r

Opere Complete

A
 Al. Odobescu

Opere Complete
Volumul IV

Istoria Arheologlei
cu o prefati II indice
de
C. DAMIANOVIC1
profiteer seounder

Minerva", BucuresIti
1919
EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE
GRAFICE EI EDITURA "MINERVA,'
REPRODUCEREA OPRITA
 PREF ATA
ISTOR1C. Editarea din nou a «Istoriei Arheologieb>
de Odobescu este un act de dreptate, pe
care il sävar§im fata de o opera de valoare ; este §i
un semn de cinstire a prozatorului care s'a al-Mat
deopotriva de artist ca §i in restul operei sale.
Aparuta la 1877, trei ani dui:4 «Pseudokineghe-
tikos*, «Istoria .Arheologieb> este oarecum sora buna
cu cea dintai. Rod al aceluia§ fel de preocupari
§tiintifice §i artistice, lasa sa se vadd lesne izbitoarea
inrudire ce le une§te§i ne miram cum de patru-
zeci de ani mereu s'a vorbit atata bine despre
«Falsul tratat de vanatoare* §i s'a uitat in schimb
sd se spuna tot binele de care este vrednica «Istoria
Arheologieio.
Aceasta opera e constituita din lectiunile univer-
sitare pe cari le-a tinut Odobescu in primul an
cand a profesat la Facultatea de litere din Bucure§ti,
adica in 1874, la cursul public de seara. Sunt in
numar de cincisprezece, avand forma de conferente ;
autorul lor nu avea darul oratoric, deaceea mai
intai scria §i apoi rostia cele scrise. Procedarea are
defectele ca §i cAlitatile ei, lucru ce vom avea prilej
sd constathm la o cercetare mai arridnuntitä.
VI PREFATA

cIstoria Arheologiei» cuprinde numai Antichitatea §i

Rena§terea, de§1 fusese conceputa dupa un plan
intreg, in care avea sä intre §i Epoca moderna.
Pentru infaptuirea ei, autorul a avut la indemana o
informatiune bogata, precum se vede din vasta
bibliografie ce pune la contributie ; a fost ajutat
mai cu searna insa de eruditiunea-i de arheolog §i
istoric, inzestrat cu un discernamant §i un spirit
foarte ponderat, lucru care 11 face sä manueasca cu
u§urinta §i sa ordoneze cu limpezimg un material
atat de vast §i de incarcat pentru un altul.
«Istoria Arheologiei» poate fi judecata dintr'un
indoit punct de vedere : cel §tiintific §i cel artistic,
imbinare fericitä in care se oglinde§te E ufletul celui
ce o plasmuise.
Vom releva pe cel dintaiu.
VALOAREA gni-1mA Arheologia, cum §i un istoric
A OPERE1. al ei, la noi era ceva nou. De-
mult, prin cronicari, se vorbia ca
din auzite despre ruinele stravechi din tara noastra,
despre e Tro ian u 1 » §i alte rama§ite de odinioara, dar
!Ana la Cantemir nici unul nu pricepuse insemnatatea
lor. Eruditul principe, in ceasurile de ragaz se ocupa
cu descifrarea Cate unei pietre sapate cu slove lati-
ne§ti, ori cu vreun banut ce purth chip de imparat
dela Ram. Dar vremile turburi numai prielnice
pentru §tiinta nu erau. Pe la finele sec. 18, anume
ramuri ale arheologiei, precum paleografia, epigrafia,
diplomatica, etc., incep a fi folosite ca auxiliare ale
istoriei infaptuite de invatatii Ardealului. In sec. 19,
in, vremea cand se hotära soarta mänästirilor in-
chinate, cercetarea §i inventarierea acestora dete
prilej unor. descoperiri de arheologie nationala ; sub
un asemenea imbold, Cesar Boliac fad' unele cer-
cetari §i apoi broda uncle fantezii in «Trompeta
 PREFATA VII

Carpatilor», sub rubrica de «Arheologie», fapt care

ii atrase o critica incisiva §i sarcastica din partea
lui Alex. Odobescu. Erezii arheologice mai erau
raspandite tot pe atunci, fiind provocate de exage-
rarile curentului filologic §i istoric al latini§tilor.
Atmosfera putin §tiintifica ce se creiase trebuià ri-
sipita i §tim ca aceastä sacina §i-a luat-o ins4
Odobescu, alat prin combaterea etimologismului
latinizant, cat §i a purismului istoric. Numirea lui
la Facultate ca profegor de arheologie, a lui Hasdeu
pentru filologia comparatá §i a lui Maiorescu
pentru logial aveau ca rost sd disciplineze, sä
aduca pe calea cea dreapta spiritul §tiintific la noi,
sa-i facd deci un fel de pedagogie, incepand atacul
contra ereziilor §tiintifice.
Ca acesta a fost intelesul «Istoriei Arheologiei» a
lui Odobescu, se vede la tot pasul din cuprinsul ei.
Iata cum zugrave§te starea de lucruri dela noi :
tE un ce trist, un ce umilitor pentru noi de a constata cum
a in mai multe materii §tlintifice, cultura noastrA se aflA incA
atAt de inapoiatA incAt oamenli cari se cred a fl corifeii eruditi-
unit la noi emit In public idei §i scriert pe cart abiA le-ar fi
putut produce secolii de mult trecuti, prin cele mai multe din
celelalte Orli ale lumii civilizatep (pag. 9611

lar in privinta scopului ce urmare§te cu a sa

«Istorie a Arheologiei», Odobescu are o conceptie
§tiintifica superioará :
t Locul ce i se cade ca §titnta indeplinitoare a istoriei este
acela pe care-1 ocupA binele 51 mai cu seamA frumosul, pe lAngA
adevdr. i oare nu este frumosul cel mai ginga§, cel mai ade-
menitor instinct al naturii omene§ti ? FttrA dAnsul, seceta §i rAceala
domnesc In suflet, inima bate mai rar, mintea nu mai simte
avAnturi generoase, nu se mai rApede in porniri fecunde... (Arheo-
logla) de§teaptA in suflete o fecundA admirattune pentru perfec-
tiunea formelor §i a ideilor §t astfel inaltA nobileazA, purificA §i
inima §1 cugetul omentriii (pag. 14).

Dar cand scopul este atat de inalt, mijloacele

trebuie sa fie cat se poate de bine alese. Deaceea
VIII PREFATA

chestiunea metodelor la Universitate revine in multe

rAnduri in opera .lui Odobescu. Tinta este deci :
Nu a infige In memoria junimii, in rastimpul destinat studillor
universitare, oarecari anumite fapte 1 regule tehnIce, ci de a
inzestra intelectul cu o puternicA arma de atac $i de apArare, cu
un criteriu $ti1nti1ic, care Inca ii lipse$te ; nu este de a-I inviita
cutare portiune mal mult san mai putin restransa dintr'o $tiinta,
ci de a-I invdta cum insu,i poate sA Inv* cu spor orice portiune
a acelei $tiinte (pag. 406 I... metodul depe care se fac studiile in
diferite materil, pentru ca VIII formeze gustul de studiu (pag.
39). Pentru aceasta se cere neaprat, mai ales dela un profesor
de facultate literarA, ca initiativa lui sh se manifeste depe catedrA
cu lucrari ale sale proprii, cu creiatiuni mai mult sau mai putin
meritoase, dar in totdeauna destinate a de,teptA In tinerimea
studloasa interes $i placere pentru studiul ce el predA $i a des-
chide junelor inteligente orizonturi pline de ademenitoare lumini
pentru mai departe cercetAri in cercurile multiple $i nemarginite
ale stiintei (pag. 407).
AvAnd sarcina de a injgheba la noi Viinta arheologiei in ade-
vArata el albie, am socotit ca o prima datorie a acestei catedre
de a arAta de wide i earn se culeg elementele $tiintel. A trebuit
dar mai intAi de toate sã dau o ideie despre natura izvoarelor
(pag. 98).

Pentru creiarea §tiintei este nevoie de fixarea

unor principii conducAtoare, evitAndu-se nesiguranta
§i superficialitatea :
Arheologia este o $tiintA cu principiile ei, pe cari trebuie ci-
neva sa le cunoascA ; cu regule, pe cari trebuie sA le $tie $i sA le
urmeze ; cu o multiplicitate de materii, pe Carl nu se cade sã le
nesocoteascA. Nu este dar permis until om serios a o tratà numai
ca o simpla petrecere, bun& pentru orele de recreatiune, ca o
afacere despre care oricine poate, cu o upricA spoialA, sa vor-
beasca ca din carte $i sa scrie in fuga condelului, fArA nici o
pregAtire prin studii anterloare., (pag. 61).
Cine nu $tie carte, nu poate fi arheolog...,
Orice $tiinta adevarata 10 Etna adApostul $1 temdul sAu in
carti..., (pag. 137).

Omul de tintA trebuie sA rAmAnA obiectiv, fe-

rindu-se de patriotismul stramt, qorbesc i nerati-
onat». El sä se intemeieze qpe izvoare sigure, pe date
pozitive adunate §i controlate de timp, pe exactita-
tea ce rezultà cAnd se confruntA mentiunile din
scriitori cu fnse§i monumentele de cari e vorba» :
metoda istoricA, pe de o parte, metoda comparativd
 PREFATA IX

din lokicä, pe de alta, depe urma cdrora ia natere cer-

titudinea cea mai pozitivä in locul ipotezelor fantastice.
E nevoie de criticism in cercetarea materialelor,
dar nu impins 'Ana la scepticism :
4n arheologie, prepusul, neincrederea, sliala, temerlle i tAga-
dulrea in toate nu trebuiesc luate de norma absolutd. MAsura in
toate I,. (pag. 2q6).
Aceasta se traduce §i prin adoptarea unui plan
limpede §i sigur, care aduce
4unitatea fireasca i leghturile neaparate, cari dau unei materii
tratatd serios, acea cuvenitd 5i dreaptd cumpAnire in
desvoltdrile ei cele mai necesare, (pag. 247).
Odobescu §tie bine ce voe§te, deaceea in o-
pera lui se vede o unitate in WO §i o identitate
in spirit. Originalitatea lui consistd in faptul cà im-
pacd metoda cronologica cu cea analitick atacând
toate chestiunile, chiar cele mai rndrunte, färd a
dided in prea mult didactism §i, mai putin, in pe-
dantism. Dacd prin materialul elaborat, 4storia Ar-
heologieb> nu are oarecum o desdvdr§itd originali-
tate, nu se poate zice tot astfel in ce prive§te ordo-
narea §i infatiprea lui. Privitd astfel, opera sa nu
mai imitä pe nimeni ; ea rämâne tot noud §i inte-
resantä, oricdt s'ar invechi, cu progresiunea timpu-
lui §i a tiintei actuale, unele din datele §i din ve-
derile ce ne prezintd.
0 notd de distinctie- inteinsa e introducerea con-
sideratiunilor estetice, artistice, urnanistice in apre-
cierea materialului arheologic infratirea istoriei ar-
heologiei cu aceea a artei, chemarea la vieata vie a
unei tiinfe ce pand atunci pdruse un vast cimitif :
(...graluriie l faptele politice ale oricdrui popor sunt ca ni5te
schelete sterpe I fard viatd, cAnd ele se prezintd despuiate de
ornarnentele invietoare cu cari le inpodobesc in orice timp 51 in
mice loc, cugetul moral 5i genlul artistic al omeniriii (pag. 182).
In schimb, Odóbescu se fere§te des a face obi-
nuita Confuziune de pând atunci intre arheologie
X PREFATA

filologie. Prea fusese cunoscut trecutul numai din

carti, numai din cele ce spusese autorii antici despre
monumentele de altädatd. Dacd Odobescu proclamä
categoric cd «cine nu §tie carte nu poate fi arheolop,
apoi tot el insh ne trimite dela interpretarea textelor
la contemplarea directä §i imediath a artei §i anti-
chitatilor. Separatiunea filologiei de arheologie, mai
cu seamd a filologiei «latini§tilop>, constitue o direc-
tivä constanth la Odobescu. In multe rânduri II
vedem ridicandu-se impotriva exagerdrilor anti§tiin-
lifice ale acelora :
tin filologie se face azi la noi ceeace cu patru sute de ani mai
'nainte produca prin alte tart §tiinta nerumegatd a primilor gra-
matici I filologi, cari au cercat aji da seama despre natura lim-
bilor moderne,.
Math limba romana singurd a rAmas sub o riguroasA bldg ;

el I se contestA orice mi5care, orice pornire de independenta ;

ea trebuie sA umble neincetat ca pruncii, rezimatA pe proptele
latinesti (pag. 96).
(Cultul sacrosanct al latinismului, care domnege astAzi in lu-
crArile filologice ale lexicografilor din Societatea noastrA acade-
mia §i care ii face sã calce cu dispret §i cu furie in picioare
orice element care in limba româneascA nu este din sfAnta, din
candida §i din strAlucita origine latiná, acel fanatism de patrioticA
latinitate poate singur sA va dea o idele despre lipsa totald de
criticA, despre excentriciatile exegetice ale arheologilor italieni de
acum vreo patru sute de an!' (pag. 127).
Patriotismul ingust §i orbesc _trebuie inläturat din
§tiinth, dar §tiinta la rându-i poate fi nationalizata.
Arheologia are- sh cuprindh in sine tot trecutul, prin
urmare §i pe cel românesc. Deaceea antichitátile
-Patriei i§i au §i ele locul lor in opera lui Odobescu:
Podul lui Traian, Tezaurele dela Conte§ti §i dela
Pietroasa, Dimitrie Cantemir ca arheolog, etc.
Acela§ obiectivism §tiintific respira §i ad ; bund-
oard nu se sfie§te a releva oh, sacrilegiu! ar fi
zis latini§tii duph istoricii clasici, defectele urh-
cioase ale marelui nostru strämo§, Traian (pag. 284).
Stiinta arheologiei la Odobescu nu e pedanth,
nu e aridá, 'Sq.! obiectul ei 1-ar impinge filrä sd
 PREFATA XI

vrea cdtre aceste defecte. Indragostit, entuziasmat

de clasicism §i antichitate, arheologul nostru stre-
coarä aceastä adurd §i in materia cursului sat',
ferind-o de rigiditatea §i de didactismul altora. Si
totu§ recuno§ti cd este tot profesorul cel ce vor-
be§te : diviziuni §i subdiviziuni la tot pasul, reveniri
§i recapitulari necontenite, digresiuni explicative,
citate documentare foarte numeroase, salvate prin
ate o scuzd amabild cdtre auditor, etc.
«Istoria Arheologiei» este tot atat de interesantd
ca opera de §tiinta, cat §i ca un curs propriu zis.
Sub acest din urmd raport mai cu 'searna, directiva
cc a urmat rdmane valabild §i astäzi. Ultimul capitol
«Caracterele invdtdmantului universitar» (pag. 405),
cuprinde invätäturi de actualitate, ce ar fi de o im-
perioasa. necesitate §i pentru unii din universitarii
no§tri de acum, nu numai pentru contimporanii
lui Odobescu.
VALOAREA LITERARA Dupd ce am semnalat valoarea
A OPEREI. §ffintificd a «Istoriei Arheologiei*,
ne rdmane Inca sä privim §i va-
loarea ei literard.
Odobescu a fost §i un mare artist. Stiinta roma-
neascd Ii datorete mult, dar literatura §i mai mult.
Numele lui este indisolubil legat de cele cloud fru-
moase nuvele istorice atat de cunoscute Mihnea,
Doamna Chiajna §i de Pseudocinegeticul din 1874.
Multe din ins4rile acestuia din urmd le vom regasi
§i in «Istoria Arheologiei». «Falsul manual...» a fost
comparat cu un caleidoscOp literar, cu un mozaic din
bucati de pret, cu un adevdrat poem in proza. Intr'o
dezordine artistica se amestecd pictura cu poezia,
sculptura cu muzica, arhitectura cu legenda, §i totu§i
la sfar§it bagi de seamd cd drumul cu multe §i fer-
mecatoare cotituri era un drum sigur §i cu tel hotärit.
XII PREFATA

Ace la§ aspect de mozaic, acela§ mers intru ccItvA

capricios «sub forma de desghinuri arheologice, cain
§erpuite, cam frante §i cam desmddulateo, cum zice
insu§i autorul (pag. 94), se poate recunoa§te oarecum.
§i in «Istoria Arheologieio. Este o staruinta inegald
asupra feluritelor materii, care II face pe arheologul
artist sd stea uneori pe loc, sä intoarcd pe toate
fetele un mdrunti de arra, -sä-I infAti§eze in lumind
santeietoare §i dimpotrivd, sä zugräveascd numai
in cdtevh trdsdturi sigure, de§1 din fuga, un obiect
de o insemnätate cu mult mai mare. Este un impre-
sionism pe care temperamentul de artist al lui Odo-
bescu 11 imprumutd omului de §tiintd, un impres.;o-
nism dacd se poate admitg, care coloreazd
obiectul analizat, insd nu merge pand acolo Mat sd-1
denatureze in mod fantezist. De ad, atatea pagini
sugestive provocate 1e impresiuttile predilecte ori de
asociatiile suflete§ti ale arheologului-artist. Ash eSte
inimitabilul tablou al «Noptii Pa§telui» infati§at in
legatura cu Rena§terea artelor (pag. 115 sq.), bucatd
vrednica de a figura in toate antologiile. Intr'insa
vibreazd cu putere sentimentul datinei strdmo§e§ti,
izvorit dintr'o intelegere adana a trecutului nostru
§i a sufletului cre§tin _in genere, dintr'un spirit larg
§i umanitar.
Odobescu face §i humor in opera-i de §tiintd, humor
sandtos ca §i in «Falsul manual de vandtoare». Surasul
ironic ilumineazd din and in and fata severd a eru-
ditului. Gluma, «butada», sarcasmul, anecdota, se
impletesc in mod nenteptat in expunerile arheologice
ce ne face autorul «Vulpii beara» §i «Tigrului pa-
cAlit). Astfel descrierea lui «Marco-Poloo, calul-ar-
heolog al invdtatului Fabretti (pag. 185), turma de lei
de... piatrd, transportatä la Venetia de cdtre Morosini
(pag. 262), salvarea .lui Hugo Grotius intr'o ladd cu
carti (pag. 161), ori povestea oalelor cari cresc in pd-
 PREI-ATA XIII

mant (pag. 113), rude bune cu narghilelele Dacilor din

«Fumuri arheologice» ; pdtania arheologului Vaillant,
care §i-a inghitit tezaurul numismatic (pag. 285) etc.
Am stdruit in aceastd in§iruire, tocmai ca sd se vadd
cum Odobescu §tid sa agrementeze un curs §tiintific,
fdrd a-i cobori valoarea.
Legendele i§i au §i ele o parte insemnatà in eco-
nomia operei lui Odobescu. Fantazia lui de artist
gäse§te domeniu prielnic pentru a mai scdpà din ari-
ditatea §tiintei. A§d, ii vedern in mijlocul cursului,
oprindu-ne locului, ca sä ne povesteasca in patru
pagini, minunat de frumos, legenda S-tei Cecilia,
intocmai cum in Pseudocinegetic intrerupe continui-
tatea expunerii, ca sä ne povesteasca «Basmul fecio-
rului de impdrat cel cu noroc la vanat».
Biografiile in- «Istoria Arheologiei», dupd cum e
§i firesc, sunt foarte numeroase. Ele au vieata §i va-
riatie in formá. Sirul arheologilor pe cari ni-i infd-
ti§eazd devine astfel o galerie de portrete literare,
desigur in träsäturi repezi, unde fiece individualitate
este prinsd in poza ei cea mai caracteristicd. Ici vezi
pe sofistul Lucian, mai colo pe savantul vechimii,
Pliniu, ori pe omniscientul Varrone ; iatä-l§i pe Fabretti,
arheologul cu multe toane, explorând ruinele Romei,
cdlare pe al sdu «Marco-Polo» ; iatä §i pe pater Ata-
nasiu Kircher, näscocitor minunat de tot soiul de in-
ventiuni cabalistice ; apoL§i 4irul bogat al Benedicti-
nilor, lucrdnd adapostiti in umbra chiliilor lor dainice.
Si Cate numeroase alte figuri, chemate la vie* prin
pana de artist a arheologului nostru 1
Odobescu este un povestitor ce te cucere§te lesne ;
e' viu §i interesant. A§d ni-I aratä toatd opera lui
poetica §i tot a§d II regdsim §i in -elstoria Arheolo-
giei». Naratiunile sunt din bel§ug, iar autorul se corn-
place inteinsele, adäugand amdnunte ce insufletesc sce-
nele povestite. Astfel: ambasada arheologului Nointel
la Constantinopol §i in Grecia (pag. 253) §i mai cu
 XIV PREPATA

seamd impresionanta ddramare a Partenonului de

cAtre Venetieni (pag. 260).
E lesne de inchipuit ce rol trebuià sa aibd descrierea
kite() lucrare de arheologie §i mai cu seamd la un
curs unde contemplarea directd a resturilor strAvechi
era exclusd pentru ascultAtori. Vorbitorul era tinut
sd fie cat mai plastic, cat mai sugestiv, cat mai im-
belpgat in epitete inzestrate cu calitatea proprietAtii,
cat mai ferit de prolixitate, de monotonie.
Si in adevdr, «Istoria Arheologiei» este un fel de
album vorbit, in loc de a fi zugrAvit. Cate mdrunti-
§uri artistice, cate vase antice, cate tablouri i statui,
cate clàdiri i monumente nu ne sunt trecute pe di-
nainte ca §i in caleidoscopul din Pseudokineghetikos :
Laocoon (pag. 57), Nuntile Aldobrandine (pag. 170),
Vasele artistice §i mozaicurile (pag. 62), Leul dela
Pireu (pag. 262), Catacombele (pag. 317) consti-
tuesc tablouri dibace, in cari se imbind i exactitatea
§tiintificd §i coloarea literard. and §i and, se des-
value §i ate un discret colt din -natura. Odobescu
- imprumutA dela scriitorii clasici, Ovidiu, Virgiliu, des-
crierea scenelor cinegetice ; ele ne amintesc numai
deck pe autorul IBArAganului».
Si fiinda e vorba de traduceri, sunt demne de
relevat cele pe cari ni le cid arheologul nostru depe
scriitorii clasici. Athta grije de termenii intrebuintati
§i de armonia frazei te impiedicd uneori de a ti ce
apartine originalului §i ce traducAtorului.
Pentru explicarea tuturor elementelor de pitoresc
artistic ce se amestecd in «Istoria Arheologiei», avem
doud ratiuni : una este spontaneitatea de literat a lui
Odobescu, ce vine in ajutorul omului de §tiintd ; alta
insd este nevoia con§tientd de a face cursul cat mai
atrAgAtor. Repetdm cd Odobescu nu a avut darul
vorbirii, incat ni§te conferente cu fond arid, avand
sd fie citite, pentru ca sä captiveze auditorul trebuiau
 PREFATA XV

sä se bucure de farmecul formei §i interesul ama-

nuntelor, fara ca prin aceasta sä cada in pretiozitate
ori in superficialitate.
LIMBA 1 STILUL. CU privire la forma, la stilul §i
limba operei ce analizam, Odobescu
ramane acela§ prozator de seama pe care It §tim din
opera sa poetica. E de ajuns sa cite§ti primele ran-
duri din cartea sa, adevarat exordiu maret,, de o am-
ploare oratorica MIA retorism, pentru a ghici far-
mecul prozei din rest :
CAnd pe la lurnatatea secolului al XV, magnificul duce Lorenzo
de Medicis intemeie in Florenta prima catedra de aTheologie, Italia
intrase in secolu-i de aur. In sâtiul ei, soarele culturii rentiVeil,
vArsand peste Europa intunecatá raze de poezie, de §tiinta V de
frumoase arte) etc. (pag. 5).
Calitatea dominanta insa in stilul 4storiei ArheOlo-
giei» ramane naturalul, exprimarea fireasca, chiar fami-
liarä cate odata, a§a cum se caclea pentru o opera didac-
tica vorbita. Vorn regasi de multe ori eleganta spon-
tank armonia §i bogatia frazei, amploareft periodica,
coloritul epitetelor, atunci cand subiectul se potrive§te
cu atari mijloace, atunci cand §tiinta cedeaza artei.
Neologismul, cuvantul tehnic, este termenul fun-
damental al limbii din «Istoria Arheologiei», cum §i
este indispensabil pentru o opera de eruditie ; cand
§i cand insa rasund §i vreun arhaism pitoresc, mai
firesc ca oriunde pentru a exprima cele stravechi.
Graiul sat' se infati§eaza cu corectitudine, atat cat
o reclamä sau o ingadue limba vie, limba rostita, nu
cea cizelata §i remaniata in cabinet. Vor fi §i unele
gre§eli provenite din inraurirea curentului latinizant
in special in vocabular sau din influenta limbii
franceze, la noi de demult puternica.
Vor fi §i unele forme romane§ti de o intrebuintare
mai putin curenta §i poate cam artificialä, Ilunaoara
acel depe in loc de dupd, unele intortocheri sintactice.
XVI PREFA f A

Toate acestea insa sunt incidente ce nu pot in-

tuneca celelalte insusiri relevate Thai sus ; deaceea
socotiam la inceputul acestei introduced, ca autorul
oIstoriei Arheologiei* si opel a sa au fost nedreptatiti ;
deaceea credem ca servim cultura romaneasca si
literatura nationalä, scotand din uitare opera de fata.
NORMELE DE EDITARE. Cat pentru editarea lucrarii, am
avut in vedere in primul rand ca sä
dam o editiune mai lesnicioasa la citire deck cea din
1877, volum de 756 de pagini, scris cu ortografia eti-
mologica a vremii, de care se leapadd insusi Odobescu.
Am impartit materia celor cincisprezece conferente,
pentru a le ferl de o continuitate obositoare, in ca-
pitole mai marunte, carora le-am pus subtitluri adop-
tate chiar de autor.
Atentiunea percurge totul in mai multe etape, me-
moria fixeaza mai bine, dAorita acestora. Am su-
primat citatele in limbi streine, dar am redat con-
tinutul ror pe romaneste.
In privinta ortografiei, am adaptat-o dupa regulele
celei actuale ; totus ne-am sfiit sä o modernizam
radical,. mai cu seama in acele forme unde este vorba
nu numai de scriere, ci si de ortoepie, si pe care
Odobescu le mentine uneori cu toata staruinta. Vor
fi deci unele inconsecvente ortografice, explicabile si
prin acest compromis, dar vor fi si altele strecurate
la tipar si pe care cititorul lesne le va restabili.
Am insotit editiunea si de un indice de materii si
nume, atat pentru a satisface un deziderat al lui
Odobescu, Minas neinfaptuit, cat si mai cu searna
pentru a inlesni orientarea cititorilor.
Estesandul acestora din urma, acuma, ca sa decida
daca modesta noastra contributiune la cunoasterea
operei lui Odobescu este un prinos sau o impietate.
Olãne§ti, august 1916.
CONSTANTIN DAMIANOVIC1
 PREFATA LUI ODOBESCU

Sunt acum doi ani §i mai bine, in iarna din 1874 spre
1875, d-1 Titu Maiorescu, fiind pe atunci ministru al invata-
turii publice §i dorind sd dea instructiunii superioare din Bu-
cureti o desvoltare ce-i este 1 incd de mare lipsà, a avut ni-
merita idee a cere dela mai multi barbati, cunoscdtori. §i iu
bitori de §tiinta, ca sa inceapa, in localul Universitatii, cur-
suri libere §i gratuite asupra diferitor materii §tiintifice, Inca
neeuprinse in programele oficiale ale Facultatilor.
La cea de litere, d-nia lui insu intreprinse o serie de elo-
cuente conferinte asupra Logicei ; d-1 Hasdeu deschise atunci
instructivul sau curs de Filologie comparativd ; §i eu, autorul
acestui volum, luai, riu färd de sfiealä, sarcina aneftioasa
de a introduce in §coalele romane notiunile de Arheologie.
Trebuie sd marturisesc eh' propunerea onoratoare, ce mi se
Meuse prietene§te de cdtre ministru, eu am primit-o cu mare
multumire, cad ea, in parte, realiza una din cele mai vii ale
mele dorinte, ndscuta Inca din anii placuti ai studiilor tinerelii.
Dinaintea unui public foarte ingaduitor pentru lipsa mea
de inlesnire oratorie, am citit, ii+teo serie de prelegeri ebdo-
madarii de seará (dela 22 octombre 1874 pand la 14 martic
2

1875) cuvantarile pe cari le tiparesc ad, cu foarte putine in-

dreptari §i adause. Bune sau rele, tot ce pot sa afirm feste
cã ele au fost lucrate cu con§tiinta, atat in privinta noliu-
nilor istorice §i speciale ce contin, cat i sub raportul pare-
rilor mele personale asupra unor chestiuni de culturd localn.
Volumul de fat& in ale sale cincisprezece despartiri, cu-
prinde o schild mai mult sau mai putin desvoltata a istori-
cului vicisitudinilor §i caracterelor §ffintei arheologice in An-
tichitate §i in timpul Rena,sterii, adicd pand pe la jumatatea
secolului al xvin-lea.

1S77 ; 2 saptamtinale.
AL. I. ODOBEscu. Isto .2 2, Arheoloyiei.
2 PREPATA LUI ODOBESCU

Credeam §i poate cA o asemenea sperantd va renaste

curand in mine credeam sa' completez subiectul, cel putin
prin o a doua serie de cercetAri, egale in intindere §i rela-
tive la imensele desvoltAri ce s'au mai dat, in Epoca mo-
dern& tuturor ramurilor studiului antichitAtilor.
Dar neputand prevedca deocamdatA nici cand, nici cum
aceastd intentiune i§i va vedea a sa indeplinire, am socotit
cd scopul ce-mi propusesem, cand am scris si am rostit in
public aceastA prima serie de prelegeri, va putea fi §i mai
bine atins prin ne mai intarziata lor tipArire.
DacA InteadevAr nu ma voiu fi amdgit, judecand intr'astfel,
apoi primirea ce publicul va acorda acestui volum rnd va in-
demna §i md va inlesni ca sa' termin, sub forma de curs
public sau numai de simpla carte, lucrarea mea intreagd.
Cand. va fi completd, in lipsd de orice alte merite, ea va po-
sede cel putin pe acela de a fi una din foarte rarele cdrti, in cari
analele arheologice, cu aproape intregul lor cuprins, se vor
afbà prezentate intr'o expunere sistematic coordonatd, cAreia
autorul se va fi silit a-i insuI, precat dansul s'a priceput, atrac-
tiunile si foloasele ce rasar din studiul variat al arheologiei.
Ca orice scriere romaneascd in ziva de astazi, cea de fata
reclamd dela cititori o nemArginita ingAduinta intru ceeace
priveste limba §i mai cu seamd ortografia Inteinsa, cate erori
de felul acesta, nu sunt scdpdri ale tiparulut sau ale corec-
turii §i parte din aceste sunt consemnate in errata bine-
voeascA publicul a nu le arunca toate pe seama scriitorului.
Nestatornicia timpului nostru, in filologie ca si in multe al-
tele, poartd cea mai mare parte din vinA.
Cat insd despre faptele, idsile §i stilul ce se vor gdsi in
acest volum, pentru acelea, Inca odatA, declar cd nu mA dau
catus de putin in lAturi, ci din contra cutez a-mi insu§i §i
a reclama cu stAruinta orice rdspundere pentru ele.
Nu mA sfiesc a zice cA o asemenea incredere mi-o d'a
numai cugetul cu care am lucrat la aceste prelegeri ; cAci, in
partea lor narativA, biograficd, tehnicA §i descriptivd, am avut
pururea grijd de a recurge la cele mai bune izvoare de in-
forrnatiuni, ce mi-au stat a-manA ; 2 iar, in cea criticA, infrun-

1 In ed. Odob., ortografia este cea veche etimologicit

2 Osebit de scrierile speciale ale literatilor si anticarilor, citati in cursul
acestor prelegeri, voiu recomanda, ca opere generale asuRra arheologiei,
manualele urmatoare : C. 0. Miller, Handbuch der Archeologie der Kunst,
Breslau, 1848 Al. L. Millin, Introduction a l'etude de l'archeologie.
 PREFATA LUI ODOBESCU 3

tand Lira crulare exageratiunile literaturii §i neintemeiatele

pretentiuni de §tiinta, ce si-au facut cardri in pubhcul nostru,
am carat cu sinceritate sS de§tept in juna noastra genera-
tiune culla' un spirit rnai serios §i sa-i pun la indernana un
criteriu solid, spre a judeca mai cu temeiu cultura ornenirii
in genere, §i in parte, mo5tenirile stramo§e§ti ale patriei §i
ale nationalitatii noastre.
Scumpatatea celor ce aveam de aparat mi-a irnpus dreptul
si datorinta de a nesocoti marline, fatie sau infundate, ale
celor cari, la noi, pun tiinta pe cai ratacite. Tina-mi-se dar
numai seamd de intentiune, §i sunt incredintat cã mi se vor
ierta multe neajunsuri !
Aveam de gand sa insotesc acest volum cu vreo cateva
anexe, ce i-ar fi putut da un indoit folos ; pe deoparte,
voiam sa-i fac un indice alfabetic al tuturor materiilor, care
ar fi inlesnit cercetarile asupra diferitelor persoane §i obiecte
citate in cursul lectiunilor ; pe de alta cugetam sa adaug o
Jistà bibliograficd a feluritelor publicatiuni arheologice din
epocele despre cari acest curs trateaza, lista in care s'ar fi
introdus, ca un rezumat indeplinitor, multe nume de anticari
secundari §i multe titluri de scrieri, de can nu s'a putut face
mentiune in decursul prelegerilor.
Dar proportiunile ce a luat volumul la tipar, chiar §i fara
de aceste adause, m'au speriat pe mine insumi. Mi-a fost

Parts, 1826. Ces. Canta: Dei monument! de -archeologia e belle arte.

trattato per l'illustrazione alla sua Storia universale. Torino, 1858 Wil.
Smith -Dictionary of Greek and Roman antiquities. London, 1b65 ; precum
§i Dictionarul de antichitAti, abia inceput, sub directiunea d-lor Darem-
berg §i Ed. Saglio: Paris, 1874. J. Labarte: Histoire des Arts indus-
triels au Moyen-Age et a l'époque dAla Renaissance. 3 vol. in 4. Paris,
1872-74. Fr. Kugler : Handbuch der Kunst-Geschichte. Stuttgart,
1861. Dr. C. Schnaase : Geschichte der bildenden Ktinste. 8 vol. Düssel-
dorf, 1866-64. Pentru partea biografica relativd la anticarii din trecut.
izvoarele principale sunt : Moreri: Grand dictionnaire historique (1674),
nouv. edit 10 vol. Paris, 1759. Bayle: Dictionnaire historique et cri-
tique (1727) ; edit. Beuchot. 16 vol Paris, 1824. Niceron : Mémoires
pour servir A l'histoire des hommes illustres dans la république des lettres.
44 vol. Paris, 1727-45. Tiraboschi : Storia della letteratura italiana.
(1761), nuov. ediz. 16 vol. Milano, 1822-26. Joeher : Allgemeines Ge-
lehrten-Lexicon. 4. vol. Leipzig, 1750 1751. Saxius: Onomasticon li-
terarium. 8 vol. Trajecti-ad-Rhenum, 1775-1803. Michaud: Biographie
universelle ancienne et moderne. 51 vol. Paris, 1811-1828 ; precum
numeroasele notite sau elogii ale membrilor Academiei de inscriptiuni
§i bele-litere din Paris, cuprinse in vechile memorii ale acestui corp
de eruditi. 51 vol. Paris, 1736-1809, etc.
4 PREFATA LU1 ODOBESCU

teamd ca, exagerandu-le i mai mult, ele vor descuraja as

totul pe cititor. *i apoi m'am gandit ca.* asemenea anexe se
pun mai cu seama ca complement la o lucrare cu totul im-
.plinita, ceeace, in realitate, nu este Inca aceasta prima parte
din Istoria Arheologiei.
Daca insd, depe cum sper §i doresc, imi va fi dat de a
o completà printr'un al doilea tom, rezervat desvoltarilor mo-
derne ale tiintei arheologice, atunci la sfar§itul aceluia i§i
vor aftà locul tor cel mai potrivit citatele dotiä anexe, in-
tinse asupra intregului cuprins al materiei.
Inteastfel completat cu o expunere istorica a noilor cu-
ceriri ale §tiintei, care de sine§i va fi ca §i o schita descrip-
tiva a stdrii sale actuate, §i inzestrdt apoi §i cu amplificatiuni
bibliografice, cursul preliminar de arheologie se va putea pre-
zenta ca o introducere, un rezumat, o calauza pentru cei ce
vor voi sd ia o cunoVintd generala §i rapede despre aceasta
tiinta, mai 'nainte de a patrunde in amanuntimile ei.
Lipsa unei lucrari de felul acesta se simte acum pretutin-
deni. Nici o limba nu poseda un manual de arheologie, in
care sa fie atinse, chiar §i numai in treacat, feluritele ramuri
ale cuno§tintelor noastre anticare.
Nu am pretentiunea de a implini indata lipsa ; dar, oricdt
de imperfectd ar ie§i cercarea mea, ea va dovedi cel putin
ca i limba romdna catä astazi a trage o brazdd cu folos
pe tarina culturilor moderne.
lanuarie, 1877.
 INTAIA LECTIUNE

PRELIMINARE. Domnilor, cAnd pe la jumAtatea secolului

al xv-lea, magnificul duce Lorenzo de Me-
dicis intemeie in Florenta prima catedrd de arheologie, Italia
intrase in secolu-i de aur.
In sanul ei, soarele culturii renAstea, vArsAnd peste Europa
intunecata raze de poezie, de stiinte si de bele-arte.
Deasupra pamaintului ei, acoperit cu ruine, rasunase de
curand glasurile pline de farmec ale lui Dante si Petrarca,
ca fremete i ca susure prevestitoare ale zilei. i acum, una
cAte una, ca dintr'un somn letargic si secular, se treziau
rdsAriau la lumina' capetele de opera literare i artistice ale
antichitAtii elene i romane. Lumea modernA adAsta in ne-
astampAr acea desteptare a artelor antice, ca depe datina
lor sa plämddeascA culori pentru penelul lui Rafael si sA
ascutd o daltA, demnA de mAna lui Michel-Angel.
In acea clocotire invietoare a tot ce era nobil, bun si
frumos in mintea si in inima societAtii europene rendscande,
arheologia, stiinta trecutului omenesc, fu asezatA, cu pompA
triumfald, pe un tron de onoare.
Vom vedea curAnd impreunA, domnilor, cari au fost pe aiurea
destinele acestei stiinte, de atunci i !And in ziva de astAzi.
DeocamdatA insA iata. cA, pentru prima oard, astd-searA, i se
deschide i ei o portitA lAturasA, spre a int* cam pe furis,
in scoaleIe romAnesti.
Departe de mine cugetul de a face prin aceste cuvinte
vreo imputare invAtAmantului nostru superior de pand acum ;
mArturisesc chiar CA, eu unul, de as fi gAsit dinaintea acestei
catedre, o poartA mai largA, mai push' la ivealA, n'as fi cu-
tezat a md furisa printr'insa, ca sA mA infAtisez azi dom-
6 AL. I. ODOBESCU

niilor voastre, eu putin-§tiutorul, ca reprezentant si rAs-

panditor in Romania al unei asà de intinse si de falnice stiinte.
M'a§ fi temut ca nu cumvà aci, la intrare, vreun judecAtor
aspru, ca oribilul Minos al lui Dante, cet incolAcit in stu-
foasa-i coadA, sd mA intrebe ranjind
Gandege-te cum intri i spune cui te increzi :
Vezi sa nu te amageasca largimea acestei intrari.

Ce a§ fi rAspuns eu, sArmanul, la o asà cruntA amintire

a slAbiciunii mete? RepurtAndu-mi cugetul numai cAtre pu-
tinul cat ma simt in stare a face singur, m'as fi tras negresit
spAimântat §1 tremurAnd inapoi...
Dar acum, acum, domnilor, dupd ce, intrand aci, avui no-
rocul sA incerc multa d-voastrà bunAvointd cAtre mine, siml
cA am prins la inimA ; ce zic ! sirnf ca atAta m'ati imbArbAtat,
incdt cutez a declarA cum cA nu m'ar mai speriA nici chiar
o mai largA intrare, pe cat as aveA drept cAlAuzA in cale
feluritele adimeniri ale §tiintei ce m'a adus acilea §i pe cat
iar a§ aved drept sprijin, un auditor si lurninat si indul-
gent ca acela ce a venit astd searA sà. mA asculte §i sA ma.
inimeze.
As dori, spre a fi demn §i de atAta favoare §i de obiectul
ce tratez, ca sA tiu a vorbi tot frumos si bine, despre tot
binele si despre tot frumosul cat s'a produs dealungul secolilor
pe aceastil tume §i cat pAnA astAzi au putut adunA arheologii
din rAmAsitele pripAsite ale trecutei culturi omenesti.
Dar stilt, vai ! cA dorinta, in cazul acesta, nu este tocmai
sinonimA cu putinta, §i nu tuturor nici in totdeauna se po-
trive§te acel semet adagiu, pe care il tot repetd zadarnica trufie
a muritorilor : VoWe i vei puted !
Nu, domnilor, ceeace eu as voi ca sA fac depe aceastA
catedrA, stiu bine cA nu voiu puled ; §tiu bine cA nu putinelor
mele cunostinte, nu lipsei mele de talent oratoriu, nu aspi-
ratiunilor mele oricAt de ambitioase va fi dat de a rAs-
pAndi in societatea romAnA acel cult al frumosului, acea
spornicA varietate de cugetAri si de adevAruri filozofice, ce
nasc din studiul adâncit al treptatei si multiplei activitAti
omenesti.

1 In original se da §i textul italian.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 7

UTILITATEA, SCOPUL Deaceea cu toata umilinta

SI TENDINTELE ARHEOLOGIEI. declar ca m'a§ simti tare man-
gaiat, daca prin cuvintele mele
a§ izbuti numai sä insuflu rarei junimi care, abatandu-se din
curentele generale, vine sd ratâceasca duios prin pustiitele sale
ale inviitamantului literar din Universitatea noastra, sa in-
suflu, zic, acelor putini copii de suflet ai parásitelor noastre
muze un gust mai rationat pentru studiile clasice, o dorinta
mai lamurita de a-0 completa instructiunea literard, prin idei
clare despre cultura sociala §i artistica a trecutului.
Si oare, dacd a§ avea parte sit fac macar atata, n'a§ fi
spuneti in drept sa-mi simt cugetul destul de impacat
cu credinta ca am aratat, pentru prima oara, in sanul §coa-
lelor române, singura cale pe care se poate invata cu adevarat
folos istoria, cea mai folositoare din toate §tiintele sociale ?
Nu m'a§ puteh oare felicita ca cel pulin intr'un cerc re-
strâns, dar bine ales am dat in Ora la noi o justa idee
despre insemnatatea unei §tiinte, pe care extravagantele ig-
norantei §i speculele cupiditalii au cautat, aci ca §i pe aiurea
in timpi mai departati, a o discredila in ochii oamenilor
serio§i?
$i intr'adevar, domnilor, daca arheologia n'ar avea, precum
cred inii, alt scop decat acela de a multumi placerile nesa-
buite §i gusturile Castigate ale celor curio§i de fapte §i de
obiecte cari au pierit din uz sau cari nu mai sunt de model,
ar fi pricat, ar fi ru§ine sa i se facii rand printre §tiintele
omene§ti, sa i se dea un loc in invatamantul unei §coale de
orice fel.
Din norocire insa arheologia §tie, prin rezultatul cerceta-
rilor cari o constitue, sa se inalte la regiuni mai marete, mai
intinse, mai spornice. Ridicata la rangul ce i se cuvine, ea
ajunge a fi un criteriu puternic pentru pretuirea facultatilor
intelectuale §i pentru cuno§tinta calitatilor morale ale omului.
DEOSEBIREA !NITRE Daca ea se serva §i profita de acea
ARHEOLOG SI ANTIC AR. minutioasa curiozitate care face pe
anticar sa scormoneasca §i sa dibu-
easca oriunde rama§itele trecutului, apoi ea numai prin cum-
pana §i prin dreptariul arheologului se suie pe treapta §ffin-
telor. Unul, cu o ardoare Idesea numai instinctiva, descopere,
culege §i strange toate rarna§itele trecutului ; celalalt. prin o
cuno§tinta intinsa a faptelor §i a monumentelor §i prin o cri-
tica sanatoasd, alege §i judeca insemndtatea acelor rama§ite
8 AL. I. ODOI3ESCU

in raport cu cultura din trecut a omenirii. Unul e zidarul care

adund §i asterne simetric straturile de piatrd ; celdlalt e ar-
tistul, priceput §i prevAzdtor, care combind §i inalfd edificiul.
De aci dar putem veded cd rezultatele arheologiei se obfin
prin o indoita. activitate. Fara adunarea materialelor, aclica
a datinelor §i a monumentelor din trecut, arheologia n'ar
puted existd decal ca un §ir nerafionat de visuri de§erte, de
utopii fArA temeiu ; precum iar, fdrA de compararea si de elu-
cidarea lor printr'o criticA temeinicd §i serioasd, munca an-
ticarului se reduce a fi o ostenealA fArd de spor, fArd de folos
practic §i fArA de nici o importanfd pentru luminarea omenirii.
FAcAnd aceastA distincfiune intre rolul oamenilor cari con-
lucreazd la descoperirea §i la intemeierea cunostinfelor arheo-
logice distincfiune pe care am socotit-o necesarA, spre a
inraturd, odatd pentru totdeauna, ideile gre§ite ce s'au putut
strecurd prin publicul nostru asupra scopului si asupra re-
zultatelor §tiinfei arheologice fAcAnd, zic, aceastA distincliune
intre activitatea anticarului §i aceea a arheologului, n'arn
voit chtu§ de pufin O. declar cd aceste douA profesiuni sunt
necompatibile ; cá acel ce descopere sau adund nu este nici
odatd in stare sd judece ; sau Ca cel care stie sd aprefueasca
cu autoritate, va socoti totdeauna ca nedernne de sine ex-
plorafiunile §i colecliondrile de monumente antice.
Din contra, au fost si sunt arheologi de frunte, cari au
intrunit cu succes amAndoud sarcinele §i este chiar lucru
cunoscut cd insu§irea ambelor aptitudini (a anticarului §i a
arheologului) produce rezultatele cele mai eficace ; cad ni-
meni nu poate indeplini cu mai mult succes meseria de an-
ticar deck acela care, pe langa timpul si rdbdarea ce sunt
trebuitoare exploratorului sau colecfionarului pasionat, posede
§i cunostinfe addncite in arheologie, prin cari §tie s'a dirige
lucrdrile de explorare, sA consemneze rezultatele si sd clasi-
fice tot materialul adunat depe noliuni §tiinfifice si rafionate.
Dar sunt si oameni cari, lipsili de orice cunostinfe dobAn-
dite prin studii, isi inchipuesc cu toatd seriozitatea cd sunt
arheologi, ba arheologi seriosi §i erudifi, luminatori ai socie-
tAfii, numai fiindcA a vrut norocul ca ei sd nimereascd a
sdpd parnAntul tocmai pe acolo unde se brodise sA fie as-
cunse obiecte de prin vechime.
TO cAli, fiind la 'Roma, au avtit curiozitatea sd viziteze
interesanta catacombd a Sf. Calist, in care comandatorele de
Rossi a fAcut, cu o pkrundere §i cu o sagacitate admirabilA,
descoperiri §i restituliuni de cea mai mare importanld pentru
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 9

istoria primilor timpi ai crestinatâtii, toll vizitatorii acelei co-

mori subp5mAntene, ilustratã de marele arheolog roman, au
fácut negresit cuno§tintã cu bátrAnul sApátor Pietro.
Acest biet unchias, dupa ce a lucrat marl de ani in ace&
catacomb5, sub directiunea d-lui de Rossi, azi, pentru cAtivà
paoli di buona-mano, arat5 publicului galeriile desfundate de
dAnsul, ba si inscriptiunile implinite cu o minunat5 erudi-
tiune de c5tre st5pAnul ski. La fiecare semn de mirare al
vizitatorului, Pietro dAnd din umeri, cu un zâmbet de mAndrà
satisfactiune, ii zice:
«Uite, domnule, eu §i d-1 de Rossi am descoperit toate
acestea ; noi tot impreund am lucrat ! Dumnealui Mr5 de mine
nu se pricepe la nimic !»
inteunele, batranul Pietro are dreptate ; CCi nimeni nu
atinge cu casmaua, mai u§urel ca dAnsul, tuful poros al ca-
tacombelor.
Dar oare pentru aceasta, Pietro are si el drepturi asupra
hicrdrilor erudite §1 ingenioase ale celui care a scris capul
de opera arheologic intitulat La Roma sotterranea cristiana ?'
Oare mesterul Pietro este si el arheolog sau cel putin an-
ticar ?
Nu, domnilor ; sd nu intreb5m pe Pietro ca s ne dea el
definitiunea stiintei de care avem a ne ocuph ; el si semenii
Jul vor face confuziune; ei ne vor spune ca arheologia este
mestesugul de a sapà in p5mAnt spre a scoate dinteinsul
pietre scrise, bánuti §1 cioburi, pe cari le cump5r5 §i le pia-
tesc gros Englezii, de Cate ori descoperitorul se va fi priceput
a le táinui indestul pentru ca sa nu i le ia d-1 de Rossi si
§i sã le duc5, f5r5 de plata', la noul muzeu religios din pa-
latul Lateran.
Dar cu astfel de definitiune, noi flu ne putem imp5ch. Nici
eu n'as fi cutezat sà mA urc acilea, nici d-voastrd nu Vati
fi pierdut timpul ca sA veniti a ma ascultA, dac5 n'am fi
avut in cuget, §1 d-voasträ si eu, cevA mai inalt, cevà mai
serios deck un asemenea joc, decat o asemenea negustorie.

I Rand acurn sunt sub acest titlu cloud volume in 4 0, publicate

cu stampe, la Roma in anii 1864 si 1867. precum si un volum in
folio : lnscriptiones christianae urbis Rontae v11 saeculo antiquiores.
1857-1861. importantele lucrdri ale d-lui de Rossi asupra antichith-
tilor crestine din Roma au fost rezumate de doi invatati englezi intr'un
elegant 0111111, C1.1 mult mai accesibile publicului, cart s'a tradus si in
limba francezd: «Rome souterraine, par I. Spencer Northcote et IV. R.
Brownlow, traduit par P. Allard. Paris, 1874..
10 AL. I. ODOBESCU

E timp dar sA paräsim pe bietul Pietro in Intunerecul ca-

tacombelor lui i noi, iesind la lumina, sA cautAm a da o
definitiune a stiintei noastre, pe cat se va putea mai dark
mai demna si mai completA.
DEFINITIUNEA ARHEOLOGIEI, Arheologia, domnilor, este
ROLUL El miNTIFIC. stiinta care cerceteazd datinele
§i monumentele ce au rAmas
dela oamerlii din secolii trecuti i s'au pAstrat panA la noi,
sau in relatiuni scrise, sau in traditiuni orale sau mai ales in
obiecte reale, plastice i grafice ; ea are sarcina de a aduna
si de a controla aceste ramasite, pentru a extrage din studiul
lor, special sau cornparativ, o cunostintA cat se poate mai
deplina despre credintele, institutiunile, practicele, uzurile,
industriile i artele societatilor vechi, adicA despre starea mo-
ralA i intelectualA a ornenirii la diferitele epoce ale desvol-
tArii sale.
0 astfel de stiintil, spiritele cele mai inalte, cele mai adAnci,
cele mai filozofice, nu o pot nesocoti.
Stimulul ei principal si imediat este chiar acea curiozitate,
adeseori exageratA pAnA la extrem, chiar acea dorinta de a
sti, de a cunoaste, de a afld, de a descoperi, de a dibui, care
e un simt firesc al omului si care, indreptata cAtre rAmAsi-
tele trecutului, furnicA uneori si prin inteligentele cele mai
mediocre. Scopul ei insa o stritmutA pe tardmuri mai inAl-
tate. AvAnd o indoitA tendintA, el este pe de o parte, de a dà
seam& omenirii despre toate credintele intime, despre toatA
activitatca sufleteascA, cari au miscat generatiunile trecute si
prin urmare au determinat in totdeauna caracterul lor moral
sau etic ; iar pe de altA parte, de a scoate la lumina si de a
pretui creatiunile, prin cari geniul omcnesc si-a manifestat
puterea sa de concepliune i indemnarea sa la producere,
in cercul operelor de arta, in regiunile inalte ale esteticei.
De aci naste pentru arheologie o indoitA activitate ; servin-
du-se cu traditiunile orale i scrise, cu cartile orale i scrise,
cu cartile si monumentele vechi, ca de un material comun
pentru ambele sale scopuri, ea cautA a restabili ideile §i traiul
public al societAtilor pierite sau transformate i totdeodatA
ne face sd pretuim manifestarile frumosului in operele ome-
nesti din trecut.
AmAndouA aceste serii de rezultate se repoartA la principii
si la doctrine filozofice ; cAd una din ele prezenta material
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 11

§i fapte pentru morala sociald sau etica ; iar cealaltd, tratand

despre arte, este chiar baza esteticei.
A§adar, arheologia, in adevarata ei tendintA, este pururea
indreptatd cdtrA studiul a dbud din cele mai inalte principii
ale creatiunii, binele i frumosul, «to kalon k'agathon» 1 ale
Elenilor. Acestor principii, §tiinta mai realistä a timpilor mo-
demi a adaus un al treilea, adeveirul, cu care arheologia, ca
§i toate celelalte §tiinte, se servd neconten:t in ziva de astdzi,
ca cu un mijloc de perpetud controlare pentru a descoperi
valoarea pozitivd a oricArui fapt.
IMPARTIREA ARHEOLOGIEI 1I1 Chiar le pe când cei dintai
DOUA RAMURI: ANTICHITATI eruditi ai Rena§terii au inceput
ETICE 51 ESTETICE. a se ocupà, in mod cam confuz,
cu cercetAri arheologice, adica
s'au cercat sd extragd din studiul autorilor clasici §i al Mind-
§itelor plastice ale antichitiitii, notiuni, cand asupra stdrii so-
dale, cand asupra belelor-arte ale popoarelor vechi, de atunci
Inca s'a simtit cá existd o diferentd destul de bine insemnatd
intre aceste cloud cercuri de activitate, cu toate cA materialul
care servd la aMbele, este mai totdeauna comun. Deaceea,
Inca de mult s'a stabilit in agile cari trateazd despre ar-
heologie, §i mai ales in invdtdmantul universitar al acestei
§tiinte, o distinctiune pronuntata intre studiul portiunii etice
din arheologie §i acela al portiunii artistice sau estetice. S'a
numit studiu propriu al antichitãtilor (antichitAtii elene, ro-
mane, etc.) cel dintaiu, §i arheologie purd sau §i arheografie,
cel de al doilea.
Acestor denumiri insd le lipse§te preciziunea, cad pe de o
parte antichitdti sunt atilt credintele, institutiunile §i uzurile,
cat §i monumentele de tot felul ale popoarelor antice ; iar
pe de alth parte, in arheologie §i arheografie, adica. in vor-
birea, «logos», §i in scrierea, «grafe», despre cele vechi, qar-
haia», se cuprinde atat cele spuse §i scrise despre monu-
mente cat §i cele despre religiunile, intocmirile politice §i
sociale, moravurile §i uzurile din vechirne. Ne lepaddm dar de
distinctimnea improprie ce s'a fAcut intre cuvintele antichi-
tciti §i arheologie, §i le privim pe amandoud ca sinonime, cu
atata diferentA numai cd in arheologie recunoa§tem chiar
§tiinta care se ocupd de antichitati.

Toti termenii. cart in original sunt tipariti CU caractere elene, in cea

de fata au fost transpu§i cu caractere latine.
19 AL. I. ODOBESCU

AntichitAtile insA, precum am vazut mai sus, se pot grupà

sub cloud rubrice : unele se refer numai la credintele, la da-
tinele si la uzurile popoarelor vechi ; celelalte sunt produc-
tiuni ale belelor-arte din timpii trecuti.
Recunoastem dar caracterul indoit al stiintei ; insa cAutand
denumiri cari sA corespunda mai bine cu natura materiilor
ei de studiu, pe cele dintai le vont numi antichitati etice,
iar pe celelalte, antichithti estetice.
Astfel, in mod separat, s'a tratat mai adesea stiinta arheo-
logiei, atat in cartile didactice cat si in prelectiunile scolare ;
dar trebuie sd mArturisim cA astAzi, cu gramadirea i cu im-
binarea multipla a notiunilor ce s'au adunat asupra popoa-
relor vechi de peste mai tot globul, este tot asa de greu lucru
a da invatánrantului arheologic toatà intinderea complexa ce
i se cuvine, cat este de vdtdmAtor de a-I trunchia, prezen-
thud in parte numai cafe una din indoita fatd a stiintei.
Adeváratul folos al studiului arheologic rezulth mai ales
din sistematica prezentare a tutulor elententelor principale cari
o compun, din desvoltarea intreaga a feluritelor imagini prin
cari ea reflectA tot atfit organismul intern sau vieata publicA
si privata, cat i cultura industriald i artisticd a societAtilor
din trecut.
Pasind totdeauna alaturi cu istoria, ea singurA o lAmureste,
o explica, ii dA culori i suflet, o invie, o implineste. Faptele
natiunilor, ca i micrile omului, stint determinate de cauze
intime, sunt indreptate depe imprejurari locale si momentane,
sunt urmate de efecte particulare, pe cari istoria politica nu
le poate nici constata, nici apretui. Rolul arheologiei este de
a urmAri toate acele mArunte i felurite manifesthri ale vietii
sociale, toate acele productiuni folositoare sau fantastice ale
activitAtii omenesti, cercetând intru cat acelea au putut inrauri
asupra marilor evenimente istorice, asupra destinelor omenesti.
Zice-ni-se-va oare c. acest rol de spicuitor de fapte acce-
sorii este modest, umilit, injositor ? Zice-ni-se-va cA acolo unde
istoria tuna cu glasu-i de aramA, concertul variat si melodic
al arheologiei trebuie sA tacA ?... Dar care mai este astAzi
omul cult care va sustine, cu mintea lucidA, cA d'inaintea
puterii armelor, ba chiar dinaintea autoritAtii efemere a le-
gilor omenesti, credinta in lumnezeire, virtutile neclintite ale
vietii sociale, descoperirile folositoare ale stiintei, productiu-
nile de geniu ale belelor-arte catA sA se umileascA, sA se ni-
miceascA, sA se astearnA la pArnant ?
Dacd chiar in secolul nostru de lumini am avut durerea
 1STORIA ARHEOLOGIE1 14,

sd vedem izbucnind printre popoarele cele mai de frunte,

instincte brutale i funeste, noi nu putem face alta decat a
deplange acele orbiri trecAtoare i sd le considerAm ca triste
efecte ale slAbiciunilor noastre omenesti. Dacd din nenoro-
cire, rAsunetul sdlbatic al armelor pustiitoare se chiamA Inca
astazi glorie in limbile noastre, apoi putea-va oare cineva
sá tagAdueascd cd Inteo glorie cu mull mai senina si mult
mai invietoare lucesc pentru noi descoperirile stiintifice
operele de add ale timpului prezent ? Dacd azi numele unui
Krupp e repetit de mai multà lume decat al unui Bopp, al
unui Niebuhr, al unui Mommsen, al unui Rauch, al unui Kaul-
bach, al unui Liebig, al unui Humboldt, vA intreb oare, dom-
nilor, care din aceste nume va ilustra mai mult in secohi
viitori, actuala capitald a triumfdtoarei Germanii ? Urletul
sinistru al tunului se va stinge curand de pe piata de Bran-
denburg, dar Berlinului ii va rAmane pururea onoarea de a
fi adunat in sanul sau si de a fi stimulat pe corifeii stiintei
si ai artelor din secolul al xix-lea !
Ca istorie a culturii popoarelor din trecut, adicA, ca expu-
nere a credintelor, asezdmintelor i moravurilor vechimii, ar-
heologia este dar sord gem enA cu istoria pragmaticA sau
politica. Cat de stearpd si de putin atrAgAtoare este insiruirea
cronologicd a evenimentelor de stat, cari s?au petrecut in pa-
latele regilor, sau pe forul popular, sau chiar i pe campii de
bAtAlie, dad toate acele imprejurAri ni se prezentA numai in
' liniamente aspre i necolorate, dacA nu ni se aratd nici ideile,
nici simtimintele, nici aplecdrile cart miscau pe actorii tor,.
nici mdcar aspectul scenei in care ele s'au petrecut.
Ca o tulpind uscatd, cu vArtoasele-i ramuri rAschirate i ine-
grite, ni se infdtiseazd istoria faptelor politice ale unui popor
antic, de cate ori notiunile adunate prin cercetarile multiple
iti variate ale arheologiei, n'au venit sA impodobeasca bAtranul
trunchiu cu flori vii i parfumate, cu poame rumene si gus-
toase, ba chiar si cu acea pecingene rozAtoare, cu acel vase
parazit care intr'o zi a cdsunat uscarea i putrezirea man-
drului copaciu.
lertati-mA, domnilor, dacd insistAnd asupra acestei corn-
parari imprumutate din regnul vegetal, voiu adAuga ch. rolul
arheologului este pe cand istoricul card a ridica cu 'ane-
vointA dela pAmant trunchiul sterp i surpat rolul arheo-
logului este de a culege imprejuru-i cu o pietoasA ingrijire,
toate frunzele cele vestede, toate florile cele ofilite, toate poa-
mele cele svantate i prin nimerita lor alipire la vechia tul-
14 AL. I. ODOBESCU

pinA sA redea copacului vieatd §i vartute, foilor umbra §i

verdeat5, florilor colorit §i miros, poamelor must.§i dulceata ;
intr'un cuvant sd reproduca ca printeun farmec magnetic via
imagine a splendorii primitive !
Sd nu ma invinovatiti, domnilor, cd in entuziasmul meu
pentru §tiinta pe care voese a vd face sd .0 iubiti ca §i mine,
eu dau arheologiei mai mult deck ce este al ei. Locul ce i
se cade ca §tiintd indeplinitoare a istoriei este acela pe care-I
ocupA binek §i mai cu seamA frumosal, pe Fang& adevar.
i oare nu este frumosul cel mai ginga§, cel mai ademenitor
instinct al naturii omene§ti ? Farà clansul seceta §i rdceala
domnesc in suflet, inima bate mai rar, mintea nu mai simte
avanturi generoase, nu se mai rapede in porniri fecunde.
Ca studiu al desvoltdrii treptate a acestui nobil §i spornic
instinct, ca istorie a belelor-arte din timpii trecuti, arheologia
nu meritá dar mai putind atentiune deck ca §tiint5. ajutd-
toare §i cornplinitoare a istoriei pragmatice. Ea, sub acest nou
aspect, de§teaptd in suflete o fecundA admiratiune pentru per-
fectiunea formelor §i a ideilor §i astfel inalta, nobileaza, pu-
rified §i inima §i cugetul omenirii.
Punand acela§ pret la ambele fete ale §tiintei arheologice,
imi propuiu a le tine pe cat se va putea mai mult in paralel,
in tot decursul studiilor ce voiu avea onoare sd expun §i sA
desvolt depe aceastd catedrd.
Se cuvine insa, cred, mai 'nainte de toate ca sd cat a des-
pica §i a enumera dinaintea d-v., cel putin principalele obiecte
de cari se ocupd arheologia in fiecare din ambele ei ramuri.
MA tern foarte cd are sd vA cam oboseascd nomenclatura
de obiecte ce sunt obligat a in§ira, pentru a face inventariul
sau tabla de materiile cuprinse in §tiinta de care avem a ne
ocupa. Dar n'am ce face ! Aduceti-vd, vd rog, aminte CA aci
suntem la §coald §i CA, pe otice treaptd, dascdlul nu se poate
lepdda de meseria lui, meserie care ii impune curat datorinta
de a se servi cu regule precise §i rigide, cu clasificatiuni me-
todice §i corecte, de a nu se rdsfAta catu§ de putin in ve-
sele §i capricioase rdtdciri, in colinddri fantastice prin dome-
niul inchipuirii.

