ESTETICA IN

PROTEZAREA
FIXA

Student Dumitrasc Alina

 ESTETICA IN PROTEZAREA FIXA
Cu toate progresele realizate in diverse domenii ale stiintei si tehnicii, stomatologia isi
pastreaza si in prezent atributul de arta. Intervenind m sfera orala, cu multiple investiri psiho-
afective, stomatologul trebuie sa priveasca actul terapeutic si din punct de vedere estetic.
Adesea pacientii sunt mai interesati de aspectul estetic al restaurarii decat de cel functional.
Impactul social al fizionomiei faciale, dorinta de a aparea cat mai tineri si placuti, explica
aceasta schimbare de atitudine.

In contextul homeostaziei, crearea unei armonii faciale si functionale cu ajutorul dintilor

frontali devine o cerinta biologica si comportamentala de o deosebita importanta. Structurile
anatomice, care in ansamblul lor formeaza fata, se dezvolta concomitent si sunt
interdependente m functionalitatea lor.

Oricat de perfecta ar fi o restaurare protetica din puncf de vedere functional, daca nu tinem
seama de integrarea in fizionomia si personalitatea pacientului, poate fi considerata un esec.
Capacitatea pacientului de a-si mentine expresia faciala normala este probabil cel mai
important factor psihologic pentru acceptarea protezelor, fixe sau mobilizabile.

Refacerea esteticii este o componenta clinica a stomatologiei; variabile sunt doar tehnicile
folosite. Cerintele estetice ale pacientilor nostri, dorinta aefrumos sinonim cu natural sunt
aspecte de care ne lovim zilnic m cabinetele noastre. Zilnic pacientii sunt supraincarcati cu
informatii din televiziune, reviste, filme, fiecare din ei dezvoltandu-si diferite standarde
estetice. Conceptul de frumos este modelat constant.

Diferite studii (DeWitt, Lucker, Shaw) au demonstrat efectul salutar al atractivitatii m relatiile
intemmane. Atractivitatea generala este cel mai des corelata cu cea a fetei. Ochii si dintii
constitue polii atractivi ai fetei m timpul comunicarii (Savage si Devin). .

in stomatologie, necesitatea unor masuri terapeutice care sa tina seama si de efectul estetic, se
afla intr-o stransa legatura cu simtul omului pentru frumos.

Cel de-al treilea dictionar intemational Webster's. defineste

estetica astfe[:„apreciefea frumosului sau nazuinta spre frumos, dar si sensibilitatea pentru
frumusete , eleganta si cultura aleasa. „

Fiecare om dispune de aceasta sensibilitate. Manifestarea si interpretarea acesteia ii confera

individualitatea . Ea este determinata de influente culturale si de catre personalitate. Ceea ce e
considerat urat si neprezentabil intr-un anumit cerc cultural, este evaluat drept fmmos m altul.
Simtul individual pentru fmmos hotaraste felul in care un om doreste sa se prezinte in fata
semenilor sai. Estetica este deci extrem de subiectiva.

Tratamentele stomatologice influenteaza imaginea pe care pacientul si-o face despre

infatisarea sa, despre felul m care arata sau ar dori sa arate. Dupa Fmsh, rasul poate fi
atragator,

poate contribui la crearea primei impresii despre infatisare si poate fi un factor care
influenteaza evident eul si experienta de viata.
 in ultimele decenii, R.E. Goldstein, S.Hobo, G.Chiche, S. Perelmuter, M. Magne,
precum si multi alti clinicieni au stabilit reguli estetice in protezarea fixa, facand astfel sa
progreseze atat teoria, cat si practica restaurarilor estetice.

1. IMPLICATIILE SOCIALE ALE ESTETICII

Omul actual traieste intr-o lurrie m care personalitatea si exemplele alese de el ii determina
criteriile de vestimentatie, comportament si activitate m timpul liber. Ele incita la imitare.
Multi oameni doresc modificarea aspectului lor pentru a se asemana cu idolul ales. Societatea
, cu criteriile sale, hotaraste ceea ce trebuie sa se considere ca fiind fmmos. Dorinta de a arata
bine sau mai bine, a devenit o adevarata necesitate, impusa de raporturile sociale, economice
si sexuale.

Fata este partea corporala cea mai reprezentativa, iar buzele, formatiuni proeminente. De
aceea cand sunt dezveliti dintii atrag atentia m mod irezistibil. Fizionomia fetei
recunoaste trei factori: facial, dento-facial si dento-gingival. Ultimii doi intereseaza
stomatologul m mod deosebit. Fiecare stomatolog trebuie sa cunoasca importanta psihologica
a gurii. El trebuie sa stapaneasca aspectele fundamentale ale tratamentului estetic, precum si
problemele pe care acestea le ridica sau le agraveaza la pacient. Orice stomatolog care
opereaza modificari in aspectul fetei, trebuie sa cunoasca atat consecintele psihologice, cat si
pe cele pur fizice. Trebuie gandite nu numai urmarile tratamentului , dar si motivele care
determina pacientul sa se supuna unui tratament cu fundal estetic.

Aspectele psihologice ale reprezentarii, imaginii pe care pacientul o are despre sine si corpul
sau, joaca un rol hotarator m estetica, afirma Bums. Importanta psihologica a tratamentului
estetic, se bazeaza pe observatia ca sfera orala este locul primar de manifestare a multor
conflicte emotionale. Ea este componenta prin care omul ia primul contact cu lumea
inconjuratoare. Ea exprima bucurie, manie, placere si necaz. Fiecare pacient este o
individualitate si necesita un tratament individual. Nu poate fi subliniata suficient necesitatea
ca stomatologul sa observe fiecare pacient, sa-i analizeze critic

chiar si reactiile neverbale, pentru a putea castiga increderea lui. Astfel va intari componenta
pozitiva a pozitiei ambivalente pe care pacientii o au fata de un om de la care spera ajutor, dar
care le poate provoca si durere.

Un pacient care isi tine gura inchisa in timpul rasului, ne da fara cuvinte o informatie deosebit
de importanta. Buzele putemic intinse peste dinti, obrajii cazuti sau limba presata spre o
diastema, reprezinta semnalele inconstiente pe care le emite pacientul. Ele demonstreaza
direct sau indirect interesul pe care pacientul il manifesta fata de infatisarea sa.

Motivatiile estetice pot constitui factorul major m solicitarea tratamentului stomatologic.

Oamenii asociaza frumusetea cu succesul, cu fericirea, prietenia si autoconsideratia. Chiar si
multor practicieni aspectul estetic al stomatologiei le ofera satisfactii deosebite, care sunt
apreciate de catre pacienti. .

