Sunteți pe pagina 1din 59

LA GRADINITA E SERBARE - SCENETE MUZICALE SI POVESTI IN VERSURI

Concursul din padure


(sceneta cu continut matematic pentru grupa mijlocie)

Personaj : Ce frumos e in padure

Unde-s fragi si unde-s mure.

Unde soarele isi tese

Panza lui de raze dese!

Personaj : Spune-mi mie, tu, vulpita,

De ce stai in poienita,

De ce ai invitat aici

Grupa asta de pitici?

(rolurile secundare numite mai sus Personaje) vor fi valorificate la alegerea educatoarei in functie de costumele
existente: ciupercute, fluturasi, flori, fructe de padure, gaze, pasari etc.

Vulpea: Pai, am pus acest afis

Chiar aici in luminis:

El anunta un concurs

In zavoi, putin mai sus!

Si sunt invitati spre seara

Iepurasi cu ochi vioi.

Urs si lup si-o caprioara

La intrecere cu noi!

E-un concurs de numarat,

Cifrele le-am invatat

Despre dulciuri am aflat

Ce bune sunt de mancat!

Personaj: Zana va veni si ea

Cand de cifre v-a intreba


Juriul, ce s-o consulta

Si bile albe va da.

Personaj: Asa da, concursul-mi place

Animale mari si mici

Se vor aduna in pace

In poiana, uite-aici!

Cel mai bun va castiga

(text adaptate pe melodia cantecului In padurea cu alune, de Ion Nicorescu)

Este zarva in padure

Este mare taraboi

Toata lumea sa se-adune

La concursul din zavoi !

Refren. Tra, la, la….

La concursul din zavoi…..

Animalele s-arate

Cifrele de-au invatat

La concurs, pe numarate,

Vor manca ce-au adunat.

Refren. Tra, la, la….

Vor manca ce-au adunat…..

Vom chema acum pe zana

Sa ne premiere ea.

Tuturor o sa ne spuna:

Cel mai bun v-a castiga.

Refren: Tra, la,la……

Cel mai bun va castiga….

Personaj: Juriul iata s-a format

Sunt pitici de i-am chemat!


Uite, vine zana care

Va va pune o-ntrebare!

Zana: Buna-ziua eu va spun

Si intrebari am sa va pun!

Toti: Noi atenti te-ascultam

Si raspunsuri o sa dam!

Zana: Vedeti, am un inelus

Am sa va intreb acusi:

Ce cifra-i sora cu el?

Eu nu-mi amintesc defel!

Veverita: 0 cifra buclucasa

Desi e ca o gogoasa

Nu inseamna chiar nimic

Nu se-aduna nici un pic!

Zana: Vad ca nu te-am pacalit,

Raspunsul l-ai nimerit!

Pe panou a rasarit

Bila alba ce-ai primit!

Sa mergem, deci, mai departe,

Sa privim acum in carte.

Va pun, iata, intrebarea,

Sa vedem care-i urmarea!

Ce e ca un carligel

Si sta singur, singurel?

Iepurasul: Numai una este Luna,

Unul –Soarele, pe cer;

Pamantul se-nvarte intr-una,

Totdeauna e stingher.
Cifra-i unu – eu va spun!

Zana: V-a placut raspunsul bun?

E destept, asa va spun!

Si va rog sa il notati,

Bila alba sa ii dati!

Cu ce are-asemanare

Cifra asta noua oare?

Caprioara: Cu o lebada frumoasa,

Intre trestii, gratioasa:

Se numeste cifra doi,

Ochi avem tot doi si noi!

Toti: Bravo, bravo, bun raspuns!

Zana: La ce cifra am ajuns?

Toti: Am ajuns la cifra trei !

Zana: Spune-mi, lupule, de vrei,

Cui ii corespunde trei?

Lupul: Nu stiu, nu sunt vinovat!

Iezii eu nu i-am mancat,

La Scufita n-am poftit,

Nu stiu cum s-a nimerit:

Uite-asa le-am inghitit

Pe Scufita si bunica

Si acum mor de frica!

Spune-ti voi in locul meu,

Poate-asa invat si eu!

Iepurasul: O sa-ti spun eu, daca vrei:

Trei sunt iezii mititei,

Purcelusii sunt tot trei,


Trei sunt probe de-ncercat

Si trei fete de-mparat,

Trei crai de la rasarit –

De ei poate-ai auzit!

Zana: Aplaudati ca la teatru!

Care-i cifra urmatoare?

Vulpita: Cifra urmatoare-i patru!

Anul, cat este de mare,

Patru anotimpuri are,

Carul are patru roti

Fara patru nici ca poti!

Zana: Foarte bine, tu, vulpita,

Esti desteapta, jupanita!

Hai sa-i dam o bila alba

Si cadou – o mandra salba!

Hei, iedutule-n opinci,

Ia arata-mi cifra cinci!

Iedutul: Cred ca asta-i cifra cinci !

Zana: Foarte bine, dar sa-mi spui

E la-ndemana oricui

Unde te-ntalnesti cu ea,

Cifra care-arata-asa?

Iedutul: Pai, nu-ti trebuie o luna

Ca s-aduni, de la o mana,

Degetele impreuna,

Surioare muncitoare,

Care stiu sa tina bine,

De la prima incercare,
Instrumente pentru tine,

Si de scris, si de mancare.

La munca-s folositoare!

Zana: Hai sa ne oprim aici!

Animale mari si mici

Stiu ca voi ati invatat

Cantecel de numarat;

Si eu numar pan’ la doi,

Haideti sa-l cantam vioi !


Cantecul numaratorii

(text adaptat pe melodia cantecului Zidarul de N.Lungu)

Peste tot ne inconjoara

Animale mari si mici…

Cum sa stii, de prima oara,

Cat de multe sunt aici?!

Numaram, numaram,

Cifrele noi invatam

De la unu pan’la cinci –

Totdeauna o sa-nvingi!

Una este mandra Luna,

Ochisorii mei sunt doi,

Trei sunt iezii impreuna,

Din poveste stim si noi.

Patru roate carul are –

Fara ele nici n-ar fi !

Anotimpuri – tot atatea

Are anul, dragi copii!

Numaram toti impreuna,

Nu gresim, orice ar fi:

Cinci sunt degete pe-o mana

Si ne-ajuta zi de zi.

Noi asa am invatat:

Toate sunt de numarat

Si in viata nu razbesti,

De nu stii sa socotesti!

Zana: M-ati convins, dragi animale

Din padurea asta mare,


Sunteti buni la numarat,

Toata lumea a aflat.

Voi sunteti tare isteti,

Si arici, si ursuleti,

Iepurasi si voi, vulpite,

Iezisori si veverite.

Chiar si lupul fioros

Nu s-a lasat mai prejos:

El stia ce sa raspunda,

Dar a preferat s-ascunda.

Se stia cam vinovat,

Ca pe iezi el i-a mancat !

Personaj: V-anuntam dulci rezultate:

Premiati si premiate,

Veniti repede cu noi,

Toti cu pasul unu-doi!