I. ANTICHITATI ETICE. S5 fim dar sistematici, dornnilor,

cum se cuvine in §coald §i, incepand
cu materiile asupra cArora sunt indreptate studiile etice sau
morale ale arheologiei, sd le impartim mai 'nainte de toate
in patru categorii generale, avand raport : una, la zeitate; a
 1STORIA ARHEOLOGIEI 15

doua, la stat ; a treia, la societate §i cea din urmh, la fa-

milie §i la Mdivid. Sub aceste patru manifesthri s'au exer-
citat in tot timpul faculthtile morale ale omenirii.
ANTICHITATI ATINGATOARE Notiunile ce se ating de zei-
DE ZEITATE. tate sau de religiune sunt de
cloud specii: mai intaiu, cunos-
tinta zeilor de orice treaptä §i a atributelor lor, care pentru
papoarele págane se chiamd mitologia, adich descrierea mi-
turilor sau a fabulelor religioase ; apoi, descrierea cultului re-
ligios atat intru ceeace priveste sacerdotii sau preotimea de
brice fel, cat i practica religioasa sau ritul ecleziastic, cere-
moniite, sacrificiile §i orice alte acte privitoare la adoratiunea
diviniMtii. Pe langa acestea se mai adaugh i diversele super-
stitiuni sau eresuri, cari in totdeauna au leghturi mai mult
sau mai putin directe cu vreunul din cultele existente sau
disparute.
Trecand la faptele atingatoare de stat, arheologia studiaza
constitutiunile, magistraturile civile i politice, legiuirile,
procederile §i uzurile judiciare, in cari se cuprind i pede-
psele §i in fine modul de relatiuni diplomatice intre statele
din vechime. Unele din aceste materii au, mai ales pentru
popoarele ale chror legislatiuni s'au phstrat ca baza jurispru-
dentei noastre moderne, au, zicem, o intindere asa de mare
incat ele trec, prin multiplicitatea teoriilor i aplicatiunilor
lor, peste marginile arheologiei, i constituesc de sine o ra-
mura. speciald a studiilor juridice de astazi. Negresit ca ni-
meni nu se asteapta a invata inteun curs de arheologie, toate
amhruntele dreptului roman. In cercul pur al antichitatilor se
cuprind numai acele principii de drept i acele uzuri judi-
ciare cari au avut o inraurire mai generala si mai caracte-
ristich asupra constitutiunii statului roman si asupra vietii
private a popoarelor de sub jurisdictiunea lui.
SOCIETATEA. In domeniul cunostintelor asupra societátii
sau mai bine asupra vietii sociale a popoarelor
din vechime, cercethrile arheologiei sunt multiple si variate.
Ele se refer mai intaiu la impdrtirea sociala a populatiu-
nilor in clase sau caste, in trepte sau ranguri §i studiazá
insusirile fiechrei specii de oameni in parte precum i rela-
tiunile !or intre sine. In acest cerc de idei, ele peste tot locul
si in tot decursul secolilor se izbesc de o groaznich lepra
socialà, de sclavagiul, pe care in timpii nostri chiar echitatea
16 AL. 1. ODOBESCU

si demnitatea omeneascA se vAd inch' nevoite sa le combata

pe alocurea.
Considerand apoi impArtirea societAtilor din punctul de ve-
dere al activitatii sale industriale, arheologia se ocupA de
diversele meserii §i profesiuni, de organizarea lor speciala si
de practicile lor ; printre aceste, agricultura tine fArd indoiald
in cele mai multe pArti un loc de frunte ; dar adesea negotut
Ii sta deopotrivA si deschide un orizont intins pentru cer-
cetari asupra cAilor de comunicatiune si asupra modurilor de
schimb practicate depe vremi. Studiul economiei sociale la
diferite epoce ale culturii omenesti este neaparat unul din
cele mai interesante si mai folositoare pentru constatarea mer-
sului propAsitor sau retrograd al omenirii.
Intr'insul se cuprind toate notiunile, ash de mult instruc-
tive din punctul de vedere al istoriei si al filozofiei, asupra
averii popoarelor la diferite epoce ale desvoltarii lor, precum :
cercetarea cadastrului sau pretuirea parnanturilor, intocmirea
financiard §i regularea impozitelor catre stat, catimea si va-
loarea feluritelor materii de productiune industrialA, diver-
sele schimburi stabilite intre tad mai mult sau mai- putin
depArtate si, tot ca relativA mai ales la trebuintele comertului,
plutirea pe rauri §i pe mare, care chiamA atentiunea arheo-
logului asupra aparatelor si asupra uzurilor adoptate atat in
navigatiunea comerciald cat §i in marinele de rdzboiu.
Tot daraverile comerciale trag dupa sine si un alt studiu,
care mArturisim insA ci tot asa de bine s'ar putea inscrie §i
printre cele atingatoare de investigatiunile curat stiintifice ;
acesta este studiul metrologiei, adica al stiinfei si al uzurilor
cad prezida la sistema de greutAti si de mAsuri, intrebuintatä
de fiesice popor, precum si la mAsurarea timpului adica la
cif lindare.
0 materie de explorat insemnatä este si arta militard, care
se prezintd sub intreitul aspect al intocmirii ostirilor, al dis-
ciplinil ce domnia intr'insele si al tacticii depe cari ele
se carnimiau in rAsboaie. La Cate mad chestiuni istorice, la cate
minunate prefaceri politice, studiul artelor militare din vechime
poate singur sd dea o solutiune !
Intorcandu-ne privirile dare alte manifestAri mai pasnice
ale vietii sociale, vom constata si aci un mare numar de
obiecte interesante propuse la cercetarile arheologului. In capul
lor, ni se cuvine nouA si astfel ar trebui sa proceadA nu
numai scrutatorii vechimii, dar insisi toti legiuitorii si dire-
gAtorii natiunilor moderne ni se cuvine, zicem, sä inscriem
 1STORLA AMEOLOGIEI 17

studiul sisternelor de instructiune intemeiate pe la diferite

popoare, cu toata varietatea lor de $coale, de exercitii inte-
lectuale itrupeti ; iar in urma scoalei, se cade sa ne purtam
atentiunea si asupra intregii activitdti spirituale, asupra tu-
turor practiceior sstiintifice, literare ,si artistice. Cu toata gra-
vitatea lor, acestea ne vor mana foarte adesea de sinesi la
cercetarea serbeirilor, jocurilor publice si private, spectaco-
lelor, exercitiilor, intrunirilor ,si petrecerilor de ofice fel ;
aci negresit intra si reprezentatiunile teatrale §i danturile
§i muzica, cu teoriile ei pe cari lipsa de opere existente nu
permite a o numara, mai ales in timpii antici, printre pro-
ductiunile estetice sau printre bele-arte ; aci intra si beide pu-
blice, §i ospetele, viindtorile ; aci chiar si distractiunile mult
mai rani in timpii vechi decat intr'ai nostri, cari le dau sci-
lcitoriile de placere si colectioneirile de carti, de opere de
arta' precum si de curiozitati de tot felul
FAMILIA §I INDIVIDUL. Dad iesind din vieata publica, in-
tram in cea privata, adica in cercetari
asupra familiei si individului, arheologia are a ne spune cari
erau relatiunile familiare si uzurile domestice la popoarele din
trecut, si anume : intru cat se intindeau la ele legaturile intre pa-
rinti §i copii, precum si intre diferitele graduri de rudenie ; cari
erau condttiunea femeiei, ocupatiunile si rolul ei in societate ;
ce caracter aveh cdseitoria ; cum era primit copilulla nasterea
sa, ce educatiune i se da mai ales in vieata domestica ; cari
erau uzurile in relatiunile de amicie intre cetateni si iaras
care era pozitiunea stapanilor fata cu casnicii §i cu servitoriilor.
Ea Inca trebue sa se gandeasca si la omul suferind §i sa
cerceteze prin ce anume specialisti si prin ce mijloace el si-a
cautat, depe timpi, vindecarea. In fine ochiul scrutator si
indiscret al arheologului, care a urmArit pe om dela nastere
prin toate fazele vietii lui, trebue sa stea fata si la ceasul
dureros al mortii, ca sa constate si sa insemneze cu o pie-
toasd scrupulozitate toate uzurile funerare.
Apoi, luand de-a randul diversele obiceiuri casnice ale
omului, el are sa ne relateze despre locuintele particulare,
atat despre casele din cetati cat si despre cele de pe la Ora,
atingand si despre dependintele, grddinile, livezile, apele §i
chiar animalele ce le inconjurau ; mai are sa ne arate si portul
sau invemântarea §i inceiltarea diferitelor clase, varste si
sexe ; nu poate uita nici felul nutrimentelor §i befuturiior,
nici timpul, nici modul prdnzurilor, ospetelor §i cinelor.
AL. I. ODOHESCII. latoria Arheologiei. 2
18 AL. I. ODOBESCU

latä, domnilor, seria variatà de cercetdri, prin care arheo-

logia isi ia sarcina de a completà studiul istoric al civiliza-
tiunilor din trecut. E peste putintd ca la un eveninient oare
care de importantd politica* sä nu se simtal necesitate de o
elucidare, care nu se poate cdpatd decdt numai prin una sau
mai multe notiuni arheologice din vreunul din ordinele mai
sus expuse.
Cine va intelege, bundoard, desvoltarea istoricd a unui stat
teocratic, pdnd nu va cunoaste religiunea ce 1-a dominat ?
Revolutiunile republicelor din Atena si din Roma nu vor
rdmâned oare enigme nedescifrate pentru cel ce n'are nici o
idee precisd despre constitutiunile acelor state ?
Ce poate alege din intreagd vieata Indiei cel care nu stie
nimic despre impärtirea populatiunilor indiene in caste ?
Ce sunt Fenicii, pentru cine nu le a cercetat activitatea
comerciald ?
Cum are sd-si explice nestine invingerile lui Alexandru
asupra Persilor si ale Romanilor asupra lumii. intregi, dacá
nu va avea cunostinta despre intocmirea si miscdrile falangei
macedonice si ale legiunilor romane ?
Cum in fine o O. priceapd pe autorii clasici, pe poetii li-
rici, pe dramatici, pe oratori si pe istorici, acela care nici cd
banuie despre serbárile literare ale anticei Elade, despre or-
dinea spectacolelor ei teatrale, despre uzurile Agoralei si ale
Forului, despre traiul popoarelor si al oamenilor cari s'au
al-Mat pe scena politica ?
Nu incape indoiald, domnilor ; studiul istoriei nu poate fi
deplin si folositor decdt atunci numai cdnd i se dd toate acele
desvoltdri pe cari arheologia le prezenta, ocupandu-se cu etica
populard, eluciddnd toate materiile privitoare la religiunea,
la statul, la vieata publica.' si privatá a natiunilor din vechime.
Ornatd si ilustratd cu colorile vii si variate ale studiului an-
tichitAtilor, istoria pare in totdeauna mai atrAgátoare si mai
pldcuta ; astfel, ea este pururea si mai veridicd.

II. ANTICHITATI ESTETICE. Rand acum, domnilor, v'am pre-

- zentat nomenclatura unei pdrti
numai din materialele stiintei arheologice. Imi rdmâne cealaltd
jumdtate, adicd partea pe care am numit-o esteticd, parte
in care ea se ocupd de industrii si arte.
Trebuie sa vd cer o noud dozd de rábdare ca sä astern
dinaintea d-voastrd acea lista de obiecte, cari si ele merit&
a fi examinate cu atentiune de cdtre arheolog.
 1STORIA AR1TIEOLOGIEI 19

Aci categoriile sunt Inca $i mai numeroase ; despicand ma-

teria $i nu prea foarte, tot am ales zece specii de monumente
cari se pot studià $i s'au studiat osebite unele de altele.
Toate aceste obiecte insà, pe cari avem acum a le inven-
toriA, observati bine, domnilor, cA nu mai sunt idei abstracte,
credinte, conventiuni, uzuri $i datini de ordine intelectualà
sau moralA. De aci inainte nu avem a ne ocupà deck cu
obiecte reale, cari se pot pipai, cari au forme sau plastice
sau grafice $i astfel cad deadreptul sub simtul vederii, obiecte
lucrate de mAna omului sau spre a-i servi pentru un uz oare-
care, sau ca productiuni ale unei inspirAri artistice, odoare
inchinate instinctului estetic al omenirii.
Ele, in mare parte, se rAnduesc pe treptele inalte ale be-
lelor-arte ; dar sunt $i multe cari n'au alte drepturi deck ale
unor simple producte industriale. Numai studiindu-le de hproape
§i in parte se poate insemnA fiecAruia rangul ce i se cuvine.
Deocamdatà nu putem face alta deck a le grupà, fAra dis-
tinctiune de valoare esteticA, in zece categorii osebite.
ANT ICHITATI RELATIVE In prima categorie vom pune cia-
LA ARHITECTURA. dirile sau edificille de tot felul, MAIN
tate de mana de om, cu orice ma-
terial, fie pAmAnt sau piatra, fie metal sau lemn, precum $i
pe acele cart in loc de a fi rAchcate deasupra solului sunt din
contra sApate in stAnci ori in pe§teri, sau chiar $i scobite pe
sub pAmAnt. Acestea se numesc toate, lucrAri de arhitecturd,
oricare ar fi gradul lor de imperfectiune, $i se impart in cla-
diri religioase, (temple, biserici, monastiri $i altare) ; clAdiri
de apArare strategicd precum cetati, castele, turnuri, porti,
ziduri $i valuri de imprejmuire, castre $i intArituri ; palate des-
tinate suveranilor $i pretorii pentru autoritatile statului ; edi-
ficii publice de culturA, de petreceri, de salubritate, $i de uti-
litate publica. precum §coli, biblioteci, teatre, circuri, ipo-
dromuri, cazArmi, tezaure, ospicii, bái, inchisori, poduri,
apeduce, CM de comunicatiune, porturi ; monumente come-
morative precurn arcuri triumfale, columne $i piramide ; lo-
cuinte private §i in fine monumente funerare. Semnul lor dis-
tinctiv este imobilitatea pe care le o asigura $i proportiunile
§i greutatea $i soliditatea lor, cu cari adesea chiar $i tirnpul
s'a luptat in zadar.
20 AL. I. ODOBESCU

SCULPTURA, GLIPTICA Sculpturile constitue a doua cate-

§1 TOREUTICA. ele se fac mai cu seam& de
gorie ;
dar s'a intrebuinfat pentru
piatra,
dAnsele §i lemnul, 0 metalurile ordinare §i alte materii mai
mutt sau mai pufin prefioase precum cornul, fildepl, ba chiar
argintul §i aurul. Arta scupturii poartd, in vocabularul ar-
heologic, §i numele elinesc de glipticd, dela (Tlyfein», a sdpd,.
a scobi, iar sdpMurd sau mai bine ciselarea pe metal turnat
de mai 'nainte in fornid, pe care latinii o numiau coelalura
se chiamd §i toreutica, dela otorevein», eline0e a scobi cu &At-
tila. Operele de sculpturd sunt mai cu seamd : statuele, izo-
late sau impreunate in grupe, busturile, sau trunchiuri de
statue 0 reliefurile sau mai bine anaglifele, cari sunt sdpd-
turi pe cari artistul nu le-a desprins cu totul depe suprafala
in care au fost lucrate ; acestea sunt alto sau baso-reliefuri,
depe proeminenla mai mutt sau mai pufin aparentd a su-
biectelor sApate. Pe ldngd sculpturd, .se cuvine sd addugärn
i gravura, care constd intr'o sdpdturd find §i ward pe piatrd,
pe lemn sau pe metal, ce se executd fArà de a se produce
vreun relief plastic, ci numai o imagine graficd, un desemn.
PICTURA. TrecAnd la pringipala din artele grafice, avem
acum, ca o noud categorie, pictura, ce uneori se
prezentd sub forma de ornamentare coloratd a suprafefelor
arhitectonice sau a modelaturilor sculpturale ; in asemenea
cazuri ea prime0e numirile de picturd parietald §i de poll-
hromie, mai ales and servd ca decorafiune multicolord pe
exteriorul monumentelor arhitectonice. Alte ori 0 acesta
este aspectul ei cel mai considerat pictura constitue obiecte
de arta de sine0 stAtdtoare, adicd tabele lucrate cu colori pe
lemn, pe metal, pe sticld, pe hArtie, pe piele sau pe pAnzA.
Dela numirea elineascA a tabelelor, qpinakes», s'a format ca-
lificaliunea de pinacotecci, ce se dd edificiilor sau sdlilor cari
sunt excluziv destinate spre a confine colecliuni de tabele
picturale.

MOZA1CUL, SMALTURILE Un pas mai departe gdsim, in

SI ST1CLARIA. clasificatiunea noastrA, mozaicele
cari nu sunt altceva deck picturi in
cari, nu penelul muiat in colori produce imaginile grafice, ci
a§ezarea armonicd 0 alipirea mAiestritA a unor mici pdrticele
solide de pietre, de sticle sau de smalfuri colorate.
Analogia de materii ne indeamnd a aldturà tot in aceastdi
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 01

categorie atilt obiectele lucrate sma/turi adicd imaginile gra-

fice produse prin a§ternerea de materii colorate si consoli-
date, cat si produsele plastice de orice forma', lucrate cu
sticld uniformd sau multicolord, cari toate se prezentd la stu-
diul arheologului.
PIETRELE GRAVATE. Revenind in cercul prat al artelor
plastice, catd sa ne oprirn asupra catego-
pietrelor gravate, unele scobite si altele in relief ; acestea din
urrnd poartd numele de camee, iar celelalte se chiarnd intaglie,
ut;id cloud cuvinte imprumutate din limba italiand. Aceste
monumente, in genere de mici proportiuni si cdrora la noi
in tard li se da' numele uzuale de antice, au trebuie sd o
märturisim in ochii anticarilor, un pret mai mare decat in
ai arheologilor ; cu toate aceste, multe pietre gravate sunt
obiecte de arta' de o rard perfectiune, multe prezentd chipuri
interesante de barbati ilustri sau reproductiuni dupd monu-
mente celebre in antichitate sau si nume inscrise de arti§ti
faimosi. Sunt apoi §i pietre gravate cari au importanta pentru
cultele antice, pentru uzurile si costumele diferitelor popoare.
Ele se prezentd sub diverse forme ; la natiunile orientale, la
Babiloneni si in Egipet se gäsesc pietre gravate in forme de
gandaci (scarabee), de conuri, de suluri, de cilindre ; ale Ele-
nilor si Latinilor erau mai adesea destinate spre a orna inele
§i deaceea ramura anticard care se ocupd cu dansele se
nume§te dactilografie, dela gdactylos», deget ; altele serviau
ca sigilii i astfel ele infra in specialitatea arheograficA numitd
sigilografie sau sfragisticd, depe termenul elinesc gsfragis»,
sigiliu, specialitate in care se prenumArd Inca si sigiliile de
metal, de ceard §i de orice altd materie.
CERAMICA. Ca a sasea categorie de antichitAti din or-
dined esteticd, sd ne fie iertat a inregistra obiec-
tele de lut sau ceramica, dela «keramis», lutdrie ; aci intrà
statuele, anaglifele si ornamentele de orice fel lucrate cu
humA §i pdmant ars, dar mai cu seamd distingem in aceastd
categoric, vasele de orice forma, de_ orice coloare si de orice
ornamentare. Studiul lor, asa de insemnat din cauza multi-
plicitAtii si a varietAtii de vase de lut antice, din cauza su-
biectelor adesea zugravite si uneori modelate ce le aco-
pere, poartd numirea speciald de angeiologie, de gaggeion»,
vas, °aid.
29 AL. 1. ODOBESCU

NUMISMATICA. *i mai importanta insa decal categoria ce-

ramicei este aceea a monetelor §i medaliilor,
numismatica, dela onomisma,), moneta, care pentru geo-
grafia veche, pentru istoria trecutului, pentru credintele reli-
gioase, pentru cuno§tinta monumentelor, pentru iconografia
personagiilor ilustre, este fail indoiald cea mai pretioasa din
ramurile arheologiei. Multimea de monete si medalii si de
feluriti bani i banuti de aur, de argint, de bronK, de arama
§i chiar de plumb, ce s'au descoperit si se descoper Inca pe
toata ziva, varietatea infinita a semnelor ce ele porta stam-
pate pe sine, caracterele de preciziune a celor mai multe din
ele, in fine studiul adancit la care au fost supuse, toate acestea
constitue numismaticei un loc de capetenie printre stiintcle
cu cari se *it'd istoria.
EPIGRAFICA. Dar tot pe aceea§ treapta, daca nu si mai
sus, pase§te si epigrafica, studiul inscriptiunilor
sapate pe piatra sau pe table §i pe figuri oarecari de os,
de lemn, de ceara si de metal. Nici o ramurd a arheologiei
n'a dat un asa bogat contingent pentru cunostinta uzurilor
din vechime ; nici una n'a pastrat asa multe referinte atin-
gatoare de cult, de legislatiuni, de uzuri publice si de rela-
tiuni sociale si afectuoase ; nici una n'a inlesnit asa de mult
restituirea faptelor istorice §i dobandirea notiunilor limbistice
si literate, mai ales in privinta popoarelor cari au adoptat
tainicele lor inscriptiuni, ieroglife §i cuneiforme, ca ornament
principal al arhitecturii lor.
PALEOGRAFIA st Pentru elucidarea anticelor literaturi si
DIPLOMATICA. pentru descifrarea documentelor scrise de
tot felul, cuno§tinta paleografiei, adica a
vechilor moduli de scriere pe pergament, pe papir si pe hartie,
este de neaparata necesitate. Monumentele acestei categorii
ne arata formele variate ale caracterelor, abreviatiunile de
cuvinte si impletirile stranii de litere ce se uzitau in scrisoare,
mai 'nainte de descoperirea tiparului iar la noi chiar §i mai
pand deunazi. Cu paleografia se leaga de o parte istoria
foarte interesanta a tiparului, inventiune admirabila care in
patru sute de ani, a dat culturii un avant de generalizatiune
pana atunci necunoscut ; iar pe de alta parte, paleografia isi
da mana cu diplomatica, care nu se ocupà de forma externa
a literelor, ci de continutul actelor oficiale, scrise de mana
in vechime, pentru a trata despre afaceri publice si private.
 1STORIA A RHEOLOG 1E1. 23

INSTRUMENTE DIVERSE. Incheiem aceastd lungs in0ruire de

materii arheografice prin categoria
complexd a instrumentelor §i uneltelor. Aci incape mobi-
lierul casnic §i public, religios §i civil ; uneltele de uz do-
mestic i de meserii r instrumentele artelor §i ale industriilor ;
aparatele de cantárire §i de mdsurare ; ve0mintele §i inaltd-
mintele : stofele, cusdturile §i tesilturile de mice fel ; orna-
mentele portative §i giuvelele 1 ; armele §i aparatele de ras-
boiu §i vasele de plutire, precum §i orice alte obiecte cari nu
0-ar gdsi locul in cele noud categorii mai lämurit specificate
pand aci. Muzeele de antichitati contin felurimi de asemenea
máruntaie 2, cari nici ele nu sunt fard de folos cand se pot
explica de pe Jiate sigure §i fard extravagantd, deoarece §i
ele contribuesc atunci a da o mai deplind cuno0inta despre
vieata din trecut §i despre gradul de culturd ale deosebitelor
epoce §i ale diverselor popoare.
Dar am ajuns in sfar0f, domnilor, la termenul final al
nomenclaturei noastre. Am prefirat dinaintea d-voastra §i
nu §tiu cum sh vä rnultumesc pentru rAbdarea cu care m'ali
ascultat am prefirat, zic, toate ramurile arheologiei, atat
in ceeace prive0e notiunile etice, cat §i monumentele plastice
§i grafice cu a cdror elucidare ea se ocup:a.
METODELE PENTRU EXPUNEREA Rdmane numai sd ne intre-
ARHEOLOGIEI. barn ce avem acum sã facem
cu atata material gramadit co-
lea, dinaintea noastra? Ca sd incepem, dupd cum avem de gand,
un studiu mai amdnuntit §i mai precis al faptelor 0 al obiec-
telor pe cari rand acum le-am randuit in categorii §i specii,
trebuie sa decidem un mod de procedere prin care sd fim
feriti de confuziune in mijlocul acestui dedal de ruine §i de
eresuri, de franturi §i de datine in care ne-am afundat.
Cum avem dar sä facem ?
Dad vom cerceth in ce fel pand acum s'a tratat materia
a§a de variatã a arheologiei, vedem cd unii au adoptat me-
todul analitic, adica au descris pe rand fiecare categoric de
traditiuni §i de monumente, fãrà ca sA find searnd nici de
timpul, nici de locul in cari ele au avut rand pe lume. Altii
au imbrati§at sistema cronologicii §i au in0rat faptele ar-
heologice depe ordinea in care timpul le-a dat na§tere ; altii
iar au preferit metodul geografic i s'au märginit a clasifica
datine i monumente depe Wile in cari ele s'au ivit ; in

giuvaerurile ; 2 mãrunti,uri.
24 AL. I. ODOBESCIJ

fine au fost si unii cari n'au gäsit alt mijloc mai practic deck
acela de a infAfisd nofiunile arheologice sub forma lexico-
graficd a unor dicfionare de antichitafi.
Cat despre noi, se infelege ca.' nu putem adoptà in prele-
gerile ce ne propunem a fine, sirul alfabetic, care insA este
MCA indoialA cel mai inlesnitor pentru. cercetArile grabnice
ale cabinetului. Apoi de am urrnA ordinea categoriilor pe
cari le-arn enunfat adineaori pentru ca dela inceput sA in-
gradim bine cuprinsul arheologiei ma tern cA, sArind mereu
dintr'o rarA intr'alta §i dela o epocA la alta, vom alege pufin
folos pentru scopul suprem care I-am insemnat stiinfei, acela
de a determinA in mod precis, caracterul etic si estetic al
diferitelor culturi nationale din trecut. Apoi iar, tot cam la
astfel de confuziune ne-ar aduce si adoptarea excluzivA a
metodului cronologic, depe care am fi nevoifi sA amestecAm
pe tot minutul si popoarele si speciile.
Ne vorri decide dar, domnilor si cred cA ash facem cum
e mai bine ne vom decide a urmAri cultura din popor in
popor, depe rAndul secolilor in cari ele se prezentA si la fie-
care din ele, vom cercetà care din materiile arheologice ce
ne sunt acuma toate cunoscute, au luat desvoltAri mai ca-
racteristice si mai importante.
Timpul ce ne este iertat sA-1 consacrdm fiecArei culturi na-
lionale, in rapedele studiu ce se cuvine unui curs marginit in
numArul anilor scolari ai FacultAfii, nici cA poate da acum
pas a urmA intr'alt mod.
PROGRAMA CURSULUI. Ne vom sili dar a schilA in imagini
scurte dar pe cAt se va puteA mai
substanfiale, elementele de culturd morald si artisticA ale po-
poarelor antichitAfii. Mai 'nainte insA de a ne opri in fafa
vreunei anume naliuni, vom arund o repede ochire asupra
acelei viefi primordiale a omenirii, pe care au scos-o de curAnd
de sub pAmAnt agerii descoperitori ai ramurii celei mai moderne
din §tiinfa antichitAfilor, fundatorii arheologiei preistorice. Depe
acele propilee ale arheologiei vom privi seminfia omeneascA
incercAndu-si pentru prima oard ingeniozitatea si indemAnarea
prin trudnica confeclionare a uneltelor de piatra §i de os, pe
cari exploratorii acum le culeg de prin tArAmuri geologice ce s'au
socotit mult timp anterioare chiar si creafiunii omului.
LAsAndu-ne apoi la vale, in locuri din ce in ce mai pufin
sdlbatice, vom cutrierà anticul Orient, India cu induioasele-i
ramificafiuni transoceanice din America, Egiptul, Asiria si
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 25

Persia. Asia-micd si Palestina, Fenicia si Cartaginea, intre-

band in tnte aceste tdri despre anticele lor religiuni, legiuiri
§1 datine, despre rdmdsitele vechilor monumente ale lor.
Cand o asemenea treptatd colindare ne va aduce pand in
Grecia, atunci vd voiu cere ca sd ne oprim cevà mai inde-
lung pe acele fArmuri predilecte ale filozofiei, ale poeziei si
ale belelor-arte, pentru ca de acolo sd trecem apoi in Italia,
unde traditiuni si amintiri strdmosesti ne vor face iarAs sd
mandm mai cu stdruintii.
Poate cd va trece termenul intrunirilor noastre de doi ani
mai 'nainte ca sd fi putut iesi din catacombele primilor cres-
tini : dar daca cumvA soarta destind acestei catedre o vie*
mai durabild, apbi in periodul final al cursului, vom puteà
sa cdutdm treptat, prin intinderea secolilor de mijloc, cari au
fost elementele garbovite ale traiului si ale artelor din im-
periul bizantin ; ce au stiut sd facd in acelas cerc de activi-
tate Arabii, acei impetuosi cotropitori cari intr'o zi s'au res-
lAtit cu armele si cu cultura lor dela marea Indica pand la
oceanul Atlantic ; cum au incoltit si s'au desvoltat.in Europa
nordicd si apuseand vieata feudald si artele gotice, si cum in
fine tot cam pe acolo, a rdsdrit in zorile lumii moderne soa-
rele strAlucitor al «Renasterii !>)
Dupd o cAldtorie asa lungd si variatd prin rdstimpii si prin
rdstaxurile in cari s'au semnalat geniul si activitatea omenirii
intregi, ce repaus mai plAcut si mai intdritor putea-vom afla,
deck cercetand in jurul nostru cu o pietoasd solicitudine acea
scumpa mostenire de vechi datini si de vechi monumente,
pe care ne-au Idsat-o strdbunii nostri, pe pdmantul mult iubit
al patriei ?
Dar bag, cam tarziu, de seamd, domnilor, CA pe cand eu
imi preumblu privirile asupra unui viitor depArtat si nesigur,
ora trece si cu dansa rabdarea d-voastrd se sleeste. Nu mi se
cuvine a abuza mai mult de &Ansa ; permiteti-mi numai a vd
vesti, sfarsind, cd mai inainte de a incepe colindarea noastrd
arheologicd prin timpii istorici si pe tat-muffle orientate,
md voiu cercd, in vittoarele intruniri, a vd face cunoscuti pe
calauzii cari md vor indreptà in mersul meu, vd voiu arAtA
cine au fost intemeietorii stiintei arheologice ; si apoi, dupd
ce voiu fi rememorat pe toti oamenii de geniu si de merit
ale cdror vieti si lucrdri constituesc istoria stiinfei arheologice,
cu glasul umilit si rugAtor voiu adresi fiecdruia din ei pe
rand, o parafrazd a versurilor cu cari divinul poet al Italiei
26 ALA. ODOBESCU

intampina pe maestrul sau Virgiliu, cand cu dansul e sa por-

neasca pe calea cea mult spinoasa:
4 0 tu che mi guidi
Guarda la mia virtfi, s'ella e possente,
Prima che all' alto passo tu mi fidix..

Astfel voiu zice §i eu catre fiecare din calauzele mele in

arheologie :
0 tu ce-mi arati calea,
Avea \voiu eu putere
Sa te urmez pe tine
In mersul tau semet ?

A DOUA LECTIUNE

R A SPUNS LA 0 IMPUTARE. Domnilor, mi s'a imputat prin

publicitate, cum ca am venit di-
naintea d-voastra spre a face arheologie depe salted, pe cand
altii, suflecandu-§i manecile, scormonesc cu sudori larana §i
framanta amarnic pulberea, ca sa scoata din ele obiecte de
arta antice §i sa le arate cu fala pe etajerele din cabinetele
lor ; s'a zis ca in lectiunea de deschidere a acestui curs a§ fi
facut «o diatribá in contra anticarilor, colectionarilor, desco-
peritorilor de antichitati, diregatorilor de sapaturi §i prin ur-
mare §i in contra muzeelor».
Dorind a restabill faptele depe cum sunt, dati-mi voie a
repeti ceeace se vede ca unii n'au auzit bine din glasul meu,
emotionat poate la prima noastra intrunire §i deoarece nedi-
bacia mea ca orator ma sile§te a scrie ceeace am a va spune,
profit de aceastä slabiciune a mea spre a reciti intocmai ran-
durile in cari mai deunazi m'am cercat a stabili distinctiunea
intre arheologi §i anticari . . . . . 1
Acestea le-am zis eu mai deunazi. Dar daca este necesar
sa aduc infimei mele opiniuni sprijinul unei autoritati de-

1 Aci s'au recitit cele spuse spre a caracteriza diferenta intre arheolog
§i.anticar, in lectiunea intaia, dela buvintele : 4Daca ea se serva §i pro-
fitä ....* (pag. 7), pana la fraza care se termina cu : 4 .... depe no-
tiuni §tiintifice ki rationate* (p. 8),
 1STORIA ARHEOLOGIEI 27

primul rang, voiu traduce definitiunile ilustrului Charles Le-

normant, sub directiunea caruia s'au desvoltat in timp de
treizeci si doi de ani, cele mai de frunte colectiuni de anti-
chitati ale Parisului. Mare le arheolog Charles Lenormant, care
pana la 1859 a lost totdeodata si unul din cei mai dibaci
anticari ai secolului, se exprima iriteastfel : 1
.ln ziva de astazi arheolog se chiama acela caruia odinioara i s'ar
fi dat numele de anticar, daca cumva anticarii de odinioara ar fi giut
tot ceeace tiu adevaratii arheologi de astazi. Ambele cuvinte de anticar
§i d arheolog sunt Inca intrebuinjate cam deopotriva, insa cu oarecare
f.

delicata nuanta in intelesul lor. Anticar este mai mult acela care adund
monumentele antichitatii decat acela care le pricepe ; un anticar poate
avea gust, tact §i ooicinuinta, fara de nici o eruditiune : d-1 Durand bund
oara cel bine cunoscut prin avutele §i frumoasele colectiuni ce i§i for-
mase, era negreOt un anticar, Bra de a aved cel mai mic drept la titlul
de arheolog Ma explic : spre a se ridica cineva pana la §tiinta ar-
heologiei nu 'este de ajuns ca sd adune obiecte de arta antic& sa le cla-
sifice prin muzee, sa cerce a le studid atributele §i chiar sa cate a le
explica prin publicatiuni. Cand aceluia ii lipsesc elementele giintifice de
comparajiune §i principiile de critica, cand acela e intr'o ne§tiinta ab-
soluta despre bazele istoriei artelor, oricare studiu al sau va fi infruc-
tuos, oricare explicatiune va fi nesigura, oricare lucrare a lui va ramânea
Fara de folos pentru §tiinta. -
lath din ce cauza, lucrari enorme asupra antichitatilor s'au putut
face in secolii trecuti, Fara ca prin ele, adevarata stiinta a arheologiei sa
fi fost Inca intemeiata. Aceasta onoare revine toatd timpilor noVri
Aceste cuvinte, adunate din scrierile unui frunta§ al stiintei,
ne pun pe calea ce ne-o insemnam pentru intrunirea noastra
de astazi.
Voesc, domnilor, in träsuri pe cat se va putea mai rapezi,
sa schitez istoria arheologiei si adica sa va prezent fazele di-
verse prin cari au trecut studiile anticare !Ana la momentul
cand arheologia a luat aspectul sub care imi propuiu mai apoi
a Ara o infatisa.

PER1OADELE ISTORIEI Oricat insa m'a§ sill sa

ARHEOLOGIEI : ANT1CHITATEA, economisesc timpul §i sä crut
RENASTEREA, EPOCA MODERNA.
obosirea atentiunii d-voastre,
vac' de mai 'nainte cã voiu
avea multe nume proprii de insirat, caci in aceasta istorie a
opintirilor prin cari ornenirea s'a cercat a ajunge la cuno§-
tinta trecutului sau, fiecare fapt este legat cu un nume de

1 Charier Lenormant : Beaux-Arts- et Voyages. Paris, 1861, vol. I, p. 430.

unde se afla reprodus un articol intitulat L'archeologie, son objet et ses
conditions, care s'a publicat mai intaiu in tEnciclopedie du xlx-e siecles.
28 AL I. ODOBESCU

om mai mult sau mai putin ilustru. Veti recunoaste in cursul

studiilor noastre cã eruditii, anticarii i arheologii, pe cari dela
inceput voiu sA vi-i prezint in randul timpilor, ne vor fi nein-
cetat pnvatuitori, cAlAuze i patroni,in toate cercetarile noastre
ulterioare.
Cat de multi vi s'ar Weà aceia pe cari ii voiu numi, cre-
deti cã mi-am impus datoria a alege din istoria arheologiei
numai pe acei oameni cari, intr'un mod mai precis, carac-
terizA o epocA sau o tendintA.
Mai 'nainte de toate am ales dintre autorii antichitAlii
elene ilatine, vreo cativa din aceia pe cari arheologul tre-
buià sA-i rdsfoeascA neincetat, ca niste izvoare nesecate de
fapte interesante atat pentru cunostinta etica, cat si pentru cea
artistica a popoarelor dirt trecut.
AstAzi ne vom mArgini dar a face cunostinta din punctul
de vedere curat anticar, cu unii din bilrbatii cari in socie-
tatea elend si in cea romanA au fost reprezentantii de cape-
tenie ai stiintei noastre.
Dupa dansii vor veni, la randul lor, eruditii i anticarii
Rena#erii, cari au desteptat stiinta antichitalii din lungul somn
in care a zAcut in secolul de mijloc.
In fine, dupA trei, patru sute de ani de incercari nume-
roase si diverse, vom vedeà injghebandu-se stiinta arheolo-
giei din elemente adunate de secoli, dar acum mai intaiu su-
puse la o critic& comparativd i rationatA.
Astfel vom face sá treacã desvoltarea istoricA a stiintei ce
ne ocupA prin cele trei stadii ale ei : Antichitatea, cu poetii,
si prozatorii cari au descris, pur si simplu, datinele i obiec-
tele de artA ale timpilor vechi ; Renassterea, cu top anticarii
§i eruditii cari cu mai multA ardoare decat ordine i patrun-
dere, au cAutat prin ramasitele literare i plastice ale anti-
chitatii, amintiri ale trecutului ; si in fine, Epoca modernii,
pocá in care oameni cu cunostinte variate, cu gust incercat
cu vederi intinse au inAltat arheologia la gradul de stiinta
filozoficA, au indreptat cu tdrie pasii ei cAtre principiile bi-
nelui i frumosului, au fAcut dintr'insa baza eticei sociale
si temeiul esteticei.
AceastA ochire preliminarA asupra formArii i cresterii
-stiintei de care ne ocupam, acest studiu pregAtitor indreptat
asupra nasterii i intocmirii treptate a notiunilor arheologice
nu va fi, crez, domnilor, un ce fArA de folos ; cAci pe de o parte
vom invata printr'insul a ne feri de urmarile gresite cari au
linut in loc stiinta atali mari de ani, iar pe de altA parte, el
 ISTORIA ARHEOLOGIEL 29

ne va deprinde cu metodele de critica, cu procedeunle de

analiza si de comparatiune ce sunt mai cu succes intrebu-
infate pentru a ajunge la stabilirea adevarurilor arheologice.
Chiar de astazi vom putea pretui de ce mare necesitate este
pentru arheologi deplina cunostinta atat a monumentelor plas-
tice cat i aceea a scriitorilor antici, spre a-i pune mereu in
prezenta pe unii cu altele si dintr'o mutA a lor controlare,
a deduce elemente pozitive i necontestabile pentru istoria
culturii timpilor antici.
Vom vedeh lotdeodata de cat ajutor ne sunt datinele ce se
culeg chiar si din acei autori vechi, cari de sigur nu au as-
ternut cugetele i stiinta lor cu gandul premeditat de a trata
materii arheologice, ci nurnai au scris cu ideile timpului pe
cand scriau si in cercul de activitate al epocei lor.
Aci se naste intrebarea daca in societatile vechi au existat
sau nu oameni cari sa facd anume profesiune de arheologi
sau cel putin de anticari, cari sa-si petreaca timpul cercetand
datinele i monumentele vechi i sa se ocupe a le impartasi
contimporanilor si ale transmite posteritätii ?
Daca, pentru a da un raspuns la o asemenea chestiune, am
consulta numai ideile, aplecarile, gusturile si mai ales ma-
tulle educafiunii noastre moderne, am fi neaparat condusi
a crede ca al doilea om nascut pe lume a trebuit sA fie an-
ticar i s'a preocupat indata sa pastreze, sa admire, sa amin-
teasca i sa comenteze cu mai multA sau mai putinA iste-
ciune ideile, faptele si operele antecesorului salt.
Inteadevar, a doua generatiune
SPIRITUL NEMISCATOR AL
POPOARELOR ANTICE de muritori a gasit fara indoiala
DIN ORIENT .
pe pamant, remasife dela cea din-
tai. Ea, daca cumva ar fi fost mis-
cata de spiritul vioiu si curios al lumii civilizate, le-ar fi
privit negresit pe acele ca lucruri invechite, ca antichitati bune
numai spre a-i aminti despre trecut. Dar in societafile pri-
mitive, spiritul pare a fi avut dispozifiuni mai domoale, mai
lenoase, mai staruitoare ; mintea concepea mai cu anevoinfA;
ideile veniau greu, incet ; ele se tarau, nu sburau i indata
ce ajungeau a cApata o forma oarecare, ele nu se mai trans-
formau cu inlesnire ; activitatea era. restransA in cercuri mar-
ginite. Copilul nu stià si nu facea. mai mult decat ceeace
invatase dela parinfi ; traditiunea era lege. Imaginatiunea rA-
manea. stationara ; arta sta pe loc si astfel nimic nu se inve-
chia in ochii generatiunilor omenesti.
SO AL. I. 000BESCU

Acest spectacol ni-I prezentd in genere vechile societäti ori-

entale, cari par a fi intrebuintat mii de ani spre a dobandi
cultari, pe care secolii le tineau intepenite in loc tot aceleasi
si pe cari numai catastrofe gigantice le cufundau in peire,
Bra' ca timpul sd le fi schimbat din starea lor primitivd.
Când astAzi ne aruncAm dar privirile asupra anticelor ci-
vilizatiuni ale Indiei, ale Egiptului, ale Asiriei, productele lor
ni 4 aratd sub formd de petrificatiuni seculare ; intr'unele
vedem copii garboviti, cari aievea n'au avut junie ; intr'altele,
mosnegi vArtosi pe cari nu i-au putut sdrobi biltrdnetele.
Inrdddcinatele lor intocmiri teocratice, uriasele lor grAmd-
diri de popoare sub domnii despotice au pdstrat un minunat
caracter de stabilitate in toate datinele si in toate monumen-
tele ce ne au venit pand acum la cunostintä. Neclintite si ne-
strAmutate, ele au infruntat si multi secoli de märire i lungi
timpi de uitare.
De ele se poate zice ceeace a zis postul nostru despre tAria
impundtoare a noptii :
(There este totul §i nentiFare
Inc6ntec sau descantec pe fume s'a lasat !»

In acele societAti in cari nimic nu se invechid, nimic nu se

schirnbd, in cari legi, uzuri si monumente vechi erau tot ele
mereu noud, in acele societdti n'au putut sd fie anticari, adicd
oameni speciali cari sà aminteascd lumii preinoite despre cele
vechi. Nici o scriere de acest fel nu ni s'a pastrat din Virile
antice ale rdsAritului i suntem in drept a crede cã nici cd
a fost acolo vreodatd cine si ce sal ne pAstreze.
ELENII SI LATIN!! NU NUM A I CA La Greci insA nu mai este
AU AVUT ANTICARI SPECIALIST!, tot asd. Un spirit mai viu,
mai sprinten, mai miscdtor,
DAR TOTI S CR IITOR II LOR SUNT mai multiplu inimeazdacea
PENTRU NOI PRETIOASE IZVOARE natiune de eroi si de ne-
ARHEOLOGICE. gutdtori, de filozofi. si de
artisti. Ei in toate laturile
catd cArdri nouà pentru activitatea omeneascd ; ei mereu in-
yenta, schimbd, prefac.
Se intelege cd intr'acest neastAmpar al mintii, geniul elen
care a tras dupd sine pe acela al Romei, asadar geniile
intrunite ale Elenilor i Latinilor s'au repurtat uneori si cdtre
cele trecute ; atunci s'au ivit oameni caH s'au preocupat si
de vechile datine si de vechile monumente. Aceia au fost pre-
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 31.

cursorii stiintei noastre, arheologii sau anticarii societatii

antice.
Dar nu numai operele lor, adica scrierile speciale despre
cele vechi, «antiquitates», au azi in ochii nostri o valoare
arheologica ; cei cari au descris traiul i artele din propriul
lor timp, cei cari nu s'au preocupat de strabuni ci nurnai de
contirnporani, aceia chiar nu ofera mai putin interes pentru
noi ca izvoare arheologice, caci astazi si din acele descrieri
noi putem extrage numeroase notiuni despre vie* trecu-
tului. Ceeace era azi pentru dansii a devenit tot ieri pentru noi.

1MPARTIREA LOR iN PATRU Asadar modificand oare-

CATEGORII : PERIEGET1, SCRIITORI curn §i completand clasi-
TEHNICI, ERUDITI SI S0FI5T1.
ficatiunea pe care a sta-
bilit-o renumitul grheolog
german K. Ptfried Muller, in Manualul sat.' de arheologie
a artei, 1 vom admite patru specii de autori antici, greci §i
latini, ca premergatori ai stiintei arheologice si mai cu ose-
bire pretiosi pentru elementele anticare ce aflam in scrierile bor.
Acestia sunt scriitorii pertegeti, qperiegetai», calatori geo-
grafi si istorici, cari descriu in opere narative obiectele de
arta si uzurile de prin bocalithfile ce au vizitat ; artistii sau
oamenii tehnici cari au scris tratate i comentarii despre ar-
tele practicate de dan§ii si de altii ; eruditii, culegatori de
fapte antice de orice ordine, cari mai cu seamá publicau scrieri
sub numirea de antiquitates, §i in fine sofistii, esofistaiD,
cari au luat drept subiecte ale compozitiuni'or lor retorice
materii culese in domeniul vielii sociale sau in acela al artelor.
Pe langd acesti reprezentanti, oarecum mai directi ai ar-
heologiei in vechile literaturi, se randuesc toti poetii, istoricii,
filozofii, lexicografii i poligrafii antici. Nici unul nu se poate
socoti ca filra de folos pentru cunostinta culturii morale si
artistice a trecutului. Fiecare din ei stie sa raspunda cu Cate
o vorba buna, cu Cate o povata folositoare, arheologului care
vine sa i-o ceara la timp priincios.
Ne este peste putinta a intinde aci o lista completa nici
macar a acelor scriitori antici pe cari i-am puteh cuprinde

1 K. 0. Muller, Handbuch der Archaeologie der Kunst. 3-te Auflage

mit Zusaetsen von Fr. W. WeIcker, Breslau, 1848, § 35. Exista 1 i o
mediocra traductiune francez5 de P. Nicard a acestei insemnate carti,
printre manualele populace, zise Manuels-Roret, (Paris) 1841, cu un atlas
de figuri.
32 AL. 1. ODOI3ESCU

in cele patru clase de izvoare arheologice de cari am vorbit.

Tot ce putem face este de a alege *dealungul timpilor, atat
in Grecia cat §i in Italia, pe cativa din cei mai de frunte
scriitori periegeti, artiA, eruditi §i sofi$ti, spre a arAta in
putine cuvinte, intru cat §i in ce mod ei vin astazi in aju-
torul §tiintei .noastre arheologice.
ERODOT. DacA am lila, in aceastA enumerare fAcutà pe sà-
rite, ordinea cronologica §i totu§i ne-am feri de toll
poetii, chiar de Omer §i de Esiod, acei pictori vii i fideli ai so-
cietatilor in cari au trait, acei pieto0 raportori ai vechilor datini,
am intalni pe pragul literaturii in prozA a Elenilor, pe isto-
ricul Er.odot, cel mai perfect i cel mai §tiutor dintre anticii
logograti sau povestitori de fapte vechi, de datini stramo§eVi.
Erodot, nAscut, precum titi, domnilor, printre Grecii din
Asia Mica cu vreo 500 de ani mai 'nainte de Hristos, a cu-
trierat lumea depe atunci adicA a pAtruns in Asia apuseanA,
a fost in Egipet §i a colindat prin toate a§ezAmintele eline§ti
depe tarmurile asiatice §i europene ale marii Mediterane.
Pretutindeni el a insemnat ce i se spunea. §i pe ici pe colea,
ceeace vedea cu ochii. Firea il inzestrase cu minunatul talent
de a da povestirilor sale un farmec nespus ; il cite§te cinevh
cu acea placere pe care o simte tot omul la orice varstA, cand
ascultd la basme frumos povestite. Dar basnele 1 lui Erodot,
pe care el le-a in§irat fail altä ordine deck cotiturile bo-
gatei sale memorii §i rAsfAtArile placutului sAu stil, basmele
lui, zic, sunt mai adesea adevdruri pretioase despre cultura
popoarelor pe cari le-a vizitat ; sunt §i insemnAri despre mo-
numente, pe cari descoperirile de astAzi yin pe toata. ziva a
le intemeia. Ne bucurAm §i ne minunam de sagacitatea lui
Erodot, de Cate ori se adevereazA prin fapte nouA, vreo spusa.
a lui ; dar totdeodatA nu ne putem tAinui uneori lipsa de
de spirit critic care a domnit in unele observAri §i explicAri
pe cari el le da. Adesea el a trecut cu vederea fapte de cele
mai insemnate, a ocolit monumente de cele mai semete ;
alteori iar a dat crezAmant celor mai absurde fabule cu car}
il amagiau pe dansul, cAlAtor strain, pamantenii glumeti sat)
prefacuti ; apoi intotdeauna preocupat de a fi placut §i lesne
de inteles pentru compatriotii sAi, el a cAutat mai putin a pAstra.
adevArata fizionomie a celor vAzute §i de dansul deck a pre-
zenta sub forme accesibile Elenilor ideile §i imaginile culese
de prin tail depArtate. Astfel el a §tiut sA dea descrierilor §i
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 33

faptelor adunate de prin zarea cea mai intunecatd a orizontului

elinesc, o infatisare ademenitoare i prietenoasd, in care Elenii
cei rnult capriciosi n'aveau a se sfii de nimic strain sau nepläcut.
Erodot insa, in nouà ale sale dull., denumite depe cele
nouA intelepte fiice ale Memoriei, e plin de amAnunte cari
astAzi Inca au un viu interes arheologic.
I NMORMANTARILE SA ludm indata, domnilor, un exemplu
REGILOR SCITI. i sA ii luAm, dacA nu privitor chiar la
patria noastra, dar cel putin la o fara ye-
cinA, cu care timpul ne va dovedi poate cA avem multe in-
rudiri, macar pe tardmul arheologiei. Asemenea exemple ne
vor face, cred, sA pretuim mai bine valoarea arheologica ce au
pentru noi autorii antici.
In a patra carte cea care sub numele Melpomenei, muza
tragicA, vorbeste despre Traci, GeV, Sciti i despre toate po-
poarele ce se pierdeau in timpii depArtati prin ceata locu-
rilor pe «unde aerul, zice Erodot, mai multe luni dearândul
se umple de fulgi i uncle parnantul carunteste» in a patra
carte a sa, Erodot ne spune cum se ingropau regii Scitilor
§i ce fel de morminte li se inAltau :1
,Mormintele regilor, zice el, sunt in tara Gerrilor, acolo unde Boris-
tenele incepe a fi plutet. Acolo. cand la dânii moare un rege, ei sapa
o groapa mare patrata in pdmant i sfarsind-o, iau pe mort cu trupul
scdldat in ceard, ii despinteca si-i curata pantecele, umplandu-le cu iznid
pisata, cii miresme, cii saminte de selind salbatica si de anason, il cos
la loc si ii duc intr'o caruta pand la alt popor. Apoi aceia la cari duc
in trAsurd pe mort, fac si ei ca Scitii cei regali, adica ii taie bucatele
din urechi, isi tund parul jur imprejurul capului, Ii cresteazd cu cutitul
bratele, isi sfasie fruntea i nasul i ii strapung mana stanga cu sdgeti.
De aci duc tot in caruta trupul regelui, la alt popor peste care el a
domnit, iar cei la cari a sosit mai intdiu, ii urmeaza. Dupa ce au
purtat trupul pe la toate popoarele, in sfarsit ajung si la Gerri, cari
sunt cel mai departat din neamurile supuse lor, si uncle ii ingroapd.
Acolo dar, depunand trupul in groapa ce i-a fost pregatita, intins pe
un asternut de verdeata si infigand id si colea imprejurul mortului
sulite, ei aseazd deasupra lemne si le acopere cu ramuri verii de ri-
chita. In locul cat mai rdmane gol in groapd, ei depun pe una din
tiitoarele regelui sugrumata, pe pimnicerul, pe bucdtarul, pe comisul, pe
slujitorul, pe vestitorul lui, vreo cativa cai de ai sai, prinoase din toate
avutiile lui si mai multe vase de aur, cad argint i aramd ei nu intre-
buinteaza. Dupd ce au fácut acestea, ei inaltd d'asupra o mare movild,
lucrand top impreund cu mare sirguinta si silindu-se a o face cat se va
puted mai inaltdP. 2

Herodoti iv, 71.

2 In original se da si textul elen.
AL. I. ODOHESCU.- Istoria Arheologiei. 3
34 AL. 1. ODOBESCU

Ash povesteste Erodot, cAruia am incercat sa-i pastrez ai

limba lui cea batraneasca. Parintele Huc, un cMdtor francez
din secolul nostru, ne atesta ca. in Tartaria asemenea obiceiuri
barbare, pe can i pe la anul 1247 franciscanul Plane del Car-
pino le constatase la curtea hanului mongol Batii, inca al
pana acum se pastreaza la inmormantarea capeteniilor 1; dar
e un fapt si mai doveditor despre veridicitatea i exactitu-
dinea ziselor istoricului elen.
Sunt abia cativa ani de cand un profesor dela Universi-
tatea din Oxford, d-I George Rawlinson a publicat in volume,
o traductiune engleza a istoriei lui Erodot 2, insotita cu o
mullime de note critice luate din cele mai bune izvoare. Me-
ritul principal al acestei carti, pretioasa pentru arheologie,
este ca traducatorul a catat prin comentariile sale sa puna
in comparatiune zisele lui Erodot cu rezultatele cele mai nouz).
ale stiintei, cu descoperirile etnografice, limguistice i arheo-
logice ale secolului nostru.
Povestirile despre Egipet ale istoricului ionic sunt contro-
late depe scrisele ieroglifice ; cele despre Asiria si Persia, depe
inscriptiunile cuneiforme ; cele despre Grecia si Asia Mica sunt
prefirate prin critica arheologiei moderne ; chiar si cele despre
Scitia n'au ramas neluminate prin noile descoperiri, ce s'au
facut de curand in finuturile anticei barbarii scitice.
VA recomand cu deosebire, domnilor, pe Erodotul englez
al lui Rawlinson, ca o carte de mare utilitate pentru istorie
arheologie.
In paragraful despre inmormantarea regilor sciti, pe care
II citiram, comentatorul reproduce in rezumat toate desc.o-
peririle ce s'au facut la 1831 si anii urmatori, in Crimea si
mai cu seama in preajma orasului Kerci.
Pe malul meridional al Bosforului Cimeric, in Taurida tra-
cica, infloria in vechime cetatea Panticapea, colonie greaca a
Miletului, asvarlita pe farmurile neospatoase ale borealului
Euxin. Acolo si-a dat sfarsitul neimpacatul dusman al Roma-
nilor, regele Mitridate, i numele lui a ramas [Ana astazi unni
munte, dela care se incepe un sir de numeroase movile. De
patruzeci de ani incoace, invatatii rusi i straini printre
cari se numara cu mare lauda i raposatul Moret de Blarem-

D'Avezac. Notice sur Plan du Carpin. Paris. 1839. Le R. P. Huc,

Souvenirs d'un voyage dans la Tartarie, Paris, 1850.
2 History of Herodotus, a new english version by G. Rawlinson, London,
1862.
 ISTORIA ARHEOLOGIE1 35

berg, mosul compatriotilor nostri de acest nume

zic, au sapat acele movile si in mai multe din ele, au gAsit
Inca schelete de regi sciti lungite pe asternuturi de frunze
uscate, impresurate cu sulite §i cu arme, ocolite de alte
schelete de femei, de servi, de cai; ba Inca au aflat in acele
morminte instrumente si vase pretioase de lemn, de os, de
lut si de aur, obiecte de arta, in cari perfectiunea i gustul
Elenilor par a se fi mlAdiat depe uzurile, depe placul i depe
cerintele barbarilor.
Vom aveà ocaziune, domnilor, a reveni asupra interesan-
telor antichitati ale Bosforului Cirneric, cari au inavutit asà
de mult muzeul Ermitagiului din St. Petersburg ; vom vorbi
in parte despre Kul-Oba, despre Tarskoi Kurgan, despre
Certamlak i despre atAtea alte movile vechi, cari au dat
§tiintei anticare bogatul lor contingent. Deocamdata insa
sa ne marginim a constatit, depe unicul exemplu aci adus,
insetnnatatea ziselor lui Erodot in materie de antichitati.
LOGOGRAPH, ATIZ1I Numind pe Erodot in fruntea scriito-
SI MISTAGOGII. rilor periegeti ai Eladei, am avea in
urma lui sa citarn o multime de scriitori
de a doua si de a treia mana, ale cAror opere, azi pierdute,
se referiau, depe spusa altora, la faptele, datinile i monu-
mentele diverselor parti ale lumii pe atunci cunoscutA. 0
serie intreaga de literati modesti au scris numai despre Atena
§i imprejmuirile ei; aceia s'au numit Atizi §i cel mai vestit
dintre dansii a fost Filochor, fiul lui Cycnus, go mantis kai
ieroskopos», proorocul.si ghicitorul.
Pe langa toate templele cele mult frecuentate ale Greciei,
trAid, dupa cum ne spune veselul Lucian, o clasa de oameni
cari ar fi murit de foame daca n'ar fi gasit inchinAtori cuviosi
§i calatori curiosi, cArora sA le arate cu o mica plata, minu-
nile locurilor sfinte i sa le povesteasca basnele zeilor si ale
eroilor.
AstAzi, unor asemenea oameni, palavragii i limbuti, le
zicem ciceroni, batjocorind pe nedrept numele ilustrului orator
latin. Grecii ii numiau «exegetai», explicatori, «nlystagogoi»,
introducAtori la rnistere i oi epi thaumasin», cei ce spun
despre minuni. Cicerone, neprevAzand, sarmanul, ponosul ce
avea sal ajungA, vorbeste si el despre «mystagogi Jovis
Olympiw et Minervw Athenis».
Este roarte probabil cA din spusele acestui fel de oameni,
36 AL. I. ODOBESCU

cAlatorii cei cu gand de a scrie, adicA periegetii, au pAstrat

posteritAtii multe fabule, pe cari ei in§i§i nu §tiau mai adesea
sA le supunA la vreo criticA.

