Voda Bogdan - Clasificarea resurselor turistice

Din capitolul alocat discutiei ofertei turistice potentiale, am remarcat existenta unei
intime legaturi intre aceasta si zona de destinatie (teritoriul sau spatiul turistic) cu incarcatura ei
cantitativ - calitativa de elemente ce pot trezi interesul turistic, ceea ce ne sugera sa localizam
asa numitul 'bazin al ofertei turistice'. Cu alte cuvinte, oferta turistica se evidentiaza printr-o
amplasare teritoriala destul de rigida. De asemenea - cum remarca si distinsul profesor Ion Mac
ea tine mai mult de natura locurilor si de incarcatura cu elemente (generale si speciale) rezultate
din munca creativa a omului'1. Iata de ce, in intelegerea analistului mentionat, fata de care ne
exprimam si noi acordul, totalitatea componentelor (naturale s i create de
om) implicate in dinamica existentei actului turistic dintr-un spatiu geografic dat, considerat
ca loc de destinatie turistica, reprezinta potentialul ofertei turistice.
Produsul turistic reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor puse la dispozitia
vizitatorilor la locul de destinatie (de sejur). El nu trebuie confundat cu potentialul turistic, care
inglobeaza fondul turistic si infrastructura. Asadar, potentialul turistic este o categorie larg
cuprinzatoare, frecvent utilizata in limbajul de specialitate, menita sa asigure intelegerea
structurii si functionarii sistemului turistic. Intr-o acceptiune generala, el desemneaza
ansamblul elementelor naturale, economice si cultural-istorice, care prezinta anumite
posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci
constituie premise pentru dezvoltarea activitatii de turism. Literatura de profil ofera cateva
incercari de cuantificare a lui, dar dificultatea infaptuirii acestei intentii provine din
imposibilitatea aprecierii cantitative riguroase a componentelor sale, mai ales a componentelor
naturale ale structurii sale. Multe din ele sunt aspecte calitative ale mediului inconjurator, ceea
ce face ca evaluare sa poarte o incarcatura mare de subiectivism. Diminuarea subiectivitatii in
evaluarea potentialului turistic s-ar putea asigura prin introducerea indicilor valorici. La baza
obtinerii acestora va sta analiza atractivitatii, subordonata, la randul sau, modului in care
obiectivele supuse interesului turistic raspund unor cerinte1, cum ar fi: unicitatea (pe plan
local, regional, mondial); cota atractiva intrinseca (legata de intimitatea fenomenului,
obiectivului), modul s i timpul in care satisface cererea turistica (sezonier, anual, efemer,
deschis, inchis etc.), dificultatea sau usurinta punerii in valoare; cheltuielile de mentinere a
valorii sale turistice.
Dinamica potentialului turistic, in calitatea sa de componenta a ofertei, constituie
premisa unei evolutii corespunzatoare a cererii. Cresterea cantitativ-calitativa a acestuia
largeste corespunzator proportia cererii si asigura satisfacerea unei mase mai mari de
solicitanti. Pentru a realiza o activitate turistica eficienta trebuie cunoscute si mereu ajustate
relatiile dintre cerere si potentialul turistic la dispozitie, relatii carora le sunt proprii:-
interdependenta si interactiunea reciproca intre cele doua componente;
- neuniformitatea si neechivalenta acestora in decursul timpului si in planuri spatiale
locale si regionale;
- dinamismul acestor relatii, avand ca suport faptul ca atat cererea, cat si potentialul
turistic evolueaza continuu, sunt supuse unor situatii aleatoare si pot fi influentate prin politici
de piata (preturi si tarife);
- primatul evolutiei cererii sub toate aspectele, fata de cea a potentialului turistic,
urmare a gradului ridicat de rigiditate al ofertei turistice;
- periodicitatea aparitiei unui dezechilibru dintre cele doua componente, sub dubla
ipostaza:
a) potentialul turistic nu poate satisface componentele cererii, fapt care obliga pe
solicitanti sa se adapteze penuriei;
 b) potentialul turistic depaseste necesitatile cererii, ceea ce determina scaderea
eficientei.
In astfel de situatii trebuie intervenit cu facilitati care sa sporeasca interesul turistic al
populatiei s i o etalare mai uniforma a acestuia pe intreaga perioada a unui an calendaristic.
- importanta determinarii echilibrului intre cele doua componente prin statornicirea unor
studii pluri - si interdisciplinare (geografice, economice, sociologice etc.) care au ca sarcina
determinarea volumului si structurii ofertei turistice necesare in viitor in conformitate cu
optiunile purtatorilor cererii, dar si de a influenta cererea spre a se adapta la situatia existenta
intr-un moment dat. In aceasta directie se poate actiona prin parghiile economice: preturile la
transporturile generale, cheltuielile suplimentare pentru vize, veniturile populatiei s.a. In
concluzie, cele doua cgpuri de forta - cel al cererii s i cel al potentialului turistic (in calitatea sa
de componenta a ofertei) modeleaza, in ultima instanta, dinamica fluxului turistic (intensitatea
circulatiei turistice, durata sejurului etc.), volumul si structura prestatiilor turistice din cadrul
unei anumite perioade.