Progresele realizate m domeniul introducerii de noi materiale si procedee terapeutice au

crescut sansele de a asigura tratamente estetice. Largirea ariei operatiunilor impune
necesitatea ca pacientul sa fie considerat o individualitate si sa se puna accent mai mare pe
comunicarea efectiva.
Personalitatea, motivathle, dorintele, asteptarile, autoestimarea, capacitatea de a accepta
modificarea si dorinta de a coopera sunt factori importanti pentru finalizarea cu succes a
tratamentului.

Alteori pot aparea si probleme care nu isi gasesc intotdeauna rezolvarea:

• doleantele , asteptarile pacientului sunt nerealiste;
• pacientul nu este multumit cu rezultatele, care din punct de vedere tehnic si estetic sunt
corecte (fenomenul nu sunt eu)
• pacientul se asteapta ca prin tratamentul stomatologic sa se atenueze sau chiar sa se rezolve
problemele sale psihologice;
• pacientul poate fi multumit de rezultat, dar familia si prietenii nu.
• pacientul nu doreste sa isi imbunatateasca estetica, dar stomatologul doreste. Daca pacientul
vrea cu tot dinadinsul sa ramana primitiv, simplu, neatractiv, este bine sa il lasam in pace, este
un mecanism de aparare; pacientul s-a obisnuit cu el si il ajuta. Aplicarea pe scara larga a
principiilor psihologice si sociologice pot imbunatati practica restauratoare, care pune accent
pe estetica.

2. DISPUNEREA DINTILOR IN CADRUL ARCADELOR DENTARE NATURALE

Dispunerea dintilor frontali si laterali m arcadele naturale prezinta multiple variatii. La

unii indivizi se mentine armonia, la altii constituie factori de perturbare. Elementele de
perturbare se accentueaza in cursul vorbirii si rasului sub actiunea muschilor mimicii. Prin
concentrarea observatorului asupra elementelor de perturbare, caracterizarea unei fizionomii,

initial este obiectiva, apoi devine din ce m ce mai subiectiva.

in protezarea restauratorie, pericolul schematizarii rezida mai ales in faptul ca se realizeaza

arcade conventionale bazate pe perceptii vizuale. Asa s-au realizat asa numitii dinti de „actori
de cinema'. Acestia se caracterizeaza prin forme echilibrate si culori deschise. Astfel de dinti
dau impresia de prestigiu, tinerete si prosperitate, dar nu au nimic comun cu dintii naturali.

in crearea armoniei de ansamblu intervin multiplii factori de integrare.

2.1. BUZELE SI VIZIBILITATEA DINTILOR

in literatura de specialitate, factorul dento-facial este cunoscut si sub numele de factor

LARS: Lips length - inaltimea buzelor Age - varsta Rase-rasa Sex - sex

Buzele pacientilor prezinta multiple variatii. S-a descris chiar o „anatomie a zambetului',
configuratia individuala a buzelor avand o deosebita valoare estetica. Descrierea conformatiei
buzelor se face in plan vertical si orizontal.

In plan vertical se poate face distinctie intre buze pline si subtiri. Buza superioara poate fi
lunga sau scurta. In plan orizontal se pot diferentia buze largi si inguste.

Modificari ale gradului de vizibilitate a dintilor in functie de varsta (dupa Vig,1978)

 Varsta (in ani) Gradul de vizibilitate al Gradul de vizibilitate al
incisivilor maxilari (in mm) incisivilor mandibulari(in
mm)
Pana la 29 3,37 0,51
30-39 1,58 0,80
40^9 0,95 1,96
50-59 0,46 2,44
60 + -0,04 2,95

Buzele definesc spatiul care este separat prin aranjamentul dintilor. Din aceasta cauza buzele
impun stomatologului o grija estetica deosebita. Prin diminuarea sau accentuarea
componentelor vizibile ale dintilor se poate obtine sau destrama armonia cu celelalte
componente ale regiunii orale.

Cand gura este usor deschisa, la unii oameni se vad doar dintii mandibulari. La alti indivizi
exista o combinare a vizibilitatii dintilor de pe ambele arcade. Diferentele pot fi legate de
varsta si sex. Variatiile individuale sunt insa destul de mari. La barbati se vad in medie 1,91
mm din marginile incisivilor superiori, la femei insa aproape dublu (3,4mm). La barbati se
vad insa mai mult din marginile incisivilor inferiori (l,23mm) decat la femei.

La persoanele care au buza superioara scurta , vizibilitatea incisivilor maxilari este mai
marcata decat la persoanele cu buza mai lunga. Corelatia este logica, totusi o vizibilitate de 1-
2mm este independenta de lungimea buzei.

Vizibilitatea dintilor variaza constant m cursul vorbirii si surasului datorita dinamicii buzelor.
Rasul debuteaza cu un zambet. Coltul gurii se misca m afara in timp ce buzele raman
apropiate. Persoanele cu buze superioare scurte isi vizualizeaza dintii doar partial.

Lungimea buzei superiore Gradul de vizibilitate Gradul de vizibilitate(medie)

(in mm) (medie) al incisivilor al incisivilor mandibulari (in
maxilari (in mm) mm)
10-15 3,92 0,69
16-20 3,44 0,77
21-25 2,18 0,98
26-30 0,93 1,95
31-35 0,25 2,25
Zambetul se transforma m ras cand buzele se deschid. Comisurile bucale se deschid
usor in sus si astfel vizibilitatea dintilor nu mai este impiedicata. Buzele primesc o noua
configuratie, realizand un spatiu de separare a dintilor , asa numitele linii ale rasului. Intr-o
dentatie cu aspect armonios, buza de jos urmeaza curba incizala a incisivilor superiori,
atingand usor cuspizii caninilor superiori

In cursul rasului, armonia faciala poate fi perturbata pe multiple cai:

• linia asimetrica a rasului, datorita acoperirii inegale a dintilor, ceea ce confera un
aspect neplacut rasului sau surasului;
• linia rasului este mai inalta conferind o prea mare importanta treimii gingivale a
dintilor.
 • linia surasului este foarte inalta dezvelind gingia si o parte a mucoasei fixe.
Neregularitati la acest nivel, in conturul gingival, devin foarte evidente. Nivelul de
descoperire al gingiilor in dinamica este acceptat la o dimensiune de 3 mm. Linia estetica
gingivala uneste coletul incisivului central cu coletul caninului. Fata de aceasta linie, pozitia
coletului incisivului lateral genereaza patru clase GAL (Gingival Aesthetic Line)

2.2. SPATIUL NEGATIV

Cand surasul se transforma m ras, gura se deschide si se formeaza un spatiu intunecat intre
dintii maxilari si mandibulari. Acest spatiu a fost denumit „spatiu negativ'. El se observa de
obicei si m cursul conversatiei (fig.1.). Dintii maxilari , din cauza culorii deschise creaza efect
de silueta m raport cu spatiul negativ inchis, realizand un contrast mare. Deaceea, dispunerii
acestui spatiu trebuie sa i se asigure aceeasi importanta ca si dintilor, deoarece efectul optic
este tot atat de important ca si al structurilor care il limiteaza.
Ochiul este foarte sensibil la conturul formei obiectelor. Asa se explica usurinta de
identificare a siluetei fetelor, vapoarelor, avioanelor.