Sa-ncingem o hora, frate,

Sa jucam pe saturate,

Si la masa ne-asezam,

Premiile sa mancam!

Zana: Voi tot timpul sa-nvatati

Cifrele sa nu uitati,

Matematica sa stiti

Si bine sa socotiti.

Cantecul celor care stiu sa numere

(test adaptat pe melodia Zi de sarbatoare – Azi in parcul plin de soare –

de Temistocle Popa)

Astazi, in padurea mare,


Toata lumea a concurat,

Si sa stiti ca fiecare

E istet la numarat.

Ursuletul si vulpita

La intrecere s-au luat,

Iepurasul si caprita

Multe lucruri au aflat.

Un-doi, un-doi,

Numaram in pas vioi,

Si voi cu noi,

De la unu pan’a la doi!


Carnavalul personajelor din povesti
Imparateasa cea rea:

Spuneti, spuneti, dragi copii,

Alba ca Zapada unde-o fi?

Nu c-as vrea sa ma razbun,

Ci doar o vorba sa-i mai spun,

Sa stie c-am un suflet bun!

Eu, desi n-o prea iubesc,

Vreau sa ii impodobesc

Pletele, ce stralucesc –

Un pieptene sa-i daruiesc.

Si-o curelusa argintie,

Pe mijlocul stransa sa fie,

Si-un mar frumos ca sa-l manance,

Iar zorii zilei ea sa nu-i apuce!

Alba ca Zapada:

In casuta din padure

Totdeauna tin curat:

Farfurii, cescute, oale,

Le asez frumos in raft.

Fac supica, mancarica,

Spal si calc de sapte ori;

Desi masa este mica

Incap sapte fratiori.

Si hainute, si patuturi

Astazi am aerisit,

Iar piticii pot sa vina:


Totul este pregatit!

Capra:

Iezii mamei, iezi frumosi,

Mai ramaneti sanatosi;

Insa lupul daca vine,

Voi sa-ncuiati usa bine!

Voi canta cu glas duios,

Subtirel si dragastos:

Trei iezi, cucuieti,

Usa mamei descuieti !

Iezii: Mergi sanatoasa, mamuca,

Prin padure si prin lunca.

Mancare sa ne aduci,

Iarba grasa si laptuci !

Iar noi ne vom descurca,

De lup ne vom apara,

Nu deschidem la oricine,

Doar de te-auzim pe tine!

Cantecul l-am invatat

Si usa am incuiat,

Iar lupul nu va intra,

Nici un ied nu va manca.

Nu deschidem, ca nu-i bine,

Daca nu canta ca tine.

Lupul rau, dac-o sa vina,

Noi nu vom cata pricina.

Galagie n-o sa fie,

Sa creada casa pustie.


Te-asteptam cu sacul plin;

Noi, mamuca, te iubim!

Puf-Gri: Fratioare, chiar acum,

Mamei noastre o sa-i spun

Ca eu am mancat dulceata!

Uite ce manjita-i fata.

Si boticul meu cel gri!

Eu, cel mai rau dintre copii,

Pedeapsa-mi iau, asa sa stii!

Puf-Alb: Lasa, lasa, fratioare,

Te-am iertat si rau nu-mi pare!

Suntem doi frati iepurasi,

Jucausi si dragalasi.

Chiar de mai gresim vreodata,

Ne iarta mama indata!

Hai sa-i spunem sa ne ia

Turta dulce si bezea,

Sa ne duca-n orasel,

Sa ne dea in calusel!

Scufita Rosie: La bunicuta am plecat,

Asa cum v-am mai povestit,

De mama nu am ascultat,

La lup in burta-am nimerit!

Si, nu stiu cum a reusit,

Cu vorbe dulci m-a amagit.

Cum n-am vazut ca fata sa

Era urata, era rea?

Nu semana cu buna mea!


Desi am fost politicoasa,

El m-a mancat,

Caci ce-i mai pasa?!

Dar m-a salvat un vanator

Ce l-a-mpuscat foarte usor!

Bunicuta: Hai sa uitam, Scufita mea,

Greseala ce-ai facut,

Caci de acum te vei purta

Cum mama ar fi vrut!

Si voi, copii, sa invatati

Parintii sa ii ascultati:

Nu stati de vorba cu strainii,

De nu-i cunoasteti ca vecini!

Si, daca se va intampla

Sa va opreasca cineva,

Sa-i ocoliti si sa fugiti

In casa, iute, la parinti.

Lupul: Cred ca ma cunoasteti bine:

Eu sunt lupul cel vestit!

Si pe iezi, si pe Sufita

Uneori i-am inghitit.

Mi-a venit de hac cumatra

Si amar m-a pedepsit!

Pedepsit am fost intruna:

Vanatoru-i iscusit!

Nimeni nu ma mai iubeste,


Ca sunt lacom si hain.

Ce vreti, mie nu-mi prieste

Daca n-am stomacul plin!

M-am cam saturat, de-o vreme,

De cate am patimit,

Sunt batran si-mi este lene:

Jur pe par, m-am cumintit!

Toti copiii: Ha, ha, ha, lasa minciuna!

Crezi ca noi n-am invatat

Ca parul ti-l schimbi intruna

Dar naravul niciodat’?

Ursul: Stiti, eu am avut o coada,

Era mare si stufoasa,

Veneau toti ca sa o vada,

De, ca lumea curioasa!

Si-o mai aveam si acum,

Daca nu ma lacomeam

Sa pornesc noaptea la drum,

Ca la peste eu pofteam!

Coada mi-am bagat in lac,

Insa lacul a-nghetat.

Si-acum nu stiu ce sa fac –

Dupa vulpe m-am luat!

Si, in loc de peste dulce,

Coada-n gheata a ramas.

Dar nici vulpea n-o s-apuce

Sa manance un caras!

Si-o sa iau un retevei,


Ma duc pan’la vizuina.

Va fi vai de blana ei,

Ca e hoata si haina!

Am ramas c-un ciot de coada

Si sunt foarte suparat.

Cine vrea ca sa ma vada –

Nu-s acasa, am plecat!

Vulpea. Vai, ce rau e sa fii vulpe,

Caci toti ma vorbesc de rau:

Spun ca-s hoata, ca-s vicleana,

Ori ca mint, si-mi pare rau!

N-ascultati la ce se spune -

Ca l-am pacalit pe urs!

Ce? Putea el sa adune

Pestele din carul dus?

Eu muncesc si ma prefac

Ca adun mancare-n sac;

Moarta-n drum eu pot sa stau.

Si-atunci, pestele sa-l dau?

Ce daca pofteste dansul?!

Duca-se si el in sat!

Uite, ma apuca plansul,

Ca nu-i nimeni vinovat!

Si, daca l-am pacalit,

El s-a dus, nu l-am silit!

Daca-i prost, eu ce sa-i fac?

Sa-si ia pestele din lac!

Toate sunt minciuni, sa stiti!


