Sunteți pe pagina 1din 37

CAPITOLUL IX

ORGANELE POLIŢIENEŞTI

§1. Aspecte istorice privind organele poliţieneşti

1.1. Organizarea poliţienească în Principatele Româneşti


Până la formarea statelor feudale dezvoltate, căpeteniile militare ale uniunilor
de obşti teritoriale (cnejii, juzii, jupanii, voievozii) aveau funcţii poliţieneşti de
asigurare a liniştii şi ordinii publice. După formarea statelor feudale româneşti,
ordinea publică, siguranţa statului şi a persoanelor, apărarea avutului erau
încredinţate instituţiilor politice centrale şi locale – domnitorului şi dregătorilor.
Astfel, se consideră că în Moldova istorică şeful poliţiei era hatmanul, iar în
Muntenia – marele spătar. Ei aveau în subordine: ispravnici, pârcălabi, privighetori
de ocoale, căpitani de oraş şi de margine (frontieră), polcovnici de poteră, seimeni,
armaşi, călăraşi.
Marele armaş avea atribuţii militare, cea mai însemnată fiind cea a prinderii,
cercetării şi întemniţării celor vinovaţi de crime, precum şi cea a executării
hotărârilor domneşti (inclusiv cele care stabileau sancţiunea capitală). El avea în
subordine închisorile şi un corp de subalterni înarmaţi şi bine organizaţi din punct
de vedere militar1.
Activitatea poliţienească în Bucureşti şi Iaşi era încredinţată unui “aga” –
dregătorie înfiinţată în 1620 de Radu Mihnea. Aga avea în subordine străji în
mahalale şi la bariere, o închisoare şi un tribunal. El devine mai târziu prefectul de
poliţie al Capitalei2. În restul oraşelor, ordinea publică era supravegheată de către
vornicul de târg, pârcălabul de oraş şi alţi dregători cu atribuţii administrative. În
ţinuturi în Moldova sau în judeţe în Ţara Românească activitatea poliţienească era
organizată de pârcălabi sau ispravnici.
Armata reorganizată conform Regulamentelor organice în Moldova şi Ţara
Românească se împărţea în două categorii de trupe care exercitau atribuţii
poliţieneşti:
1) paza graniţelor şi supravegherea negoţului şi a carantinei;
2) paza “bunei orânduieli şi a liniştei din lăuntru”3.

1 Ion Guceac, Statul şi poliţia, CARTIER, 1997, p.34-35.


2 Maria Dvoracec, Istoria dreptului românesc, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p.181. Marele
agă-şef al poliţiei capitalei (oraşului Iaşi), combate falsificarea măsurilor şi greutăţilor, supraveghea
depăşirea preţurilor maximale, organiza serviciul antiincendiar (având un aparat de vre-o 300 de
oameni), supraveghea asigurarea capitalei cu lumânări şi apă (E.Aramă, Istoria dreptului românesc,
Chişinău, 1995, p.84).
3 L.Marcu, Istoria dreptului românesc, Lumina Lex, 1997, p. 162.

1
Armata se compunea din oaste permanentă şi miliţii (oaste cu schimbul) –
pentru paza hotarelor, a ordinii interne, jandarmeria satelor4.
În urma adoptării Regulamentelor organice, în Principatele Româneşti se
înfiinţează ministerele ca organe centrale administrative, printre care şi Ministerul
de Interne.
În jumătatea secolului al XIX-lea, în Moldova se publică “Condica poliţienească”,
prin care se face deosebire între “înalta poliţie” şi “obişnuita poliţie”. Înalta poliţie se
ocupa de siguranţa statului, a domniei şi a guvernului. Obişnuita poliţie avea în
competenţa ei ordinea şi siguranţa comunală în Iaşi şi ţinuturi. De asemenea se
înfiinţează un “Corp de jandarmi” pus la dispoziţia poliţiei generale5.
În Basarabia potrivit legii imperiale ruse din 2 august 1812, cu titlul
“Regulamentul privind instituirea administraţiei provizorii în Basarabiei”, şeful
direct al guberniei era gubernatorul, care funcţiona în dublă calitate: ca
reprezentant al puterii centrale, în general, şi al Ministerului de Interne, în special.
Dacă în prima calitate el supraveghea activitatea tuturor instituţiilor guberniale,
atunci în cea de a doua calitate, el soluţiona toate chestiunile ce ţineau de
competenţa Ministerului de Interne la faţa locului. Din 1818, potrivit
“Aşăzământului organizării oblastiei Basarabiei”, în cele şase ţinuturi ale
Basarabiei se înfiinţează câte o isprăvnicie, patru asesori sau comisari aleşi de
dvorenimea locală şi aprobaţi de către general-gubernatorul de Podolia. Isprăvnicia
realiza atribuţiile poliţiei de zemstvă. Pentru exercitarea mai eficientă a atribuţiilor
poliţieneşti, ţinuturile erau împărţite în ocoale. În fiecare ocol era câte un ocolaş,
iar în fiecare localitate câte un vornic. Ocolaşii şi vornicii se subordonau
ispravnicului ţinutului şi exercitau o serie de atribuţii poliţieneşti.
Poliţia orăşenească era dirijată de către un poliţmeister, ajutat de pristavi,
inspectori de poliţie de cartier şi de alte ranguri poliţieneşti. Toate aceste persoane
erau numite în funcţie de către general-gubernatorul de Podolia.
Noua lege (“Ucirejdenie”) din 29 februarie 1828 desfiinţează autonomia
provinciei şi se organizează instituţii după modelul celorlalte gubernii ale
Imperiului Rus. În oraşe atribuţiile poliţieneşti sunt exercitate de către Uprava
orăşenească, care activa sub preşedinţia poliţmeisterului, ajutat de pristavi şi
inspectori de poliţie. În 1878 se crează corpul de ureadnici, care asigurau
supravegherea poliţienească, iar în 1880 se formează straja poliţienească,
întreţinută de către stat şi moşieri. Jandarmeria basarabeană era constituită din
direcţia gubernială şi direcţiile de jandarmi 6.

1.2. Organele afacerilor interne în perioada interbelică (1918-1939)

4 E.Aramă, op.cit., p.95.


5 Ion Guceac, op.cit., p.36.37.
6 Ibidem, op.cit., p.37-39.

2
În perioada respectivă Ministerul de Interne în România a avut o dublă
competenţă – acea de a conduce aparatul poliţiei şi cea de a controla şi îndruma
administraţia locală7. La 3 octombrie 1939, printr-un Decret-lege se înfiinţează
Ministerul Ordinii Publice şi Ministerul Propagandei Naţionale. Ministerul Ordinii
Publice avea în atribuţiile sale conducerea poliţiei generale a statului şi
jandarmeriei. La 23 decembrie 1939 acest minister este desfiinţat, iar atribuţiile
respective le revin autorităţilor Ministerului Afacerilor Interne 8.
În teritoriile din stânga Nistrului, în R.A.S.S. Moldovenească, la 10 noiembrie
1924 se adoptă hotărârea de către comitetul revoluţionar provizoriu al republicii
“Despre organizarea secţiilor OGPU (organelor dirijării politicii de stat), de
interne, justiţie”. Conform acestui act, miliţia făcea parte din Comisariatul
Afacerilor Interne (NKVD) al republicii, care, la rândul său, făcea parte din
Consiliul Comisarilor Norodnici9.
Organele dirijării politice de stat (OGPU) se subordonau nemijlocit Consiliului
Comisarilor Norodnici şi îndeplineau funcţiile de asigurare a securităţii statului şi
de anchetare a cazurilor de contrarevoluţionism 10.
La 7 mai 1927 Prezidiul Comitetului Executiv Central din republica autonomă
adoptă Regulamentul cu privire la miliţia muncitorească-ţărănească din RASSM 11.
Acest Regulament determină miliţia drept un organ operativ şi executiv destinat
protecţiei ordinii şi securităţii interne. La 16 decembrie 1929, Prezidiul Comitetului
Executiv Central din Republica Autonomă Moldovenească adoptă Regulamentul
Comisariatului Norodnic al Afacerilor Interne din RASSM. Determinând rolul şi
locul NKVD-ului în sistemul organelor de stat, Regulamentul precizează că acest
comisariat exercită conducerea generală a activităţii administrative a organelor
afacerilor interne, asigură securitatea orânduirii de stat şi obşteşti, combaterea
criminalităţii, administrarea instituţiilor penitenciare 12.
La 29 octombrie 1930, prin hotărârea Comitetului Executiv Central şi a
Consiliului Comisarilor Norodnici din Ucraina, NKVD-ul este lichidat, organele de
miliţie fiind transferate în subordinea OGPU (organele dirijării politice de stat). În
baza acestei hotărâri Comitetul Executiv Central al RASSM încredinţează dirijarea
Direcţei generale a miliţiei din RASSM şi organelor subordonate ei Direcţiei
Dirijării Politice de Stat (GPU) de pe lângă Consiliul Comisarilor Norodnici din
RASSM.
Activitatea GPU de pe lângă Consiliul Comisarilor Norodnici din RASSM era
dirijată de către o persoană instituită în funcţie de către GPU din Ucraina. Organele
de miliţie raionale şi orăşeneşti îşi desfăşurau activitatea sub supraveghere dublă,
7 E.Aramă, op.cit., p.168.
8 I.Guceac, op.cit., p.41.
9 Ibidem, op.cit., p.44.
10 В.М.Семёнов, Правоохранительные органы в СССР, Москва, “Юридическая литература”,
1990, p.287.
11 А.В.Сурилов, История государства и права МССР, Кишинёв, 1963, p.116.
12 I.Guceac, op.cit., p.45.