Fig. 1. Spatiul negativ

Fiecare dinte are individualitatea sa proprie si se caracterizeaza printr-un contur

distinct al formei si gabaritului sau. Ambrazurile incizale scot m evidenta caracteml particular
al contumlui si pozitiei dintelui, mai mult decat alte trasaturi. Explicatia consta m faptul ca
margmea incizala este scoasa in evidenta de fondul inchis al cavitatii bucale. Caninii ocupa o
pozitie proeminenta in cadrul arcadei, deoarece marcheaza trecerea dintre regiunea frontala si
cea laterala. Ei dau astfel forma si adancime arcadei dentare.

2.3. PRINCIPIUL GRADATIEI

Privind arcada dentara din fata, avem iluzia ca dintii prezinta marimi descrescande inspre
zonele situate distal de linia mediana. Este vorba de principiul gradatiei care se bazeaza
pe paralaxa (unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte departat cu extremitatile unei
baze de observare). Cand privim doua stmcturi la fel de largi, dar dispuse la distante diferite,
stmcturile mai apropiate par sa fie mai largi.
Daca stmcturile sunt mai deschise, se observa o diminuare treptata a marimii dinspre fata spre
profunzim0. in plus, obrajii reduc iluminarea si astfel efectul este amplificat printr-o scadere
treptata a stralucirii. Astfel iluzia optica a micsorarii este mai mare. . :; ;

Privind arcada dentara dintr-un unghi frontal, sunt vizibile numai versantele exteme ale
cuspizilor mezio-vestibulari. Numai la nivelul primului premolar se observa versantul intern
al cuspidului mezio-vestibular, data fiind pozitia cuspidului caninului.

Distanta de vizibilitate m profunzime depinde de linia surasului. De cele mai multe ori se
limiteza la primul molar.

Factori de perturbare a gradatiei

Armonia arcadelor dentare poate fi perturbata prin modificarea lungimii dintilor laterali,
devierea axei dentare sau modificarea liniei surasului.
A)Lungimea dintilor . Un premolar prea scurt prejudiciaza principiul gradatiei. Traseul
gingival este prea putemic, prea evident daca premolarul este prea scurt. (fig.2.)
Malpozitiile sunt alte cauze ale perturbarii principiului gradatiei. Daca un premolar este
vestibularizat, perturbarea armoniei este evidenta (fig.3.)

Daca intregul segment al arcadei dentare este palatinizat, dintii parmai inchisi'laculoare si de
aceea mai mici. Iluzia optica este de unghiuri bucale negre.

B) Deplasarea liniei surasului spre cervical amplifica ponderea componentei gingivale;

Armonia nu este perturbata cat timp marginile gingivale ale dintilor au aceeasi inaltime. Daca
apare o treapta gingivala intre canin si premolari, armonia este perturbata prin destramarea
principiului gradatiei. Apare iluzia optica a unor raporturi lipsite de proportionalitate (fig. 2.).

In general trebuie avut m vedere faptul ca in zona anterioara dintii artificiali nu trebuie sa
„umple^spatiul edentat, ci trebuie astfel conformati incat sa se integreze m fizionomia
pacientului. In aceasta ordine de idei trebuie subliniata si importanta pe care o are
armonizarea curbei incizale a dintilor frontali superiori cu linia surasului buzei inferioare.

In timpul zambetului buza de jos formeaza o curba numita linia surasului. in modelarea sau
montarea dintilor superiori aceasta curba trebuie folosita ca un ghid. Cand linia formata de
marginile incizale ale dintilor frontali superiori urmeaza curba buzei inferioare m timpul
surasului, cele doua curbe vor fi m armonie creand un aspect placut (fig.4).

Cand marginile incizale ale dintilor frontali superiori formeaza o linie care nu este in armonie,
sau este chiar opusa conturului buzei inferioare, m timpul surasului se creaza un contrast intre
cele doua linii. Contrastul creat, care este subliniat si de spatiul negativ, da senzatia de
dezagreabil. Dizarmonia se datoreaza de cele mai multe ori modificarii marimii si proportiilor
dintilor frontali m cursul restaurarilor protetice.

Din punct de vedere estetic nu este nimic mai deprimant decat un zambet m care prin fanta
labiala se vad doar dintii laterali. in loc de dinti, in zona mediana apare doar un spatiu
intunecat, grotesc.

Modificarile legate de varsta influenteza anatomia zambetului. Odata cu inaintarea m varsta,

buzele isi pierd elasticitatea. La pacientii mai m varsta sunt mai putin vizibili dintii maxilari si
devin mai vizibili cei mandibulari.

2.4. PRINCIPIILE FORMEI

Perceptia

Perceptia vizuala este raspunsul ochiului la experiente trecute. Lumina, miscarea, conturul,
forma suprafetei si textura, culoarea, toate la un loc sunt parti cu ajutorul carora creieml
asociaza o experienta trecuta cu noi stimuli. Analizatoml vizual uman nu este suficient de
sensibil sa deceleze variatiile cromatice minime de culoare ce se intalnesc la dintii naturali.

Perceptiile asupra culorii, marimii, formei, varstei si sexului se bazeaza pe unele influente
naturale care sunt indigene unui fundal cultural al individului. Influentele perceptuale sunt
de doua tipuri: cultumle si artistice.

Influente culturale

Influentele culturale apar in mod firesc prin observarea mediului inconjurator. Observam
(si credem) ca dintii mai inchisi la culoare , cu uzura accentuata, colorati, alungiti, apartin
unei persoane mai in varsta, deoarece stim ca o data cu inaintarea in varsta dintii se inchid
la culoare, se uzeaza si se pigmenteaza in santuri si in zona de colet. Observam (si credem )
ca formele rotunjite, cu contumri netede sunt feminine, in timp ce formele mai aspre, mai
colturoase sunt masculine.

Calitatile definite cultural ca fiind masculine pot imbunatati aspectul unei femei. De obicei
insa nuantele masculine arata cel mai bine la o femeie-foarte atractiva si nu la una care are
oricum si alte trasaturi masculine.
Dintii front.ali patrati, cu unghiuri exprimate, pot fi reusiti la o femeie „mai femimna' si nu la
o femeie cu trasaturi masculinizate. Ar accentua lipsa ei de feminitate. In cultura noastra
contrastul evoca o anumita alura placuta. in absenta contrastului, aceasta alura dispare.

