostea poate face minuni, Jerry.,. ,
S Evelyn vorbea în cunoştinţă de cauză. V
j — In price caz, ţineam ca tu să fii prima
I care .să afli. Yoiam de asemenea să te întreb
P dacă ne-am putea petrece luna de miere pe - .
insula ta... înţelegi, graţie ei am luat-o pe
7 drumul cel bun.
• .-'-• * * s • , * ! ~ '• • .. I

•—• Natural! Este tecul ideal pentru un voiaj


;
|. de nuntă, • • ; . ;" . -
— Eşti o adevărată prietenă, Evelym Mi-e
aşa de ruşine de felul în care rn-am compor-
1 . tat cu tine;..'" ' ; --
f \ — Uită asta;.. Acum face parte din tre- .
I • CUt l ' : , • ;- . • ' : .-V-'," •* " -
J : Prin fereastră, îi zări brusc pe Dane care
| se îndepărta. Deci venise în urma ei... Poate .
I că surprinsese:- conversaţia... Acuni se în-
I drepta spre debarcader. Fără să-şi poată ex~
j plică motivul, ea simţi o nelinişte ciudată.
!
j Jerry îşi continua monologul;
î — Scuză-mă...' bâigui ea. N-am .fost atentă.- \
;
[ ,Ce spuneai ? • • /
i _ .
— M-am întrebat ce-i cu tine,... Am în cer-' ' ' i

- cat să dau de tine de-două zile, dar fără suc-


• . ces... • • > . .'•
•— Telefonul era- deranjat.
Jerry se puse pe râs.
— Atunci tatăl tău nu -avea dreptate. Şi-a
închipuit că ţi s-a dărâmat acoperişul şi te-ai
mutat la Balkam . j:
— De ce ? Mă spionează, sau ce ? V
— Eşti mai în măsură decât mine să ştii,
draga mea... Nu există decât un telefon acolo
şi este al tău. Julie şi cu mine n-am povestit
nimănui, iţi jur. Cât despre rest,..
Dane, E3 n-avea telefon, este adevărat, dar
avea un vapor. Se servise in mod sigu% de
radio pentru a-i preveni pe Charlton. Nimeni
altcineva nu era ,1a "curent în afară de el, cu
.... 7 . *

sfârkăciunea acoperişului; . '. * . ,,


. Ea trebui să se aşeze. Această idee îi facea
^ greaţă, Cum putuse el să mintă în halul
- acesta ?'Părea atât de sincer când afirmase
ak nu lucra pentru Charlton, Şi abia întor-
sese ea spatele, că el îi şi telefonase tatălui
ei şi4 âmhme ra^m^iâ i
Mvelyn i Mai eşti acolo ?
buie să iau legătura cu tatăl meu.
Ea n-avea nici cea mai mică speranţă să
câştige pariul de acum încolo. Dane putea fi
mândru ! Şi Charlton va şti să se arate ge-
neros cu el..,
—- Şi dacă nu obtfi acea slujbă la CCI, ce
vei face ?
— Oh... nu mai are importanţă acum. Şi
eu m~am schimbat, să ştii, de când sunt aici...
HIKI.imilH.KIW m IWII^™»»
t

Am câteva noi planuri care-mi mergi la


muma.
— Vezi... Ce-ţi spuneam eu ? Insula ta este
fermecată. Ar trebui s-o închizi într-o cutie...
Ai face afaceri de milioane ! ;;
Evelyn îşi reînnoi felicitările şi urările de
bine, apoi închise. Fermecată, insula ei ?...
Pentru Jerry; da. Dar nu pentru ea. Ea cu-
noscuse un bărbat. Un bărbat pe_ care-1 iu-
bea. Şi el o. trădase. Oh, bineînţeles, o pre-
venise şi o sfătuise să nu-şi facă iluzii... Cel
puţin în privinţa asta se arătase cinstit. Slabă
consolare. v
In depărtare, Evelyn auzi un zgomot ^ de
motor. Înainte de a şti ce face, şe năspusti
pe cărarea ce ducea la debarcader.
era deja departe când ajunse. Ea
cârmă. Acesta
nu se întoarse.- -•
Pleca... Ce era mai normal ? Misiunea lui
era terminată. Se ducea să dea socoteală ta-
tălui ei şi apoi va dispărea pentru totdeauna
din viaţa ei,** " . r