Eu, ce-s mica si firava,

Va rog mult ca sa priviti:

Nici un peste n-am in tava!

Sunt flamanda si bolnava

De o boala foarte grava:

Gainita se numeste,

Caci gaina imi prieste!

Dar parte nu am de ea:

Ieri, taranul o pazea!

Si am sters-o frumusel,

Ca sa n-ajung cojocel!

M-ati vazut, copii, vreodata

Cu-o gaina de furat?

Sacu-i gol, nu-s vinovata,

De trei zile n-am mancat!

Fata babei: Cum sa spal si sa fac treaba

Cand eu am manute moi?

Toata lumea ma intreaba:

Un cuptor plin de noroi,

O fantana daramata,

Ce vrea s-a repar indata,

Si copacul plin de pere,

Ce se vaita de durere,

De omizi sa-l curat, eu?!

Auzi la el, ce tupeu!

Si cateaua asta schioapa

Vrea sa-i scot spinul indata!

Si o spal c-un pic de apa,


Ca sa fie mai curata!

Voi, manute frumusele,

Delicate degetele,

Va iubesc si va-ngrijesc,

Ca nu-mi place sa muncesc.

Cum o sa culegeti voi

Pere galbene si moi,

Cum sa ingrijiti catelul,

Daca-mi musca degetelul?

Eu sunt draga mamii fata

Si sunt tare rasfatata!

Lenea e cucoana mare,

Are mare cautare!

Fata mosului: Eu de munca nu ma sperii,

Curat, matur si gatesc,

Mama vitrega si sora

Tot mereu ma necajesc.

Si-am plecat acum de-acasa

Sa-mi fac o viata frumoasa.

Eu sunt harnica si buna

Si o sa-mi gasesc stapana!

Ii voi face casa luna

Si ea ma va rasplati

Numai dup-o saptamana,

Daca bine voi munci!

Si sa stiti c-am ajutat

Bietul par ce s-a uscat,


Si cuptorul, si fantana:

Se-oglindeste-n apa luna!

Catelusei i-am spalat

Blana. Ce s-a bucurat!

Si indata ea mi-a dat

Salba de aur curat!

Mai apoi eu am mancat

Placintelele fierbinti –

Cuptorul m-a laudat.

Fantana cu rugaminti.

M-a induplecat sa iau

Paharelele de-argint,

Apa limpede sa beau,

Sa pot drumul sa-l infrunt!

Nici parul nu m-a uitat,

Pere galbene mi-a dat

Si spre casa am plecat

Cu tot ce am adunat.

Ma asteapta-n prag tatuca

Si mi-e dor de sfatul sau!

Bine si-a crescut fatuca,

Multumesc lui Dumnezeu!

Cenusareasa: Vai, ce seamana cu mine

Fata care a plecat!

Nici mie nu-mi este bine,

Multe am de indurat!

Sunt orfana chiar de mica,

In cenusa eu traiesc;
De cand nu mai am mamica,

Tare mult mai patimesc!

Tata s-a-nsurat pe data

Si in casa a adus

O femeie ingamfata,

Una cu nasul pe sus.

Si cu dansa au venit

Fetele-i, cam uratele,

Ce s-au pus pe poruncit.

Si-au inceput zile grele!

Eu spalam, pe jos, podele,

Ele beau numai cafele.

Eu umblam nepieptanata,

Iar mandra-i coafata!

Spala, calca si gateste,

De bataie te fereste…

Mama vitrega si rea

Multumita nu era!

Intr-o zi s-a intamplat,

Veste mare s-a aflat:

E bal mare la palat.

Chiar printul a invitat.

Fete multe si frumoase

Din cele mai aratoase,

Sa-si aleaga o craiasa,

Sa-si aleaga o mireasa.

Si surorile pornira,

Poruncira, se gatira!
In sfarsit, ele-au plecat

Si pe mine m-au uitat!

Dar norocul a venit:

Eu pe print l-am intalnit,

De cenusa am scapat,

Sunt printesa la Palat!

Cocosul: Cucuriguuu! Cucuriguuu!

Vino, mosule, in prag,

Am venit cu gusa plina,

Sunt cocosul tau cel drag!

Cu doi bani gasiti in punga

Si cu ce-am agonisit,

Sa-ti ofer o viata lunga

Si un trai mai fericit!

De primejdii n-am dus lipsa:

In fantana am ajuns,

Si am stat pe plita-ncinsa,

In cireada m-am ascuns!

Si am inghitit la galbeni,

De, boierul m-a inchis!

Si acum lovesc din pinteni:

Hai, mosule, ai deschis?

Nu te speria de mine

Ca ma vezi asa voinic,

C-am adus acum la tine

Bogatie, din nimic!

Ca, doi bani de ti-aduceam,

Mare lucru nu faceam!


Dar boierul ce trecea

Punga repede mi-o lua,

Iar eu, in urma sa,

Alergam, ca sa mi-o dea:

- Cucurigu, boieri mari,

- Dati punguta cu doi bani!

Si-uite-asa, nu m-am lasat

Pana punga nu mi-a dat,

Si boierul nesatul

A ramas prost si fudul!

Nica: Eu sunt Nica cel hazliu,

Si de pozne ma cam tiu!

De la Creanga ati aflat

Cate mi s-au intamplat:

Pupaza – din tei am luat-o,

Am fugit si la scaldat…

Irinucai i-am surpat

Casa si am suparat-o

Foarte tare pe matusa,

Cand ciresii i-am pradat.

Si stiti ca tot ce-ati aflat

S-a-ntamplat cu-adevarat,

Le-a scris Creanga pe hartie,

Din draga lui copilarie!

Lizuca: Hai, Patrocle, hai odata,

Sa pornim acum

In dumbrava minunata,

Unde-s oameni buni!


Nu ne vrea nimeni acasa,

Totul s-a schimbat,

Mama vitrega-i nervoasa

Si a spus in sat

Ca-s urata si prostuta,

Ca o fac de ras,

Dar eu sunt asa draguta,

Bunica mi-a zis!

Numai tu, Patrocle draga,

M-ai iubit mereu,

Si-am plecat acum, degraba –

Sa fugim nu-i greu!

Drumu-i lung, necunoscut,

Inserarea vine,

Sa ajungem deindat’

La bunici, ca-i bine!

Ileana Cosanzeana:Iata, eu sunt Zana Buna,

Cosanzeana ma numesc,

Am pe rochie soare, luna,

Toti copiii ma iubesc!

De necazuri nu duc lipsa,

Tot mereu eu patimesc,

Cat e povestea de-ntinsa,

Zmeii ma tot oropsesc:

Ba in turn ei ma ascund,

Ba in codru fara fund,

Grija eu sa am de toate,

Sa curat aste palate.


Fac curat si fac bucate,

Pana vine sa ma scape

Fat-frumos, ce se va bate

Cu zmeii pe inserate.

Dar finalu-i fericit:

Nunta mare s-a pornit,

Multe zile a durat,

S-a mancat si s-a dansat,

Povestea s-a terminat!