3
dat fiind faptul că activitatea lor era coordonată de organele locale ale GPU-lui şi
de comitetele executive ale Sovietelor raionale de deputaţi. În baza hotărârii
Comitetului Executiv Central, şeful Direcţiei generale de miliţie din RASSM este
numit în funcţie şi rechemat de către Consiliul Comisarilor Norodnici din
republică, la propunerea GPU-lui din RASSM13.
Prin hotărârea Comitetului Executiv Central al URSS din 10 iulie 1934 este
format Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne din URSS, în componenţa
căruia a fost inclusă Direcţia generală a miliţiei muncitoreşti-ţărăneşti. În
subordinea NKVD-ului URSS este transmisă OGPU a URSS, care ulterior este
reorganizată în Direcţia Generală a Securităţii Statului (GUGB) 14.
În conformitate cu hotărârea Comitetului Executiv Central din Ucraina “Despre
formarea Comisariatului Norodnic al Afacerilor Interne”, la 14 iulie 1934
Comitetul Executiv Central din RASSM decide:
1. De a forma în RASSM Direcţia regională a Comisariatului
Norodnic al Afacerilor Interne din Ucraina, cu includerea în componenţa sa
a OGPU-lui regional.
2. Direcţia regională a NKVD-ului din RASSM este înzestrată cu
următoarele atribuţii:
a) Asigurarea ordinii revoluţionare şi a securităţii de stat.
b) Protecţia proprietăţii obşteşti.
c) Paza frontierilor.
d) Înregistrarea actelor de stare civilă (naşterea, decesul, căsătoria şi
divorţul).
3. De a forma în cadrul Direcţiei regionale a NKVD-ului din RSSU
din RASSM:
a) Direcţia securităţii de stat şi pazei frontierei.
b) Direcţia miliţiei.
c) Direcţia antiincendiară.
d) Secţia de înregistrare a actelor de stare civilă.
4. Direcţia regională a NKVD-ului RSSU din RASSM îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu Hotărârea despre Comisariatul Norodnic al
Afacerilor Interne din Ucraina15.
În anul 1935, în cadrul Direcţiei de Miliţie din RASSM se formează secţia de
vize şi înregistrare a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie (OVIR). Din
1936, în subordinea miliţiei este transmisă Comisia de Stat a Inspecţiei Auto, iar
din 1937, începe a funcţiona miliţia căilor ferate16.

1.3. Organele afacerilor interne în Republica Moldova (1940 – 1990)


13 Idem.
14 В.М.Семёнов, op.cit., p.288.
15 Bruhis M., Rusia, România şi Basarabia (1812, 1918, 1924, 1940), Chişinău, Universitas, 1992,
p.285.
16 I.Guceac, op.cit., p.47.

4
La 2 august 1940 Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice adoptă Legea despre
formarea RSSM şi includerea ei în componenţa uniunii în calitate de republică
unională. În aceeaşi lună, pe lângă alte comisariate, este format şi Comisariatul
Norodnic al Afacerilor Interne din RSSM. După adoptarea Constituţiei RSSM de
către Sovietul Suprem ( 10 februarie 1941), în republică se desfăşoară activitatea
de instituire a organelor de stat prevăzute de Constituţie: Astfel, la prima sesiune a
Sovietului Suprem este format Consiliul Comisarilor Norodnici în componenţa
căruia întră şi Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne. Ca şi în perioada
precedentă, organele afacerilor interne erau supuse unor reforme continue. Astfel,
la 25 martie 1941 Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM adoptă un decret, conform
căruia are loc scindarea Comisariatului Norodnic al Afacerilor Interne în două
comisariate norodnice de subordonare dublă (unional - republicană) – Comisariatul
Norodnic al Afacerilor Interne şi Comisariatul Norodnic al Securităţii de Stat din
RSSM17.
Odată cu începerea războiului în scopul concentrării forţelor pentru asigurarea
ordinii publice şi luptei împotriva activităţii criminale şi subversive a serviciilor
informative străine în iulie 1941. Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne al
URSS (NKVD) şi Comisariatul Norodnic al Securităţii de Stat al URSS (NKGB)
se unesc formând un singur comisariat unional, (NKVD) al URSS. În aprilie 1943
Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne al URSS se scindează iarăşi, formând
două comisariate norodnice (NKVD şi NKGB). Din 1946 Comisariatul Norodnic
al Afacerilor Interne al URSS se numeşte Ministerul Afacerilor Interne al URSS 18.
În legătură cu aceste reorganizări la nivel unional, respectiv are loc modificarea
în sistemul organelor RSSM, unde sunt organizate Ministerul Afacerilor Interne al
RSSM şi Ministerul Securităţii de Stat al RSSM. În această perioadă Direcţia

17 Ibidem, op. cit., p. 47- 48.


18 В.М.Семёнов, op.cit., p.288.

5
Generală de Miliţie a fost transferată în componenţa Ministerului Securităţii de
Stat.
La 18 aprilie 1953 Sovietul Suprem din Moldova adoptă un decret prin care
Ministerul Securităţii de Stat şi Ministerul Afacerilor Interne sunt unificate într-un
singur minister – MAI din Moldova. Dar în 1954 este format din nou Ministerul
Securităţii de Stat din URSS, iar la 5 mai 1954, prin decretul Prezidiului Sovietului
Suprem din Moldova, este format Ministerul Republican de Securitate, miliţia fiind
lăsată în subordinea MAI din republică19.
În 1962, la 24 septembrie, prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM
Ministerul republican al Afacerilor Interne al RSSM îşi schimbă denumirea în
Ministerul republican al Menţinerii Ordinii publice al RSSM20. Iar în decembrie
1968, Ministerul Menţinerii Ordinii Publice este reorganizat prin decretul
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM în Ministerul unional-republican al
Afacerilor Interne al RSSM21.
În această perioadă activitatea Ministerului Afacerilor Interne din RSSM a fost
reglementată de Regulamentul Ministerului treburilor interne din 6 august 1962 22şi
Regulamentul Ministerului afacerilor interne din 22 februarie 1973 23.
În septembrie 1990 este adoptată Hotărârea Guvernului RSS Moldova nr.321j
“Cu privre la reforma organelor Ministerului afacerilor interne al RSS Moldova”
prin care se stabilesc sarcinile principale şi se aprobă Regulamentul Ministerului
Afacerilor Interne al RSS Moldova 24. Conform Regulamentul Ministerului
Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova din 13 septembrie 1990 pct.24, MAI al
RSSM colaborează cu MAI al URSS în bază de contract.

19 I.Guceac, op.cit., p.50.


20 Veştile Sovietului Suprem al RSSM, nr.27, 1962.
21 Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSSM, nr.12, 1968.
22 Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSSM din 6 august 1962 nr.387 “Cu privire la aprobarea
Regulamentului Ministerului treburilor interne al RSS Moldoveneşti” (Culegere de hotărâri şi
dispoziţii ale Sovietului Miniştrilor al RSSM, nr.1-10, 1962).
23 Aprobat prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti din 22 februarie 1973, nr.60,
Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSSM nr.2,3, 1973.
24 Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldova, nr.12, 1990.

6
§ 2. Ministerul Afacerilor Interne
2.1. Sarcinile MAI

Potrivit pct.2 al Regulamentului Ministerului treburilor interne al RSS Moldo-


veneşti din 6 august 1962, sarcina principală a Ministerului este “asigurarea ordinii
publice, paza proprietăţii socialiste, a securităţii personale a cetăţenilor şi a
bunurilor lor împotriva încercărilor de a le însuşi pe nedrept; prevenirea la timp,
curmarea şi descoperirea completă a infracţiunilor; participarea activă la măsurile
înfăptuite de partid şi guvern pentru reducerea simţitoare a criminalităţii şi apoi
pentru dezrădăcinarea ei”25. În acelaşi sens, Regulamentul Ministerului afacerilor
interne al RSS Moldoveneşti din 22 februarie 1973, stabileşte sarcinile principale
ale Ministerului26:
1) asigurarea ordinii publice, stabilite de lege, prevenirea şi curmarea
la timp a infracţiunilor, descoperirea şi cercetarea lor rapidă şi completă,
contribuirea prin toate mijloacele la lichidarea cauzelor şi condiţiilor, care
generează infracţiuni şi alte acte antisociale;
2) menţinerea regimului paşapoartelor şi a regimului de frontieră în
vigoare;
3) corijarea şi reeducarea condamnaţilor în spiritul atitudinii cinstite
faţă de muncă, îndeplinirii precise a prevederilor legilor şi stimei faţă de
regulile de conveţuire în societatea socialistă;
4) organizarea muncii de asigurare a securităţii centrelor populate şi a
obiectivelor economiei naţionale contra incendiilor;
5) asigurarea securităţii circulaţiei rutiere în oraşe şi alte centre
populate şi a circulaţiei pe autostrăzile republicii;

25 Culegere se hotărâri şi dispoziţii ale Sovietului Miniştrilor al RSSM, nr.1-10, 1962, art.138.
26 Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSSM, nr.2,3, 1973, art.27.