-•a

'"2 y . I

156
Cu făină până la coate, un şorţ mare roz
pe burtă, Evelyn frământa coca cii încrânce-
nare. Găsise această reţetă de ştrudel cu mere
în jurnalul mamei sale, pe o foaie volantă,
Totuşi, gândul nu-i era acolo. Dane ple-
case deja de două'zile, şi trebuia sa se su-
pună acestei evidenţe p^ care o refuza din
tot sufletul ei : : el nu se va mai întoarce.
Seara, Evelyn "se ducea să hrănească ani-
malele. Era şi un pretext pentru a reveni în
casa lui Dane.,, Lucrurile lui era încă acolo.
Fără îndoială, aştepta ca ea să plece, pentru
a veni după ele. : .~ ; -
; De mai multe ori încercase să ia legătura
cu tatăl ei, dar nu reuşise. Era în deplasare.
Nici măcar secretara lui, Donna, nu putea da
de el. La urma urmei, într-un fel, cu atât mai
bine : Dane şi blestematul lui de raport n-avea
decât să aştepte până la întoarcerea lui... •
/ rDane,,> Ciudat, cu toate eforturile, ea nu
reuşea să-1 urască. Şi-l imagină ca având
toate defectele pământului- căuta să-1 vadă
r - , -- . - ' .

dui unghiul cel mai prost,.. Dar dragostea ei


avea o viaţă puternică. Izbucnea din ea când
era mai puţin vigilentă, profita de somnul
ei pentru a se afirma în vis şi o lovea cu
cruzime în momentele în care se aştepta mai
puţin.
Primăvara se desfăşura în întreaga ei splen-
doare. Pomii înmugureau, natura renăştea
peste tot, în curând, petuniile şi clopoţeii pe
care-i plantase în faţa cabanei vor începe să
înflorească. Prin fereastra larg deschisă au-
zea zgomotul regulat al valurilor pe stânci.
Dar dintr-o dată, un alt sunet îi atrase aten-
• /
ţia. Rămase nemişcată, c u simţurile alertate.
Un motor,.. : ; •
Evelyn nu mai reflectă. Cu mâinile tremu-
rânde îşi desfăcu cordonul de la şorţ şi fugi
ca o nebună până la debarcader.
Era Ned. Ned care-i aducea un pasager.
Decepţia lui Evelyn ajunse la culme când îl
recunoscu.
— Hei, matelot !... Avem permisiunea să
debarcăm?
. Chaiitoii, cu o caschetă de marinar pe cap,
părea în mare formă.
tata...
Corpolenţa lui de om prea bine hrănit îl
făcu să coboare un pic cam greu pe debar-
cader. Ea~l sărută din vârful buzelor şi-i făcu
un semn amical iui Ned, pe care-1 văzu cu
cum
— Surprinsă să mă a~i ?
Charîton.

Dane, evident, reuşise să ia legătura eu


Charltan şi să-i transmită raportui lui nesu-

sa-şr
înainte de a intra în cabană, se opri o clipă
în centrul micului luminiş, cu mâinile m şol-
duri, şi privi în j urul l u i
— Ai muncit bine, pentru o^iună... Era o
adevărată junglă aici.
Trebuia să mă ocup CU ceva.
ei indiferentă din umeri contra-

— Mama ta ar fi încântată dacă te-ar pu-


tea vedea... Adesea rn-am gândit c-ar, trebui
;
să trimit o echipă de grădinari aîch
— Bine că n-ai făcu t-o. Fu ştiu cum mi~aş
î omorât timpul f ' '
ai fi găsit tu ceva,.. replică el,