Fat-Frumos: Eu sunt bravul Fat-Frumos,

Lupt calare si pe jos.

Zmei, balauri ce-am aflat,

Eu pe toti i-am terminat!

Oameni rai am pedepsit,

Pe cei buni i-am ocrotit,

Pe Ileana am scapat,

Dintr-un codru-ntunecat.

La lumina am adus,

De pe unde le-au ascuns,

Luna si cu stelele,

Ce le-au rapit ielele.

Si-am adus si soarele,

Sa se coaca granele.

Eu la nunta va poftesc,

Cu Ileana ma-nsotesc!
Pacala: Eu sunt Pacala cel vestit,

De mine toti ati auzit!

Ispravile ce le-am facut

Aproape toti le-ati cunoscut:

Pe popa l-am bagat la apa,

Atata rau sa nu mai faca!

Pe o mireasa-am ajutat,

Bine-am facut, urat barbat!

Si pe vecini i-am ajutat,

Dar ei nu prea au meritat:

Vitica, vai, ei mi-au taiat

Si i-am pus pielea la zvantat.

Si-n Moara Dracilor intrat,

Pe toti acolo i-am speriat,

Ca granele mi le-au schimbat,

Iar eu cenusa le-am lasat!

Am si un prieten sugubat

Tandala e – taran istet!

Pe unde-n lume am umblat,

De ce-am vazut noi ne-am distrat!

Pe prosti si rai i-am pedepsit,

Dreptate lumii-am impartit,

Si rasul a fost arma noastra,

E-o arma dulce, romaneasca.

Asa se-ntampla-n orice caz

Ca de necaz sa facem haz.

Acum, ca tolba s-a golit,

Povestile s-au ispravit.


Va spun, din suflet am dorit

Pe unde am calatorit

S-aduc in suflet bucurie,

M-am straduit asta se stie!

Dar va intreb acum cinstit

Asa-i ca nu v-am pacalit?

Apilog

Petrecerea s-a terminat

Si carnavalul s-a-ncheiat,

Eroii nostri-au incercat

Sa-si joace rolu-adevarat.

Caci fiecare intamplare

Are in viata-asemanare!

Povestirile, cat sunt de multe,

Spre-nvatatura sunt facute!

Va las cu bine dragii mei

Dar va invit la dans, ehei!

Si-apoi, in cartea de povesti

O lume in care nu gasesti

Atata rau precum in viata

Si vorba buna si-o povata

Binele fi-va-nvingator,

Prietenii – de ajutor!

Cele patru anotimpuri


Povestitor: Bine ati venit, dragi invitati

La carnaval, sa va distrati.

Rolurile-am invatat,
Si ce frumos ne-am costumat!

Vedeti, noi am adus aici

Batranul An intre pitici!

Batranul An: Priviti! Eu sunt mosneagul An,

Sunt alb la par ca un troian

Eu sunt ca vremea de batran

Si plec in lume nu raman!

Voi ma gasiti in orice loc

In aer, pe pamant si-n foc

Si am venit azi printre voi

Cu vorbe bune, ganduri noi!

Si patru fiice am adus

Dar sa vedeti ce am de spus:

Este sau nu o intamplare

Ca nu-i nici o asemanare

`ntre cele patru surioare?

Sa fiti atenti si va priviti!

Voi, fetelor, haideti, pofititi!

(Batranul An o prezinta pe fiica sa Iarna)

Aceasta-i fiica mea cea mare,

O recunoaste fiecare:

E Iarna cea cu ganduri rele,

Cu viscole si-omaturi grele!

Iarna: Mi-am luat mantia de vant

Si-am pornit, azi, pe pamant,

Incruntata, inghetata,

Cu o inima de piatra!
Am cercei de turturi grei

Si dansez mult pe polei,

M-am pudrat cu promoroaca,

Lacu-am inghetat indata.

V-am adus si derdelus,

S-o porniti la sanius.

Nu ma ponegriti prea rau,

Pentru ca am rostul meu:

Sub zapada mea pufoasa

Stau semintele sa iasa;

Daca n-ar fi iarna grea,

Seceta ar aparea!

(Un copil spune o ghicitoare)

Casele si-au imbracat

Cusma alba si, prin sat,

Gerul, viscolul se-arata.

Spuneti cine-i vinovata?

Toti: Iarna !

(Se vor interpreta doua-trei cantece de iarna la alegerea educatoarei)

(Batranul An isi prezinta a doua fiica – Primavara)

Asta-i fiica mea plapanda,

E frumoasa si e blanda!

Ghioceii din zapada

Toti copiii pot sa-i vada.

A topit gheata subtire

Si-a-nceput usor sa-nsire

Florile prin poienita

A- mpletit o coronita.
Si in par are cununa –

Flori de mar. Si-o vorba buna

Soarele ii va trimite:

Raze calde, s-a ajute

Sa imprastie verdeata,

Tuturor sa dea speranta,

Si natura o rasfata,

Pan’se va trezi la viata.

Un copil: Voi cunoasteti surioara?

Toti: Da, aceasta-i Primavara!

Primavara: Ce fericita sunt, copii,

Ca v-am adus doar bucurii,

Si flori, si fluturi colorati

V-asteapta-acum sa va jucati!

Si pasari se intorc la noi,

Si nu mai sunt copacii goi,

Ei s-au impodobit cu flori –

Ce de parfumuri, ce culori!

(se vor interpreta doua-trei cantece de primavara)

(Batranul An isi prezinta a treia fiica – Vara:)

Sa nu va mire vremea calda,

Nici razele de soare – foc!

Se joaca-n apa si se scalda

Si mari, si mici, in orice loc.

Atatea flori au inflorit

Si pomii toti au inverzit!

Ciresele se coc pe ram


Si pasarele bat in geam.

Sa iasa toti copiii-afara

Sa o primeasca – a cata oara?

Toti: Te recunoastem, draga Vara!

Vara: Cu firea mea cea arzatoare

Sosit-am iarasi inapoi,

Cu cantece de privighetoare,

Cirese bune, dar si flori!

Pe camp vezi lanuri aurii,

Flori multe, fluturi argintii;

Se-aud si glasuri de copii

Ce-alearga veseli si zglobii!

(Se vor interpreta doua-trei cantece de vara)

Cantec de vara

(text adaptat pe melodia cantecului

In padurea cu alune de Ion Nicorescu)

Iata, razele de soare

Se arata-n luminis

Si caldura este mare,

Vine Vara pe furis.

Refren: Este cald si este bine,

Toata vara ne jucam,

Cateodata, ploaia vine,

Dar noi nu ne speriem.

Hai, copii, in poienita,

Florile sa le-adunam,

Facem toti o coronita,

Zanei Vara sa i-o dam!


(Batranul An prezinta Toamna:)

Au plecat cocori departe,

Vara, trista, se desparte

De poienile cu flori

Si va merge-n alte zari.

Ploile vin dese, reci,

Fac baltoace in poteci,

Frunzele incet fosnesc,

Iar copacii se golesc.