7
6) asigurarea respectării cu stricteţe a legalităţii socialiste în
activitatea unităţilor şi instituţiilor din sistemul Ministerului şi a tuturor
persoanelor cu putere de decizie.
Conform Hotărârii Guvernului RSS Moldova “Cu privire la reforma organelor
Ministerului afacerilor interne al RSS Moldova” din 13 septembrie 1990 nr.321j 27
la sarcinile menţionate mai sus se adaugă:
7) pregătirea efectivului pentru acţiuni în timpul cataclismelor şi altor
circumstanţe extraordinare, organizarea salvării oamenilor şi pazei
bunurilor lor, asigurând, totodată, ordinea publică;
8) înfăptuirea măsurilor de asigurare a păstrării secretelor de stat şi a
prevenirii scurgerii informaţiei, care nu este destinată pentru publicare,
despre activitatea organelor afacerilor interne.
Dar, potrivit Concepţiei reformei judiciare de drept în Republica Moldova
aprobată de Parlament la 21 iunie 1994, Ministerul Afacerilor Interne urma să-şi
degreveze anumite funcţii, printre care: activitatea antiincendiară şi conducerea
penitenciarelor, care au fost atribuite altor organe (Departamentul Protecţiei Civile
şi Situaţiilor Excepţionale, Ministerul Justiţiei). Prin urmare, sarcinile: a) corijarea
şi reeducarea deţinuţilor; b) organizarea muncii în vederea asigurării securităţii
antiincendiare a localităţilor şi a obiectivelor economice, nu mai sunt specifice
Ministerului Afacerilor Interne.

2.2. Funcţiile MAI

Potrivit pct. 6 al Regulamentului MAI al Republicii Moldova şi art. 12, 13 al


Legii cu privire la poliţie din18.12.1990, prin intermediul subdiviziunilor sale
exercită următoarele funcţii principale:

27
Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldova, nr.12, 1990, art.308.

8
1) analizează procesele social-economice, politice, criminologice şi de altă
natură, care influenţează starea criminalităţii şi ordinea de drept în republică şi
elaborează pe această bază planuri complexe, programe de profilaxie şi
activitate operativă-judiciară ale direcţiilor, secţiilor Ministerului şi ale
organelor teritoriale, organizează realizarea lor;
2) elaborează conform dispoziţiei organelor supreme ale puterii de stat şi
administraţiei de stat ale Republicii Moldova şi din proprie iniţiativă proiecte
de acte normative, prezentate Guvernului Republicii Moldova spre examinare;
3) organizează şi coordonează activitatea tuturor organelor poliţiei criminale
şi administrative, generalizează şi difuzează acestor organe informaţia
necesară, elaborează direcţiile respective;
4) anchetează şi desfăşoară activitatea operativă-judiciară privind infracţiunile
cu caracter interregional, ce necesită un grad înalt de calificare şi specializare;
5) asigură în modul stabilit participarea specialiştilor din serviciul
criminalistic la actele de urmărire, efectuează în limitele competenţei sale
expertize criminalistice;
6) înfăptuieşte măsuri în vederea prevenirii, descoperirii şi lichidării
diverselor acţiuni, orientate spre subminarea economiei naţionale şi securităţii
statului;
7) asigură pe bază de contract paza averii de stat, obşteşti şi a proprietăţii
personale a cetăţenilor, precum şi a averii statelor străine şi a organizaţiilor
internaţionale;
8) elaborează şi realizează măsuri în vederea asigurării circulaţiei rutiere;
9) dirijează supravegherea respectării regulilor cu privire la modul de
înfiinţare a întreprinderilor poligrafice, păstrării, transportării şi procurării
substanţelor toxice cu efect puternic şi radioactive, de eliberare a permiselor
de procurare a substanţelor explozive, a armelor de foc şi muniţiilor pentru
ele, de exercitare a controlului păstrării lor;

9
10) duce evidenţa populaţiei şi eliberează paşapoarte cetăţenilor şi
permise de intrare şi plecare din ţară, asigură exercitarea controlului asupra
respectării de către cetăţenii străini a regimului de aflare în republică;
11) participă la lichidarea consecinţelor cataclismelor şi catastrofelor,
salvării oamenilor şi bunurilor;
12) participă la asigurarea securităţii deputaţilor Parlamentului,
Guvernului, a persoanelor oficiale din străinătate şi a altor persoane în
timpul aflării lor în Republica Moldova;
13) asigură în permanenţă pregătire de luptă a subdiviziunilor sale
pentru apărarea securităţii republicii, ocrotirea proprietăţii de stat şi a celei
private, ordinii publice, drepturilor legitime şi intereselor cetăţenilor;
14) dirijează activitatea de selectare, amplasare, educare şi instruire a
cadrelor;
15) creează banca de date despre infracţiuni şi infractori, despre alte
fapte, care ar putea contribui la prevenirea şi descoperirea infractţiuinilor,
prelucrează şi difuzează informaţii serviciilor respective;
16) coordonează şi exercită controlul asupra activităţii economico-
financiare a organelor şi subdiviziunilor din subordonare;
17) colaborează, prin intermediul Biroului Interpolului, cu
subdiviziunile similare ale organelor afacerilor interne din alte state în
problema combaterii criminalităţii internaţionale;
18) organizează colaborarea cu organele de ocrotire a ordinii de drept
din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale în probleme de combatere a
criminalităţii şi ocrotirii ordinii publice;
19) îndeplineşte alte funcţii prevăzute de legislaţie.

2.3. Structura MAI

10
Ministerul Afacerilor Interne, sub aspectul structurii sale, se constituie
din subdiviziuni principale şi aparatul central al ministerului.
Structura organizatorică a MAI:
1. Departamentul serviciilor operative
2. Departamentul Ordine Publică
3. Departamentul Urmărire penală
4. Departamentul Trupelor de Carabinieri (trupelor interne)
5. Departamentul Logistică, administrare şi dezvoltare.
6. Academia “Ştefan cel Mare”
7. Brigada de poliţie cu destinaţie specială “Fulger”
8. Direcţia Generală Pază de stat
9. Direcţia poliţiei transporturi
10. Direcţia tehnico-criminalistică
11. Direcţia Informaţii şi evidenţă operativă
12. Direcţia Operativă s.a.
Structura aparatului central al MAI:
1. Conducerea
2. Cabinetul ministrului
3. Statul Major
4. Direcţia Generală Resurse Umane
5. Direcţia Securitate Internă
6. Direcţia Economie şi Finanţe
7. Direcţia Juridică
8. Direcţia Relaţii Internaţionale, integrare europeană şi
informare
9. Secţia Secretariat şi relaţii cu publicul

11
În anexa nr.3 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne 28 este prezentată
structura organizatorică a Conducerii Ministerului Afacerilor Interne, care
este formată din:
1. Ministru
2. Prim-viceministru
3. Viceministru
4. Viceministru, comandant al trupelor de carabinieri
5. Ajutorul ministrului
Structura organizatorică a Departamentului serviciilor operative ale MAI:
1. Conducerea
2. Direcţia generală de combatere a crimei organizate
3. Direcţia poliţiei criminale
4. Direcţia deservire operativă
5. Direcţia delicte transfrontaliere şi informaţionale
6. Biroul Naţional Central - Interpol
7. Secţia misiuni speciale.

Structura organizatorică a Departamentului urmărire penală al MAI:


1. Conducerea
2. Direcţia organizare, analiză şi control
3. Direcţia urmărire penaală
4. Secreteriatul
Structura organizatorică a Departamentului ordine publică al MAI
1. Conducerea
2. Secţia analitico-informaţională

28 Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.290 din 04 august 2003 „Cu privire la structura
organizatorică şi statele de personal ale subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne”.

12
3. Direcţia generală a poliţiei de ordine publică
4. Direcţia poliţiei judecătoreşti
5. Secţia de combatere a şederii şi migraţiei ilegale a străinilor
6. Direcţia poliţiei rutiere ş.a.