Apoi o urmă în cabană. Nu ajunsese Ia ca-

Tu faci1'prăjituri ? Tu

izbucni într-un râs sonor.


i se
M *
au încă m cau-
ciuc ars. •v- '
I • - '

„Iată-ne ajunşi şi aeolor.v"_ gândi Evelyn


care se rezemăcalmă de chiuvetă, cu braţele
'.•"încrucişate.."' ) - . ,• -- .., t,' .,. - , . • ;

— ^^â^&lBP^^-â^ l-am văzut pe


Julie şi Jerry acum două zile, Ţi-au făcut o
publicitate fantastica. O avalanşă de eom|)li^
h mente. P 1 ; ' •-
v
— Şi mai cine. altcineva ? -
N-ai niăte cafea să-mi oferi ?
'-.•—-.Ba da, sigur.,. ; • . \ *
Evelyn aprinse plita cu o mână expertă,
sub ochii admirativi ai tatălui, ei, apoi puse o
oală cu apă la încălzit. în timp ce punea ne-
sul în ceşti, ea se întoarse brusc.
b. . • '" _ 3 *
*: '' Vi . - . k - " , .* !

— Tată %. îştiu
r de ce eşti aici.
- J
- .. .
f
• >*-.•
4 •' * . - .•: .•'•'•, • } - '
r-
• .
r
• -:'

— Dane Balkan te-a contactat, nu-i aşa ? <


El îşi .încrucişa placid mâinile sub bărbie
şi-şi studie fata câteva secunde înainte de a

— într-adevăr. Dar el n-a intenţionat să-mi


strice impresia.».
- — îmi pare rău pentru tine... în sfârşit,
toate acestea n-au nici o importanţă; Ştiam
de multă vreme că am pierdut pariul. ^
El îşi aplecă faţa cu un aer încordat, dar
la colţul buzelor îi apăru- un mic zâmbet
ironie. •" ' Ş • ^ V';

— " V " - 1 6 0 f ' ; v v- — -


— Crezi ?... . Evident, înţelegerea noastră
stipula ca să te descurci singură... Ceea ce -
este dificil de făcut când te muţi cu un băr-
:
bat. . ;
— Asta ţi-a spusJ ' f
Hotărât, ultimele ei speranţe se duceau... • ?
— Da. Mi-a spus de asemenea că furtuna
a ' f o s t îngrozitoare şi că acoperişul tău s-a
stricat. In aceste condiţii, natural, era greu
să rămâi aici. Dumnezeule... când ^mă gân-
desc c-ai fi putut fi omorâtă ! Niciodată nu-mi
voi ierta că te-am lăsat să vii singură pe
această insulă. .. . '
— N~ai nimic ce să-ţi reproşezi... Eu am
insistat. Şi'apoi, sunt majoră !
— Da, da... ştiu, fata mea. Oricum, nu sunt
aici să-ti fac morală. Mulţumesc Cerului că
9 ^ c.

n-ai'avut decât o gleznă scrântită...


încet, ea puse mâna pe umărul tatălui ei.
— Scuză-mă... Sunt puţin nervoasă în acest
moment. \ -
E,a turnă apă în ceşti- şi se aşeză în faţa
lui. Charltcn o observa cu atenţie. Bău din
cafea, se strâmbă din cauza amărăciunii şi
puse ceaşca jos. ' ~
— Eu am mai multe motive decât tine ca
să fiu. De -fapt, dacă trebuie să se scuze ei- j
ne va, eu sunt acela. Credeam că dacă o să te
las să vii aici, o să apreciezi mai mult viaţa
pe care ţi-am oferit-o până acum. M-am în-
şelat pe'toate liniile... Dar această mică expe- •
161 J
i

rienţă îmi este de folos. Mi-am dat seama că


te îngrădeam într-un rol pentru care nu erai
făcută. Sincer, mă învinuiesc că nu te-am
cunoscut. Si xaca sunt aici, astăzi, este ca să j
îndrept lucrurile,