1. Componente si criterii de grupare

Nu de putine ori, in teoria si practica turistica, semnificatiile termenilor 'oferta' si

'produs' sunt aproape sinonime cu cele ale termenilor de 'resurse' si 'destinatii'. Diferenta dintre
ei este mai degraba contextuala decat conceptuala. Oamenii nu calatoresc pe distante prea mari
si nu-si irosesc timpul sau banii pentru a merge intr-un loc care nu le ofera ceva deosebit.
Impartirea inegala a turismului, in jurul lumii, este o dovada in acest sens. Intre dorinta
oamenilor de a calatori si atractia lor pentru o anumita destinatie exista o stransa si complexa
interdependenta. Aceasta o reprezinta atractiile unei destinatii turistice, care incurajeaza
oamenii pentru a merge acolo. Deci, lipsa unor astfel de atractii inseamna lipsa turismului. Un
obiectiv turistic trebuie sa aiba insa ceva mai mult decat atractii, trebuie sa aiba amenajari si
facilitati, care reprezinta fie infrastructura generala, fie infrastructura specifica.
Infrastructura generala cuprinde sosele, aeroporturi si porturi navale, gari, prestari de
servicii, comunicatii si alte facilitati asemanatoare care inlesnesc turistilor gasirea si folosirea
unui obiectiv. Infrastructura specifica cuprinde amenajari s i facilitati precum: locuri de cazare,
servicii de alimentatie publica, magazine, puncte de recreere, distractie s.a. Infrastructura
generala este, de regula, dirijata de autoritatile publice centrale (guvernele), folosindu-se pentru
aceasta veniturile din impozite, taxe, accize etc. Spre deosebire, infrastructura specifica este
dirijata si administrata mai ales de intreprinzatorii particulari, ajutati fiind, in mica masura si
numai in anumite perioade, de subventii provenite de la guvern. Infrastructurile generale si
specifice, combinate cu punctele de atractie, diferentiaza destinatiile turistice cu succes de cele
cu mai putin succes. Altcineva ar putea grupa resursele in urmatoarele categorii: 1) atractii; 2)
infrastructura si facilitati (incluzand facilitatile turistice). Aceste componente globale si
generale pot fi subinpartite
in mai multe subdiviziuni detaliate:
1. Resursele (atractiile) naturale, spre exemplu, sunt cele create de natura, fara
interventia omului, cuprinzand: pamant, topografie, cursuri de apa (inclusiv apele termale si
minerale), clima, flora, fauna.
2. Resursele concepute si dezvoltate de oameni (elementele umane ale ofertei), cum ar
fi:
1) oamenii si cultura lor, folclorul, obiceiurile, religia etc.;
2) atractiile culturale, istorice, arhitecturale (muzee, catedrale, teatre, monumente,
festivaluri, arta etc.);
3) infrastructura, insemnand cam acelasi lucru cu facilitatile.
 Aceasta clasificare a resurselor turistice va constitui structura discutiilor noastre din
acest capitol. Retinem insa ca, nu exista o delimitare neta intre elementele umane si cele
naturale ale ofertei (de exemplu, cazul unui parc urban). Dar, faptul ca resursele difera una de
alta, isi conserva individualitatea, pe de o parte, si se sustin reciproc, sunt complementare, pe de
alta parte, explica validitatea conceptuala a acestei clasificari, chiar daca, in contrast cu alte
tipologii, trasarea unei linii de demarcatie la nivel operational poate fi imposibila. Exista si alte
grupari ale resurselor, care folosesc criterii diferite. Putem retine cateva din ele:
A. Dupa relatiile (legaturile) lor cu turismul/recreerea distingem urmatoarele
categorii de resurse:
1) primare sau inerente - cele ce n-au in esenta lor relatii directe cu turismul si recreerea.
Turismul este unic in aceea ca el singur poate transforma intr-un folos productiv multe din
aceste aparent 'fara folos' resurse naturale si create de om. Unele din aceste resurse pot constitui
chiar obstacole pentru alte activitati economice, cum ar fi unele masive muntoase. Alte resurse,
ca arhitectura excesiva din trecut (cu costuri foarte mari si fara posibilitate economica de
recuperare la vremea respectiva) pot numai acum - datorita turismului sa devina surse de
venituri considerabile;
2) secundare sau derivate - cele ce de la originile lor sunt conectate cu turismul si recreerea.
Artificial create de oameni pentru nevoile de odihna si recreere ale acestora, ele se evidentiaza
prin parcurile urbane sau cele de distractii ('Disney World', de pilda).
B. Potrivit intinderii spatiale a pietei, distingem urmatoarele resurse:1) locale;
2) regionale; 3) nationale; 4) internationale.
C. Dupa nivelul de evaluare al lor, intalnim resurse relative.