§ 3 Poliţia
3.1. Etimologia poliţiei şi miliţiei

Noţiunea de “poliţie” derivă de la grecescul “politeia” (polis - oraş). Aşa numea


Aristotel autorităţile administrative orăşeneşti, iar dacă admitem că în perioada
respectivă concepţia de statalitate se confunda cu autoritatea administrativă a
oraşelor-cetăţi, prin această noţiune era redată organizarea politică a statului în
ansamblu.
Într-adevăr, în antichitate oraşele erau adevărate state în care serviciile publice
beneficiau de o anumită categorie de funcţionari ai oraşului-cetate, de unde şi
denumirea de poliţişti, care mai târziu vine să desemneze doar o anumită categorie
de slujbaşi publici. Studiul izvoarelor de drept din antichitate ne duce la concluzia
că în oraşele antice greceşti au existat organizaţii poliţieneşti mai mult sau mai
puţin organizate. Astfel, unele denumiri precum: ephor, archon, strateg, semnifică
nu altceva decât denumiri de organe poliţieneşti din aceste organizaţii. La romani,
reprezentanţii ordinii publice purtau titlul de censori, acdili, prefecţi sau vigili.
Împrumutat de romani de la greci, cuvântul “poliţie”, începând cu sfârşitul sec.
XIV, este utilizat în unele state europene. De menţionat că termenul în discuţie
avea diverse sensuri, inclusiv “moralitate publică ocrotită de lege” 29.
În sec. XVI în oraşele Europei occidentale poliţia apare ca o instituţie statală cu
misiunea de asigurare a ordinii publice. La această etapă însă noţiunea de poliţie
cuprindea atât activitatea legislativă, cât şi cea judiciară şi executivă. Începând cu

29 I.Guceac, op.cit., p.61.

13
sec.XVII, de la “poliţie” derivă noţiunea de “politică”, adică activitatea statală în
domeniul relaţiilor internaţionale, iar la sfârşitul acestui secol se divizează justiţia,
administraţia financiară şi militară.
În acest mod, la începutul sec.XVIII noţiunea de “poliţie” semnifică activitatea
executivă în sensul îngust al cuvântului, adică represiune în domeniul securităţii şi
reglementare în domeniul bunăstării sociale30.
Se consideră că prima definiţie mai clară şi mai completă a noţiunii de poliţie
este formulată în Franţa în “Cod de delictes et de pienes” din 1795, având
următorul conţinut: “poliţia este instituită pentru a menţine ordinea publică,
libertatea, proprietatea şi siguranţa individuală” 31.
Pentru prima dată, la nivelul întregii ţări, poliţia este organizată în Franţa.
Astfel, în anul 1667 Ludovic al XIV-lea instituie la Paris o funcţie nouă, purtând
titlul “Le Lieutenant general de police”, iar începând cu anul 1669, creeză
subunităţi teritoriale ale acestuia şi în departamente. Stabilind responsabilităţile
ierarhice, forţele de intervenţie şi personalul aceste măsuri au fost considerate drept
o experienţă reuşită.
Dacă în Franţa, ca şi în alte state de pe continentul european, poliţiile s-au
dezvoltat pe cale deductivă, în Anglia instituţia poliţiei a cunoscut o evoluţie
deosebită. Aici, mai întâi, comunele au fost obligate să asigure ordinea şi liniştea
publică în cadrul unităţii teritoriale, funcţie exercitată de o organizaţie autonomă
cunoscută sub denumirea de “constable of the parish”32.
Odată cu dezvoltarea instituţiilor statului şi concepţiilor juridice despre
“poliţie”, spre sfârşitul sec. XIX, devine prioritară concepţia conform căreia poliţia
era considerată un element al administraţiei de stat cu atribuţie de “asigurare a
ordinii de drept prin limitarea drepturilor individuale cu aplicarea constrângerii”33.

30 Idem.
31 V.Barbu, Întroducere în dreptul poliţienesc român, Cosmos, Societatea anonimă Oradea, 1927,
p.14.
32 I.Guceac, op.cit., p.62.
33 Ibidem, op. cit., p.63.

14
Dar noţiunea de “poliţie” poate fi privită sub două aspecte: 1) poliţia ca organ şi 2)
poliţia ca activitate. Astfel, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române din 1996
defineşte “poliţia” în felul următor: 1) Organ de stat însărcinat cu menţinerea
ordinii publice şi cu reprimarea infracţiunilor; 2) A menţine odinea într-un anumit
mod sever şi autoritar (Expr. A face poliţie); Pază, supraveghere, control (al ordinii,
al disciplinei); 3) Local în care se află instalată o poliţie; 4) Totalitatea poliţiştilor
dintr-o poliţie; reprezentanţii poliţiei34.
Totodată menţionăm că în literatura de specialitate termenul “poliţie” se
utilizează în sens lărgit, care cuprinde nu numai organele aflate în subordonarea
nemijlocită a Direcţiei de Poliţie, Inspectoratului General de Poliţie, ci toţi
funcţionarii publici care posedă atribuţii în domeniul apărării statului, organismelor
politice, economice şi sociale, precum şi cetăţenii care pot folosi la nevoie forţa de
constrângere potrivit dispoziţiilor legale35.
Stricto sensu, conform Legii cu privire la poliţie din 18 decembrie 1990, art. 7
poliţia Republicii Moldova este un organ de drept al autorităţilor publice, de
ocrotire a normelor de drept, aflat în componenţa şi în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, chemat să apere, pe baza respectării stricte a legilor, viaţa,
sănătatea şi libertăţile cetăţenilor, interesele societăţii şi ale statului de atentate
criminale şi de alte atacuri nelegitime.
În prezent, potrivit uzanţelor internaţionale, termenul poliţist, sau poliţişti, îi
include pe toţi reprezentanţii legii numiţi sau aleşi, care exercită atribuţii
poliţieneşti, îndeosebi de a reţine şi aresta. Această accepţiune este întâlnită în
comentariul art. 1 din Codul de conduită (comportament) pentru poliţişti, adoptat
prin rezoluţia nr. 14169 din 17 decembrie 1979 a Adunării Generale a ONU.
Totodată, se stipulează că în ţările în care puterile poliţieneşti sunt exercitate de
autorităţile militare, în uniformă sau nu, sau de forţe ale securităţii statului,

34 DEX, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a , Univers enciclopedic, Bucureşti,
1996, p.821.
35 I. Stelian, I. Tudor, Drept poliţienesc, Bucureşti, Romfel, 1993, p.14.

15
definiţia “poliţişti” va include şi pe membrii acestor servicii 36. Prin urmare, nu
numai subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, dar şi alte organe de asigurare
a securităţii statului, de protecţie şi pază de stat se includ în cadrul organelor
poliţieneşti.
În fostele ţări socialiste, în locul termenului de “poliţie” s-a utilizat şi se mai
utilizează termenul “miliţie”. Noţiunea de “miliţie” provine de la vechea organizare
militară, care presupune “armată nepermanentă sau de rezervă, care cuprindea şi
unele corpuri speciale de armată”, utilizându-se şi ca “serviciu militar sau armată”
– din latină “militia”37.
Astfel, în perioada constituirii statului sovietic a apărut noţiunea de miliţie
“muncitorească” conform hotărârii Comisariatului Norodnic al Afacerilor Interne
din 28 octombrie (10 noiembrie) 1917 din Rusia Sovietică “Cu privire la miliţia
muncitorească” ca organ armat al Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor şi
soldaţilor, fiind lichidată poliţia ţaristă şi miliţia Guvernului Provizoriu. Iar la 12
octombrie 1918 este adoptată Instrucţia despre organizarea miliţiei sovietice
muncitoresc – ţărăneşti, care confirmă statutul miliţiei ca organ de stat al menţinerii
ordinii38. Prin urmare, din momentul instituirii sale, miliţia a fost considerată drept
o forţă armată pusă la baza ordinii revoluţionare39.
Noţiunea de “miliţie” este determinată de caracterul “de clasă” prin admiterea în
cadrul acestui serviciu numai a muncitorilor şi ţăranilor, reieşind din concepţia marxist-
leninistă că poliţistul în raport cu un reprezentant al burgheziei este “amabil şi respectă
legea, pe când un proletar este tratat cu brutalitate şi cruzime, sărăcia celui din urma
fiind circumstanţa care permite ca acesta să fie învinuit de orice infracţiune şi totodată,
ea, sărăcia, îl lipseşte de mijloacele legale de a se apăra de caracterul abuziv al celor
înstăriţi”40. În acest sens, s-a menţionat că “miliţianul nostru (sovietic) după conştiinţa
36 I.Guceac, op. cit., p. 64 – 65.
37 DEX, op.cit., p.634.
38 В.М.Семёнов, op.cit., p.285.
39 Максименко Н.П., Ленинские принципы организации и деятельности советской милиции,
Москва, 1970, p.122.
40 Маркс К., Энгельс Ф. Соч., 2 изд., Т.2, p. 502.

