Student: Luis Andrei Bojincă

Profesor coordonator: Doina Udrescu

Arta în jurul anului 1900

Art nouveau/ Jugentstil

Epoca Bauhus. Limbaje noi în arhitectura. Creatii epocale (Antonio

Gaudi). Gustave Klint (pictura). Decorativismul imaginii plastice.

Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX au fost caracterizate de o explozie a

manifestărilor artistice, remarcându-se curente artistice precum realismul, impresionismul, post-
impresionismul, simbolismul sau expresionismul. În lucrarea prezentă ne vom concentra atenția
asupra unui curent artistic premergător artei moderne și contemporane, Art Nouveau.

Art Nouveau (termen provenit din limba franceză însemnând Artă nouă) este un stil artistic
manifestat plenar în artele vizuale, designul și architectura de la începutul secolului 20, relativ
sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene, dar și în America de Nord, unde a fost adoptat cu
precădere în Statele Unite ale Americii și Canada. Trebuie menționat, de asemenea că Art Nouveau a
reprezentat și o mișcare filozofică de mare popularitate în perioada cuprinsă între 1890-1910.

Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție,
formând un preludiu a ceea ce urma să devină modernismul secolului 20. În acest bloc de artișți și
tendințe a trecerii spre modernism pot fi incluse și mișcările artistice cunoscute sub numele de
"Jugendstil" în Germania și Olanda, respectiv Sezessionsstil, sau "Secesionism", în Viena, Austria.

În timp ce în Austria, Germania și Olanda mișcarea era legată de revista Jugend, în Rusia
mișcarea era grupată în jurul revistei Mir iskusstva, revistă de artă influentă, care, printre altele, a
generat propulsarea companiei de balet Ballets Russes în centrul atenției Europei și a lumii întregi.

În Italia, termenul folosit pentru a desemna mișcarea artistică era "Stile Liberty", fiind
denumit după un magazin londonez, Liberty & Co, un magazin relativ cunoscut în epocă pentru
distribuirea de artefacte derivând din mișcarea Art and Crafts, relevând atât aspectul comercial al
mișcarii Art Nouveau cât și aspectul de a fi importate, element esențial în Italia timpului respectiv.

ESTETICA
Apărut ca răspus la Academia de Artă a secolului XIX, Art Nouveau s-a inspirat din formele și
structurile naturale (lumea florală) dar și din liniile curbate, arhitecții acestui curent încercând să se
armonizeze cu mediul natural.

Conceptia formei: linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici, incarcata parca de
energie constituie principala caracteristica de oranmental al stilului art nouveau. Intodeauna vie, in
permanenta miscare ornamentatia apare echilibrata. Privind mai in adancime remarcam stradania de
a stapani miscarea prin intermediul unei armonii bine echilibrate. Aspectul cel mai important al
decoratiei este capacitatea sa de a sublinia structura formei si apoi de contopi atat obiectul cat si
ornamentul lui intr-o entitate organica: scopul devine astfel unitatea si sinteza.
Student: Luis Andrei Bojincă
Profesor coordonator: Doina Udrescu

ARHITECTURA

Una din calitatile predominante ale arhitecturi art noveau este posibilitatea de a pune in
practica teoria structurii, expunand elementele constructive ale unei cladiri, in special fierul, in asa fel
incat sa devina elemente aparent structurale ale fatadei, cel mai adesea cu functie decorativa. Sticla
este folosita in combinatie cu fierul iar peretele de sticla s-a bucurat in perioada art nouveau de o
dezvoltare independenta si ampla. Se folosesc scarile din sticla si fier ca cea realizata de Victor Hotra
pentru Maison du Peuple.O alta trasatura esentiala o reprezinta predilectia stilului Art Nouveau
pentru asimetrie,fie in distributia maselor de constructie, fie in detalii mai putin importante,cum ar fi
amplasarea ferestrelor si usilor. Exemplul clasic il ofera Gaudi prin Casa Mila (1905-1907) care reda
modul in care diferitele parti apar organic legate in planul de baza.Arhitectura Art Nouveau
reprezinta o dihotomie care este reflectata stilistic ,cronologic si geografic.

Vorbind de arhitectura „Art Nouveau”, consider că este extrem de important a aminti de

mărețele opere ale lui Antonio Gaudi.

ANTONIO GAUDI – „Arhitectul lui Dumnezeu”

Antoni Placid Gaudí i Cornet (n. 25 iunie 1852 – d. 10 iunie 1926) a fost un arhitect catalan
faimos atât pentru stilul său unic cât și pentru proiectele sale puternic individualizate.

Deși a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a creat un întreg stil original.

Antoni Placid Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la Reus, Catalonia, dar și-a realizat
studiile și operele la Barcelona, în Catalonia.

Ca tânăr arhitect, Gaudi a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele
gotice și remarcându-se prin originalitatea și fantezia sa.

El a fost susținut de către Eusebi Güell, un industriaș bogat, pentru care a creat un palat în
1889 (Palau Güell) - clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO , împreună
cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 și 1914).