2. Resursele turistice naturale

Dupa unii specialisti, nu toate mediile naturale pot fi privite ca resurse.

E.S.Zimmerman, de exemplu, referindu-se la calitatile de 'a fi' sau 'a nu fi' resurse ale unor
lucruri, s-a exprimat succint: 'Resurse nu sunt: ele devin'. In legatura cu aceasta, Zimmerman
vedea resursele ca 'extinzandu-se s i contractandu-se in raport cu efortul si comportamentul
uman. Numai acea parte a mediului natural care este folositoare din plin devine o resursa. Ceea
ce in prezent nu poate fi folosit pentru orice motiv, nu constituie o resursa. Acelasi rationament
vizeaza si resursele turistice. Numai ceea ce este obiect al existentei cererii este resursa.
Urmand aceasta linie de gandire, am putea inparti resursele in existente si potentiale.
Resursa este astazi un termen important in lucrarile si studiile economice si
geografice. Dar, daca in cadrul acestora constatam o abundenta de discutii in ceea ce prives te
resursele naturale pentru industrie si agricultura, rareori acest aspect vizeaza recreerea si
turismul. De asemenea, aplicarea practica a contributiilor geografiei fizice in problema
evaluarii resurselor naturale pentru turism si recreere este foarte modesta. Aceasta omisiune ar
putea fi atribuita, pe de o parte, atitudinilor traditionale privind ratiunile intrebuintarii naturii
pentru existenta umana, iar pe de alta
parte, noutatii problemei. Recunoasterea acestei situatii explica de ce relativ mai putina
cercetare a fost intreprinsa in ceea ce priveste resursele naturale pentru turism/recreere,
comparativ cu cercetarile resurselor pentru alte ramuri ale economiei. Problema este complicata
din cauza faptului ca cele din urma sunt produse ale unor parti particulare ale mediului natural
(de exemplu, acest sistem al resurselor naturale formeaza fondul turistic natural, cu componente
singulare mai putin remarcabile si mult mai dificil de analizat decat resursele pentru industria
traditionala.
Un alt motiv pentru care s-a acordat putina atentie resurselor naturale pentru
turism/recreere este faptul ca respectivele destinatii sunt de o importanta marginala pentru alte
industrii, iar concurenta pentru resurse intre turism si alte industrii a crescut in ultimii ani tot
mai mult, in special din cauza rivalitatii pentru spatiu (pamant) intre turism si cateva industrii
de baza, cum ar fi: mineritul, industria de cherestea s i unele componente ale activitatii
apicole. Turismul foloseste in primul rand resurse ce pot fi reinnoite, care intr-un anumit sens
sunt 'libere' sau aproape libere (de exemplu, frumusetea peisajelor, clima, favorabila, aerul
nepoluat) si pentru care industria turistica nu plateste in vederea achizitionarii lor, deci nu sunt
cuantificate din punct de vedere economic. Frecvent, fara turism, valoarea lor economica ar fi
mica sau de neglijat. Faptul ca resursele turistice
sunt reinnoibile si au o permanenta valoare economico-sociala, culturala si ofera, prin
intrebuintarea lor, satisfactii consumatorilor plaseaza turismul intr-o pozitie favorabila
comparativ cu alte activitati. El poate prospera in aria de actiune a legilor economice ale
productiei de bunuri substantiale si servicii. De exemplu, alternativa oferita de turism in zonele