POLEMON. Intr'un loc, Ateneu, scriitor grec din al n-lea

secol cre§tin, plin de anecdote asupra antichitAtii
ne rapoartà cum CA Po lemon, unul din cei mai eruditi perie-
geti ai Greciei, spunea despre un predecesor al sAu, numit
Ister, cA a§a de putin era priceput in meseria sa, incat ar fi
meritat sA-1 innece cineva in raill omonimul sAu, eis tort
omonymon katepontou polamon».
Acest Po lemon, cAruia i s'a zis «stelokopas» adicA iscoditor
de inscriptiuni, trAia cu vreo douA sute de ani inainte de
Hristos ; el era nAscuf in Noua Troia Ilion nova §i, cer-
cetand cu deamAnuntul antichitatile patriei sale, el a scris,
se vede, o carte voluminoasA despre locurile pe cari intre-
prinzAtorul german Schliemann le-a sApat mai deunAzi palla
la o adancime de patrusprezece metri §i mai bine, cheltuind
sute de mii de franci, ca sA scoatà din pAmant antichitAtile
istorice §i preistorice ale anticei Troie.
Asupra lui Polemon, modelul periegetilor eleni, a scris ct
mica §i elegantà monografie d-1 Emile Egger, profesor de
literatura elenA la Facultatea din Paris, cAruia, ca vechiu al
sdu §colar, imi place a-i aduce cu orice ocaziune §i mai
cu seamA depe aceastA nAscandA catedrA, tributul meu de
afectuoasA recuno§tinta. UrmArind cu gandul pe Polemon,
in toate cAlAtoriile sale, d-1 Egger, din adunAtura fragmentelor
vechiului scriitor, ne explicA uncle din inscriptiunile culese
de dansul in Atena, in Delfi, in Beolia §i aiurea ; ne vorbe§te
despre odoarele ce Polemon vazuse in templele Acropolei §i
despre picturile ce el admirase la Propilee ; in fine rememo-
reazA multe alte amArunte ale cAlAtoriei uitatului perieget :
sOdoarele depuse in templul Minervei, zice d-1 Egger, erau de tot felul,
de tot pretul i din epoce felurite. Unele erau danii voluntare, altele
curiozhati luate ca pradd in rdsboaie i aduse de ostiriie ateniane. In
fiece an se facea inventarul lor, pe care päzitorii templului lb transmiteau
impreund cu cheile comorii. in colectiunile de inscriptiuni grece ale
d-lor Boeckh, Rizo-Rangavi §i Philippe Le Bas se gilsesciungi fragmente
de asemenea inventare, in cari figureazd uneori §i nurne de personaje
istorice... Numai tezaurele unora din bisericile cre§tine se pot asernui
cu acele bogate colectiuni depuse in Acropolea Atenei, in templul lui
Apolon Pitianu din Delfi, in acela al lui Apolon Didymeu din Milet. Din
atAtea obiecte, foarte putine au ajuns pand la noi, prea putine mai ca
seamd din acelea cdrora materia le da un pret mares...
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 37

Spre completarea celor raportate de d-1 Egger sa adaogim

ca sdhle de antichitati din British Museum in Londra contin
astazi pretioase inscriptiuni cu inventare ale obiectelor depuse
in Partenonul din Atena ; iar asupra galeriei de tabele, ce
Polemon zice a fi vazut la Propileele Acropolei, a scris d-I
Beulé, eminentul arheolog pe care mai intai luptele politice
ale Frantei i apoi o repede moarte 1-a rapit mai deunazi
stiintei ; d-1 Beule a consacrat Pinacotecei dela Propilee, un
capitol din frumoasa d-sale carte, «l'Acropole d'Athènes»1,
in care d-lui a expus descoperirile ce facuse in anul 1853
la poarta, la zidurile, la turnul si la scara Acropolei. 0
inscriptiune scrisA cu litere grece arhaice pe o placd de
marmord rememoreazd azi la intrarea acelei vechi cetati, la
Propilee, acest fapt de o mare importanta pentru istoria si
artele anticei Atene.

BICIUL CORCIREI. As mai vorbi, domnilor, despre Polemon,

«dibuitorul de inscriptiunio al antichitatii,
predecesorul prin urmare al ilustrilor epigrafisti Boeckh,
Philippe Le Bas, Rizo Rangavi, Beulé i altii; dar mi-e teama
c ã aveli sd-mi aplicati mie zicAtoarea greceascA despre biciul
Corcirei.
Dati-mi voie cel putin sà va mai spun din ale lui Polemon,
aceasta mica istorioara :

lIn templul lui Joe la Dodona sunt doi stalpi vecini §i de acee
inaltime ; pe unul se afld un vas de amnia cam de märimea caldarilor
noastre ; pe celdlalt std un copil cu un biciu in maim dreapta ; al doilea
stalp, cel cu vasul, este deadreapta copilului. Cand incepe sd batd vântul,
§uvitele de metal ale biciului se mi*ca, par'cd ar fi adevarate curele, si
izbesc vasul, facandu-1 sä rasune pe cat timp tine §i vantul.*

Aceasta Minune urldtoare, adaoga Strabone, 2 era un dar

al Corcireilor i deaceea s'a aplicat celor obositori prin a
1or multa vorba, porecla de biciu al Corcirei.
Fereasca-va Domnul de asemenea biciu, mai ales cand bate
in vasele dogite ale anticarilor !
PAnã aci pare cd vorbiram, domnilor, nurnai despre scriitori
din clasa periegetilor, calatori geografi i istorici ai antichi-
tAlii elene, si Inca n'am terminat cu &Ansa.

1 Beale, L'Acropole d'Athenes vol. 1, chap. 8, Paris 1853.

2 Strabonis lib. vu, fragm. 3.
38 AL. I. 000BESCU

INSCRIPTIUNI ANTICE CU Dar sA intrerupem un moment

DEVIZURI DE CLADIR I. biografia ilustrilor periegeti, ca sa
amintim, depe spusele lui Pliniu,
lui Vitruviu si altora, a printre artistii Greciei au fost multi
cari au scris, unii tratate tehnice despre artele lor, despre
arhitecturA, sculpturd, toreuticA, picturA si altele, iar altii,
comentarii asupra operelor ce au exetutat, sau ca sa vorbim
mai depe limbajul uzual de astAzi, devizuri descriptive §i
explicative ale lucrArilor lor. Ceeace d-I Viollet le Duc,
restauratorul catedralei Notre-Dame din Paris a fAcut mai
deunAzi pentru admirabila sa operatiune de restaurare ; ceeace
d-1 Garnier, arhitectul nouei opere depe Bulevardul Italie-
nilor a fAcut pentru creatiunea sa, Ictinus si Carpion, acum
vreo 2200 de ani, 1-au fAcut si ei pentru Partenonul din Atena;
ar Filon, co nstructorul basinului din Pireu, pentru minunata
sa clAdire navalA.
Dar operele acestora si ale altor multi artisti scriitori ai
Eladei s'au pierdut si acum, spre a ne da o scurtA dar pozi-
tivá idee despre partea practicA a maretelor constructiuni
antice, avem numai fragmente de inscriptiuni parietale, pas-
trate in British Museum, in Luvru si in templul lui Teseu
din Atena, in cari inscriptiuni stau asternute pe piatrA soco-
telile ce s'au tinut la clAdirea unora din acele splendide
monumente.
DESCRIEREA ELADEI InsA, pentru descrierea monumentelor
DE PAUSANIAS. Greciei dintr'un punct de vedere mai
mult pitoresc si anecdotic, posedem
Inca un izvor de o imensA insemnAtate. Cu toatA lipsa de
critica, cu toatA confuziunea de stil ce i se imputA, iiinerarul
sau ziarul de calAtorie al lui Pausanias, intitulat oEllados
periegesiso, este o scriere pretioasa.
Pausanias, care se nAscuse in Cesarea Capadociei cu vreun
secol si jumAtate in urma lui Hristos, dupa ce calatori prin
toatA Grecia, prin Asia si Africa mediterank se stabili la
Roma, si publiea acolo, in zece carti, toate insemnArile sale
adunate pe drum in Elada ; el vorbi pe rand, despre monu-
mentele Aticei, Corintului. Laconiei, Meseniei, Elidei (in cloud
cArti), Ahaiei, Arcadiei, Beotiei si in fine ale Focidei.
N'am de gand, vA asigur, domnilor, sA vA insir cu deamd-
nuntul toate cele ce spune Pausanias in voluminoasele si
mult cuprinzatoarele sale cArti. Cred chiar cA aceasta ar fi
de prisos.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 39

Scopul invAthmántului la care am cutezat a ma' urcà nu

este de a expune in toate amAnuntimile sale intregimea unei
materii, fdrã de a lása nimic la ulterioara cercetare a ascul-
tätorilor, doritori de a invatd. La un curs de facultate nu
vine cinevd pentru ca sà invete pe deplin un complex total
de materie atingraoare de vreun obiect, ci mai mult pentru ca
sã invete metodul depe care se fac studiile in diferite materii,
pentru ca sa-§i formeze gustul de studiu, pentru ca sd se de-
prinda a studia lucrurile in adâncul lor.
A§adar, pentru Pausanias ca §i pentru ceilalti corifei ai
anticarilor din vechime, voiu cdutd numai a-I caracterith
printr'o simpld citatiune.
JOE OLIMPICIUL SA' deschidem pe Pausanias la cartea v,
AL LU1 FIDIAS. despre Elida, cap. xi, in care se cuprinde
descrierea statuii lui Joe Olimpicul, opera
de cdpetenie a inarelui sculptor Fidias. Traducem intocmai
din Pausanias :
4ade insa pe tron zeul, lucrat de aur si de fildes pe cap poarta o
cununa ce imita frunzisul de maslini. In mana dreapta tine o victorie,
si dansa de aur si de fildes, cu cordele in xi-1AM i pe cap cu o cununa.
In mana stanga a zeului se afIa un sceptru, inflorat cu tot felul de me-
taluri ; pe deasupra lui sta acvila. De aur sunt i incaltamintele zeului
si mantia lui ; pe acel vesmânt sunt Inchipuite animale si flori de crini.
Insus tronul este o impestritare de aur si de pietre scumpe, o imbinare
de abanos si de Hides...) 2
Urmeazd apoi descrierea amdnuntità a ornamentelor artis-
tice i alegorice ale tronului, care se sfdr§e4te cu urmAtoarea
anecdotd. Dupd ce Fidias termind minunata sa lucrare, insu
Joe ii manifestä a sa multumire ; se zice cã atunci zeul,
din ceruri träsni lespedea pavimentului 3, chiar in fata mare-
Iului ski chip !
Un arheolog §i eminent critic de artd francez, Quatremere
de Quincy; care la anul 1849 a murit dupa o vie* aproape
seculard, a luat subject din descrierea Joelui Olimpic a lui
Pausanias, spre a cercà prin studii tehnice §i prin critica de
erudifiune, o restituire grafica a capului de opera al lui Fi-
dias. Colosalul volum al lui Quatremere de Quincy asupra
Joelui Olimpic" este o lucrare arheologica de cdpetenie, caci

1 Pausaniae Grwcix descript. lib. v. Eliacorum prior, 11.

2 In original si textul elen ; 3 pardoseala.
4 Quatremere de Quincy, Le Jupiter Olympien ou l'art de la sculp-
ture antique, Paris, 1815.
40 AL. I. ODOBESCU

ea atinge o multime de chestiuni artistice privitoare la este-

tica sculpturii antice, la colorarea prin polihromie a operelor
gliptice, la statuele hriselefantine sau de aur §i de filde§ ale
vechilor, in fine la numeroase procederi mecanice, intrebuin-
tate de arti0ii §i de me0erii antichitAtii in lucrdrile lor.
Nu cred cd este MCA de folos, domnilor, ca in cursul ex-
punerii mele, sà vä citez principalele publicatiuni moderne
cari au fricut sA inainteze tiinla arheologiei sau care pre-
zentà rezultatele ei sub forme atrAgAtoare i corect dispuse.
ARTISTII SCRIITORI. Este cunoscut CA din cArtile cele bune
se invata mai bine §i ideile luminoase
ale altora i directiunea cea mai logica 0 i cea mai nimerita
pentru a practicA orice artA. Acest adevár it cunopeau foarte
bine Elenii, caci la dAn0i vedem cum cA arti0i i1utri n'au
despretuit condeiul ; vedem cA inspiratul pictor i sculptor
Eufranor a scris despre simetrie §i colori; crt un Apelle, cel
mai mare pictor al Greciei, a tratat in scris despre regulele
artei sale ; cA renumitul turnAtor i argintar Pasiteles, despre
care Pliniu a zis, «in omnibus his summus,, a redactat cinci
carti despre «minunatele opere» ale toreuticei ; cA alti me--
teri vestiti au scris despre clAdirea templelor, «Neo poiesis»,
despre arsenate, «Oplotheke», despre sapAtura pietrelor, <Teri
lithon glyfes» i despre tot felul de generalitAti §i de am A-
nuntimi tehnice i estetice.
Grija artelor §i a desvoltArii lor indreptau spiritul activ al
Elenilor cAtre toate mijloacele practice de a le rAspandi cu-
no0inta ; deaceea i artele, cultivate cu predilectiune i aso-
ciate cu toate actele culturii in Grecia cea veche, au rds-
pAndit o gratie, o armonie, un farmec neasemuit asupra
intregii vieti sociale a Elenilor !
Dar, pare-mi-se, domnilor, ca ne-am uitat cu totul in desfA-
tArile artelor i literelor elene. Trebuie sa ne aducem aminte
de bArbatia romand i sli ne grAbim a trece acum i in aspra
patrie a strAbunilor no0ri.
Oare aci, ce fel de anticari o sA gAsim Pozitivii fii ai lu-
poaicei romane credeau ei oare ca pot sa traga vreun folos
din amintirile trecutului ? Nu li se }Areà oare crt asemenea
cercetAri i scrieri sunt bune numai pentru dascdlii greci, pentru
acei Graeculi lihniti de foame, cari amuzau, prin istetimea ci
procopseala lor, pe trufa§ii i necioplitii lor stApAni ?
 ISTORIA ARHEOLOGILI 41

M. T. VARRONE $1 Nu, domnilor, lucrurile nu s'au

,,ANTIQUITATES RERUM". petrecut tocmai astfel. and Ro-
manti au simtit cd-i copleseste Grecia
cu credintele, cu ideile, cu artele si gustUrile ei, prefirate in
toti porii societatii romane, vechii Latini, cetAtenii de bastina
stramoseasca s'au ingrijat si au inceput adune prin cArti,
vechile datini italice. Atunci Marcu Terentiu Varrone, cel mai
invatat dintre toti Romanii, neobosit la carte, precum erau
concetatenii sai la arme, M. T. Varrone scrise uriasa lui carte,
intitulata Antiquitates rerunz divinarum humanarumque, in
care el cuprinse toata nesecata lui stiinta despre cele vechi
ale lumii si mai ales ale nemuritoarei sale patrii, ale Romei.
Se vede cá aceasta opera exista Inca in al xiv-lea secol,
deoarece poetul si eruditul italian Petrarca a citit-o intr'un
manuscript, a cArui pierdere o deplange cu amar, in aced
scrisoare imaginara ce el adresii, la 1581, catre ilustrul autor
latin de odinioara.
Pe cat stim 'Usk depe fragmentele i notitele ce s'au pastrat
asupra acelei opere capitale, ea era impartita in patruzeci i una
de carti, din cari o parte era consacrata antichitatilor'divine
cealaltd antichitAtilor omenesti. Amandoua aceste diviziuni erau
apoi subimpartite sub patru rubrice, tratand despre persoane,
despre locuri, despre timpi §i despre lucruri, §i acestea
erau repartite i ele in mai multe carti speciale fiecare.
Antichitei tile divine cuprindeau mai intai o introducere, in
care materia era tratata in genere ; apoi, trei carti despre per-
soanele sacerdotale, cari se referiau la pontifici, la auguri
§i la quindecemviri; trei despre locurile sfintite, cu cuprin-
dere asupra altarelor private, asupra templelor publice §i
asupra altor localiteiti consfintite ; Inca trei despre timpi,
adicd despre zilele de sarbatori, raportandu-se la ferii,' la jo-
curile circului i la teatre ; in fine, trei despre lucruri, des-
*tate mai cu searnA sacrificiilor i vorbind despre consecra-
tiuni, despre sacrificiile private §i despre cele publice. Pe
langa toate acestea se adaugia o a cincea parte, speciald numai
diviziunii religioase a operei, in care era. excluziv vorbA despre
zei. i ad materia se afla. distribuitA in trei carti: una despre
zeii certi sau neschimbati, a doua despre cei incerti sau in-
doio$i §i a treia despre zeii principali sau alesi.
Trecand acum fa diviziunea antichiteitilor umane, aflAm
ca, dupa o prima carte cu reflexiuni generale, veniau sase,

I s:IrbMori.
42 AL. I. ODOBESCU

tratand despre persoanele din timpii primitivi ai Rornei ;

alte vase, fácând lauda locurilor ci descrierea. geografica a
Italiei ; inca vase, unde erau expuvi timpii calendarului ft
cronologia roman& ; in fine vase ultime in cari se vedeau
descrise lucrurile Romanilor, adicA institutiunile i uzurile
lor, legile i magistraturile, pedepsele i rAsplatele, ba chiar
regulele i armele lor de rAsboiu, pc uscat i pe mare.
Depe intinderea acestui schelet de plan se poate pricepe
multiplicitatea de fapte vi de idei ce veniau a se gramadi
intr'o operd avd de colosald. Publicarea ei fu un eveniment
de o mare insemnAtate in societatea romanA. Cicerone adrea
autorului, urmAtoarele cuvinte :1
(Pe noi cari, ca niste c'alátori ratáciti i pribegi, eram stráini chiar in
tara noasträ, cartile tale, o Varrone, ne-au intors, cum am zice, acasa.
5i ne-au facut sã cunoastem in orice timp, cine i unde suntem. Tu ai
destainuit varsta patriei noastre ; tu, sirul intamplarilor ; tu, fanduiala
cultului religios si al sacerdotilor ; tu, uzurile casnice si ale rdzboiului ;
tu, situatiunea regiunilor si a locurilor ; tu in fine, toate nurnirile, toate
speciile, toate datinele i toate cauzele oricArui lucru divin i omenesc*. 2

Acest entuziasm al lui Cicerone, antichitatea toatA 1-a impAr-

tAvit vi 1-a transmis din generatiune in generatiune. Titlul de an-
tiquitates, adoptat de cAtre Varrone, a rAmas consacrat adunA-
turilor scrise de fapte vi de datini vechi ; istoricul elen Dionisiu
din Alicarnas ii dete operei sale grecevti, in care, putini ani in
urma lui Varrone, compild cartea lui. Flaviu losif, un general
evreu scriitor grec din timpii imparatului Titu, il aplia
i
istoriei datinele ebraice. Altii multi mai facurd ca acevtia.
i

Materialul adunat cu mai multd ordine i sistemA deck ju-

decatA criticA, in vastul tratat al lui Varrone, rAmase ca o co-
moard nesecatà de fapte, pentru o droaie de scriitori greci §i
latini, prozatori i poeti : Macrobiu, in Saturnale, i Aulu
Geliu, in Noptile Atice, Ateneu in Deipnosofi,stii §i Polibiu
in Istorie, Festu, in cartea sa de verborum significatione,
Serviu, in Comentariile sale asupra lui Virgiliu i insuvi Ovidiu,
poetul Ovidiu in Fastele sale, acevtia toti vi multi foarte
multi alti autori vechi, acum existenti sau perduti, au trAit,
dealungul secolilor, cu fdrAmiturile rAmase dela ospatul im-
belvugat dar nu lesne de mistuit, al eruditului Varrone.
AstAzi incA, muite din acele fArAmituri sunt anafora pentru
anticari.

1 Ciceronis Academ. lib. cap. 3 ; 2 In original si textul latin.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 43-

CARTEA DESPRE ARHITECTURA Intr'o altA ordine de idei,

A LUI VITRUVIU. adicA printre tratatele teh-
nice despre artele celor vechi,
se prenumArA cele zece carti cde Architecturav ale me§terului
§i scriitor Marcu Vitruviu Pollione, contimporan al lui luliu
Cesar §i al lui August. De§i acest autor vorbe§te despre arta
sa mai mult ca om al me§te§ugului, unind notiunile de arta'
arhitectonicA cu acelea de mecanicA, de hidraulicA, de gno-
monicd sau ceasornicArie anticA §i altele, scrierea lui Vitruviu,
grea la citire din cauza stilului incAlcit, ne prezintd multimi de
fapte foarte interesante din punctul de vedere al arheologiei.
S'o deschidem depe intAmplare, §i iatO cã picAm asupra
precuviintArii din Cartea it-a.
Dar mai intAi, permiteti-mi, domnilor, o mica digresiune.
MUNTELE ATOS sI Putini din d-voastrA, cred, au fost
ARHITECTUL DINOCRATES. la Santagurà, sau mai bine pro-
nuntatO depe slavone§te, la Sfeta-
Gora. Eu unul vd las sO judecati dacA din evlavie sau din
curiozitate anticarà m'att dus Vaud la acel SfAnt-Munte,
pe care cei antici II numesc Atosul. Am vAzut cu ochii aced
limbA muntoasä de pdmant, care se lunge§te printre arta-
goasele valuri ale Arhipelagului, ca uria§a coamd a unui
monstru marin, al carui cre§tet cOrunt de marmorà §i de zd-
pezi se inaltd jalnic pAnd la nori. Dealungul poalelor alpes-
trului promontor stau astAzi risipite cuvioasele mAnAstiri ale
Lavrei, Ivirului, Vatopedului, Dohiarului i aitele multe
lipitori !Ana mai deundzi ale avutiilor tarii noastre cari.
in secolii cre§tini, s'au superpus deasupra ruinelor a o mul-
time de cetati antice: Dium, Cleone, Thyssos, Sane, Olofyxos,
Acrothoon §i allele.
0 zi intreagA trebuie sA se suie omul pe stâncile rapoase
ale Atonului, ca sä ajungd la culmea lui, a cArui umbra,
credeau anticii, intunecA la solstitiul de varA, piata din Mirina,
pe tarmul depArtat al insulei Lemnos.
Intr'o zi de trufa§e mAndrie, Xerxes, marele tiran al Per-
siei, porunci sá se desprinzA de continentul tracic aced limbA
de pAmAnt, ca sA treacd, prin noul canal ddruit de dânsul
mArii, nenumdratele vase ale ordiei sale.
Dar geniul semet al artelor Eladei a visat §i mai rnult!
Sd ascultdm acum pe Vitruviu : 1

1 Vitruvii de Arhitect. lib. ti, prw.f.

44 AL. 1. ODOBESCU

dDinocrates arhitectul, increzAtor in cugetarile $i in dibacia sa, pe and

Alexandru i$i castiga domnia lumii, plecd din Macedonia spre armata.
doritor de a se recomandà regelui. El, din tam lui, luase dela rude $i
dela amici, scrisori catre capetenii i cAtre cei mai de frunte, pentru ca
sA poatA ajunge lesne ; i fiipd foarte bine primit de ace,tia, el ii ruga
ca sa-1 ducA cat mai curand dinaintea lui Alexandru. Dar, desi fagaduise,
ei tot intarziau, sub cuvant ca a$teapta timpul priincios. De aceea si
Dinocrates, crezand ca dãnii i$i fac un joc cu el, hotAri sh no mai cearft
ajutor deck la sine insu$.
Era el de o staturA mareata, de un chip plecut, de o infati$are cat
se poate mandril $i demnA Deci, increzandu-se in aceste daruri ale na-
turii, el ki lâsä ve,tnintele la gazda, isi unse trupul cu untdelenin, i$i
incununa capul cu Frunze de plop, i$i acoperi umArul slang cu o piele
de leu $i, tinand cu dreapta o ghioaga, intra drept in sala in care re-
gele $edea, impartind dreptatea. Noutatea lucrului facAnd pe gloata sa se
intoarca catre dansul, ii vazit $i Alexandru. Minunandu-se, ordona sa-i
Lich loc, ca sit se apropie, $i-I intrebA cine este. lar el : Sunt Di-
nocrates, zise, arhitect macedonean, $i iti aduc cugetari $i proiecte
demne de a ta stralucire ; cad mi-am inchipuit sa prefac muntele Atos
intr'o statua cu figura omeneasca, in a carei rnana stanga am pus gand
sa inalt zidurile unei cetati ; iar in dreapta, un vas care va primi apele
tutulor raurilor cate sunt pe acel munte, pentru ca de acolo sa le reverse
in mare.
PlEicandu-i lui Alexandru planul acesta, el intrebA insa daca sunt in
preajma campii, cari s'ar putea intrebuinta pentru hranirea acelei cutati ;
dar afland ca nu este pentru aceasta alt mijloc decat a aduce merinde
pe mare : Dinocrates, ii zise, pricep frumoasa inchipuire a planului tau
$i ea imi place ; dar cuget ca dace' ar duce cineva o colonic in acel loc,
s'ar putea ca judecata lui sa fie cii drept cuvant defaimata. Cad, precum
un prune de curand nascut, fara de laptele unei mame, nici hrani no se
poate, nici ajunge la un grad mai rasarit de varsta, tot a$a $i o cetate.
tail de campii $i de roadele lor, nu poate nici sA creased pe acei ce
s'ar aduna in zidurile ei, nici sA-$i adauge populatiunea, nici sd o pas-
treze, dacd nu va aved imbel$ugare de-ale vietii. Deaceea, desi cred cA
proiectul tau este demn de !amid, insa judec ca locul nu este bine ales.
Voiu insd ca tu sa tamai cu mine, cAci mA voiu servi de activitatea ta.
(De atunci, Dinocrates nu se mai departd de rege $i 11 insoti pane in
Egipet. Acolo, observand Alexandru un port sigur, un loc placut de tang
si imprejuru-i campiile roditoare ale intregului Egipet $i multele aju-
toare ale marelui rAu Nilul, porunci sa se cladeasca, depe numele sat.
cetatea Alexandriei. Astfel, Dinocrates, recomandat prin infati$area demnA
a chipului $i a trupului sail, ajunse la un rang a$a de insemnat.. 1
Ce sa zicem, domnilor, despre aceastä simpla povestire ?
Oare nu contine ea tot geniul culturii elene pe care noi mai
tarziu ne vom cerca a-I studia mai cu deamanuntul din punctul
de vedere arheologic, atat in manifestafiunile sale morale, cat
§i in eonceptiunile sale artistice. Aci, Dinocrates, artistul in-
genios §i semet, ia chipul mitologic al unui zeu §i se infa-
-ti§eaza marelui rege, cu o mare* fantasmagorie estetica ; el

1 In original $i textul latin.

 1STORIA AR1-11.10LOGIE1 45

aratd, ca prin vis, Atonul, rnuntele urias, transforinat prin pu-

terea artei, intr'o statue colosalà. Dar, dinaintea lui, Alexandru
cel Mare, rdsboinicul i politicul cel intrepid si neobosit, care a
cutrierat in cativA ani tot continentul rdsdritean al lumii an-
tice, rdspandind peste tot locul, in Persia si in Scitia, in India
si in Egipet, cultura luminoasd i drept-cumpAtata a Greciei,
Alexandru opune, prin rationament si faptA, la acele aspiratiuni
nemarginite ale inchipuirii artistice, o idee mai practicd, mai
folositoare omenirii, mai conformd moralei sociale.
Nu este oare simbolizat aci tot complexul civilizatiunii elene?
Arta, cu pornirile sale mdrete pe cdmpii idealului ; filozofia,
cu inteleapta-i cumpAtare, aplicatd la practica viejii ?
Vitruviu arhitectul, Vitruviu scriitorul practic, Vitruviu la-
tinul ne-a impins, din intAmplare si poate fArd voia liii, cAtre
aceste consideratiuni generale asupra poporului care a jucat,
fard indoialä, rolul cel mai eminent in vieata intelectuald
artisticA a lumii antice.
Prin acestea ins'a noi n'am luat o deplind cunostintd despre
cartea arhitectului, scriitorului practic i latinului Vitruviu, ca
izvor pentru cercetdrile arheologiei.
AMINTIRI DE ARHEOLOGIE Sd umlaut dar, domnilor, mai
PRDSTORICA iN ATENA, departe cu rAsfoirea i poate cA a
ROMA $1 LA NO!. doua oarà vorn aveA noroc sh ne-
merim mai bine.
latà cum incepe el capitolul (cclespre vietuirea oamenilor
primitivi, despre inceputurile omenirii, despre locuinte si des-
voltArile lord.
SA nu credeli, domnilor, cá vA citesc o paginA scrisA de
veun descriitor modern al culturii preistorice : 1

qOamenii depe obiceiul vechiu, se nasteau ca fiarele, in codri, in

pesteri si in paduri, i isi petreceau vieata hrânindu-se cu mancari sal-
batice. Cam pe atunci, intamplandu-se ca copacii, tare indesati, sá fie
intr'un loc oarecare miscati de vanturi si de furtuni, se aprinsera era-
cite i focul se incinse. Cei cari erau in preajma acelui foc, spaimantati
de iuteala flacarilor, fugira. Dar mai apoi linistindu-se i viind mai aproape,
simtira careste de placuta trupului caldura focului ; mai adaugira lemne
st, pastrh ndu-I cu ingrijire, chemara pe alti oameni, i, prin sernne, le
aratara i lor cat folos trag ei dinteinsuly 2
Dar ce sA mai lungesc, domnilor, cu citirea I Vitruviu ne
spune cum, adundnduse oamenii imprejurul vetrelor incepurA

Vitruvii de Architect. lib. ii, 1 ; 2 In original si textul latin.

46 AL. I. ODOI3ESCU

a-si formà o limba si a desvolta toate acele fericite insusiri

ce firea le dase mai presus de animate, adicd de a cunoaste
ceeace e bun si frumos pe lume si de a lucra cu inlesnire
orice lucru, servindu-se cu manile i cu degetele lor. Ei atunci
se apucara a-si face colibe cu craci i cu frunzare sau a-si
scobi bordeie in pAmant ; altii, luandu-se depe exemplul ran-
durelelor, ii urzira casele cu paie i cu pAmtint clisos. Apoi
intrecandu-se din zi in zi care de care in arta cladirilor, in-
cepura a intepeni furci si a impleti intre dansele garduri de
nuele, pe care le lipiau cu huma, ca sa le facA pareti ; dar
fiindca acoperemintele de frunzA si de pAmant nu-i aparau in-
destul in contra ploilor, ei facurA invelitori povarnite de sovar
si de trestie. In Atena se arata Inca, pe tirnpul lui Vitruviu,
ca un lucru curios pentru antichitatea sa, acoperemantul Arco-
pagului, fAcut cu pAmant clisos, si in templul Capitolului,
coliba lui Romul, invelita cu sovar, prtstra Inca pana si in
timpii imperiului, caracterul obiceielor vechimii.
Iata-ne, domnilor, repurtati spre timpii primitivi ai Romei
ai Atenei. Vitruviu, care are sa spuna cu dearnanuntul, depe
ce procederi complicate, depe ce reguli estelice, au fost cla-
dite toate maiestritele capete de opera ale arhitecturii grece
si romane, Vitruviu, care in mod sistematic are sA ne ex-
puna pe larg toate ingenioasele teorii i toate nimeritele
practice, depe cari au fost inaltate in localitatile ocupate de
Eleni si de Italioti, atatea nepieritoare monumente, expresiunca
cea mai perfecta a geniului si a indemanArii omenesti, Vitruviu
mai intaiu de toate ne strAmuta in sanul ornenirii primitive.
Dar adunand i compiland tot ceeace Grecii i Latinii scri-
sese mai 'nainte de dansul asupra tutulor materiilor mai mult
sau mai putin direct atingatoare de subiectul sau, i intre-
buintand chiar i cele noua carti pe cari M. T. Varrone le
compusese asupra stiintelor si din cari una trata in parte
despre arhitecturd, Vitruviu n'a trecut cu vederea nici unul din
punctele cari puteau interesa atat pe contimporani de meseria
sa, cat a i pe urmasii lui, curiosi de a patrunde in secretele
tehnice ale constructiunilor antice.
El a vorbit despre scopul i utilitatea artei arhaectonice,
«lucrand la arta sa» depe cum insus zice «nu spre
castiga avere, caci mai bine imi place stramtorarea cu
nume deck belsugul cu neomenie», el prescrie datoriile ar-
hitectului si face o aspra doiana, ba si chiar propune pe-
(lepse pentru acei cari in vechime ca i acum abuzeazA
-bra mita nici rusine de punga nevoiasilor de proprietari, ce
 CURS DE ARHEOLOGIE 47

s'au increzut unor devizuri ieftine i mincinoase, iar apoi se

pomenesc cu necurmate sporuri de cheltueli ; el totdeodatil
a indicat locurile i materialurile cele mai priincioase pentru
cladiri (cap. 1, it) ; apoi, cu o minutioasd scrupulozitate a des-
cris formele, dimensiunile i ornamentele arhitectonice ale
templelor, specificAnd originea i natura celor trei ordine pri-
mordiale ale arhitecturii elene, ionicul, doricul §i corinticul, cari
prezentau fiecare o dispozitiune diferitd in structura si in ase-
zarea columnelor (cap. III, iv). Vorbind despre acele mandre
clAdiri ale Eladei, el ne dá notiunea urmatoare, pe care ne
cercAm nu fdrA anevointA, a o interpretà pe româneste :
(In patru locuri se aflä edificii sfinte ale caror zidiri de marmora sunt
d ecorate cu asa insemnate ornamente, incat numele lor laudate au rams
ca denumiri tipice pentru viitorime ; structura lor este asa de perfecta
si de bine combinatA incat ea s'a invederat ca pe deplin demna de se-
zatori ale zeilor. Cel dintaiu este templul Dianei din Efes, de ordinea do-
rica, pus la cale de Hersifron Gnosiotul si de fiul sau Metagene, si pe
care se zice ca 1-ar fi sfArsit mai tArziu Dmetriu, preot chiar al Dtanel
si Peoniu din Efes. Acelas Peoniu, precum si un milesian anurne Dafnis
inaltara, de pe randuelile ionice, pe acela al lui Apolon in Milet. Apoi
la Eleusis, in onoarea Cererei si a Proserpinei, Ictinos cladi un templu
(le o irnensa marime, depe uzul doric, insA farA de columne exterioare,
spre a läsa loc mai larg pentru sacrificii ; dar mai tarziu, pe rand De-
metriu din Falere luase stapanirea Atenei, Hon facu dintr'insul un
prostylon (adicA templu cu columne in fata) asezand columne in fruntea
templului, i astfel adaugindu i-se o tincla, i se dete o infatisare mai ma-
re*, facand totdeodata i loc inchinAtorilor cari nu cunt inca initiati
la mistere. In fine se stie ca in cetatea Atenei, Cossutius (precum s'a scris
mai sus) a intreprins a cladi cu cele mai bogate ornamente si depe
randueala i proportiunile corintice, templul lui Joe Olimpicul* 2.
Dar sA trecem acum ca in sbor, domnilor caci timpul
ne zoreste pe deasupra nenumdratelor date ale lui Vitruviu
despre clAdirile publice si private ale celor vechi : piete pi
pretorii, teatre i bai, porturi si case, si altele multe (cap. v, vi) ;
despre tencuirea si zugrdvirea edificiilor (cap. vit) ; despre
cercetarea i conducerea apelor (cap. vitt, despre mdsurAtoarea
timpului prin constructiuni solare (cap. Ix) ; despre felurite
masini industriale i militare (cap. x) i aruncAnd o privire
retrospectivd sà ne intoarcem iards la punctul de unde el
s'a pornit in cercetArile sale asupra clddirilor omenesti, la
sirAcdcioasa colibd de nuele si de lut a omenirii primitive.
Vorbind in mijlocul splendorilor arhitectonice ale secolului
sdu despre acei timpi intunecosi, Vitruviu, acu vreo cloud mii
de ani, se ocupà si el cu arheologia preistoricil.

Vitruvii d Arhitect. lib. vit, praef. ; 2 In original si textul latin.

48 AL. I. ODOBESCU

Dar ce zic ? Oare avem noi, Românii, trebuintA sä aflArn

dela Vitruviu, dela autorii antichitatii, cum au fost locuintele
omenesti in epocele de barbarie ? Oare pentru noi aceasta
este o materie arheologica ?
Apoi n'avem decat sd iesim la marginile capitalei noastre
si vom gAsi nenumArate exemple reale, cari ne vor servi de
comentar vAzut i pipdit pentru toatá aceastA parte a operei
lui Vitruviu, pentru tot ce ni se spune despre locuintele orne-
nesti in timpii primitivi i preistorici.
Din nenorocire, domnilor, nu vom puteà fi tot asa de fe-
riciti cAnd, cu textul anticului arhitect in mAnd, vom aveA a
a studià mai tarziu, regulele i ordonanta cladirilor de stil antic.
Dea cel putin Domnul ca cuvintele mele, invitAtoare la stu-
diul productiunilor estetice ale trecutului, sA destepte in inima
si in mintea nouei generatiuni scolare, un cult al frumosului,
salutar i spornic pentru patria noasträ !
N'am izbutit, domnilor, a restrange in marginile timpului
ce pot a cere dela d-voastrA pentru astä searA, toate cele
ce aveam a spune despre toate speciile de reprezentanti ai ar-
heologiei in societatea greach si in cea romanA.
ImpArtindu-i in patru clase deosebite : periegetii sau cAra-
torii, arti,stri §i tehnicii, eruditii sau curatii anticari si sof4tii
sau foiletonistii de art.& abia am gasit timp a vA vorbi despre
Erodot, Polemon i Pausanias, dintre Greci, despre Varrone
Vitruviu, dititre Latini.
Am cercat, in aceastA rApede i parcimonioash 1 spicuire, a
restrAnge peck s'a putut mai multe, mai variate si mai ca-
racteristice notiuni asupra scriitorilor citati ; dar prin aceasta
chiar, pare-mi-se cA n'am insistat nicAieri indestul pentru ca
sA vd puteti face o idee precisä i deplinA despre beneficiile
ce se pot trage din studiul atentiv al autorilor antici, pentru
cunostinta vietii morale si a operelor de artá ale trecutului.
Imi yeti permite dar, domnilor, in folosul nostru comun,
de a modificà oarecum, sau mai cu drept cuvant de a des-
volta pe viitor modul de expunere ce am inaugurat in intru-
nirea noastrA de astAzi ; astfel, in lectiunile viitoare vom com-
pieta, prin analize mai amAnuntite, examenul catorva din
izvoarele de informatiuni arheologice ale antichitatii ; i apoi,
dupd ce vom fi constatat in treacAt o lacuna, un gol, un noian
confuz i intunecos in istoria intelectualA i artisticA a gintelor
europene, o epoca, cdreia s'a zis Secolul de mijloc, §i in care

1 cu cumpAtare.
 1STORIA ARHEOLOGIE1 49

spiritele au fost prea tare preocupate sau de grelele nevoi

ale traiului prezent in lipsA de echilibru social, sau de as-
piratiuni extatice la o vieatA extra-lumeascA, spre a-si intoarce
privirile inapoi si a se deda cu studii retrospective, dupa ce,
zicem, vom fi aruncat o privire trecAtoare asupra acelui pustiu
ni analelor arheologice, care se 'ntinde pe un spatiu de aproape
una mie de ani, apoi vom trece cu o netAgAcluitA multumire
la studiul interesant al acelei serii de anticari laboriosi si
entuziasti, care se incepe cu epoca Renasterii,e spre a ajunge
in fine la lucrArile arheologice cu cari cu drept cuvant se
mandresc timpii nostri.
Acestea, sper, ne vor deschide o cale mai bine pregAtita
pentru pretuirea si lesnicioasa pricepere a tabelelor analitice,
in cari imi propun a vA prezinta mai in urma diversele culturi
nationale din antichitatea orientalA, elena si RAC& precum
v'am fost anuntat in cuvantarea- mea preliminarA.
Mergand poate mai incet dealt cum imi era cugetul, cred
cA vom avea castigul de a inainta cu pasi mai siguri.
A trebuit sa fie si cam arheolog acela care a zis mai intai :
Chi va piano, va sano ;
E chi va sano, va lontano.

A TREIA LECTIUNE

Domnilor, deoarece in ultinia noastra intrunire, lipsa de

tirnp m'a facut sA rAman in drum, adicA sà intrerup sirul
notitelor ce voesc dela inceput a vti da asupra unora din
principalii scriitori ai vechimii cari pot fi priviti ca premer-
gAtorii arheologiei, sau mai bine ca izvoarele literare cele de
capetenie ale informatiunilor noastre asupra antichitatii ; de
oarece in randul trecut nu v'am putut vorbi, i chiar aceasta
cam repede, decal despre scrierile pretioase ale cAlAtorului
istoric Erodot, despre putinele fragmente rAmase dela ves-
titul perieget Polemon i despre notele de calAtorie in Elada
ale lui Pausanias ; apoi, iar despre marea opera enciclopedicA
pe care o scrisese eruditul roman Varrone, sub titlul de An-
Updates divinae humanaeque i despre cele x carti mai mult
tehnice ale lui Vitruviu, de Architectura ; deoarece, chiar spi-
cuind, cernand i alegand dintre autorii antici, eleni i latini,
AL. I. ODOBEsclI. Istoria Arheologiei. 4
50 AL. I. ODOI3ESCU

§i chiar sdrelind pe cei atinsi, tot n'am izbutit a cuprinde intr'o

singura lectiune prima faza a istoriei arheologice ; deoarece
in fine ma vad obligat a va mai vorbi despre antichitatea
clasicd, spre a caracteriza in mod complet importanta litera-
turii sale in respectul arheologiei, dati-mi voie a ma intinde
de aci inainte cu cercetari mai varii asupra doi oameni in-
semnati, cari, unul la Roma si celdlalt in Grecia, au scris mult
pentru placerea i instructiunea contimporanilor si nu mai pull n
pentru luminarea viitorimii.
PLINIU NATURALISTUL. Acestia sunt naturalistul latin Pliniu
§i sofistul elen Lucian, cdrora voim
a consacra in acest curs, Cate un studiu mai special.
Scrierile acestor doi barbati sunt aà mult cuprinzatoare
de fapte interesante din ambele puncte de vedere cari ne
preocupd, adica si de relatiuni despre vieata sociala i intima,
si de notiuni asupra artelor din vechime ; iar pe de alta parte
felul scrierilor lor este ash de diferit, incat vorbind ceva mai
pre larg despre dansele, sper ea vã voiu putea da o idee
completa si fructuoasa de folosul care-I poate trage arheo-
logul, atat din studiul scrierilor de eruditiune ale celor vechi,
cat si din cunostinta, mai mult sau mai putin elegantelor de-
clamatiuni ale celor cari la dansii se nurniau sohti.
Inca odata insa va. aduc aminte, domnilor, ca dacd pent! u
a demonstra importanta scriitorilor antici din punctul de ve-
dere arheologic, am osebit spre a v5 vorbi in treacdt despr
vreo cativa autori periegeti,tehnici, eruditi §i soh i
ai antichitatii, tot Inca sunt multi, foarte multi aljii, cari cc
pot socoli ca deopotriva, daca nu superiori, celor denumiti,
ca in/ogre prelioase pentru cunostinta antichitatilor.
Cn a ceasta rezerv5, voiu complela lista mea, vorbindu-va
did intni itpre scriito -id latin Pliniu i apoi, intr'o viitoare
intrunire, despre cel den Lucian. Cursul timpilor, dela care
i 1,5 tn'am ab5tut iii expunerea din ultima mea lectiune, imi
prcscrie accast(i ordine.
VIEATA 51 MOARTEA LUI. In adevar, Cain Pliniu Secundus
s'a nascut cu un secol inainte de
Lucian, pe la anul 23 al erei crestine ; el era din provinciile
nordice ale Italiei. A servit mult timp in armatele romane,
pe cari le-a urrnat in Africa, in Germania, in Spania, ob-
servand pretutindeni cu o neobositá curiozitate, toate feno-
menele naturii i toate indemanarile industriilor omenesti.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 51

El a scris mai multe carti, acum pierdute, despre strategie,

istorie §i gramatica; dar opera lui de capetenie fu Istoria
Naturald in treizeci §i §apte carti, «Naturatis Historiae libri
.Xxxvil, dedicata, la anul 78, imparatului Titu.
Un an in urma, Pliniu aveh sa piara, la varsta de cinci-
zeci §i §ase de ani, jertfa, ca multi altii mai putin ilu§tri, a
unui eveniment teribil, caruia arheologia nu-i datore§te mai
putin decat principalei sale victime.
Pliniu era pe atunci comandant al flotei rornane din marea
Tirenicd ; re§edinta lui se anà in portul dela promontoriul
Misenei, tocrnai la capatul nordic al incantatorului san de
mare, pe care se inalta astdzi in amfiteatru frumoasa ce-
tate Neapoli, umbrita de cre§tetul fumegos al Vesuviului. In
ultimii timpi ai republicei romane §i in periodul Cesarilor,
.acele gratioase maluri erau semanate cu mandre §i elegante
,ora§ele campanice, uncle avutii din Roma i§i aveau locuintele
lor de \Tara ; tocmai imprejurul poalelor muntelui erau a§e-
zate Retina, Herculanum, Stkbim §i Pompei, cetati adesea
incercate de cutremure, dar mereu rendscande din ruinele
lor, sub notth §i vesele podoabe.
Ziva insa de 23 august anul 79, era ursith ca sa stinga
in sanul acestor frumoase locuri, vie* cea dulce §i desfMatd,
§i sa le inmormanteze de vii sub un strat fierbinte de lava, de
sgura §i de cenu§a.
Aceà zi fatala, in care soarta rapi lumii antice cetatile ve-
-suviane, ca srt le destine a fi peste §aptesprezece secoli, cel
mai splendid dar oferit arheologei noastre moderne, acea 7i
merita sa ne opreascd un moment. Ea mai in urrna va re-
veni adesea in memoria noastra, astfel precum mo§tenitorii
-omului bogat i§i aduc mereu aminte cu o mangaioasa jale
ciespre diata ce i-a inavutit. Pentru momentul de fata insä,
noi vom vorbi de &salsa, fiindca in acea catastrofa a pierit,
deodath cu Herculanum §i Pompei, batranul Pliniu, §i apoi
iard§i fiindca a lui moarte §i fenomenul care o produse ne
-sunt descrise de un martor mai ocular, de nepotul sau de
sord, Caiu Pliniu cel tartar. El a povestit aceste fapte in doua
scrisori, ce ilusiful amic §i panegirist al lui Traian adresa §i
mai ilustrului istoric Tacit.
Permiteti-mi dar, domnilor, a traduce cel putin una din
aceste in atatea feluri insemnate epistole, aceea in care, in-
trevazand starea funebra a ora§elor pierdute, veti afth cu
ch.amanuntul moartea curagioasa §i Una' a marelui scriitor de
care avem acum a ne ocupa :
52 AL. I. ODOBESCU

4Imi ceri zice Pliniu cdtre Tacit 1 irni ceri sd-ti scriu sfArsitul un-
chiului meu, pentru ca sa-1 poti trada mai cu adevAr viitorimii. iti mul-
tumesc, cad vdd bine cd, fiind de tine ilustrata, moartea lui e menita
unei glorii nernuritoare. Desi el, pierind in prapadirea celor mai frumoase
pamAnturi, ar fi ca memoria lui, prin aceasta imprejurare neuitata, sd
rAmAnA in veci nestearsd, impreunA cu a popoarelor si a cetatilor ; desi
insusi el a facut lucrAri multe si nepieritoare, si mai mult incas va adaogi
la perpetuitatea acelora, eternitatea scrierilor tale. Cat despre mine, so-
cotesc fericiti pe aceia cdrora zeii le-au ddruit favoarea sau de a face
lucruri demne de a se scrie, sau de a serie lucruri demne de a se citi,
st mai fericiti incA pe aceia cdrora le-a dat pe amAndoud. In numarul
acestora va fi si unchiul meu, atat prin ale sale, cat si "prin ale ta/e
voiu indeplini, ba chiar voiu stdrui a face ceeace-mi cert.
cdrti...,..Deaceea
Era in Misena i acolo tined comandamentul Hotel, In ziva colendei a
noua din septembre, cam pe la ora sapte, muma-mea ii vesti ca. se ara-
tase un nor neobisnuit, atat prin marime, cat i prin felul sdu. El, dupd
ce strituse la soare i apoi luase o baie rece, gustase ceva culcat si se
pusese pe studiu. Atunci isi cere incaltdmintele si se suie la un loc de
unde poate mai bine sd priveascd. acea minune. Norul se Malta, dar cei
can ii vedeau de departe, nu puteau sti din ce munte ; mai tarziu insa se
cunosciA ch era din Vesuviu. Dupa aparenta si forma lui nu s'ar fi putut
asemui cu riici un alt copaciu mai bine decat cu un plop ; caci se radica
in sus ca un trunchiu foarte lung, care apoi sa reslAtia in mai multe ra-
muri. Crez cd impins mai it-Rai de o suflare care in sus se slabiA, sou
poate §i invins de propria sa greMate, el se rasipid largindu-se ; uneori
alb si alte ori mAnjit si patat, dupd cum purta in sine tardna sau cenusa.
Unui om aszi de invdtat ca unchiul meu, acest lucru i se parn un ce
insemnat i demn de a fi vazut de aproape. Ordond dar sA i se pregd-
teased un vas u§or §i rule imi lasA sir aleg de voesc a-I insoti. Raspunsei
insd cA mai bine voesc a studiA, cu atilt mai mult cA se intdmplase sh.ml
dea chiar el ceva de scris. lesind din casa, el lud cu sine tablite de in-
semnat. Matrozii din Retina, spaimantati de pericolul arneninfator (caci
acea localitate era asezatd sub munte i altB scdpare n'aveau decAt in co-
rdbii) II rugA sd-i scape de o asa napaste. El isi schimbd atunci cuge-
tul si ceeace umblA sa faca din simpla curiozitate, intreprinse din bund-
tate de suflet. I se aduse vasele, insusi se urea intr'insele spre a duce
ajutor nu numai Retinei, ci i multor alte locuri, cari acolo sunt nume-
roase, din cauza frumoasei pozitiuni. El aleargd acolo de unde altii fug ;
in mijlocul pericolului el tine mersul i cArrna dreapta, asa depArtat fiind
de orice frica, incat toate miscdriIe acelei urgii, toate figurile, cat le zA-
reste cu ochii, le dicteazd si le insemneaza. Cu cat mai mult se apropie,
cu atat cenusa pica mai fierbinte si mai deasii pe vas, cit atAt i pietrele
poroase, inegrite, arse si fAramate de foe, cu atata marea se umfld si pe
tarmuri se gramadesc munti protivnici de sdrobituri. Oprindu-se putin
ca sa cugete dacd se va intoarce inapoi, el spuse indatd cArmaciului,
care-I povatui SO' facA intr'astfel 'Pe cei tart. nbrocul Ii ocrote$te;
trage dar la Pomponianutn! Acesta erA la Stable, despartit de cetate
printr'un mic san de mare, cdci valurile pe nesimtite se infundd in acele
tarmuri incovoiate i scobite. Acolo, desi pericolul no era incd apropiat,
dar fiind in vedere, puteA crescand sd se si apropie ; deaceea toate ba-

Plinti junioris Epistolar. lib. IV, 16.

 1STORIA ARHEOLOGIE1 53

gajele se incArcase in cordbii, hotdrit sd fuel, indatd ce se va fi astAm-

pdrat vAntul cel impotrivitor. Acest vint inlesnise sosirea unchiului meu,
care imbriltiseaza cu adurd pe amicul sdu Pomponian, II mAngdie, ii
Imbdrbdteaza i, ca sa-i aline frica prin securitatea sa. ordond sa i se gd-
teascd o bale dupd scdldare se culcd i cineazd, vesel, sau ceeace este
tot asa de mai-et la suflet, prefdcAndu-se c5 este vesel. In vremea aceasta
pe rnuntele Vesuviu, in mai multe locurt, strAluciau flacdri intinse si par-
joale a cdror lucoare 1 si lumina rdsariau si mai tare in intunericul noptii.
tar el, ca sa potoleascd pe cei ingroziti, le spuned cd arde in ndpustire
case goale si parasite focului de cdtre taranii fugiti. Apoi se dete repau-
sului si se odihni cu sown adevdrat, cdci rdsuflarea lui. care din cauza
grdsimii trupului era tare si rásun5toare, se auzia de acei cari-1 pdziau
la prag. Insa curtea prin care intrai in casd se implea acoperindu-se
asa tare cu cenuse cu pietre de tot felul, luck, dacd mai sedea mult
timp in pat, n'ar fi mai putut iesi. Desteptandu-1, el se duse ca sd gd-
seascd pe Pomponian i pe ceilalti cari veghiase. Cu totii impreund se
sfatuird dacd vor rilmdnea sub acoperemAnt sau dacd vor rdtdci prin lo-
curl deschise ; cad casele erau cletenate de dese si intinse cutremure
i. ca i cAnd ar fi fost rniscate din temeliile lor, pareau cã merg si vin
cdnd incoace cand incolo ; apoi iar la loc deschis aveau a se terne de
caderea pietrelor. desi acelea erau usoare si arse. Adunarea preferi pe
acest din urnid dintre pericole i intr'aceasta unchiul meu se poviitueste
dupa cugetare, pe cand ceilalti se hotArdsc numai sub impresiune t fricii.
Ei ii pun pe capete perne legate cu stergare. Astfel se apard de ceeace
pica de sus.
Pe cAnd intfalte part! se Ikea ziud, acolo era Inca noapte, dintre toate
noptile mai neagrd si mai adanca ; abia multele torte si alte felurite lu-
mAndri o mai rAsipiau.
El dori sd meargd la mal si sd vad5 de aproape dacd s'ar putea pune
pe mare ; dar marea rdandsese turburatd si protivnicii. Acolo, culcAndu-se
pe un covor asternut pe jos. ceru de doud ori dearandul apd rece si ban.
Dar atunci flacdrile si un miros de pucioasa prevestitor al focului facurd
pe toti ceilalti ca sis fugd, i pe dansul ca s5 se scoale de jos. Se radica,
rezemandu-se pe doi servitori si indatd cdzid iards fiindu-i resuflarea nd-
busitA, depe cum cred, de o duhoare mai indesata l pieptul inecat,
deoarece din fire nu-I avea nici sanatos, nici larg, ci adesea apasat.
CAnd se facia iardsi ziud (adica a treia zi dupd aceea pe care o vazuse
el mai in urmd), trupul lui fu gdsit tot acolo, intreg, neatins si acoperit
cu vesmintele in care fusese imbriicat ; infatisarea lui semana mai mutt
a unui ow adormit, de.cat cu a unui out mort,. 2
Astfel, domnilor, Pliniu cel tânär, martor ocular al groaz-
nicei eruptiuni din anul 79, ne descrie §i aspectul naturii in
acele zile fioroase §i moartea cea curagioasa a unchiului säu,
marele naturalist latin Pliniu.
Sá lasam insd in pacea lor secularä rrim5§itele muritoare
-ale lui Pliniu pe ale cetätilor vesuviane le vorn rascoli mai
tdrziu §i sa ne ingrijim acum numai de rtima§itele spiritului
§i ale §tiintei lui.

1 stralucire ; 2 In original si textul latin.