Influente artistice

Obiectele nu pot fi distinse fara lumina. Iluminate, obiectele fundamentale prezinta

doua dimensiuni: inaltime si latime.
Lumina naturala este multidirectionala, relevand textura, creand umbre, ceea ce adauga
profunzimea, ca a treia dimensiune a realului.

In perceperea formelor, influentele artistice sunt inerente m subconstientul nostm. Cea mai
importanta dintre acestea este perceptia ca lumina apropie si intunericul
indeparteaza. Acesta este principiul iluminarii, care creaza iluzia unei a treia dimensiuni
(profunzimea), desi pagina tiparita are doar doua dimensiuni: lungime si latime. Prmcipiul se
aplica in egala masura la inbracaminte, machiaj sau dinti.Scopul machiajului este de a oferi
contur fetei. In arta ceramicii folosim si noi machiajul

A doua influenta artistica, care are o

importanta mare in stomatologie este folosirea
liniilor orizontale si verticale. 0 linie
orizontala va face un obiect sa para mai lat in
timp ce o linie verticala va face un obiect sa
para mai inalt.
 2.5. ILUZIA

Iluzia este arta schimbarii perceptiei astfel incat un obiect sa para diferit decat este in
realitate.
Crearea de iluzii este una din cele mai importante obiective ale stomatologiei
estetice. Abilitatea de a face ca un dinte sa arate mai lat sau mai ingust, mai mic sau mai inalt,
este de un deosebit ajutor cand trebuie rezolvate anumite probleme dificile estetice.

Efectele estetice ale restaurarilor sunt controlate de factori ca forma, marime,

aliniere, contururi, textura suprafetei si culoarea dintelui original.

Intelegerea principiilor de baza ale perceptiei trebuie sa preceada folosirea acestora pentru a
controla iluzia. Multe din principiile de baza ale iluziei, cum ar fi forma , lumina, linia, pot fi
aplicate m stomatologie. in prezenta unei lumini excesive sau m absenta luminii, formele nu
pot fi distinse deoarece sunt necesare umbrele pentru a sublinia conturul sau curbura
suprafetei si profunzimea.

Lumina are capacitatea de a modifica aspectul unei suprafete prin relatia ei cu forma. Aceasta
capacitate se bazeaza pe perceptia observatorului, care este invatata. De exemplu invatam ca
lumina soarelui vine de sus; de aceea cand privim o figura geometrica desenata, cu alta sursa
de lumina, se creaza o iluzie. Exemplul clasic este reprezentat de trei cuburi care apar cinci
cand imaginea este rastumata. Atare manipulare a luminii si perceptiei este folosita m
stomatologia estetica pentru crearea dentatiei ideale: prin colorare pentru a simula umbra,
creand umbre potrivite prin dispunerea dintilor si prin conturarea sau modificarea contumlui
dintelui.
Folosirea principiilor perceptiei in controlul iluziei

A) Principiul iluminarii Influenta artistica de baza prezentata in principiul iluminarii poate fi

manipulata pentru a schimba marimea si forma dintelui prin iluzie. Aceasta influenta
reprezinta cheia pentru Legea Fetei. Lesea Fetei

Legea fetei este cel mai important concept utilizat in conformarea restaurarilor
protetice. Intelegerea lui si interactiunea cu conceptul de lumina si intuneric ii va permite
stomatologului sa conformeze corect toate restaurarile estetice.

Fata dintelui este acea zona a suprafetei vestibulare a dintilor frontali si laterali, care este
delimitata de muchiile (rotunjite) de tranzitie, asa cum se vad ele dinspre fata vestibulara.

Aceste linii de tranzitie marcheaza trecerea de la suprafata vestibulara la suprafetele meziala

cervicala distala si incizala Suprafata dintelui se inclma m directie orala spre suprafetele
proximale mezial si distal si spre suprafata de colet a radacinii , pomind de la aceste linii de
tranzitie. In portiunea incizala delimitarea se face adesea de catre marginea incizala sau varful
cuspidului. Umbrele de evidentiere ale suprafetei vestibulare ale dintelui incep la liniile de
tranzitie. Aceste umbre demarcheaza limitele fetei.

Fata aparenta este acea portiune a unei suprafete care este vizibila dintr-o singura privire.
Perimetrul fetei aparente este dictat de pozitia observatorului m raport cu dintele. De exemplu,
privind din fata sunt vizibile toate fetele incisivilor si deobicei doar jumatatea meziala a
caninilor maxilari.

Conform legii fetei pentm ca dinti diferiti (dizarmonici) sa para asemanatori, fetele aparente
trebuie sa fie egale. Zonele din afara lor pot fi diferite, deoarece vor fi in umbra fiind retrase
m raport cu fata care
va reflecta lumina si va
proemina.

In restaurarile
protetice ceramice cu
ajutorul pigmentilor
pot fi create numeroase
iluzii pomind de la
principiul estetic al
iluminarii. De fiecare
data se va manipula
doar „fata aparenta' si n u fata reala.

B) Principiul liniei

Relatiile dintre linii joaca un rol important in crearea iluziilor. Linia verticala pare mai lunga
decat linia orizontala, desi sunt egale. Explicatia rezida in faptul ca miscarile orizontale ale
ochilor se executa cu mai multa usurinta ca cele verticale. Se pierde mai mult timp cu
perceptia vizuala a liniei verticale, iar creeml interpreteaza ca unui timp prelungit ii
corespunde o linie mai lunga.

Liniile orizontale sub forma de pigmentari cervicale, texturare, Imii albe hipoplazice sau
margini incizale lungi si drepte creaza iluzii de latime. Largirea fetei are acelasi efect. Liniile
verticale sub forma unor santuri de crestere accentuate, linii hipoplazice si texturare verticala
accentueaza inaltimea.Aceeasi iluzie se poate obtine prin modificarea marginilor si
ambrazurilor incizale.

Principiul liniei se aplica atat m vestimentatie, cat si in machiaj. Dungile verticale ale unei
rochii creaza senzatia de zvelt. in schimb liniile orizontale accentueaza latimea si trebuie
evitate la persoanele supraponderale si scunde.

Pentru a „alungi' si „subtia' nasul prin machiaj , se aplica o dunga deschisa verticala pe fata
dorsala a nasului, si apoi pe fetele laterale altele mai inchise , pentru ca aceste zone sa se
estompeze.

C) Conformarea si conturarea

Cea mai frecventa iluzie este crearea' diferitetor contumri. Ochiul este sensibil ia contumrile
formei care se proiecteaza pe fundalul spatiului intunecat al cavitatii bucale. 0 usoara.
modificare a unei margini incizale poate crea iluzii dorite.