muntoase, unde economia traditionala s-a prabusit in concurenta cu noua tehnologie (sugestiv,
in acest sens, este cazul turismului dezvoltat in Alpi, unde agricultura traditionala nu poate
concura cu agricultura moderna). Sau, un alt exemplu, este cel al zonelor cu sate pescaresti
'moarte' ori al oraselor manufacturiere din nordul 'Noii Anglii' (SUA) si din provinciile Canadei
maritime, care au beneficiat de noi posibilitati economice ca rezultat al dezvoltarii turistice. De
asemenea, deosebit de
sugestive sunt si cazurile unor insule, mai ales cele mici si suprapopulate, in cadrul carora orice
resursa conventionala (energetica, minerala) este absenta, dar exista resurse turistice 'libere'
(plaje exotice deosebite, ape oceanice calde si nepoluate, recife de corali, vulcani impresionanti
etc.) care nu sunt revendicate de alte industrii. Iata de ce, turismul pare sa fie singura
alternativa, alaturi de o agricultura specifica, in cele mai multe din Insulele Caraibe, de
exemplu.
Desigur, turismul nu intrebuinteaza numai resurse refolosibile / regenerabile, ci s i din
cele neregenerabile (petrol, carbune, gaze s.a.). Totus i, turismul nu este un domeniu energo-
intensiv, fata de alte sectoare economice. Cu toate acestea insa, astazi mai mult ca oricand,
modul de gandire dupa care resursele pentru alte industrii, in special resursele nerefolosibile si
neregenerabile, sunt limitate, si, opus acestora, resursele turismului/recreerii sunt daruri
nesfarsite ale naturii, se dovedeste a fi incorect. Cu un timp relativ scurt in urma am invatat
lectia amara a diminuarii calitatii existentei noastre. Am invatat ca abundenta resurselor
(incluzand chiar s i pe cele refolosibile) este iluzorie, ca toate resursele sunt limitate si cer o
atenta planificare a intrebuintarii lor, buna organizare si protectie. Am observat faptul ca
actiunea umana poate avea nu numai efecte
pozitive, ci si tot mai des un impact negativ asupra calitatii resurselor, sanatatii si calitatii vietii.
Lipsa de discernamant in amenajarea si dezvoltarea unor zone turistice, excesul in
dimensionarea afacerilor agricole si industriale, care agreseaza mai mult sau mai putin sistemul
resurselor oferite de natura, au dus la neglijarea unui alt fapt important, cel al relatiei dintre om
si mediul natural de care este strans legat. Mediul fizic din natura inconjuratoare nu poate fi
privit exclusiv ca sursa a prosperitatii prin diminuarea sa continua, ca o arie de expansiune
economica exponentiala. Se impune o schimbare in atitudinile noastre fata de acest mediu, fata
de rolul acestuia in petrecerea pretiosului timp liber ce-l avem la dispozitie. Deci, natural sau
fizic, mediul trebuie privit nu numai ca o sursa de materie prima, ci si ca o sursa de bucurie,
destindere si revigorare psihica.
 Pentru a sti mai concret despre ce este vorba, se impune o abordare sistemica a
resurselor turistice naturale. Sub acest aspect, in anul 1950, Marion Claswon a propus o
clasificare a resurselor naturale pentru recreere1 , care mai tarziu a fost dezvoltata intr-o
lucrare, in colaborare cu Jack Knetsch. Dupa aprecierea specialistilor mentionati, atractiile
naturale pot fi subInpartite in trei categorii: climat, peisaj (decor) si fauna.