16
sa de clasă nu poate, ca şi fostul poliţist, să acorde prioritate unui burghez, ci invers, el
trebuie să manifeste o atitudine promptă faţă de duşmanul său de clasă şi, în acelaşi
timp, miliţia noastră trebuie să asigure ordinea, apărând interesele clasei muncitoare, a
sărăcimii din sate şi oraşe”41. Însă odată cu finalizarea etapei de tranziţie de la
capitalism la socialism, activitatea miliţiei sovietice “îşi pierde tendinţa de luptă cu
antagonismul de clasă”42. Caracterizând partinitatea miliţiei sovietice, s-a menţionat că
aceasta este un “model de poliţie ideologizată şi politic angajată”43.
La 27 iulie 1990, în conformitate cu Decretul cu privire la puterea de stat, în
Republica Moldova se preconizează depolitizarea organelor de ocrotire a normelor
de drept, iar la 18 decembrie 1990 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legea
cu privire la poliţie, înlocuind termenul “miliţie” cu termenul firesc “poliţie”,
menţionând în art. 4 alin. 2 a acestei legi că “Poliţia îi apără pe cetăţeni indiferent
de situaţia lor socială, patrimonială, de apartenenţă naţională, de rasă, de sex şi
vârstă, de studii şi limbă, de convingeri politice şi de altă natură” 44.

3.2. Sarcinile şi funcţiile poliţiei

Potrivit art.2 al Legii cu privire la poliţie, sarcinile principale sunt:


1) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii, drepturilor,
libertăţilor, intereselor şi averii cetăţenilor de atentate criminale şi de alte
atacuri nelegitime;
2) prevenirea şi curmarea crimelor şi a altor acţiuni ilegale;
3) constatarea şi descoperirea infracţiunilor, urmărirea persoanelor
care le-au săvârşit;
4) menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice;

41 Петровский Г.К., К истории советской милиции, Красный стаж, 1991 №25, p. 3.


42 Кисурин А.С., Советская милиция в системе общенародного государства. Научный
коммунизм, 1981 №6, p.48.
43 I.Guceac, op.cit., p.54.
44 Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldova, nr.12, 1990.

17
5) acordarea de ajutor, conform condiţiilor şi modului stabilit de lege,
cetăţenilor, autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor în vederea ocrotirii drepturilor lor şi exercitării atribuţiilor lor,
stabilite de lege;
6) efectuarea măsurilor de protecţie de stat faţă de persoanele care
acordă ajutor în procesul penal, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Antrenarea poliţiei la îndeplinirea sarcinilor care, conform legii, nu ţin de
atribuţiile ei se interzice.
Reieşind din sarcinile menţionate şi atribuţiile (obligaţiile) stabilite în art.12 a
Legii cu privire la poliţie s-au format următoarele funcţii exercitate de poliţie 45:
1) supravegherea;
2) acţiunea de orientare, direcţionare, consultare inclusiv informarea
opiniei publice şi a autorităţilor statale;
3) paza;
4) culegerea de informaţii;
5) cercetarea cazurilor cu privire la săvârşirea unor acţiuni antisociale;
6) prevenirea şi combaterea infracţiunilor, contravenţiilor
administrative şi a altor acţiuni antisociale;
7) restabilirea situaţiei anterioare (restitutio integrum);
8) jurisdicţională (represivă, de cercetare, sancţionare);
9) executarea hotărârilor instanţelor de judecată, ordonanţelor
procurorilor şi ofiţerilor de urmărire penală.

3.3. Structura poliţiei

45 I.Guceac, op.cit., p.71.

18
Potrivit art.7 al Legii cu privire la poliţie, ca organ de drept al autorităţilor
publice, poliţia Republicii Moldova se divizează în poliţie de stat şi poliţie
municipală.
Poliţia de stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova,
poliţia municipală – pe teritoriul unităţii administrative respective.
Poliţia de stat în activitatea sa se subordonează Ministerului Afacerilor Interne.
Poliţia municipală se subordonează concomitent Ministerului Afacerilor Interne şi
autorităţilor administraţiei publice locale.
Organul poliţiei municipale, primind informaţii despre pregătirea ori săvârşirea
unei infracţiuni grave, ia măsuri necesare pentru preîntâmpinarea, curmarea şi
descoperirea ei, pentru stabilirea şi fixarea urmelor infracţiunii, pentru paza locului
incidentului şi comunică neîntârziat despre aceasta organului respectiv al poliţiei de
stat, transmiţându-i ulterior materialele de care dispune.
La organizarea descoperirii infracţiunilor şi la înfăptuirea măsurilor pentru
urmărirea şi reţinerea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, dispoziţiile
persoanelor oficiale ale poliţiei de stat sunt obligatorii pentru colaboratorii poliţiei
municipale.
Poliţia municipală acordă sprijin poliţiei de stat la înfăptuirea măsurilor de
investigaţie operativă şi a altor măsuri; comunică neîntârziat despre persoanele şi
faptele ce prezintă interes pentru ea. Poliţia de stat acordă poliţiei municipale
asistenţă metodică şi consultativă, sprijin, prin forţele şi mijloacele ei, pentru
exercitarea atribuţiilor încredinţate ei.
Potrivit regulamentului poliţiei municipale a Inspectoratului General de Poliţie
din 20.02.200146 subdiviziunile structurale ale poliţiei municipale sunt:
1. Şeful poliţiei municipale
2. Şeful de post
3. Inspectorii de sector

46 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.25-26/177 din 01.03.2001.

19
4. Serviciul de patrulă şi santinelă
5. Serviciul poliţiei rutiere (inspectorii de supraveghere şi asigurarea
securităţii rutiere)
6. Serviciul evidenţă şi documentare a populaţiei
7. Serviciul pentru minori
8. Serviciul moravuri
9. Serviciul de licenţe şi autorizări
10. Instituţii specializate (centre de filtrare şi centre de triere a
minorilor)

§ 4. Trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor


Interne
4.1. Sarcinile, funcţiile şi atribuţiile trupelor de carabinieri

Potrivit art.1 al Legii cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale


Ministerului Afacerilor Interne din 12 decembrie 1991, trupele de carabinieri sunt
destinate să asigure, împreună cu poliţia sau independent, ordinea publică, apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, avutului proprietarului,
prevenirea faptelor de încălcare a legii.
Conform art. 2 al Legii cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale
Ministerului Afacerilor Interne, trupele de carabinieri exercită următoarele funcţii 47:
1) veghează permanent, potrivit legii, împreună cu poliţia, la
asigurarea măsurilor pentru menţinerea ordinii de drept, apărarea
drepturilor, libertăţilor fundamentale şi intereselor legitime ale cetăţenilor;

47 În această lege este notat: “sarcinele principale ale trupelor de carabinieri”. În această privinţă
considerăm justă sintagma “funcţiile principale”, reieşind din faptul că sarcinele sunt menţionate în
art. 1 a acestei Legi. În acest sens, subliniem că “funcţie” este direcţia principală de activitate.

20
2) sprijină organele de poliţie sau activează independent în
menţinerea ordinii publice şi în combaterea criminalităţii;
3) asigură paza şi apărarea unor obiective şi transporturi de
importanţă deosebită;
4) asigură respectarea regimului juridic stabilit pentru starea
excepţională;
5) participă la lichidarea urmărilor calamităţilor naturale, catastrofelor
şi altor situaţii extraordinare.
Se interzice folosirea trupelor de carabinieri la îndeplinirea unor misiuni care nu
sunt prevăzute de legislaţie.
Trupele de carabinieri exercită următoarele atribuţii:
1) efectuează servicii de patrulare şi santinelă şi de menţinere a
ordinii publice în raza teritorială de competenţă;
2) desfăşoară împreună cu organele de poliţie, o activitate de
prevenire a faptelor antisociale, conform ordinelor Ministerului Afacerilor
Interne;
3) participă la menţinerea ordinii publice în timpul acţiunilor social-
politice cu caracter de masă, sportive şi de altă natură;
4) asigură paza şi apărarea unor obiecte de stat de importanţă
deosebită şi a transporturilor speciale conform listei stabilite de Guvern;
5) păzesc depozitele unităţilor militare şi depozitele Direcţiei
aprovizionarea tehnico-materială şi militară a Ministerului Afacerilor
Interne;
6) participă la asigurarea regimului juridic al stării excepţionale;
7) colaborează cu organele de poliţie la curmarea încălcărilor ordinii
publice dacă acestea au un caracter de masă, prezintă pericol pentru viaţa şi
integritatea corporală a cetăţenilor, dezorganizează activitatea social-
economică sau sunt orientate împotriva avutului proprietarului;

21
8) participă la restabilirea ordinii în caz de nesupunere în grup şi de
alte tulburări în masă ale arestaţilor şi deţinuţilor;
9) caută în comun cu alte forţe ale Ministerului Afacerilor Interne,
persoanele arestate sau condamnate care au evadat de sub pază; caută şi
reţin persoane care au pătruns în incinta obiectivelor păzite;
10) păzesc şi apără localuri ale misiunilor diplomatice, reprezentanţelor
consulare sau ale altor reprezentanţe ale statelor străine;
11) participă, împreună cu alte forţe ale Ministerului Afacerilor Interne,
la prevenirea, neutralizarea şi la curmarea acţiunilor elementelor teroriste şi
de diversiune;
12) participă în timp de război, în cooperare cu trupe ale Serviciului de
Informaţii şi Securitate şi cu alte forţe, la prevenirea acţiunilor îndreptate
împotriva independenţei şi integrităţii republicii, la paza căilor de
comunicaţie, la evacuarea populaţiei din zonele expuse atacurilor, la luptă
împotriva grupărilor de cercetare-diversiune.