Principiile de baza ale iluziilor care se refera la forma si contururi sunt:

1. Liniile verticale accentueaza inaltimea si diminueaza latimea.

2. Liniile orizontale accentueaza latimea si diminueaza inaltimea.
3. Umbrele adauga profunzime.
4. Unghiurile influenteaza perceperea liniilor care se interesecteaza.
5. Liniile si suprafetele curbe sunt mai placute, ele sunt percepute ca fiind mai
feminine decat unghiurile ascutite.
6. Relatiile dintre obiective ajuta la determinarea aspectului.

Restaurarile provizorii pot sa ofere ocazie si substrat pentru prefigurarea iluziilor ce vor fi
incorporate in restaurarea finala. Astfel RPP actioneaza ca o macheta de lucru pentm crearea
iluziilor estetice. La nevoie se va completa prepararea dintilor, conturarea gingiei, etc.

. Desi ochiul este mai sensibil la forma contumrilor decat la forma suprafetei, aceasta din
urma intervine m reflectarea luminii.
 Aranjarea dintilor

A doua dintre tehnicile cele mai frecvent folosite pentru a creea iluzii se refera la
dispunerea dintilor. Modificarea inclinarii axiale a suprafetelor vestibular/oral si mezial/distal
pot schimba hotarator aspectul. Modelarea m planuri diferite, suprapuneri, etc.

Lombardi recomanda, mai ales pentru incepatori,un ghid al dispunerii dintilor m arcada care
se refera la modificarile incizale.

Ghidul Unu se refera la incisivul central, care exprima varsta; Doi la incisivul lateral care
exprima caracteristicele sexului; Trei se refera la canin, care denota vigoarea. Acest ghid
sugereaza cum sa se foloseasca spatiul „negativ' sau inchis din dosul dintilor. Modificarea
marginilor incizale, care sunt apoi „proiectate' pe fundalul spatiului negativ intraoral ajuta la
creerea unei variath aproape nelimitate de iluzii.

Restaurarile provizorii sunt primele care ofera pacientului astfel de iluzii. Pacientului i se
acorda timp suficient sa se obisnuiasca cu noua protezare si sa poata exprima observatiile. In
caz contrar poate reactiona nefavorabil cand restaurarea este fmalizata. Cele spuse sunt
deosebit de importante cand din lipsa de spatiu se recurge la artificii m dispunerea dintilor. Si
pentru medic 'este dificil ca la prima vedere sa se poata decide care aranjament este mai
favorabil pentru fizionomia pacientului.

Desi nu exista cercetari convingatoare care sa coreleze tipul facial cu tipul de dinti exista
totusi unele principii care pot sa ajute m alegere. Acestea se refera la intelegerea personalitatii
pacientului, varsta si dorintele estetice. Doar prin tatonari si erori se poate obtine delicatul
echilibm care creaza armonie. Toate acestea necesita timp si disponibilitate din partea
medicului care tatoneaza si retatoneaza in faza de restaurare interimara, temporara. Este o
greseala sa se astepte faza de adaptare a protezei finale.

D) Colorarea

In trecut n-a existat material dentar care sa aibe proprietatea smaltului de a absorbi sau
reflecta lumina, in toate conditiile.
Dezvoltarea unei noi generatii de materiale ceramice permite mimarea dintilor naturali.
Colorarea reprezinta oportunitatea finala pentru imbunatatirea sau corectarea aspectului.
Combinarea dintre conturare si colorare perfecteaza iluziile.

Pentru crearea si imbunatatirea iluziilor exista doua aspecte fundamentale ale culorii. Primul,
prin cresterea valorii culorii (crescand nuanta albicioasa) zona pe care se aplica pare mai
apropiata. Al doilea, diminuand valoarea culorii (crescand gri-ul, cenusiul), zona pe care se
aplica pare mai putin proeminenta, mai departata.

E) Varsta

Influenta culturala a varstei este o problema sensibila pentm pacientii care doresc un
tratament estetic si trebuie luata m considerare. Dintii varstnici sunt:

mai netezi;
amai inchisi la culoare (adica nu sunt asa de stralucitori, valoarea este mai
scazuta);
cu un grad mai mare de saturare (croma este mai mare);
cu marginea incizala mai redusa (in zambet gradul de vizibilitate e mai redus);
mai lungi spre gingival (desi incizal pot fi mai scurti);
marginile incizale sunt mai uzate si uniforme, ambrazurile incizale mici;
ambrazurile gingivale mai largi, deschise;
mai caracterizati.
Dintii tineri
sunt mai texturati; i-a sunt mai deschisi (adica stralucitori, valoarea este mai
mare);
au un grad mai redus de saturare (croma este mai mica);
au marginea gingivala la jonctiunea smalt-cement;
au margini incizale, ceea ce face ca lateralii sa para mai scurti decat incisivii si
caninii;
au ambrazuri incizale semnificative;
au ambrazuri gingivale mici;
au caracterizari putine, adesea cu linii sau pete hipoplazice albe.

Din punct de vedere clinic ultima ratiune estetica este de a face ca protezele artificiale sa para
cat mai naturale.

Dintii naturali fmmosi sau substituentii artificiali trebuie sa fie in armonie cu personalitatea,
varsta si sexul pacientului.

F) Sexul

Lombardi (8 ) a formulat o teorie cu privire la estetica dintilor frontali. El a propus ca varsta,

sexul si personalitatea unei persoane sa fie reflectata in aspectul dintilor. In realitate conceptul
dimorfismului sexual este greu de dovedit sau de negat. Ca o altemativa, acest concept ar
trebui luat in considerare prin prisma influentei culturale.
 Feminin

Dintii feminini sunt mai rotunjiti atat la nivelul marginilor incizale cat si la limita de
tranzitie. Ca urmare, ambrazurile incizale sunt mai pronuntate. Marginile incizale sunt mai
translucide si se pot crea striatii hipoplazice albe pentru a oferi iluzia de delicatete.

Transluciditatea la marginile incizale apare ca o linie gri in optimea incizala a suprafetei

vestibulare, fiind paralela cu marginea incizala unde se poate crea un contur hipoplazic alb.

Masculin

Dintii barbatilor au unghiuri mai exprimate. La varstnici croma este mai intensa si
culoarea coroanei se extinde si la marginile incizale. Ambrazurile incizale sunt mai patrate si
nu atat de pronuntate ca la dintii feminini. Caracterizarea este adesea mai putemica, mai
accentuata, incorporand fisuri inchise.