3.Climatul

Soarele si apa au constituit din totdeauna atractii naturale de mare interes. Odata ce
transportul feroviar a devenit realizabil, caile ferate au fost construite rapid, legand mediile
urbane mai mari sau mai mici din interiorul tarilor si continentelor spre regiuni litorale cu plaje
accesibile, asa incat oamenii s-au putut indrepta spre acestea din urma in grupuri tot mai
numeroase. Planeta noastra dispune de o multime de plaje celebre, cum sunt: Blackpool si
Brighton in Anglia, Scheveningen in Olanda, Deauville in Franta, Atlantic City in SUA,
precum si multe altele. Aceste plaje sunt relativ apropiate centrelor populate majore s i de aceea
sunt ieftine si usor de gasit. Plajele sud-europene au fost din totdeauna populare scandinavilor,
ale caror tari de origine se caracterizeaza printr-un climat cu ierni lungi, reci si intunecate s i ale
caror plaje, chiar si vara, nu sunt prea atractive. As a se si explica de ce, in cadrul bazinului
turistic traditional al Europei Occidentale, principalul flux turistic este cel ce porneste din nord
spre bazinul mediteranean. Marii poli turistici ai bazinului mediteranean - Costa de Azur,
Coasta Lidi (de la Marea Adriatica), Coasta Brava (Catalania Spaniola) si Coasta del Solo
(Malaga) - absorb si pot asigura conditii pentru 10-15 milioane turis ti anual. Se adauga acestor
regiuni de coasta, tot in bazinul mediteranean, insulele: Cipru, alaturi de Corfu, Creta si
Cycladele (care apartin Greciei). De fapt, zona mediteraneana reprezinta cea mai mare
localizare turistica mondiala (1/3 din incarcatura turistica mondiala si aproximativ 1/2 din cea
regional-europeana).
Teritoriile sudice care integreaza zonele cu plaje au devenit tot mai populare, nu numai
pentru oamenii bogati ce si-au stabilit resedinte secundare in perimetrul acestora, ci si pentru
restul populatiei atrasa de soare si apa. Plajele din Florida, Hawaii, Mexic si Caraibe au ajuns
sa atraga vizitatori tot timpul anului pentru vacante sau vizite pe vasele de croaziera. Unele
organizatii au folosit in scop propriu dorinta publica pentru soare si plaje. Astfel, inca din anii
'30, in Anglia au fost organizate 'taberele de vacanta Butlin', prima fiind deschisa la Skegness in
1936, complet echipata cu jocuri, elemente de distractie si de amuzament. Taberele Butlin sunt
inca operative si astazi, conturandu-se ca un segment distinct si sigur al pietei turistice. O
componenta importanta a pietei internationale a plajelor o reprezinta Clubul Mediteranean,
Primul Club Med deschis in 1949 la Majorca a inaugurat seria de peste 80 de cluburi existente
in prezent in jurul lumii. Din informatiile pe care le detinem, un Club Med nu dispune de un
sistem organizatoric absolut al distractiei oferite, dar fiecare caz ofera o larga varietate de
activitati sportive libere. De aceea, in acord cu una din brosurile sale publicitare, deviza
Clubului Med este de 'a inapoia vizitatorilor din mediul urban, aflati in vacanta, satele
trecutului - cu toate libertatile lor, dar fara ipocrizia lor'.
Multi indivizi viziteaza plajele nu numai pentru soare, ci si din motive sportive, cum
sunt: navigatia si skiul nautic. Din perspectiva acestei motivatii, exista astazi o multime de
plaje recreative renumite in lume, de exemplu: Copacabana in Rio de Janeiro (Brazilia),
Montego Bay (Jamaica), Waikiki (Hawaii) sau Surfers Paradise pe Coasta de Aur a Australiei.
Din pacate, datorita reziduurilor s i scurgerilor poluante din conducte s i canale, precum s i a