În 1883 a început construcția unei catedrale dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família,
catedrală finanțată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa,
survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai). Acest monument mai
este și astăzi în lucru, datorită donațiilor din fonduri publice.

Pentru Antonio Gaudi, maestru al modernismului, umanitatea era parte a naturii, iar
locuinţele trebuiau să fie adăposturi, spaţii.

Arhitectul era fermecat de materialele tradiţionale, pe care le colora cât mai viu.
Student: Luis Andrei Bojincă
Profesor coordonator: Doina Udrescu
Iată câteva din cele mai cunoscute opere ale artistului:

Sagrada Familia – Aceasta este cea mai cunoscuta opera a lui Antoni Gaudí. Este o
biserica uluitoare ce prezinta un tablou mare a relatiei dintre om, natura si religie prin
arhitectura si fatadele bisericii. Biserica nu este finalizata, fiind in constructie din 1882 si se
aproximeaza ca va fi gata in 2016.

Casa Batllo este rezultatul restaurarii unei case mai vechi ( 1904 ), casa datand din 1877.
Antonio Gaudi a folosit pentru aceasta casa elemente tipice constructive ale curentului
modernist (Art Nouveau), care includ ceramica, piatra si fier forjat. Desi a fost dur criticat de
catre localnicii orasului pentru stilul lui radical, Consiliul national al Barcelonei a numit
aceasta casa ca fiind printre cele mai bune 3 cladiri construite in acel an!

Casa Vicens- Aceasta a fost prima cladirea importanta a

luiAntonio Gaudi. Construita cntre 1883 si 1888, CasaVicens este
un proiect rezidential imaginativ facut pentru o familie bogata, care detinea o fabrica
de ceramica. Acest lucru este clar reflectat in faţada cladirii care conţine o
varietate mare de decoratiuni din ceramica. Puteţi vedea unele influenţe islamice in
arhitectura fatadei sale şi în unele dintre camerele sale.

. Palatul Guell- Aceasta este palatul de reşedinţă al familiei Güell. Exteriorul prezinta o
fatada sobra care nu seamănă cu alte proiecte realizate de Antonio Gaudi. Pe de altă
parte, interiorul şi acoperişul compenseaza lipsa elementelor in stil Gaudi din fatada.
Acoperisul e cu totul special avand pe el niste hornuri conice ca niste brazi de jucarie.

La Pedrera (Casa Milla) - Aceasta este una din principalele clădiri rezidentiale ale
lui Antonio Gaudi şi unul dintre cele mai
imaginative case din istoria arhitecturii. Această clădire este mai mult o sculptura decat o
cladire. Faţada este o masă variata şi armonios ondulata de piatră care, alaturi
debalcoane din fier forjat, explorează nereguli a lumii naturale. UNESCO a
recunoscut această clădire ca Patrimoniului Mondial în 1984.

PICTURA

Intr-o incercare de a analiza rolul jucat de Art Nouveau in evolutia picturii trebuie spus ca
acesta reprezinta o reactie impotriva impresionismului, cu exceptia zonei de cultura germana.In
esenta,stilul reprezenta o reactie impotriva dezvoltarii suprafetei si liniei si in pictura a marcat
sfarsitul conceptiei iluzioniste asupra formei.S-a restabilit conturul,liniei adevarate si traiectoriei I s-a
conferit propria sa valoare.Aceste imagini pot sa aiba importanta pentru continut prin modul in care
linia stapaneste atmosfera tabloului prin intermediului efectului sau sugestiv,ori ele pot evoca valori
ornamentale.Putem spune ca acest curent este un stramos al expresionismului in timp ce cealalta
tendinta pune accentul pe latura decorativa si ornamentala prefigurându-se pictura abstractă.

Pentru a înțelege mai bine conceptul picturii „Art nouveau”, vom analiza câteva din operele
artistului austriac Gustav Klimt, reprezentant al curentului.
Student: Luis Andrei Bojincă
Profesor coordonator: Doina Udrescu
Gustav Klimt (n. 14 iulie 1862, Baumgarten, Viena - d. 6 februarie 1918, Viena), a fost un
pictor și decorator austriac, lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii Secesiunii vieneze. Arta
lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei.

În ciuda numeroaselor legături și aventuri amoroase, Klimt a avut o singură dragoste trainică,
Emilia Flöge, pe care a reprezentat-o în mai multe tablouri. Începând din anul 1900, pictorul petrece
mereu câteva săptămâni de vară pe moșia familiei Flöge, pe malul lacului Attersee. Pictează mai ales
peisaje, grupuri de copaci, boschete de flori ("Grădină cu floarea soarelui" 1905), dar și compoziții în
care motivul principal îl reprezintă teme antice cu personaje feminine, reinterpretând miturile și
simbolurile, ca în tabloul "Iudita și Holofernes I" (1901.