5t AL. I. ODOBESCU

IMPARTIREA $1 CUPRINSUL Depe titlul operei lui Pli-

OPEREI HISTORIA NATURALIS", mu, Historia Naturalis, na
s'ar prea crede cd ea isi are
NOTIUNI DESPRE INDUSTRIILE 51 locul printre izvoarele arheo-
ARTELE ANTICE. logiei, desi,punandu-ne pe
tdramul cu totul modern al
arheologiei preistorice, studiile geologice si cele fiziologice au
inceput a-si da mAna cu antichitatile omenesti. Dar rezultatut
la care astAzi a ajuns stiinta, scormonind ramAsitele strAvechi
prin fundul pamAntului, Pliniu, si cu dAnsul toti naturalistii
vechimii, 1-au presimfit numai prin instinct ; deaceea au si
cuprins in scrierile lor asupra naturii tot ceeace stiau, si despre
urzirile nesocotite ale firii, si despre lucrdrile cugetate ale oa-
menilor.
Nimeni mai mult §i mai bine deck Pliniu n'a indeplinit
aceastä sarcind enciclopedia In treizeci §i sapte ale sale
cArti, el a adunat notiuni din mai mult de cinci sute scrii-
tori, pe can ii i numeste, si pe l'angA aceasta a adaus tot
ceeace a putut aflA si invAta prin propriile sale observatiuni
§i cercetAri. El intr'insele vorbeste mai int-Ai despre lume Ai
elemente, de mundo et elementis, schitAnd cunostintele as-
tronomice, fizice §i meteorologice ale epocei sale ; apoi in
patru cdrti face o descriere completA a pAmântului stiut pe
atunci, enumerand cu oarecari amdnunte, uneori interesante-
si pentru arheologi, locurile, gintele, mdrile, cetafile, portu-
rile, muntii, rAurile, intinderile si popoarele, cari sunt sau au
lost, qui sunt wit fuerunt. Cartea a saptea e destinatA for-
märii si desvoltdrii omului, precum si inventiunii . artelor ;
acolo dd el idei rApezi despre antropologie, fiziologie §i chiar
despre etica timpului sdu. Apoi de aci inainte urmeazd patru
cdrti despre animalele pAmantene, acuatice si sburAtoare, si alte
doudzeci §1 una cdrti, in cari se intinde foarte mult asupra
plantelor, studiindu-le din punctul de vedere fiziologic, dc-
scriptiv, agricol, industrial §i mai ales farmaceutic. Zece lungi
cArli din acestea, Pliniu le scrise numai spre a ne da cu dea-
rnAruntul toate refetele de leacuri, de doctorii si descAntece,
cate s'au ispitit vreodatd babele a plAtnadi cu rddAcini, cu
ierburi, cu lighioane si cu pietre.
Ultimele cinci cArti cuprind notiuni despre metaluri, despre
pietrele ordinare si scumpe, in fine despre picturd §i culori.
Aci sunt gramddite numeroase indicatiuni si fapte de cea mai
mare insemndtate pentru cunostinta artelor antice. De aci vom
culege dar, cam pe incercate, un §ir de exemple, cari ne vor
 ISTORIA ARBEOLOGIEI 55

face, cred, sa nretuitn, sub raportul arheologiei, valoarea

scierii celei mutt variate §i mult cuprinzatoare a lui Pliniu.
Deschizand-o la cartea xxxvi, despre natura pietrelor, intr'un
capitol special, destinat la enumerarea barbatilor cari §i-au
facut un nume prin sculptura, gasim despre Fidias cele ce
urmeaza.
Le vom adauge ca un complement la acele ce ni s'au spus
in Pausanias, despre mareata lui statue din templul Elidei. 1
Nimeni nu pune la indoialA cA Fidias este cel mai renumit printre
toate popoarele cari cunosc faimh Joelui Olimpic ; dar pentru ca sa stie
a-I lauda, dupa meritul sat], i cei cari n'au vazut lucrarlle lui (si dintre
aceia suntem si noi, domnilor), vom aduce la cunostintd oarecari mici
imprejurAri, curl vor invedera geniul sAu. Nu ne vom servi intru aceasta,
de frumusetea Joelui Olimpic, nici de marimea Minervei, fAcutd de
'Jamul pentru Atena. care este 'naltit de doudzeci i ase de coti, lu-
cratd numai numai de Hides si aur, ci vom arAtit numai cA pe umfld-
tura rotunjitd a scutului ei, el a sApat o bAtAlie de arnazoan'e, i pe
partea scobitd a pavezei, lupta crAncena a zeilor cu uriasii ; iar pe tAl-
pile ei, pe aceea a Lapitilor cu Centaurii ; astfel in orice amanunt afla
un prilej de a-si desvolta arta si maestria..d> 2

MINERVA DIN PARTENON Intocmai ca pentru Joele Olimpic,

A LUI FIDIAS. arheologia moderna, nemangaiata de
a fi pierdut laudatele modele ale lui
Fidias, a fdcut §i pentru Minerva hriselefantina din Partenont
incercari de restitutiune ; dar, in cazul acesta, nu numai Qua-
tremere de Quincy a scris asupra subiectului o disertatiune
speciala, insotita cu desemnele cletaliate ale restitutiunii, dar
inca un ilustru §i bogat arheolog francez, ducele de Luynes,
care, pe langa unul din cele mai mari nume ale Frantei §i
pe langa una din cele mai mari averi ale Europei, avea §i
gustul artelor §i cuno§tintele unui perfect anticar, ducele de
Luynes, nemultumit de incercarile lui Quatremere de Quincy,
intreprinse a reface cu aur §i cu filde§ o Minerva pe cat se
va putea mai asemanata cu aceea a lui Fidias. El incredinta
aceasta lucrare importantä, renumitului sculptor francez Si-
mart, care lucra opt ani la dansa, punand toata §tiinta §i arta
sa, pentru a scoate la lumina o nouà Minervd hriselefantind.
La prifna expozitiune universald din Paris, in anul 1854,
opera lui Simart a fost expusd publicului, care a admirat
intr'insa eruditiunea §i talentul artistului modern ; dar impre-

1 Plinii Secundi Natur. Histor. lib. xxxvi, 4.

2 In original si textul latin.
56 AL. I. ODOBESCU

siunea generala a fost ca. precum spre a da nastere unei

zeite ji intelepciunii trebuia un cap de Joe, tot asà, spre a
inchipul si a executa o adevarata Minerva' a Partenonului,
trbuià un geniu ca al lui Fidias.
Aceasta fastuoasa fantazie de arheolog a costat Irish' du-
celui de Luynes vreo 250.000 franci, i astazi, dupa moartea
batranului duce, care, credincios traditiunilor aristocratiei
catolice, si.a sfarsit zilele la 1867, in varsta de 65 ani, pe-
trecand noptile pe bastioanele Romei, in apararea papei, astAzi
Minerva lui Simart se afla intr'una din sumptuoasele sale
ale castelului dela Dampierre, nu departe de Paris, unde ra-
posatul duce stiuse a intruni nepretuite minuni ale artei an-
tice si contimporane.
GRUPA LAOCOONTELUI SA nu pArAsim incd,
DIN VATICAN JUDECAT DE PLINIU. domnilor, lista de opere
sculpturale data de Pliniu,
si in urma Minervei lui Fidias, cea pierduta pentru noi, cu toate
iricercarile sumptuoase ale arheologiei moderne, sa ne oprim
supra unui alt cap de opera, pe care am avut fericirea de a-I
regasi chiar la locul unde Pliniu ne spune ca 1-a vazut si
clansul. Obiectul este de o mare importantri,. caci iata cum
vorbeste Pliniu despre el, dupa ce a enumarat anume pe cei
mai de frunte sculptori ai antichitatii elene :
(Rename mare zice el au mai avut i altii multi, ale chror opere
perfecte. Hind lucrate in comun de un numar mare de artisti, nu le-a
rams faimd, din cauza ca ea nici se putea da numai unuia, nici mai
multi nu o puteau impSri deopotriva : precum este cazul cu Laocoon-
tele ce se MI'S in cladirea impdratului Titu, opera care trebuie pusa mai
presus de toate productiunile de arta, si ale picturii si ale sculpturii.
Dintr'o singurd piatrd, pe dansul, pe fii lui i pe minunata impleticire a
serpilor, le lucrara. Intr'o unire insemnatii artisti din Rhodos, Agesandru,
Polydor i Athenodorv. 2

In primavara anului 1506, un cetatean din Roma, care pe

atunci era proprietar al locului depe rnuntele Escuilin, unde
fusese bane lui Titu, sapand printre ruinele de sub pamant,
dete intro bolta, peste grupa de marmora mentionata cu
lauda de Pliniu. Iuliu al n-lea, mare protector al artelor, dete
500 scuzi de aur descoperitorului i trimise pe insusi Michel-
Angel ca sa constate daca este chiar Laocoontele laudat in

1 Plinii Secundi Natur. His:or. lib. xxxvI, 4.

2 In original, si textul latin.
 1STORIA ARHEOLOG1EI 57

scrierea naturalistului latin. Mare le artist cercetd aced minune

a artei, miracolo dell' arte, precum zise el, si descoperi cd
Pliniu se inselase numai socotind-o sdpatä toald dintr'o sin-
gurd piatra ; Laocoontele era compus din trei bucati foarte
mdiestrit adunate. Dar cdnd s'a descoperit, mai multe Orli
erau Mrlimate si lipsiau ; a trebuit dar ca diferiti artisti sd
lucreze la restaurarea bratelor. Astfel s'a schimbat poate cevà
din aspectul primitiv al operei, care azi, intr'o said osebitä a
Vaticanului din Roma, ne prezintd cu mdndrie cea mai fru-
moasd grupd sculpturald a antichitAtii.
De 368 de ani, de când s'a descoperit Laocoontele, s'a
scris mai mult deck se poate citi asupra lui si asupra ar-
tistilor cari I-au executat. S'a crezut ea unul din ei, Agesandru,
a fost tatd1 celorlalti doi, Polydor si Athenodor, si cd ei, cu
totii, trdiau chiar pe timpul lui Titu. Dar judecdtorii cei marl
ai esteticei antice cu Winckelmann, intemeietorul istoriei ar-
telor, in cap, au recunoscut, in stilul acestei opere, o epoca
Inca infloritoare a artelor grece, adicd cu putini ani in urma
lui Alexandru cel Mare.
W1NCKELMANN. Winckelmann a admirat in aceastá grupd,
minunatul simtimânt estetic al anticilor, care
ii invdtd sd tdinueascd sub o figura cu trdsuri linistite, addn-
cile suferinte ale trupului si ale sufletului. «Precum marea,
zice el, stá linistitd in adancimile ei, orick de turburatd
i-ar fi suprafata, asã si in figurile grece, chiar in mijlocul
pasiunilor, infdtisarea lor anunta un suflet mare si neclintit i v.
In adevar, ce senind si cu toate acestea ce pátrunzdtoare
e durerea care stä rdspandita.pe fetele lui Laocoon si ale fiilor
sdi, in admirabila grupd de marmord ! Doi serpi lungi si
mlddiosi i-au incoldcit de toate partile ; unul strivind, sub v.:1r-
toase impleticiri, un picior si un brat al copilului din stdnga,
care cearcd spdimantat a se desprinde, si-a infipt coltii in
soldul bdtrAnului, ale cdrui pantece se sumet, format-1d un
desert spasmodic pdnd sub coaste. Copilul din dreapta, muscat
sub brat de celkalt searpe, pare a cdded sleit de puteri pe
altarul de piatrá, unde se reazimd si muncitul sdu pärinte.
Totul formeazd o piramidd in care musculatura cumpdtatfi a

1 Winckelnzann's, Geschichte der Kunst des Alterthum, 1764. Mai multe

editiuni au urmat. Ca traductiuni ale acestei insemnate opere, e de notat
cea italianä a lui C. Fea, Roma, 1783-84. ExistA si dou'S traductiuni
franceze : una de Huber, Leipzig, 1781 ; si alta de Jansen, Paris, 1798-83.
58 AL. I. ODOBESCU

trupurilor goale i expresiunea de adand durere a frumoa-

selor chipuri rasar cu Ufl efect armonios i impunator din
pletoasele si na.claioasele incolAciri ale fiarelor taritoare.
Firea orneneascA se vede suferind strasnic, dar suferinta
n'o face sa piardà nimic din frumuselea formelor ei. Laocoon
fiii lui, cu a marnicA jale, rabdA pedeapsa cereascä ce i-a ajuns.

MOARTEA LUI LAOCOON Cine din d-voastrA ar vedea, in

IN VIRGILIU. marmorA, grupa Laocoontelui, nu
si-ar putea opri gandul de a se re-
purta indatä catre admirabilele versuri din cartea it-a a Eneidei
lui Virgiliu, versurile in cari vedem cum fiul lui Priam, preotul
lui Apo lon, cel care, in inteleapta-i prevedere se temea. de
Greci i cand veniau cu daruri timeo Danaos et dona
ferentes i5i plateste cu o groaznicd moarte intemeiatele
sale presimtiri.
Dati-mi voie, domnilor, a vi le rememora, ca o plAcutà
clasicá amintire, de care arheologia niciodatä nu se fereste
Acurn pentru ca sa ne servim mai cu inlesnire, in cercetarea
noastrA arheologica, cu fiorosul tabel prezentat in aceste mi-
nunate versuri, le vom tradâ intr'o pacatoasa proza .roma-
neasca :
eAci alta mai mare si mai infioratoare intamplare se arati nenoroci
tilor Troieni i fart veste le turbura si mai tare mintile.
Laocoon, adus de soarta a fi preotul lui Neptun, injunghia cu solem-
nitate un taur urias, pe altarele lui. Dar iata ca din Tenedos, pe linis-
titele valuri se astern doi serpi pe deasupra marii (mi-e groaza a
spune!) i formand cercuri nemarginite, se apropie impreuna de tarmuri.
Grumazurile lor se inalta printre valuri i crestetele lor sangeroase ra-
sar deasupra undelor ; la spate, trupurile lor se tarasc inapoi prin mare,
iar spinarile for se incovoaie in arcuri colo%ale. Ei trec cu sgomot prin
apa spumegata ; dar iata-i ca ajung la mal. Ochii lor invapaiati scapara
numai sange i foc, iar din falcile lor suerande ies limbi rasunatoare.
Noi fugim toti cu fetele palite. Dar ei, cu mers holarit purnesc catre
Laocoon. Mai intai serpii cuprind in verigile Ior, trupurile mai plapande
ale ambilor sat fii, t muscandu-le, se repasc din ticaloasele lor membre.
Apoi, verund chiar el ,in ajutorul for si asvarlind sageti, it cuprind si pc
dansul si ii lantuesc in incolaciri uriase ; de dolia ori s'au sucit impre-
jurul millocului situ, de cloud ori spinarile lor cu solzi i s'au infasurat
irnprejurul gatului, i crestetele lor inalte se ridica deasupra capului sau.
Dar el, intinzand cand o mana, cand pe cealalta, mat a se desfasura
din noduri si pe cordelele depe fruntea lui pica sangele si negrul venin.
Totdeodata el inalta catre cer groaznice strigari, precurn muge un taur,
and dela altar fuge ranit i leapada depe grumaz securea rãu indrep-

1 fn original urmeaza textul latin.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 59

tata. In fine gemenii monstri ii apucã calea dare altarul Inaltat al tern-
plului, si se duc in locuinta asprei Pa lade, ca sd-si ascuncla trupurile lor
sub picioarele si sub scutul boltit al zeitei.,

LESSING. Confruntarea a§a de fireasca a acestui admirabil

episod de poezie clasica cu capul d'opera scut-
pturala din Vatican, a deschis, domnilor, un camp intjns §i ro-
ditor studiilor de estetica §i de arheologie. Unul din cei mai
de frunte literati ai Germaniei din secolul trecut, Lessing,
caruia arta dramatica Ii datore§te atata cat §i critica literara
§i artistica, a luat materie din aceasta confruntare, spre a
scrie un rnic tratat despre marginile picturii ci poeziei, I
care a ramas pentru totdeauna un model de critica anticara,
ua breviar al esteticei, aplicata la cele doua arte despre
cari trateaza, §i, prin extensiune, la literaturti, la poezie §i la
frumoasele arte in genere.
Lessing stabile0e acest important principiu: crt activitatea
poetului se poate desvolta in domeniul timpulul, pe cand insa
a artistului se afla restransa in marginile spatiului ; ca unul
produce impresiune asupra publicului prin o desvoltare sue-
cesiva i cadentata de efecte varii, pe cand celdlalt trebuie,
in orice opera a sa, sa aleaga un moment unic al timpului
5i sa cate a-I reprezinta sub cel mai frumos, mai viu §i mai
impunator al sau aspect.
Aplicand aceste idei la grupa Laocoontelui §i la diferentele
cari exista intre formele ei §i descrierile scenei din Eneida,
iata in ce mod se exprima Lessing
Artistul a lucrat cu scop ca sd ajungd la cea mai inalta frumusete
sub imprejurdrile impuse de durere trupeasca. Pe aceasta nu puteA insi
sa o impreune cu cealaltA, pe cat el ar fi tinut seam'a de puterea ei
desfiguratoare. A trebuit dar sA o supund celeilalte ; a trebuit sä aline
strigatul in suspin ; nu doarà pentruck strigarea dovedeste un sublet ittrA
thrie, ci fiindca ea descompune figura intr'un mod respingator. Salt in-
chipueascd in adevar cinevA pe Laocoon en gura mare cilscatil, i va
judecA ; sã si-I inchipueascd strigand i va vedea. Mai inainte el s'a pre-
zintat ca o imagine, care inspira compatimirea, fiindcA intruniA in acelas
limp frumusetea i durerea ; acurn a devenit o imagine pocita i nesu-
f erita, dela care isi intoarce omul privirile, fiindcA aspectul durerii des-
teaptit neplacere, fdrA ca frumusetea fiintelor suferinde sä poata preface
aced neplacere intrun simtimant duios de compatimire..
AO. vorbe§te Lessing despre grupa Laocoontelui ; §i intr'alt
loc, el ne dovede§te ca descrierile poetilor nu sunt supuse

1 Lessing, Laocoon der ueber die Graenzen der Malerei und Poesie.
Leipzig, 1776. Trad. francezd de Ch. Vanderbourg, Paris, 1802.
CO AL. I. ODOBESCU

la acelea§i conditiuni estetice. Poetul se bucurA de mai multà

libertate. Astfel, bAtandu-§i joc de criticii nevoia§i, cari mai
inainte de dansul, aruncau ponosul cand asupra scenei din
Virgiliu, cand asupra grupei din Vatican, Lessing ne-a facut
sà intelegem cà admiratiunea noastrã poate sa fie egalA
pentru poetul din Mantova §i pentru sculptorii din Rhodos,
de§i dânii ne-au reprezintat. in moduri cu totul diferite,
moartea dureroasA a lui Laocoon i a Hoe sAi. Astfel am
rAmas impacati §i cu opiniunea lui Pliniu, care declara ca,
dintre toate operele sculpturii §i ale picturii din timpul salt,
Laocoontele a fost i este bucata cea mai aleasä, bucata cea
mai de frunte.
Nu cred, domnilor, a fi pierdut timpul cat I-am petrecut
vorbindu-vA despre aceastä opera capitala a artei antice. Marea
stima ee insu§i Pliniu avea cMre &Ansa ne-a impus oarecum
aceastA digresiune, chiar it, sanul apretuirilor ce voim a con-
sacra naturalistului anticar. El, in acest caz, ne va da de sigur
aprobatiunea sa. Dar totu§, nu voim a abuza. de &Ansa, si
prin urmare vom mai cAuta, tot prin cartile lui, alte subiecte
de studiu i de comparatiuhe.
DESCOPERIREA SI INDUSTRIA SA alegem deocamdatA o ma-
STICLE1 IN ANTICHITATE. terie in cercul industriilor vechi.
Sa vedem bunaoara cum s'a
descoperit sticla §i cum s'a priceput antichitatea a o intrebuinta.
Tot Pliniu ne spune cum ca in tara Feniciei se scurge din
muntele Carmel un rau cu ape line i sAlcii, numit Belus,
care se varsA in mare, langA ora§ul Ptolemais, depuind pe
ale sale maluri un nasip märunt, neted §i limpezit de orice
mocirlA :
4(Se zice c o curable cu negutOltori de silitra, fiind impinsa pe acele
maluri, i acqtia respandindu-se pe tarmuri ca sa-§i gateasca mancarea
§i, negasind pietre spre a-si asezd pe ele caldarile, adusera din corabie,
pentru acest scop, bulgari de silitra Dar silitra inferbantandu-se ames-
tecata cu nasipul depe mal, incepn a se scurge sub forma de ,toaie
transparente, §i astfel se afla sticla.v 1

Apoi, de aci inainte industria omeneascA se incercA in tot

felul asupra acestei tnaterii :
(Massele de sticla, adauga tot Pliniu, se topira in cuptoare §i furi di-
vers colot ate ; uneori li se dete forme prin suflare ; alteori se taiara la

1 Plinii Secundi Natur. Histor. lib. xxxvt, 66.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 61

i orapl Sidonul se deosebi

roatti ; alteori inca se sculptara ca argintul,
in vechime prin asemenea fabrici. Acolo se nãscocird chiar i oglinzile
de slicla siquidern etiam specula excogitauerato.1

Auziti, domnilor, Pliniu ne spune CA la Sidon, intr'o adAncA

vechime, s'au nAscocit oglinzile de sticlA si nu la Venetia,
intr'al secol, precum ar puteA crede cei cari n'au citit pe
Pliniu. E neapArat dar ca sá cunoastem bine pe autorii vechi,
cAnd ne ocupam de arheologie, cAci altfel putem cAded, din
nestiintA, in erori neiertate, i ajungem sit ne facem, atAt in pri-
vinta antichitätilor, cat si in vocabularele limbilor antice, teorii
§i exegeze de fantazie, cari ne dau indatd cu capul de ridicol.
Daca insist asA tot mereu, domnilor, asupra modului de-
pe care trebuieste studiat5 arheologia, creada-mi-se cA o fac
numai cu gAndul cA, printre d-voastrA, toti cari imi faceti
onoarea de a veni sA mA ascultati, se va gAsi vreunul care
din mult-putinul ce va auzi dela mine, va prinde gust
la studiile arheologice ; si pentru acela mai cu seamA ma.
simt dator, depe aceastA catedra, ca sA-i arAt la ce fel de
sorginti i se cade sA alerge i ce fel de metode se cuvine sA
intrebuinteze, pentru ca sa nu umble zApAcit prin domeniul
antichitAtilor.
Arheologia, o repet, domnilor, este o stiinta cu principii
ale ei, pe cari trebuie cinevA sd le cunoascA ; cu regule pe
cari trebuie sA le stie i sA le urmeze cu o multiplicitate de
materii pe cari nu se cade sA le nesocoteascA. Nu este dar
permis unui om serios a o tratA numai ca o simplA petre-
cere, bund pentru orele de recreatiune, ca o afacere despre
care oricine poate, cu o usurica spoialA, sA vorbeascA ca din
carte si sA scrie in fuga condeiului, fArA de nici o pregAtire
prin studii anterioare.
Feriti-vd, domnilor, de asemenea ispite ; fugiti de astfel de
mAncArimi arheologice. Ele nu o sA \TA ducA, zAu, la vreun
rezultat bun, nici pentru d-voastrA, nici pentru progresul stiintei.
VA recomand toate acestea cu insistenta, pentru ca nu cumva
vreunul din d-voastrd, pornit pe asA prirnejdioasd cale, sit ia,
indatA ce va iesi de aci, pana in mAna, spre a scrie despre
antichitAti, socotind c'a invAtat dintr'ale mele slabe cuvinte
tot ce-i trebuiA, pentru a croi din bucath articole de arheologie.
Cititi mai bine pe Pliniu sau veniti sh-1 citim uneori im-
preunA i totdeodatA sa cercetärn prin muzee ce anume lu-
cruri s'au mai gAsit, despre cari pomeneste si Pliniu.

1 In original 0 textul latin.

62 AL. I. ODOBESCU

Bungoara, dintre vestitele sticlarii ale antichitatii, de cari

el ne vorbeste cu atata lauda la sfarsitul cartii a xxxvi-a,
dintre acele obiecte asa plapande, incat te rniri cum timpul
a mai putut pastrà vreuna, o sA va citez acum deocamdatä,
domnilor, numai douá mici vase, admirabile prin delicatetea,
prin gratia, prin eleganta lor.
VASUL D1ATRETUM" DIN Unul se afla in muzeul national
MUZEUL DELA PESTA. din Pesta, gasit la 1845 in rui-
nele vechii cetati panonice Alisca.
astazi Szekszard, in comitatul To lna. E de mirare cum s'a
putut transporta. asa departe de centrurile culturii antice, un
object atat de friabil 1; cum a putut el sa strabata atilti se-
coli ! E o nästrapd de sticlA alba transparenta, de o finete
minunata, cAreia timpul i a dat reflecte multicolore i pe fundul
careia, ca ornamente lucrate a-jour §i deaceea numite de an-
ticari diatretavasa diatreta sunt lipiti mai multi pesti-
-sori modelati tot de sticla., cu aripile, cu solzii lor i cu bo-
turile cascate ; imprejurul lor alearga un cerc format de ine-
luse de sticlá, iar pe laturile vasului, par'ca ar fi un rand de
usurele si delicate toarte, se insira, una cate una, o multime
de elegante litere elene, cari intocmcsc inscriptiunea urrnA-
toare : (ALEIBE TO POIMENI PIE ZES AIS». Pestii alegorici, precum
ti intelesul inscriptiunii, par a se referi la simbolurile si la
formulele crestinismului primitiv ; ea zice : Toarnd in onoarea
pcistorului; $i s trife,sti vieatei euvioasa !
VASUL LU1 PORTLAND. Dela vasul ajurat ori diatret, saii
dela nastrapa crestina din Pesta, sA
trecem la vestitul urcioras pagan, cunoscut astazi sub numele
de vasul lui Portland. Acest cap d'opera al sticlariet antice
a facut, dela de,icopelirea sa in secolid al xvklea, o falnicA
intrare in liimea nticara ; el s'a gäsit intr'un sarcofag de
marmora pe calea dLI t Roma la Tivoli i s'a crezut cá ce-
nusa dinteinsul eta chiar a imparatului Alexandru Sever.
Faptul nu s'a prea putut constata istoriceste, dar vasului
i-a ram is valoarea sa artistica ; el e de sada albastra netrans-
parenta, cu manere subtiri de ambele laturi ; dar pe fund §i
pe pantece sunt figuri albe proerninente, lucrate cu o minu-
nata finete, cu o arta necomparabila. Subiectele alegorice re-
prezentate atat de catre bustul de femeie imbrobodita depe

fragil.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 63

fund, cat §i de cele cloud grupe, fiecare de Cate trei persoane,

depe laturi, sunt inca enigme anticare.
Nu e locul aci de a expune toate desbaterile iscate intre
arheologi asupra acestei materii ; de 250 ani §i rnai bine,
acest vas a preocupat pe invatati. Intrat mai intai in colec-
Vunea din palatul Barberini in Roma, el a trecut prin mai
multe mani, pana child ducele de Portland 1-a cumparat pe pret
de 2,000 livre sterling, adica 50.000 1. n., §i apoi 1-a daruit
muzeului britanic din Londra.
Dar pe lumea aceasta, domnilor, invidia se leaga de orice
nume mare §i laudat. Marea reputatiune §i faima a acestui
urciora§ necaji atAt de tare pe unul din acei insulari, a caror
originalitate e sorä buna cu nebunia, incat intr'una din zilele
anului 1845, Englezul nostru infra in British-Museum cu planul
premeditat de a sparge vasul ce-1 supArd, i cu cel mai mare
sAnge rece, farA miiã nici mustrare, el ii executd negrul
proiect. Din norocire, cioburile se putura adunä ; vasul lui
Portland se lipi la loc §i originalul nostru gusta in lini§tea
inchisorii, placerile §i gloria nedisputate ale triumfului sau.
Dar ma yeti intrebh poate, domnilor, Pliniu pomene§te el
oare anume despre urciorul de sticla albasträ din Londra ki
despre nastrapa de sticlä albd din Pesta ? Adevärul e cd na-
turalistul, in ceeace prive§te vasurile de sticld, se tine in ge-
neralitati §i nu mentioneazd despre nici un vas, care sd se
fi pdstrat, tocmai acela, pand la noi. Nu este aci cazul Lao-
coontelui; dar un caz analog il vom aflà, vorbind despre o
industrie anticA foarte inruditã cu a sticldriei. E vorba de
mozaicA.

MOZAICELE ANTICE. Noi, in clasificatiunea ce am impus

monumentelor estetice ale antichitatii, am
intrunit mozaicele cu sticlariile §i cu smalturile. Transitiunea
ne este dar indicata chiar prin programa noastrá.
Sä facem dar Inca un imprumut lui Pliniu, privitor, acesta,
la arta mozaicei, §i fail de a ie§i din a xxxvi-a carte, cea
plinA de notiuni asupra artelor antice :1
4Pavimente1e zice el, (adica pardoselile de camere cu pietre apzate
ii figuri simetrice) --15i au originea lor la Greci, cari le lucrau cu aria,
imitand pictura, pana in timpul cand mozaica le inloctil. In acest ultim
gen, cel mai renumit a fost Sosus, care a,ternn in Pergarna, mozaica

1 Plinii Secundi Natur. Histor., lib. xxxvi, 60.

64 AL. I. ODOBESCU

ce s'a numit Asaroton oicos, flindca el lucrd cu bucatele marunte i co-

lorate in diverse fete, o pardoseala. pe care !Area a fi ramas lepadaturile
unui pranz, lepadaturi ce este obiceiu a se maturà. Acolo era §i o ad-
mirabild porumbitd band, cu umbra capului ei resfrantd in apd ; pe
buzele vasului se vedeau §i altele, ciugu1indui fulgiiD. 1

PORUMBII CAPITOLIULUI. Va las sa judecati, domnilor, ce

sarbatoare fu pentru lumea anti-
cara §i artistica din Roma, cand la 1737, se descoperi in rui-
nele vilei lui Adrian, aproape de Tivoli, un cadru de mozaica
reprezintand patru porumbi cu penele lor frurnos variate in
colori, stand, in felurite gratioase pozitiuni, pe buzele unei
caldaru§e cu manere. Cardinalul Furietti scrise indatä o carte
despre mozaicele antice, in care cata sa dovedeasca cum ca.
acest cadru este chiar o parte din vestita pardoseala a lui
Sosus, mentionata de Pliniu ; ca. imparatul Adrian o adusese
de sigur din Pergama, spre a orna cu &Ansa vila sa tibur-
find ; in fine el numdra chiar §i bucatelele de sticla colorata.
ale acelui cadru, al-Aland cd intr'un 101 pâtrat se aflau nurnai
putin de una suta asezeci.
Mai tarziu, sub papa Clement al xm-lea, renumita rnozaica,
de care mult s'a ocupat §i Winckelman, pretuind-o numai ca
o copie depe tabelul lui Sosus. fu a§ezatä in muzeul Capi-
tolin, unde ea este Inca admirata sub numirea populara de
Porumbii Capitoliului.
E, netagaduit, plina de gratie acea pictura lucrata din mii
de MI-Arne solide §i in care blandele pasarele se rasfata, in
pozitiuni mlaclioase, sub ve§mantul lor pestrit.
Acum vreo patruzeci de ani insä, o aka mozaica., cu acela§.
subiect, dar poate §i mai corect lucratii, se gasi in ruinile
Pompeii.

ASAROTON MOS". Dar tot pe atunci, adica in anul 1833,

intr'o vie dela marginile Romei, se afla.
§i altd mult mai mare mozaica, care §i dansa de§teapid in
memoria arheologilor, camera nemitaratd, «asaroton oikos».
a lui Sosus din Pergama.
Guvernul pontifical cumpara acel paviment de mozaica
§i-1 a§ternii intr'o sala a muzeului din palatul Lateran. Cen-
trul lui, poate locul vasului cu porumbii lipsià din cauza
unei cladiri mai noi ce se facuse deasupra anticei pardoseli ;

In original 0 textul latin.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 65

dar jur-imprejur stau rdsipite, ca fArdmituri aruncate pe jos

dela un pranz, tot felul de ciolane, oscioare de pui si de peste,
scoici, melci §i coji de raci, coaje de mere si de nuci, cior-
chine de struguri cu boabele ciugulite, foi de laptuci piscate
de dinte, ba chiar si un soricel care ronfdie intr'un colfisor
ramdsifele acestui ospdf.
E poate chiar acela§ despre care Horafiu spune cd din os-
pefele imbel§ugate ale bogafilor, trAid bucurandu-se de tre-
cdtoarele bunuri ale viefii, si da amicului sdu campean po-
vete de o comodd filozofie :
(Cat pop, traege vesel in vesele ospete;
Trae5te, zau, cu gandul cã traiu-ti va fi scurf. !i 1

Versurile lui Horafiu lipsesc depe aced pardosealà ; dar in

locul lor se citeste o inscripfune greacd, stricatd tocmai la
inceputul numelui propriu al artistului care a lucrat mozaica.
Acela de sigur nu este Sosus din Pergama, ci se pare mai
mult a fi un oarecare Eraclit. Tot ce se poate insd citi este
ergasatoD, adicd. «...clitos a lucrat-o». In orice caz,.
Pliniu aved drept a zice cd luxul pavimentelor ajunsese la un
mare grad in vechime ; martore ne stau incd ramdsifele de
mozaicd asternute pe jos, cari s'au gdsit prin ruinele de case
si de JAI la Roma si la Pompei, ba chiar i prin provincii
departate ; mozaice interesante s'au gAsit la 1823, si in Ardeal,
la GrAdistea din comitatul Hafegului. 2
Despre spusele lui si despre ce putem incA veded cu ochii,
mai mai cd am da dreptate acelui filozof cinic, Diogen sau
Aristip, despre care spun medicul Galen si istoricul Diogen
Laerfiu cA, fiind poftit sA viziteze splendidele locuinfe, aster-
nute peste tot cu picturi I cu mozaice prefioase, ale unui
bogAtas ce nu-si prea veded de curafenia trupului, atat cat de
a palatelor sale, scuipd drept pe obrazul stApanului si dacd
i se cerit seama de o asemenea necuviinfd, se scuzd zicand
cd, in toatA casa, el nu a aflat alt loc, care sA i se parA mai
potrivit pentru aceastA trebuinfA fireascd a omului.

1 In original 5i textul latin.

2 Aceste mozaice, cari reprezintã intre allele : Judecata lui Paris, pe
Priam ingenunchiat dinaintea lui Ahile 5i diver5i genii, au fost publi-
cate cu desemne, de Joseph Arneth, in Archeologische Analecten, Wien,
1851, stamp. nr, nil, XVII, XVIII 5i XXIII.
AL. I. ODOBEBCU. - Ietoria Arheologiei. 5
66 AL. 1. ODOBESCU

ARGINTARIA DE MASA Pliniu, care stie a fi i moralist,

LA ROMANI. mai ales ( and vorbeste despre luxul
cel nebunesc ce se introdusese pe
timpul ski, in uzurile casnice ale avutilor Romani, Pliniu se
necaleste foarte, se intristeazà, se vaieta si se rusineazh cand
se vede silit sa insire zadarnicele cheltuieli ale stranepotilor
lui Fabriciu, ai acelui vechiu si aspru roman, care nu da
voie unui general de armath sh aibh mai multh argintiirie deck
o cuph i o solnita ; Pliniu exclamh cu durere : «Heu mores !
Fabricii nos pudet I>> i apoi, dupa acest omagiu dat anticei
simplitki romane, ne spune la ce preturi considerabile ajun-
sese vechia arginthrie de mash, lucrath cu o mhiestrie artis-
tick care deja era pierduth pe vremea lui.
MAGIRISCIA. Intre alte subiecte shpate in relief pe aseme-
nea vase, el ne pomeneste despre pdhArutele
pe cari se reprezentau, cu o delicatete neimitabilà, scene de
buchthrie, si cari din aceasth cauzh se numeau magiriscia,
(depe «mageiros», elineste buchtar). -

Putine de aceste magiriscie ne-au Minas 'Ana. astAzi, chci

obiectele antice de argint si de aur au fost mai cu searnà
sdrobite si topite pentru alte uzuri,sin timpii de barbarie. Dar
tot se mai gasesc prin muzee, frumoase ramasite de argin-
thrie de mash din timpii antici. Cea mai pretioash descope-
rire de acest fel este frah indoiala si cea mai nouh, adich
aceea care s'a facut abia de opt ani acum.
TEZAURUL DELA HILDESHEIM. Armata prusiana, chreia dela
un timp incoace 1 soarta ii
surâcle in toate si pretutindeni, intrase invingatoare la 1866,
in cetatea hanovrezh. Hildesheim. Soldatii lucrau la bastioane,
cand deodath ei deterà peste o c.omoard §i scoasera de sub
phmant vreo sasezeci de vase, mari si mici, toate de argint,
talere, chldáruse, tavite, cupe, solnite, castroane de diferite
dispozitiuni §i forme, multe simple, dar unele ornate cu fi-
guri si cu arabescuri din cele mai elegante. S'a crezut ch aceasta
ar fi arginthria de campanie intreagh a unui comandant de
armath roman, a unui nedeinn urma§ al lui Fabriciu, tare
abätut dela virtuoasele lui prescrieri ; poate chiar a fost aceea
a nenorocitului Varu, care pierzandu-si legiunile pe campii
dela Teutoburg, va fi pärásit, pitite sub phmant, luxoasele
sale unelte de ospete.

1 Odob. scrie in 1877.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 67

D'ar fi ash., n'avea oare dreptate Pliniu cand ziceA : oVai de

nroravurile de astdzi ! CatA sA rosim dinaintea unui Fabriciu» ?
Printre vasele tezaurului dela Hildesheirn, cari astazi se
\Tad in cabinetul de antichitati din Berlin, se deosebesc mai
cu seama doua, i anume : un adanc crater ornat cu ipo-
grin la basa si, pe laturile lui cu plante marine depe cari
mici genii se lupta cu animale acuatice, raci, pestisori i lan-
guste ; apoi inca o frumoasd patera, care prin forma sa se
asemueste cu strachina noastra de aur dela Pietroasa, dar care
poarta la mijlocul ei o Minerva sezand pe o stanca, rezi-
mata pe scutul ei i sprijinindu-si maina stanga pe un fel de
ancora. Gratia acestei figuri, perfectiunea amaruntelor, cari
toate par a fi fost aurite, ne confirma in inalta idee ce ne
da Pliniu, despre arta toreutica i despre cizelatura in argint
a mesterilor antici.
PRETUL SI NATURA Un alt subiect de indignatiune pen-
VASELOR MURRHINE". tru naturalistul nostru, si totdeodata
o mare bataie de cap pentru arheologii
moderni, sunt vasele pe cari Rornanii le numiau murrhine,§icari,
depe spusa lui Pliniu, veniau din adancul Orient si se plAtiau
la Roma !Ana la 300 talenti (adicA 1.476.000 1. n.) bucata.
Astfel, cel putin, a cumparat imparatul Neron o cupa murr-
hina, i Pliniu povestind aceasta, se indigneaza cum un pli-
rinte al patriel a putut sa bea asa de scump I 4Memoranda
res tanti imperatorem patremque patriae bibisse».
Dar ce erau acele vase murrhine, pe cari le gasim ase-
rnuite la pret, in antichitate, cu pietrele cele mai rare si mai
scumpe, cu diamantul, cu smaragdul, cu margaritarul ?
NEGOTUL ROMANILOR CU Unii arheologi moderni au cre-
ADANCUL ORIENT. zut càerau chiar vase de portelan
de China, pe cari industrioasa si
iscusita natiune a Serilor sau Chinezilor le vindea neguta-
torilor din apusul departat, impreuna cu stofele lor de ma-
tase, ascunzAnd insA cu mare ingrijire secretul acestor in-
dustrii. Slabele notiuni ce putem culege asupra acestui subiect
din scriitorii antici sunt cu totul insuficiente, spre a rezolva ches-
tiunea. Asadar fail de a pune mare, temeiu pe aceasta atri-
buire a misterioaselor vase murrhine, noi insa astfel am cautat
a explica cum au putut face orientalii ca pentru vasele i sto-
fele lor, precum si pentru blanuri, profumuri i alte cateva
articole de lux, sa treaca pe tot anul, din imperiul roman,
68 AL. I. ODOBESCU

in Asia cea abia cunoscuta, acea sutA de milioane de sestertii,

despre care mentioneaza naturalistul nostru. 1
Pliniu, cu neobosita lui staruinta de a enumera toate obiec-
tele cunoscute pe timpul sáu calitate sau defect pe care
se cam vede ca. mi 1-a trecut i mie, de cand am inceput sa
citez notiuni arheologice de prin scrierea naturalistului
Pliniu ne vorbeste cu deamAruntul despre toate acele arti-
cole de negot, despre caracterul i pretul lor. Acestea sunt
toate insemnari foarte interesante, atat pentru istoria fran-
sactiunilor comerciale din trecut i pentru cuno§tinta diferi-
telor industrii ce au inflorit in vechirne, prin tarile vizitate
sau numai banuite de Romani.
In acest cerc de idei, am putea, cu o legitima curiozitate,
sA mai intrebam pe Pliniu el care era asa de bine in for-
mat despre asa multe i felurite lucruri sA-I intrebAm ca
sã ne spunA ce va fi stiut el oare despre locuitorii tarii
noastre; pe acele vremi ?
NOTIUNI DESPRE DACI i Din nenorocire, el nu pare a se
DUNARE CULESEIN PLINIU. fi interesat rnult de strAbunii nostri
cei barbari ; ii cam trece cu ve-
derea, i abia la un loc spune cA dincolo de DunAre (adic&
aci) traesc in codrii muntosi niste Geti, cArora Rornanii le
zic Daci ; intr'alte douA locuri adauge cA acei Daci, barbati
si femei, au sAlbaticul obiceiu de a-si insemna trupul cu cu-
lori stoarse din plante i cä uneori copiii lor se nasc cu sem-
nele ce parintii si-au facut la brat. Apoi Inca, vorbind despre
mandra noastrA DunAre, povesteste cä pe acolo unde ea Ii
are izvorul, adicA in muntii Abnoba din Germania, in apele
ei se naste un fel de peste negro care ucide indatA pe cine-)
gustA. Faptul, precum stip, nu s'a adeverit panA acum, dom-
nilor. DunArea in cursul ei nu ne aduce pesti veninosi si
oricare i-ar fi natura acolo unde se naste, aci la noi, ea
(-urge falnicA i inroditoare. SA nu credem dar la toate ca-
lomniile lui Pliniu, ci ImpreunA cu un poet roman, sa zicem
si noi vechiului Istru, binecuvantatul i mult darnicul nostru
ocrotitor :
Curgi, i dacA vreo tarä ar face vreo vanA incercare
De a te reclama cu dreptul cA in ea a' fost nAscut,
Spune-i sa te rinA in leagán pAna cand vet cre§te mare,
i-apot vino in tara noastrá, mandru, falnic i avut !

1 Plinii lib. xii, 41.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 69

Ar fi o nedreptate, ar fi un sacrilegiu, domnilor, sa sfar-

§esc aceastä cercetare a operei lui Pliniu, facuta cam pe sä-
rite, lásandu-vä sub trista impresiune a dispretului ce el arata
catre strabunii no§tri cei barbari, catre Dacii, locuitorii stra-
vechi ai luncii dunarene.

APOLOGIA ROMANILOR Ne vom impaca insa cu dansul,

SI A ITALIEI. mai 'nainte de a ne desparti, citind
laudele ce el (la poporului roman §i
luminilor pe cari acesta le-a respandit peste lumea intreaga,
lumini cari aveau sa. ajunga §i pe malurile Istrului, cu putini
ani dupa publicarea carpi lui Pliniu. .

Iata cum exprima el aceasta admiratiune catre poporul

rege : '
(NetArmuritei maiestAti a Oa romane, omenirea datorege acel bine
universal, purtat deopotrivA peste tot locul, acel folos nu numai de a
se cunonte intre sine oamenii de pretutindeni, dar incA de a cApAti
§tiinte despre tAri 5i despre popoare, despre muntii ce-5i 'Malta fruntea
pAnd la nori, despre productele sAnului lor, despre plantele ce cresc pe
ei ! Fie 'ca cerul sA ne pAstreze in etern acest bine I CAci el a dAruit
lumii pe Romani, intocmai ca 5i un al doilea soare lp 2

Nimeni, domnilor, nu era mai in stare ca Pliniu sa pre-

tueasca in dreapta sa valoare intinsa domnire a Romanilor,
caci nimeni mai bine deck dansul nu se folosise de ea ca
sa adune de prin toate locurile unde ea patrunsese, cuno--
tinte felurite pentru luminarea de veci a omenirii.
Pierzand dar din vedere toate marunt4uri1e nenumarate
ale cartii lui §i privind-o in mareafa ei universalitate, insu0
naturalistul Pliniu ni se invedereaza ca unul din cei mai de
frunte reprezentanti ai acelei netarmurite maiestati in care
lucia, ca un al doilea soare, poporul roman, respandind
deopotriva pacea §i binele peste tot locul.
Prin cuvintele sale, Pliniu pare insu0 a fi cuprins de acel
simtimant, prezumptios dar intemeiat, al gloriei §i al puterii
romane ; pe langa dansul insa, el ne arata §i altul, mai bland,
mai dulce, pornit dintr'o fireasca iubire catre tam care I-a
nascut §i pe care el, scrutator al naturii, nu o putea pretul
mai prejos deck ce i se cade acelei neasemuite gradini a
Europei.

1 Plinii Secundi Natur. Histor. lib. XXVII, 1.

2 In original 5i textul latin.
70 AL. I. ODOBESCU

Inteadevar, vorbind despre Italia, ascultati, domnilor, ce

dulce el o mangaie 1

<De peste tot pamantul, depe oriunde se intinde bolta cerului, tara
cea mar fruinoas i cea mai demnä de a tine intru toate domnia na-
turii, este Italia, indreptatoarea 0 a doua muma a lumii ; tam cea mai
renumita prin barbatii, prin femeile, prin capitanii, prin osta0i. prin
muncitorli §i prin artele sale, prin geniul oameMlor ei celor mari, si
Inca prin salubritatea cerului 0 a timpului ei, prin inlesnirea cu care de
toate 'Attie o poti aborda, prin multele §i bunele ei porturi, prin dulcea
suflare a vanturilor ei, prin abundanta apelor, prin racoarea paclurilor,
prin varietatea muntilor, prin blandetea fiarelor, prin fertilitatea tarinelor,
prin grastmea pa0milor. Oricare lucru e mai trebuincios vielii, intr'insa se
afla mai frumos : grane, vinuri, uleiuri, lanuri, inuri, tesaturi, vite. La fuga,
nici un fel de cai nu intrece pe ai ei. Pe cat a fost fiber a scoate din
pamant metaluri, niri o tara n'a dat mai mult aur. argint. araina §i fier
siacum, cand ea sat Inca cu sanul plin de atatea comori, ea totti re-
varsa bauturi felurite, roduri i poame gustoase,. 2
Oare, va intreb, domnilor, acest elocuent entuziasm pa-
triotic al batranului Pliniu, aceastd vie si sincera iubire pentru
pamantul parintesc, nu sunt ele dovezi ale unei inimi nobile
si simtitoare, cari ne fac sa-1 iubim ca om, atat cat 1-am
admirat ca erudit ? Spirit inalt i fara. crutare de sine de-
votat si patriei i tiinfei, iata. cum ni se aratA Pliniu in fap-
tele ca si in scrierile sale. Il auzirati cum cugeta despre a lui
tard ; acum va cer un moment inca spre a va citi pietoase
invocatiune prin care ki sfArseste opera sa capitala. Prin acee
vom incheia i noi aceste cuvinte
<Salve, parens rerum omnium, Natura ; teque nobis Quiritium solis
celebratam esse numeris omnibus tuis, fave 1,
«MA inchin tie, o naturA, muma. a tot lucrul ; pazeste-ma
tu, pe mine, care singur dintre toti Romanii te-am laudat
intru toate ale tale !,

Plinii Secundi natur. hist. lib. XXXvII, 77.

2 In original 0 textul latin.
 ISTORIA ARHEOLOGIEL 71

A PATRA LECTIUNE

SOFI5TII DIN ANTICHITATE. Domnilor, in ultima lecttune am

anuntat ci voiu completà prin no-
funi mai detaliate asupra naturalistului latin Pliniu i sofis-
tului elen Lucian, lista scriitorilor vechi, pe cari i-am ales
spre a da printein0i o idee de reprezentantii arheologiei in
antichitate. Dupä ce v'am vorbit despre istoricul Erodot,
despre calatorii Pausanias §i Po lemon, toti trei ca modele
ale speciei de scriitori ce se numiau periegeti ; dupa ce v'am
citat pe arhitectul Vitruviu, ca autor tehnic ; dupà ce in fine
am aratat, vorbindu-va despre atot0iutorul Varrone §i despre
naturalistul Pliniu, ce erau anticarii §i eruditii in vechime ;
imi ramâne acum inca sa vä fac cunoscutá a patra §i ultima
specie de scriitori antici, dintre cei pe cari i-am recunoscut
ca mai cu osebire folositori la studiul arheologiei, adicA pe
aceia cari la Eleni se chcmau sofiti, sofistai».
Acest nume de sofist poate sa de§tepte astazi in mintile
d-voastra o idee uricioasa, neplacuta, o idee de dispret, pe
care ma simt insa dator a o rasipi, 'Ana la un punct oare-
care, depe memoria celor mai de frunte scriitori cari in ve-
chime au purtat aceasta denumire. Inteadevar de ne vom
intreba astazi ce este oare un sofist, indata ni se va infatià
dinaintea ochilor chipiil displacut al unuia din acei oameni
pentru cari adevarul nu are o fiinta pozitiva pe lume §i ca-
rora firea le-a dat vatamatorul §i fatarnicul talent de a im-
bracd minciuna in valuri amagitoare i in urzeli sclipicioaee,
prin cari orbesc §i in§eala omenirea. Sofist este azi avocatul
care prin argutii sau tertipuri judecatore0i cata sa intunece
mintea magistratilor §i sà rapeasca dreptul celui care-I are ;
sofist e filozoful care din principii gre0te deduce, prin viclene
subtilitati, doctrine stricacioase pentru morala societatii ; so-
fist e chiar §i arheologul care, §ti'nd putine, 1.0 ascunde ne-
stiinta inteun potop de vorbe late §i scamoteaza astfel cu
dibacie admiratiunea celor nepriceputi. Acestora §i multor
altora asemeni li se asvdrle acum in fata, 0 in toate limbile
moderne, epitetul ru0nos de sofist.
Daca insa ne vom repurtd la alti timpi §i vom schimba
dictionarul, aflam ca la Greci sofist a fost mai intdi omul
cel mult invätat §i incercat, care prin studiu §i prin expe-
rienta devenia cel mai inalt §i adevarat adept al intelep-
72 AL. I. ODOBESCU

ciunii, «tes sofias*. Erodot numeste sofisti pe cei sapte

vestiti intelepti ai Greciei. Mai tArziu insA termenul pierdit
din caracterul sAu general si luA chiar uneori o acceptiune
ironicA si despretuitoare. Platon si Aristotel, intemeietorii
unei noi si inalte filozofii, nesocotiau si batjocoriau pe in-
vAtatii sofisti, cari cu vorbe frumoase fAceau lauda unor doc-
trine, ce in ochii mAretilor reformatori erau false si absurde.
Dar mai apoi si mai ales in timpii când arta oratoricA se
stinsese pe piata publicA, ImpreunA cu adunArile populare ale
republicelor cAzute toti aceia cari stiau O. expunA prin
cuvântdri frumoase, idei, principii si notiuni de orice fel, luarA
Ind odatA cu laudA numirea de sofisti. In tot timpul impe-
riului roman auzim vorbindu-se cu mare distinctiune si rA-
sunet, ba uneori chiar si cu entuziasm, despre invatatii so-
fisti eleni, cari mergeau din loc in loc, prin toate centrurile
populoase 1 ale culturii antice si cu elocuentele lor declamatiuni
asupra celor mai felurite materii, isi cAstigau si glorie si
avere. Ei nu erau filozofi sau eruditi, scrutatori ai secretelor
naturii, nici pretuitori ai puterilor mintii omenesti ; dar ei
stiau tot ce cugetase si scrisese altii, si apoi IncA stiau a le
spune astfel ca tuturor sA placA.
Un scriitor modern a zis despre sofistii epocei imperiale,
cl ei au fost, cAtre filozofii antichitatii, ceeace bunii autori
moderni de romanturi istorice sunt cAtre istoriografii nostri
contimporani. Comparatiunea este de sigur foarte nimeritA,
cAci printe sofistii antici aflAm si oameni de talia lui Walter
Scott si de aceea a lui Alexandru Dumas tatAl, ba Inca si
zAmislitori de opere literare demne de a figurà in calendarele si
revistele noastre romAnesti, alAturi cu atAtea nuvele istorice.
SA nu si-o ia nimeni asuprA, cAci in felul acesta am pA-
cAtuit si eu.
LUCIAN. VIEATA LUI. Printre sofistii de cari vorbirn acum,
este netAgAduit cA Lucian ocupA un loc
din cele mai de cApetenie.
Multimea si varietatea scrierilor lui, corectiunea si simpli-
tatea stilului sAu, care mai mult decht al oricArui alt scriitor
elen din timpii imperiului roman, se apropie de puritatea si
de eleganta limbii clasice din Atena, in fine numeroasele
fapte interesante de tot felul ce ne sunt relatate de dAnsul,
in chipul cel mai atrAgAtor ; toate acestea fac ca Lucian sA

I populate.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 73

fie pururea unul din autorii cei mai populari ai literaturii

elene §i totdeodatd un pretior izvor pentru cuno§tinta vietii
antice. Traditiuni, uzuri, practice industriale, opere de bele-
arte, el, cu pana sa glurneata §i cochetA, le-a atins pe toate ;
§i in scrierile sale, atat de lesnicioase §i de placute la citire,
el le-a presdrat cu pumnul ca notiuni pe cari arheologul le
culege intr'insele astAzi, cu o neasemuitA multumire.
Pentru a §ti §i a vorbi atat de bine despre a§a multe lu-
cruri, adevArul este cd Lucian era §i pregAtit cum rar se
intamplA. Studii intreprinse in ramurile cele mai opuse, pânà
sAli aleagA o carierA, iar pe de altà parte, o lungd vieata
petrecuta toatA in tructuoase calatorii, II pusese in pozitiune
de a §ti sa. vorbeascA §i multe §i bine.
Nascut, depe cum se vede, cam cu vreo doudsprezece
zecimi de ani dupd Hristos, intr'o cetate din Siria, numitA
Samosate, parintii lui, Greci de origine, voirA mai intai sA-1
faca sculptor ; dar me§terul la care il deterA ca ucenic §i care
ii era unchiu de mama, luà intr'o zi la bAtaie pe bietul bAiat,
fiindcA din intamplare spArsese o placd de marmorA §i astfel
ii taiè dela inceput gustul de a se face artist de meserie. Lu-
cian se puse atunci sa studieze legile §i deveni advocat ; dar
minciunile i carcotele acestei noi profesiuni ii pricinuird tot
efectul bAtdiei sculptorului. Atunci se dete cu totul literelor §i
incepa sä studieze §i sa predea retorica, alergand din cetate,
in cetate, din tard in tail. Cu aceastA nouA profesiune, pe
care foarte mult o inlesniau talentele lui naturale de a scrie
§i de a vorbi bine, el i§i fAca un nume mare §i i§i dobandi
o avere insemnata. Treca din Antiohia in Atena ; de acolo
-in Italia, §i apoi mai tarziu chiar §i in Galia ; reveni in Asia
mica, §i in fine se a§eza in Egipet, uncle pare a fi §i murit
foarte batran, ocupand in magistraturA un post, pe care i-1
incredintase imparatul filozof Marcu Aureliu. Lucian a trait
dar in timpul lui Traian §i al succesorilor sAi imediati ; el a
fost una din stelele cari au luminat acea ultimA epocA de
splendoare a literaturii §i a artelor antice.
De atunci incoace scApAtarea a fost a§a de repede §i a§a
de adancA, incat descriind intaiul period al istoriei arheolo-
gice, socotim de prisos a ne cobori mai la vale, §i prin ur-
mare vom incheia, precum am zis, aceasta repede clipire asupra
studiului literaturilor antice, din punctul de vedere arheologic,
prin cateva exemple aduse numai din scrierile lui Lucian.
74 AL. I. ODOBESCU

STILUL SI OPERELE LUI. Marturisesc tusk domnilor, cd mi-a

fost foarte cu anevoie a alege din cotn-
punerile a§à de variate §i tot a§a de instructive §i de placute
ale lui Lucian, materiile pe cari sd vi le pot aduce ca dove-
zile cele mai nimerite ale interesului ce ne prezinta acest
autor, noud, cercetatori ai nofiunilor de etica §i esteticd anticd,
Cate se pot gasi prin autorii vechimii.
TRATATUL ANACHARSIS". Am ales, am ales (sper
ch nu veti adaoga : "And am cules),
am ales mai intai o scriere al caret nume are pentru noi o
atractiune locala a§ zice chiar nationald, daca ar fi iertat
sa ne zicem urma§i ai Dacilor, dar al cdrei cuprins ne
stramuta tocmai in sanul celei mai inflorite §i mai originale
epoce a culturii din Elada anticd.
Anacharsis este titlul unui mic §i pretios opuscul al lui
Lucian ; dar pe langa acest nume amintitor despre barbaria
scitica, se mai adauga §i acela de gimnaziile, care ne face
sa pdtrundem chiar in mdduva educatiunii elene.
SCITII 51 GRECII. In mai multe din scrierile sale, Lucian
a vorbit despre Scifi, despre uzurile §i despre
vie*. lor. Pe timpul lui, un regat eleno-scitic i§i intinded
cultura sa originala §i comerciul sdu, tare activ, pe tarmurile
Marii-Negre. Stabilifi in cetatea Panticapea, despre care am
mai vorbit deunazi, regii Bosforului Cimeric dominau peste
colonii greci din acele parti §i intretineau relatiuni de o prie-
tenie necontenit banuita cu bandele ratacitoare ale Scitilor §i
ale Grecilor, vecinii lor.
Lucian, ca multi alp scriitori greci depe acele timpuri,
pare a se fi preocupat de acea ultima rama§ita de indepen-
denta elena, rasdritd pe tarmuri departate, §i revine adesea
asupra popoarelor cu cad acei Greci se aflau in contact. Se
§tie ca tratatul sau intitulat Toxaris, depe un nume propriu
scitic, este un lung §i elocuent panegiric al puternicului sim-
fimant de amicie care domnia cu o virtute exemplara printre
Scifi ; acei barbari se legau frati de cruce, pe cand Inca' crucea
nu era un semn sfinfit de frafie, amestecanduli sangele §i
sorbindu-I dinteaceea§ cupa, tot astfel precum Inca se mai
obi§nue§te §i la poporul nostru. Se §tie iar Ca scurta §i ele-
ganta dedicatiune, care, printre scrierile lui Lucian se chiama
Scald sau Proxenul, nu confine altceva deck traditiunea,
pana la oarecare punct mitica, ce se refera la acela§ Toxaris.
 ISTORIA ARHEOLOGIEL 75

Se zice cä odinioard acel Toxaris, om din popor din fara

Scifilor, dar insd frunta§ cu patru boi, «oktapous», §i nu
nobil sau boier cu gugiuman, «piloforos», a venit in Atena
ca sä ia cuno§tinfd despre cultura Elenilor §i cd acela a fost
mai tarziu povdtuitorul unui alt Scit de neam boieresc, numit
Anacharsis, care, venind §i el in Grecia pentru acela§ scop, s'a
lipit pe laugh' legislatorul atenian Solon §i a invdtat dela
dansul a cunoa§te cu cat, intru toate maiestrita culturd a Ele-
nilor era superioard shlbateciei barbarilor sai compatrioti.
In tratatul asupra cdruia voim a ne opri, adica in acela
numit Anacharsis sau Gimnazille, Scitul intampind cu mi-
rare pe Solon §i-1 intreabd : 1
De ce doara, Solone, tinerii dela voi fac intr'asfel : unii ii vád ca,
cuprinzandu-se in brate, Ii pun piedica unul altuia ; altii se strang, se
sucesc si in sfarsit se trantesc si se rostogolesc in noroiu, ca purceii ?
Mai intai i-am vazut cu ochii mei, desbracandu-se i ungandu-se cu uleiu
unii pe altii foarte lInilIt ; dar deodata, nu stiu ce au OW de s'au
repezit unii asupra altora si ca berbecii s'au ciocnit in capete. Si tat&
ca unul inhata pe protivnicul sau de picioare, ii culca la pamant, se
pune pe dansul ca sa-1 opreasca de a se scula de jos, il tavaleste prin
noroiu, it strange, pantecele cu genunchii, a pune cotul pe gatlej si p'aci
p'aci 1-ar fi sugrumat, daca nenorocitul, punandu-i mana pe umar, nu 1-ar
fi rugat fierbinte, depe cum cred, ca sa nu-1 nabuseasca cu totul. Dar,
deoarece uleiul cu care s'au frecat nu-i opreste de a se manji, i vazand
din contra cum acea unsoare se umple de glod si de sudoare, zau mie
imi vine tare sa rad, mai ales cand se strecoara ca tiparii, prin mantle
unii altora.
Apoi altii, in partea cea descoperita a curtii, fac tot asà, cu deosebire
numai ca acestia nu se manjesc cu noroiu, ci au o groapa plina cii
nasip, unde merg de rkaie tarana ca niste cocosi i apot toarna cu
pumnul pe trup unii altora, negresit ca sa nu poatd scapa asa lesne
cand se strang, fiindca nasipul opreste trupul de a aluneca si lasandu-1
uscat le da mijloc de a-1 cuprinde mai teapan.
Mai sunt i altii, cart, stand plini de pulbere unii in fata altora, se
lovesc cat pot cu pumnii i cu picioarele. Uite, biet. unul care e p'aci
sa-si scuipe jos toti dintii din gura, fiind plin de sange si de nisip ; a
fost lovit precum vezi, la falca. Dar arhontele caci inchipuesc ca acel
om cu haina de purpura este ad mai mare in loc sa-i desparta i sa
sparga bataia, it atata dimpotriva i lauda pe cel care a lovit.
Mai vad dincolo i altii cart se misca cu iuteala i sar in sus, par'c'ar
alerga, dar tot in loc raman i asvarlindu-si trupul in sbor, ai srede ca
vor sa cuprinda spatiul cu talpile.
As vrea tare sa stiu la ce sunt bune acestea, caci mie unuia mi se
par toate ca un fel de nebunie, i cu greu a crede ca cei ce fac astfel
de lucruri nu sunt cam smintitt*. 2

