1.3.3.

Casele de compensaţie – verigă esenţială a operaţiunilor la termen

Casele de compensaţie sau de clearing (“ clearinghouse” ) reprezintă instituţii -

cheie ale pieţelor futures, îndeplinind două funcţii principale:
- asigură integritatea financiară a tranzacţiilor futures prin garantarea obligaţiilor
contractuale de către membrii casei de clearing;
- oferă posibilitatea compensării (offset), ca mecanism convenabil de lichidare a
obligaţiilor contractelor futures.
Principala caracteristică a mecanismului de funcţionare a casei de clearing constă
în faptul că ea devine partener în toate tranzacţiile futures încheiate în bursa afiliată.
În esenţă, casele de clearing convertesc obligaţiile contractuale la termen (forward)
în obligaţii contractuale viitoare (futures).
Termenul de clearing descrie un set de activităţi realizate de casele de
compensaţie.
În primul rând, membrii unei burse transmit zilnic casei de compensaţie asociate,
rapoarte conţinând detaliile tuturor tranzacţiilor futures, tranzacţii pe care casa de
clearing le înregistrează; în momentul înregistrării, casa de clearing se interpune, în
mod legal în aceste tranzacţii, devenind cumpărător faţă de vânzător şi vânzător faţă de
cumpărător.
Practic, între comerciantul care cumpără contractul futures şi comerciantul care vinde
contractul futures respectiv, nu se stabilesc raporturi juridice directe.
În al doilea rând, operaţiunile futures presupun colectarea şi plata zilnică de
fonduri de la şi către părţile iniţiatoare ale acestei tranzacţii. Casa de clearing calculează
zilnic, pentru fiecare dintre membrii săi, profitul sau pierderea netă aferentă poziţiilor
futures, datorate schimbărilor de preţ din ziua respectivă.
Ulterior, colectează sumele aferente pierderilor nete de la membrii săi aflaţi în
această situaţie, plătindu-le membrilor care înregistrează profituri nete la sfârşitul zilei de
tranzacţii. Schema de mai jos prezintă rolul caselor de compensaţii şi modul cum se
desfăşoară operaţiunile la termen:
 Cumpărăto Vânzător
r

Firma Broker de incintă Broker de incintă Firma

membră cumpărător vânzător membră
a bursei a bursei

RING DE TRANZACŢII
Broker de incintă Broker de incintă
cumpărător Ordine executate prin strigări libere de vânzător
confirmă către brokerii de incintă confirmă

Firma Firma Firma Firma

membră membră membră membră
a bursei a bursei a bursei a bursei

Confirmă CASA DE COMPENSAŢIE Confirmă

cumpărare vânzarea
a
1 1
Obligaţie Obligaţie
Cumpărător long short Vânzător cu
cu poziţie
poziţie long Volumul total al poziţiilor deschise: short
1 contract 1 contract 1 contract

1.3.4. Pieţele financiare la termen

Instrumentele financiare pot fi definite ca active (sau pasive) financiare care pot fi
negociate, adică cumpărate sau vândute pe o piaţă dată. Aceste instrumente pot fi
negociate cu plata imediat, cu plata la termen, sau de manieră opţională, pe o piaţă
organizată sau pe pieţe la învoială.
În condiţiile operaţiunilor la termen cu instrumente financiare, instabilitatea ratelor
dobânzii, a cursurilor valutare şi a preţurilor imprimă acestor instrumente o volatilitate
sporită, o fluctuaţie amplă a valorii lor. Băncile angajate în asemenea operaţiuni trebuie
să aibă o mare responsabilitate cu privire la dimensiunile riscurilor asumate şi îndeosebi
trebuie să ia măsuri necesare pentru prevenirea şi evitarea lor.
Exprimând concis condiţiile de negociere a instrumentelor financiare trebuie să
precizăm că principalele instrumente utilizate în operaţiunile la termen sunt:
- instrumente valutare;
- instrumente purtătoare de dobânzi;
- acţiunile;
Instrumentele pot fi negociate pe pieţe cu plata imediată, la termen sau opţionale.
Pieţele folosite pot fi organizate sau la învoială.