pierderilor de hidrocarburi din vasele de transport maritim, unele plaje au fost puternic poluate.
Altele au devenit excesiv de aglomerate, incat vizitatorii trebuie sa plateasca pentru a le folosi
(de exemplu, plajele de pe Riviera Italiana au devenit adevarate suprafete de aglomerari
publice). Pentru plaje mai putin aglomerate o persoana poate plati pentru accesul zilnic, iar
daca cineva dores te rezervare de acces pe plaja, poate aranja acest lucru prin apartenenta la un
club care detine o parte a plajei. Calitatea de membru in club permite accesul la o anume parte
a plajei pentru un sezon.
Cu siguranta, clima si plajele nu reprezinta singura combinatie care atrage turis tii.
Schiorii cauta zapada si inaltimi in perioada de iarna. Sub acest aspect, zona arcului alpin din
Centrul Europei, in calitatea sa de componenta structurala a bazinului traditional al Europei
Occidentale, constituie cel mai important spatiu turistic montan din intreaga lume (cu cca.13
milioane de primiri anuale). Aici, la loc de frunte se situeaza renumitele statiuni franceze
(Chamonix, Megcve, Aix le Bains), elvetiene (Davos, Crans-Montana), austriece (Innsbruck),
italiene (Cortina d'Ampezzo, de exemplu, in Dolomitii italieni) etc. Intr-adevar, skiul a
reprezentat cea mai dinamica atractie din ultimii 25 de ani (de exemplu, industria austriaca a
skiului s-a triplat in acest interval s i dispune de peste 1500 de instalatii pe cablu pentru
skiori). Totusi, in prezent cererea pentru acest minunat sport de iarna pare sa fi atins un nivel al
saturarii sale, ceea ce sporeste optimismul multora, deoarece, asa cum s-au poluat plajele, tot
asa se pot polua si muntii, cu partii si telescaune. Decorul (peisajul). Termenii 'decor' si 'peisaj'
sunt sinonimi, ei desemnand combinatii ale variatelor resurse naturale, in cadrul carora
interventia omului se face tot mai simtita, ca elemente ale unui intreg.
Turistii care se deplaseaza in zone de decor natural, cum sunt muntii, sunt preocupati de
climat, dar in masura mult mai mica decat cei care au nevoie de soare pentru plaja sau de
zapada pentru skiat. Si in acest caz dezvoltarea societatii si-a pus amprenta. Dupa ce trenurile
au usurat calatoriile la distanta, europenii au fost atrasi de Alpi, iar nord-americanii de M-tii
Rocky. Vizitatorii din munti doreau sa le parcurga traseele, sa-i escaladeze si doreau sa-i
admire asa cum erau, fara a avea nevoie de sporturi inventive, cum este skiul, de exemplu. Si
astazi muntii inca atrag oameni pentru frumusetea lor naturala, asa cum se intgpla si cu alte
localizari naturale, cum ar fi: canioanele (Marele Canion din Arizona - SUA), formatiunile
stancoase (Stanca Ayer din Australia), vulcanii (Vezuviu in Italia), recifele de corali (Marea
Bariera de Corali - Australia) etc. Apa, privita separat de cea marina, poate fi de asemenea o
atractie decorativa, ceea ce este un motiv pentru care turistii graviteaza spre destinatii cum sunt:
Cascada Niagara (SUA si Canada), Cascada Victoria pe raul Zambezi (Zimbabwe - Africa),
Districtul Lake (Anglia), gheizerele si ghetarii Islandei sau gheizerul Old Faithful (batranul
credincios) din parcul national Yellowstone (SUA).
Turistii mai sunt atrasi, de asemenea, de peisajele multicolore ale toamnei din Noua
Anglie (SUA), sau Ardeni (Belgia), precum si pentru a vedea ciresii infloriti din Japonia, sau
lalelele din Olanda. Mlastinile Angliei atrag alte tipuri de oameni, padurile tropicale trezesc
interesul altora, iar altii prefera des ertul.