1 Lucia& Anacharsis sive De Exercitationibus, § 1-6.

2 In original si textul elen.
76 AL. I. ODOBESCU

AO vorbe§te Scitul Anacharsis, adus fiind de Solon in

mijlocul unei §coale de gimnasticA, unui gimnaziu, unde ti-
nerii din All na se deprind cu luptele, cari formau in vechea
Elada, o parte esentiala a educatiunii junimii.
Solon, care regulase acele jocuri, acele lupte, prin legi
speciale, privitoare mai ales la rnorala care trebuie sa dom-
neasca intr'insele, Solon, legiuitorul republicei ateniane, se
InsArcineaza a explica strainului barbar §i regulele §i scopul
acestei institutiuni de care Grecia antica era a§a de mandra,
§i care fara indoialA a fost una din trasurile cele mai carac-
teristice ale culturii ei.
OIMNAZIILE SI EDUCATIUNEA Dati-mi voie, domnilor, mie
LA ELENI. care nu sunt intelept ca Solon,
sA vA descriu mai pe scurt,
cl-voastra, care poate nu sunteti a§a. curio§i §i a§a rabdatori
ca barbarul Anacharsis, sa VA descriu, in cateva cuvinte, in
ce consista acea parte insemnatd din instructiunea junimii
elene, cari erau locul §i felul acelor exercitii, §i apoi, dupa
aceste explicatiuni mai mult tehnice, voiu !Asa cuvantul legis-
latorului Atenei, ca sa va desvalueasca dansul, prin pana lui
Lucian, scopul inalt §i efectele moralizatoare ale acestei ori-
ginale institutiuni, pe care nu o mai gAsim aiurea.
Asupra unui subiect a§à de interesant e invederat cA co-
mentatorii §i disertatorii nu puteau lipsi. Inca din anul 1569,
medicul italian Geronimo Mercurialis a publicat disertatiunea
sa De arte gimnastica. Nu vom spune pe toti cap i-au calcat
in urma ; vom mentiona numai lucrarile eruditului francez
Burette, care a publicat, sunt acum aproape 130 de ani, in
memoriile Academiei de inscriptiuni §i bele-litere din Franta,
o serie de disertatiuni asupra gimnasticei §i a tuturor ramu-
rilor ei in antichitate ; dar opera cea mai cornpleta este
voluminoasa carte a unui profesor german din Halle, dr.
Krause, tiparita la 1841, sub titlul «Die Gimnastik und
Agonistik der Hellenen», in care se cuprinde tot ce au zis
cei vechi §i cei moderni, tot ce s'a putut culege depe mo-
numentele antice, privitor la exercitiile gimnice §i la jocurile
agonistice ale Grecilor.
Din toate acestea vom culege numai cateva rapezi notiuni,
avand sa revenim asupra-le, cand vom trata, la randul sail,
clespre vie* sociala a poporului elen.
Ne va fi deajuns acum a spune a in vechea Elada,
educatiunea junimii se impartia depe vArste, in trei Orli :
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 77

intai veniau literele, «grammata*, apoi muzica, gmousike* §i

in fine gimnastica, «gymnastike», care dupa ce ocupa ca un
studiu de cApetenie pe tineri incepand dela adolescenta,
devenia o deprindere plAcutA, o petrecere favoritA a bArba-
filor in varsta !or maturA.
Legiuitorii intArise in toate straturile Greciei acest uz, ce
pare a fi fost strAvechiu. A se lupta desfA§urand gratia tru-
pului, puterea membrelor §i iuteala mi§cArilor a fost pururea
o desfAtare predilecta a Grecilor. Deaceea ei, Inca din junie,
invAtau dela anume profesori, sub privegherea unor magis-
trati speciali §i in sumptuoase locale cu dinadinsul clAdite,
arta complicata a luptei, care se compunea din exercifii de
tot felul.
Fiecare cetate a Greciei i§i avea. §coala sa de gimnasticA,
una cel putin, dad nu mai multe. Arhitectul Vitruviu nu
trece cu vederea edificiile ce se inalfau cu asetnenea desti-
natiune ; el descrie, in stil cam confuz, dispozifiunile arhitec-
tonice ale gimnaziilor grece§ti, pe cari Romanii le-au trans-
format mai tarziu in vastele lor clAdiri de bAi sau terme.
Din nenorocire abia din anticele gimnazii s'au pAstrat panA
astAzi putine §i neinsemnate ruine in cetatile Efes, Hieropolis
§i Alexandria Troadei din Asia Mid. Dar gimnaziile Atenei
sunt cu totul §terse depe fata pamantului. Scriitorii, numai,
ne spun cA ele erau in numAr de trei ; mai intai, la apusul
orapIui, afarA din eleganta suburbie «Keramikos* sau CArA-
midAria, pe malul Ilisului, langA o pAdure de platani, era.
gimnaziul Academiei, care i§i luase numele dela vechiul pro-
prietar al locului, un oarecare Academos ; in partea opusA,
adicA sub muntele Licabet, cam in dosul actualei Atene §i
al palatului regal de astAzi, era gimnaziül numit gLykaios*
sau Liceul, pus sub ocrotirea lui Apolon Liceanul sau uci-
gAtorul de lupi.
IatA, zice Solon catre Anacharsis, l statua zeulul, rezemat pe o co-
lumnd i Vaud in mAna stanga un arc ; cea dreapta e indoia pe sub
cap, ca cum ar arata a se odihne§te dupa o lungá osteneala).
Al treilea gimnaziu din Atena era gKynosarges» sau al
Cdnelui-alb ; acela era mai de rand ; numai copiii strAini §i
nelegitimi mergeau acolo.
SA observAm, domnilor, cA osebit de acest din urmA,
apoi atat numele colectiv al acestor a§ezAminte, cat §i numi-
rile locale ale celor douA gimnazii de frunte din Atena, adicA
Academia, Liceul, §i Gimnaziul, Cate §i trele au rAmas con-
78 AL. I. ODOBESCU

sacrate stabilimentelor de instructiune ale junimii. D-voastrA

ati urmat la gimnaziu, ati urmat la liceu, azi urrnati la aca-
demie, §i poate nu v'a trecut niciodatä prin minte idea de a
vA intrebA de unde oare yin aceste numiri primite in uzul
limbilor moderne, ce au fost oare gimnaziile primitive §i in-
taiul liceu §i academie originarA.
Cine se mai gande§te astAzi, când pe bAncile gimnaziilor
invatA latine§te, frantuze§te, istorie, geografie, §i matematici,
cine se mai gAnde§te cA odinioarà §colarul, cAnd infra in
a§eziimintele astfel .pe atunci numite, se desbräch pariA la
piele, ramAneA gol, «gymnos», se ungeà cu uleiu, apoi i§i pre-
sArà trupul cu tArAnA §i cu nAsip §i sub stra§nica priveghere
a unui gimnaziarh, purtAnd mantild de purpurA, incAltAminte
albe §i toiag in mAnA, nu recitA, fericitul §colar, pe derost
gramatica lui BAdilescu sau istoria Românilor, care incerand
dela tata Romul se sfAr§e§te cu domnia lui Caragea, ur-
ma§ul direct al imparatilor Romei ; ci cu agerime §i cu var-
to§ie, i§i deprindeA trupul la salturi, la alergAturi, la trânta,
la asvarlirea discului §i a sAgetii, exercitii cari toate im-
preuml purtau numirea tehnicA de pentatlu sau incincita
luptA, precum incA §i la alte mi§cdri energice dar gratioase
ale trupului.
In acele antice gimnazii erau sali spatioase, portice cu lungi
columnade, numite xiste, §i gradini a§ternute cu nAsip rnA-
runt, in cari copiii invAtauart a feluritA a gimnasticei, iar oamenii
maturi i§i intretineau sprintenia mu§chilor prin dese exercitAri ;
in acelea§i clAdiri se aflau bAi de tot felul, basinuri de scAldat
bolti cu aburi, camere rAcoroase §i oddi cu temperatura fier-
binte. Toate acestea erau trebuitoare pentru a restaurà §i a
curAti trupul de ostenelile §i de mAnjelile cari minunau a§A de
tare pe Anacharsis.
Apoi tot acolo, in unghiurile vastelor peristile, erau clAdite
§i mari exedre sau bAnci circulare, pe call filozofii §i literatii
se a§ezau, atrAgand imprejurul lor, prin frumoasele lor cuvinte,
pe junii doritori de a-§i cultivA facultAtile mintii, deodatA cu
gratiile §i fortele trupului.
Pe cAnd trAià Platon, el in gimnaziul Academiei mergeà s5.-§i
intalneascA pe §colarii sAi §i deaceea §coala lui de filozofie
s'a chemat academicd. Aristotele se duceà la gimnaziul Li-
ceului §i preumblandu-se prin porticele §i prin gradinile acelui
stabiliment, el predà lectiunile sale, intemeind astfel §coala
Liceand a Peripateticilor sau a filozofilor cari discutau §i in-
struiau preumblandu-se.
 ISTOR1A ARHEOLOGIEI 79

In fine nici gimnaziul Kinosargelui, al cânelui alb, nu

ramase nefrecuentat de filozofi, cdci acolo i§i aleserà salas
filozofii despretuitori i egoisti, cari s'au numit cinici,nu fiinda
se purtau in societate ca niste cani, ci fiindcd profesau chiar
Ia gimnaziul cânelui alb.
Mentionând insd tarziile traditiuni literare t i tiintifice cari
se leagd tu anticele gimnazii, sa nu uitArn scopul lor primitiv.
Si ca sd-1 pricepeti mai bine, voiu culege de aci inainte din
scrierea lui Lucian, cuvintele lui Solon, cari inteun mod ad-
mirabil ne fac sa pricepem tot pretul ce-1 puneau Elenii la
educatiunea gimnicd a junimii lor : 1
oTinerii nostri zice el tinerii nostri dogoriti f i parliti de arsita
soarelui, au o infatisare barbdteascd l plind de vieata, care dovedeste
focul l inima dintr'insii, daruri ale unei bune sAnatAti. Nu vei gasi
printre (latish nici unul sbarcit ori slab ; si iar nici unul ingreuiat de gra-
sime. Toti au dreapta mdsurA a unui trup potrivit. Ce a fost fArd de
folos i prisositor in cArnuri, aceea s'a topit in sudoare ; iar ceeace in-
tocmeste vartosia l puterea muschilor, aceea a rämas limpede l fard de
amestec stricAcios. Precum face vanturAtorul cu graul, asd fac la noi exer-
citiile gimnastice cu trupurile tinerilor ; ele leapadd in \rant pleava
neghina i ramane numai graul curat si bun de pdstrats.

Duph aceste cuvinte, Solon, arätând cu deamAruntul fo-

losul fiecArui exercitiu in parte, al trantei, al asvarlirii discului,
al salturilor, al pancratiului sau pugilatului i celelalte, el in-
cheie zicând : 2
(Acestea sunt, Anacharsis, exercitiile cu cari noi deprindem pe tinerii
nostri, incredintati fiind cd astfel vor deveni minunati apAratori ai cetatii
ol ca vom trAi neatarnati, invingdtori ai inamicilor, dacd cumva ei ne-ar
atacd, temuti de vecini, card cei mai multi de fricd se vor inchina noud.
In vreme de pace insd, tinerii nostri se aratA si mai virtuosi ; neavand
aplecare cdtre vitii, depArtati fiind de ingamfarea ce naste din nelucrare,
ei sunt mereu cu gandul la exercitiile lor i cu dansele isi petrec timpul.
Numai atunci poate un stat sA aibd acel bine general, aced fericire a
tuturor, cand tinerimea, atat in rásboiu, cat si in pace, se sileste la tot ce
e bine si n'are altd dorintA decat a se purta frumosp.

Inteastfel urmeazä discutiunea intre ambii interlocutori

când barbarul Anacharsis Ii arath indoielile sale asupra
efectelor intAritoare ale acestei educatiuni i spune c'ar fi mai
bine ca, in loc de uleiu si de tdrând, in loc de jocuri si de
sarituri, tinerimea sd se deprinda a mânui sageata, palosul,

1 Luciani Anachars, § 25.

2 Idem, § 30.
80 AL. I. ODOBESCU

§i pra§tia, Solon, prin raspunsul sau, il face O. pretueasca deo-

sebirea ce exista intre un popor cult §i un neam de barbari 1:
(Not credem zice el cum cá e Iucru de prisos de a fi pururea
inarmati si de a OA neincetat, in vreme de pace, sabia la brau. La noi
sunt chiar pedepse destinate pentru cei ce vor purta arme prin oras, fara.
de a fi trebuinta, sau earl s'ar al-5th cu dansele in public,.

Asemenea idei phtrund din ce in ce mai mult de mirare

pe omul trait in vie* nestatornica i mereu primejduita a
hordelor scitice ; dar ceeace ii porne§te pe un its neinvins, este
cand Solon ii spune cä spre a stimula neincetat placerea de-
prinderilor gimnice, in toata Grecia §i mai ales la Olimpia,
la Istmu, la Nernea, la Delfi §i la Atena, se afla instituite
din vechime jocuri mari, in cari se intrec cu ardoare cei mai
de frunte luptatori, avand prespectiva de a ca§tiga, la Olimpia,
o cununa de máslini, la Istmu, una de plop, la Nemea, una
de leu§tean, la Delfi, fructe culese depe pomii consfintiti
lui Apolon, §i in fine la Panateneele din Atena, roduri depe
máslinii Minervei.
Scitul nu se poate catu§ de putin impaca cu aceste idei,
pe cari el le declara de visuri de§erte, de neauzite nebunii ;
in zadar Solon ii vorbe§te de vitejia atletilor, de frumusetea
trupului lor, de adrnirabilele lor mi§cari, de rnladierea lor
minunata, de puterea lor neobosita, de indrazneala, de emu-
latiunea, de curajul lor neinvins, de necurmatele lor opintiri
spre izbanda. Ce folos, zice Anacharsis, dacà toate acestea
n'au alta rasplata deck o cununa de plop sau de leu§tean
sau un pumn de masline ?
Dar atunci Solon, ridicand dinaintea lui válul care ascunde
sub zadarnicele §i copilare§tile sale cute, scopul suprem al
acelei curioase educatiuni, data in gimnazii, pronunta urma-
toarele cuvinte, in cari se invedereaza minunat toate maretele
simtiminte ce mi§cau in politica, geniul patriotic §i liberal
al nobilei natiuni elene : 2
(In ceeace priveste cugetul nostru asupra junilor i asupra cresterli ce
le impunem indata ce au ajuns in varsta de a deosebi 111.11 de bine, de
a da trupului lor o energie viriM si de a rabda ostenehle, iti voiu spune
indata totul, pentruca sa stii cu ce scop am instituit noi acele exercitii
si am supus de timpuriu trupurile lor la osteneli, nu numai cu privire
la jocurile publice si la preturile ce ar putea sd castige acolo, unde foarte

I Luciani Anachars, § 34.

2 Idem, § 15.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 81

putini ajung la izbanclã : dar ca sä te fac sd intelegi tot binele ce se trage

dintr'aceasta, atat pentru tara intreagd cat si pentru insisi luptatorii ei.
Este inteadevk o alta luptä, care stá deschisA pentru toti cetkenii cei
buni ; cununa aceleia nu este nici de plop, nici de leustean, nici de mãs-
lini, dar intr'insa se cuprinde fericirea tutulor ; aceea este libertatea
fiecärui cetkean in particular si a patriei in general : avutie, glorie, li-
nistita serbare a solemnitatilor statornicite de strabunii nostri, pilstrarea
bunurilor ce avem, intr'un cuvânt, cele mai striilucite daruri pe cari le
putem dori dela zei ; toate aceste bunuri sunt impletite in cununa despre
care iti vorbesc si acele nu se pot dobandi deck prin lupta de virtuoasd
emulatiune, la care exercitiile si ostenelile duc deadreptul pe tinerii nostri, 1.
V'am vorbit indelung, domnilor, despre gimnaziile elene,
cari lui Anacharsis i s'au pArut mai intai . vrednice de rds.
Am speranta insä cd singurd aceastA ultimA citatiune din tra-
tatul lui Lucian va räsipi tot uritul care 1-0 simtit in lunga
digresiune, prin care m'am socotit dator a pregAti intelesul
acestor marete cuvinte.
Nu §tiu §i nu voiu eu sA cercetez *IA la ce punct ideile
§i simtimintele lui Solon pot fi astAzi aplicabile la vieata noastrd
socialA §i la educatiunea tinerimii din timpul nostru ; dar fie
ori cum ar fi, trebuie sh inchinAm toatA a noastrà admira-
tiune poporului care intemeiase institutiunile sale cele mai
practice, pe a§a mArete principii de libertate §i de prospe-
ritate nationalA !
SA multumim incA §i lui Lucian, care ne- a revelat in cu-
vinte ash de elocuente, toatA acea splendida fazA a culturii
Elenilor.

SUBIECTE SCULPTURALE Dad Ind dela o a§A inaltA sin-

LUATE DIN GIMNAZII. principiilor de educatiune
tezA a
la Eleni, ne-am repurta din nou
mintea cAtre exercitatiunile trupe§ti, cari, prin cuvintele citate
din Lucian, ne-au adus pAnA la asemenea consideratiuni mo-
rale, §i dad, tot pe urmele manifestatiunilor diverse ale ge-
niului elen, am cAuta, drept recreatiune anticarA, printre rd-
mA§itele artelor trecutului, un comentariu plastic pentru acele
cuvinte, a§ puteA, domnilor, sa lid citez o multime de statue
Inca existente, de baso-reliefuri §i de picturi pe vase, repre-
zentând juni atleti in toate pozitiunile gratioase §i energice
in cari ii puteau admirà odinioard vizitatorii gimnaziilor grece§ti.
Unii, pregatindu-se la luptele palestrei, tin in m'AnA ur-
ciora§ul de uleiu, cu care i§i vor unge trupul, ca sA se poatA

1 In original si textele elene.

AL. I. ODOBESCIT.Istoria Arheologiei. 6
82 AL. I. ODOBESCU

mai lesne «strecura ca tiparii prin manile unii altora», sau

doritori a se intrece la fuga, ii incaltA crepida impletindu-i
curelele pe picior ca nojitele opincii romanesti ; astfel ni se
aratA, de mai multe ori repetat in marmord, frumosul june
cu mijlocul indoit dar cu capul ridicat in sus ca spre vor-
bire, in care ilustrul arheolog Winclielmann a recunoscut nu
pe romanul Cincinat, cum se crezuse mai 'nainte, ci pe eroul
tesaliot lason, pArAsind munca plugului i gAtindu-se sã
rneargA la fatalul ospAt al unchiului sdu Pelias.
Alte statue ne infAtiseazd pe luptatori, resthurandu-se in
diverse moduri de ostenelile agonisticei ; dintre acestea vom
mentiona insA aci numai cloud, de cari se pot oarecum prinde
nume de sculptori faimosi ai antichitAtii i cari amandouA s'au
gAsit in Roma : una e azi in galeriile Vaticanului i s'a pretins
de unii arheologi ca.' ea ar fi chiar o copie depe vestitul
Apoxycomenos sau Rdzuitorul, lucrat de marele Lisip din
Sicyona, sculptorul lui Alexandru cel Mare, si despre care
Pliniu zice CA poporul Romei s'a turburat in contra lui Ti,
beriu, and acesta a voit sA strarnute statua din baile pu-
blice ale lui Agrippa, in secreta sa camera de culcare ; ea
reprezintà un efeb in picioare, rdzuind sau curatind depe brate,
cu lopatica incovoiatA, zisa strigil, tarana sau nisipul din xist
ce si le turnase cu pumnul pe trup. Cealaltà, provenitä din
Villa Farnese i astAzi in British Museum din Londra, pare
a fi reproducerea sau imitatiunea renumitului Diadamenos
al lui Polyclet, despre care voibeste tot Pliniu ca de un cap
de opera si care infAtisa pe junele atlet victorios incingan-
du-si fruntea cu o cordea sau diademA, pe deasupra careia
se aseza in urrna cununa castigatA «de plop, de leustean sau
de mAslin».

FONDUL SI FORMA Dar se cade, domnilor, sA

IN PRODUCTIUN1LE ARTIST10E mentionam mai cu seama des-
51 L1TERARE.
pre acele opere plastice in cari
artistul a reprodus miscArile
gimnaziului in focul actiunii lor. SA spicuim deci din gramada,
dar sä culegem numai culmea secerisului.
Se stie ca Myron, rivalul lui Polyclet in secolul de aur al
sculpturii elene, a lucrat o minunatA statua reprezentand un
discobol sau asvarlitor de disc, despre care Quintilian ne spune
cu laudd cat era de mAiestrit sucitA i lucratA, otamdistortum
atque elaboratum quam ille Discobolus Myronis !» Dar Lucian.
Lucian al nostru, ne-o descrie si mai cu deamAruntul.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 83

Dati-mi voie a va mai traduce un mic fragment de con-

vorbire din tratatul numit Filopseudul sau Mincinosul:
(Nu vazusi, cand ai intrat in curte, zice Eucrate cAtre Tychiade, acea
mult frumoasa statud, lucratd de sculptorul Demetriu ?, (Nu este oare
aceea a unui om ce tine discul si care se pleaca' in jos pentru ca siJ-1
asvarle ? Fala lui e intoarsa catre maia in care tine discul si stand cu
genunchiul cam indoit, el se aratd gala a se ridica indatã ce-1 va fi ra-
pezit,. (Nu este acela ; discobolul despre care vorbesti este o lucrare
a lui Myron. Nu este nici acel frumos biliat de aläturi, care isi incinge
fruntea cu cordelele diademei ; acela este lucrat de Polyclet,. 2
Norocul ne-a favorizat, domnilor, in cazul de fata ; opera
inchipuita de Myron, ca 8i poate Diadumenul lui Polyclet, ni
s'a pastrat ; dar reputatiunea ei a fost asd de mare si de in-
tinsa in antichitate, incat capul de opera al lui Myron a fost
reprodus adesea' si in mai multe feluri ; deaceea s'au re-
gasit printre ruinele antice mai multe statui de discoboli, ofe-
rind intre sine mici deosebiri. Tipul creat de marele artist
al epocei clasice a ramas pururea ca un model neinlaturat.
in vila imparatului Adrian dela Tibur s'au aflat doi asvar-
litori de disc, din cari unul este azi in British Museum si
celalalt in Vatican ; dar discobolul cel mai perfect, cel mai ase-
manat poate cu originalul lui Myron, fiindca are si capul in-
tors spre disc si genunchiul cam indoit ca sa se poata lesne
ridicd, este acela care la 1782 s'a gasit pe muntele Escuilin
si care se pastreazd in palatul Massimi din Roma.
Cata-vom acum i aiurea, afara din cercul operelor de arta
pomenite de Lucian, alte chipuri sculpturale de luptatori, sur-
prinsi in exercitiile felurite ale pentatlului ?
Galeria Luvrului din Paris ne va prezintd pe faimosul
Gladiator Borghese, al carui corp de efeb atenian, pornit in
repezirea unei lupte cu palosul I cu scutul, intinde in linii
divergente i oblice, picioarele i bratele, i infatiseaza in tot
intregul sáu o musculatura incordata, energica, palpitanda,
ca si vie. Acest cap d'opera este una din rarele productiuni
artistice ale antichitatii, cari poarta pe sine numele autorului
lor. Impinsi de o discreta deferenta catre arta, artistilor din
vechime nu le placed a influentà judecata privitoare prin in-
semnarea unui nume, care adesea puted sa atraga dupa sine
o nesocotita partinire. Cu toate acestea, pe un trunchiu de
copaci alaturi cu piciorul drept al Gladiatorului Borghese, sta

1 Luciani Philopseudes, § 18.

2 In original si textul elen.
84 AL. 1. ODOBESCU

scris grece§te un nume uitat de istoricii antici ai artei : Aga-

sias, fiul lui Dositeu din Efes.
Dar sd ne inchipuim pentru un moment, domnilor, cd
luandu-ne dupd strAbunul nostru, Scitul Anacharsis, am in-
trat intr'un gimnaziu din Atena. Fie acela pentru noi
daca. binevoiti vestita tribund din palatul degli Uffizi in
Florenta. Drept in mijlocul acelei sdli octogone, tixith numai
cu capete de opera ale sculpturii antice §i ale picturii mo-
derne, vedem pe un piedestal de structurA ovald, o grupd
formatd de doi mandri juni cu trupurile goale, §i aplecate in
jos. La aced priveli§te ni se pare ed auzim pe Anacharsis
§optind : gSi iatd. cA unul culcd pe protivnicul sdu la pa-
mant, se pune pe dansul ca sd-1 opreasca de a se sculd de
jos, il tdvale§te prin noroiu, ii strange pantecele cu genuchii,
ii pune cotul pe gatlej §i p'aci, p'aci 1-ar fi §i sugrumat,
dacd nenorocitul, punandu-i mana pe umdr, nu 1-ar fi rugat
fierbinte, dupd cum crez, ca sd nu-1 ndbu§eascd cu totul».
Acesta este in adevdr momentul in care sculptorul antic
a surprins, in imaginea-i de marmord, grupa junilor atleti,
una din cele mai minunate productiuni rdmase dela cei vechi.
Ea a fost descoperitd in Roma, Inca pe la 1583 §i cu toate
cd nici ea nu destdinue§te, nici nu i se poate curat aplicd
numele special al vreunui artist cunoscut, perfectiunile de tot
felul ale lucrdrii, corectiunea minutioasd a formelor anatomice,
gratia pozitiunilor in aced impleticire stransA de membre, sim-
timantul de viu interes ce ea inspird privitorului pentru re-
zultatul deciziv al luptei, toate acestea sunt semne netdgd-
duite pe cari le-a tipArit intr'insa mana unui mare me§ter
dintr'o epocA de inaltd culturd artisticd. Winckelmann a dat
cu gandul cd ar fi aci o simplegmii sau o grupd imbrAti§atd
de pancratia#i sau luptAtori cu pumnul, ca aceea a scul-
ptorului Cefissodot, despre care vorbe§te Pliniu, dar care cu
toate acestea pare mai mult a fi fost o compunere de un
caracter cu totul erotic.
Nu vreau sä incheiu, domnilor, aceastA repede reviziune a
operelor plastice, prin cari eu am voit sd comentez pe Lu-
cian, iar antichitatea a reprezentat cu o inaltd perfectiune,
formele vartoase §i mlAdioase ale petrecerilor ei agonistice,
nu voiu sà o incheiu fdrd de a vd atrage atentiunea asupra
unui mic, dar destul de pretios monument, ce se and in mu-
zeul nostru de antichitati, oferit de generosul donator, rdpo-
satul general N. Mavros.
E o mica stelã, ostele», sau stalp funerar pdtrat, pe care
 ISTORIA ARHEOLOGIEI sa

sta sculptat in alto-relief, cu arta epocelor laudate ale gli-

pticei elene, un june cu trupul gol, facand o miscare pare c'ar
voi sä inainteze ; mana dreapta e ridicata in sus in chip
de a turna ceva ; iar in cea stanga el tine un obiect poros,
care dacà ar fi un burete, s'ar putea crede cA anaglifa re-
prezenta un efeb pregatindu-se pentru luptele gimnaziului si
turnand uleiu pe buretele cu care are sa-si unga trupul. Poate
cã parintii junelui, rapit de moarte in varsta placutelor de-
prinderi ale gimnaziului, au voit sá pastreze inteacest chip
gratios, memoria dorita a gingasului lor june atlet !
Ati vazut inteadevar, domnilor, ce rol insemnat ocupau
exercitiile agonistice in educatiunea junimii elene i, atat de
pe cele spuse de Solon lui Anacharsis, cat i depe monu-
mentele plastice pe cari m'am cercat a vi le descrie, ati putut
pretui i inalta tinta morala i fericitele efecte estetice ale
acelor jocuri .predilecte ale tinerimii din cetatile grecesti.
Lucian ne-a venit intru ajutor la dovedirea acestei indoite
propuneri ; el pe de o parte ne-a semnalat insemnatatea politica
a gimnaziilor ; pe de alta tot dintr'insul am gasit a culege
oarecari descrieri de opere artistice inspirate de luptele pa-
lestrei. Dar insa in ceeace priveste valoarea scrierilor lui ca
critic de arta, a socoti idea ce v'am dat despre dansul ca
necompleta, dacä m'as multumi cu exemplele aduse pana aci
§i cari in mare parte se refer mai cu seama la antichitatile
etice ale Eladei.
P1CTORUL ZEUXIS. Lucian, precum au i putut intrevedea,
domnilor, poate fi Inca dat i ca un model
pentru descrierea operelor de arta ale antichitatii. Spre a NI
convinge si mai bine despre aceasta, permiteti-mi a va chi
Inca o parte, ceva cam lunga, din micul tratat, intitulat Zeuxis
si Antioh. Ne vom ocupa numai de ceeace priveste pe
Zeuxis, marele artist elen, care venind in urma lui Polygnot §i
mai inainte de Apelles, intocmeste cu dânii treimea glorioasa
a pictorilor de frunte ai Greciei. Dar operele acestor mari
oameni au pierit cu totul pentru noi. Fericiti Inca suntem
cand pentru vreuna din ele posedem o descriptiune asa
frumos scrisd, cum este cea pe care o voiu traduce cum
s'o putea din Lucian :1
.Mai deunazi, dupa ce vd rostisem o cuvantare, intorcandu-ma acasa.
mai multi din aceia can ma ascultase cred ca nimic nu ma opre§te

1 Luciani Zeuxis et Antiochus, § 1-8.

8Ii AL. I. ODOBESCLI

de a va spune aceasta you'd, cari imi sunteti acum prieteni ma intam-

pinara cu multe felicitari $i se aratara foarte tare admiratori ai mei. Ei
ma insotira multã cale, strigand i laudandu-ma a$A tare !neat ma ro-
$isem, de teama ca nu cumva laudele lor sa fie cu mult mai presus de
meritele mele. Dar capul laudelor din partea tuturor era mai cu seama
ca in scrierile mele este un ce neobipuit i ca intr'insele se afla multe
lucrurl notia. Dar mai bine inca ar fi sa reproduc chiar unele din vor-
bele ce le pronuntara ei gAh ! ce lucru nou! Zau, ce originalitate !
Ce om plin de scorniri I Nimeni n'a mai zis lucruri a$a de neageptate!,
Astfel de cuvinte i multe altele de acest fel spuneau ei, Inca cu totul
mi$cati de ceeace auzise. Si ce cuvant ar fi putut ei sa aiba spre a minti,
laucland intr'a$a chip pe un strain, de care lor nu putea altfel nici in-
tr'un mod sa le pese?
Cu toate acestea, pe mine trebuie sa va marturisesc aceste laude
m'au suparat foarte tare, $i indata ce ei plecara i ramasei singur, ma
gandii intr'astfel Ce doara ? Scrierile mele n'au alt nimica placut decat
ca nu sunt obi$nuite i ca nu urmeaza tocmai calea cea de toti batuta ?
Dar cuvintele bine alese i mladiate depe regulele celor vechi, dar fi-
netea de cugetare, dar vioiciunea inchipuirii, dar gratia atica, dar armonia
maiestria intru toate, oare acestea lipsesc ele dela mine ? De n'ar fi
insa a$A, de n'as fi lipsit de acestea toate, negre$it c n'ar lauda lumea
la mine numai formele neobi,nuite $1, noua. Si eu, nesocotitul, ma lin-
gu§iam cu speranta ca, de cate ori s'au ridicat auditorii ca sa ma aplaude.
nu i-a fost indemnat la aceasta numai noutatea ziselor mele, dupa cum
spune i Omer, ca
4In veci un cantec nou, placut e cui 1-ascu1tak

ci ca, oricat de mare ar fi acel merit, puteam din parte-mi sa-1 soco-
tesc ca un ce ajutor, ca o neinsemnata podoaba, care ar fi adaos ceva
la perfectiunea lucrarii, i ca in fine ascultatorii au pretuit celelalte toate
calitati, pe cari le-am in$irat !, Si cu aceasta ma mandriam i p'a6
eram sa cred ceeace auzisem zicandu-mi-se, anume ca, dintre toti Grecii,
eu a$ fi singur in felul rneu i alte laude de acestea. Dar, dupa cum vine
vorba, comoara mea s'a facut carbune $i nu ma simt departe de a fi
laudat de din$ii cam in felul unui scamator de balciuri.

TABLOUL LUI ZEUXIS Ain privinta aceasta, voiu. sa va povestesc

ceva despre un pictor. Vestitul Zeuxis, cel mai
REeREZENTAND 0 FA- minunat dintre pictori, nu zugravii niciodata
MILIE DE CENTAURI. subiecte obi$nuite i populare, abia daca uneori
faced eroi, zei sau batalii ; dar in totdeauna se
silit sa scoata cevit nou, $i daca scornia ceva neobisnuit $i strain,
intr'aceea ii arita toata puterea i exactitatea talentului sau. Printre cele
mai indraznete ale lui opere se prenumara i centaureasa femeie, pe
care Zeuxis o zugravi, (land sa suga la doi prunci centauri, de curanel
nascuti. La Atena se alit acum un tabel cu acest subiect ; iar originalul,
se zice ca generalul roman Sylla 1-ar fi pornit, cu alte tabeluri, catre
Italia, intr'o corabie ; dar ca, in dreptul Malei, s'ar fi innecat corabia $i
ar fi pierit toate, impreuna a l cu pictura aceasta. Insa fiindca am vazut
copia aceslui tabel, vi-I voiu descrie prin cuvinte, pe cat voiu putea,
desi nu prea sunt cunoscator la picturi ; dar imi aduc bine aminte de
dansul, caci 1-am vazut nu de mult in Atena, in atelierul unui pictor, si
 1STORIA ARHEOLOGIEI 87

at.a de tare m'a patruns de admiratiune arta lui, hick aceasta imi va
inlesni foarte mult descrierea ce voesc a face.
Pe iarba stufoasä e reprezentatA centaureasa, cu toata partea ei de
cal a5ezata pe jos 0 cu picioarele dinapoi intinse ; partea ei superioara,
care este de femeie, stA rezimatá pe cot ; picioarele ei de dinainte nu
sunt lungite ca ale unui animal ce ar sta culcat pe sold, ci unul din pi-
cioare. afectand pozitiunea incovoiatO a unei persoane ce se pune in
genuchi, are copita sucitä inAuntru; celalalt e drept i proptit in pa-
mant, dupA cum fac caii, cand vor sA se ridice de jos. Ea tine in brate
unul din copii i ii dA sA suga la san, ca o femeie ; iar celalalt suge la
ugerul mumei sale, intocmai ca un manz. In partea de sus a tabelului
sta. ca la panda, un centaur, care se vede a fi sotul eel& ce dA sA suga
pruncilor ; el se uitA in jos zambind 0 din trupul lui apare numai juma-
tate a partii sale de cal ; cu maim dreapta aratä un puiu de leu 5i il
tine in sus, pare c'ar voi sã glumeascA, speriind cu dansul pe copii.
Toate celelalte frumuseti ale acestui tablou, cari in mare parte scapa
ochiului unui om asa putin priceput ca mine, desi ele insu5esc toate
perfectiunile picturii, adica corectiunea desAvar5itA a desemnului, norocita
imbinare a colorilor, potrivirea me5te5tigitä a efectelor de proeminentA
5i de umbre. dreapta cumpanire a pArtilor in raport cu totul, armonia
generala, toate acestea las sa le laude fiii de pictor, cari au sarcinA de a
le pricepe. Cat despre mine, am lautrat mai mutt pe Zeuxis, unde a
5tiut. intr'un singur subiect, sã desvolte comorile variate ale geniului sat),
dAnd centaurului o infAti5are asprA i sAlbaticA, o coarnA asvarlitA cu
mandrie, un trup sbarlit de par, nu numai in portiunea sa de cal, dar
chiar 5i in cea omeneascA. Dupa largile lui spete, dupa privirea lui
zambitoare 5i fieroasa, se cunonte o fiinta salbaticA, crescuta in munti
5i care nu s'ar puted domestici.
Astf el este 'Jamul; dar femeia seamAnA cu acele mandre cavale 1 cari
traesc in Tesalia, nesupuse la frau 0 la zAbale. Partea ei de sus e trupul
unei frumoase femei, afarA numai de urechile, cari se ascut la varf ca
ale Satirilor ; dar amestecul, imbinarea ambelor firi e a5a de delicat lu-
crata, mai ales la locul uncle trupul calului se preschimbA in trup de
femeie, inat prefacerea nici ca se poate simti 5i ochiul in zadar catA a
deosebi punctul de despartire. Cat despre copii, in fetele bor. desi sunt
inca prunci, se vede ceva sAlbatic, larnestecat cu blandetea prunciei.
aupa parerea mea, un lucru foarte minunat este cd ochii lor copilaro0
sunt indreptati catre puiul de leu, fArA ca ei sA lase ugerul dela gurA
5i fard ca sa se deslipeascA cAtu5 de putin de muma lor.
and Zeuxis scoase in public acest tablou, el crezit ca cu dansul are
sã castige admiratiunea intreaga a tuturor spectatorilor ; i inteadevär
toti incepura a striga cad ce alta poate face omul dinaintea unui
astfel de cap d'operA ? Dar toti laudau intr'insul numai ceeace voi ati
laudat la mine, adica formele neobi5nuite, idea noud 5i ciudatA a unui
tabel precum nu se mai vazuse pana atunci.
Deaceea i Zeuxis, bAgand de seama ca numai acea noutate ii preo-
cupa 5i ca dansa ii face sit priveasca ca un ce secundar arta perfectO
a executiunii haide zise lui Mikkion, 5co1arul sau strange tabelul
sa-1 ducem acasa. Oamenii ace5tia lauda numai pulberea artei ; iar ceeace
dd adevaratul ei pret artei, ei nici nu baga in seama. Talentul lu-
crarii piere la vede4ile lor, dinaintea curiozitatii subiectului tratat.
A5a s orbi Zeuxis, suparat poate cam peste masura. 2

iepe ; 2 1:1 origne ç textul den.

88 AL. I. ODOBESCU

Desi lecturile de prin autorii clasici, cu cari mie unuia imi

place si mA simt dator a presArA lectiunile acestei catedre,
pot p*AreA cam lungi si cam dese unei parti din publicul
ce-mi face onoarea de a se adunA acilea, eu insA nu cred cA
ar fi nici bine, nici folositor ca sd renunt la dAnsele. In stu-
diul arheologiei, domnilor, cunostinta capetelor d'opera ale
literaturilor antice este o adevAratA scoalA de moralà si de
esteticA ; ele ne adapA la fAntAna in veci !impede i invAtA-
toare a binelui si a frumosului ; fiecare sorbiturA produce in
inimA si in minte.un efect salutar pentru cine stie sa-i simtd
gustul i s'o pretueascA.
BunAoarA, din pasajul pe care vi-1 citii, cugetati numai eke
invataturi de tot felul am puteA sa tragem!
Timpul nu ne mai iartA ca sA intrAm in prea multe amA-
nunte ; dar totus, fiindcd tin cu tot dinadinsul a incheid
astAzi cu primul period al istoriei arheologiei, adicA cu Anti-
chitatea, vA cer, domnilor, un mic adaus de rAbdare, ca sA
ne oprim cAte un moment asupra trei idei sau notiuni, di-
ferite prin natura lor, cari rAsar mai cu seamA din toate cele
ce am tradus chiar aci adineaori dupa Lucian.
Primul punct se atinge in adevAr numai in mod indirect
de studiul arheologiei. El ni se prezenta ca o generalitate,
aplicabila la multe imprejurAri ale vietii literare i artistice,
sipentru aceea nu se cuvine niciodatA trecem cu vederea.
Voiu sa vorbesc de consideratiunile cu cari se incepe si se ter-
mina lectura ce v'am fAcut s't cari constitue, cum am zice.
morala fabulei. Autorul precum I artistul se plang cum cA
publicul nu admird decAt originalitatea i noutatea formei in
operele lor i nu-si dA ostenea,IA a pAtrunde pAnA la fundul,
la intelesul, la mAiestria artei lor. Au dreptate, domnilor, si
pictorul i scriitorul !
E dureros, e mAhnitor lucru pentru cel ce lucreazA cu con-
stiintA la o opera, de a vedeA cA ea este apreciatA de public
intr'un mod cu totul superficial, cA nimeni nu o priveste cu
alt gaud i cu alt folos decat acela de a-si face dintr'insa o
plAcere trecAtoare. El se intreabA atunci: cAu doarA din ceeace
am lucrat eu, nu poate iesi mai mult folos deck atAta ?» Si
in totdeauna aceastA indointa este o crudA incercare.
Dati-mi voie a fi mai clar, a spune lucrul mai pe derost,
luAnd exemplu chiar din intrunirile noastre, in cari un public
numeros, distins §i felurit imi acordA a sa binevoitoare aten-
tiune.
Negresit cA aceastA varietate asA mAgulitoare a autorului
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 89

meu, nu poate decat sA-mi aduca o vie multumire, sa ma

amageasca chiar asupra meritelor mele; dar permiteti-mi acum
sA va marturisesc ca a§ crede scopul silintelor mele atins pe
deplin atunci numai, cand a§ dobandi convingerea ca printre
acest public, plin de o a§a binevoitoare curiozitate, se afla §i
cativa juni cari culeg din zisele mele, mult putina materie
instructivA cat §tiu §i pot eu a raspandi intr'insele §i cã aceia
cel putin nu yin la cursul meu de arheologie numai pentru
noutatea lui §i pentru forma sa conferentiara §i Inca neobi--
nuita in facultatile noastre.
Dar sa ne intoarcem curand 1/2n domeniul arheologiei, pur-
tand pcum privirile asupra descrierii acelui tablou al lui Zeuxis,
despre care ne-a vorbit a§a de bine Lucian.
Ar fi greu, §i in mice caz ar fi de prisos, sa mai adaugem
ceva la frumoasa §i maiestrita descriere pe care o auzirati.
Cred ca ar fi mai de folos ca sa luam dintr'insa materie, spre
a da un mic ocol prin mitologia elena §i prin artele cari se
refer la subiectul tratat de Zeuxis in tabloul sau.
In minunata pictura a acestui artist se vedea, precum §titi,
o familie de centauri sau mai bine de ipocentauri, muma,
tatal §i doi copii, cu trupurile formate din boiuri de cai, din
ale caror piepturi ie§iau torsurile omene§ti.
CENTAURII IN MITOLOGIA Dar ce ne spune antichitatea,
SI IN ARTELE ANTICHITATIL
in operele sale scrise sau figurate,
despre aceste fabuloase Mute ?
Iata ce voim acum sa cercetam in treacat.
Mai intaiu se vede cä centaurii au fost un popor de oa-
meni aprigi §i varto§i, cari au locuit in padurile muntoase
ale Tesaliei, cam pe acolo unde astazi sunt a§ezati fratii
no§tri, Romanii dela Pind. Ei i§i petreceau timpul vanand §i
ucigand cu barda (grece§te gkentrorp)) taurii salbatici, cari
ratdciau prin acele paduri ; i fiindca Tesalia a fost renumita
in antichitate pentru caii sAi cei frumo§i Lucian insu§i ne-a
vorbit cu laucla despre neinfranatele cavale tesalice se vede
ca centaurii vanau càlári, ceeace a fAcut, pe de o parte, sa Ii
se adauge numele in acela de ipocentauri, adica sagettitori
de tauri ca1ari, precum am zice astazi, kinceri sau jandarrni
ccildri ; iar, pe de alta parte, sa §i-i inchipueasca lumea ca
intrupati cu caii lor, pe cari erau in veci tricalecati. Tot ase-
menea, indigenii din America, Pieile Ro§ii, cand vazura pentru
prima oard pe Spaniolii lui Fernand Cortez, venind asuprä-le
calari §i tragand intr'in§ii cu arme de foc, ei ramasera in-
90 AL. 1. OD013ESCU

groziti, crezAnd eh' au in fata lor niste fiinte supranaturale

cu forma imbinatai de om si de patruped, niste ipocentauri
cari posedau chiar zeescul dar de a asvArli cu propriile lor
mhni trAsnete i fulgere.
Inteastfel, Spaniolii, cuprinserA lesne pile de curand des-
coperite ale Americei, stArpind mai cu totul pe naivii i ino-
fensivii indigeni.
Cu centaurii din Tesalia s'a petrecut tot cam astfel ; ei se
luarA la ceartà cu vecinii lor Lapitii i, voind a sparge o
nuntA a regelui 'bar Piritou i a-i furà pe mireasä, pe fru-
moasa Ippodamia, aceia se unirA cu cei mai de frunte eroi ai
Eladei, Eracle, Teseu i altii, fugarira i mAcelArirA pe bietii
centauri, cari furA atunci cu totul nimiciti i starpiti.
Luptele Lapitilor cu Centaurii au devenit cu timpul un
motiv favorit al artelor plastice i un subiect spornic de des-
criptiuni poetice.
Timpul nu ma iartà, domnilor, a vA citi minunata poves-
tire din Metamorfosele lui Ovidiu relativA la acele lupte,
nici a va descrie metopele sau tAblitele sculptate de sub strea-
sina Partenonului din Atena, cad erau toate ca niste neste-
mate artistice, insirate dealungul paretilor, deasupra colum-
nelor acelui templu mAret.
Aa dori Inca sA vA mai citez unele sarcofage, unele camee,
unele picturi i mozaice, reprezentând toate centauri ori cen-
taurest, sau izolati, sau ocupAnd, in veselul i tumultuosul
cortegiu al lui Dionisiu sau Bacus, un loc dearAndul cu Si-
lenii -cei pAntecosi si labArtati, cu Satirii cei cu copite i cu
cornite de tap, cu Bacantele cele despletite i nebunatice.
Se vede cA firea semibestialA a ipocentaurilor a indemnat
pe artistii mai tArzci ai Eladei ca sA inroleze pe sAlbaticii
ucigAtori de tauri ai Tesaliei, printre sgomotosii si desmAtatii
sateliti ai zeului betiei ; i-au inhAmat la carul in care Bacus
stA imbratisind pe Ariadna ; le-au pus in mAni citare, tim-
bale, fluiere ; au supus mAndrele lor capete la jugul tutulor
d es frau Arilor.
Astfel ii vedem, barbati i femei, pe cele mai multe mo-
numente plastice din vechime, cari ne-au pAstrat imaginea lor.
Dar insA ne-au rAmas i opere reprezentând, ca pictura lui
Zeuxis, scene de familie, ce se petrec intre centauri.

1 (Meiji Nasonis Metarborfos. lib. XII, V. 210-527.

 ISTOR1A ARHEOLOG1EI 91

MOZA1CA WI MAREFOSCHI. 0 faimoash mozaich dela Roma,

care poartA numele descoperito-
rului ei, Marefoschi, ne arath intr'o padure cu stanci, o cen-
taureash ucisA la phmant §i sfa§iath de unghiile unui leopard,
pe cand centaurul, sotul ei, cu fruntea incretith de jale §i
de manie, combate cu bolovani de piatra fiarele ce-1 impre-
soarA. Un leu e intins mort la pAmant ; leopardul e ame-
nintat de bolovanul centaurului, iar sus pe stanch urlA un
tigru inthratat. Toate aceste figuri sunt minunate prin expre-
siunile lor, in mozaica lui Marefoschi.
Dar §i mai apropiat de tipul inchipuit de Zeuxis este o
piatrA gravata, care a fAcut parte din vechia colectiune Strozzi
dela Roma §i pe care a descris-o vestitul Winckelmann. Acolo
centaureasa dh sA sugh la san pruncului ei. Poate cA panh
la oarecare punct, aceasta este chiar reproducerea tabelului
descris de Lucian ...
Mi-ar placea sh vd trec pe sub ochi, insistand mai mult
asupra amAnuntelor, cel putin monumentele de capetenie,
cafi ne prezinth centauri §i centaurese, in diferite pozitiuni :
statue, reliefuri, vase de lut zugrAvite, picturi murale dela
Herculanum §i Pompei, camee §i pietre gravate, ba chiar §i
medalii.
Una din placerile cele mai atraghtoare ale studiului anti-
car este chiar de a face astfel de comparatiuni, in cari
acela§ tip se preface dinaintea ochilor sub toate formele sale.

FILOSTRATH SI LIBANIOS. A§ dori Inca sh vA vorbesc

domnilor, §i despre unii urma§i ai
lui Lucian in cariera lui de sofist ; mai ales asupra ambilor
Filostrati, unchiul §i nepotul, favoriti ai impArAtesei lulia
Domina, sotia lui Septirniu Sever, §i cari ne-au lAsat amandoi
descrieri de tabele antice, sub titiul de oikones», §i apoi inch
asupra retorului Libanios, care cu o sutA de ani mai in
urmh a scris §i el opere de acest fel, dar de un merit cu
mult mai inferior.
Dar timpul ne zore§te ; va sh grabim, §i cu sfar§itul acestei
prelungite lectiuni sh punem capAt §i istoriei arheologice din
antichitate.
112 AL. I. ODOBESCU

DESPOIEREA GRECIEI Tot citatiunea noastrà din Lucian ne

DE OBIECTELE SALE va deschide un orizont asupra epocei
DE ARTA .
de rAsipire a operelor de arta din sAnul
Greciei, i prin urmare a repedei scA-
[Atari ce a incercat, de atunci incoace, cultura esteticd.
Lucian ne spune in adevAr cA pictura cu centaureasa a
lui Zeuxis a pierit, cu alte tabele, in naufragiul unei cordbii
pornitA de Sy lla din Grecia cdtre Roma, incarcatä numai cu
opere de arta, luate de acolo.
Inca depe atunci se incepuse despoierea Greciei ; si in curs
de secoli, invingAtorii, cu o manA adesea brutalA i neprice-
putA, jefuirA cornorile artistice din templele si din cetAtile
grecesti, ca sA le reverse in Roma.
Numele unui Mummiu, unui Lucullu, unui Sylla, unui
Scaur, mai ales al unui Verres, infruntat pentru asemenea
fapte de dire marele Cicerone, aceste nume sunt stigmate
rAmase pe sAnul sfAsiat al artisticei Elade.
Intr'o scrisoare, pe care Serviu Sulpiciu o adreseazd ami-
cului sAu Cicerone, spre a-I mAngdiA de moartea fiicei sale.
el zice, intorcAndu-se din Grecia, aceste memorabile i intris-
tAtoare cuvinte :
.Voiu sa-ti impdrt4esc si tie o cugetare care mi-a adus multd man-
gdiere, dacd cumvd a ta durere se poate oarecum alma. Cand ma intor-
ceam din Asia, plutind dela Egina care Megara, incepui a privi locurile
ce mA friconjurau. Inapoi era Egina, dinainte-mi Megara. la dreapta
Pireul, la stanga Corintul ; toate acestea, cetati cari odinioard au fost
din cele mai inflorite, iar acum zac rdsturnate i slardmate dinaintea
ochilor. 5i incepui atunci a cugetd astfel in mine : Vai ! noi, niste bieti
oameni a caror vie* este ai& de scurf& ne mdlinim and unul din noi
piere sau este ucis, pe and intr'un singur loc, cadavrele atiltor vestite
cetati stau culcate la pamant... quum uno loco tot oppidum cadavera
projecta jacent !A 2
latA, domnilor, spectacolul ce prezintit Grecia in timpul
lui Cicerone ; de atunci insA cAte alte jafuri n'au mai venit
Inca sA o bantuie i s'o pustieze !
ROMANII iNCEP RISIPIREA Roma, ingAmfata RomA, se impo-
1 DISTRUGEREA OPERELOR dobid mereu cu acele despoieri.
DE ARTA ALE G RECI E I. In traiul ei falnic i desfAtat, in
sanul ei aprig la dobanda, veniau
sti se reverse comorile de pretutindeni. Asprii i lacornii ei fii,

1 M. T. Ciceronis Epistolar. ad diversos, lib. Iv, epist. 5.

2 In original §i textul latin.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 03

gelo5i de gloria lumii, voiau s'o restranga toatd in trufa§ele

ei ziduri.
Rdmand lumea stearpà, goald i pustie, numai Roma sa.
se inalte mandrd, puternicd §i avuta, sà devind cetatea fard
seaman pe lume !
Dar intr'o zi, pe tronul acestei universale cetati, urgia
soartei puse pe un adolescent, cu minte de nebun, cu inimä
de criminal. Sdtul Valid la desgust de toate desfdtarile §i de
toate m4eliile, el inchipui, in de§antata-i fantazie, sa dea
foc cetâtii imperiale, sa arza intr'insa tezaurele adunate de
peste tot pdmantul.
In noaptea de 19 iulie, anul 64 dupa Hristos, Neron puse
sà dea foc Romei, din mai multe p.rfi deodatd. apte. zile
§i §apte nopti dearandul arse capitala lumii, prefacand in
scrum, in var §i cenu§d, temple §i locuinte, marmore §i
bronzuri ! lar dansul, impardtesc talhar, Neron, in costum
de actor tragic, recitand versuri despre caderea Troiei, privia.
cu desfdtare, depe turnul indltat de Mecenate pe muntele
Escuilin, acest spaimanfator ocean, ale cdrui valuri de flacari
mistuiau fara crufare §i coliba saracului §i splendidele capete
d'operd ale geniului artistic !
Astfel falnica §i aspra Roma, pururea credincioasa devizei
ce, cu dispreful artelor, Ii rezervd pe seama ei numai dom-
nirea lumii :1
Unii vor lucra cu foarte multä arta' bronzuri insufletite o recunosc ;
vor crea din marmura chipuri vii ; vor fi oratori foarte dibaci... Tu insa,
popor roman, gande§te-te mai bine sd domneVi asupra lumii.
aspra Roma aruncd mereu in foc, cdfivà secoli deardndul
toate frumoasele plasmuiri ale poeticei Elade §i plamade§te
cu nepdsare, in grosolana §i tiranica sa mand, venin rozdtor
pentru frageda §i pldpanda culturd anticd.
In viitoarele lectiuni, domnilor, trecdnd repede peste secolul
de mijloc, voiu cauta a va face cunoscuti pe frunta§ii dintre
acei rdbdiitori §i curio§i cercetdtori, cani peste mai mult de
o mie de ani, in timpul Rena§terii, incepura sà scormoneascd
prin cenu§a giganticului incendiu, ramd§ifele pripa§itelor opere
de arta ale civilizatiunii de odinioard.

I In original sunt citate numai versurile latine.

94 AL. I. 01308ESCLI

A CINCIA LECTIUNE

FOLOASELE STUDIULUI PREGATITOR Domnilor, o persoand

ASUPRA ISTORIEI ARHEOLOGIE I. care a urmat deardndul
MAI ALES LA NOI.
§i cu rabdare seria in-
cepancla a prelectiunilor
acestui curs, un amic, mi-a adresat o chestiune, la care md
simt dator a rdspunde, cdci este probabil CA nu- numai unul
din auditorii mei §i-a fAcut in sine o asemenea intrebare.
Mi s'a rememorat cA in discursul prin care am deschis
aceste lectiuni, am dat mai intAi definitiunea arheologiei,
arAtAnd totdeodatd i insemnAtatea ei in raport cu cuno§-
tMtele istorice ; apoi am insemnat impArtirea ei in douA
ramuri : una atingatoare de vieata morald §i socialA a ome-
nirii, cealaltd tratand mai cu seamd despre operele artistice ;
in urmA am enumdrat speciile de materii diferite, in cari
se subirn part aceste cloud ramuri, etica §i estetica ; §i in fine
semnalAnd inconvenientele ce se trag pentru studiul rationat
al arheologiei, din expunerea materiilor depe un mood
excluziv, adicd strict analitic, sau geografic, sau istoric, m'am
indatorat a prezenta succesiv §i in ordinea cronologicd a
timpilor, tabeluri despre cultura diferitelor popoare, analizAnd
in fiecare din ele, datinele §i monumentele ce se refer la
studiul arheologic. A§adar am promis a vorbi pe rand,
despre uzurile §i monumentele timpilor preistorici, despre
civilizatiunea anticd a Indiei, a Egiptului, a Babiloniei, a
Persiei, a Feniciei §i altor vechi popoare din Orient...
PAnd acum insd i astAzi suntem la a cincia a noastrA
intrunire nici unul din aceste tabeluri nu s'a ivit dinaintea
auditorului, §i s'ar pared dintr'aceasta mi-a spas amicul
meu cd fail de a preveni, am schimbat metodul de ex-
punere §i m'am abAtut din calea cea sistematicd §i bine coor-
donatd ce-mi propusesem la inceput, spre a face, sub formA
de desghinuri arheologice cam §erpuite, cam frAnte i cam
desmAdulate, analiza unora din scriitorii antichitAtii grece §i
latine. i inteadevdr, trei lectiuni, una dupd alta, v'am vorbit,
domnilor, numai despre cAtivà din acei scriitori ai antichi-
Valli, pe cari, din punctul de vedere al insemnAtAlii lor ar-
heologice, i-am clasat in patru serii, sub rubricile de scrii-
tori periegefi sau cAldtori, scriitori tehnici, erudifi §i anticari
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 95

propriu zis, in fine sofigi sau disertatori mai mult sau mai
putin elocuenti. Inteastfel am crezut cã voiu putea sa vd fac
a pretui prima fazd ce prezintä istoria §tiintei de care ne
ocupam.
Din acest punct de vedere §i nu numai din acesta
socotesc, domnilor, cA digresiunea preliminard ce am intre-
prins a face cu d-voastrA, mai 'nainte de a intrA in expu-
nerea materiei, conform metodului pe care 1-am anuntat, adica
aceastA serie, Inca nu terminatA, de lectiuni asupra istoriei
arheologice la diferitele epoce ale culturii, aceastA cercetare
a izvoarelor din cari noi azi ne tragem cuno§tintele, acest
examen al cercArilor §i al silintelor ce s'au fAcut succesiv de
catre oameni merituo§i, spre a elucidA §i a regula materialul
§tiintei trecutului, tot acest studiu introductiv, mA lingu§esc
a crede cA va aveit pentru cei doritori de a se instrui, §i
chiar pentru aceastd catedrA, un indoit folos.
and gradinarul voe§te sA sAdeascd pe o tarind incA ne-
cultivatd, o nouA plantatiune, dela care sa. poatd a§tepth o
spornicA rodire, se §tie cA mai 'nainte de toate, el trebuie sã
pliveasca acel loc, sa curete dintr'insul pirul §i buruiana care
1-au intelenit, sA-1 grebleze, sA-1 färAme §i sA-1 marunteasca,
sd-i implineasca golurile §i starpiturile cu pArnânt roditor de
räsadnitd, sA-1 plAmadeascd,sA-1 ude, sA-1 a§terne, inteun
cuvAnt sA-1 facA numai bun pentru noua sAdire.
Cam in pozitiunea gradinarului ne aflAm azi §i noi, noi
cari ne-am luat greaua sarcinA de a sAdi o §tiintA nouA in
§coala §i in tam RomAnilor. i acestea le zic, domnilor, cu
o deplind incredere cA nu veti fi d-voastrA din aceia cari ne
vor imputà cA aducem :
Un maces ghimpos, salbatic
De prin locuri departate.
Noduros, raios, iernatic,
Smuls de crivete turbate.
Spre a-1 pune 'ntr'o gradina
Avutita, roditoare,
Ca sa princla radacina
Printre flori mirositoare.