Influentele culturale si artistice sunt in centrul intelegerii esteticii dentare. Ele trebuie sa fie
intelese indeaproape astfel ca stomatologul, ca artist, sa poata folosi influentele pentru a crea
iluzii care sa satisfaca cerintele estetice ale pacientului. Numai atunci poate stomatologLil,
priceput din punct de vedere tehnic, sa se ridice la nivelul unui artist, asigurand un nivel
crescut al asistentei de specialitate.

Integrarea dintilor si armonizarea lor cu trasaturile fetei si personalitatea individului este mai
mult o arta decat o stiinta. Putinele reguli formulate nu pot fi aplicate nediferentiat la toate
cazurile.

3. ZAMBETUL SI ESTETICA FACIALA

Estetica nu se refera doar la culoarea si forma dintilor, la mediul gingival. Estetica

analizeaza si raporturile dintre cavitatea bucala, expresiile surasului si ale fetei.

Rasul si zambetul sunt proprii omului. in cadrul esteticii faciale ocupa un loc central
pentru definirea individului ca fiinta sociala. Un suras placut este expresia bucuriei. Alte
surasuri pot fi jenante , antrenante, vesele sau biruitoare, arogante sau pline de ura. Surasul
este un gest uman unic, care se deosebeste de grimasa primatelor. Oamenii sunt interesati de
zambetul lor ce exprima bucurie si de efectul lui asupra altor persoane.

Zambetul, cand este placut si atractiv, imbogateste nu numai individul care zambeste,
dar si pe cei care privesc.

in mod normal, surasul trebuie sa fie agreabil , incadrandu-se intr-o armonie dintre rapoartele
buzelor cu fata si a buzelor cu dmtii. Surasul depaseste cadml labial, nu intereseaza doar gura,
ci intreaga fata, de la radacina parului pana la extremitatea iiiferioara a mentonului, care
reprezinta suprafata de expresie.

• „Surasul dento-labial' este un concert si daca unul din executanti se inscrie intr-o
disonanta , avem datoria sa intervenim pentru a restabili armonia, deoarece elementele
surasului dento-labial nu pot compune un suras frumos, decat intr-un perfect acord si, doar
atunci se poate institui cea mai prestigioasa fericire a fetei umane: „miracolui
surasului' (Abucaya).

Responsabilitatea stomatologului pentru a pastra, crea sau asigura un zambet placut, fara a
afecta functiile, are o deosebita importanta pentru pacient. Cheia succesului terapeutic este
asigurarea unei armonii intre componentele regiunii bucale, faciale si ale cavitatii orale.

Unitatea si varietatea

Unitatea

Artistii sunt preocupati ca a lor creatie sa aibe o singura tema sau subiect care sa
actioneze ca o forta unificatoare. in prezenta ei detaliile aditionale servesc la imbogatirea
rezultatului. Un subiect fmmos este acela m care cele multe, desi se percep ca fiind multe,
devin unul. Cu alte cuvinte, desi sunt prezente mai multe obiecte (dintii), ele creaza o singura
tema^ (zambetul).

Din fericire stomatologul nu are probleme cu unitatea. Buzele si tesuturile moi care marginesc
un zambet au miscari distincte si diferente in culoare si textura. Astfel zambetul ca entitate
este unificat. Problema dentara a unitatii apare cand restaurarile artificiale sunt atat de diferite
de dintii adiacenti, incat ele apar separat cu o consecutiva pierdere a unitatii zambetului.
Restaurarea protetica trebuie sa nu se observe si totusi sa fie complementara dintilor restanti
in asa fel incat unitatea sa fie rezultatul obtinut.

Varietatea

Desi trebuie sa fie unitate, dintii trebuie sa aibe suficienta individualitate pentru a
putea aparea ca entitati distincte. Fiecare dinte trebuie sa aibe suficienta variatie, sa apara
natural si sa se evite artificialul asociat cu un sir de dinti identici.

Varietatea intervine pe doua cai. Suntem obisnuiti sa ne asteptam la variatii anatomice in

dentatie: incisivii centrali sunt mai lati decat cei laterali; dintii maxilari sunt mai proeminenti
ca cei mandibulari. in plus ne asteptam si la un anumit grad de neregularitati legate de
formarea dintilor. Dintii inferiori pot fi usor suprapusi sau rotati, unii pot fi mai proeminenti
ca altii, in functie de profilul facial.

In general figurile geometrice, liniile sau cercurile, se intalnesc mai rar m natura fara variatii.
Liniile curbe care isi schimba constant raza produc un efect natural.

Zambetul

Zambetul adevarat este un gest complex. Privit din fata, zambetul debuteaza cu extinderea
laterala a comisurii buzelor. Buzele pot sa ramana m contact, cu exceptia persoanelor care au
buza superioara scurta.

Pe masura ce zambetul se prelungeste si se transforma in ras, buzele se separa, iar comisurile

se incurbeaza in sus, dintii devenind vizibili. La unele persoane sunt vizibili dintii maxilari, la
altii doar cei mandibulari. Pot sa devina insa vizibili atat dintii maxilari cat si cei mandibulari.
Odata cu indepartarea comisurilor si separarea buzelor pot fi vizibile jumatatea meziala a
primului molar maxilar si premolarul secund mandibular. La cei mai multi oameni, tesuturile
gingivale nu devin vizibile. Dar, la cei cu buza superioara scurta, gingia devine vizibila m
cursul surasului . Vizibilitatea gingiei apare si in caz de buze hipermobile si procese alveolare
masive, in special in cazul unui zambet mai larg. Pe masura ce zambetul se transforma in ras,
maxilarele se departeaza intre ele si apare un spatiu intunecat intre cele doua arcade, spatiul
negativ. Silueta dintilor apare pe fondul spatiului negativ, inchis.

Dintii individuali,mtr-o arcada integra nu apar prea evidenti. in schimb, spatiile edentate si
diastemele sar in ochi, deoarece intremp spatiul inchis care de obicei este armonios. Silueta
armonioasa a dintilor poate fi modificata de vizibilitatea coroanelor artificiale metalice,
proteze fixe, dinti absenti sau nealiniati. Aberatiile in configuratia spatiului negativ produc un
impact vizual de surpriza.

Ochiul tinde sa se focalizeze pe un obiect si stramuta alte informatii vizuale la periferie sau pe
fundal. Relatia dintre figura si fundal este importanta in stomatologia estetica, deoarece
practicianul nu doreste ca proteza lui sa devina atat de evidenta incat figura, restul zambetului
si tesuturile moi sa devina fundalul. Ideal, este ca intregul zambet sa fie subiectul atentiei,
astfel incat proteza sanu fie remarcata. Marginile coroanelor nu trebuie sa se observe si nu vor
intra niciodata in competitie cu dintii, ca subiect de perceptie.