— Tată, nu vei...
" - ' * i . « > T * •' j t

— Ba da. Lasă-mă să termin. Voiam să


spun că eşti câştigătoarea incontestabilă a
pariului nostru.
Ea holbă ochii mirată.
—- Dar;., am pierdut totuşi ! • N-am rezistat -
o lună complet singură l -
— Ai fi făcut-o dacă n-ar fi existat fur-
tuna aceea. Dane mi-a explicat ce s-a în-
tâmplat...
Nemişcarea o apăsa, avea impresia că are
furnici în picioare. Cu ceaşca în mână, Eve-
lyn se ridică şi începu să măsoare-bucătăria
cu pasul,
— Sunt încântată că mi-a făcut un raport
favorabil.
— Un raport ?... N-a fost vorba despre.
asta. Auzindu-te, s-ar crede că Balkan lu-
'. ' -y • «

crează pentru mine... Nu, el voia să se asi-


gure că voi înţelege situaţia cum trebuie,
nimic mai mult... ' • 1 , 'V

Tatăl ei dădu din cap, gânditor.



— Ciudat -
,0 inteligenţă de temuta :
'

începuse, să- devină o adevărată putere în lu-


mea finanţelor. Şi apoi, într-o bună zi... hop !
> Gata, A dispărut. De necrezut, nu
important o oprise. ,\ L
: — Tu zici că;*. Dane nu lucrează
tine ?

asta, crede:mă5 dar nici o


tea.cumpăra pe acest om. -
— Atunci tu.,.,, tu nu l-ai angajat ca să mă
supravegheze ? întrebă ea din nou.
Râsul exploziv al lui Charlten o făcu să
"^ara.
*— A trebuit aproape să-î ameninţ sa
arunce o privire spre. tine, li
i.
căci ar
fr avut poate consecinţe tragice...
— Cum asta, să~l ameninţi ?
a-si reînnoi
tul la notar, pentru cabană..,. Şi atunci eu
>i Vi;*
j .J 4 • f. ' "*• -l- J. - f -H, " -

ciina -

N-ai nici un drept asupra ei !

i U
o fată foarte drăguţă..
- « V

— Care îi aminteşte* de prima lui soţie,


adăugă ea posomorâtă. Nu suportă nici să
; mă vadă...
— Şi asta te face nefericită, nu ? , v " 0
Evelyn ridică din umeri, cu un mic zâmbet
demn de milă.
— Sunt aşa de transparentă încât...
;—: Este din-cauză că te cunosc bine... Oh,
la naiba !
Pumnul lui mare lovi masa/-
— Când i-am cerut să te supravegheze, nu
m~am gândit că o să te îndrăgosteşti de el.
Iar am făcut o boacănă,..
Ea puse blând o mână pe braţul tatălui ei.
— N-ai făcut nimic.,. Trebuia să se întâm- *
ple, asta-i tot.
.— Pe viitor, mă voi mulţumi să mă ocup
de afacerile mele... Nu sunt dotat să mă ames-
tec în viaţa altora. ~
Era prima oară când Charlton CousettMşi
recunoştea anumite slăbiciuni în faţa fiicei
sale. Ea îl simţi dintr-o dată mai apropiat.
;
— Totuşi, tu eşti-responsabil de sute de
persoane la CCI, îi reaminti ea. Şi nu te des-
f* i

: curci aşa de rău..;


