Sunteți pe pagina 1din 5

Reprezentările

Adaptarea la condițiile mediului înconjurător a fost și este în continuare foarte importantă


pentru supraviețuirea oricărui organism, implicit a celui uman. Aceasta a dus la nevoia de a capta
și prelucra informațiile prin prisma a ceea ce urma să poarte denumirea de procese cognitive
senzoriale, mai exact:
 senzațiile,
 percepțiile și
 reprezentările.
Dacă cu ajutorul senzațiilor se adună informații primare separate despre un obiect sau un
fenomen, percepția integrează informațiile de bază și ajută la interpretarea acelor informații, iar
reprezentarea face posibilă utilizarea senzațiilor și percepțiilor, în lipsa lor.
De exemplu, dacă ne gândim la o înșiruire de elemente precum căldură, culori vii, miros de
asfalt încins, sunetul valurilor mării și înțepături de țânțari, luate separat sunt senzații. Cumulate
duc la percepția unei zile de vară, iar prezența lor doar în plan mental, cum ar fi într-o zi de iarnă,
face din acestea o reprezentare a unei zile de vară.
O definiție clasică a reprezentării face referire la prezența mentală a obiectelor și fenomenelor
percepute anterior cu ajutorul senzațiilor și percepțiilor, în lipsa acestora. Este un proces psihic
cognitiv-senzorial ce oferă o imagine mentală complexă, dar schematică a însușirilor concrete ale
unui obiect sau fenomen, ce poate fi modificată voluntar.
Reprezentările:
 apar după primul an de viață
 acoperă orice informație ce apare în planul conștiinței
 calitatea acestora este influențată de calitatea și claritatea percepțiilor corespunzătoare,
intensitatea lor, relevanța, precum și frecvența expunerii la acele percepții.
Dintre cele mai obișnuite și puternice reprezentări putem evoca, spre exemplu, imaginea
părinților, a casei bunicilor, a animalelor de companie, a profesorilor, a formulelor matematice etc.
Deși, la o primă vedere, reprezentările pot fi asociate cu evocarea unei amintiri trecute, acestea
includ amintirile, dar nu se rezumă la respectivele amintiri.
Ele sunt pivotul a ceea ce alimentează dorința de a vrea mai mult și mai bine, și anume
raportarea în sensul de comparație la o situație ideală. Dar pentru a putea face respectivele
comparații, este esențială existența unei reprezentări a situației ideale, care poate să fi fost trăită
înainte, sau doar imaginată.
Totodată, reprezentările nu sunt doar conștiente, ci pot exista în stare de veghe, manifestându-
se sub forma viselor.

Asemănări între reprezentări și percepții

Având în vedere faptul că reprezentările se bazează în mare parte pe percepții, este firesc să
existe o serie de asemănări între acestea:
 Din pricina faptului că ambele oferă imagini concrete asupra realității, pot conduce la
reacții fiziologice asemănătoare.
De exemplu, o persoană alergică la praf poate strănuta atât în prezența factorului alergen, cât
și la simpla reprezentare a unei situații de acest tip;
 Ambele sunt fenomene intuitive;
 Ambele sunt legate de mișcare.
De exemplu, un pianist poate exersa interpretarea unei piese atât fizic, prin urmărirea partiturii
și apăsarea clapelor corespunzătoare, cât și prin reprezentarea mentală a succesiunii notelor și
sunetelor aferente;
 Ambele au un înțeles, o semnificație.