Vantul bate, se porneste,

Pasarile le goneste

Bruma, tuse, guturai…

Toamna, ai venit sa stai.

Vreo trei luni, aici, la noi!

Dar culesul e in toi:

Ne-ai adus roade bogate

Si ai impartit de toate!

Un copil: Cine e aceasta doamna?

Toti: Toti o stim, e fiica Toamna!

Toamna: Eu sunt fiica cea iubita,

Cateodata sunt mahnita

C-am adus vanturi si ploi

Si-am lasat copacii goi!

Dar sunt fericita tare

Cand aduc la fiecare

Mere dulci si pere moi.

Si legumele-s de soi!

Vantul bate pe la ses,


Strugurii voi i-ati cules,

Forfota si veselie

Din livezi si pana-n vie.

Cosurile s-au umplut,

Chiar si mustul s-a facut.

Dupa munca de-asta-vara

A venit belsugu-n tara!

(Se vor interpreta cantece de toamna)

Batranul An: Acestea sunt fiicele mele!

Or fi mai bune sau mai rele,

Dar fara ele nu se poate,

Caci anul e facut din toate!

Si an de an si voi, copii

Cu ele va veti intalni,

In anotimpuri veti trai

Si multe veri veti implini!

Apoi si toamna va urma,

Iar dupa toamna, iarna grea,

Caci vremea-n loc n-o poti opri,

Cu ea te vei obisnui!

Eu am plecat! Dar nu uitati,

Din toate voi sa invatati,

Caci anotimpul vine, trece

Si viata voastra se petrece!

Iedul cu trei capre


Primul povestitor: A fost odata, in poveste,

Un ied ceva mai special,

Iar puricii au dat de veste


La toti copiii, e normal!

De fapt, iedutul din poveste

Era un pic mai rasfatat !

Si spuneti voi, care nu este,

La el acasa, alintat?

Pe el trei capre il iubeau

Si cu mult drag il ocroteau:

Caprita - mama-l imbraca,

Matusa – capra il hranea

Si bunicuta-l adormea!

Al doilea povestitor: Si uite-asa, an dupa an,

Se facea mai nazdravan

Si tot asa, el nu stia,

Sa se imbrace nu putea,

Cat sa manance – nici atat,

Sa doarma singur nici c-a vrut!

Atunci cand iedul se trezea

Tipa cat gura il tinea:

Iedul: Mama-capra, vino-ncoa`

N-am cu ce ma imbraca!

Al treilea povestitor: Si mama-capra incepea

Lucrurile-a-i cauta.

Erau destule pe cuptor:

Deasupra pantalonilor

Zacea, mototolita, haina,

Si mamei nu-i era usor

Ca sa dezlege taina!

Mama-capra: E-atata zapaceala, zau,


Ca sa-l imbrac pe iedul meu!

E toata casa rascolita,

Iar eu sunt gata ostenita!

Al treilea povestitor: Bine ca l-a imbracat!

Acum, parc-ar fi mancat!

Si s-a pus pe poruncit:

Iedul: Tusa-capra, ai venit?

Am un gol mare de tot,

De foame, zau, nu mai pot!

Al treilea povestitor: Tusa-capra aparea,

Ulcica plina-aducea,

In cana laptele turna,

Mamaliga o servea

Nepotului ce-l iubea.

Cu lingurita-i da-n gura,

Iedul – fara de masura –

Nu lasa o picatura.

Matusa-capra: Of, ca tusa nu se-ndura

Ca sa rabde nepotelul!

Uite, ia si pachetelul,

Poate o sa-ti foloseasca!

Al patrulea povestitor: Si, fara sa multumeasca,

Iedul o zbughi pe usa

Si, uitand de-a sa matusa,

In poiana s-a oprit,

Cu alti iezi el s-a-ntalnit.

Si-au pornit la alergat,

Toata ziua s-au jucat.


Catre seara a venit,

Cam flamand si obosit,

Iar s-a pus pe poruncit:

Iedul: Draga bunicuta mea,

Tu de mine nu uita,

Vreau sa dorm si azi cu tine,

Tu ma legeni cel mai bine!

Pana-adorm mai am nitel,

Vreau s-aud un cantecel,

Singur tu nu ma lasa,

Ca de frica voi tipa!

Al patrulea povestitor: Bunica iute il lua,

Pe picioare-l aseza,

Nepotului il legana

Si-usurel ea ii canta:

Bunicuta-capra: Hai, adormi, puiule drag,

Buna ta te va veghea,

Somnul a venit in prag

Si cu tine eu voi sta!

Nani, nani, somn usor,

Sa-l adorm pe iezisor.

Ca un brad el o sa creasca,

Bunica o sa-l pazeasca!

Al cincilea povestitor: Intr-o zi s-a intamplat

C-au plecat caprele-n sat!

Le chemase o vecina

(multa lume-avea sa vina!)

Sa-i alerge-ntr-ajutor,
Ca sa aiba-n treaba spor.

Ea, chiar capra din poveste,

Le-anunta la toti o veste:

Iedul mic ce-l mai avea

Maine chiar se va-nsura,

Si-un ospat pe saturate

Insemna multe bucate!

***

Al saselea povestitor: In zori, iedul s-a trezit

Nitelus cam parasit

Si s-a si pornit pe plans:

Iedul: Mama-capra, un’ te-ai dus,

Pe mine cine ma imbraca?

Vreau sa plec acum la joaca,

Nu stiu haina unde-am pus!

Al saselea povestitor: Geaba urla disperat:

«Ajutor la imbracat!»

Copaceii: Noi, lastarii, - tot copii –

Singuri ne-mbracam, sa stii…

Si tot timpul ne-ngrijim,

Cu frunzis ne-mpodobim.

(Ciupercute, greieri, furnici:)

Si noua, desi suntem mici,

Ciuperci, greieri sau furnici,

Ne palce sa ne spalam,

Cu grija sa ne-mbracam!

Al saselea povestitor: Pe cand prietenii radeau,


Cu degetu-l aratau,

Trece-o vulpe roscovana

Ce-auzind pe ied cum plange,

Ii propune – ce vicleana! –

Vulpea: Inimoara nu mi-o frange,

Nu mai suspin, iedut,

Te-mbrac eu, nu fi prostut!

De ti-e greu, da-mi intr-un sac

Hainele ce-ti sunt pe plac!

Al saptelea povestitor: Iedul iute-a dat uitarii

Toata noima intamplarii.

Si mai tare-acum racnea,

Dar nimeni nu-l auzea.

Iedul: Ah! Mi-e foame, vai de mine,

Adu-mi, tusa, niste paine,

Niste varza, niste ceapa,

Adu-mi si un pic de apa!

Un iepuras: Ce rusine, ce rusine,

Iepurasii rad de tine!

Dac-ar fi pe voia lor,

Ei ti-ar da un morcovior.

Chiar si florile-mpreuna

Ti-ar da roua lor cea buna.

Insa tu, ied rasfatat,

Vei ramane nemancat,

Fiindca mancarica ta

Ti-o va lua altcineva!