4.Fauna

Fauna constituie o alta atractie naturala. Si in acest caz constatam o diversitate de

manifestare a relatiei dintre om si natura. Unii percep fauna ca ceva de observat si admit in
timpul unei vizite printr-un parc african, cum ar fi: Serengeti (Tanzania), Murchison Falls
(Uganda), Kruger (Africa de Sud), sau in timpul unei deplasari pentru a vedea pinguinii din
Antarctica, ursii polari arctici, ori diferitele forme de fauna intalnite intr-o excursie de-a lungul
Amazonului si, de ce nu, Dunarii si Deltei acesteia. Alti turisti apreciaza fauna prin ceva prins
la capatul unditei sau Inpuscat cu o arma de vanatoare. Acesti turisti, nu de putine ori, pot fi o
sursa importanta de venituri guvernamentale, obtinute din taxele platite pentru permisele de
vanatoare si pescuit.

5.Resursele turistice antropice

 Alternativa atractiilor naturale este cea a atractiilor artificiale, create si organizate de
oameni. Multe oras e atrag turistii pentru ca sunt locuri cu o activitate diversificata si constanta
ce poate incanta vizitatorii. Acest tip de turism este numit uneori 'turism urban'. Este insa greu
de aflat daca vizitatorii aleg orasele pentru activitatea lor sau pentru bunurile lor fizice. Turistii
viziteaza Parisul pentru atmosfera sa, ori pentru a admira Turnul Eiffel sau Palatul Versailles.
Marile orase ale lumii, cu rezonanta turistica deosebita, dispun de o lista impresionanta, prin
intensitatea atractiei, de destinatii, cum ar fi: Turnul inclinat din Pisa (Italia), ruinele romane
din Bath (Anglia) sau turnurile Eiffel din Paris ori cel al Londrei. Mai mult, intretinerea si
conservarea unor cladiri istorice sunt sprijinite adesea de turistii vizitatori. Chiar si bisericile
sau catedralele pot castiga bani suplimentari, permitand turistilor sa strecoare monezi in asa-
numitele 'cutii ale milei'.
Sunt insa si cazuri cand obiectivele turistice au suferit din cauza turistilor. De exemplu,
obiectivul istoric Stonehenge din Anglia, amenintat cu prabusirea sa cauzata de supratasarea
terenului de la baza ruinelor cel reprezinta, a fost Inprejmuit cu un gard de protectie. Palatele,
ca Versailles in Franta, si castelele, precum Castelul Windsor din Anglia, atrag alti turisti. Unii
prefera sa viziteze monumente, precum Arcul de Triumf din Paris. Altii se perinda prin sate-
restaurant, precum Williamsburg (Virginia - SUA), sau pe fostele campuri de batalii ca
Gettysburg (Pennsylvania - SUA) ori Waterloo (Belgia).
Alti turisti prefera muzeele. Cele cu renume mondial includ: Muzeul Britanic din
Londra, Muzeul German din M ・ chen, Muzeul Louvru din Paris, Muzeul National de
Antropologie din Mexico City, precum s i Muzeul Stiintei si Industriei din Chicago. Unii turisti
includ ca prioritate vizitarea bibliotecilor sau universitatilor istorice. Constructiile
guvernamentale sau politice atrag, de asemenea, turistii. Aici pot fi incluse: Kremlinul din
Moscova, Parlamentul din Londra, Casa Alba din Washington sau Palatul Parlamentului din
Bucuresti.
Multi turisti sunt atrasi de locurile civilizatiilor disparute sau de locuri arheologice,
precum: piramidele din Egipt, Stonehenge din Anglia, templele maiase din Mexic sau Maciu
Piciu din Peru.
Altii prefera contactul cu culturile inca existente, cum sunt cele ale bascilor din Pirineii
spaniolo-francezi, marocanilor din Marrakesh sau ale olandezilor din Pennsylvania.
Numeroase festivaluri se inscriu in ansamblul atractiilor pentru nenumarati turisti ai
globului, cum sunt: Festivalul de la Edinburgh, Carnavalul de la Rio, Mardi Gras in New
Orleans, Sarbatoarea din octombrie din Munchen sau Festivalul apelor din Stokholm. Unele
festivaluri sunt de esenta religioasa. Dintre acestea, Jocurile pasiunii - de la Oberammergan in
Germania - este apreciat ca unul din cele mai celebre, cu o vechime organizatorica de peste 350
ani si o periodicitate, de obicei, de 10 ani. Locuri sau constructii religioase atrag, de asemenea,
o multime de turisti, spre Vatican (Roma), Westminster Abbey (Londra) si Templul Mormon
(Salt Lake City - SUA, statul Utah). In aceasta categorie putem include si mormintele sfinte
religioase, ca cel de la Fatima (Portugalia) si Lourdes (Franta).
Muzica, artele, dansul si teatrul atrag, la randul lor, foarte multi turisti. Baletul marelui
teatru din Moscova, Corul barbatilor vienezi, Madrigalul bucurestean, dansurile populare din
multe tari europene si teatrele marilor oras e, incluzand Parisul, Londra si New York, dupa
aprecierile multor analisti, nu ar putea supravietui fara turisti.
In sfars it, productia unor obiecte de arta si artizanat, cu o pondere importanta a muncii
manuale deosebit de creativa, poate constitui un important stimulator de turism. Cu titlu de
exemplu, putem nominaliza: Italia - renumita prin obiectele de pielarie, Cehia - pentru cristalul
de Bhoemia, Irlanda - pentru panza, indienii Cherokee si Navajo - pentru ceramica lor, iar
eschimosii canadieni - pentru sculpturile lor in roca.

Student Voda Bogdan