Etajul inferior al fetei este un domeniu ce apartine stomatologului. Una sau alta din
componente poate sa nu fie atractiva. Dar de maniera in care buzele, dintii si spatiul intunecat
concura intre ele la realizarea armoniei, depinde gradul de atractivitate al zonei orale.

Un dinte luat individual, poate fi rotit sau sa fie mai scurt decat omologul de pe hemiarcada
opusa. Discrepantele minore ofera personalitate zambetului. Se suprima astfel artificialitatea
si monotonia perfectiunii. Totusi, intreruperile majore ale spatiului intunecat , au efect negativ
asupra zambetului la adult. La majoritatea pacientilor zambetul natural trebuie pastrat, fiind
rezultatul unei deveniri personale.

De obicei, stomatologul trebuie sa corecteze o componenta dizgratioasa, dar pacientul si

medicul trebuie sa ajunga la un acord in ceea ce priveste inbunatatirea ce urmeaza a fi
efectuata. Fara un compromis intre cele doua parti, restaurarea finala nu este de obicei
agreata.

Marimea si proportia dintilor

Dintii care devin vizibili m cursul zambetului constituie o componenta vitala a anatomiei
surasului. Dintii artificiali trebuie sa se contopeasca cu elementele unui zambet.

Stomatologul va avea in vedere varsta pacientului, miscarea buzelor, anatomia dintilor

si spatiul intunecat.

Proportia este o componenta esentiala a fmmosului. Aceasta se aplica la perceperea unui

zambet. Dintii trebuie sa apara in proportie corespunzatoare unul fata de celalalt. in cele mai
multe surasuri incisivii centrali maxilari sunt cei mai evidenti si mai dominanti. Ei ofera
punctul central al compozitiei datorita localizarii si proeminarii m raport cu ceilalti dinti.
Vizibilitatea relativa a restului arcadei variaza m functie de marimea fiecarui dinte si pozitia
fata de linia mediana. De exemplu, intr-un zambet sunt mai vizibili multi dinti maxilari decat
mandibulari; cu cat sunt situati mai la distanta,de linia mediana sunt mai putin vizibili.

Dintii pot fi mai mult sau mai putin proeminenti. Depinde de convexitatea suprafetei lor
vestibulare si de lumina pe care o reflecta. Contumrile vestibulare rotunjite asociate unei
arcade curbe sau convergente (triunghiulare), tind sa imprastie lumina reflectata de catre
zambet. Invers, daca dintii sunt confectionati cu suprafete vestibulare plane, creste marginale
distale proeminente si o arcada de forma turtita, aspectul final va fi un zambet frapant.

Silueta incizala

Curbura incizala a dintilor frontali superiori este convexa, iar cea mandibulara este concava.
In caz de inversare a curbelor incizale, impresia este dezagreabila.

Analiza rasului

Analiza rasului permite stomatologului sa evite greseala frecventa de a considera ca pacientul

nu este preocupat de rasul sau si ca va fi de acord cu orice tratament propus. Experienta a
demonstrat ca m final pacientul este nemultumit daca medicul s-a bazat prea mult pe cuvintele
si conceptiile lui. Sunt des intalnite fraze asemanatoare cu:„..daca este buna si rezistenta,
aspectul imi este indiferent', sau „ dumneavostra sunteti medicul, stiti mai bine.

De regula nu este bine sa ne bazam pe memoria pacientului. El uita foarte repede cum aratau
arcadele sale dentare inainte de tratament si se va concentra foarte usor asupra unui punct, pe
care il considera incomplet sau nereusit.

Surasul se exprima printr-o actiune musculara concentrata in jurul buzelor m treimea

inferioara a fetei si o stralucire a ochilor. Surasul placut este una din formele noastre speciale
de comunicare neverbala, el exprima bucuria. Multi cercetatori au incercat sa descopere
secretul surasului. Fmsh si Fisher si-au indreptat atentia spre „linia surasului'.

Pentru a obtine rezultate estetice maxime cu ajutorul restaurarilor protetice

se impune conceperea unui plan de tratament, m care evaluarea zambetului are un rol
deosebit.

Prin evaluarea atenta a structurilor faciale si a zambetului se va aprecia pozitia liniei

surasului: inalta, medie, coborata. Pe baza rezultatului obtinut se apreciaza daca interfata
dintre restaurare si gingie este corespunzatoare si este m armonie cu restul arcadelor dentare.
Linia inalta a buzei reprezinta cea mai mare provocare m orice fel de restaurare protetica. In
cursul zambetului pacientul descopera intreaga restaurare, gingiile si tesuturile moi subiacente
liniei surasului (mucoasa fixa).
Linia medie a buzei m cursul surasului permite vizualizarea dintilor in plenitudinea lor, a
papilelor interdentare si o mica portiune din marginile gingiei libere. Este scenariul estetic
ideal. Linia buzei coborate ascunde interfata dintre gingie si restaurare. Poate compensa astfel
unele discrepante ale tesuturilor moi sau din zona marginala.

Se pot formula si criterii estetice ale zambetului, care sa fie apoi inregistrate pe o fisa.

1. Pozitia buzei superioare.

2. Curbura buzei superioare.
3. Paralelismul curbei incizale maxilare cu buza inferioara.
4. Relatia dintre frontalii maxilari cu buza inferioara.
5. Numarul dintilor care sunt vizibili in timpul surasului.

Examinarea din profil se face tot m faza de elaborare a planului de tratament. Pacientul rm
trebuie sa fie constient, deoarece zambetul fortat nu este un zambet natural. Importanta
inregistarilor are o valoare deosebita m crearea unui zambet atractiv.
Fotografiile din fata si profil sunt si ele de un real folos. Cu rezerva ca sunt lipsite de
dmamism si nu reflecta relatiile m continua schimbare dintre buze, dinti si spatiul intunecat.
Este o greseala sa se ia in considerare in mod critic, toate imperfectiunile minore, si
mai ales sa se atraga atentia pacientului asupra lor.

. Pacientul poate sa nu dea atentie unei zone hipocalcificate, unei asimetrii sau unei mici
diasteme. In schimb, discrepantele mentionate de catre pacient, oricat de mici ar fi , trebuie sa
stea in atentia medicului. Eludarea lor nu este recomandabila, de vreme ce pacientul se
concentreaza asupra lor.
 La fiecare pacient nou, examenul clinic amanuntit este indispensabil. La fel de necesara
este aprecierea clinica a fiecami pacient dupa criterii estetice.