Al optulea povestitor: Iedul n-are timp s-asculte!


Printre lacrimile-i multe,

Cere-ntruna de mancare…

Cine sa-i aduca, oare?

Un urs mare, cam flamand,

Auzi pe ied plangand.

Ursul: Sunt aici, ia spune-mi mie:

Ce sa-ti pun in farfurie?

Ca-ti dau paine si bucate,

Miere, fructe si salate.

Al optulea povestitor: Da’ursul le-a luat pe toate,

Si, in codru-ntunecat,

Sub un pom, pe saturate,

Pan’spre seara le-a mancat.

Toti: Ei, daca asa ti-a fost vrerea…

Noi ti-am spus cum e cu lenea!

Haide, iesi la joaca-afara,

Pana nu se face seara!

Al noualea povestitor: Soarele a asfintit.

Iata, noaptea a venit…

Dupa tot ce a patit,

Iedu’nostru-i ostenit!

Dar putere tot mai are

Ca sa strige-n gura mare:

Iedul: Unde-o fi bunica mea?

Nu-i pasa de soarta mea,

Ca nu am pe nimeni

Sa ma legene ca ea!?
Toti: Mai iedutule prostut,

Urca iute in patut,

C-o sa vina lupul rau

Si-o fi vai de capul tau!

Uite, daca n-ai tacut,

Lupul a si aparut!

Lupul: De ce strigi, iedutule?

Te-adorm eu, dragutule:

Stai culcat pe doua perne,

Somnul tau se va asterne

Si pe gene, si pe pleoape,

Iar eu o sa stau aproape!

Hai, dormi, iedule rau,

C-a venit si randul tau

Somnul eu sa-ti intrerup:

Acum vei fi mancat de lup!

Nani, nani, iezisor,

Cand te vad, de foame mor,

Coltii eu mi-am ascutit

Sa mananc ied adormit!

Al zecelea povestitor. Lupul cantul si-a-ncheiat,

Iedul s-a inspaimantat;

Cu puteri nebanuite

El s-a smuls atat de iute.

Si-a fugit colo-n padure

Sa se-ascunda, sa nu-l fure

Lupul, ce-ar putea sa jure

Ca de-acum, niciodat’
Nici un ied nu i-a scapat!

Al unsprezecelea povestitor:

Pe seara, caprele-au aflat

In lipsa lor ce s-a-ntamplat.

Dar iedul lor cel rasfatat

Acum in bine s-a schimbat.

Caci iata, s-a intors acasa

Si singur a mancat la masa,

Iar dupa ce le-a sarutat,

S-a dezbracat si s-a culcat.

Morala este, dragi copii:

Ca iedu-acesta veti pati,

De nu veti sti singuri manca,

De nu va place-a va-mbraca

Si tot chemati pe-altcineva

De grija voastra a purta!

Sa fiti niste copii cuminti,

Sa-i ajutati si pe parinti,

Sa fiti curati si ordonati

Si bine voi sa va purtati!


Scufita Rosie
(Personajelor principale li se pot adauga alte personaje-animale flori etc.-in functie de posibilitati.)

Scufita Rosie: Eu sunt o fetita din tara basmelor.

Am si o scufita pe gustul tuturor

Si-am venit acum sa va povestesc,

Desi sunt doar una, eu vreau sa vestesc:

Vor sosi aici costumati de gala

Flori si gaze mici, iepurasi voinici,

Vine lupul rau, vine si-o bunica

Uite, vine, zau, pusca, fara frica!

Dragi copii, veniti la mine

Sa va spun o intamplare

De care-mi este rusine,

Ca n-am fost ascultatoare!

Sunt o fata ca oricare:

Nici prea mica, nici prea mare,

Si parintii ma iubesc

Si cu drag ei ma-ngrijesc!

Personaj: Dar tu cum ii rasplatesti,

Cum le-arati ca ii iubesti?

Scufita Rosie: Ii ajut la treaba mult

Si cuvantul le ascult

Si, pentru ca le sunt draga,

Eu le dau inima-ntreaga!

Personaj: Haide, spune ce-ai patit,

Ce necaz ai patimit?

Scufita Rosie: Dupa cum stiti din poveste,

Bunicuta a dat veste


Ca este tare bolnava:

Are o bronsita grava!

Si, pentru ca sta la pat

Si nimic azi n-a mancat,

Mama mea s-a pregatit:

Bunatati ea a gatit,

Intr-un cos le-a aranjat –

Este timpul de plecat!

Mama: Draga mea, pune-ti scufita

Si imbraca si rochita,

Ia si cosul cu mancare,

Fii atenta pe carare!

Tatal: Tu, Scufita, vezi ce faci,

Cu timpul sa te impaci

Mergi mai repede-n padure,

Nu te uita dupa mure,

Soarele nu te asteapta,

Tine tot poteca dreapta,

Iar pe drum, de te-ntalnesti

Cu straini, sa te feresti!

Mama: Nu vorbesti si nu te joci,

Iar pe seara te intorci!

La bunica-n usa bati

Si la usa te descalti,

'Sarut-mana!' sa ii spui,

Usa bine s-o incui!

O intrebi de sanatate,

Potrivesti perna la spate,


Mai stergi prafu’, aerisesti,

De microbi sa o feresti!

Scufita Rosie: Multumesc de sfaturi bune

O sa fac cum e mai bine!

Cantec

(text adaptat dupa melodia lui Petre Tipordei)

Spre casuta bunicutei

Azi Scufita a pornit,

Ca sa-i duca, saracutei,

Cosul gata pregatit.

Este vara si e bine,

Pasarile ciripesc,

Flori iubite de albine

Stau la soare si zambesc.

Refren: E frumoasa si cuminte

Si prietenoasa foc!

Va rugam sa luati aminte

Daca s-a oprit in loc.

Refren: Vai, ce multe ciupercute

Dupa ploaie-au rasarit!

Ursuleti si chiar vulpite

In poiana au venit.

Iepurasul: Hei, fetita cu scufita,

Ce cauti in poienita?

Scufita Rosie: La bunica eu ma duc,

La casuta de sub nuc!

Iepurasul: Vezi sa nu te ratacesti,

Singura pe-aici tu esti!


Si-n tufis, cred c-ai aflat,

Sta un lup cam nemancat.

Uite, vine catre tine,

Am fugit, ca nu-i de mine!

Lupul: Buna ziua, fata buna,

Hai sa mergem impreuna

Prin padurea asta mare,

Hai sa facem o plimbare!

Uite ce de flori, Scufita!

Vrei sa faci o coronita?

Fluturii pe-aicea zboara,

Trece si o caprioara!

Iepurasii cu ochi vioi,

Aratati-va si voi!

Prin padure sa umblam,

Lucruri multe s-o-nvatam!

Si sa uite pana-n seara

De bunica bolnavioara!

Cantec

(text adaptat pe melodia cantecului In padure e frunzis, din folclorul copiilor)

In padure, printre flori,

Vei gasi multe culori.

