Romanul social realist mitic (traditional)

Baltagul – Mihail Sadoveanu

Eseu – comentariu

Perioada literara
Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor
poetice dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail
Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanti prozatori din prima jumatate a
secolului al XX-lea si remarca in aceasta perioada datorita povestirilor,
nuvelelor si romanelor alaturi de alti scriitori precum Vasile Voiculescu, Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu.

Ipoteza
Opera literara “Baltagul” scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic,
fiind un roman social, de tip traditional. In opinia lui George Calinescu, fiind si
un roman mitic, al transhumantei apartinand curentului literar traditionalism.

Teorie
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu
personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga
complicata si o actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei
comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe
particularitati.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al
19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.
Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic.
Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie.
Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv
pentru valorile trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata
de cele noi. Curentul literar se realizeaza ca ideologie in jurul revistei
“Gandirea”, in special aparut la Cluj in 1921, sub conducerea lui Cezar
Petrescu, mutata la Bucuresti in 1922, sub conducerea lui Nechifor Crainic,
unde isi continua aparitia pana in 1944.

Tip de roman
“Baltagul” este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul si
coboratul oilor. Oamenii isi sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu cu
oile intre munti, in timp ce femeia ramane acasa, avand grija de gospodarie si
de copii, dar si de produsele rezultate de la animale.
“Baltagul” este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala prin
ilustrarea categoriilor sociale in evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza
viata la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente legendare
cum ar fi vrajitoria, magia sau farmecele, dar care nu se adeveresc, ele stand
la baza genezei operei sau la subiectul acesteia.

Geneza si surse de inspiratie

Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar spate pana la
zece zile de scriere deoarece se afla in mintea scriitorului de foarte mult timp.
La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse: autobiografice,
folclorile si mitice.
Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta povesteste
cum in calatoriile sale pe jos prin Moldova a facut popas la un han. Acolo a
avut prilejul sa asculte doi jandarmi care vorbeau despre uciderea unui cioban
caruia i s-au furat oile.
Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri de
personaje care apar in trei balade populare. Din balada populara “Miorita” se
preia motto-ul operei “Stapane, stapane / Mai cheama s-un cine”., se preia
motivul complotului si motivul transhumantei. Din balada populara “Salga” se
preia tipul femeii justitiare. Din balada populara “Dolca” se preia imaginea
cainelui credincios.
Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda lui
Osiris, fost rege al Egiptului zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost ucis de
fratele sau Seth pentru a-i urma la tron, sotia lui Osiris, Isis, mare preoteasa
da nastere unui fiu pe nume Horus. Dupa ce copilul ei creste, impreuna cu
mama sa si insotit de un caine, pleaca in cautarea ucigasului. In toate picturile
rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu doua taisuri.

Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv
articulat cu articolul hotarat “-ul” care, in sens denotativ, semnifica un topor cu
doua taisuri. In sens conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la nivelul
actiunii. Baltagul devine obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si
instrumentul actului justitiar, reparator.

Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema
textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan.

Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si omniscient
reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului
de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscrient este unic, la
parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata ca “un
Hamlet feminin”, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o
povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa-si
recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece
capitolate, urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si
aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic
include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar
si comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

Prima parte (capitolele I – al VI-lea)

Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum – include
expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al
Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea
sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.Intriga cuprinde framantarile ei, dar
si actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea sotului: tine post
negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea
Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a
face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatesc, iar lui
Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.

Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea)

Contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei,
Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor,
facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crasma
domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si bab Dochia din Farcasa, la
Vatra Dornei (la han si la cantelarie,unde afla de actul de vanzare a oilor),
apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de unde drumul paraseste apa
Bistritei, “intro tara cu totul necunoscuta”. De asemene, intalnesc o cumetrie,
la Borca si la o nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata
omului, da de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si
Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa
ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea)

Prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui
Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea in rapa si veghea noctura
a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea
actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este moment in care Vitoria
reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzadu-i chiar si pe ucigasii Ilie
Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al doilea devine
agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasit de cainele
Lupu, facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i
cere iertare “femeii mortului” si-si recunoaste fapta.

Personaje
Personajul principal, femeia voluntara, este “un exponent al spetei” in relatie
cu lumea arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este o
femeie puternica, horatara, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea
de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca
ucigasii. Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului: “era
dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag in tinereta
Lipan, asa-i era drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii”. Tipatul
dinaintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea
pierderii sotului: “Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un
cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de marginea
sicriului.” Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului
semnificativ “Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire”.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa
ia locul tatalui disparut. Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece
prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare si
simbolizeaza destinul muritor al oamenilor. Numele sau “cel adevarat si
tainic”, de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor.
Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este
trimisa la manastire pentru purificarel mos Pricop (ospitalitatea), parintele
Danila (autoritatea spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) –
personaje reprezentative lumea satului arhaic.
Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in
legenda pe care obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria. “Viata
muntenilor e greal mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de
vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele
cu toporul ori cu cata.”

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Baltagul” de Mihail Sadoveanu
este un roman mitic al transhumantei apartinand curentului literar realism.