Orice ar puteA sA cArteascd inclArAtnica invidie §i ingAm-

fata ne§tiinta, oricAt ar Oatà unii de superfluitati pretentioase,
de nefolositoare declamatiuni, cursurile noastre suplementare,
lectiunile noastre de searA, eu §i cu mine, toll colegii mei
care yin ad sA expund, cu bunA credintA, dinaintea d-voastrA
notiuni strAine pAnA acum Universitatii romAne, noi, zic, ne
96 AL. I. ODOBESCU

hrAnim cu via dorintà i cu sincera incredere cum ca, in

marginirea mijloacelor noastre, vom aduce un adevArat ser-
viciu junimii studioase, ba poate chiar vom provoca un oare-
care avant in cultura socialA din tara noastra.
E un ce trist, un ce umilitor pentru noi de a constata
cum a fAcut-o de mai multe ori pand acum d-1 Hasdeu, chiar
depe aceastA catedrd de a constata cum cd, in mai multe
materii tiintiuicè, cultura noastrA se aflA Inca atat de ina-
poiatà, incat oamenii cari se cred a fi corifeii eruditiunii la
noi, emit in public idei i scrieri pe Can abia le-ar fi putut
produce secolii de mult trecuti, prin cele mai multe din cele-
lalte Orli ale lumii civilizate. .

In filologie, se face azi la noi, ceeace cu patru sute de

ani mai inainte producea prin alte tari, stiinta .nerumegatà a
primilor gramatici i filologi, cari au cercat a-si da seama
despre natura limbilor moderne.
Pentru toatd Europa, insa, pentru toatA lumea, stiinta lim-
bilor a inaintat cu pasi de urias. Noi singuri am rAmas inapoi.
Toate fiicele anticei limbi latine si-au castigat, prin stiinta,
iertarea lor de varsta, au ajuns ai cunoaste si exercita.
drepturile i puterile lor.
Biota limba romanA singurd a rams sub o riguroasA tu-
telA ; ei i se contesta orice miseare, orice pornire de inde-
pendenta ; ea trebuie sA umble neincetat ca pruncii, rezimatA
pe proptele latinesti.
Si oare cine o supune la astfel de osanda ?
SA o marturisim. Simtimantul care dicteazd aceastA indärk-
nicie nejustificabild e numai un patriotism orbesc i nerationat,
a carui fire pocita i ingusta nu putea sd nased deck in
colile unei natiuni cu vederi mArginite, in scolile unguresti.
E tirnp, domnilor, ca i la noi, stiinta lumii culte sA-si
reverse adevAratele ei lumini i sA nu mai pdtrunda panA
aci, prefirata prin intunecata lucoarel a gimnaziilor i uni-
versitatile maghiare. Latineasca dela Cluj, dela Pesta i chiar
invAtAtura veche dela Beciu Ai-a fAcut timpul. Trebuie sd
cAutAm de aci inainte a ne lumina si a ne incAlzi mintile la
un soare cu strAlueiri mai adevArate, mai pAtrunzAtoare ; tre-
buie sa ne cultivarn limba si istoria de pe principiile recu-
noscute de bune i intemeiate cu tArie in toate acele tad,
unde adevdrul si nu un interes meschin i nepriceput e sin-
gurul scop al stiintei.

1 lumina.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 97

Si ceeace am zis, domnilor, in treacdt despre filologie, se

aplicd de sigur tot a§a de bine §i la studiul arheologiei.
Sa ne temem ca nu cumva spiritul falsificator al unui pa-
triotism rdu inteles sd vind cu timpul a intuneca izvoarele
istoriei romane, precum el face astäzi pentru limba noastrd;
sa ne ferim a admite cu u§urinta explicatiuni de monumente
antice, dictate numai de unele aspiratiuni fantastice, cari an
vor a ne da de strdmo§i pe Daci, maine pe Celli §i mai apoi
pe Dumnezeu mai §tie cine. Sa ne pdzim inca §i de acele
naivitati, vrednice de rasul lumii, cari fac, dela o vreme in-
coace sa rdsard mereu, tot in tard la noi, cand sdbii de ale
lui Absalon, cand inele de ale lui Iuliu Cesar, cand lulele
de ale lui Decebal.
Dar ca sd scapdm de asemenea ponoase, ca sd nu mai fim
expu§i la imputarea de ignorantd ce ni se aruncd in fatd, ca
sd ocupdm §i noi un colti§or cat de mic in concertul eru-
ditiunii serioase a Europei, trebuie neaparat, domnilor, sã ne
&dm seama §i despre izvoarele la cari se adapa acea erudi-
tiune §i de diferitele incercdri prin cari §tiinta a trecut, Iii
cursul timpilor, pentru a ajunge in starea ei actuald.
Acest indoit scop, crez eu ca-I vom putea atinge, domnilor,
intru ceeace prive§te arheologia, dacd vom da oarecare eten-
tiune istoriei acestei timnte, §i daca vom §ti sá tragem profit
din invatdturile ce un asemenea studiu poate, mai mult deck
oricare altul, sà ne prezente.
Cuno§tinta izvoarelor, modul de a le intrebuinta §i de a
ne folosi de dansele, ne vor face sä intelegem cat de sterpe
§i fara temeiu sunt in arheologie : i toatä acea §tiintd care
nu se bazeazd pe date pozitive, adunate §i controlate de
timp, §i toate acele fantazii ale anticarilor exploratori, cari
n'au altd temelie decal o curiozitate copilareascd, spoità cu 0
falsd eruditiune, adunatd §i aceea numai din rasfoirea vre-
unui dictionar.
lard, domnilor, pentruce am insistat a vd atinti atentiunea
asupra scriitorilor antichitatii §i a \id arata prin unele exempie
in ce chip zisele lor trebuiesc mereu puse in confruntare cu
monumentele existente. Prin acest metod comparativ §i ade-
vdrat §tiintific se iniatureaza, pe cat se poate, erorile ; prin-
tr'insul, i numai printr'insul, certitudinea cea mai pozitiv.i
sau cel putin probabilitatea cea mai apropiatd de adevár, ia
locul ipotezelor fantastice ; printr'insul, in fine, ideile se latnu-

Ar.. I. 0, ottrscu.Istoria Arheologiei. 7

1/8 AL. I. ODOBESCU

resc astfel, incAt sA punA la cale o cunostinta clara despre

treptata desvoltare a intregei activitati omenesti.
Dacd faptele ce se aduna si se statornicesc prin acest metod
sunt in mare parte mAruntaie, cad par a fi lucruri fArA im-
porta*, mai mult curiozitati cleat notiuni folositoare, apoi
cel ce se va gAndi mai departe va recunoaste ch imbinarea
si imbucarea acelor maruntele cercuri i verige intocmesc
chiar laritul care poartã din secol in secol, din larA in farA,
civilizatiunea omeneascA.
Omul care, prin metodele intAritoare ale stiintei, stie sA
oteleascA, ca sA zic asA, cel putin cAtevA din acele cercuri,
apoi sA le prinz A la locul ce li se cuvine in lantul cel mare
al culturii, acela este un lucrAtor vrednic, un erudit, un ar-
heolog, al carui nume va rdmAneA pururea lAudat.
Dar cel care, din nepricepere sau din ingAmfare, voeste cu
usurintà O. agate de temeinicul lant al stiintei, chte. verigute
de sticlA i cap talasi de rindeA se incolacesc sub lunecoasa
lui inchipuire, acela e un om de care rAd cei ce stiu mai
mult decAt dAnsul, dar care poate deveni primejdios, pentru
cei cari nestiind nimic au insA dorinta de a invAtA.
Ideile i notiunile gresite pe cari le rdspAndesc in public
asenienea arheologi, acelea sunt, domnilor, pirul i buruiana
pe cari gradinarul cautA sA le dAsrAdAcineze, sA le lepede si
sä le staxpeascA depe farina necultivatd.
AvAnd dar sarcina de a injghebh la noi stiinta arheologiei
in adevArata ei albie, am socotit ca o prima datorie a acestei
catedre, de a arAth de unde §i cum se culeg elementele stiintei.
A trebuit dar mai intAi de toate sá dau o idee despre na
tura izvoarelor i acum incA, domnilor, socotesc CA flU va fi
de mai putin folos ca sA schitez in ce mod aceste izvoare
au fost intrebuintate i utilizate pAnA in ziva de astAzi.
Notiunile ce am emis pAnA acum asupra autorilor antichi-
tAtii i explicarea rangului ce scrierile lor ocupA ca documente
arheologice, au constituit prima parte a studiului istoric ce
mi-am propus a face dinaintea d-voastrA asupra desvoltArii
progresive a stiintei noastre.
MA lingusesc cu speranta cd n'am rAmas cu totul mai
prejos de scopul meu i cA am izbutit, prin numeroase exemple
si confruntAri, a vA face sA prefuiti de ce mare valoare este
cunostinta literaturii clasice, atat pentru constatarea stArii
etice a socetAtilor antice, cat i pentru priceperea ideilor
operelor estetice, cari s'au desvoltat i s'au manifestat in acele
societati.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 99

Acum insa, continuand a và face pe scurt istoricul §ffintei

arheologiei, §i prezentandu-va o rapede desfa§urare a vicisi-
tudinilor ei in timpi mai apropiati de noi, §i anume dela
Rena§tere pana in zilele noastre, cuget a indeplini a doua
parte din lucrarea, prin care voesc a va pregati la studiul
propriu al materiei arhelogice.
In adevar veti vedea, domnilor, ce faze a luat acest studiu
in timp de aproape cinci sute de ani ; cum s'au cercat oameni
de merit a descurca itele invalma§ite ale civilizatiunilor tre-
cute ; cum unii au gre§it calea din putina lor §tiinta ; cum
altii au stabilit ordine in diversitatea multipla a notiunilor ;
cum, in sfar§it, oamenii de geniu au presimtit adevarul §i au
raspandit asupra indoelilor, lumina cea mai netagaduita.
Prin cercetarile de felul acesta, yeti vedea cum s'au stabilit
metodele cele mai temeinice ale §tiintei §i totdeodata yeti
afla numele celor mai principali dintre oamenii caH au con-
tribuit la progresul cuno§tintelor noastre.
Astfel, cand mai in urma vom avea a expune sistematic
§i a desvolta in ordine, rezultatele cercetarilor §tiintifice ale
acelor oameni, nu va yeti sin* straini de clan§ii §i va yeti
increde mai cu inlesnire unor calauze, pe cari de mai 'nainte
ati invatat a le cunonte §i a le pretui.
Acum, domnilor, dupa o expunere prelungita a foloaselor
pe cari socotesc ca le vom trage cu totii impreuna, din acest
studiu preliminar asupra izvoarelor antice ale arheologiei §i
asupra progreselor ce aceasta §tiinta a facut in timpii moderni,
crez ca amicul meu §i tali acei cari in mod tacut au im-
parta§it ingrijarea lui, vor putea pretui scopul §i folosul digre-
siunii prin care am curmat Inca dela inceput, ardinea ma-
teriilor stabilita in prima mea lectiune. Imi vine chiar a crede
ca dan§ii ma vor indemna acum sa urmez tot depe aceea§
sistema istoricul arheologiei, spre a a§eza astfel pe temeiuri
mai solide, pe notiuni mai variate asupra antichitatilor, asupra
oamenilor §i a cartilor, regulata expunere ulterioara a materiei
§tiintifice.
Pe aceste motive ma socotesc indreptatit, domnilor, a relua
§irul vicisitudinilor arheologiei de unde l-am intrerupt la ultima
noastra. intrunire §i fiincica timpul m'a silit atunci a trece
cam rapede asupra unui eveniment de o mare insemnatate
in acest cerc de idei voiu sa vorbesc despre despuierea
Eladei §i despre transportarea monumentelor ei artistice in
Roma imi yeti da voie, domnilor, a confirma prin cateva
100 AL. 1. ODOBESCU

fapte mai notorii, acest act asd de important in analele ar-

heologiel europene.
A fost acesta un eveniment despre care a rdmas pand ;a
noi un mare rásunet in literaturile antice si nu se cade sd-1
trecem iute cu vederea, dacd voim sä ne dam seamd despre
iubirea, despre valoarea ce popoarele antichitAtii acordau
operelor de arta.

DESPUIEREA GOECIEI DE OB1ECTELE Oameni de stat, scrii-

SALE DE ARTA A FOST REPROBATA tori din cei mai geavi
s'au preocupatde aceasta
DE SCRIITORI EMINENT! CA POLIBIU chestiune, si ca sd vd
SI CICERONE. dau o dovadd foarte se m-
nificativd despre aceasta,
dati-mi voie sd vd citesc in traducere un fragment, in care
ilustrul istoric elen Polibiu, generalul si politicul, care clupd
ce se formase sub ordinele lui Filopimen, ultirnul Elen, trdi
intr'o frafeascd prietenie cu marele Roman, Scipione Africanul,
in care, zic, Polibiu i§i emite aprefuirile sale asupra acestei
grave chestiuni : 1
Romanii zice el hotarira de a transportA in patria lor toate or-
namentele de pret ale Siracusei invinse $i de a nu rasa nici una dintr'insele,
in cetatea supusa domnirii lor. Ar fi materia unei lungi desbateri, de a
$ti acum daca ei au avut cuvAnt i daca le-a fost de folos a face intr'astfel.
Mai cu drept este de a crede ca ei n'au facut bine $i ca Inca astazi nu
fac bine urmAnd in a$A mod. Negre$it ca daca ei ar fi inceput sa-si
ilustreze patria lor, numai prin despuierea celorlalte cetati, atunci foarte
bine ar fi facut de a stramutd intr'insa ceeace ar fi marit $i puterea ni
gloria ei ; dar daca, numai prin vieata lor foarte cumpatata i printr'o
alungare stra$nica a luxului $i a trufiilor, ei au ajuns sa-si supuna po-
poarele la cari au gasit cele mai multe i cele mai frumoase din acele
ornamente, trebuie neaparat sa recunoa$tum ca mult au gre$it luAndu-le
la dan$ii ; cad a parasi obiceiele carora un popor datore$te invingerile
sale, spre a-si insusi pe acelea ale invin$ilor, $i luandu-le, a se incarca
co acea invidie care pururea insote$te stralucita infilti$are a marilor
avutii lucrurile de cari staturile trebuie mai mult sa se fereasca aceasta
Fara indoiala este o purtare neiertata ; caci lumea in loc sa fericeascä
fi sa vrea binele celor cari au cotropit avutii straine pe cari ea le in-
vidiaza, prinde mila de cei cari au fost despuiati, i cand norocul
cre,te tot in partea unora, cand acevia se inavutesc cu tot bunul celorlalti
si-si resfata avutiile dinaintea celor pe cari i-a despuiat, atunci raul se
indoie§te, cad lumea, nu se mai margine$te a compatimi ca altii, ci toata,
plangandu-si de propria sa mila, se umple de invidie, ba Inca $i de mAnie
in contra acelora cari $i-au inaltat marirea pe derapanarea tutulor ; hes-

1 polibii libti ix, fragm. 10, (edit. greco-latin, Paris, 1859. p. 421).
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 101

tine intr'adeviir, cdnd jj aduce aminte de nenorocirile sale, nu poate sã

nu urascd pe cel ce i le-a pricinuit. Asadar dacd Romanii, in cotropirile
lor. ar fi adunat numai aur i argint, nu li s'ar putea imputa asa de
multe. Negresit cd spre a imparati asupra lumii, trebuia ca ei sa lip-
seascd pe popoarele ce aveau a birui. de asemenea milloace si sti si le
pdstreze pe seama lor ; dar in privinta tuturor celorlalte avutii. mult
mai de laudd ar fi pentru dânij ca sä le lase unde se and, impreund si
cu invidia ce trag dupd sine, si sd-si pund fala patriei lor, nu intru mul-
timea i frumusetele picturilor i statuelor, ci intru strasnicia obiceielor
si intru márinimia simtimintelor. Urez dar ca inVingatorii viitorimii sä
invete din aceste cugetari, a nu mai despuia cetdtile ce-si supun, si a
nu face din nenorocirile celorlalte popoare, podoaba patriei lon. 1

ACTELE LU1 MUMMIU DacA aceste intelepte cuvinte fdcura

Si LUI SYLLA. pe Scip:one Emilian, scolarul lui Poli-
biu, sa restitue cetdtilor grece din Si-
cilia toate statuele cate li se rapise de catre Cartaginezi, spre
a fi transportate pe tarmurile africane, ele nu oprira catus
de putin pe generalul roman Mummiu, asd de vestit prin
vitejie cat si prin ignoranta lui, de a jefui Corintul de toate
sculpturile si de toate picturile sale. and Mummiu expedui
toate acele nepretuite i neimitabile capete de opera cAtre Roma,
el recomanda intreprinzAtorilor de transporturi militare ca sa
i le pastreze in stare buna i ji indatorA sa facA allele la loc
daca- cumva s'ar pierde sau s'ar strica vreuna dintr'insele.
Apoi, ajungand si el in Roma, in urma pretioaselor sale jafuri
mai dete dintr'insele si lui Lucullu, caci prea i se pArura multe
fara valoare pozitiva pentru intrarea sa triumfala in cetate.
lat.& domnilor, in ce chip operele nemuritoare ale artei elene
ajunsese a fi jucAria unor mAndri i grosolani cotropitori.
Sylla, crudul i fatarnicul Sylla, impinse lacomia si mai
departe ; el despuie templul lui Apolon din Delfi, unul din
cele mai venerate sanctuare ale Eladei, de toate tezaurele
sale, si cand in superstitiunea lor, locuitorii ingroziti de un
asemenea sacrilegiu, venirA sA-i povesteascA cd lira zeului
rasunase amenintatoare sub bolta templului, el le rAspunse
rAzAnd : «Dar, mdi oamenilor, nu pricepeti voi oare cd zeul
canta de veselie, unde a putut sami faca mie un dar asa
de plAcut ?»
As putea, domnilor, sA inmultesc exemplele de jafuri si de
despuieri, comise de invingatorii Romani asupra nenorocitei
Elade ; dar niciodatd inventariul obiectelor de pret cari, in

L In original si textul elen.

102 AL. I. 000BESCU

timp de doi secoli si mai bine au trecut din cetdtile gre-

cesti in Roma, n'ar puted fi complet.

CLADIRILE LUI SCAURU Un singur om, un particular, Marcu

IN ROMA. Emiliu Scauru, fiul unui proconsul
hrapitor al Ahaiei, impodobi teatrul
cel mare ce el clkli in Roma, cu trei mii de statue aduse
toate din Grecia. Astki nu e oras in lume care sd contind
un asd mare numdr de statue, daa vom exceptd poate ca-
tedrala sau domul dela Milan, ale cdrui fatade prezentd as-
pectul unei intregi pdduri de ornamente sculpturale si de chi-
puri de marmord. Tot cam asà trebuie sh fi fost i anticul
teatru al lui Scauru, despre care ne;au Minas foarte putine
notiuni detaliate.
Acest Scauru, renumit prin luxul sdu, mai clddise in Roma
si o casà, pe care ne-a descris-o Pliniu, ardtand mare parte
din avutiile artistice ce ea cuprinded. Un arhitect francez de
talent, Francisc Mazois, care sub primul imperiu incepU
publicatiunea unei splendide i voluminoase cárti asupra rui-
nelor din Pompei, a scris la 1819 o articia plind de gust
si de eruditiune, sub titlul : Palatul lui Scauru, uLe palais
de Scaurus». inteinsa gdsim descrierea unei fastuoase lo-
cuinte romane ; autorul a profitat intr'aced folositoare i pld-
cutá scriere, de toate notiunile ce se pot culege prin scriitorii
antici si de toate cercetdrile fdcute de ansul in locuintele
vechei cetdti Pompei, spre a ne face cunoscute distributiunea
si dispozitiunile uzitate in edificiile casnice si private ale an-
tichitdtii grece i romane.
Dar sd incheiem rernemorarea ce mi-am propus a face
despre pradarea obiectelor de arta ale cetatilor grece de cdtre
Romani, tot astfel precum am inceput-o, adia printr'o cita-
tiune culeasd i aceasta dintr'un autor antic si nu mai putin
gray deck istoricul Polibiu.
fatal cum Cicerone, atacdnd dinaintea tribunalului pe nevred-
nicul Verres, pretor si spoliator al Siciliei, vorbeste despre
adânca jale ce incercau Elenii din asemenea despuieri : 1

4Nu voiu mai face vorbA despre jafuri, de cari mentionându-se in acest
loc, ele vor pared a fi neinsernnate, precum clack' voiu spune cd el, din
toate loca,ele sfinte ale Siracusei a rApit table delfice de marmorA, cra-
tere de amnia din cele mai frurnoase i o multime de vase corintice.

1 M. T. Ciceronis in Verrem. act. ii, lib. 4,59.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 103

Astfel incât, acei cari au obiceiu de a duce pe vizitatori ca sa le arate

liecare obiect j cari se nurnesc la Greci mistagogi. si-au schimbat acum
modul de explicare, caci in loc de a spune ca mai 'nainte, ce lucru este
fiecare object acum arata numai locul unde a fost cutare sau cutare
obiect. i ce. oare ganditi ca putin au fost mahnite acele popoare, de
toate acestea ? 0 nu, judecatori ! Mai intai, toll oamenii in genere tin
la religiunea lor j tuturor le place a ingriji si a 'Astra zeii parintesti.
pe cari i-au mostenit dela strabuni ; apoi mai cu deosebire Grecii se
desfateaza cu toate obiectele de arta. cu toate lucrurile mestesugite,
precum statue si tabeluri zugravite. Numai din plangerile lor putem in-
telege cat le-au fost de amare acele pierderi, pe cari noi poate le so-
cotim ca neinsemnate si le despretuim. Credeti-ma, judecatori (si stiu
ca de sigur acestea le-ati auzit j voi) di din cate suparari i injurii au
primit in acesti din acesti din urma ani, aliatii nostri j natiunile straine,
nici una n'a atins mai greu pe Greci ca despuierile acestea, ce s'au facut
in templele si in cetatile tor.. 1

Acuzatiunile aduse de Cicerone lui Verres nu avurä in pri-

vinta rapturilor ce se fAceau mereu Greciei, un efect mai ho-
tAritor cleat povetele politice ale lui Polibiu, §i chiar, dacA
in timpi mai tArzii, unii din cei mai mari §i mai intelepti
imparati ai Romei cautarA a intemeià gloria acestei cetAti,
nu prin obiecte de artA aduse de aiurea, ci prin creatiuni st
lucrAri artistice locale, altii din contra, §i ace§tia sunt cei mai
numero§i, urmarA vechiul i comodul obiceiu de jefuire.
ARTA ROMANA LOCALA Se zice inteadevAr cà toate clAdi-
SUB AUGUST. AGRIPPA. rile fAcute de August in Roma, §i mai
ales acelea ale ginerelui sAu Agrippa,
infrumusetAtorul i clAditorul acelui templu circular al tuturor
zeilor, Panteonul, unde astAzi Inca se celebreaza serviciul
divin in onoarea Maicii Domnului §i a tuturor sfintilor, Au-
gust §i Agrippa, intrebuintara la monumentele lor numai ma-
terial nou, crand astfel un timp de repaus provinciilor de peste
mare, stoarse de avutiile lor artistice.
August, care aye& mAndria a zice ea din Roma de cA-
rAmidd ce primise sub a sa domnire, el a facut o Roma de
marmorA, tineA tot a§A de mult la gloria capitalei sale, ca §i
la impAciurea intregului imperiu. Dar nu toll, urma0 lui se
marginira intr'o a§à inteleapta politicA.
JEFUIRILE LUI NERON 51 TITU. Neron, ale cArui fapte nu
§tie bine istoria dacA le poate
atribui unei inimi de monstru sau unei minti de nebun, Neron,
pe de o parte arde Roma, fiindcA i se pAred veche §i nu cIA-

t In original, si textul latin.

104 AL. 1. ODOBESCU

dità dupd gusturile lui, iar pe de alta parte intreprinde prin

emancipatul sdu Acratus, I cu o autoritate mai putin con-
testatd deck a lui Verres, o notia prigonire a obiectelor de
arte grecesti, i inaltA in Roma. pe muntele Escuilin, un pafat
colosal i nepomenit prin luxul sdu, caruia ii dete numele
bine meritat de Casa auritii. Dupd incendiul Romei, care con-
sumase asa multe capete de opera adunate depe aiurea, a
trebuit ca impAratul sä dea din nou cu plasa, ca sa-si umple
noua sa locuinta de alte splendori artistice, si tot biata Grecia
pratia cu geniul ei de odinioard, ace& necumpatata i strica-
cioasa lAcomie de lux, care inlocuise la Romani nobilul sim-
timant estetic, cultul frumosului, ce domnise i poate domnia
Inca in unele cetati ale Eladei.
EPOCA LUI TRAIAN S'ar putea zice, domnilor, ca in vremea
§I A ANTONINILOR. lui Titu si mai ales sub Traian i ur-
masii lui din familia Antonind, Grecia,
ca si tot imperiul roman, fu mai putin bantuita. deck oricand;
cu toate acestea istoria, chiar si sub cei mai buni imparati,
ne vorbeste de bogatele prAzi ce se aduceau in Roma, ca sd
serve la triumful invingatorilor. Precum odinioara marele
Pompeiu aratase Romei minunate multimea de chipuri de
aur, de argint, de fildes si de chihlibar, nenumdratele vase
!nurrhine, ploaia de pietre scumpe si gravate, pe cari el le luase
dela regele asiatic Mitridate, tot asemenea si imparatul Titu
ii impodobi triumful cu despuierile lerusalimului i atunci
iesird la iveald in Roma, vasele sfinte i vestitele candelabre
de aur cu sapte brate ale templului evreesc, obiecte a cdor
imagine numai, a ramas sculptata pe arcul lui Titu din Forul
roman ; tot astfel mai tarziu i Traian, sdrobind puterea Da-
cilor si descoperind comoara lui Decebal, aduse in Roma care
pline cu vase de pre i cu arme impodobite, castigate dela
dunArenii sdi inimici. E multa probabilitate ca aurul si pie-
trele scumpe luciau in tot aparatul de resbel si de ospete al
Dacilor ; formele variate i bogatele ornamente ce se deose-
besc pe marmora sculptata a piedestalului columnei Traiane,
care reprezentA numai asemenea trofee, ne intemeiaza a crede
ca luxul era tare obisnuit Dacilor. Un invatat francez, mernbru
al Academiei din Paris, si chiar membru onorar al Societillii
noastre academice, d-1 Ferdinand de Lasteyrie, intr'un me-
moriu foarte interesant a vorbit despre scuturile dacice, pe
care d-nialui le crede a fi fost acoperite cu ornamente_de aur
si de pietre scumpe sau de sticle colorate.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 105

CAnd v'am vorbit despre Lucian, domnilor, v'am rememorat

aiespre epoca de inflorire literara §i artistica, care a fost una
din splendorile secolului ilustrat prin administratiunea dreaptA
inteligenta a lui Traian §i a celor trei ai sai urma§i, Adrian,
Antonin §i Marcu Aureliu. Lumea romana ne prezentA atunci
un secol intreg de lini§te, intrebuintat mai cu seamA la fapte
marete : victorii temeinice in contra barbarilor departati, cIA-
diri §i restaurAri de edificii in Roma §i in intregul imperiu,
cultivare a literelor de cAtre bArbati cu talente variate, crea-
tiuni artistice cu un caracter al lor propriu.
La timpul sAu, vom reveni asupra monurnentelor indltate
de Traian §i mai ales asupra columnei pe care o putem privi
astAzi ca unicele anale pAstrate ale rAsboiului dacic ; vorn vorbi
§i despre arcul triurnfal, ale cArui sculpturi, pline de o ener-
gicA mAiestrie, denotd fArA contestatiune epoca infloritoare a
lui Traian, de§i imparatul Constantin i§i insu§i cu douA sute
de ani mai tArziu, acel arc, impestritând opera cea veche cu
sculpturi de o arta cu totul decAzuta.
Voiu avea asemeni a vorbi despre multele §i minunatele cIA-
diri, cari se inaltara in Roma §i in mai toate locurile ocupate
de Romani, sub imparAtia lui Adrian, impAratul care calatori
a§a de mult §i tina ca pretutindeni sa-si lase numele sAu pe
ziduri, ridicate sau restaurate de dAnsul. Lui i se poate cu
drept cuvAnt aplica zisa lui Virgiliu : Te saxa loquentur, «pe
tine pietrele te vor spune viitorimii !»
Dar contimporanii lui, glumeti, vAzandu-1 in veci preocu.pat
de clAdiri §i de inscriptiuni pe pAreti, II botezard herba pa-
rietaria, sau cum am zice pe romane§te, ratrice, iarba care
cre§te lipita de pAreti.
Adrian, printre altele multe, impodobise Roma §i vecinA-
tatea ei cu douA minuni arhitectonice, pe cari toate celelalte
arte ale antichitatii venirA a le infrumuseta. AmandouA se pAs-
treazA Inca ; dar una, in ruine, ceealaltA in fiintA, de§i foarte
schimbata. de ceeace era. Ele ne aduc amintiri diferite, cAci
ruinele vilei lui Adrian dela Tivoli, nu departe de Roma, ne
repoarta. la vieata industriosului impArat ; iar mausoleul lui,
astAzi prefacut in castelul Sant-Angelo dig vecinAtatea Vati-
canului, ne prezentA chiar mormantul colosal, in care t A-
rAna lui a fost depusA.
106 AL. I. ODOBESCU

EROD ATICU 51 Nu putem sa ne depärtam de

INSCRIPTIUNILE TRIOPEENE. epoca Antoninilor, care, osebit
de multimea monumentelor, ne-a
lasat si opere multe literare cat se poate de folositoare ar-
heologiei, printre cari mai cu seama scrierile deja citate ale
lui Pausanias si Lucian, nu putem, zic, sa ne departam de
acesti timpi, ca sa facem aci mentiune despre vestitul retor
si avocat Erod Aticu, protector al literelor si al artelor, care
a intrebuintat averea sa imensa in edificii publice si private,
atat in Atena, unde se nascuse si a locuit multa vreme, cat
si in Roma. In cetatea Minervei, ca si in alte parti ale Gre-
ciei, el restaura teatrele, templele, girnnaziile si redete Eladei
un moment de inflorire, de care a profitat Pausanias spre a
face calatoria si descrierea sa.
Nu departe de Roma, intr'o localitate nurnita in urrna Trio-
peum, si care era mosia de zestre a sotiei sale Appia Annia
Regilla, Erod Aticu, aratand la moartea ei o nemarginitä si
fastuoasa durere, in care cronica timpului banuia o tainica
ucidere, cladise pe langa frumoasa locuinta de tara ce po-
seda acolo, un sanctuariu pe care il decorase cu inscriptiuni
in emfatice versuri exametre elene, de forma si de stil ar-
haic, punand pe eroina Regilla d'arandul cu anticele divi-
nitäti, sub-pamanteana Demetra, Kora, Nemesis si CLI divi-
nizata imparateasa Faustina cea bâtrana. Erod Aticu, in a
cdrui conOintd de sot §i de avocat nu avem a piltrunde mai
adanc, avea, precum vedeti, domnilor, gusturi arheologice ; si
el si le indestula nu numai adunand pentru colectiunile sale
tot ce gasia din vechile opere de arta, dar Inca si imitand
formele antice in lucrarile ce el comanda. Inscriptiunile tem-
plului sau, cunoscute sub numele de Inseriptiuni Triopeene
se pastreaza si acum in muzeul Luvrului din Paris ; inva-
tatul E. Q. Visconti le-a discutat si le-a comentat ; ele sunt
cu deosebire interesante arheologilor, pentruca dau o idee
despre gusturile si cunostintele anticare ale Romanilor din al
doilea secol dupa Hristos. 1
Din putinele caste am putut sa spuiu asupra miscarii ar-
tistice ce se manifesta in primii timpi ai imperiului roman,
s'a vazut ca, incepand chiar dela August si mai ales sub
domnia lui Traian si ale urmasilor sai, o arta notia, plina de
valoare si de caracter se nascuse in staturile imperiale. Fost-a

I W. Froehner, Les inscriptions grecques du musee du Louvre, Paris,

1668, p. 9.
 ISI ORIA A RHEOLOGIEI 107

aceea creatA de Greci sau de Romani ? Aceasta vom cerceta-o

intr'alt rand. Ajunga-ne acum a constata cA Roma, dupAce
jefuise Grecia si in aceste jafuri rdsipise o mare parte din
operele artistice ale epocelor anterioare, se inavuli cu alte opere
rnulte si pretioase, facute pe seama ei si in sanul ei.
Acest fapt trebuie bine statornicit acum indatA, cAci, ur-
mand sirul istoric suntem in ajunul de a vedea peninsula
elenicd rAsbunandu-si asupra Romei de vechile ei jafuri si
plAtind capitalei imperiului roman cu aceeas grea monetd.
Cand Constantin cel Mare ajunse la impArAtie si deveni
singur stApan al lumii romane, miscarea artistica din timpul
Antoninilor era mai cu totul sleita.
SEPTIMIU SEVER Printre succesorii lui Marcu-Aureliu, nu
putem semnala alti impArati protectori ai
artelor decat pe Septimiu Sever, care clädi in Roma uriasul
edificiu numit Septizonium, astAzi disparut, prin care el voi&
sd rivalizeze cu mausoleul lui Adrian : si apoi Inca pe Au-
relian, sub a carui viteazA domnie se ridicarA monumentele
din Palmira, in Siria, ale caror ruine marete minuneazA si
astAzi pe cAlAtori.
Dar si mai minunata, pe malul Bosforului tracic, era sà
se inalte cetatea lui Constantin, vechiul Bizantiu, transformat
de cativa ani prin vointa imparatului, care, tiind sub mana-i
de fier lurnea anticA, isi deschise zarea viitorului, imbrAtisand
legea cea nouA, legea lui Hristos.
ORNAREA CONSTANTINOPOLEI Constantin cel Mare, in do-
CU DESPUIERILE ROME!. rinta-i de a rAspandi de in-
data asupra tinerei sale capi-
tale toate splendorile vechei resedinte impArAtesti, organizà c
transferare continua. a tuturor obiectelor de pret si de artA,.
cafi se puteau duce din Roma in Bizantiu. Celelalte cetAti
ale imperiului, si mai cu seamA ale Greciei si Asiei-Mici, nu
furA mai crutate; dar Roma plAti mai tare. Ea tragea acum
pAcatul vechelor sale jefuiri.
SURPAREA JOELUI OLIMPIC. Cei din urmasii lui Constantin
cari avura timpul sd dea oare-
care atentiune artelor si clAdirilor capitalei celei nouA, fAcurA
si ei ca dansul ; dar totdeodatd multi dinteinsii, inimati de
un zel putin luminat cAtre religiunea crestinA, persecutarA in
operele de arta, cultul zeilor pAgani. Pe atunci, la anul 383
108 AL. I. ODOBESCU

al erei crestine, impAratul Valentinian aI li-lea ordona sur-

parea i desfiintarea Joelui Olimpic al lui Fidias, care, in
templul s'au din Elida adesea jefuit, infruntase in timp de
sase sute de ani si mai bine, toate pericolele i toate spo-
liatiunile.

CAUZELE DE RUINARE A Istoricul englez Gibbon, negresit

MONUMENTELOR ANTICE, ca lid este cunoscut cel putin din
DUPA ISTORICUL GIBBON,
nume, domnilor. El, in secolul tre-
cut, pe cand nirneni in Europa
culla nu se gandia a sustine originea latina a poporulu roman,
pe cand din contra istoricii unguri i austriaci sustineau ca
Valahii sunt o adunatura de barbari, vorbind o limba cur-
end si färà caracter national, Gibbon, in importanta sa opera
asupra Scapeitdrii i cderii imperiului Roman, afirma ca,
In tot timpul cat barbarii petrecuse in lunca Dunarii de
jos, colonii romani ai lui Traian traira inconjurati de barbari,
dar nu amestecali cu dansii, i ca ei au fost stramosii Ro-
manilor dela Dunare L.
Fie zise acestea in treacat, ca o cAzuta lauda, ca un omagiu
pururea datorit ilustrului apa-rator al originei noastre latine!
In momentul de fata insa, eu mentionez numele lui Gibbon,
pentru ca sa va spun in ce mod specifica el cauzele cari au
adus treptata ruinare a cetatii Roma, cauze cari sunt apli-
cabile la toate orasele, la toate monumentele antice.
Patru cauze de destructiune recunoaste Gibbon, cari au
exercitat actiunea lor derapanAtoare asupra Romei, in curs
de o mie si mai bine de ani ; mai intdi injuriile naturii,
precum furtune, cutremure, incendii i innecuri ; apoi atacurile
dusmanesti ale barbarilor, cari jefuiau spre a se innavuti
si ale crestinilor, cari desfiintau cu o pietoasa ura rama-
sitele urgisite ale paganismului ; se adauge inca uzul ne-
incetat care se faced cu materialele cele vechi, adaptate
mereu la trebuinte ale momentului, adica metalele se pre-
faceau in monete, in arme si in alte obiecte de uz ; pietrele
serviau la noi cladiri ; marmorele, i adesea chiar acelea cari
purtau stampa geniului, se aruncau la cuptor spre a deveni
var de ziddrie. In fine a patra cauza erau revolutiunile interne
ale cetatilor, in cari mai in totdeauna monumentele deveniau
prada dusmaniilor dintre clase sau dintre familii.

1 Edw. Gibbon, The history of the decline and fall of the Roman Em-
pire, vol. Ii, chap. I.
 1STORIA ARIIEOLOGIE1 10

Când se gande5te cinevd la toate aceste diverse cauze de

distructiune, cari au fost pururea acolo mai grdmildite unde
se aflau mai multe obiecte dernne de a fi pastrate, se mira
cum Inca Grecia 5i Italia, cum Atena si Roma, dupd o succe-
siune de calamitati asd de grele si a5à de felurite, posed 5i
astdzi atdtea ramdsite, atAtea ruine, in cari se pot recunoaste
urmele artistice ale culturii antice.
Ruinarea a mers insd treptat si este negresit foarte intere-
sant lucru de a urmdri, in documente dip epoce succesive,
starea monumentelor antice la diferite momente ale lungului
rästimp, pe care soarta I-a ddruit cu totul geniului urgisit al
destru ctiunii.
Scriitorii decadentei, poeti si prozatori, precum Procopiu din
Cesarea, Sidoniu Apollinarul, Cassiodor 5i altii, laudd Inca
multele monumente rdrnase in flint& dupd pustiirile sävar§ite
de Goti, de Huni si de Vandali. Erau insd vremi pe atunci,
cand nu numai barbarii stricau monumentele ; apdrarea in
contra lor a fost adesea o cauzd de destructiune mai puter-
nicd decat a lor lAcomie, care se atacd mai mult de obiectele
ce aveau o mare valoare intrinsecd, fiind si lesnicioase la
transportare, precum aurul, argintul 5i pietrele scumpe.
Cdnd ostrogotul Vitiges asedie Roma la anul 537, gene-
ralul bizantin Belizarie, trdmis de Justinian ca s'o apere, ne
având la indema.nd alte proiectile, puse sd surpe statuele ce
impodobiau mausoleul lui Adrian 5i le asvarli prin puternice
catapulte asupra hordelor impresurdtoare.
Va intreb, cari, din asediati sau din asediatori, se ardtard
atunci mai barbari ?
Dar nevoile rdsboiului sunt MIA de crutare. E o crudd
lege a soartei ca omul sä nu uite niciodatd primitiva-i sal-
bdtecie, sd fie pururea supus adevdratului sdu pdcat originar.
BARBARIA SECOLULUI Dacd istoria arheologiei, astfel
DE MIJLOC: ICONOCLASTIL cum socotesc cd vd poate fi
MAH OMETANII 51 CRE5TINI L
d-voastre mai profitabild, ar
avea a tine seamil de toate
amdruntele cuprinse in analele timpilor de destructiune, ar
trebui sd \PA desfdsor aci nesfarsitul sir de pradaciuni, cari
au bdntuit in timpii de barbarie ai secolului de mijloc, toate
pdrtile lumii unde inflorise anticele civilizatiuni, cu datinele
si cu monumentele lor.
Am veded atunci Roma Inca odatà spoliatd in folosul Orien-
tului de cdtre imparatii Justinian 5i Constantin ; apoi Orientul
110 AL. I. 000BESCU

expus la toate furiile destructoare de obiecte de arta ale

fanaticilor iconoclasti, cari ca Evreii i Mahometanii, sdro-
biau orice chip de fiintd insufletita ; apoi proselitii lui Ma-
hornet executand i ei strasnice pustiiri prin tdrile nurneroase
pe unde au trecut invingAtori.
In Europa insd, pe langd barbari, se addugeau i crestinii,
ca sà inteteasca starpirea vechilor monumente.
PAPA GRIGORIE CEL MARE. Istoria acuzd pe unul din cei
mai gloriosi papi ai Romei, pe
Sf. Grigorie cel Mare, intemeietorul calendarului crestin si al
ordinelor noastre de cAlugarie, in al vil-lea secol, de a fi'
contribuit la surparea statuelor din Roma si la aruncarea lor
in apele Tibrului.
Dar apoi, cand ajungem la secolii al ix-lea, al x-lea, ii
secolo di ferro, cum il numeste analistul italian Muratori, si
la cei urmAtori, ce groaznice pustiiri prin toatd Europa!
EFECTELE RASBOAIELOR CIVILE Roma in acei timpi e un
ASUPRA MONUMENTELOR D I N camp de bataie ; poporul cu
ROMASI CONSTANTINOPOL. nobilii, familiile patriciahe in-
tre dansele sustin neincetat
rdsboiu. Monumentele antice devin toate fortificatiuni. In am-
fiteatrul lui Titu, care astAzi se chiama. Coliseul, iar pe atunci
Castellum aureum, domnia familia Frangipani ; in mausoleul
lui Adrian, neamul Orsinilor ; in mormantul Ceciliei Metellei,
Gaetanii ; in teatrul lui Marcellu, Savellii ; i toti acestia, din
sanul unor cetati improvizate, unor monumente can ii pier-
duse caracterul lor artistic sub grosolane prefaceri i intdri-
turi, se luptau cu o feroasd dusmdnie, pentru a cdpdtd care
de care, mai multe tiranice drepturi, pentru a puted mai tare
sd impileze poporul.
Apoi iar, cand venid ora rdsbundrilor plebeiane, cand
oamenii de rand izbutiau a infrange pe sdlbaticii castelani,
jafurile cele mai pustietoare se purtau asupra locuintelor
nobile i atunci incd, tot pe bietele edificii antice, pe martu-
rele unor timpi mai gloriosi, cAdea toatd mania populard.
Castelul Sant-Angelo va purta in veci urmele rdscoalei lui
Crescenzio din secolul al x-lea ; Septizoniul lui Sever pieri
ddramat in turburdrile din al xl-lea ; ca la una sutd patruzeci
de edificii antice, temple, terme, teatre, furd surpate de Bran-
caleone in al xm-lea; altele, de Giovanne de Arloto in al
Urgia poporului, manat de acest cdpitan teribil, se
 1ST0RIA ARHEOLOGIEI 111

revarsa mai rail decat focul si potopul asupra monumentelor

antice, pe care unii din nobili si le alesese drept locuinte si
cetati de apArare.
Dacd, dela vechea capitalA a imperiului, decAzutA acum in
manile unor papi fall de putere, ne vom intoarce ochii cAtre
resedinta imparatilor bizantini, si acoio revolutiunile interne
se intrec cu asediile intreprinse de Mahometani, spre a impu-
tina din ce in ce mai mult monumentele inaltate si adunate
de urmasii lui Constantin. Nimic insa nu grabi si nu starpi
cultura artelor in Constantinopole, ca invingerea si cotropirea
acestei cetAti de cAtre Cruciatii Franci ai lui Baldovin din
Flandra. Nici tradititmea, nici arta, ba nici chiar religiunea
nu aflard crutare dinaintea lor.
S'ar zice ca un fel de belie destructoare, un fel de aprigA
manie in contra oricArui lucru vechiu incinsese mintile tuturor
acelor tinere popoare, noi inchinatori ai lui lisus sau ai lui
Mahomet, si le irnpingea deopotrivA a curAti depe fata pa-
mantului orice urmd anticA, spre a-si face locul mai larg
pentru salbaticele lor instincte. Astfel, in curs de mai multi
secoli, depe malurile Gangelui, unde pe la anul 1000 pA-
trunserA mahometanii Ghaznevizi, panA in provinciile cele mai
apusene, in care Romanii purtase industriile, luxul si cultura
lor, pretutindeni, in Asia, in Africa si in Europa, mai toate
monumentele trecutului, mai toate obiectele de artA datorite
civilizatiunilor locale, incercard din partea barbarilor cotro-
pitori osanda focului si a fierului.
A trebuit ca nenumArate si nepretuite victime sd cadA
prada. furiei orbesti, care cuprinsese pe rAsboinicii Nordului
si pe fanaticii Semiti ; a trebuit sd ardd mii si sute de cetAti,
templuri si biblioteci, pana dud adevdrata lumina sa. se arate
vederii lor turburate, chiar la lucoarea flacArilor ce ei insisi
aprindeau ; asa s'au risipit pe rand dar mereu, atatea tezaure
adunate in bogatele municipii ale Galiei, in Roma, in Atena,
in Constantinopole, in Alexandria, in Antiohia, in Ctesifon,
in Persepolis, in Niniva, in Babilon si chiar panA si in cetatile
brahmanice de sub poalele Himalaiei.
Dela rAsárit 'Ana la apus se gramAdiau ruinele, inAltand
din ce in ce mai mult valul cel negru, sterp si misterios
care desparte lumea anticA de cea modernA.
Pe cand insA rAsboaiele si turburdrile civile risipiau intr'astfel
urmele mai vAdite ale artelur antice, ignoranta si supersti-
funea atacau, fArd sgomot dar si fara. Incetare, obiectele
'cele mai mArunte. Statuele zeilor pAgani si cine pe acei
112 AL. I. ODOBESCU

timpi de ne§tiintd, mai deosebid zeii dintre orice alte statue ?

erau fArárnate §i preracute in var ; manuscriptele autorilor
vechi, sau se aruncau in foc ca cuprinzdtoare de farmece
i de solomonii, sau se spdlau §i se rdzuiau, spre a servi
din nou la transcrieri de psaltiri §i de ceasloave.
PALIMPSESTELE. Astäzi, prin procederi chimice se poate
uneori descoperi, chiar §i pe pergamentul
spAlat, vechile scrieri. Acelea se chiamA manuscripte palim-
pseste. 0 mare parte din tratatul lui Cicerone despre Repu-
blica e datorit unei asemenea lucrdri, executatd cu o admi-
rabilá rAbdare de eruditul cardinal roman Angelo Mai. La
1816, istoricul german Niebuhr a descoperit intr'un palim-
psest din Verona, Institutele jurisconsultului roman Gaiu.
OB1ECTE ANTICE PASTRATE DIN Dacd insá putem invino-
NES TIIN T A SI SUPERSTIT1UNE. vdti pe calugarii secolului
de mijloc de a fi pierdut §i
stricat multe monumente antice, tot lor suntem datori §i
multe altele, cad fArd de ei nu s'ar fi pAstrat pAnd la noi.
FAcutu-o-au ei oare din respect cdtre antichitatea cea clasicA ?
Mai adesea nu ; dar ignoranta lor chiar a venit uneori in
ajutorul obiectelor de arta' pdgând.
Se §tie, spre exemplu, ea in mai multe biserici catolice din
Franta meridionald, statue de piatrd neagrA, de bazalt, au
fost pAstrate cu veneratiune ca chipuri fAcAtoare de minuni
ale Maicii Domnului, pe cAnd acelea erau antice statue ale
zeitei egiptene Isis, tiind pe fiul ei Horus in brate.
Pe de altä parte, o sumh insemnatd de pietre gravate, de
camee §i de intaglie antice, cu subiecte mitologice §i istorice,
au fost pAstrate pe ferecdturi de evanghelii, pe odoare bise-
rice§ti, §i fAcAnd astfel, preotii §i calugarii n'au socotit cd pd-
cdtuesc, fiincicd pe toate ei le botezase cu cdte un nume luat
din vechiul sau din noul Testament. Frumosul cameu de
agatd, din cabinetul de medalii dela Paris, care reprezentà
apoteoza lui August §i triumful lui Tiberiu, adus in Occi-
dent de Baldovin, comitele Flandrei, s'a pAstrat sute de ani
printre odoarele Sfintei-Capele din Paris sub ocrotirea biblicd
a lui Iosif, fiul lui lsac ; §i vasul de cristal cu chipul regelui
pers Chosroes, din aceea§ colectiune, a fost mereu privit,
in mAndstirea dela S-t Denis, ca un portret autentic al lute-
leptului Solomon.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 113

OALELE CARI CRESC A§ putea cita, domnilor, multe exem-

IN PAMANT. ple de felul acesta, spre a va lamuri
ideile asupra ignoranfei in materie de
arheologie, ce a domnit in tot secolul de mijloc. Dar prin
nici un exemplu nu pot, crez, sa \fa' fac a preful tampirea
la care poate sd ajungd mintea necultivata a unui popor in-
daratnic, decal citindu-vd cateva randuri din opera unui di-
lator german, a carui publicafiune nu confine mai pufin de
zece volume in-folio, cu numeroase gravuri. Mathias Zeiler
a scris cartea sa, intitulata Topographia in al xvit-lea secol,
dar ceeace voiu extrage dintr'insa este, fará indoiaiä, un ra-
sunet al credinfelor poporului german de prin secolul de
mijloc, credit* cu care stim cá tiinfa moderna a avut a se
lupta acolo mai mult decal in orice alt loc.
latá ce raporta Zeiler din calatoria sa prin Germania :
(In provincia Oels din Silesia, aproape de targul Trebnitz, si impre-
jurul satului Masel, este o magura de unde se scot oale, cari cresc acolo
fireste iii parnant. Acea magura, oamenii din partea locului o numesc
Tapelsberg (muntele cu oalelej ; si dintr'insa ies tot felul de oale si
strachine de Int male, cart se intaresc la aer i slujesc oamenilor din
vecinatate, pentru trebuintele lor.
(Tot asa se intampla, in aceeas tara, la Iaben, la Sara Somerfeld ; tot
asa, langa targuletele Nochau si Poluze ; tot asa in orasul Streno, in Po-
Ionia si Bohemia, unde pamantul se deschide de sinesi. In unele locuri
se gaseste in fiecare oala, ate un ce de mirare ; altele au si capace.
Mai obisnuit aceste oale ies la lumina prin luna lui main*.
Si pe k.ng5. un text asa de interesant, autorul alatura de-
semnul unui urciora§ cu Pratte, sub care scrie cuvintele :
cOala de lut care creste de sine in pamant, impreuna cu alte strachine !)
Ce zicefi, domnilor, despre aceastä arheologie medievala a
Nemfilor, care asemueste oalele i strachinele ingropate de
strdbunii lor, cu ciupercile, si le face sd rásard din pamant
primavara, la cäldura soarelui de maiu!
Daca arheologii nernfi de acum doua sute de ani credeau
cA anticele vase de lut cresc de sine in pamant, apoi de cc
sa ne ingrijim noi de narghilelele Dacilor, cari si ele ies astaii
la noi de pe sub pamant ?
Germanii sunt astazi in fruntea arheologiei.
Noi sd ne silim insa, domnilor, ca sa nu lasAm sa treacà
doua sute de ani pand sã ajungem a starpi dintre noi a§a
ciudate si burlesti eresuri de anticari.

AL. I. OD MESCAL - Istoria Arheologtei.

114 AL. I. ODOBESCU

A SASEA LECTIUNE

RENASTEREA. Domnilor, dacA inteadevAr lectiunile mele

de panA acum n'au avut alt efect deck acela
de a obosi publicul prin monotonia citirii mele, apoi incd st
mai multd atentiune sunt silit sA reclam dela bunavointa
d-voastre pentru expunerea materiilor ce urmeazd.
Vorbind despre istoria arheologiei in antichitate, m'am ne-
voit, pe cat m'au iertat puterile sd vA atintesc bagarea de
searnA asupra unor putine puncturi mai rdsdrite, i deaceea
v'am semnalat mai cu deamdruntul cativa din acei bArbali
de frunte, cari in scrierile lor ne-au ldsat mai multe si mai
luminoase notiuni despre traiu i despre arta* la popoarele
cele vechi. Am trecut rdpede ,si asupra acelui period de o mie
si mai bine de ani, period fArd lumini i fdrà glasuri pentru
stiinta noastrA, asupra acelui lung rdstimp d'ogni luce mulo,
cum zice Dante despre Mem si cum putern zice i noi, is-
torici ai arheologiei, despre secolul de mijloc, i iatd-ne acum
sositi la pragul epocei in care stau sd invieze stiinta, literele,
artele, in care lumea, incercatd ca de niste fiori de mantuire,
simte o vieatd noud strecurandu-i-se prin vine.

STUDIUL ANTICHITATII AAtunci, in amurgul timpilor

PROVOCAT MAI CU SEAMA moderni, lurnea, cu o copild-
reascd isteciune, isi clipeste ve-
DETEPTAREA CULTURIL derile incd turburi i ingreuiate,
asupra trecutului luminos ; ea
catA a-si improspdta suflarea la izvoarele limpezi i dAtAtoare
de vieatd ale antichitatii i astfel, numai astfel, soarbe in-
tr'insa cu tdrie acea virtute invietoare a secolului de aur, pe
care toti II cunoasteti sub frumoasa si nimerita numire de
Renagere.
MULTIPLICITATEA SI ACTIVITATEA Pentru ca insä in limp
CERCETATORILOR. a§à de scurt, in putinele
zecimi de ani ce intocmesc
vreo doi secoli, cultura mai intreagd a Europei sä se fi
schimbat cu totul, pentruca din grosolana Vampire a secolului
de mijloc, deodatd poezia i istoria sd se fi indltat pe aceeas
treaptA cu poemele lui Omer si cu proza lui Titu Liviu, pentru
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 115

a artele sd fi nAscut rivali demni de Fidias si de Zeuxis,

pentru ca stiintele sA fi deschis cdi noud i necunoscute an-
tichitAtii, a trebuit neapArat ca lucrAtorii ce au indeplinit ash.
-lute opera de desgropare a antichitatii, ca dibuitorii, culega-
torii, lAmuritorii rAmAsitelor din trecut sä fie la acel moment,
tot asa de numerosi, cat si de activi ; a trebuit ca o gramadd,
o multime de literati si de eruditi, de artisti si de imitatori,
(le curiosi si de colectionari, intr'un cuvant ca o spuza de
amicari de tot felul sd se opinteascd toti cu totul, ca sd scoatA
,izle sub pdmant, ca sd scuture de pulberea seculard, ca sd
pdtrunzd i sä explice toate monumentele, toate scrisele, toate
atinele mult admiratilor i mult fericitilor timpi ai antichi-
Valli.
La o asemenea muncA, fiecare a adus mult putinul cat a
putut.; iar din silintele tutulor s'a injghebat tAria cea mare
a Renasterii. Lumina s'a revarsat atunci pe lume din razele
imbinate a mu i milioane de stele sclipitoare, unele mai marl,
.altele mai mArunte, printre cari s'au ivit i unii luceferi.