Animale mari si mici

Sunt aici.

Sunt si pasari, dar si gaze

Foarte mici.

Dar tu, frumoasa Scufita,

Nu mai sta in poienita!


Lupul rau a disparut

De pe-aici:

Sa nu faca vreun rau

Bietei bunici…

Primul povestitor:

Si Scufita cea draguta

A uitat de potecuta,

Culegea din poienita

Flori pentru o coronita.

Toata ziua a umblat,

Fluturii i-a alergat,

Sfatul ea n-a ascultat –

A cantat si s-a jucat!

Al doilea povestitor:

Si tarziu, pe inserat,

Cand si soarele-a plecat,

A simtit ca-i este frica,

Amintindu-si de bunica.

Si-a plecat la drum. Indata,

Inima-ncepu sa-i bata;

Vai, bunica-i suparata,

Ca nu mai ajunge-odata!

Al treilea povestitor:

Dar in casa, la bunica,

Nu recunoscu nimic.

Totul este cam schimbat,

Oare ce s-a intamplat?

Dupa ce a dat binete


Si usa a incuiat,

Cu rusine si tristete

S-a apropiat de pat.

Lupul: Haide, intra, nepotica,

Bine-mi pare c-ai venit,

Ti-am facut o bonetica –

De dorul tau m-am perpelit!

Si te-asaza-aici, pe pat,

Lasa-ma sa te privesc,

Voi incepe-acum, indat’

Basmul sa ti-l povestesc!

Al patrulea povestitor:

Si fetita sta mirata

Si privea in fata ei,

Si-ntreba atunci, pe data,

Crezand ca-i bunica ei:

Scufita Rosie: Bunicuta, ochii tai

Sunt atat de rosii, rai!

Tu ai plans cu ei mereu,

Oare-ai plans de dorul meu?

Lupul: Ai dreptate, draga mea,

Multe ore eu am plans

Sufletul meu te dorea,

Greu la mine ai ajuns!

Scufita Rosie: Bine, bine, bunicuto,

Dar pe maini tu blana ai,

Nu mai esti asa micuta,

Chinuita-n pat tu stai,


Parca te-ai mai ingrasat,

Bratele ti-au mai crescut!

Spune-mi, e adevarat

Sau mie mi s-a parut?

Lupul: O, dar nu te speria,

Mainile le folosesc

Sa te pot imbratisa

Ca eu tare te iubesc!

Scufita Rosie: Dar ce gura mare ai,

Seamana c-un bot, se pare,

Si nici coltii nu-i aveai,

Tu esti bunicuta oare?

Lupul: Vai, dar esti cam curioasa

Si mai esti si plicticoasa;

Eu sunt lupul, precum vezi,

Si te voi manca, ce crezi?!

Al cincilea povestitor:

Si deodata o-nghiti

Pe fata cat ai clipi!

Si se-ntinse-apoi in pat,

Adormind imediat!

Cantec

(text adaptat pe melodia cantecului In padure, din folclorul copiilor)

Uite-asa s-a intamplat, tra-la-la…

Si padurea a aflat, tra-la-la…

Despre lup ce a mancat, tra-la-la…

Burta el cum si-a umflat, tra-la-la…

Pasari, flori si animale, tra-la-la…


Stau si plang acum cu jale, tra-la-la…

Si-au chemat in ajutor, tra-la-la…

Pe vestitul vanator, tra-la-la…

Al saselea povestitor:

Vanatorul iscusit

La bunica a sosit,

Si pe lup el a zarit:

Nu se-oprea din sforait.

Pusca repede a luat,

Sa-l impuste de indat’,

Mai apoi, nehotarat,

S-a uitat, s-a mai gandit:

Vanatorul: Burta lupului e mare,

Ce o fi intr-insa, oare?

Al saptelea povestitor:

Un cutit el a luat,

Si pe burta l-a taiat.

Si in burta le-a gasit

Pe bunica si fetita,

Ca te miri cum au trait

Fara nici o luminita,

Fara aer! Tot asa,

Daca el nu aparea,

Nimeni nu ar fi aflat

Ce necaz s-a intamplat!

Bunica: Vai de mine, ce-am patit?

Lupul iute m-a-nghitit.


Eu credeam ca e Scufita

Pregatisem si rochita!

Dar in casa-a navalit

Lupul, tare hamesit!

Eu i-am dat ca sa manance

Din ce-aveam, apoi, sa plece!

A mancat cat a mancat,

Lupul nu s-a saturat,

De pat s-a apropiat

Nu stiu cum, dar m-a mancat!

Vanatorul: Lasa, bine c-am venit,

Necazul s-a ispravit

Sanatoase v-am aflat

Si pe lupt l-am aranjat!

Al optulea povestitor:

De treaba-atunci s-au apucat

Si-n burta mare i-au bagat

Pietroaiele ce-au adunat,

Sa creada lupul c-a mancat.

Si-au inceput apoi sa-l coasa,

Cu fir puternic de matasa.

Si, dupa ce au ispravit,

Intr-un cotlon ei s-au pitit,

Ca sa vada ce va fi,

Lupul cand se va trezi.

Al noualea povestitor:

Si tarziu, intr-un sfarsit,

Satul de cat a sforait,


Se rasuci acum in pat…

Dar cade moale inapoi,

C-avea in burta un pietroi.

Si burta plina i s-a spart:

Si astfel lumea a scapat

De lup, ce soarta-si merita,

Iar fata a-nvatat ceva.


Cantec

(text adaptat dupa melodia cantecului Scufita Rosie de Ioan Luchian Mihalea)

Toti copiii: Ati aflat acum povestea

Cu Scufita Rosie.

Prin padure a mers vestea:

Lupul lacom nu mai e!

Fiti atenti, copii frumosi,

Ca in viata intalniti

Oameni rai, periculosi.

Sa-nvatati sa va feriti!

S-ascultati voi, copilasi,

De parinti, ca nu e greu.

Si la sat, si la oras,

Oameni rai vor fi mereu!


Cenusareasa
A fost odata ca-n povesti,

Pe unde nici nu te gandesti,

O casa-n care locuia

O mama vitrega si rea.

Si doua fete ea avea,

Si le iubea, le rasfata,

Si, stiti, nici una nu muncea –

Mamica lor le proteja.

Dar tot aici traia din greu

O fata trista tot mereu

Ca mama ei de-abia murise

Si tatal ei, ce mult n-o planse,

Avand nevoie de nevasta,

Si-aduse-n casa o napasta –

Era femeie carcotasa,

Era urata si trufasa.

Si fetele-i o mosteneau.

In toate i se-asemanau:

Urate, lenese din fire,

Asta vedeai dintr-o ochire!

Desigur, toata treaba grea

Biata orfana o facea.

Din zori de zi si pana-n seara,

Ele-i faceau viata amara.

Era supusa si blajina,

Muncind cu inima senina,


Iar de dormit, dormea-n cenusa,

Un colt sarac de dupa usa.

Vazand ca e asa umila,

Cenusareasa-i spun, in sila!