1.3.4.1. Tipuri de operaţiuni cu instrumente financiare

Operaţiuni cu plata imediată – sunt denumite şi fizice şi ele reprezintă tipul de

referinţă al tranzacţiilor de orice fel, în care o parte livrează marfa, iar cealaltă parte oferă
contravaloarea în bani utilizând diferite mijloace de plată. În acest cadru, operaţiunile cu
instrumente financiare se derulează relativ similar, cu excepţia faptului că se admite un
decalaj de câteva zile între data acordului, denumită şi data angajamentului, a
operaţiunii sau negocierii şi data livrării, considerate termene uzuale necesare pentru
pregătirea livrării pe de o parte, şi a creditelor de plată, pe de altă parte.
Operaţiuni la termen – au ca obiect aceleaşi instrumente financiare, diferit fiind
faptul că termenele de operare sunt îndepărtate. Acordul părţilor priveşte, deci, obiectul,
preţul şi data livrării, care trebuie specificată cu necesitate.
Operaţiuni opţionale – au un specific în sensul că tranzacţia nu are ca obiect un
instrument financiar. Cumpărătorul, în schimbul plăţii unei prime cuvenite, îşi asigură
dreptul de a cumpăra (sau de a vinde) la un preţ determinat, la un anumit termen, sau în
cadrul unei perioade ce decurge până la un anumit termen, un lot de instrumente
financiare. La rândul său, vânzătorul, în schimbul primei încasate, îşi asumă obligaţia de
a se supune deciziei cumpărătorului.

1.3.4.2. Caracteristicile pieţelor pe care se negociază

instrumentele financiare la termen

Pieţele organizate au ca principale trăsături următoarele caracteristici menite să

asigure securitatea, transparenţa şi eficienţa tranzacţiilor:
- dimensiuni standardizate – fiecare contract fiind încheiat pentru unităţi standard;
- scadenţe standardizate – în fapt trimestriale, respectiv martie, iunie, septembrie şi
decembrie, dar şi lunare;
- o limită minimală a variaţiei cursurilor (această limită este denumită treaptă de
cotaţie pe o scară dată sau tick);
- monopolul negociatorului – rezervat membrilor autorizaţi ai pieţei. Acordarea unei
asemenea autorizări implică o aprofundată analiză a garanţiilor de solvabilitate şi
experienţei în domeniu, fapt ce reprezintă o puternică premisă de asigurare a
securităţii tranzacţiilor. Implicit, membrii autorizaţi ai pieţei vor acţiona ca
intermediari în operaţiunile ce sunt dispuse de diverşi: instituţii de credit, agenţi
economici sau persoane private.
O serie de alte condiţii acţionează în sensul asigurării securităţii:
- fiecare operaţiune este garantată pe baza sistemului depozitelor de garanţie
constituite de fiecare membru autorizat. Acest depozit format din disponibilităţi
monetare, bonuri de tezaur sau titluri, echivalente cu valoarea operaţiunilor angajate,
poate servi, la nevoie, prin lichidare, la acoperirea, respectiv plata operaţiunii.
- la rândul lor, membrii, când se angajează intermediari, impun aceleaşi condiţii
membrilor interesaţi de aceste operaţiuni.
- evoluţia cursurilor respective, a preţurilor de piaţă, este controlată prin stabilirea
limitei maxime a variaţiei zilnice pentru fiecare instrument. În momentul când această
limită este atinsă operaţiunile sunt suspendate.
Operaţiunile se pot desfăşura în continuare astfel:
- în aceeaşi zi după ce participanţii şi-au acoperit diferenţele respectiv pierderile
înregistrate;
- a doua zi, cu condiţia acoperirii, înainte de începerea şedinţei, a diferenţelor.
Operaţiunile de pe piaţă sunt reglate prin Case de Compensare. În virtutea acestui
fapt, fiecare vânzător sau cumpărător are un unic partener Casa de Compensaţie, care se
substituie de fapt partenerului real. Acest principiu de funcţionare are o importanţă
deosebită, pe de o parte, prin faptul că uşurează derularea operaţiunilor şi gestionarea
reglării acestora, pe de altă parte, se evită riscul de contrapartidă.
Din punct de vedere tehnic, se pot sublinia alte caracteristici semnificative:
- negocierile în cadrul pieţei au loc prin strigare, sistem care asigură transparenţa
preţurilor şi rapiditatea tranzacţiilor;
- contractele sunt reversibile, ceea ce înseamnă că, de regulă, încheierea unei
operaţiuni se efectuează printr-o operaţiune simetrică. O asemenea operaţiune are ca efect
anularea poziţiei iniţiale. De aici, necesitatea de a preciza pentru fiecare operaţiune
motivaţia sa: operaţiune de deschidere sau de închidere a unei poziţii.
Rezultă cu claritate că piaţa la termen nu este o piaţă ce are ca obiect livrarea, cei
interesaţi în acest sens trebuie să se adreseze pieţei cu livrare imediată.
Operaţiunile pe piaţa organizată sunt supuse controlului unei autorităţi a pieţei care
reglementează desfăşurarea operaţiunilor şi le asigură securitatea.
Pieţele la învoială, spre deosebire de pieţele organizate care sunt localizate într-un
loc geografic unde funcţionează, aceste pieţe au o existenţă specifică, prin aceea că se
încheie contracte prin telefon sau alte mijloace de comunicare similare.
Sub un alt aspect, pieţele la învoială nu sunt supuse nici unei constrângeri ci numai
voinţei părţilor. Astfel, contractele, dimensiunile şi scadenţele lor sunt stabilite în mod
liber şi, implicit de aici, marea lor dimensiune. În cadrul acestor pieţe preţurile au o
amplitudine diferită, în funcţie de riscurile ce le implică respectivele active
tranzacţionate.