4.2. Structura trupelor de carabinieri

Trupele de carabinieri sunt organizate pe principii militare şi au în structura lor


Comandament al trupelor, brigăzi (regimente) şi batalioane teritoriale. Structura şi
efectivul trupelor de carabinieri sînt aprobate de Preşedintele Republicii Moldova.
Unităţile trupelor de carabinieri, în funcţie de misiunile lor, pot fi: mobil-operative;
de pază la obiecte de importanţă deosebită; de pază la transporturi speciale; de
patrulare şi santinelă.
Statele de organizare ale unităţilor şi subunităţilor trupelor de carabinieri se
aprobă de ministrul Afacerilor Interne.

22
Conducerea trupelor de carabinieri o exercită viceministrul Afacerilor Interne –
comandant al Departamentului Trupelor de Carabinieri, prin intermediul
comandanţilor de unităţi.

§ 5. Serviciul în organele afacerilor interne


5.1. Efectivul organelor afacerilor interne

Potrivit Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne din


18 iulie 199148, din efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor
interne fac parte persoanele, care ocupă funcţiile prevăzute în statele de organizare
ale organelor afacerilor interne şi care dispun de unul din gradele speciale 49.
În organele afacerilor interne, pe baza liberului consimţământ pot fi angajaţi
cetăţeni ai Republicii Moldova în vârstă de cel puţin 18 ani, cu comportare demnă
la locul de muncă, în societate şi pe timpul studiilor sau al satisfacerii s erviciului
militar, apţi din punct de vedere medical, cu calităţi şi aptitudini necesare
îndeplinirii sarcinilor de serviciu specifice în cele mai bune condiţii. Premilitarii nu
pot fi angajaţi în serviciul organelor afacerilor interne, cu excepţia cazurilor expres
prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
Nu pot fi angajate la serviciu în organele afacerilor interne persoane care au
antecedente penale.
Potrivit art.19 al Legii cu privire la poliţie, în cadrul poliţiei sunt angajaţi, în
baza liberului consimţământ, cetăţenii Republicii Moldova. Această condiţie
48 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la aprobarea Regulamentelor
subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova” nr.334 din 08.07.1991, cu
modificările şi completările ulterioare.
49 Trupele de carabinieri se alcătuiesc din militari şi salariaţi civili. Militarii trupelor de carabinieri au
grade militare, semne de distincţie şi uniformă. Asupra lor se extinde acţiunile legilor ce
reglementează serviciul militar. Salariaţii civili din trupele de carabinieri îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu legislaţia muncii, cu ordinele, dispoziţiile şi instrucţiunile ministrului Afacerilor
Interne.

23
referitor la cetăţenie este obligatorie în cazul angajării în cadrul tuturor
subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne. Astfel trupele de carabinieri se
completează cu cetăţeni ai Republicii Moldova, încorporaţi în armată în
conformitate cu legislaţia în vigoare, art.17 al Legii cu privire la trupele de
carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne.
Pentru funcţiile efectivului de trupă şi efectivului de comandă inferior din
organele afacerilor interne angajarea se face pe bază de contract, pentru o durată de
cel puţin 10 ani, din rândul persoanelor care au cel puţin studii medii, şi-au
satisfăcut serviciul militar activ (cu excepţia persoanelor din corpul de ofiţeri în
rezervă) şi au absolvit Şcoala de subofiţeri a Ministerului Afacerilor Interne.
Persoanele de sex feminin rămân în serviciu în cadrul efectivului de trupă şi a
corpului de comandă inferior până la vârsta de 40 de ani, iar cele de sex masculin –
până la vârsta de 45 de ani. În caz de necesitate, cu consimţământul acestor
persoane şi cu condiţia ca ele să fie apte pentru serviciul militar, durata serviciului
lor poate fi prelungită pe o perioadă de până la cinci ani de către şefii care au
dreptul de a numi în funcţie aceste persoane.
Pentru funcţiile corpului de comandă mediu, superior şi suprem al organelor
afacerilor interne sunt angajate, pe bază de contract, pentru o perioadă de cel puţin
10 ani, persoane care au absolvit instituţii de învăţământ superior sau mediu de
specialitate din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, altor ministere sau
departamente ale Republicii Moldova sau altor state.
Efectivul corpului de comandă mediu, superior şi suprem poate rămâne în
serviciul organelor afacerilor interne până la îndeplinirea limitelor stabilite de
vârstă, astfel:
1) gradaţii de la sublocotenenţii de poliţie şi sublocotenenţii
serviciului intern până la căpitanii de poliţie şi căpitanii serviciului intern –
45 ani;

24
2) gradaţii de la maiorii de poliţie şi maiorii serviciului intern până la
coloneii de poliţie şi coloneii serviciului intern – 50 ani;
3) generalii-maiori de poliţie, generalii-maiori ai serviciului intern –
55 ani;
4) generalii-locotenenţi de poliţie, generalii-locotenenţi ai serviciului
intern, generalii-colonei de poliţie, generalii-colonei ai serviciului intern – 60
ani.
Persoanele corpului de comandă mediu, superior şi suprem, care au atins limita de
vârstă de serviciu în organele afacerilor interne, urmează a fi trecute în rezervă (cu
trecerea în evidenţă militară) sau pensionate. În caz de necesitate, unele dintre aceste
persoane, luând în consideraţie starea sănătăţii, atitudinea lor faţă de muncă, cu
consimţământul lor, pot fi lăsate în serviciul organelor afacerilor interne pe un termen
de până la cinci ani în condiţiile prevăzute de pct.10 al Regulamentului cu privire la
serviciul în organele afacerilor interne.

5.2. Gradele speciale ale efectivului organelor afacerilor interne

Potrivit Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.637-XII din 10 iulie


199150 şi Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne,
persoanelor din efectivul de trupă şi corpul de comandă din organele afacerilor
interne li se pot acorda următoarele grade speciale:
1. Pentru efectivul de trupă
- poliţist, soldat al serviciului intern;
2. Pentru efectivul de comandă inferior
Pentru gradaţii
- caporal de poliţie, caporal al serviciului intern;
- sergent de poliţie, sergent al serviciului intern;

50 Monitorul Oficial, nr. 11, 12, 1991.

25
- sergent major de poliţie, sergent major al serviciului intern;
Pentru subofiţeri
- plutonier de poliţie, plutonier al serviciului intern;
- plutonier-major de poliţie, plutonier-major al serviciului intern;
- plutonier-adjutant de poliţie, plutonier-adjutant al serviciului intern;
3. Pentru corpul de comandă mediu
- sublocotenent de poliţie, sublocotenent al serviciului intern;
- locotenent de poliţie, locotenent al serviciului intern;
- căpitan de poliţie, căpitan al serviciului intern;
4. Pentru corpul de comandă superior
- maior de poliţie, maior al serviciului intern;
- locotenent-colonel de poliţie, locotenent-colonel al serviciului intern;
- colonel de poliţie, colonel al serviciului intern;
5. Pentru corpul de comandă suprem
- general-maior de poliţie, general-maior al serviciului intern;
- general-locotenent de poliţie, general-locotenent al serviciului intern;
- general-colonel de poliţie, general-colonel al serviciului intern.
Gradele speciale se acordă persoanelor încadrate în corpul de comandă şi
efectivul de trupă pentru serviciul în organele afacerilor interne, ţinându-se cont de
calităţile lor profesionale şi personale, studii, pregătire militară şi specială,
experienţa de serviciu, funcţia deţinută şi alte condiţii prevăzute de Regulamentul
cu privire la serviciul în organele afacerilor interne.
Gradele speciale pentru efectivul de comandă inferior se acordă de către şefii
care au dreptul de a numi în funcţie în corpul de comandă inferior, iar pentru corpul
de comandă mediu şi superior – de către ministrul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova.