Ea spala, calca si gateste,

Dar pe ea nimeni n-o iubeste!

Dar iata ca s-a-ntins in tara

Un zvon, in zi de primavara:

Printul invita la palat

Pe orice fata din regat.

Caci el dorea sa se insoare

Cu-o fata mandra ca un soare.

Si-o va alege, negresit,

Din fetele ce le-a poftit!

Si vestea a sosit indata

La casa-n care blanda fata,

In rochie veche, peticita,

Isi petrecea viata la plita.

Si zarva mare s-a pornit,

Ce toata casa-rascolit,

Caci cele trei s-au si gandit

Sa se porneasca in petit!

Si ce mai tipete urmara,

Ce rochii-au fost scoase-afara,

Ce de porunci pe biata fata,

Caci toate o voiau pe data!

Asa de vitrega era

Acea ce mama ii spunea,


Ca fete-i si le gatea,

Iar de cealalta nu-i pasa!

Cenusareasa a rugat-o

S-o ia la bal. Dar a certat-o,

Si a iesit un taraboi,

Si a trimis-o inapoi.

Si, cu asprime, i se spuse

S-aleaga graul din cenusa.

Si fata noastra-amarnic planse,

Cu ochii atintiti spre usa!

Ea trebuia sa stea in casa,

S-aleaga boabe-aici, pe masa.

Sa spele rufe pana maine,

Sa calce si sa faca paine.

Si cele trei, iata, - au plecat!

Cenusareasa, c-un oftat:

-Of! Cu ce sunt eu de vina,

De am o viata-asa haina?

Nu mi-ar placea oare si mie,

Sa zburd mereu de bucurie?!

Ce mi-ar placea sa mai dansez,

De print alaturi sa visez!

Dar ce fac eu: mai stau pe ganduri?

Inima, degeaba murmuri,

Visele nu-s pentru mine,

Inserarea, iata, vine!

Si nimic n-am facut,

Timpul repedea-a trecut,


Ce-am facut el nu ma-ntreaba,

Hai sa ma apuc de treaba!

Stand asa, cu gandul dus,

Fata suferea nespus,

Boabele le alegea,

Si in strachini le punea.

Erau multe, nu razbea,

Ajutor ea nu avea.

Puse mainile pe fata:

Mult e pana dimineata!

Nu vazu ca-n geam s-au strans

Pasari ce indata-au prins

Repede s-aleaga pleava

Graului si, gata-i treaba!

Porumbel si porumbita

Au adus o coronita,

De-mbracat – mandra rochita,

Si-o caleasca la portita!

De la nasa a primit

Aste straie minunate,

Si-n picior si-a potrivit

Pantofiori cu nestemate.

Porumbeii o grabira

Si-o urcara, pe-nnoptat,

Intr-o falnica trasura

Ce-a zburat catre palat.

Miezul noptii e semnalul

Sa dispara de la bal.
Vraja zanei se va rupe

Si va ramanea in carpe.

La palat, ce stralucire!

Ea priveste cu uimire,

Dansul o ademenea,

Sa stea-n loc nu se facea!

Si, pe tronu-mpodobit,

Statea printul, plictisit.

Nici o fata nu-i placea,

Aleasa-i nu se zarea.

Dar, deodata, el tresare,

Ii paru ca vede-n zare

Fata fara-asemanare!

S-a aprins de nerabdare!

El o lua la dans , pe data,

Cenusareasa-i minunata!

Si-asa dansa numai cu ea,

De dragul ei nu mai putea!

Dar miezul noptii ca venea,

Domnita noastra disparea,

Fara sa-i spuna lui, cinstit,

Cine e, de-unde-a venit.

Si s-au vazut a doua seara,

Ca-n miez de noapte sa dispara!

In seara-a treia, tot asa,

Sa plece iute se grabea.

Dar printul nostru, disperat

Ca cine-i fata n-a aflat,


A poruncit sa toarne jos

Un strat de smoala foarte gros,

Pe-ntinsul scarilor de piatra

Poate va prinde fata-ndata!

Porunca se indeplini

El sta sa vada ce va fi.

Si miezul noptii a venit,

Cenusareasa a pornit

Pe scari, piciorul s-a lipit,

Din drumul ei s-a cam oprit.

Era acum descoperita?

Cu spaima se uita, pierita!

Isi smulse brusc, atunci piciorul,

Lasa in smoala pantofiorul.

Degraba a ajuns acasa,

Ascunde rochia frumoasa

Si cu cenusa s-a manjit,

In zdrente rupte s-a gatit.

Spre dimineata au venit

Stapanele si-au povestit,

S-au laudat c-au fost frumoase,

Desi erau foarte geloase

Pe o straina, mandra tare,

Venita de prin alta zare,

Cu care printul a dansat,

La alta nu s-a mai uitat!

Cenusareasa asculta

Si-n suflet ea se bucura,


Inchidea ochii si visa

Si fata ei toata zambea.

Dar la palat ce se-ntampla?

Imediat noi vom afla!

Printul, varand c-a disparut

Straina care i-a placut,

Se duse jos, unde a pus

Pe trepte smoala, cum a spus!

Gasind un pantofior uitat,

El se gandi ca a aflat

Cum s-o gaseasca pe stapana,

Frumoasa cu mersul de zana.

Pe cea care va incalta

Pantoful mic ce i-l va da

Plecara oamenii prin tara,

Iar fetele, pe rand, probara,

Increzatoare, pantofiorul.

Dar nu se potrivea piciorul!

Mergand mai multe zile-n tara,

Din casa-n casa cautara,

Pe orice fata de-a aflara

O pusera sa-ncalte, dara,

Acest pantof cu numar mic.

Degeaba, n-au gasit nimic!

Printul si oamenii lui

Si-au pus sperantele in cui:

Picior ca pantofiorul nu-i.

Pantoful e al nimanui!
Intr-un sfarsit, printul sosi

La casa fetei. Se opri.

Aici il asteptau gatite

Surorile, ingalbenite

De ciuda mare si necaz:

S-ar marita cu-acest viteaz!

Ele-au probat, deci, pantofiorul,

Dar nu prea le intra piciorul!

Iar mama lor le-a sfatuit

Ca sa isi taie c-un cutit

Un deget, poate va intra,

Dar, de intrat, nu se putea!

Iar printul, foarte suparat,

Pe toate trei le-a intrebat

Daca in casa lor cea mare

Nu se mai afla-o fata oare?

Si, prinse la inghesuiala,

Se cam codira, se mirara,

Dar au cazut la invoiala:

Pe fata au chemat-o afara.

Era-ntr-un colt, ascunsa bine,

Prinsa de teama si rusine;

Si fata, plina de cenusa,

Se-apropie incet de usa.

Proba si ea un pantofior:

Piciorul ii intra usor!

Isi puse rochia de bal

Si printul o urca pe cal.


Si mare nunta s-a pornit!

Si lume multa venit!

Vedeti, povestea s-a sfarsit,

Iar finalu-i fericit.