INV1EREA 51 RENA5TEREA. and cugetAm la acel timp in

care societatea europeanA se tre-
zeste din somnul lung si ingrijat al secolului de mijloc, pentru
c a peste cativa ani sd se rAsfete in toate desmierdArile su-
fletesti i intelectuale cari deschid portile istoriei noastre mo-
derne, gandul ni se Tepoartd asupra unei vechi datine a legii
si a tdrii noastre, asupra unei max* i mangaioase sarbd-
tori, care revine pe tot anul, in veci scumpd i alinAtoare
oricArei inimi crestine i romanesti.
Patruzeci de zile d'arandul, crestinul a trait lepadat de orice
plAcere, de ()rice ispitA, muncindu-si trupul in strasnica cum-
pdtare i sufletul in asprA pocAintd ; el, cu inima obiditA a
urmdrit lungile chinuri i umiliri ale Mantuitorului omenirii,
pe cari in sAptdmana patimelor, preotul in biserica, le-a po-
vestit prin indelungi i dese citiri, prin jalnice cantdri ; el a
-stat fatd la sfasietoarea agonie a fiului lui Dumnezeu i cu
toatd procesiunea funebrd a unei inmormantdri, a vAzut in
seara de Vineri epitaful pe care se aratd trupul sangerat si
sdrobit al lui Iisus, reintrand cu pompä solemnd in tainicul
altar, ca intr'un mormant tAcut.
Sub asa negre intipariri a iesit el din biserica, cu capul
plecat, cu inima infrantd, i sfantul locas si-a inchis portile
inteo jalnicA tAcere. 0 noapte i apoi o zi intreagA au trecut,
posomorite, fArd nici o usurare pentru inimA, frä nici o man-
116 AL. 1. ODOBESCU

gAiere pentru biatä firea omeneascA. 0 negurA de jale, o

amortire sufleteascd s'a revArsat peste lumea cre§tinA, la amin-
tirea ingrozitoarei crime ce s'a comis, sunt acum cAtevA su-
timi de ani.
A doua searA vine, i presimtirea, a§teptatä dar nu Inca
mArturisitA, a unei apropiate bucurii, face pe cre§tin sd-§i
caute §i alinarea i intArirea intr'un somn prematur. De tim-
puriu cetatea e afundatA in intuneric, in lini§te, in nemiv:are.
Abià dacA in fundul altarului, dinaintea icuanei mantuitoare,
mai vegheaza lumina §ovAinda. a unei candele.
Dar in tAria noptii, servitorii templului pà§esc dibuind pragul
cel nApustit ; ei pAtrund in loca§ul de§ert, care rdsund a gol
sub pasurile lor sfiete unii aprind scAnteia de iascä in adAn-
cile candele de argint ; altii fac sà vibreze din ce in ce mai
tare toaca §i clopotul, can de§teaptd din somn pe credin-
cio§i.
Unul cafe unul sosesc acum §i ace§tia, strecurAndu-se dea-
lungul paretilor intuneco§i, pe cari abià se resfrange sticlirea
transparentA a candelelor ; o §optd de pa§i umiliti, de tAcute
mAtAnii, de cruci cuvioase, o murmurd de inchinAciuni §i de
binecuvAntAri incep a se inAltà de pretutindeni. Atunci u§ile
altarului se deschid ; preotul, in vestminte strAlucitoare de fir,
apare cu faclia aprinsd ; el cid semnul ob§te§tii lumindri §i
fiece cre§tin alearga sA ia pentru sine foc dela acea lu-
minA ; in cAteva minute mii de faclii i§i inaltA flacAra lor
luminAtoare sub boltele templului ; cadelnitele raspAndesc cer-
curi din ce in ce mai intinse de rniresme ; glasurile intArite
tresar de cAntece de bucurie. 0 §tire mAntuitoare vestesc ele
toate : «Hristos a inviat ! Hristos a inviat din morti, cu moarte
pe moarte cAlcAnd §i celor din mormânturi vieatA &Amin-
du-le !»
Inimile credincio§ilor tresaltA de bucurie ; mintile lor sirnt
porniri uimitoare cdtre gloria §i mArirea cereasa In acele
valuri de luminA, de profumuri, de cAntAri, in aceA falnicA
veselie a bisericii cre§tine, toatd firea serbeazA cu incantare
mAretul mister al Invierii, intdrirea credintei, inturnarea spe-
rantelor, rena§terea a tot ce e bun, frumos §i adevArat, a
tot ce se poate chemà pe lume amoral divin!
Ceeace, domnilor, prin efectele nesecatei virtuti a sfintei
noastre religivni, se petrece necontenit §i se improspAteaza pe
tot anul in con§tiinta cre§tinului, tot aceea s'a produs, sub
proportiuni mai intinse, in sAnul societAtilor europene §i le-a
facut sA intre, sunt acum vreo trei, patru sute de ani, intr'o
 1STORIA ARHEOLOGIEI 117

cale de propA§irei pe care astAzi Inca lumea o urmeaza cu

mandrie.
Momentul cAnd s'a deschis ageasta noul carierA a primit
numele de Rena§tere, §i aceasta numire insa§i dovede§te
cu prisos cl noua inflorire a culturii europene este in mare
parte datorita amintirilor antice, descoperirilor ce se fAcura
atunci printre rAmA§itele trecutului, imitatiunii mai mult sau
mai putin fidela a operelor intelectuale §1 plastice, pe cari le
ascunsese barbaria medievald sub negurile §i nepAsarea ei. De-
aceea se poate zice ca 'Anà la un punct insemnator, arheo-
logia, §tiinta trecutului, sub toate multiplele ei infati§eri, a
fost calauza omenirii in momentul de de§teptare §i ca cele
mai numeroase scAntei de lumina. ale acelei epoce a fost
aprinse la focarul ei.
Dar totdeodata trebue sA constatam ca pe atunci lumina
nu s'a produs altfel decat prin minunata multime de mici
scanteie, can din toate partile au scAparat, ca sub o impul-
siune electrica, spre a inteti din ce in ce mai tare luminarea
societAtii ; a§a dar Rena§terea literelor §i a artelor a fost cu
totul o opera colectiva, prin care cu anevoie am putea noi
acuma sã alegem genii de acelea, carora lumea sa se creaza
in drept a le atribui toatd acea spornicA lucrare.
lata pentru ce, domnilor, and a venit timpul sa.* và vor-
besc despre barbatii cari au ilustrat epoca Rena§terii, de acei
oameni, cari mai presus de orice alta ramura de eruditiune,
sau pe lane ori ce grad de talent, au fost scrutatori ai ve-
chimii, anticari §i arheologi, iata pentruce ma vad silit a va
prevesti cä oricAt a§ voi sa imputinez nomenclatura numelor
proprii, tot voiu aveà sa va in§ir multe personagii de o ce-
lebritate mediocrA, ale caror cercetari neobosite, a caror ac-
tivitate imbinata. au intocmit acel concert din ce in ce mai
sonor §i mai armonic, care ne-a pus pe calea civilizatiunii
moderne.
Inchipuiti-vd ca ne aflAm dinaintea unui fagur §i a din
fiecare casuta, din fiecare alveolà avem a culege Cate o pi-
catura de miere. Putea-vom spune numele a fiecArei albine
in parte ? De sigur, nu ; dar cel putin, vom numl pe mat-
cele stupului §i poate cA, in mersul nostru rapede §i cam
ratAcit, vom fi uneori opriti in loc, pentru un minut, de Cate
o albinA mai laborioasa sau mai semeatA.
Astfel dar imi propui, domnilor, a strAbate azi cu d-voastre
primii secoli ai istoriei arheologice moderne.
118 AL. I. ODOBESCU

AMINTIRI CONFUZE A L E CAnd v'am vorbit despre scApA-

TIMPELOR TRECUTI, IN tarea culturii intelectuale si despre
rAsipirea obiectelor de arta ale anti-
ITALIA, CIIIAR IN SECOLUL chitAtii, in timpul MediuluiEv, vá
DE MIJLOC. aduceti aminte, domnilor, cA aten-
tiunea ne-a fost mai cu searnA atin-
titA asupra ltaliei. In Grecia, in vechea EladA, antica culturA,
sfAsiatA mai intai de cotropitorii Romani, ajunsese acum a
se pArAgini §i mai mult sub lAngezeala bizantina si tot ce
fusese odinioarA nobil §i frumos se cufundase in putrejunea.
unei societAti avilite 1.
Dar in peninsula Apenina cAci e de prisos a ne mai
arunca acum ochii si peste Odle in cari civilizatiunea anticá .
se revArsase numai in mod superficial in peninsula Ape-
nind lovirile date vechilor datine, vechilor monumente, erau
de o naturd mai asprd, mai sAlbaticA, mai neconstiincioasA ;
ele veniau mai cu seamA dela barbari, cari nici cA biinuiau
vechea fiintA a unei lumi mai culte, si negresit, pe tot timpul
cat au trait in asa nestiinta, ei nici cA i-au purtat dorul. Dar
acolo insA un spirit mai viu, mai neastAmpArat, mai putin,
lene§ §i ofilit domnià in populatiunea irnprospAtatA a ltaliei
si sta gata sA imbrAti§eze cu infocare, cu lobos si cu spor,
idea unei rena§teri a culturii antice.
Tara, cea dulce mAngAiatd de bAtrAnul Pliniu aved acum
Inca sAnul plin de tezaure ; ea asteptà o scAnteie invietoare
pentru ca peste toatA intinderea ei sd se aprinzA miile de
faclii ale culturii artistice §i literare.
Un poet modern al ei, vestit atAt prin suferintele cAt si
prin armonioasa lui limbA, a cAntat in versuri dulci si entu-
ziaste acele daruri, cu cari natura si arta au inzestrat mAndra
lui patrie. E o plAcutA si cuvenitA datorie cui vorbeste despre
epoca Renasterii, de a aminti mai 'nainte de toate, cAlduroa-
sele versuri adresate Italiei, de poetul ei Silvio Pellico :
E Il piu gentile
Terren non sei di quanti scalda II sole ?
D' ogni bell' arte non sei madre, o Italia ! 2

Si intr'adevAr in Italia, in mult turburata si mult incercata

Italie, vedem chiar prin secolul de mijloc licurind din vreme

2 decAzute.
Nu esti tu lara
2 Silvio Pelico in tragedia eFrancesca di Rimini/. :
cea mai gingap din ate scald& soarele ? A oricarei mAndre arte nu
e5ti tu mumA, o Italie ?p
 ISTORIA ARHEOLOGIEE 119

in vreme Cate o slaba valvoare a trecutului, cate o aspira-

tiune catre ceeace a fost. In orele de urgie, Roma i§i aduce
ca prin vis aminte ca ea a fost stapana lumii, centrul unei
mariri fall de seaman ; §i cand din intamplare ea se treze§te
pentru un moment din somnul ei dureros, gloria unei antice
republice, umbra unei libertati poporane, numele unui Cesar
sau al unui August, se aud rostite fârã ir in §oapta ei
confuza.

0 REVOLUTIUNE CU In secolul al xiv-lea, in toiul acelor

CARACTER ANTICAR. crancene lupte pe cari nobilii, cazarmati
§i intariti in vechi monumente romane,
le sustineau in contra poporului innecat §i revoltat de ale lor
salbatice asupriri, o mi§care de asemenea naturd ia deodata
un caracter arheologic. Roma face un vis de cateva luni ; ea
sau cei ce o mana i§i inchipuesc §i cearca sd dovedeasca
lumii c antica republica s'a inturnat Canard §i sanatoasa in
sanul cetatii, ca timpul s'a dat fará veste inapoi cu vreo
(lona mii de ani, cd toate ate s'au petrecut in surs de doud-
zeci de secoli au pierit naluca §i ea anul 1347 dupa' Hristos,
anul revolutiunii de care vorbim, are sd se lege nemijocit de
primii lustri ai Romei consulare.
Era pe atunci timpul cand papii, suparati §i spaimantati de
neastamparul cetalii, se retrasese la Avignon in Franta ; Roma
ramasese fara de stapan ; ea era prada celui ce se scula mai
de dimineata sau da mai cu putere navalà. In asemenea tur-
burari, poporul, de Cate on ii venia la indemana, trimitea soli
catre Sfantul pdrinte dela Avignon, rugandu-1 ca sa se intoarcä
intre supu§ii si i sa le stea drept aparator ; dar §asezeci de
ani dearandul aceste solii fura toate zadarnice.

COLA RIENZI. Printre trimi§ii cari la anul 1342 mersera sa

felicite pe papa Clement al vi-lea de a sa in-
tronare, era §i un oarecare Nicola sau Cola Rienzi, fiul unui
om din popor, carciumar sau sacagiu, din Roma, care insa
prin iubirea sa de invatatura i§i Meuse un nume laudat printre
concetatenii sai. a Din tineretile sale zice un cronicar al
timpului Cola Rienzi, hränit cu laptele elocuentei, fu un
bun gramatic, un §i mai bun retor, un scriitor minunat. 0!
cat de iute §i de bine §tia sa citeasca! Adesea el avea in

perioada de cinci ani.

120 AL. I. ODOBESCU

manA pe Titu-Liviu, pe Seneca, pe Tulliu Cicerone si pe

Valeriu Maxim si mare ii era plAcerea cand incepea sa spund
despre mAririle lui Cesar. In fiesce zi el sta si privia cu
drag la sculpturile de marmord, cari zac rAsturnate in ocolul
Romei. Numai dansul stia sA citeasca vechile epitafe, sa
traducd toate inscriptiunile vechi si O. explice indata toate
acele chipuri de marmorA».
Depe aceste cuvinte nu rAmane indoialA, domnilor, cA Ni-
cola Rienzi a fost un erudit, un anticar pasionat din secolul
al xlv-lea ; dar la dansul amorul stiintei nu se mArgini in
cercul lecturilor de autori clasici si al deslusirilor de monu-
mente plastice si epigrafice. El vru sA dea arheologiei apli-
catiuni practice chiar si in politica ; nu-i fu de ajuns, ca al-
tora, ca din räsfoirea manuscriptelor si din pipAirea pietrelor
sA culeaga un indemn, o suflare, care O. inlesneasca noul
avant al societatii ; el crezit ea farmecul predilectelor sale
studii va fi destul de puternic pentru ca in fiecare locuitor al
sdruncinatei Rome medievale, sa destepte un cetAtean al glo-
rioasei republice romane. StApanit de asa deserte si amagi-
toare visuri, vazand din incercare cd dela papi, poporul nu
poate astepta nimic, Rienzi intr'o zi proclama depe varful
Capitoliului restaurarea Republicei romane si pe sinesi se de-
clara de Tribun al plebei. 0 constitutiune in care vechile
asezaminte romane se aflau interpretate cu eruditiunea confuzd
a timpului, era temeiul inchipuit al acestei reforme, care purta
numirea de II buono Stato. Tot deodata ea era insotita de
tot aparatul unei reprezentari teatrale a anticelor uzuri, astfel
cel putin cum ele puteau fi inchipuite de un anticar depe
atunci.
Poporul, uimit de pompoasele privelisti, incantat de vorbele
si de promisiunile tribunului sail, il aclamA cu frenezie ; iar
el, in nemarginitul sat' entuziasm, dete stire lumii intregi, prin
scrisori si vestitori porniti in toate laturile, cä strAbuna glorie
romand a iesit iarAsi la lumina, sub carmuirea lui «Nicola,
tribun al liberteitii, al pacii si al justitiei, liberator ilustru
al Sfintei Republice romane!»
Astfel era titlul oficial ce-si dAruise anticarul demagog.
N'am a face, domnilor, un curs de istorie si prin urmare
n'am sä apretuesc aci rAscoala lui Cola Rienzi din alt punct
de vedere deck acela al caracterului anticar si al entuzias-
mului arheologic ce ea destepta in Italia.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 121

PETRARCA. ARHEOLOGIA Un om, care, pe acel timp, era

IN POLITICA. unul din arbitrii §tiintei §i care pana
azi Inca a ramas unul din corifeii
poeziei italiane, Francesco Petrarca, afland despre faptele lui
Rienzi, se aprinse §i el de o adanca §i sincera admiratiune.
El scrise in graba tribunului o epistola cu laude §i exor-
tatiuni :
<Mare* ta declaratiune anunta restabilirea libertatii ; aceasta tare ma
mangaie, ma incAnta, ma rape5te... Scrisorile tale sbor din mAna in mana ;
toti vor sä le citeasca, sa le decopieze ;... s'ar crede ca ele se cobor din
cer... indata ce le aduce curierul, toti alearga ca sA le auzA 5i chiar ora-
colele lui Apolon n'au primit vreodata mai multe §i mai diverse inter-
pretatiuni... In tine, nu 5tie lumea ce trebue mai mult sA admire : faptele
sau scrisele tale ?... Se zice ca tu faptue5ti ca un Brutu 5i a vorbe5ti
ca un Cicerone*.
Apoi incordand acea lira italiana, pe care poetul o in-
chinase cu totul iubitei sale, frumoasa 'Laura de Nove, el
Cana cu o erudità infocare lauda lui Rienzi, pe care-1 nu-
me§te spirto gentil, multumindu-i Ca a spalat glorioasele ruine
ale Romei de orice ru§ine. In acea vestita canzone, el esclama :
0 grandi Scipioni, o fedel Bruto,
Quanto v'aggreda, se gli, e ancor venuto
Romor l'aggiU del ben locato offizio !
Come cre' che Fabbrizio
Si faccia lieto udendo la novella!
E dice : Roma mia sara ancor bella !
40 mari Scipioni, o statornice Brute I Cat de mult va bucurati voi, daca
v'a sosit 'Ana acolo jos, faima acelei fapte. a5A de bine nimerita! Si cAt
de vesel crez ca va fi Fabriciu eland aceasta 5tire, despre care el va zice:
Roma mea va fi Inca odata mAndra!)
Terminand acele strofe piing de o sincera credinta in pu-
terea §i in izbanda eroului sail, Petrarca vorbe§te intr'astfel
catre propria sa cantare :
<Sopra 'I monte Tarpeo, canzon, vedrai
Un cavalier ch' Italia totta onora,
Pensoso piu d'altrui che di se stesso.
Digli : un che non ti vide ancor da pressa,
Se non come per fama uom s'innamora,
Dice che Roma ogniora,
Con gli occhi di dolor bagnati e molli,
Ti chier merce da tutti sette i colli.»
4 Pe muntele Tarpeu, o cAntece, tu vei vedeA un cavaler, pe care Italia
toata il onora, mai ingrijat de altii decat de sine insu5i. Spune-i a5a :
122 AL. I. ODOBESCU

unul care inch nu te-a viizut de aproape, dar care ca om te iubeste

depe a ta faimá, iti spune ca Roma, la fiesce orh, cu ochii scaldati
ofiliti de durete, dela tine cere schpare din chte sapte ale ei colniceb.
Petrarca se pregatia sa meargd la Roma sa dea sprijinul
si ajutorul sat' de aproape cutezatorului ski confrate de eru-
ditiune, eroului ski politic, cand afla pe drum cá dupa sapte
luni de friguri arheologice, poporul din Roma se saturase de
invatatul sau liberator si ca dansul abia scapase cu zile, fe-
recandu-se, cu toata familia, in castelul Sant-Angelo, anticul
mausoleu al lui Adrian.
Jalea lui Petrarca fu tot ash de adanca precum fusese si
bucuria lui : «Ce-mi mai ramane acum de dat patriei zise
el deck numai lacrimile mele ?»
In adevar, tot cursul vietii marelui poet fusese pin de
cloud mari iubiri. Gandirea-i se repurtase and asupra gin-
gasei Laure, careia sonetele §i canzonele lui i-au pastrat o
eterna frumusete, cand asupra falnicului trecut al Italiei, pe
care il lauda in numeroase scrieri in proza si in versuri. Dar
pentru fiecare din ambele sale amoruri, Petrarca adopta o
limba diferita ; pe Laura o canta in limba ltaliei moderne,
careia dansul ii dete o si mai mare dulceata. Gloriile si vi-
cisitudinile anticei mariri romane, el le descrise intr'o poema
latina asupra rásboaielor punice, in nurneroase tratate si epis-
tole, scrise toate intr'o limba pe cat se putea mai apropiata
de a clasicilor latini. pe care mereu Ii aduna, ii cilia si ii
studia.
In timpnl sau, Petrarca, nu atat pentru nemuritoarele sale
rime, sonete §i canzone, cat pentru scrisele sale latine, fu
proclamat rege al poeziei: 0 sarbare si aceea de caracter
arheologicli fu pregatita in Roma la anul 1341. Senatul
it invita a primi cu pompa pe inaltimile Capitoliului cununa
de aur si aclamatiunile poporului, care striga cu entuziasm :
Traiasca poetul ! traiasca Capitoliul !...
Putini mai citesc astazi maiestrita poema latina a lui Pe-
trarca, intitulata Africa; dar toatá lumea culta cunoaste dul-
cele doine prin cari el a desmierdat pe Laura, atat in vieata
cat si dupa moartea ei ; noi insä, trebuie sa adaugim pe langa_
celelalte merite mai cunoscute ale poetului si eruditului Pe-
rarca, cum ca dansul a fost nu de sigur intemeietor, dar
negresit unul din cei mai puternici investigatori in cercetarile
§1 studiile arheologice.
Vorbind de Roma, de monumentele ei antice, de nenuma-
ratele statue ce se aflau Inca pe timpul salt intr'insa «cum
 1STORIA ARHEOWGICI 121

adhuc innumerabiles supersint statuze*, el deplange continua

lor ruinare §i. jafurile, profanatiunile nesocotite §i neincetate
ce se comiteau in Roma.
Insu§i el, pe cand se preocupa mereu de a strange ma-
nuscripte vechi de autori clasici latini, ba §i eleni, atentiunea
ii era purtata §i asupra monumentelor plastice ale antichi-
tatii ; el recomanda Romanilor sa-§i pastreze cu sfintenie co-
lumnele de marmora, templele, monumentele §i statuele vechi
si totdeodata aduna antice, colectiona monete. La 1352, voind
sa destepte in inima imparatului Germaniei Carol al iv-lea o
nobila ardoare de a restabili anticul imperiu roman, el ii tra-
mite un numar de vechi medalii de aur §i argint cu efigia
vechilor cesari ai Romei §i-i scrie intr'asfel :
led, Cesare, al cui urmas esti tu lata modelele pe cart trebuie sil le
irnitezi si carora trebuie sa te conformi. Nimenui altuia cleat tie, n'a5
fi dat aceste medalii, fiindcA eu cunosc foarte bine uzurile, titlurile si
faptele acestora ; iar tu e5ti dator nu nunlai a le cunoaste, dar Inca 5i a
te asemui lors.
Istoria ne arata, domnilor, cum di povetele de politica an-
ticara ale lui Petrarca nu avurii la 1352, asupra tedescului
imparat, mai mult efect deck arheologica rascoalá a patrio-
tului Cola Rienzi dela 1347.
Se vede ca arheologia nu este leacul cel mai potrivit pentru
boalele politice ; deaceea sa trecem, dupa ce am caracteri-
zat-o, asupra acestei prime faze a aspiratiunilor, caci nu cutez
Inca a zice a studiitor anticare, §i sa cercetam acum, tot in
ajunul Rena§terii, ce fel de cercari arheologice s'au facut in
domeniul mai putin tumultuos §i mai putin zadarnic, dar ne-
gresit mai statornic, al literelor §i al artelor.
Chiar in secolul al xiv-lea intalnim, domnilor, cativa putini
anticari sau cel putin oameni de studiu, cari s'au preocupat
de a inregistra §i a descrie monumente antice.
CARTEA LUI GUILIELMO Cel mai vechiu pare a fi notarul
DI PASTRENGO: din Verona, Guilielmo di Pastrengo,
care in Avignon Cullom:1 pe Pe-
DE ORIGINIBUS RERUM. trarca §i-i fu prieten. El a lasat in
biblioteca s-tilor loan si Pavel din Ve-
netia un manuscript intitulat De originibus reruni, in care,
printre alte multe materii clasificate depe alfabet, a mentionat
§i a descris mai multe antichitati, a transcris §i a explicat
mai multe inscriptiuni latine antice. Tocmai dupa doua sute
124 AL. L ODOBESCU

de ani, adicd la 1547, cartea lui Guilielmo di Pastrengo a

fost tipdritA.

CALATORUL EPIGRAFIST Cu un secol in urma acestui pre-

CIRIACO PIZZICOLL mergdtor al §tiintei, aflAm un numAr
mai mare de eruditi, cari simt fo-
losul epigrafiei §i o intrebuinteazd pentru controlarea §i corn-
pletarea cuno§tintelor grarnaticale §i istorice, pe cari le-au
transmis vechii scriitori. Printre dan§ii, vorn numi mai cu seamA
pe calugdrul Chiriac Pizzicoli, (1391-1450), mai cunoscut sub
numele de Ciriaco Anconitano cdci era din Ancona, pe care
papa Nicolae al v-lea II trAmise prin mijlocul secolului al xv-lea
sd cAlAtoreascd in Orient. El vizitd Dalmatia, Ungaria, par-
tile DunArene, se scobori pand in Grecia, prin locurile Inca
nu pe atunci ocupate de Turci, se intoarse prin Sicilia §i din
toate aceste drumuri aduse o colectiune de transcrieri cuprin-
land 269 inscriptiuni, ce el putuse decopia §i vedea. Manu-
scriptul in care Pizzicoli i§i descrise itinerariul stAtn §i ficela
vreo cloud sute de ani nepublicat §i tocmai cand el vAzn lu-
mina, cdzurd bAnuielile de imposturd ce se aruncase asupra
operei con§tiintiosului cAlugar epigrafist.
ACTIVITATEA ARHEOLOGICA Cu toate acestea, in secolul
iN SEC. XV. al xv-lea, cultura literelor, a §tiin-
telor precum §i a artelor prinde
terneiu in toate partile, iar mai cu seamA in Italia. Manuscrip-
tele de autori clasici, aduse ad de Greci, dupd cdderea Con-
stantinopolei sub Turci, de§teapta acurn o curiozitate rnai vie,
mai variatd, care se intinde cu ardoare asupra monumentelor
plastice ale antichitAtii, atat cat §i asupra operelor ei literare.
Mai toti principii §i ducii micilor staturi italiene i§i fac o
laudd de a adunh pe langd dan§ii oarneni invalati §i arti§ti,
de a intocrni biblioteci adunand manuscripte vechi, de a-§i
decora locuintele cu statue antice, cu colectiuni de medalii,
de pietre gravate, de antichitAti de tot felul.
DUCH DE MEDICIS Mai cu deosebire insd §i mai presus de
IN FLORENTA. toti se ridicarA gonfalonierii republicei flo-
rentine, din familia Medicis. Aceastd fa-
milie de negutAtori avuti ajunsese, precum §titi, a domni MCA
control in patria lor ; din gusturile literare §i artistice, pe cari
le manifestard Cosma de Medicis §i apoi fiul sau Lorenzo
1VIagnificul, fAcurd pentru un timp din Florenta, centrul cul-
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 125

turii italiane, izvorul de unde se rAspandira lumini pand si

in tarile cele mai departate.
ACADEMIA PLATONICA Medicisii, admiratori entuziasti ai
SI MARSIGLIO FICINO. literelor si ai artelor antice, intemeiard
in Florenta o societate eruditA, in
care filozofia lui Platon era privitA ca baza tuturor cunostin-
telor. Ea tocmai de aceea primi si numele traditional de
Academie §i serbd pe tot anul, cu o pomph pedantescA,
aniversarea discipolului lui Socrate. In Academia florentinA
erau intruniti cei mai de frunte eruditi, latinisti, elenisti,
anticari si oameni de stiintA ai epocei ; dar sufletul acelei
societAti era vestitul Marsiglio Ficino, traducAtorul operelor
lui Platon in limba latinA, favoritul si la ocaziune chiar po-
vAluitorul domnitorilor florentini. Marsiglio Ficino, fiul medi-
cului personal al lui Cosma de Medicis, era nAscut la 1433
si a murit in varstd de 66 de ani. El poate fi privit ca per-
sonificarea eruditiunii secolului sail, eruditiune care negresit
nu era fArd temeiu, dar in care se vAdeste mereu un cult
naiv si lipsit de critick pentru toate ideile si productiunile
antichitatii.
In imaginatiunile doctilor din acel secol, infierbantate de
farmecul proaspAt al operelor antice, adoratiunea necumpAtatA
a culturii clasice ajunsese a s'e prefira si printre credintele
crestinismului. Filozofi antici ca Pitagora, Socrate si Platon
castigase in ochii lor cAte un loc de onoare in ceruri, si
dela acestia mai cu seamd ei sperau CA vor obtine revelatiuni
netArmurite panA si pentru misterele religiunii noastre. In
neastampArata lor ardoare de a pAtrunde secretele naturii,
inchipuirea si fantazia le veniau in ajutor, spre a completh
pe vechii intelepti, de cate ori oracolele acestora nu erau
destul de explicite.
Ca un exemplu al spiritului ce domnia pe acele timpuri,
chiar si printre invAtati, dati-mi voie, domnilor, sã vA poves-
tesc in cateva cuvinte legenda mortii lui Marsiglio Ficino.
Acest mare preot al psihologiei platonice era tare prieten
cu un alt erudit al timpului, Mihail Mercati ; in desele si
lungile convorbiri ce ambii amici aveau asupra nemuririi
sufletului, ei se jurase ca cel care va muri mai intai sA aduca
veste confratelui ski despre existenta unei vieti viitoare. Inteo
dimineatà, despre zori, Mihail Mercati sta adAncit in studiu
cand deodatà aude pe stradA tropotul unui cal care se
opreste sub fereastra lui si glasul lui Marsiglio Ficino ii strigd :
126 AL. I. ODOBESCU

«Mihaile, Mihaile, adevärat ca. existd !» Mercati se scoald iute,

iese la fereastrà si in amurgul diminetii zäreste o umbra alba
fugind rapede pe un cal alb si rasipindu-se in zarea crepus-
culard. Speriat de aceastd fantasmd, Mercati trimite sä ia
stiri despre Ficino, care sedea intr'o vild de langa Florenta,
unde-1 instalase favoarea ducelui, protectorul sdu, i afld ca
in acea noapte chiar, amicul sdu ii dase sufletul, apucand
calea nemuririi, care, precum se vede, trecea pe atunci tocmai
pe sub fereastra lui Mercati.
Aceastä anecdotä ne poate da astazi, domnilor, o idee M-
muritd despre caracterul totdeodatd scrutator i naiv al preo-
cupatiunilor si al credintelor din epoca de culturd rendscânda
care ne ocupd. lnsusi Marsiglio Ficino, vorbind despre se-
colul sdu, pe care cu entuziasm ii declard un secol de aur,
aratá cá, «intr'insul au fost iardsi aduse la lumina toate
stiintele i toate artele pand acum mai cu totul stinse :
gramatica, poezia, elocinta, pictura, sculptura, arhitectura,
muzica cu vechile cântece ale lirei lui Orfeu». Observati,
-domnilor, a Marsiglio Ficino avea o predilectiune pentru
muzicd i ca el introdusese in petrecerile Academiei, cantarea
poemelor Orfice cu acompaniament de lire antice. «Si toate
acestea, adauga el, infloresc rnai cu seamd in Florenta ; iar
tot pe vremea noastrd, in Germania s'au descoperit apa-
ratele pentru tipdrirea cdrtilor, precum si tabelele depe cad.
intr'o singurd ord, se poate cunoaste forma cerului intreg
in curs de un secol».
Aci, el vorbeste de lucrdrile fácute de cdtre matematicul
german Muller Regiomontanus, care impreund cu profe-
sorul sdu, austriacul Purbach i cu cardinalul Nicola Krebs de
Cusa, deschiserd calea lui Copernic i lui Galileu.
COLEG1UL ERUDIT1LOR Pe cand insà, in jurul lui Cosmo
DIN ROMA. lui Lorenzo de Medicis, cultura se
desvolth prin studiul antichitâtii in-
dreptat mai cu seam asupra scrierilor celor vechi, asupra
speculatiunilor filozofice i tiintifice ale antichitatii, asupra
pártii din arheologie pe care noi am numit-o eticd, in Roma
se forma o alta societate de eruditi, cu tendinte mai mult
estetice, institut uneori ocrotit, alte ori persecutat de pap;,
dupd cum era si starea de culturd i caracterul bdrbatilor ( e
se succedau foarte repede pe tronul pontifical. Acei eruditi
avurd in vedere mai intai de toate monumentele Pomei, Le
stau rdspAndite peste tot locul, in cetatea eternd.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 197

FLAVIO BIONDO si Astfel Flavio Biondo, secretarul papei

POMPONIO LETO. Eugeniu al tv-lea, in trei scrieri succe-
sive, intitulate Roma instaurata, Roma
triumphans §i Italia illustrata, descrise si explicA monumen-
tele antice din vechea Capitalk precum si din alte pArti ale
Italiei. Alt erudit, Pomponio Leto, bastard din familia cala-
brezA San Severino, strabatit tan departate, cautand pretu-
tindeni rAmAsitele gloriei romane, si scrise despre magistra-
lurile, despre sacerdotille, despre legile Latinilor, si despre
tot felul de antichiteiti ale Urbei Romane, pentru cari el ma-
nifestà un cult asa de exaltat, incat a fost acuzat si perse-
cutat ca un detractor al crestinismului si ca un adept al pa-
ganismului antic.
Amandoi acesti membri ai colegiului academic din Roma,
si impreunA cu clansii multi altii, cu cari socotesc de prisos
a impovara memoria d-voastrA, vorbesc toti despre antichitate
cu o emotiune, cu o dragoste, cu un respect, cu o mirare,
cu o idolatrie de cari noi astAzi, oricat am fi de admiratori
ai lumii antice, nu ne putem oprl de a zambi.
LIPSA DE CRITICA Entuziasmul lor, asa de sincer, noi II
I N ARHEOLOGIE. calificAm de pedantesc. Credinta lor in
perfectiunea necontestabilA a oricArui fapt,
a oricdrui rest antic, ni se pare de o naivitate copilareasca,
si cel care astazi are rabdarea sA rasfoeascA vreuna din
acele voluminoase carp arheologice din secolul al xv-lea, pline
de o admiratiune fArA margini pentru tot ce e antic, ba
uneori chiar de bociri §i de lacrimi de dor pentru fericirile
neasemuite ale timpilor de odinioard, acela, zAu, nu stie
curat !And la ce punct se poate increde in notiunile prezen-
tate cu asa mult foc §i jale de entre niste admiratori obsti-
nati, cArora critica noastrA modernA, cat de inocentA ar fi,
Ii s'ar Oreà negre§it o crimA in contra imaculatei maiestAti
a antichitatii.
Ca sA puteti pricepe mai bine, domnilor, spiritul care
inimeazA acea naivA arheologie a secolului al xv-lea, vä voiu
arAta un fenomen analog, care se petrece chiar acum in tarn
la noi, in cercul unei stilt* foarte adesea legata cu arheo-
logia ; voiu sA vorbesc despre filologie. Cultul sacrosanct al
latinismului, care domneste astAzi in lucrdrile filologice ale
lexicografilor din societatea noastrA academicA si care ii face
sA calce cu dispret si cu furie in picioare orice element care
in limba romaneascA nu este din sfanta, din candida si din
128 AL. I. ODOBESCU

strälucita origine latina, acel fanatism de patriotica latinitate

poate singur O. Aid dea o idee despre lipsa totala de critica,
despre excentricitatile exegetice ale arheologilor italieni de
acum vreo patru sute de ani.
Aceia insa, ca §i lexicografii no§tri, aveau meritul de a
depune in operele lor, printre pleava. multa, §i cateva grdunte
de grail curat. Ca sa fim drepti, trebuie §i unora §i altora
sa le tinem in searna acest merit, fara sinsa de a uita ca
mortilor de acum patru secoli, oamenilor cari abia ie§iau din
nestiinta Mediului-Ev, acelora li se poate ierta mai multe
decdt noua, care traim astazi intr'un secol de §tiinta, pe care
alti multi secoli 1-au inzestrat cu avutele lor mo§teniri.
Vedeti, domnilor, ca ma sfiesc cat pot de a A, a insira nume
proprii multe. Nu voiu sã plecati de aci cu o nemistuita
povard de biografii, mai ales cà cei despre cari v'a puteã
vorbi sunt toti din acei eruditi greoi cari, conform spiritului
pedantesc al secolului lor, §i-au pocit numele cu cate o
porecla latineasca sau le-au adaugit in coada Cate un us, cu
fizionomie arhaica.
lertati-ma insd, spre a incheid ciclul sapientilor in us, din
secolul al xv-lea, de a spune cateva cuvinte despre unul
dintein§ii, care a produs o opera din cele mai caracteristice
chiar din punctul de vedere al pedantismului ce domnia in
societatea culla din aceh epoca.
HYPNEROTOMAHIA" Calugarul dominican Francesco Co-
LUI POLYPHILUS. lonna sub pseudonimul de Polyphilus,
tipari la anul 1499, o carte din cele
mai curioase, a carei prima editiune este astazi una din cele
mai pretioase raritati bibliografice. Ea e scrisa intr'o italie-
neasca macaronicti, cum se zice in tara transalpina, ames-
tecata cu multa latineasca, cu eline§te, ba chiar §i cu ebree§te.
Sanscrita pe atunci nu se cuno§tea. Omul a vrut sa pund.
intr'insa tot ce §tia.
Tit lul insa ii este mai mult grecesc. Nu §tiu, Mu, dacd se
cuvine depe o catedra de facultate, sa-1 rostesc ; ... dar fiindch
suntem la un curs de seara, la un curs facultativ, iar ,mai
ales fiindca cuprinsul cartii lui Polyphilus nu corespunde
intru nimic titlului sau cam deochiat, sh alunecam a-1 spune.
E a§à de complicat §i de schimonosit, incat nu mi-e teama
c'o sa-1 tineti minte §i c'o sa-1 spuneti p' afard. El e compus
din cuvintele elene «ypnos», vis, «eros», amor, §i «mahe»,
lupta. Dar sub scandaloasa etichetd de Hypnerotomahia,
 ISTORiA ARHEOLOGIEI 19.1

scrierea lui Colonna n'are alt scop decatacela de a prezenta,

printr'o alegorie pretentioasd, pe omul erudit inamorat de anti-
chitate §i cdutand ca prin vis sã rdpeascd dela misterioasa
lui amantd toate desmierddrile, pe cari i le pot da monu-
mentele antice de arhitecturd, statuele, monetele, carneele,
intagliele, vasele, inscriptiunile, in fine tot ce contine sanul
fecund §i incantdtor al eroinei romantului sdu arheologic.
Depe Cate spusei despre opera lui Polyphilus, vi se va
pdrea poate, domnilor, cd lectura ei n'ar fi fdrd de oarecari
adimeniri. Dar credeti-md, nu vA amdgiti. Nu o cautati spre
a o citi, cAci fdrd indoiald dela a doua pagind yeti lepdda-o
cat colo de urit. Gravurile singure vor putea sd vá aducd
oarecare pldcere, cdci ele sunt foarte frumos lucrate i atri-
buite unuia din cei mai vechi §i mai ilu§tri pictori ai §coalei
venetiane, vestitului Giovanni Bellini. In mare parte ele re-
prezentd obiecte antice reproduse intr'un mod gratios ; dar
altele sunt inchipuiri, lucrate cu gandul de a imita antichi-
tatea ; aci insd se invedereazd o lipsd totald de simlimantul
estetic al vechimii, o falsa conceptiune a stilului antic, asupra
cdreia gdsim aci un bun prilej de a ne opri cel putin pentru
un moment.
Am vOrbit pand acum, domnilor, de anticarii eruditi sau
literati ai primilor secoli moderni §i dintre ace§tia v'am chat,
in secolul al xtv-lea, pe Guilielmo di Pastrengo ; in al xv-lea
pe epigrafistul Ciriaco Anconitanul, pe diregatorul Academiei
platonice din Fiore*, vestitul Marsiglio Ficino, pe descriitorii
monumentelor romane Flavio Biondo §i Pomponio Leto, in
fine pe arheologul romantiar Francesco Colonna. Mai 'nainte
/-

de ace§tia vd vorbisetn de anticarii politici ai Italiei, ca Pe-

trarca §i Cola Rienzi.
IMITATIUNEA ANTICHITATII Dar nu numai prin reformatori
IN BELE-ARTE. utopi§ti de staturi §i prin scriitori
eruditi s'a revelat in lumea mo-
dernd antichitatea pe timpul Rena§terii. 0 altd clasd de anticari
a jucat §i ea un rol foarte insemnat ; ace§tia sunt arti§tii,
cari in lucrdrile lor de sculpturd §i de picturd au imitat ori
s'au inspirat din operele antichitatii.
Printre ace§tia se poate constata cA Inca. de prin secolul
al xin-lea, marele sculptor Nicola Pisano a rupt cu traditiunea

1 autor de romane.
AL. I. ODOBESCU. Istoria Arheoloyzei. 9
130 AL. 1. ODOBESCU

artei gotice sau bizantine si a introdus in operele sale, mai

ales in baso-reliefuri, elemente pe cari invederat le luase din
sculpturile antice. Nu rdmane indoiald cd scoala pe care el
o formA, a cAlcat pe aceleasi urme i cd pe timpul cand
literatii se preocupau a gdsi texturi si monumente plastice
din timpii vechi, artistii se silird a da operelor ce iesiau din
mainile lor, un caracter cu cat s'ar puteà mai analog cu
acela al operelor antice.
Dar artistii, precum stip, se deosebesc foarte mult intre
sine prin gradul de talent si de indemanare ce posed.
Un sculptor ca Michel-Angel, care neincetat studia capetele
de opera ale statuariei antice, adunate pe timpul sdu in
palatele papilor din Roma si ale Medicisilor din Florenta, a
putut inteo zi sd amdgeascá pe cunoscAtorii din Roma, sco-
rand de sub pdmant statua unui Cupidon, pe care insusi el
o lucrase i o ingropase, depe povata protectorului i ami-
cului sAu Lorenzo de Medicis, mandru de a dovedi intr'astfel
meritul netagaduit al artistului modern.
COLECTIONARI 51 FALSIFICARI Dar, pe langd Michel-Angel,
DE OB1ECTE ANTICE. cati alti artisti mediocri, ba
incd cati stricdtori de piatra
si de panzd, s'au cercat ski prefacd antichitiatea i n'au
izbutit a face alta, decat a produce opere incorecte, ce port
un caracter special, in care regulele estetice ale artei antice
sunt nesocotite lard milä i pacat.
A fost un timp, domnilor, cand, prin toatd Europa s'au
rAspandit o multime de statue, baso-reliefuri, si mai ales bus-
turi de bärbati ilutri ai antichitatii, cari toate acestea, sub
numirea uzurpata de opere antice, nu erau nimic mai mult
decat falsificdri grosolane, fAcute in Italia prin secolul al xv-lea
si al xvt-lea. Numeroase gravuri pe otel, lucrate pe atunci
fdrd mdiestrie, bundoard ca stampele arheologice i chipurile
de vechi domni romani pe cari le publicd la noi unii inchi-
puiti anticari, serviau de modele la asernenea opere incorecte
§i fantaziste. Imitand pe suverani, fiecare om cu avere void
sd aibä i el statue si busturi antice, ca sd-si decoreze cu ele
biblioteca i galeriile, apoi Inca pietre gravate i medalii, in
fine producte de tot felul ale artei antice.
Industria moderna cdci aci nu mai este vorba de arta.
industria modernd se aplica, sub vAlul imposturii 1, sà indes-

in*eläciunii.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 131

tuleze toate acele cereri ale fanfaronadei omene§ti §i sunt su-

timi de ani acum, de cand o clasa numeroasa de amatori,
cu mai multd vanitate decal. §tiinta, se mullumesc cu acele
false antichitati, magulindu-se cu stearpa credinta ca sunt §i
cunoscAtori in arheologie §i posesori de capete de opera antice.
Din nenorocire, muzeul nostru de antichitati contine §i el
un numAr destul de insemnat de asemenea opere apocrife,
In dulapul din fund al salii din dreapta puteti vedea, dom-
nilor, o serie de busturi §i de medalioane, botezate cu tot
felul de nume de zei §i de bArbati ilu§tri ai antichitatii, pe cari
ochiul arheologului, cat de putin deprins cu stilul artistic al
vechimii, le va recunoa§te lesne drept sapAturi de foarte putin
merit din secolul al xv-lea §i al xvi-lea.
Ele se disting prin o lipsA foarte invederatA de proportiuni
fire§ti, prin o musculatura uscativa §i costeliva a figurilor,
prin un caracter de asprime, de stangacie, de pretentioasa
accentuare a trasurilor, cari nu sunt catu§ de putin in spi-
ritul §i in procederile artei antice, nici chiar in cele mai rele
opere ale ei. Un ce iti spune curat, cand le vezi, cA ele in
zadar vor sa fie ceeace nu sunt inteadevar.
Uneori impostura a mers cu tampirea panA a-§i a§terne
pe opera modernA numele vreunui artist renumit al antichi-
-COL Acuff" doi ani, cAnd in sMile otelului Herdan s'a facut
o expozitiune de obiecte de arte §i antichitati, se vedea pe
un perete al unuia din cabinetele ocupate de colectiunile pri-
tr, un mic baso-relief cu Ufl subiect foarte putin cuviincios
pentru o expozitiune publica un sacrificiu zeului Priap
pe care sculptorul, mai indraznet chiar cleat abil, cutezase
a sapa numele lui Policlet, unul din cei mai mari sculptori
ai Greciei antice, dela care nu putem afirma cA a ajuns vreo
opera 'Ana la noi. Proh pudor ! ar fi putut exclamA, in toate
privirile, vizitatorii cei mai putin dedati cu cuno§tinta anti-
chitatilor.
Sa lAsAm insa pe falsatori, cu ru§inoasa lor industrie, §i pe
amatorii nepriceputi cu fericita lor naivitate, §i ca sa terminAm
schita ce am intreprins a Ara prezenta astAzi despre mi§carea
arheologica dela inceputul Rena§terii, sa ne intoarcem pentru
un moment in Roma.
132 AL. I. OCOBESCU

PROIECTUL LUI RAFAEL Acolo, pe la inceputul secolului

PENTRU DESCOPERIREA
al xvi-lea, vom afla pe pictorul
Rafael, numit de papa Leon al x-lea
MONUMENTELOR VECH I. de Medicis ingrijitor al tuturor
monumentelor antice din Roma
si prezentand pontificelui un maret proiect pentru desgroparea
si restaurarea a tot ce râmdsese in cetate din anticele ei edificii.
Preocupatiunea lui Rafael era tare legitimatd prin pretioa-
sele descoperiri ce se fácuse in timpul ski. Pe atunci iesise
la lumina ruinele Termelor lui Titu, inältate deasupra Casei
de aur a lui Neron.
LE SETTE SELLE". Acolo se gásise grupa Laocoontelui, si
in sapte sdli boltite, cdrora le-a Minas
numirea de Le Sette Selle, se vdzurd picturi decorative, ara-
bescuri originale, de cari Rafael a profitat a§ã de mult in or-
namentarea camerelor din Vatican si a casei zisd Farnesina,
pe care el o decord cu picturi, pentru bancherul Chigi.
Acele sapte sdli au fost in urmd, pe timp de doi secoli
si mai bine, pand la 1775, acoperite din nou cu daramdturi
si calomnia atribui cu nedrept aceastd profanatiune, unui sim-
timant de invidie din partea lui Rafael.
APARAREA COLUMNEI TRAIANE SA' adaugim aci, ca un fapt
DE CATRE PAPI. de un interes mai national
pentru noi, cd sub papa Paul
al ni-lea, pe la 1540, fu desgropatd partea de jos a columnei
Traiane, care zdcuse pand atunci, pe jumdtate infundatd in ddrd-
mdturile ce acoperise Forul lui Traian. Insd, incd dela anul 1162,
papa Alexandru al ni-lea dase un ordin, prin care se osandia la
moarte i la confiscarea averilor toti aceia cari ar fi cutezat
sä strice baso-reliefurile de marmord, ce singure ne-au pàs-
trat parte din istoria antich a patriei noastre.
Ca Romani i ca iubitori de arheologie, sà multumirn de
ocamdath papilor Alexandru si Paul al ni-lea, pentruca ne-au
conservat i ne-au curatit monumentul strdbunilor nostri, pand
cand va sosi ora dorità ca sá putem multumi altora pentru
reproducerea i indltarea chipului ei de bronz pe una din
pietele Capitalei noastre, sau, ca la locul ei cel mai nimerit,
chiar in fata edificiului consacrat lumindrii natiunii noastre,
in fata palatului Academiei in care ne afläm.
Socotesc cd cu totii am Ilia un asemenea fapt ca de bun augur-
Fdrá de a exagera, unde nu se cade, patriotismul nostru
 ISTORIA ARIIEOLOGIEI 133

retrospectiv, ca popor cu fiintà a sa proprie, avem fail in-

doiala datorii de implinit cAtre strAmosii nostri ; avem co-
memoratiuni de consacrat pentru a constata printr'insele cine
suntem si mai ales pentru ca ele sd ne indemne a deveni si
mai mult de ce suntem.
Si apoi, domnilor, nu este oare datoria traditionalA a noastrA
a Romani lor, de a aduce cultura Occidentului, pe tarmii sal-
bateciti ai DunArii ?
Un fapt ce-1 culeg din istoria literelor si a arheologiei, chiar
pe timpul despre care ne-am ocupat astAzi, ne dd o dovadA
de aceastd datorie a noastrA, pe care se cuvine sA o pAstrAm
precum am mostenit-o.
latA faptul.
in a doua jumAtate a secolului al xv-lea, tronul maghiar al
S-tului Stefan a fost ocupat cu glorie de un mare rege, a
cArui familie mai top o recunosc a fi fost romAneascA, din
Hategul Ardealului.
UNIVERSITATEA SI BIBLIOTECA Mateias Corvin a fost un
FUNDATA IN BUDA rege puternic prin sabie, drept
prin judecatd, falnir prin iu-
DE MATEIA5 CORVIN. birea ce a arAtat cdtre toate
lucrurile civilizatiunii. Ajutat
de ministri activi i inteligenti, printre cari mai ales arhie-
piscopul Ion Viteazul poate iar i acesta un RomAn el
a fundat o universitate in Buda, a chemat de pretutindeni
si mai ales din Italia, literati, eruditi i artisti, precum pe ma-
tematicul german Regiomontanus, pe istoricul Bonfiniu din
Ascoli, pe literatul florentin Naldi, pe pictorul Filippo Lippi i pe
altii ; a adunat medalii antice, pietre gravate ; a format o bi-
hliotecA, precum nu mai era alta in timpul sAu.
Se zice cA ea se compunea de 50.000 volume, parte tip&
rite i tiparul abia nAscuse pe atunci iar cele mai multe
scrise de mAnA i infrumusetate cu splendide desemne, cu
tocuri de mare pref. In localul unde el asezA acest tezaur
al mintii, el voi ca ochii sA intAlneascd privelisti nu mai putin
plAcute i, pentru decorarea sAlilor bibliotecii, aduse tot din
Italia trei sute de statue, dintre cari multe erau opere ale
antichitAtii. Treizeci i trei mii de galbeni 11 costa pe an acest
mAret asezdmAnt, consacrat cu totul culturii intelectuale, ornat
cu monumente arheologice.
latA, domnilor, ce stia sA facA; sunt acum nu mai putin de
patru sute de ani, un puternic rege de sAnge romAnesc !
134 AL. I. ODOBESCLI

A SAPTEA LECTIUNE

Domnilor, sunteti preveniti chiar din lectiunea trecutà cum

ca. in istoria desvoltdrii ce a luat §tiinta arheologiei din timpul
Rena§terii §i panA' aproape de secolul acesta, adicA in a doua
fazA a studiului nostru preliminar, nu putem face alta decat
sä mentionAm dearandul pe frunta§ii acelei nenumArate ple-
iade de bArbati, cari §i-au atintit atentiunea lor asupra rArnA-
§itelor trecutului, cAutand atat in scrisele, cat §i in monumen-
tele plastice ale antichitAtii, eletnente pentru o noud inflorire
intelectualà.
Am spus §i o repet IncA, voiu fi nevoit, cu pericolul de a
vA deveni fastidios, sA pronunt nume proprii multe, foarte
multe. lar din partea d-voastre mA simt iarA§ dator a o
repeti va trebui o nemArginita hunAvointA, o incordare de
memorie fArA preget, pentru ca din putinele ce timpul imi
va permite a zice, sA puteti luà aminte intru cat §i in ce
chip fiecare din lucrAtorii cei mai ageri §i mai merito§i ai
acestor trei secoli au fost parta§i la apriga §i infierbantata
mi§care literarA, la via §i juvenila 1 clocotire artistica, cArora
noi datorim o bunA parte din cultura noastrA actualA.
Insu§i caracterul distinctiv al epocei memorabile prin care
se deschide era modernA este o curiozitate generala, activA,
nesecatA, febriM, care in foarte scurt timp se rAspande§te
peste toatA societatea europeanA §i face sA rAsarA fdrA de
incetare intr'insa o nenumArata multime de oameni de merit,
toti aplecati cu tot dinadinsul la descoperirea §i la de§teptarea
culturii antice, sub diferitele ei faze. A§A s'a manifestat, a§a.
s'a petrecut periodul istoric pe care-I numim Rena§terea, si
am cAutat a vA arAta, domnilor, in lectiunea trecutä, cum,
incepand Inca din secolul al xiv-lea §i d'alungul tot secolului
urmAtor, un entuziasm netarmurit, un amor §i un cult fard
margini pentru tot ce era antic, a dat nastere, mai cu seamrt
in prematura Italie, la apologii §i imitatiuni mai totdeauna
putin rationate, la nesocotite avanturi arheologice in litera-
turA, in arte, ba chiar §i in politica.

tinereascA.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 135

IN SEC. XVI, CERCETARILE Cu un caracter oarecum abatut

ANTICARE DEV1N MAI dela aced prima inchntare copi-
SPECIALE, M A 1 POZITIVE.
lAreascA, cercetArile arheologice
se prelungesc, ba Inca se inmul-
tesc si se specificA din ce in ce mai mult, in cursul secolilor
ce urmeazA. Astfel dar istoricului ii rAmâne acela§ rol ; el
incearcd numai o si mai mare greutate intru a grupa snb
rubrice generale, acea gloata de eruditi si de artisti laboriosi,
cari aduc mereu noud contingente la opera comund a culturii.
Aci insä se poate zice ca naste cu adevar istoria arheo-
logiei. Aci incep a se frAmAnta si a se plAmAdi mai intAi
elementele acelei stiinte cari se ocupà in special cu elucidarea
si cu lAmurirea trecutului ; aci scopul arheologiei se invede-
reazA curat. RAmAne numai ca materialul asupra cAruia ea
opereazd, sA ajunga a se inavuti din ce in ce mai mult ; rd-
mane ca timpul, experienta si mai ales geniul unor oameni
cu totul superiori sd determine si sA confirme procederile si
metoadele ei, pentru ca dansa sd devind o stiintA intAritoare
pentru spiritul omenesc si folositoare chiar din punctul de
vedere al moralei sociale.
CERCETARILE ANTICARE AU ADUS Considerand lucrurile in
UN CONTINGENT INSEMNAT DE modul acesta, lesne yeti
CUNOSTINTE.
pricepe, domnilor, cd nu
este MCA de importanta de
a se da oarecare atentiune lucrArilor, multe si felurite, cari
s'au efectuat cu o ash vie ardoare de cAtre numerosii an-
ticari ai tuturor secolilor ce au preces imediat pe al nostru.
Oricare ar fi meritele sau defectele acestor oameni, ei au
deschis calea stiintei si, cat de marl ar fi progresele sAvAr-
site in vremea de fata, nu este prin putinta ca sA nesocotim
tot ce s'a lucrat cu cAteva sute de ani mai 'nainte de cdtre
o asà mare chtime de cercetAtori laboriosi. AstAzi putem zice
cA lumea culla* trAeste inteo atmosferd de notiuni arheolo-
gice, pe cari tot omul le dobAndeste chiar din scoalele infe-
rioare ; putini insä se mai ingrijesc a sti cum §i ce fel s'au
dobandit acele cunostinte, cum s'au rAspAndit ele in public.
Toti le privesc ca o avere comunA a societatii moderne si
acelor notiuni anonime, cari se par ash de simple si de
uzuale, nimeni nu se mai gAndeste astAzi a le aplica numele
modestului anticar din secolli trecuti, care cu multä erudi-
tiune si laboare 1 le-a extras din mostenirea ramasa incurcatA

1 trua.
136 AL. I. ODOBESCU

si trunchiata dela cei antici. Pare ca de cand lumea s'a stiut

bunäoara cum ca zeii mitologiei antice au avut insusirile di-
verse pe cari orice versificator de gimnaziu le cunoaste, cum
cd Spartanii si Latinii n'au purtat vesminte de postav si de
matase ca ale noastre si n'au serbat ca noi Dumineca sau ca
Evreii Sabatul, cum ca in republicele Atenei si Romei, popo-
rul aved obiceiu de a delibera d'adreptul despre afacerile pu-
blice pe piata si nu reprezentat prin mandatari ai sai, cari stau
adunati si inchisi intr'o Camera, ca in epoca contimporana.
Dar toate acestea si multe altele erau lucruri uitate cu de-
savarsire in timpii intunecosi ai secolului de mijloc si a trebuit
ca eruditii, cari au scormonit antichitatea dela Renastere in-
coace, sa descopere toate aceste fapte, acum asa de cunoscute,
si sa le divulge publicului celui mare, sub nedreapta osanda
de a vedea modestia lor rasplatita cu uitare si cu nepasare.
In asemenea imprejurari, nu se cuvine oare, domnilor, ca
cel putin, in studiul special al arheologiei, sä se facd o rd..
pede mentiune despre cei mai de frunte spicuitori si sema-
natori ai cunostintelor arheologice? Expunand materia stiintei
noastre vom aved asa des ocaziune de a cith, fara de a numi
in specie pe vechii anticari, fapte si monumente vechi, des-
coperite si lamurite de clansii, 'hick ar fi de neiertat ca sa-i
trecem cu vecierea chiar si acum pe cand rasfoim in graba
analele arheologice.
Aci le este negresit locul mai mult, as putea zice, 5i deck
al autorilor antici, cari, curat vorbind, n'au fost intemeietori
ai stiintei arheologice, ci sunt cu deosebire priviti ca niste
elemente pretioase, necesare, indispensabile pentru cunostinta
uzurilor 5i monumentelor antice.
In adevar, faptele consemnate in scriitorii cei vechi pe de o
parte, iar obiectele plastice rámase din vechime pe de alta,
constituesc materialul arheologiei. Studiile noastre ulterioare
se vor repurta asupra acestor douà specii de notiuni, din cari
insa unele, adica cele dintai, nu le putem culege deck din
izvoare literare ; pentru aceea am 5i voit a da mai 'nainte de
toate o idee despre acele izvoare 5i le-am prezentat ca prima
faza a istoriei arheologice.
IMPORTANTA CARTILOR Este de o neaparata trebuinta
IN STUDIUL ARHEOLOGIEL de a se sti, domnilor, ca studiul
acestei stiinte nu consista excluziv
din descoperirea, din vederea, din pipairea 5i din asezarea 5i
catalogarea monumentelor plastice ale vechimii. Am mai
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 137

spus-o i o repet : cine ttu stie carte, nu poate fi arheolog ;

si acei cari yin a povesti CA ei sunt arheologi, fiindca umbla
toata ziva cu anticele in mand, si ca nu vor sd stie despre
scrierile arheologice i despre bibliotecile ce se rAnduesc pe
rafturi, aceia imi aduc, zau, aminte iertati-mi asemuirea
pe vestitul amiral elvetian din nu mai stiu ce bufonerie tea-
-trala, caruia observAndu-i-se ca Elvetia n'are flota, raspunde
cu ingamfare : «Nepriceputilor, eu sunt amiral din nastere!»
Se vede ca i arheologii cei mult laboriosi. cari lucreaza
lard de biblioteci i fara de cunostintd de carte, se cred a fi
si dansii «arheologi din nastere.!» Fereste Doamrie I
Noi insA, domnilor, can nti ne facern spaima de carte, stint
cu tofu i depe bancile de unde d-voastre imi acordati o
binevoitoare ascultare, i depe inalta catedra unde aceastA
bunavointa ma intAreste, stim, zic, ca orice stiintA adevAratA
ii afla addpostul i terneiul ski in cArti, precum stim iarasi
Ca ele sunt vama cea mai inalta i cea mai netAgaduita a
stiintei celei adevarate.
Sa dam asadar atentiunea noastrA cartilor ce s'au scris,
si in secolii trecuti, i inteal nostru, asupra arheologiei, si
deocamdata sa aruncAm o repede privire asupra celor cari
au iesit la lumina' in cursul secolului al xvi-lea, acela la
care ne-am oprit in ultima noastra intrunire.
Zic ca ne-am oprit ; dar ma insel. Am calcat chiar intr'insul,
vorbindu-va despre mdretul proiect de exploratiuni arheologice
prezentat papei Leon al x lea, de cAtre marele pictor Rafael.
Graba ce am avut de a ajunge la acest fapt, ash de ca-
racteristic pentru geniul semet al sublimului artist, ne si-
1este acum sa pAsim putin inapoi, spre a constata impor-
tanta descoperirilor arheologice ce s'au facut in Italia pe
timpul acela.
STATUELE ANTICE PASTRATE Am vdzut Ca Petrarca, pe la
IN ROMA SI TRAN1SPORTAREA 1354, recomandà Roma sailor
LOR PRIM ALTE TARI.
pastrarea numeroaselor statue
ce se aflau inca pe timpul sau
in cetatea eterna.
E de mirare insd ca cu un secol in urmA, la 1459, isto-
ricul florentin Poggio Bracciolini, in scrierea sa De varietate
fortunce, deplangand vicisitudinile Romei, afirma in mod po-
zitiv ca intr'insa nu se mai \rad decAt cinci statue, cinci
nu mai multe, printre cari trebuiesc numArate cele doua statue
culcate, a rAului Tibru si a Nilului, ce se afla azi, una in Va-
138 AL. I. ODOBESCU

tican si cealalta in Luvrul din Paris. Cum cd faptul acesta nu'

poate fi tocmai exact, stá dovadd imprejurarea ca.' cu putini
ani in urmá, ducele Lorenzo de Medicis puse intr'o noapte
sa taie capetele la statuele regilor barbari cari se aflau pe-
arcul lui Constantin din Roma si transportd la Florenta acest
pretios furtisag artistic, in care se cuprindeau fdrA indoiala
si cateva chipuri de capete dace, din cele cu cari Traian irn-
podobise arcul sdu triumfal.
Adevdrul e ca.' Roma era mereu jdfuith de capetele sale de
opera ; regii Neapolului trageau in capitala lor rnuIte mo-
numente sculpturale ; tot asa.au facut in secolul al xv-lea re-
gele Aragonului, Alfons Magnificul; tot asa, precum am vdzut,
regele Ungariei, Mateia§ Corvin ; apoi iardsi nu mai putin
Francisc t-iu de Valois, regele Frantei, care insarcinase pe
trei artisti italieni de frunte, arhitectul Francesco Primaticcio,
pictorul Andrea del Sarte si argintarul-sculptor Benvenuto
Cellini, incredintandu-le si sume insemnate spre a-i aduna
din patria lor obiecte de arta. Optzeci de statue antice, printre
cari si capete de opera, furd atunci strdmutate in Franta §i
ornard d'arândul castelele dela Fontainebleau si dela Ver-
sailles si in fine sale Luvrului, unde se afld. !And acum.
Se vede cã insusi papa Paul al ni-lea, care iubia pe Fran-
cisc 1-iu, a inlesnit in mod exceptional aceste pretioase achi-
zitiuni ale Frantei.
Epoca cea mai productivá in asemenea descoperiri, a fost
WA' indoiald pentru Italia sutimea de ani cari se imparte intre
secolul al xv-lea si al xvi-lea. La sfarsitul acestui period, adica
la 1556 §i 1562, un oarecare Aldrovandi, care nu poate fi
vestitul naturalist cu acest nume, a intocmit liste de toate
sculpturile ce se aflau desgropate pand atunci in Roma, all-
tând §i numele posesorilor ; in ultirna lista a lui Aldrovandi
sunt enumerate sase sute patruzeci si cloud de statue antice
intregi i trunchiate, osebit de o multime de busturi si de
baso-reliefuri.