»• • •

Acest compliment sincer îi merse drept la


inimă. îşi drese vocea, mişcat.
— în legătură eu CCI... fiindcă ai câştigat
pariul, ce-ai zice să fii noua mea directoare
| a serviciului de export ? ,
% '.-. >• . '
' —: • v,' 184 - ——•—*—~—
Ea fu cât pe ce să-i scape eeaşca-din mâna.
Cel mult, se închipuise ~ la serviciul personal,
unde erau grupate majoritatea femeilor.-Dar
directoare a serviciului de export! Un post
care, până atunci, fusese încredinţat unui per-
sonal exclusiv masculin -: v
— Nu ştiu ce să spun.:, murmură ea.
— Ei bine, spune-mi da, pur şi simplu. Mi-a
trebuit timp pentru a-mi da seama, dar ca-
lităţile tale merită din plin această recom-
pensa. Sunt sigur că te vei descurca cu
cinste... •;-•" ' '
Evelyn rămase tăcută o clipă. în sfârşit, j
reuşise să obţină ceea ce visa de multă- vre-
me, această recunoaştere paternă pentru care
se bătuse... Totuşi, scutură uşor din cap.
— îmi pare rău, tată... Dar nu pot accepta,
El se îndreptă în scaun, cu sprâncenele în-
| cruntate. . - 1 \ "? - ' . • iţ\ f - /;
. — Dar bine, Evelyn... Credeam că este as-
:
•piraţia ta cea mai scumpă... .
— Si eu. Până când am venit aici... Aceste
câteva săptămâni m-au transformat. Am des-
| caperit că am.alte aspiraţii^ ; • • ;
|r Ei bine I Mai dă-mi•-o cafea... Am
voie. Şi explică-mi un pic cu ce seamănă
răceşte aspiraţii. ':; ': ; •
Evelyn îşi regăsi dintr-o dată tdt eiîtuzias-
mul pentru a-şi împărtăşi plânurile tatălui
ti*'' "" ' * i- • _ y, ^ ^ ' „ . • !i ^ f

sau. • •. - «' '• : ?* ' •.


— Vreau, să fac din insula Călugărului o
rezervaţie de animale care va purta numele
mamei;
Nuniele mamei taie ?..De ce ?
Ea-i vorbi despre jurnalul găsit din: întâm-
plare, de speranţele Lornei Cousett,. Charl ton
îşi ptecăr ochii^ strădulndurse^ să~şi ascundă
w *

sa mai mciin... Daca


a
u sa Luji
şi autorităţile competente. Va fi un paradis
pentru castorii spălători..,
ion îşi sorbi cafeaua dintr-o înghiţi-
ta ca pe un purgativ de care vrei să scapi,
apoi se ridică,
— Hu mă îndoiesc că v ă f i i o; reuşită* fiindcă
ţi-o doreşti cu atâta ardoare... Dar nu te
arunca în această treabă drept compensaţie.
Dane Balkan nu este singurul bărbat din
lume, nu uita...
Ea. încuviinţă cu un oftat, • r

sci ?
vine să mă ia peste câteva minute.
Deja a acceptat să mă însoţească fără prea
multă tragere de inimă, dar dacă nu sunt
punctual, nu mă va aştepta. Contam să te iau
cu mine, dar... ^ v <
EL f u singurul care plecă. Evelyn rămase
mult timp pe chei, fluturând din . mână,
înainte de a o lua înapoi spre cabană. De
această dată, zarurile -erau aruncate.
înainte de a intra, se ins tală -câteva -clipe
pe bancă, afară, pentru a profita de soare şi
a reflecta.. . Acum, când hotărârea ei era :luată,
trebuia să studieze serios organizarea irezer- -j
vatici. ^Măcar dacă .Dane ar fi aici s-o ajute...
Fiindcă, la urma urmei, ideea era a lui. . .*
Era uşurată peste măsură că toate bănuie-
lile pe care le avusese în legătură cu el se
dovediseră până la urmă nefondate. Nu^nu-
- mai că nu lucra pentru Charlton, dar -o şi ,
apămse faţă de eh - ; , : ;r
Atunci, de ce .plecase ;?.., înţelesese, că ea
îi iiubea ? Asta Strebuia s& fie explicaţia... Ghi-
cise dragostea ei şi, .speriat că putuse declanşa
aşa eeva, fugise. ;
lin bucătărie căzu o <cratiţă pe pardoseală. '
Evelyn tresări şi se năpusti, exact la timp
pentru a ^o surprinde :pe ^Henrietta pe punctul
de m ^ataca vcoca rămasă pe masă. înfruntân-
d-o pe ^Evelyn, ea-şi arătă dinţii şi părul i se ,
zburli. Dar tânăra ştia acum că această pu-
nere în scenă n-avea nimic ameninţător. :