Schema pentru analiza rasului

1. La un ras usor, cu buzele intredeschise, sunt vizibile varfurile frontalilor?
2. Incisivii centrali maxilari sunt ceva mai lungi decat dintii vecini?
3. Sunt ei prea lungi?
4. Cei sase frontali maxilari au aceeasi lungime?
5.Au toti frontalii contact intre ei?
6. Sunt frontalii drepti si aliniati pe aceeasi linie?
7. Au toti dintii aceeasi culoare?
8. Sunt dmtii mai colorati (alb sau maro)?
9. Sunt estetice obturatiile de pe dintii frontali, astfel incat sa riu frapeze?
10. Este un frontal mai inchis la culoare decat altul ?
11. Sunt cei sase frontali mandibulari drepti?
12. Arata toti dintii la fel?
13. La un ras larg devin vizibili si dintii laterali?
14. Exista eroziuni la nivelul coletelor dintilor?
15.La un ras larg, buza se retrage atat de mult de pe coletul dintilor incat sa se vada gingia?
16. Gingia are un aspect normal sau nu?

Analiza rasului da mformatii, care sunt indispensabile pentru cunoasterea si intelegerea

comportamentului pacientului, care nu trebuie omis niciodata. Pacientii pot intreba lucrurile
cele mai imposibile sau sa faca observatii care releva dorinte si reprezentari
profunde. Stomatologul nu trebuie safie atent la ceea ce spune pacientul, ci la ceea ce
exprima acesta.

Practicianul se va concentra asupra viitorului restaurarii; ce solutie mai buna poate el sa

obtina la cazul respectiv. Stomatologul trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea ca foarte multi
pacienti nu au nici o imagine despre stomatologia estetica, si lui ii revine sarcina de a clarifica
toate intrebarile si indoielile pacientilor. Medicul stomatolog nu are voie sa impuna
pacientului propriile sale reprezentari estetice. Cunostintele si experienta sa ii permit sa judece
ceea ce este posibil si realizabil, dar nu ii dau voie sa se considerejudecatorul aspectelor
estetice.

De un ajutor deosebit sunt tehnicile moderne de modelare prin computer. Ele permit
vizualizarea unor modificari ale situatiilor existente : fata, profil, aspect intraoral si
anticiparea tratamentului tesuturilor moi si dure. Se pot anticipa forma arcadei, inaltimea fetei,
relatiile dintre maxilare, forma dintilor, pozitia buzelor, contururile fetei, pozitiile statice si
dinamice inregistrate m timpul masticatiei, deglutitiei, vorbirii si respiratiei.

Pacientul trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca procedurile stomatologiei estetice

dureaza uneori mai mult timp si ca, spre deosebire de cele de rutina, nu dau intotdeauna
un rezultat imediat. El trebuie informat asupra acestor deosebiri, legate de necesarul mai
mare de timp pentru verificari repetate, pentru modelarea si colararea portelanului, sau
diversele pigmentari si caracterizari. Dar totodata trebuie sa fie convins ca rezultatul estetic
merita consum mai mare de timp.
Pacientului trebuie sa i se prezinte si limitele tratamentului estetic. Acest tratament poate
realiza multe, dar nu totul. Daca sunt necesare compromisuri, ele trebuie explicate
pacientului. Tratamentul estetic presupune o comunicare personala intre stomatolog si
pacient, care dureaza de-a lungul intregului tratament.

Prin comunicare, intelegere si rabdare reciproca, stomatologul va reusi sa transforme

un suras nesigur intr-un ras deschis.
 4. Bibliografie

1. Albino J.E., Tedesco L.A., Conny D.J. - Patfent perceptions df dental -facial asthetics:
Shqred coric^rn in prosthodontics. J. Prosthe. Dent. 9, 52-57, 1984.
2. Carlsson G.E., si colab. - An international comparative multicenter study of ossessment of
dental appearance using computer-aided image manipulation, Int. Journ. Prosthodont 11,
246-254, 1998.
3. Dong J.K. si colab. - The esthetics ofsmile: a review ofsome recnt studies. Int. Journ.
Prosthodont. 11, 246-254,1999.
4. Frush J.P., Fisher R.D,- Introduction to dentogenic retorations, J Prosthet Dent, 5, 586;
1955
5. Frush J.P., Fisher R.D -How dentogenic restorations interpret the sexfactor., J Prosthet
dent, 6; 160; 1956
6. Frush J.P., Fisher R.D -Hov dentogenic restorations interpret the personality factor., J
Prosthet dent, 6; 441;1956
7. Frush J.P„ Fisher R.D - The agefactor m dentogenics, J Prosthet dent, 7; 5; 1957
8. Goldstein R.E. - Esthetics in dentistry.vol. /., Lippincott, Philadelphia ,second ed., 1976
9. Goldstein R.E., Gaber D.A., Feinman R.A.- Porcelain laminate
veneers,Chicago, Quintessence Publishung 1 ^ Co.,Inc., 1988
10. Lang N.P.„ Guldener Beatrice E. Siegriist -• Kronen und Bruckenprothetik, Georg Thieme
Verlag Stuttgart -NewYorkl993.
11. Levin E.- Dental esthetics and the golden proportions. J Prosthet Dent, 40;244, 1978
12. Lombardi R., - The principles ofvisual perception andtheir clinical application to denture
esthetics. J. Prosthet Dent,29;358,1973
13. Lombardi R. - A methodfor the classification ofdental errors m dental
esthetics,] Prosthet.Dent 32;501,1974
14. Matthews T.G. - The anatomy ofa smile. J Prosthet Dent, 39; 128,1978
15. Pincus C. - Cosmetics - the psychologic fourth dimension infull mouth rehabilitation. Dent
Clin North Am, 11;71,1967
16. Proffit E.G. - Contemporary orthodontics, Ed. 2, St. Louis, 1995, Mosby.
17. Ricketts R.M.- Is there a science to esthetics, Presentation to the American Academy of
Esthetic dentistry, 1980
18. Ricketts R.M., - The golden section. Proc.Fundation Orthod Res, 1980
Ricketts R.M. - Divine proportion infacial esthetics. Clin plast Surg; 994);401^22, 1982
20. Ricketts R.M. - The Golden Divider , J Clin Ortho, 15; 752, 1981
21. Ricketts R.M. -The biologic significance ofthe divine proportion and Fibonacci
series, Am J Orthod , 81; 351 -70,1982
22. Scharer P, Rinn L.A., Kopp F.R.- Esthetic guidelines for restorative
dentistry, Quintessence books.
23. Seibert, J.S. & Cohen, D.W. - Periodontal considerations m preparation for fixed and
removable prosthodontics In: Full Mouth Reconstruction: Fixed removable Dental clinics
ofNorth America (July) 31,529-555, 1987
24. Tijan, A.H., Miller, G.D. & The H.(7. Some Esthetic factors in a smile. Journal of
Prosthetic Dentistry 51, 24-28, 1984