26
Gradele speciale ale corpului de comandă suprem se acordă în conformitate cu
legislaţia în vigoare, la propunerea ministrului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova, de către Preşedintele Republicii Moldova. Gradele speciale ale
ministrului Afacerilor Interne se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova
la propunerea prim-ministrului Republicii Moldova.
Potrivit pct.30 al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor
interne, prezentarea pentru acordarea gradelor speciale următoare colaboratorilor
aflaţi în dispoziţia cadrelor organelor afacerilor interne, pedepsiţi disciplinar,
împotriva cărora s-au intentat dosare penale sau se efectuează cercetări de serviciu
pentru încălcări de disciplină sau alte delicte, se efectuează, respectiv, după
numirea în funcţie, ridicarea sancţiunii disciplinare (dar nu mai devreme de trei
luni după ridicarea sancţiunii), clasarea procesului penal sau controlului de
serviciu, cu recunoaşterea nevinovăţiei colaboratorului.
Retrogradarea cu o treaptă a persoanelor din corpul de comandă inferior, mediu
şi superior se poate aplica ca pedeapsă disciplinară în conformitate cu Statutul
disciplinar al organelor afacerilor interne ale Republicii Moldova.
Persoanele din corpul de comandă suprem pot fi retrogradate de către
Preşedintele Republicii Moldova.
Persoanele din corpul de comandă inferior, mediu şi superior pot fi private de
gradele speciale de către instanţa judecătorească în baza sentinţei de condamnare,
precum şi în modul stabilit de către ministrul Afacerilor Interne, iar cele din corpul
de comandă suprem – în baza sentinţei judecătoreşti sau de către Preşedintele
Republicii Moldova.

5.3. Stimularea şi răspunderea disciplinară


a colaboratorilor organelor afacerilor interne
Pentru bărbăţie şi acţiuni pătrunse de spiritul de sacrificiu, manifestate în
exerciţiul funcţiunii, rezultate înalte în activitatea de serviciu, pentru iniţiativă,
operativitate şi pentru alte merite în serviciu colaboratorii din efectivul de trupă şi

27
corpul de comandă al organelor afacerilor interne sunt stimulaţi în conformitate cu
pct.12 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne din 4 ianuarie 1996 51,
care prevede următoarele măsuri de stimulare:
1) mulţumire;
2) premierea cu cadouri de preţ sau bani;
3) expunerea fotografiei pe panoul de onoare;
4) anularea sancţiunii disciplinare;
5) decorarea cu Insigna de Onoare a organelor afacerilor interne;
6) acordarea înainte de termen a gradului următor;
7) acordarea unui grad mai înalt decât cel prevăzut pentru funcţia
deţinută;
8) înregistrarea în Cartea de onoare a Ministerului Afacerilor Interne.
Pentru merite deosebite, colaboratorii organelor afacerilor interne pot fi
prezentaţi spre decorare cu ordine şi medalii ale Republicii Moldova.
Pentru neglijenţă şi încălcări ale obligaţiilor de serviciu, ale normelor de
convieţuire socială, precum şi ale ordinii de drept şi disciplinei de serviciu
colaboratorilor organelor afacerilor interne li se pot aplica următoarele sancţiuni
disciplinare prevăzute de pct.14 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor
interne:
1) observaţie;
2) mustrare;
3) mustrare aspră;
4) avertizare asupra corespunderii incomplete în serviciu;
5) retrogradarea din funcţie;
6) retrogradarea din grad cu o treaptă;
7) concedierea din organele afacerilor interne.

51 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 23-24 din 18 aprilie 1996.

28
Colaboratorii din efectivul de trupă şi corpul de comandă care au fost decoraţi cu
Insigna de Onoare a organelor afacerilor interne pot fi pedepsiţi cu retragerea aceastei
insigne.
Măsurile de stimulare se acordă şi sancţiunile disciplinare se aplică de către şefi
în limitele drepturilor de care dispun aceştia în conformitate cu anexa Statutului
disciplinar al organelor afacerilor interne.

5.4. Atestarea colaboratorilor organelor afacerilor interne

În scopul perfecţionării activităţii organelor afacerilor interne, a sporirii


eficienţei activităţii lor, a îmbunătăţirii selecţionării, repartizării şi educării
cadrelor, a stimulării creşterii nivelului de calificare, a iniţiativei, a activităţii de
creaţie şi a responsabilităţii colaboratorilor pentru lucrul încredinţat, se efectuează
atestarea persoanelor din corpul de comandă şi din efectivul de trupă. La atestare se
apreciază multilateral calităţile profesionale, morale şi personale, nivelul de studii,
de cultură fizică şi capacitatea de a lucra cu oamenii, se fac concluzii despre
necorespunderea funcţiei exercitate şi se fac recomandări privind serviciul în
continuare.
Potrivit Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne,
atestarea persoanelor din corpul de comandă şi efectivul de trupă are loc de fiecare
dată la expirarea a trei ani de serviciu în organele afacerilor interne.
Atestarea întregului corp de comandă şi efectivul de trupă sau a unor categorii
aparte de colaboratori, în conformitate cu hotărârea ministrului Afacerilor Interne
al Republicii Moldova, poate avea loc şi în alţi termeni.
La absolvirea instituţiilor de învăţământ auditorii şi cursanţii instituţiilor de
învăţământ ale M.A.I. al Republicii Moldova urmează a fi atestaţi.

29
Atestarea persoanelor din corpul de comandă şi din efectivul de trupă trebuie să
fie precedată de lucrul preliminar (acţiuni de organizare şi educare, convorbiri
individuale cu persoanele care urmează a fi atestate etc.).
Fişa de atestare se întocmeşte de către şeful nemijlocit, pe baza studierii
multilaterale şi aprecierii profesionale, de afaceri şi morale a persoanelor care
urmează a fi atestate. Ea trebuie să conţină concluzii şi recomandări despre
angajarea în serviciu în continuare a persoanei care urmează a fi atestată.
Şefii, care îşi atestează subalternii, poartă răspundere personală pentru
obiectivitatea şi autenticitatea datelor, justeţea concluziilor şi recomandărilor
acestei atestări.
Persoanele din corpul de comandă şi din efectivul de trupă sunt atestate de către
şefii direcţi, având în vedere concluziile comisiei de atestare, bazate pe larga
publicitate, cu participarea colectivelor de lucrători a subdiviziunilor organelor
afacerilor interne. La atestare se ia în consideraţie şi aprecierea activităţii
persoanelor care urmează a fi atestate, luând în consideraţie dările de seamă în faţa
colectivelor de muncă, populaţiei şi opiniei publice.
Persoanele corpului de comandă şi efectivului de trupă sunt datoare să lichideze
în termenul stabilit neajunsurile relevate la atestare.
Ordinea de pregătire şi de desfăşurare a atestării corpului de comandă şi
efectivului de trupă, de realizare a concluziilor şi recomandărilor atestării, precum
şi examinarea plângerilor de încălcare a ordinii de atestare şi caracterul neobiectiv
al atestării este stabilit de către ministrul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

§ 6. Organele securităţii statului


6.1. Sistemul organelor securităţii statului

30
Întru executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova din 9 septembrie
1991 “Cu privire la lichidarea Comitetului Securităţii de Stat al Republicii
Moldova şi crearea Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova”
Guvernul Republicii Moldova a aprobat prin hotărârea nr. 242 din 06.04.1992
Regulamentul Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova 52. Potrivit
acestui Regulament, Ministerul reprezintă un sistem unic şi se constituie din
subdiviziunile aparatului central, secţiile teritoriale ale securităţii de stat şi Trupele
de grăniceri ale Republicii Moldova.
În conformitate cu pct.5 a Regulamentului sus-menţionat, Ministerul Securităţii
Naţionale are următoarele sarcini:
1) apărarea suveranităţii, integrităţii teritoriale şi ordinii
constituţionale a Republicii Moldova, paza frontierei de stat a Republicii
Moldova;
2) desfăşurarea activităţii de recunoaştere în scopul asigurării
securităţii naţionale a Republicii Moldova, dobândirea informaţiei cu
caracter politic, economic, ştiinţific şi tehnologic, crearea în cercurile
politice şi de afaceri a unei conjuncturi favorabile intereselor republicii;
3) desfăşurarea unor activităţi de contrainformaţii în scopul depistării,
lichidării sau contracarării acţiunilor de spionaj şi subversive ale serviciilor
şi organizaţiilor speciale străine;
4) asigurarea păstrării secretelor de stat;
5) prevenirea incidentelor extraordinare în sfera transportului,
telecomunicaţiilor şi la alte obiective de importanţă vitală;
6) identificarea structurilor organizate criminale periculoase,
prevenirea şi suprimarea acţiunilor grupărilor terorist-diversioniste sau
mafiote, precum şi a crimelor, cercetarea cărora, potrivit legii, intră în
competenţa Ministerului;
7) protejarea, în limitele atribuţiilor sale, a economiei naţionale de
atentate criminale, acordarea sprijinului la dezvoltarea economiei de piaţă şi
activităţii de antreprenor, desfăşurate conform legislaţiei Republicii
Moldova;