^ r o p î n i u ^ sm ^niângâfe.'
Blana ei era uşor lipicioasă,rca şi cum... ca
şi cum fusese expusă la * sa rea marină. Intri- r
gală, fata se lăsă pe vine. Botul şncapiJl Hen~
riettei aveau rnrrae tde ;pânze de păianjen.
— : -De unde vii ;S-ar spune că ai fost .
într-^D pivniţă... sau o peşteră...' ,
Castorul spălător sări brusc şi fugi prin fe-
reastra deschisă, sub privirea perplexă a lui
Evelyn. ^ - '
Henrietta rămăsese invizibilă de la pleca-
rea lui Dane. Ar fi posibil ca ea ?.-.. Da, ca
ea să fie cu Dane, undeva pe insulă! Şi ce
ascunzătoare era mai bună ca grota Călugă-
::
rului ? • •
Acolo se refugiase, Evelyn putea să pună
mâna-n foc ! Fugi să scotocească cu--febrilitate
în dulapul de pe culoar. Intr-o zi văzuse o
hartă a insulei... Cinci minute după aceea,
cu harta întinsă pe masă, ea-şi puse degetul
pe peştera Călugărului, Identifică fără greu-
tate drumul pe care o luaseră ea şi cu Dane,
;. în ziua furtunii, şi pe care ea nu-l putuse
I continua până la capăt. Dar de această dată,
nimic n-o va opri.
Trebuia să-l .mai vadă pe Dane, măcar o
dată, chiar dacă n-ar fi decât ca să se scuze,
îi datora asta. După toate grozăviile de care-1
acuzase...
. Fără să mai aştepte, porni la drum. Era
acea oră a după-amiezii când totul părea, să
stagneze, natura întreagă părea învăluită în
moleşeală. Chiar şL albinele păreau să aibă
aripile grele şi amorţite, -
îi trebui lui Evelyn aproape o oră şi jumă-
taţe ca să ajungă, la peştera pe care o găsi din
3 fericire fără greutate. Dorind să nu impună
• un ritm prea rapid gleznei sale, din timp în
• * *

— — 1 6 8 — — —
timp făcuse câte o pauză pentru a-şi trage ră-
suflarea... şi a se calma. Fiindcă idee-a de a-1
revedea pe Dane o făcea să simtă o nervozi-
tate de, nedescrisv • : ; t
micii| peşteri -se căsca in tmijlocul
stâncilor, ca gura deschisă a unui monstru
de piatră. Evelyn ezită... apoi se hotărî să
strige/ Nici un răspuns. Cu un pas prudent,
intră în peştera întunecată. Nisipul îi scârţâia
sub picioare. Tavanul era'striat ca interiorul
unei cochilii. V :
Nici urmă de Dane.
_ Ce dezamăgire ! Cu inima grea, se pregă
freâ să se întoarcă, dar la intrare apăru dintr-o
dată o siluetă. Contra luminii, ea nu distin-
gea decât contururi puternice, aproape ame-
;
ninţătoare. . "
O exclamaţie înăbuşită i se ridică pe buze
Imediat, două/ braţe veniră s-o strângă şi ea
simţi lângă ea căldura reconfortantă a lui
Dane.
' — M-ai speriat... r ;
— Ce credeai că vezi ? Fantoma călugă-

... Unde erai ?


^ Reparării vaporul.;. Te-am văzut de de-
parte venind.. Şi tu... de ce ai venit aici ?
— Te căutam. ^
— Ei bine, m-ai găsit. Ai noroc.,. Dacă acel
motor stupid nu mi-ar eram
de multă vreme. Ce voiai ?
' . " w w w m z m A
V
j — Am venit să mă scuz, j
— Să te scuzi ? Dar... pentru ce ?. j
! — Tatăl meu m-a vizitat azi-dimineaţă, .;
Şi.,, am înţeles că m-am înşelat. Tu- nu mă [
spionai. încă o dată, te-am judecat prea pripit,
I — Iste un obicei Ia tine... Dacă asta te _
! !