1.3.4.3. Motivaţiile contractelor la termen

 Finalitatea contractelor, fie în cadrul pieţelor organizate, fie în cele la învoială
depinde de motivaţia pe care o au operatorii acestor tranzacţii: de acoperire, de speculaţie
sau de arbitraj.
Operaţinile de acoperire reprezintă tipul de operaţiuni de primă şi fundamentală
motivaţie a operaţiunilor cu instrumente financiare la termen e aceea că permite agenţilor
economici să se protejeze împotriva riscurilor. Astfel, dacă agentul economic este supus
unei categorii de risc îşi va constitui pe pieţele la termen, ferme sau opţionale, o poziţie
similară celei ce decurge din poziţia expusă.
Operaţiunile de speculaţie sunt cele orientate spre realizarea unui câştig din
diferenţa de curs. Operatorii aplică aici procedee simple: cumpără atunci când se aşteaptă
la o creş-tere a cursurilor şi vând când se preconizează o scădere a cursurilor.
Operaţiunile de specu-laţie sunt utile desfăşurării pieţelor la termen atât prin ele însele cât
mai ales prin faptul că asigură contra partidă operatorilor ce acţionează cu motivaţie de
acoperire sau arbitraj.
Operaţiunile de arbitraj constau în a urmări realizarea de profit din distorsiunile
ce pot interveni între preţurile de pe piaţa imediată şi preţurile de pe pieţele la termen sau
opţionale, între scadenţele diferite şi între instrumente şi diverse pieţe. Rolul acestor
operaţiuni este tot atât de important ca şi cel al speculaţiilor căci asigură o indispensabilă
relaţie logică între preţurile cu plata imediată şi preţurile la termen sau opţionale între
diferite pieţe şi instrumente.
De fiecare dată când apare o distorsiune, apare intervenţia arbitragiştilor care să permită
suprimarea sau reducerea acestei distorsiuni. Aceste operaţiuni nu
prezintă în principiu nici un risc, decât acela de a menţine sau a accentua distorsiunile.