52 Monitorul Oficial, nr.4, 1992.

31
8) selectarea, sistematizarea şi prezentarea pentru uzul Parlamentului,
Preşedintelui, Guvernului Republicii Moldova a informaţiei, necesare la
soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea statului, de dezvoltarea social-
economică şi aplicarea realizărilor progresului tehnico-ştiinţific, de
activitatea politică externă şi relaţiile economice externe.
La 31 octombrie 1995 sunt adoptate Legea privind organele securităţii statului şi
Legea securităţii statului, care au fost publicate şi au intrat în vigoare la 13 februarie
199753. Potrivit art. 13 al Legii privind organele securităţii statului sau art. 13 al Legii
securităţii statului, sistemul organelor securităţii statului se constituie din Ministerul
Securităţii Naţionale cu subunităţile teritoriale subordonate lui, organele Serviciului de
Protecţie şi Pază de Stat, trupele de grăniceri şi organele Serviciului Militar de
Contrainformaţii, precum şi instituţiile de învăţământ şi alte instituţii şi organizaţii
demilitarizate ale organelor securităţii statului.
În conformitate cu art. 3 al Legii securităţii statului, securitatea statului se
asigură prin stabilirea şi aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter
economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură, orientate spre
descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa
securităţii statului.
Potrivit Legii privind modificarea şi completarea unor acte legislative din 23
decembrie 199954 se organizează Departamentul Trupelor de Grăniceri prin
completarea art. 24 pct. 2) al Legii cu privire la Guvern, iar Ministerul Securităţii
Naţionale se reorganizează în Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova. În rezultatul acestor reorganizări, potrivit art.13 al Legii securităţii statului
şi art. 13 al Legii privind organele securităţii statului (în redacţia Legii nr.754-XIV
din 23.12.1999), sistemul organelor securităţii statului se constituie din Serviciul de
Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat,
Departamentul Trupelor de Grăniceri, precum şi din instituţiile de învăţământ şi alte
instituţii şi organizaţii demilitarizate ale organelor securităţii statului.

6.2. Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova


Potrivit Legii privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova din 23 decembrie 199955, Serviciul de Informaţii şi Securitate al
Republicii Moldova este organul de stat specializat în domeniul asigurării
securităţii de stat. Activitatea Serviciului este coordonată de către Preşedintele
Republicii Moldova în limitele competenţei sale şi este supusă controlului

53 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.10-11, 1997.


54 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.156 din 31 decembrie 1999, art.766.
55 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.156 din 31 decembrie 1999, art.764.

32
parlamentar. Serviciul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit din
subunităţile aparatului central al Serviciului şi organele lui teritoriale.
Potrivit art.13 al Legii privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova, Serviciul este condus de un director cu rang de ministru, numit în funcţie
de Parlament, la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova, pe un termen de 5
ani. Directorul Serviciului are directori adjuncţi, care sunt numiţi în funcţie de
Preşedintele Republicii Moldova la propunerea directorului Serviciului.
Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova îi revin atribuţiile
vizând elaborarea şi realizarea, în limitele competenţei sale, a unui sistem de
măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea următoarelor acţiuni
care, conform legislaţiei, periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei:
a) acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orânduirii
constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi
integrităţii teritoriale a ţării (aceste acţiuni nu pot fi interpretate în
detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor
constituţionale ale omului);
b) activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea
de acţiuni militare împotriva ţării sau la declanşarea războiului civil;
c) acţiunile militare sau alte acţiuni violente care subminează
temeliile statului;
d) acţiunile care au scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor
publice legal alese;
e) acţiuni care favorizează apariţia de situaţii excepţionale în
transport, telecomunicaţii, la unităţi economice şi cele de importanţă vitală;
f) spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie secret de
stat altor state, precum şi obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce
constituie secret de stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau
structuri anticonstituţionale;

33
g) trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în
desfăşurarea de activităţi ostile împotriva Republicii Moldova;
h) acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale
cetăţenilor şi pun în pericol securitatea de stat;
i) pregătirea şi comiterea actelor teroriste, atentatelor la viaţa,
sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme ale ţării, a
oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state, aflaţi în Republica
Moldova;
j) sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă, substanţe
explozive, radioactive, narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu
acestea, producerea, folosirea, transportarea lor ilegală, dacă prin acestea se
aduce atingere intereselor de asigurare a securităţii de stat;
k) constituirea de organizaţii sau grupuri ilegale care periclitează
securitatea de stat sau participarea la activitatea acestora.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat, Serviciul
desfăşoară:
1) activităţi informative;
2) activităţi contrainformative;
3) combaterea infracţiunilor ale căror urmărire sunt atribuite
Serviciului.

6.3. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat

Potrivit art. 7 al Legii cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat din 28


ianuarie 199856, serviciul dat este un organ specializat al puterii executive care face
parte din sistemul organelor securităţii statului şi exercită protecţia şi paza
persoanelor care beneficiază de protecţie şi pază de stat, precum şi paza

56 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.12-13, 19 februarie 1998.

34
obiectivelor aflate în pază. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat este creat de
Guvern şi se subordonează acestuia.
În conformitate cu art.17 a Legii sus-menţionate, Serviciul de Protecţie şi Pază
de Stat este condus de un şef care este numit în funcţie şi eliberat din funcţie de
către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea primului-ministru. Adjuncţii
şefului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat sunt numiţi în funcţie şi eliberaţi din
funcţie de Guvern, la propunerea şefului serviciului.
Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat are următoarele obligaţii:
a) să depisteze, să prevină şi să contracareze acţiunile ilegale îndreptate
împotriva persoanelor care beneficiază de protecţie şi pază de stat şi a
obiectivelor aflate în pază;
b) să întreprindă măsuri organizatorice, de protecţie şi pază, de regim, tehnice
şi de altă natură în vederea asigurării securităţii persoanelor care beneficiază
de protecţie şi pază de stat;
c) să menţină ordinea publică în locurile de aflare permanentă sau temporară
a persoanelor care beneficiază de protecţie şi pază de stat, să elimine cauzele
ce împiedică asigurarea protecţiei şi pazei de stat;
d) să asigure, după caz, însoţirea sau escortarea mijloacelor de transport auto
cu care se deplasează persoanele care beneficiază de protecţiei şi pază de stat;
e) să întreprindă măsuri, în limitele competenţei, pentru asigurarea fiabilităţii,
securităţii informaţionale şi operativităţii sistemelor de telecomunicaţii;
f) să organizeze şi să efectueze la obiectivele aflate în pază, în locurile de
aflare permanentă sau temporară a persoanelor care beneficiază de protecţie şi
pază de stat, control tehnico-operativ, sanitaro-igienic, ecologic, antiepidemic
şi de radiaţie;
g) să participe, în limitele competenţei, la combaterea terorismului.

35
La exercitarea acţiunilor legale colaboratorii acestui serviciu special sunt
împuterniciţi cu drepturi prevăzute de art.10 al Legii cu privire la Serviciul de
Protecţie şi Pază de Stat.

6.4. Controlul asupra activităţii organelor securităţii statului


Activitatea organelor securităţii statului este supusă următoarelor forme de
control instituite prin Legea privind organele securităţii statului:
1) control parlamentar
2) control exercitat de Preşedintele Republicii Moldova şi de
Guvern
3) control judiciar
4) control exercitat de procuror
5) controlul exercitat de Curtea de Conturi.
Parlamentul exercită controlul asupra activităţii organelor securităţii statului
prin audieri şi cercetări parlamentare, audieri de rapoarte ale conducătorilor
securităţii statului în cadrul şedinţelor. Exercitarea controlului parlamentar
permanent asupra activităţii serviciilor speciale îi revine Comisiei speciale pentru
controlul serviciilor speciale, creată în cadrul Parlamentului în modul stabilit de
Regulamentul privind controlul parlamentar asupra activităţii serviciilor speciale
din 23 decembrie 199957.
Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul audiază rapoartele
anuale ale organelor securităţii statului privind rezultatele activităţii Serviciului,
securitatea statului, respectarea drepturilor şi libertăţilor omului şi alte probleme.
Controlul judiciar asupra respectării de către organele securităţii statului a
drepturilor şi libertăţilor omului este exercitat în cadrul examinării în instanţele
judecătoreşti a cauzelor penale a căror urmărire penală este de competenţa acestor
organe. Un astfel de control este exercitat de asemenea şi în cadrul examinării
57 Aprobat prin Legea nr.753-XIV din 23 decembrie 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.156, 1999).

36
cauzelor privind infracţiunile şi contravenţiile comise de colaboratorii din organele
securităţii statului, precum şi a acţiunilor intentate de cetăţeni pentru a ataca în
justiţie acţiunile organelor securităţii statului şi ale persoanelor cu funcţii de
răspundere din aceste organe.
Controlul asupra respectării exacte a legilor de către organele securităţii statului
este exercitat de Procuratura Generală. Informaţiile privind organizarea, tactica,
metodele şi mijloacele de desfăşurare a activităţii Serviciului de Informaţii şi
Securitate nu fac obiectul controlului procurorului.
Curtea de Conturi exercită controlul activităţii financiare a organelor securităţii
statului.

37