\ linişteşte, îţi accept scuzele. Şi acel pariu, de


5 fapt... l-ai câştigat ? ; i
" — Datorită ţie, da. Mi-a oferit postul de |
directoare a serviciului de export la CCI. I
Dane rămânea de gheaţă, £
— Perfect. Vezi, totul se aranjează... în cele
( din urmă ai tot ce-ţi visai,
— Am refuzat. /
El îşi încreţi sprâncenele.
: —- Ai refuzat ce ?
— Postul de directoare. - ; v
t— Oh... Presupun că asta^ţi stânjenea pla-
nurile ?
i — Da... Cum ai ghicit ?
El se duse spre intrarea peşterii. Vântul îi
suflă o şuviţă pe frunte.
,> — Am surprins conversaţia ta la telefon,
în cealaltă zi
.Evelyn îşi cercetă memoria, Nu~şi aducea
aminte să fi vorbit cu Jerry despre rezerva- ;
j
ţie... '
— Nu înţeleg. ? ;
— Când vei înceta acest mic joc, Evelyn ?
întrebă el nerăbdător. Te-am auzit acceptân-

v — m -—— •- •
I

du-i propunerea,/O să te măriţi cu el, n u ?


Şi-ţi vei petrece luna de miere aici ?
.— Eu ?... Nici gând ! Jerry se căsătoreşte
cu Sandy. Mi-a telefonat ca să mă invite,., şi
să-mi ceară permisiunea să vină aici în voia-
jul de nuntă. Pretinde -că această insulă i-a
purtat noroc... .. * . '
Se ins tală o lungă tăcere. Dane părea că-şi
reţine respiraţia.
— Poate că nu este singurul... oftă el în
cele din urmă.
-— Ce.., ce vrei să spui ? .
—- Că datorită acelei pene de motor, sunt
cu siguranţă cel mai fericit bărbat din lume...
Ea clătină din cap, neîndrăznmd să creadă,
— Dane, <eu... \
El o luă brusc de umeri şi o trase la piep-
tul lui. ... ..
— Nu înţelegi deci de ce voiam să plec ?
— Credeam că... că fugeai de mine,.. Că -
ţi-era teamă să te implici şi că...
— Era adevărat la început. Credeam că
semeni cu Janice şi nu voiam să mă îndră-
gostesc de tine. Mi-era teamă să nu comit
aceeaşi greşeală,.. Oh ! Când mă gândesc că
era să te pierd...
Pierdută de fericire, ea se lăsă pradă îm-
brăţişării lui, , -
— Oh, Dane.., Te iubesc aşa de mult. Dacă
ai sti... -
I.
— Şi eu te iubesc. Am crezut că înnebu-
nesc... Eram convins că-1 iubeşti pe Jerry.*
— Jerry făcea parte dintr-o lume căreia
i-am x întors spatele, Dane. Ştiu acum că aici
îmi; voi găsi fericirea.
Fără să mai aştepte, ea-i explică planurile
ei, care vor transpune în viaţă visul mamei
sale. " •
— Datorită ţie o să le pot realiza.
— Eşti sigură că nu vei regreta niciodată
• ceea ce părăseşti ?
- — Sigură. Am găsit altceva mai preţios,..
} — Dragostea ?
— Mmm„. Se spune că n-are preţ, nu-î
aşa ?
Drept răspuns el o sărută îndelung. Un să-
; rut care promitea altele... mii..,4
•— Ne vom căsători aici ? întrebă ea.
Bineînţeles. Cu fantoma călugărului ca
|r martor. -- • . ;
— I-o datorăm \ '
• — într-adevăr. N-a fost el primul care a
ştiut secretul nostru ? " /
Era o iluzie ? în timp ce se îmbrăţişau, li
se păru că o umbră binevoitoare vine să se
aplece asupra lor, pentru a-i binecuvânta.,
—SFÂRŞIT
' • . i .-