Una din cele mai renumite picturi ale lui Klimt este "Sărutul" (1907-1908). Ea datează din așa-
numită perioadă "de aur" a artistului. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de petalele aurii ce
luminează fosforescent scena intimă a sărutului. Măiestria decorativă a lui Klimt se poate observa pe
exemplul oferit de covorul de flori întins la picioarele celor doi îndrăgostiți, pe care figurile unite în
îmbrățișare au încremenit într-o imobilitate statuară.

Prin alegoria femeilor, care apar în tablouri ca "Nuda Veritas" (1899) sau "Danae" (1907),
reprezentate sub chipul unor frumoase roșcate, Klimt evidențiază preocuparea sa pentru temele
erotice. Faptul că împrumută teme din mitologie atenuează caracterul lasciv al compozițiilor.
Tablourilor sale le este foarte caracteristică paleta întreagă a culorilor deschise și pure. Renunțând
complet la perspectivă, pictorul așază formele decorative în același plan cu siluetele personajelor.

ART NUVEAU IN ROMANIA

Partea Transilvaniei si a Banatului a cunoscut alte forme de manifestare a fenomenului

arhitectural si artistic decat cele din Romania, prin influenta directa a puterii, care a fost cea a
Imperiului austro-ungar. Daca sursele stilismului 1900 in Romania, numit Neoromanesc, au fost ale
Art Nouveau-ului francez, in zonele Crisanei si Banatului, prin proximitate geografica, au fost cele ale
Secession-ului vienez si budapestan.

In zona Banatului, existand influente functionaliste vieneze, preferinta a fost spre un

secession geometric, cu decoratie mai sobra, care insa se combina si cu elemente ale formulei
curbilinii. Marea majoritate a edificiilor 1900 sunt tratate la nivel ornamental prin folosirea stucului,
ca material de expresie, fapt explicabil prin prezenta in numar mare a edificiilor in
stil Eclectic( solicitat mai mult de catre comanditarii din Banat), stil ce se manifesta concomitent
cu Art Nouveau.
Student: Luis Andrei Bojincă
Profesor coordonator: Doina Udrescu
La Timisoara, arhitecti ai timpurilor si-au lasat amprenta, in cladiri declarate opere de
arhitectura :

arh. Baumhorn Lipót

arh. Gemeinhardt Márton

arh. Ignác Alpár

arh. Arnold Merbl

arh. Krémer József

arh. Komor Marcell

arh. Jakab Dezsö

arh. László Székely, de origine din orasul Salonta, devenit arhitectul sef al orasului.

Desi curentul Art Nouveau a avut un declin rapid, caci deja in 1902 el se risipise,importanta
sa in artele aplicate si arhitectura este covârsitoare. Acest curent nu apartine nici sec XIX nici sec.XX ci
este un fenomen independent, de tranzit, un stil separat cu radacini in sec.XIX in privinta teoriei artei
si istoriei stilului dar al carui scop deplin era sa se debaraseze de mostenirea stilistica si sa creeze
ceva cu totul nou.Astel putem spune ca stilul Art Nouveau are toate drepturile la un loc aparte in
istoria artei, dar mai cu seama in istoria stilurilor si a artei aplicate.

BAUHAUS

Cuvântul german Bauhaus (bau - a construi și haus - casă) desemnează de obicei Staatliches
Bauhaus, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în
arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX.

Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter
Gropius în orașul Weimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în trei
orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către naziști în
1933, unul dintre cele mai importante și inspirante curente ale arhitecturii moderne și, mai ales, al
stilului cunoscut sub numele de stil internațional. Chiar mai mult, odată cu emigrarea fondatorului
mișcării artistice Bauhaus, Walter Gropius, în Statele Unite ale Americii, această mișcarea artistică
cunoaște o renaștere cunoscută sub numele generic de "Stilul The New Bauhaus", numit și "Stilul
New Bauhaus".

Cei trei directori ai școlii Bauhaus au fost fondatorul acesteia, Walter Gropius, între 1919 și
1928, continuatorul "tradiției Bauhaus", Hannes Meyer, între 1928 și 1930, și directorul declinului
artistic și existențial, Ludwig Mies van der Rohe, între 1930 și 1933.
Student: Luis Andrei Bojincă
Profesor coordonator: Doina Udrescu
În perioada anilor 1919 - 1927, în timpul conducerii Staatsliches Bauhaus de către Gropius,
acesta și partenerul său din firma de arhitectură avută în comun, Adolf Meyer, nu au făcut nici o
deosebire reală între realizările arhitecturale ale firmei și cele ale școlii. Realizările concrete
arhitecturale ale acestor ani: casele Sommerfeld și Otto din Berlin, casa Auerbach din Jena, clădirea
Bauhaus din Dessau precum și locuințele profesorilor care au predat la Bauhaus, alături de
participarea la concursul de design organizat pentru proiectarea clădirii ce urma să devină Tribune
Tower din Chicago au constituit tot atâtea exemple vii de clădiri (sau de proiecte viabile) realizate
conform manifestului Bauhaus.

Se consideră că cea mai reprezentativă clădire ce redă întru totul conceptele Bauhaus este
clădirea cu același nume din orașul german Dessau.