Diferențe dintre reprezentări și percepții

Ca diferențe între reprezentări și percepții putem menționa că:


 Percepțiile se formează doar în prezența acțiunii stimulilor, iar reprezentările există în
afara acestei acțiuni;
 Informațiile sunt prelucrate dincolo de percepția acestora, prin schematizări,
accentuări, generalizări, eliminări, condensări etc., analize ce se apropie foarte mult de
gândire;
 Reprezentările folosesc imagini secundare, prelucrate din imaginile primare utilizate
de către percepții;
 Reprezentările sunt subiective. Percepțiile sunt exterioare, independente de om dar, în
cazul reprezentării, există perceperea subiectivității;
 Reprezentările depind foarte mult de voință. Le putem alunga sau evoca, dar percepțiile
ni se impun, nu le putem schimba;
 Reprezentările sunt mai șterse decât percepțiile aferente;
 Reprezentările sunt fluctuante, instabile, iar percepțiile sunt clare, precise;

Clasificare

Clasificarea reprezentărilor se face după mai multe criterii:


În funcție de prezența elementului de noutate:
 Reprezentări reproductive, bazate pe percepții anterioare, cum ar fi înfățișarea mamei;
 Reprezentări anticipative, care se bazează pe imaginație, cum ar fi reprezentarea sistemului
solar.
În funcție de predominarea unei modalități senzoriale:
 Reprezentări vizuale, cum ar fi un copac;
 Reprezentări auditive, cum ar fi sunetul foșnetului frunzelor copacului;
 Reprezentări gustative, cum ar fi gustul merelor din copac;
 Reprezentări motorii, cum ar fi mișcarea copacului generată de un vânt puternic.
În funcție de gradul de generalitate:
 Reprezentări individuale, ce au o anumită semnificație – de exemplu școala;
 Reprezentări generale, ce cuprind însușiri comune unei clase de obiecte – de exemplu
formele geometrice.
În funcție de gradul de abstractizare:
 Reprezentări cu grad moderat de abstractizare, fiind mai familiare persoanei – de exemplu
camera de acasă;
 Reprezentări cu grad înalt de abstractizare, mai nefamiliare, cum ar fi un tablou de
Picasso.
În funcție de perspectiva evoluției ontogenetice, de-a lungul timpului:
 Reprezentări primare, bazate pe percepțiile acumulate până la vârsta de 3 ani;
 Reprezentări conceptuale, bazate pe percepțiile acumulate până la vârsta de 10 ani;
 Reprezentări formale, bazate pe percepțiile acumulate în perioada adolescenței.

Proprietăți

Indiferent de tipul reprezentărilor, acestea au o serie de proprietăți comune:


 Figurativitatea, ceea ce înseamnă că reprezentările simbolizează însușiri concrete
intuitive de formă, mărime și culoare;
 Operativitatea, ce se referă la reconstituirea și redarea tuturor informațiilor despre un
obiect în același timp, adică înțelegerea unui obiect înainte de a urmări toți pașii ce duc la
constituirea obiectului,;
 Panoramizarea, adică o reprezentare 3D a unui obiect;
 Integrarea, adică asocierea reprezentării cu sensul acesteia;
 Autonomia, referindu-se la faptul că reprezentările se desprind de persoană și apar și pot
fi receptate ca venind din exteriorul persoanei;
 Caracterul social, adică se pot pune în evidență la nivelul reprezentărilor componente
sociale.

Funcții

În măsura în care reprezentările stau la baza multor procese psihice, acestea au un rol foarte
important în funcționarea persoanelor.
Cele mai importante funcții ale reprezentărilor sunt:
 Simboluri pentru obiectele și fenomenele absente;
 Schematizarea percepțiilor;
 Sprijin pentru construirea sensului cuvintelor noi;
 Reprezintă suport pentru gândirea tehnică și artistică;
 Contribuie la ilustrare, exemplificare;
 Punct de plecare în evoluția gândirii și ușurează generalizările din gândire;
 Oferă suport în desfășurarea șirurilor de raționamente pentru rezolvarea problemelor;
 Control inițial al corectitudinii unor judecăți și raționamente;
 Sunt componente importante ale procesului de imaginație;
 Contribuie la actul creației;
 Reprezintă una din sursele cele mai importante de informații pentru om;
 Definesc ceea ce este realitatea pentru om;
 Permit orientarea în spațiu;
 Bază pentru actul decizional;
 Servesc ca instrumente de adaptare la realitate;
 Funcția cathartică – scăderea stării de tensiune;
 Contribuie la reglarea acțiunilor și mișcărilor omului etc.