RESTAURATIUNEA STATUELOR ; PlAcerea acestor aflari era

IMITATIUNI SI FALSIFICARI. ash de mare, zelul de a nu
rasa vreun defect chiar intam-
plator obiectelor antice ash de viu, incat cele mai multe statue
ce se gasiau trunchiate erau indata supuse la restauratiuni,
cari adese nu erau tocmai nimerite. Top sculptorii de frunte,
pand si cei mediocri din acea epoca s'au ocupat cu asemenea
lucrari ; iar mai cu searnd printre dansii si-a dobandit renume
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 139,

in aceastd specialitate, Fra Giovanni-Angelo Montorsoli, §co-

larul §i conlucrkorul lui Michel-Angel, care la anul 1530 im-
plini sub ochii papei Clement al vit-lea, lipsurile la bratele sta-
tuelor nu de mult descoperite ale Laocoontelui §i Apolonului
din Belvedere.
SA nu uitärn a spune cd tot pe atunci, impreund cu gustul
colectiunilor de monete §i meddlii antice, despre cari vom
vorbi mai la vale, se introdusese foarte §i acela al pietrelor
gravate antice. Principii i oamenii avuti i§i formau colec-
tiuni gliptice, printre cari se deosebià mai ales aceea a lui
Lorenzo de Medicis. Dar gustul nu se mArgini numai in co-
lectionari de opere antice, sapate in pietre §i in metaluri scumpe ;
multi arti§ti se aplicard a imita §i a crea din nou depe mo-
delele vechi ; ei adesea cAtau sa strecoare operele lor drept
antice §i chiar ilustrul Benvenuto Cellini, una din stelele ar-
tistice ale secolului al xvt-lea, se dete cu asemenea amAgiri,
prin cari i-au fácut o reputatiune, nu §tiu dacA trebuie sa zic
mai mult defAimata deck lAudatä, sApAtorii de pietre scumpe
Francesco Visconti din Milan §i Angelo Baronello.
CINQUE - CENTISTIL SapAtorilor celor fini in geme i meta-
luri din epoca despre care vorbim Ii s'a
dat numele original de Cinque-centi, care se vede a nu aveã
altA etimologie deck aceea care derivA dela secolul in care
trAiau mille cinque cento, o mie cinci sute. Azi, colectiunea
cea mai bogatA de sApaturi ale Cinque-centistilor se aflA in
cabinetul de antice imperiale din Viena. I
IMAGINILE DE OAMENI ILUSTRI Pe langd obiectele de artà
Al ANTICHITATH, PUBLICATE DE se cade insa, domnilor noi,
cari nu punem cartile arheo-
FULVIO ORSINI. logice la urgie sA numim
§i vreuna din acele opere cu
gravuri, in cari arti§tii anticari din secolul al xvt-lea, au reprodus
mai ales chipurile oamenilor ilu§tri ai antichitAtii depe statue,
busturi, medalii §i geme i cari, precum am spus-o in lec-
liunea precedentA, au servit foarte mult falsificatorilor spre a
desfigurà stilul sculptural al antichitAtii, conform trAsurilor
nemAiestrite ale condeiului unor gravori nedibaci i neprice-
patori de regulele adevAratei estetice. Vom alege negre§it pe

I J Arneth. Die Cinque-Cento-Cameen und Arbeiten des Benvenuto

Cellini und Zeitgenossen, Wien, 1658, i vol. fol., unde se aflä reprodusA
foarte fin toatft prePoasa colecpune de pietre gravate din Vitna.
110 AL. I. ODOBESCU

cea mai renumità din acele cArti, pe a lui Fulvio Orsini, sau
Fulvius Ursinus, copil lepadat al unui comandatore din or-
dinul Maltei, care deveni cAlugar, erudit si bibliotecar si adund
in cursul vietii sale o pretioasd colectiune de obiecte antice.
La 1859, el se servi cu una sutd cincizeci si una de stampe,
gravate Inca de mai 'nainte, dela 1517, de cAtre Andrea Ful-
vius din Palestrina, autorul unei poeme arheologice Antiquaria
Urbis Romw, care, el mai intdi luase titlul de anticar, pand
atunci neuzitat. Ursinus insoti aceste stampe cu un text ex-
plicativ, sub titlul de Imagines et elogia virorum illustrium.
Cartea lui, desi tare imperfectd, a pdstrat o lungd reputa-
tiune, deoarece ea a fost si tradusA in limba francezA, la
1770, sub numele de Portrais d'hommes et femmes illustres
de l'antiquite.
NUMISMATUL AENEAS VICO. Un alt artist anticar, care pe
acel timp trdid in Venetia, a fost
lEneas Vico din Parma, pe care numismatii ii privesc ca unul
din pdrintii acestei ramuri a arheologiei. Dupa Andreas Ful-
vius, care gravase monete antice in Imaginile bdrbatilor
ilu$tri, stampate la 1517, se vede cd lEneas Vico a tipArit
mai inthi opere curat numismatice, cu stampe ale irnpara-
tilor romani si ale sotiilor bor. Vico fusese §colar a doi ar-
tisti, Marcu-Antonio si Rafael ; gravurile lui se resimt de
asd bund scoald si texturile descriptive, cari sunt la diferitele
sale publicatiuni chnd latinesti, cAnd in lingua volgare, adicd
italienesti (Discorsi sopra le medaglie delli antichi. 1555),
aratd oarecare tendintd spre clasificarea materiei numismatice
§i mai ales prezentd o parte criticd avAnd de scop distingerea
monetelor adevdrate de cele false, cari chiar depe atunci
erau foarte numeroase.
CONTRAFACTORH PADOVANI Spuseram mai sus, cum oa-
DE MONETE ANTICE. meni de merit cu totul supe-
riori ca Benvenuto Cellini, gd-
siau plAcere de a falsified operele de gliptica anticA ; dar aceastd
specialitate fu practicatd in vederea comertului, insA cu o ne-
contestabild IndemAnare si cunostintA, de cdtre doi artisti din
Padua, Ion Cavini i Bonzagna, ale cdror monete, imitate de
pe cele antice, sunt foarte de temut pentru cei ce nu sunt
cunoscAtori perfecti si bine dedati cu productele artei numarii.

1 mege5ugul fabricarii banilor.

 1STORIA ARHEOLOGIEI 141

Cabinetele de medalii cele mai renumite pastreaza monetele

false, numite Padovane, atAt pentru a servi de criteriu, cat si
pentru meritul artistic al contrafacturilor.
Stiinta e gazda miloasa ; ea scapa uneori de potera chiar
§i pe calpuzani.'
SEBASTIAN ERIZZI. Aeneas Vico avU pe timpul ski un emul
in numismatica chiar in Venetia, pe unul
din membrii teribilului Consiliu de zece, pe nobilul Sebastian
Erizzi, care tipari la 1557, un Discurs, in limba italiana,
despre medaliile ci monetele celor vechi, cu explicarea mo-
netelor consulare ci a medaliilor imperiale romane.
HUBERT GOLTZIUS. Dar publicatiunile cari determina in
modul cel mai caracteristic prima faza
sau adolescenta stiintei numismatice, sunt acelea ale gravorului
olandez Hubert Goltzius sau Goltz, nascut la 1525. Intre
anii 1566 §i 1576, el tipari, cu stampe de monete, mai multe
carti, in cari reproduse toate monetele romane si grece Cate
erau cunoscute pe timpul sau ; dar printre ele, el strecura, cu
stire sau din nestiinta, multe bucati false ; cu toate acestea
colectiunea lui Goltzius, intitulata Thesaurus rei antiquarice
ex antiquis numismatibus, fu retiparita de mai multe ori, si
intru ceeace priveste explicatiunile pe cari el le trase din
monete §i din alte monumente, asupra religiunii, istoriei, geo-
grafiei, cronologiei §i altor ramuri ale studiului antichitatii,
cartile lui Goltzius au fost totdeauna stimate de arheologi, chiar
dacd adesea opiniile sale au fost combatute si rasturnate.
Deaceea si. Goltz este privit ca reprezentantul cel mai
vadit al numismaticei din secolul al xv-lea, adica pana la
oarecare punct ca intemeietorul acestei ramuri, pe care apoi
altii in secolii urmatori au desvoltat-o §i au indreptat-o pe cal
mai rationate.
LUCRARI CONSIDERABILE Intrerup aci, domnilor, sirul
EXECUTATE DE GLADIATORII anticarilor cari in secolul al
xv-lea.s'au ocupat special cu
REPUBLICEI L1TERELOR". antichitati artistice sau este-
tice, depe cum le-am cali-
ficat si adica cu opere de statuarie, de gliptica si de numis-
matica si mai 'nainte de a trece la alte categorii de monu-
mente de aceea§ specie, crez de folos ca sa arunc o ochire

1 falsificatori de monete.
142 AL. I. ODOBESCU

sumard asupra: lucrArilor, poate i .mai insemnate, cari s'au

fdcut pe acest timp in domeniul antichitAtilor etice, iar mai
c u seamd asupra studiilor indreptate cdtre statul i societatea
rorn an A.
Aci intalnim un rand intreg de oameni eminenti, de aceia
cdrora stiinta antichitAtilor le va rdmanea pururea datoare,
dacd nu chiar pentru bazele ei, dar cel putin pentru partea
cea mai considerabild a materialului pe care ea se afld asezatd.
Cine inteadevdr rosteste numele unui Paul Manuciu, unui
Carol Sigoniu, unui Justu Lipsiu, unui Onufriu Panviniu, unor
Scaligeri tatall i fiul, acela numeste totdeodatd pe neobositii
Gladiatori ai republicei literelor din secolul al xvi-lea, depe
cum i-a botezat un critic francez din timpul nostru 1, si de-
§teaptd amintirile unor eruditi adanci, cdrora le-au lipsit spre
a fi perfecti din toate punctele de vedere, niste predecesori
asemenea cu dansii. Prin aceste cuvinte voiu sä ardt, dom-
nilor, cA dacd altii ar fi adunat tot materialul stiintific pe care
acesti oameni meritosi au fost nevoiti sd-1 culeagd cu o mi-
nunatd rAbdare i stdruinta de prin toate fantanile antice pe
atunci cunoscute, ei de sigur ar fi fost in stare sà aprecieze
vieata publicd i privatd a popoarelor antice CU toatd indltimea
de idei si de vederi, pe care au ardtat-o arheologii de frunte
ai epocei noastre. Dar cand omul e biet silit sa-si petreacd
vieata adunand cu propria sa spinare piatrd, var i lemne
spre a-si clddi casa, moartea II ajunge mai- 'nainte de a fi
pus temelia, i altora le rdmane sarcina läudatd de a inalta
edificiul, pe care abia II putuse inchipui sau visa obositul
muncitor.
Tot astfel ni se aratd eruditii arheologi despre cari voiu
sd vd dau scurte notite, Idsand in umbra acestora o multime
de alti cercetdtori mai putin luminosi.
MANUCII. Este un fapt cunoscut, domnilor, in analelele
tipografiei cd printre cei mai insemnati tipAritori
din secolul al xv-lea si al xvi-lea se socoteste familia vene-
liana a Manucilor. Cel mai bdtran, Aide Manuciu, a ldsat
numele sdu de botez 'uneia din cele mai faimoase tipografii
italiane, din cari au iesit nenumdrate editiuni princeps sau
Inca netiparite, de autori clasici, eleni i latini. Aide Manuciu

1 Ch. Nisard, Les Gladiateurs de la Republique des lettres aux xve,

xvte et xvue siecles. Paris, 1860 ; precum §i Le Triumvirat litteraire au
xve siecle, Paris, 1852.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 143

muri in Venetia la 1533, lasand stabilimentul säu, incarcat

de judecati, fiului sail Paul Manuciu, un prunc care abia
la varsta de 22 ani putii sa ia sarcina anevoioasa a averii
parintesti ; dar junele, mai aplecat la studii anticare decal
la carcote judecatoresti, parasi curand mostenirea si se duse
in Roma, un de papii Piu al Iv-lea i Gregoriu al xiir-lea II asezara
in palatul Capitoliului cu noi teascuri, menite de a intrece
pe cele din Venetia. In linistea acestor ocupatiuni predilecte
Paul Manuciu scrise trataturi despre vechile legi ale repu-
blicei romane, despre senat, despre comitii i despre orga-
nizatiunea cetiftii in Roma, explorand i comentand mai cu
seama pe autorul sdu favorit, pe Cicerone. Inconjurat de o
intinsa reputatiune de erudit, care totus nu-1 ajutase a scu-
tura sdracia, el muri la anul 1574.
SIGONIU. Alaturi cu dansul, dar pe o treapta si mai inalta,
se cade sa punem pe Carlo Sigone sau Sigonius
din Modena, care in anii vielii sale, dela 1523 pana la 1584,
a ocupat pe rand cu cel mai deplin succes catedrele de li-
tere in Universitatile dela Modena, dela Venetia, dela Padova
§i dela Bolonia. Activitatea lui se desvolta in diferite cercuri :
pe de o parte el mai intai de toti se ocupà cu descifrarea si
lamurirea vechilor documente sau diplome din mediul-ev si
astfel deveni adevaratul fundator al stiintei numità diploma-
tica, pe care altii, ca benedictinul francez Mabillon, ca iezuitul
german Papebroeck, i ca istoricul italian Muratori, o des-
voltara ; totus Carol Sigoniu este privit ca primul stalp al
arhivelor.
In ramura antichitatilor romane privitoare la stat, el McU
tratate despre legi i despre intocmirile politice, asupra ca-
rora avu desbateri cu un erudit francez nascut in Rouen si
profesor de elineste la Bordeaux, N. de Grouchy sau Gru-
chius, traducator in limba latind al operelor lui Aristotele ;
dar mai cu seama, el intra in polemica cu profesorul pa-
dovan Robortello din Udine. Cearta intre acesti doi inv
ajunse a fi a§à de inviersunata, incat senatul Venetiei so-
de cuviinta a impune acestor impetuosi luptatori un
ego... legal si a-i opri prin ordin de stat de a mai disp :
Osebit de aceasta, Sigoniu intocmi tabele pentru Fastele con-
sulare ale republicei romane si le corecta in mai multe ran-
duri, completandu-le neincetat ; cu aceste lucruri el aducea
castig irului cronologic al istoriei romane.
El Inca era reputat ca unul din scriitorii latini cei mai pu-
144 AL. 1. 0130BESCU

ri§ti §i mai eleganti ai timpului ski ; intemeiat pe aceasta

credinta, el scoase sub numele lui Cicerone, un tratat De
consolatione, a car& falsitate nu ramase insd mult timp ne-
dovedita. E curios lucru de a vedea in acel timp de frageda
incoltire a literelor §i a artelor moderne, incercAri de tot felul
spre a amagi publicul cu imitatiuni depe operele antice. Oare
aceasta rea credinta din partea literatilor §i a arti§tilor n'a
fost §i pe atunci precum este §i acurn, dovada unei imper-
fecte cuno§tinte despre adevaratul spirit al operelor imitate ?
Omul care posede notiuni exacte §i precise despre o arta
din alte timpuri §i care ii (la bine seama despre geniul tre-
cutului, acela §tie tot atat de bine ca acel geniu este neimi-
tabil, cd acea arta ajunge prin studii a fi priceputa, dar c5
ea in veci nu se poate reproduce.
Dar ideile erau diferite in socolul al xiv-lea §i pe Sigoniu,
nimeni nu-1 defaima ca a voit sa plagieze pe Cicerone. Din
contra, el avea de prieteni pe cei mai insemnati oameni din
Italia §i printre §colarii sAi se prenumarau mai multi principi
indigeni §i straini, cari mai apoi i§i ca§tigard nume ilustre.
SA citam mai cu seama pe marele cancelar al Poloniei,
vestitul loan Sarius Zamoysky, acelas care aduse in patria sa
ca rege pe Henric de Valois §i care, la 1595, puse domn la
Moldova pe Ieremia Movila, departAnd din tron pe Rasvan-
VodA, vrednicul aliat al lui Mihai Viteazul. Zamoysky, care
studiase in Italia dela Sigonius, scrise §i el la 1548, sub nu-
mele latinizat de Zamoscius, un tratat in limba latinA despre-
Senatul roman ; acest opuscul unii II atribuesc cu nedrept
profesorului, atat era de bine studiat §i ca materie §i ca stn..
PANVINIU. Pd§ind catre un nou atlet al §tiintei anticare din
sec. al xvi-lea, ni se prezenta calugarul veronez
Onufriu Panvinius, bibliotecar in Vatican, care trai abia treizeci
§i noua de ani, dela 1529 rand la 1568, dar läsa o suma con-
siderabild de lucrari insemnate. Studiile lui arheologice se
purtara asupra Ceratii §i imperiului roman ; asupra Faslelor
,si triumfurilor la Romani, asupra jocurilor circului, asupra
Profefiilor sibiline ; cel putin acestea sunt tratatele anti-
care publicate de dânsul, in cari domneste o eruditiune vasta,
dar earn putin rumegata ; dacit este insa sa dam crezamant
istoricului veronez Scipione Maffei, apoi lui Panviniu ii revine
onoarea celei dintdi mari colectiuni epigrafice. Se constata
ca printre manuscriptele lui se afia o opera capitala sub titlut
Antiquarum totius terrarum orbis inscriptionum liber. Aceasta
 ISTORIA AREEOLOGIEI 143

s'a pierdut si se banue cd ea, cAzand mai apoi in manile al-

tora, a devenit chiar lucrarea cu care si-a fAcut un nume
nemuritor batavul 1, Gruter, despre care vom vorbi in curand.
JUSTU LIPSIU. Dar mai 'nainte, sA facem loc aci eminentului
publicist, filolog i anticar, Justus Lipsius din
Luttich, (1547-1606), a cArui vieatA mereu turburatd prin
polemice religioase, pe cari i le suscità intreita sa schimbare
de religiune, se petrecU mai intai in cAlatorii la Roma (1569),
apoi in profesorat la Iena (1572), la Leyda (1579) si in fine
in patria sa la Luttich.
Ca anticar, Justu Lipsiu scrise despre politica si monumen-
tele Romanilor sub titlul de Admiranda sea de nzagnitudine
ronzana, despre jocurile amfiteatrului, despre sarbAtorile Sa,-
turnale i despre alte chestiuni secundare ; dar cercetArile
sale arheologice s'au purtat mai mult asupra artei militare
la Romani. Opera lui speciala asupra acestei materii este un
comentariu perpetuu al tratatului istoricului Polibiu, in care
el expune i discutA pentru prima oard, in mod complet
militia, armele, ordinea de bAtaie i legile de rAsboiu ; apoi,
adauge, intr'un osebit tratat, numit Polyorcetica, descrierea
masinilor de rasboiu si a armelor sagetAtoare, pe cari le
insoteste chiar cu desemne inchipuite de clansul.
Printre poligrafii epocei sale, Justu Lipsiu este cel care a
stiut mai bine sä dea stiintei celei mai adanci, o infAtisare
plAcutd i ademenitoare, intrebuintând un metod de expunere
sirnplu i sistematic, care pand atunci nu prea fusese uzitat
de cdtre invdtati ; el a izbutit mai totdeauna sd prezente cer-
cetArile sale cele mai docte, sub forma unor convorbiri spi-
ritoase 2, cari atat prin claritatea ideilor cat si prin corectiunea
cu care el manuia limba latinA, patrundeau lesne mintea fie-
cAruia i raspandiau astfel in public gustul cunostintelor se-
rioase, atat de usor dobandite.
Eruditiunea, eleganta de stil si spiritul superior ale acestui
barbat Ii crearA o pozitiune cu totul insemnatA in Europa din
Nord, astfel luck el juca in tarile cisalpine rolul pe care in
acelas timp II avea Sigoniu in Italia.

1 Olandezul ; 2 spirituale.

AI . I. ODOPASCII. - Istoria Arheologiei. 11

146 AL. 1. ODOBESCU

SCALIGERII. Dar iata cà vine timpul, domnilor, sà va vor-

besc si despre doi barbati, tatäl si fiul, cari in
cursul secolului al xvi-lea au atatat in sanul republicei lite-
rare, si cele mai entuziaste admiratiuni i cele mai nerusinate
certuri. Au fost oameni plini de stiinta si de inteligenta
amandoi Scaligerii, dar firea le-a fost din cele mai ciudate.
Tata!, Iuliu Cesar Scaliger, era, se vede, nascut in Verona la
1484, dintr'un om foarte de rand numit Benedict Bordon ;
dar el tagaduia aceasta origine i ingamfat peste masura de
o inchipuita nobleta, se pretindea coborit din ilustra familie
a principilor dela Scala ; de unde i§i dase numele de Scaliger.
El fu pe rand ostas, medic si apoi lipindu-se pe langa epi-
scopul din Agen in Franta, se dete cu totul filologiei, doban-
dindu-si un nume laudat prin stiinta sa, dar nesuferit prin
aroganta i pretentiunile sale. El muri la 1558.
Fiul salt losif Justus Scaliger ii semana in toate cele rele ;
dar II intrecit in erudiliune si in spirit de critica. Se vede,
domnilor, ca s'a intamplat uneori juni sa fie mai Invatati
deck cei cari s'au devotat §tiintelor 'Ana Inca aceia sa nu
fie nascuti. Asa trebuie sa si fie ca sa se produca progres
in lume si cei cari la noi sustin contrariul dau dovada ca nu
vor sau nu pricep adevarata inaintare a stiintei. Orisicum,
acesta a fost cazul cu junele Scaliger, nascut in Agen, la
1540, al zecelea din cincisprezece copii la parintii sai. El ca-
latori foarte mult prin Franta, Germania, Italia si Scotia.
Schimbandu-si religiunea spre a deveni protestant, el nu mai
putii ramanea in Franta si se aseza in Leyda, luand cu fala,
la 1593, catedra pe care o parasise modestul Justu Lipsius.
Dar nu numai chestiunile religioase fura pentru dansul cauze
de inviersunate polemice ; o carte ce el scrise despre vechimea
familiei Scaliger, pe care o scobora deadreptul dintr'un vechiu
rege Alan, fundator al Venetiei, si pe care o preumbla pe
tronurile Bavariei, Iliriei, Dalmatiei, Ungariei si chiar al
Moldovei, in persoana veneticului Eraclit-Despot-Vocla, pre-
tins ruda a lui, Ii suscita un pamflet defaimator inspirat de
ura iezuitilor si subscris de un invatat german numit Gaspar
Schioppius. and se ispiteste cineva sa citeasca vreo pagina
din polemica strabalata 1 si triviala ce se faceit pe timpii aceia
in regiunile ideale si linistite ale literelor, mai mai ca-i vine a
crede cum ca sufletele inveninate ale anticarilor depe atunci

destriThAlatA.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 147

au scapdtat, prin metempsicosA, !And in trupul unor gaze-

tari anonimi din tard dela noi.
losif Scaliger muri la 1609 in Leyda §i mormAntul lui,
indltat in biserica reformatd, poartd armele sale de familie §i
mentioneazd originea lui princiard. Fie-i dar pe plac ; el a
fost cu adevdrat principe printre filologi §i anticari §i a in-
trodus in §coalele batave 1 un spirit de criticd, pe care pAnd
atunci nu-1 avusese nici chiar §coalele italiane cele mai bine
reputate ; el fu cel dintdi care intemeie istoria pe stâlpii
solizi ai unei critice metodice, pe ai numismaticei §i ai epi-
graficei. Lucrdrile sale asupra cronologiei, in cari se cuprind
ciclele tuturor popoarelor pe atunci cunoscute, sunt din punctul
de vedere istoric opere capitale ; intr'insele, adicd in vestita
lui carte De emendatione temporum, publicatd la 1583, dupd
ce supune toate datele pAnd atunci admise, la o criticd vic-
torioasd, el se ingeniazd a inventà o noud sistemd cronolo-
gica, cdreia ii dã numele de period Julian, dupd numele ta-
tAlui sAu, sistemA prin care el voe§te sä doboare §i sd inlo-
cueascd reforma gregoriand a calendarului ce se introdusese
in anul precedent, de cdtre papa Grigorie al viti-lea, in toate
ladle catolice.

EPIGRAFI$T11: I. GRUTER. Apoi iar, ca un fapt insemnat

de activitatea lui Scaliger in ramul
arheologic. sd mai ardtdm cd el a dat tot ajutorul salt la
opera epigrafica a lui lanus Gruter, care de sigur n'ar fi
intrunit atAtea merite, dacd n'ar fi atins-o mAna mdiastrA a ma-
relui erudit, inavutind-o §i cu felurite indicii sau tabele, auxi-
liare nepretuite la colectiuni de felul acesta.
In privinta acestei opere intitulatà Corpus inscriptionum
antiquum totius orbis Romani §i publicatd mai intdi in anul
1603 la Heidelberg, unde Ianus Gruter, originar din Anvers,
a fost profesor, am mai spus cd este oarecare bdnuiald cum
cd editorul s'ar fi servit cu manuscriptul lui Onufriu Panviniu,
ernendat Inca §i prin o altd publicatiune epigrafica a lui
Martin Smetius din Bruggen (1588).
Am arAtat, in lectiunea trecutd, domnilor, cum arta epi-
grafiei s'a ndscut prin dibuirile unui Guilielmo di Pastrengo
in secolul al xtv-lea §i mai ales prin tentativele mai rationate
ale lui Ciriaco Anconitanul din secolul al xv-lea. In secolul al

olandeze.
148 AL. I. ODOBESCU

xvi-lea, gAsim ca reprezentanti ai acestei ramuri arheologice

pe nedreptAlitul Onufriu Panviniu, pe germanul Bienewitz,
supranumit Apian, care, la 1534, tipAri o colectiune de in-
scriptiuni ; pe olandezul Martin Smetius, care fu ucis de un
soldat jAfuitor, ce-i rApi totdeodat i manuscriptul i ii vAndii
apoi unui alt epigrafist George Duza ; pe insusi acest Duza,
care cAlAtori in Constantinopole i aduse de acolo o colec-
tiune de inscriptiuni grece ; in fine si mai ales pe Ianus
Gruter, ornul care a intrunit si a rezumat in opera sa toate
lucrArile i toate meritele predecesorilor sAi, adAugindu-le in
mod foarte simtitor. Ceeace este in acest secol, Goltzius pentru
numismaticA, Paul Manuciu, C. Sigoniu si lustu Lipsiu pentru
legislatura i statul roman, losif Scaliger pentru cronologie,
tot aceea este si Gruter pentru epigraficA. IRAmAne sA con-
statAm in secolii viitori, simtitoarele progrese ce stiinta a
fAcut dela dAnsul incoace.
INSCRIPTIUNILE ROMANE SA nu uitAm insa, domnilor, a
DA DACIA. face chiar aici mentiune despre
cAtiva bArbati de stiintA, cari incA
din aceste vremuri depArtate au fAcut sA intre i unele ra-
mAsite de epigrafica romanä din Dacia, in cercul cunostintelor
lumii culte. Wolfgang Lazius, istoriograf al impAratului german
Ferdinand 1-iu si bibliotecarul säu in Viena, fu cel dintai care
cuprinse catevA inscriptiuni latine din Dada in Commentariile
sale istorice si arheologice asupra provinciilor imperiului
roman, si in opera sa geografich asupra Panoniei, Daciei, etc.,
publicatà pe la 1572. Medicul i botanistul francez Carol
Clusius, mort la 1609 in Francfort, capatà si el in Viena
copie depe inscriptiuni din Ardeal, cari ajunserd in mânile
si in colectiunea lui Gruter.
CEI DOI ZAMOSII. Dar mai special asupra epigraficei ro-
mane din Dacia a scris transilvAneanul
Stefan Szamoskösi, in opera sa intitulatA Analecta lapidum
vetustorum et nonnullorum in Dacia antiquitatum, in care
el transcrise inscriptiuni vazute i studiate de dAnsul chiar la
fata locului. Sà observAm, domnilor, cA acest adevArat pa-
rinte al epigrafiei noastre daciane a purtat pe latinie, mai
acelas nume cu cancelarul Poloniei Zamoysky, i deaceea
trebuie sä se fereascd cinevà de a confundA pe Polonul Ion
Sariu Zamoscius, cu Ardeleanul Stephanus Zamosius, care
studiè in Universitatea dela Padova la anul 1597 si deveni
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 14,

rmai tdrziu istoriograful principelui Botskai. Acesta a deschis,

in secolul al xvi-lea, calea epigrafistilor locali, despre cari
vom aved ocaziune a vorbi mai tdrziu.
Destul va va fi deocamdatd sa recunoasteti, domnilor, din
cdte va spusei pând acum despre epigrafistii secolului al
xvi-lea, ca o vie miscare se produced in toatd Europa, in
sdnul acestei ramuri importante a arheologiei. Interesul ce
ea inspird incepuse a fi asa de mare, hick, ad ca si in toate
celelalte ramasite ale antichitatii, contrafactori mai mult sau
mai putin dibaci, printre cari se deosebi mai cu seama Ha-
lianul Pirru Ligorio, compuserd inscriptiuni imitate si mai
adesea inventate depe regulele nu inca bine studiate ale
epigraficei antice.
In mice caz, dela malurile dacice ale Dunarii, unde mo-
numentele lapidare ' fusese aduse de Traian, interesul catre
aceste pretioase ramasite ale trecutului era acum rdspandit
pdna pe tarmurile iberice, caH dase nastere gloriosului imparat.
Acolo in Spania, sub domnia strdlucita a lui Filip al Ii-lea,
artele, literele si stiintele se aflau pe atunci in floarea lor ; is-
toriograful regal Ambrogio Morales din Cordova adund pe
la 1575, inscriptiuni -antice din toatd Spania si cata sd dea
regule pentru stiinta epigraficd.

DESCRIEREA COLUMNEI LUI Dar un alt erudit spaniol, cd-

TR AIAN DE ALF. CHACON. lugdrul dominican Alfonso Cha-
con sau Ciaconius, din acele
timpuri (1540-1599), desteapta pentru noi un interes mai
local. Mai intdi insa sa statuam un fapt biografic, care sa ne
fereascd si aci de confuziune; tot in secolul al xvi-lea a trait
si un alt erudit spaniol P. Chacon, care s'a distins asa de
mult in cronologie, in numismatica si in alte ramuri ale ar-
heologiei, incEit i s'a dat supranumele de Varronele Spaniei.
Acesta nu este Alfonso Chacon calugarul, care la 1576 a pu-
blicat mai intai un text explicativ al sculpturilor depe co-
lumna lui Traian din Roma, sub titlul Historia utriusque
belli dacici a Trajano Ccesare gesti, ex simulacris quce in
Columna ejusdem Romae visuntur collecta.
Acest text insotia un volum de 130 stampe, de format in
4 ° mare, in care pictorul leronim Muziano decopiase tot
sirul baso-reliefurilor depe vestitul monument.

1 de piatra.
150 AL. I. ODOBESCU

IMPORTANTA, ISTORICUL De§i mai tdrziu imi propun, dom-

SI BIBLIOGRAFIA ACESTUI nilor, a consacra in cursul cerce-
tArilor noastre un studiu amdnuntit
MONUMENT. columnei celei mult importante pen-
tru istoria patriei romAne, permi-
teti-mi insd chiar de astAzi a vA da o rApede idee §i despre
aspectul acelui monument §i despre lucrArile arheologice §
artistice cArora el a dat na§tere.
Cum cd columna lui Traian a fost indltatd pe Forul acestui
impArat de cAtre arhitectul sAu Apolodor din Damasc, ca_
sA serve de mormAnt invingatorului Dacilor, Germanilor §i
Pali lor, cum cd tArAna lui depusA la temelia columnei inteun
vas de aur a fost rAsipitA in timpii de jafuri, acestea sunt
fapte ale istoriei. Sà adaugim numai, ca notiuni artistice, cd
&Ansa se compuned din patru pArti : un fundament subteran
un piedestal pdtrat, un stAlp cu capitel de ordin doric §i o
statud a imparatului Traian. Doudzeci §i noud enorme bu-
cAti de marmorA de Paros, a§ezate una peste altd, intocmesc
acest monument; ele pe dinduntru sunt scobite spre a formà
un gol, in care se suie o scard spirald, ceeace se §i confirmd
prin numele tehnic de columna cochleata («kohlis», melc)
al monumentuIui ; iar pe dinafard, marmora e pretutindeni
sculptatd cu baso-reliefuri adAnci. Piedestalul pAtrat reprezentA
numai trofee de arme, victorii, §i poartd deasupra u§ii de
intrare o inscriptiune, care constatd cum ca toatd columna
are aceea§ indltime cu muntele ce s'a sdpat spre a se clAdi
in locul lui Forul lui Traian, adicd ea cu totul este inaltd
de una sutA picioare romane sau aproape treizeci de metri.
Pe stAlp se incolAce§te un brdu, volumen, de sculpturi,
formAnd doudzeci §i trei de spirale, care in una sutd doud-
zeci §i patru de tablouri reprezenta amandoud rásboaiele lui
Traian cu Dacii. Chipul unei victorii aripate, scriind pe un
scut rotund, desparte pe la mijlocul spiralei, istoria figurata
a ambelor campanii.
Dar cu pericolul de a repeti multe din aceste amanunte
descriptive, permiteti-mi, domnilor, a va citi o paginA scrisd
in lauda columnei Traiane, de un renumit om de stiintd §i
de arta contimporan, care este totdeodatA §i un scriitor
foarte meritos. 0 traduc din interesantele §i instructivele
,<Convorbiri asupra arhitecturii» de d-1 Viollet-le-Duc : 1

1.7ollet-le-Duc, Entretiens sur l'architecture, vol 1; p. 117. Paris, 1863

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 151

(CAnd Romanul voeste sd fie artist zice eruditul arhitect francez

la timpul i depe placul sau, apoi cu anevoie i se pot asemui altii.
Avem despre acest fapt, un exemplu foarte insemnat intr'un monument
cunoscut de toata himea, pe care toti ii adrnira prin traditiune, fara de
a sti pentru ce, si care in genere a fost cam rail pretuit din punctul
de vedere al artei ; acesta este columna TraianA. Nu stiu dacd cumva
Elenii au conceput la dAnsii ceva de felul acesta, dar nu-mi vine a crede,
caci in acea conceptiune se sirnte un ce cu totul roman ; intr'insa se
regasesc ideile de ordine, de metod, acel simtimAnt pe care poporul do-
minator 1-a ridicat Ora la sublim. In idea de a scrie istoria unei cu-
ceriri pe o spirala de marmorA, avAnd statua cuceritortdui d'asupra, se
afIã ceva cu totul strain spiritului grecesc. Atenianii erau prea tare in-
vicIioi spre a face o asemenea onoare unui singur om i ei n'aveau in
politica acel simtimAnt de ordine care se invedereazd in mod asa de
puternic pe columna din Forul lui Traian.
Dela temelie pima la culmea acestui monument se poate recunoaste,
ca sa zicem asa, tiparul geniului politic si administrativ al Romanilor.
Baza putrata sau stilobata este acoperith pe ate i patru ale ei fete, cu
sapitturi oable in cari sunt reprezentate grinnezi de artne de ale popo-
rului cucerit. Deasupra usii care da intrare la scara incovoiatA ce pe
dinduntru se inaltit pAna la masa de d'asupra capitelului, se aflA o in-
scriptiune purtatd de cloud victorii aripate. La unghiurile acelei stilo-
bate, d'asupra, patru acvile tin in ghiarele lor cunune de laur. InsAsi
toarta dela bazit e o latà cununA. La urmA, d'alungul trunchiului se in-
colitcesc, ca o cordeA, un fel de frize sau chenare, pe cari stau minu-
nat sculptate toate ituprejurArile primei campanii a lui Traian. Pe la
rnijlocul columnei, o victorie, produsit in baso-relief, insemneazd pe un
scut faptele invingAtorului. Apoi se incepe sirul anaglifelor cari repre-
zenta a doua campanie i cari se opresc sub un capitel, al cArui profil,
cam asemAnat cu cel doric al Elenilor, este ornat cu ove 1. Totul se ter-
mini& cu un piedestal circular pe care era asezatA statua lui Traian.
DacA conceptiunea e frumoasA, apoi si constructiunea nu este mai
prejos. Ea se compune din enorme bucati de marmorA albu, in miezul
cArora e scobitä scara. Capitelul este din o singurA bucatA i piedestalul
se compune din opt piaci de marmorA. Columna TraianA ne invedereazA
adAnca deosebire ce desparte pe Romani de Greci in operele lor artistice.
Curioasele descrieri ce ne-a lasat Pausanias despre Grecia ne aratA in
tot momentul pe pietele publice, in acropolele cetatilor, statue, monu-
mente votive, anaglife sculptate de cutare artist si comandate de cu-
tare personagiu, spre a consacrit un fapt. Deaceea ne si vine a crede
ca acele cetati grecesti trebuiau sA semene cu muzee deschise, cu colec-
tiuni de opere de artA, dispuse in jurui si in interiorul monumentelor
principale. Acest fel de lucruri pareau jucSrii Romanilor. CAnd ei voesc
sa faca o operd de artit, cer mai 'nainte de toate ca ea sa fie bine or-
donatA, ca. ea sa reprezente un complex intreg si perfect, ca ea sA insu-
*eased insemnStatea unei legi. unui act politic sau administrativ, ca ea
sa aibS aceeasi claritate, acelas spirit melodic. Artistul se nimiceste, cdci
monumentul este ca si un Senatus-consult. Astfel totul e zis.
Atunci cfind, intemeinclu-se pe idei atAt de largi si de inAltate, se
intampld ca rezultatul -sd fie asa de nemerit ca in columna Traiand, cAt
despre mine marturisesc cit arta elend mi se pare invinsa, dacit nu
in forma sa, dar cel putin in al ei spirit .

ornamente in formA de ou.

152 AL. I. ODOBESCU

Aceastä frumoasd i dreapta apologie a artei Romanilor

mi se pare, domnilor, a fi mai cu deosebire la locul sdu,
cand este vorba despre monumentele inaltate de marele
Traian, de acel rar impdrat a carui preocupatiune statornicL
a fost, nu trufia §i pldcerile sale personale, ci mdrirea §i fo-
loasele poporului roman.
Si in adevdr, in mijlocul Forului pe care el 11 inzestrase
§i-1 impodobise cu bibliotecd, cu templu, cu basilica, cu
teatru, cu gimnaziu, cu arc de triumf §i cu statue ecuestre.
in mijlocul acelui armonios §i mdret complex de edificii
sumptuoase cari, cu o inteleaptd ordonantd, intrunia in acela .
ocol toatd activitatea intelectuald a poporului, acolo, deasupra
columnei consacratd rdsboaielor prin cari pdmantul Daciei a
fost dat mo§tenire de veci semintiei latine, acolo, ca un demn
coronament al intregii opere, sta in vechime statua de bronz
a lui Traian, auritd poate; dar in orice caz in costum mi-.
litar, cu o lance in mana stangd, cu o victorie aripata pe
cea dreapta. Aà cel putin se vede statua figurata pe nu-
meroasele medalii ale timpului, cari reprezenta monumentul.
Statua a pierit de mult dela locul ei §i la anul 1587, papa
Sixtu al v-lea a§eza in locu-i gol pe aceea a Sf. Petru.
Am mai spus in lectiunea trecuta, cat de mult au fost
papii ingrijati de conservarea acestui monument. Traian a
avut pururea o mare trecere la Sfintii pontifici §i se zice cA
in secolul al vu-lea, papa Sf. Grigorie cel Mare a facut ruga-
ciuni, posturi §i denii, ca sá scape din iad sufletul marelui
impdrat ; favoare exceptionald ce i s'a §i acordat, insd sub
conditiunea expresa ca altddatd nu va mai aduce astfel de
suparare raiului pentru vreun alt suflet de pdgan.
Aceastd minune a ilustrului pontifice a povestit-o pe larg
chiar Alfons Chacon intr'un volum in folio tipdrit in Romd,
la 1576 ; dar Inca mai dinainte insu§i Dante atestase minunatul
fapt in treacdt:
Quiv'era storiata l'alta gloria
Der roman principe, hi cui gran valore
Mosse Gregorio alla sua gran vittoria ;
lo dico di Traiano imperadore.
Acolo era infatisata inalta glorie a principelui roman, a carui mare
vrednicie impinse pe Grigorie Ia marea sa izbanda: eu voiu sa zic despre
Traian imparatul).
In adevar, Traian a avut norocul sä fie multora placut §i
aceasta predilectiune s'a repurtat §i asupra rnonumentului
sàu funerar. Inca de prin secolul al xvi-lea, regele Fran-
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 153

cisc 1-iu de Valois cerit dela vestitul arhitect Iacob Vignole

ca sA-i facà o decopiere de gips a columnei din Roma ; lu-
crarea insd nu se put& efectua cu totul din lipsa de bani.
Ea fu reinceputA sub Ludovic al my-lea si de astAdatA se
executd pe d'intreg, dar numeroasele tipare nu furd toate
transportate in Paris ; multe au rdmas la Roma, in Villa Me-
dicis, unde este stabilitd scoala francezA de arte si de ar-
heologie. In timpul victoriilor Republicei franceze in Italia
se propuse ca intreaga columnd sA fie adusä pe apd la Paris
§i sd se aseze pe o piata, puindu-se deasupra o statuA a
libertatii.Acest semet proiect nu fu pus in lucrare, dar
pe timpul ultimului imperiu, la 1861 si 1862, Napoleon al
tu-lea, care n'a rAmas indiferent la nici o idee mAreata a
trecutului, a pus sa se decopieze din nou toatA columna, §i
toate bucAtile ei, turnate in aramd galvanoplastica in fabrica
lui Oudry dela Auteuil, stau i azi depuse in muzeul galo-
roman dela St. Germain-en-Laye.
Depe tiparele facute din ordinul imparatului, c5ruia Ro-
mania ii datoreste asà de mult, am puted cu neinsemnate
sacrificii sà cApAtArn o reproducere in bronz a intregei co-
lumne Traiane, care s'ar iniItà cu falA chiar in fata acestui
edificiu, unde ne place si se cuvine ca sà amintim pururea
despre maretele fapte ale marelui Traian.
PAnd cand insa yeti puted sà vedeti cu ochii columna lui
Traian turnatA in bronz, ma simt dator, domnilor, a vA arAta
in ce anume càri, acest interesant monument meritä a fi
studiat de cAtre arheologii si de cAtre istoricii patriei noastre.
Am vorbit despre publicatiunea Spaniolului Alfons Chacon,
insotita cu stampele lui Ieronim Muzianu ; apdrutd mai intdi
la 1576, ea a fost reprodusA de vreo douA ori, 'Ana cand,
la 1672, desemnele cele vechi s'au completat in mod mai
mult sau mai putin imperfect, de catre gravorul Pietro-Sante
Bartoli, pe timpul cand se scoteau tiparele depe columnA
pentru Ludovic al xiv-lea. Arheologul Bellori traduse ita-
lieneste i implini pe ici pe colea textul explicativ al lui
Chacon.
Dar tot pe acel timp, un mare arheolog italian, luceafArul
Italiei anticare din secolul al xvii-lea, Rafael Fabretti scrise in
contra lui Bellori i despre columnd, o mare carte plina de
eruditiune. Voiu vorbi insd la locul sau mai pe larg, despre
opera intitulatA Syntagma de columtia Traiani, tipAritä la
1683.
In secolul urmAtor, la 1752, se publicard in Amsterdam,
154 AL. I. ODOBESCU

tot asupra columnei. ni§te desemne reduse, de cAtre Elve-

tianul More 11, cdrora le adause explicatiuni, arheologul ita-
lian Gori. Ca comentariu §i ca desemne, aceastA publicatiune
are o mica valoare; cu mult mai notabile sunt splendidele §i
atlanticele stampe, in cari vestitul gravor italian Piranesi din
secolul trecut (1720-1778), neobositul pictor al ruinelor,
precum i s'a zis, a ilustrat, printre alte nenumArate monu-
mente §i dArAmAturi ale Romei, mareata columnA din Forul
lui Traian.
In fine, in zilele noastre §i in urma sumptuoaselor lucrAri
executate din ordinul lui Napoleon al un-lea, se incepü opera
cea mai capitala asupra acestui monument, pe care a pu-
blicat-o la Paris in aceVi patru din urma ani, d. Wilhelm
Frcehner ; d-nialui nu s'a descurajat nici dupA cAderea imp e-
riului §i a stAruit a pune capat colosalei publicatiuni ce in-
treprinsese sub auspiciile guvernului imperial. Azi opera d-lui
Frcehner, compusd din 220 stampe foto-litografiate, format in
folio mare, este terminata. Textul care o insote§te desvoltà
tot ce se §tie panA acum despre vechii Daci, despre impà-
ratul Traian §i mai ales despre rásboaiele ce s'au petrecut
intre poporul invins i suveranul victorios. AceastA opera de
cea mai mare insemnAtate pentru noi, §i ca iubitori de ar-
heologie, §i ca Romani, se aflA acum, in mai multe exenf-
plare in Bucure§ti, §i nu pot deck a recomandà celor ce se
intereseazA de obiecte artistice §i anticare, ca s'o studieze cu
atentiune.
D. W. Frcehner, cu care am multumirea de a intretine
plAcute relatiuni stiintifice, publicase Inca dela 1865, un mic
volum asupra Colurnnei lui Traian, din care eu unul am
extras pentru d-voastre, principalele notiuni ce vA prezentai
despre columnA. D-1 V. A. UrechiA incepuse in foaia Bnletinul
Instructiunii Publice din anii 1866 §i 1867, traducerea acestui
foarte interesant opuscul ; din nenorocire ea a fost intreruptA,
ca multe lucruri bune la noi. Ca insemnare de bibliografie
localA, sd adaug incA, pentru amintirea sau §tirea d-voastre,
cA parintele canonic din Blaj, Timoteiu Cipariu a publicat in
Archivul sdu pentru filologie ,si istorie din anul 1867, o no-
titA asupra columnei, in urma cAreia a tipArit in text origi-
nal §i traducere romAnd, descrierea lui Ciacone, precum §i
o epistolA a istoricului Engel despre columna lui Traian.
Ne-a mAnat departe de subiectul nostru special, domnilor,
atentiunea care voiam s'o acordati notelor lui Alfonso Chacon
asupra sculpturilor istorice depe columna lui Traian. Dar
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 155

sd nu ne plangem ; pe cat am stat la sanul pdrintesc al fon-

datorului coloniilor romane din Dacia, tot acasa am fost.
El, din Spania a venit pana aici ; noi, tot in Spania, la
curtea lui Filip al it-lea, am gasit pe primul comentator al
monumentului nostru traditional.
GEOGRAFUL ABRAHAM Tot acolo vom intalni §i pe un alt
ORTELIUS. erudit al secolului al xv,lea, pe ves-
titut geograf Abraham Oertel sau
Ortelius, nascut in Anvers la 1527 §i caruia regele Filip al
ti-lea, stapan al larilor batave, ii dete tittut de istoriograf al
sau. Ortelius a fost o mare autoritate in epoca sa ; el se
pregatise prin studii adanci §i prin calatorii numeroase, pentru
operele de geografie ce publica la 1570 §i 1595; cea dintai
este cea numita Theatrum orbis terrarum, fundamentul geo-
grafiei moderne §i primul attante geografic care a aparut
vreodata in lume. Cea de a doua dovede§te eruditiunea de
anticar a autorului ; ea se refera numai la geografia cea
veche, pe care Orteliu mai intai a osebit-o cu totul de geo-
grafia moderna.
Permiteti-mi, domnilor, a va observa ca Abraham Orte-
lius geograful nu trebuie confundat cu un leronim Ortelius,
posterior acestuia, care a scris istoria rásboaielor orientate,
§i a dat, in cartea sa, portrete ale multor oameni de stat §i
asboinici din acea epoca ; acolo se gasesc §i portrete de
domni romani, printre cari se numara §i al lui Mihail Viteazul

CONRAD PEUTINGER Si Dar sa nu ne oprim la aceasta

TABELA PEUTINGERIANA.
noud abatere, ci sa incheiem no-
menciatura prescurtatä a antica-
. rilor din secolul al xvi-lea, printr'un german dela Augsburg,
senator in patria sa §i insarcinat cu misiuni diplomatice pe
langa marele itnpdrat Carol al v-lea. Conrad Peutinger a
fost §i el pe timpul sail, dela 1465 'Ana la 1547, un om
foarte considerat, atat prin pozitiunea cat §i prin §tiinta lui ;
operele sale arheologice au tratat mai cu seama despre
inscriptiunile §i alte antichitati romane ce se aflase in Ger-

I Mult pretuitul nostru istoric N. Balcescu a vorbit despre acest por-

tret in vol. iv, p. 212, no. 1 din Magazinul istoric (1847); in vol. u
(1646), p. 371, vorbise despre dânsul invatatul A. Kurz din Brasov ; iar
noi l-am reprodus in copie, in Revista Rorndna vol. 1, 1801. In exerga
1,ravurii se citesc : Michali Voivoda de Valachia IIDCI.
136 AL. I. ODOBESCU

mania ; ele nu sunt fail de pret ; dar inca si mai pretioasa

era colectiunea sa de antichitati de tot felul, din care cirne-
liul sau giuvelul arheologic cel mai insemnat a fost fard
indoialà, tabela geografica sau itinerarie, prin care numele
lui Peutinger a ramas pentru totdeauna in memoria arheo-
logilor.
Tabela Peutingeriand, careia fail de nici un cuvant plau-
zibil i s'a zis i Itinerariul teodosian, este un sul compus
din unsprezece piei de pergament se zice ca au lost mai
'nainte douasprezece pe cari sta zugravita cu sase co-
lori, astazi cam trecute, o configuratiune inchipuita a in-
tregei lumi cunoscute de antichitatea romana in timpul im-
periului, si depe toata probabilitatea in epoca lui Constantin
cel Mare. Forma lumii este insa reprodusa printr'o fasie in-
gusta, care se teseste dela N. spre S. si din contra se lun-
geste in mod neproportionat in sensul ecuatorului. Apele,
man i Mud, sunt insemnate cu o coloare verzuie, cetatile
statiunile postale, prin niste mici cladiri de forme diferite
depe importanta localitatilor ; orasele capitale, Roma, Con-
stantinopole i Antiohia, trei la numar, sunt marcate cu
cate un rotocol mare in care seade pe tron o figura coro-
path'. Toate punctele denumite sunt legate prin linii cari
aratä caile, i distantele sunt insemnate pretutindeni cu
cifre romane.
Se stie ca Inca din timpul lui August si poate mai 'nainte,
se obisnuia la Roma a se face, pentru uzurile administra-
tiunii si ale armatei, atat itinerarii scrise, itinera adnotata,
cat si tabele zugravite sau itinera pieta, cum am zice acum
harti postale sau marprute. Se poate dar ca una din acele
tabele, cari negresit se prefaceau cu timpul, sa fi servit de
model tabelei peutingeriane. Cat despre exemplarul existent,
se stie pozitiv ca el este o copie facuta la anu11265, de catre
Lin calugar din Colmar in Alsacia, depe un original pierdut.
Bibliotecarul imperial Conrad Meissel, altfel numit Celtis Pro-
tucius, o descoperi la 1507 in Worms si prin testament o
lasa lui Peutinger, cu conditiunea ca sa o dea la lumina.
Mostenitorul insa nu izbuli sa indeplineasca vointa testato-
rului i dupa mai multe reproductiuni reduse si defective 2.
facute in cursul secolilor al xvi-lea si al xvii-lea, abia la 1753,
guvernul austriac, in stapanirea caruia ajunsese acum sulul

1 giuvaerul ; 2 cu gre*eli i lipsuri.

 1STORIA ARHEOLOGIEI 157

de pergament al lui Peutinger, fad' sa se publice cu mare

lux un fel de facsimile al tabelei, insotit cu oarecari note
fárà valoare, scrise de Scheyb. De atunci incoace se mai cer-
card si altii a reproduce harta peutingeriana depe aceasta
carte ; dar tocmai la 1824 iesi, sub auspiciile Academiei din
Munich, o noud editiune a stampelor lui Scheyh oarecum co-
rectate i insotite cu o disertatiune foarte detaliatd, scrisa de
geograful Mannert, caruia datorim i un memoriu asupra fap-
telor savarsite de Traian la Dui-fare, Res Traiani Imperatoris
ad Danubium gestie, 1793.
in toate aceste editiuni succesive, erorile erau numeroase ;
figura partilor de pamant si de apd, ortografia numelor de
localitati transcrise in litere de forma gotica de catre calu-
garul din. Colmar in secolul al xlli-lea, colorarea uniformá a
stampelor, toate acestea lasau mult de dorit. Guvernul im-
perial al Frantei, aci ca si in privinta columnei lui Traian,
luá initiativa unei noud reproductiuni stampate a tabelei lui
Peutinger. D-I Ernest Desjardins, care a calatorit la 1867
pe toate malurile Dundrii-de-jos si a scris asupra lor un me-
moriu epigrafic, in care se cuprinde i cea mai mare parte
din inscriptiunile muzeului nostru de antichitati, memoriu,
care si acesta a fost reprodus in ,traductiude romaneasca in
Arhivul parintelui Cipariu, d-I Desjardins a fost insarcinat
cu noua publicare a härtii itinerarii din biblioteca Curtii dela
Viena. Opera sa, executata cu o exactitudine i cu un lux de
eruditiune si de tiparire cari fac onoare i tintei i artelor
franceze, a ajuns pana acum la a 13-a fascioard 1 din 20 Cate
au sa fie. Facsimilele multicolore ale tabelei, in numar de xi
segmente, sunt toate in fiinta. Multe greseli ce se strecurase
in editiunile anterioare, au fost aci indreptate. Ca sa semnalam
in treacat numai una singura, privitoare la tara noastrii, vom
arata ca gurile Dunärii, Ostia fluvii Danubii, cari chiar
in editiunea lui Mannert sa vad reprezentate printr'o delta cu
patru brate, sunt restituite depe original, in numar de sase,
de catre d-1 E. Desiardins.
Aceasta se vede pe hartd ; dar comentariile editorului n'au
cuprins Inca portiunea in care se afla figurata provincia Daciei.
Suntem in drept a astepta multe lumini asupra geografiei
antice a- tarii noastre dela acel comentariu, facut de un om,
care a cercetat monumentele i izvoarele de informatiuni chiar

1 fasciculS.
158 AL. 1. ODOBESCU

la fata locurilor. Pand atunci insa, dreapta nerabdare a lumii

culte de a veded mai elucidat acest punct al §tiintei anticare,
a facut sd se propuna printre chestiunile congresului geografic
ce se va tine in primavara viitoare la Paris (1875), o discu-
-tiune asupra numirilor geografice cari se vad scrise in linutul
Daciei pe tabela peutingeriank precum si in celelalte docu-
mente geografice ale antichitatii. 1
Ar fi de dorit, domnilor, ca scoalele noastre superioare sd
fie intemeiate pe asd baze incat junimea studioasd dela Fa-
cultatile noastre de litere sd simta dorinta si puterea de a se
incerck dansa mai intai, la asemenea nobile si folositoare lupte.
Dumnezeu e bun ! El vd va ajutd, mai ales daca yeti voi,
domnilor, sa v,a ajutati si insivk aplicandu-va la studii asidue
si serioase.

RECAPITULARE. Ma tern acum, domnilor, ca din pomel-

nicul ce m'am vazut nevoit a yá face astazi,
Ara va ramanea foarte putin in memorie ; deaceea dati-mi
voie, mai 'nainte de a termind, ca sa recapitulez oarecum no-
iuniIe despre desvoltarea stiintei arheologice in secolul al xvt-lea,
adica in adevarata tarie a Renasterii.
Am vazut cd inteinsul stiinta anticark marginita 'Ana acum
mai cu totul in hotarele Italiei, s'a revarsat cu puternice raze
peste Europa centralk ba chiar a patruns liana in extremi-
tdtile ei. In Germania, in Olanda, in Franta, in Spania s'au
ndscut si au lucrat anticari de frunte ; am puted sa adaugim
§i alte tari mai departate, ca Anglia, Scandinavia, Polonia,
Ungaria si Ardealul, cari nici ele n'au Minas cu totul instrai-
nate dela aceastä miscare.
Mai intai, in cercul antichitatilor etice, subiectul preferit
in acest period a fost ca si in cel precedent, tot antichi-
tatea romana cu legile, cu statul, cu uzurile ei ; Italienii P. Ma-
nuciu, C. Sigoniu si 0. Panviniu, Olandezul Justus Lipsiu, Fran-
cezul Grouchy, Polonul Zamoisky, cosmopolitul losif Scaliger
si multi altii mai putin ardtosi au tratat asemenea materii.

1 Trebuie sA constatAm cu parere de rdu cà concursul deschis in aceasta

privintA de Societatea AcademicA Romanä, in sesiunea sa din 1874, nu
a dat un rezultat pe deplin satisfAcittor ; un singur concurent a prezentat
o lucrare asupra Dacilor. care nu cuprindea nici un fapt sau o apretuire
notiA. SA nu se descurajeze ins& junimea noastrA, ci din contra sS se
sileascA a aprofunda mai bine chestiunile de 5tiinta. la cari corpul nostru
academic o stimuleazA neincetat.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 15

Ca arheologi ai pdrtii estetice gdsim, osebit de arti§tii cari

au imitat §i au falsificat uneori cu succes operele plastice ale
antichitAtii, pe anticarul italian Fulviu Orsini, pe ambii an-
ticari spanioli P. i Alf. Chacon, pe numismatii din Italia,
Olanda §i Germania, lEneas Vico, Erizzi §i Goltzius ; pe epi-
grafistii olandezi Martin Smetius, George Douza §i mai ales
lanus Gruter ; pe geograful tot olandez Ortelius ; inca odata
pe eruditul cronologist Scaliger, pe anticarul german Peutinger,
§i Inca pe multi altii, nenumiti sau numai citati in mod accesoriu.

OPINIUNEA LUI NIEBUHR Toate aceste nume sunt

DESIVE ANTICARII RENAgERII. astazi rasunete seci, din cari
vulgul nu §tie sa distingd de
cat un ton uniform de pedantism ; dar pentru omul care se
ocupd serios cu §tiinta arheologiei, ele au toate un caracter
bine determinat, o valoare pozitivd, pe care nu o poate tA-
gadul orice om luminat. Despre aceasta, nu cer a vd da
altd dovadd deck apretuirea unui bkbat eminent al seco-
lului nostru, care, fiind insu§i un mare inovator in §tiinta
trecutului, nu poate fi privit ca un sfiet adulator 2 al erudi-
liunii anterioare lui ; acesta e istoricul german Niebuhr, care
a rdsturnat cu o perspicacitate geniala, toate ideile stereoti-
pate de secoli asupra istoriei Romanilor ; iatä cum se exprimd
dansul in privinta eruditilor din secolul al xvi-lea :
«Oameni cu capacitati stralucite §i cu cunogintele cele mai intinse,
§tiurh a se margini in limite inguste ; printein,ii se intocmi din nenu-
marate amanuntimi fasipite, aceea ce literatura pastratd p5nA la noi din
vechime nu prezenta in cuprinsul unei singure lucrari, adica cunostinta
antichitatilor romane. Ceeace dansii au facut in acest sens este ceva mi-
nunat i aceea nurnai ar h de ajuns ca sà le asigure o glorie nepieritoare.

1 sfios, 2 lingt*tor.
; I AL. I. ODOBESCU

A OPTA LECTIUNE

JURISCONSULTI ANTICARI Domnilor, cu temerea de a pre-

IN SECOLUL XVI.
lungi peste masura lectiunea din
randul trecut, in care m'am silit sa
condensez pe cat s'a putut mai multe din numele de anticari
meritosi, cari au ilustrat secolul al xvi-lea si aceasta poate
am fdcut-o cam in paguba interesului ce v'ar fi prezentat
subiectul, mai pe larg expus cu temerea zic, de a va obosi
si mai mult atentiunea de cum am facut, m'am vazut nevoit
a nu da locul ce li se cuvine, printre reinvietorii antichitatii,
unor jurisconsulti vestiti, cari pe atunci au desteptat in stiinta
dreptului, un nou si puternic avant, si cu acest scop s'au
aplicat la cercetarea rationata si critica a vechilor izvoare ju-
ridice, mai cu seama a celor ramase dela poporul roman.
Astfel dar, printre laboriosii si invatatii initiatori ai lumii
moderne la vie* publica si privata a trecutului, printre ex-
ploratorii monumentelor arhitectonice si epigrafice, ai operelor
de gliptica si de numismatic& printre acei multi anticari eru-
dill pe cari vi i-am aratat dedati toll cu totul la scrupuloasa
rasfoire a vechilor documente scrise si la pacienta inregis-
trare a ramasitelor antice, atingatoare mai cu osebire de starea
sociala si de cultura Romanilor, eu, cu drept sau cu nedrept,
am omis de a prenumara si pe barbatii eminenti, a caror
fructuoasa activitate o pot reclarna excluziv legistii in cercul
stiintei lor si pe cari ei Inca si pana acum ii privesc ca ade-
varati fundatori ai scoalei moderne de jurisprudent&
Precum am spus dela inceputul acestui curs, domnilor, stu-
diul arnanuntit al legislatiunilor romane, care studiu a devenit
chiar baza invälamantului nostru juridic, nu poate face parte
din materia arheologiei, deck in mod accesoriu sau mai bine
zicand, prin trasurile sale caracteristice si generale ; de aceea
nu pot face mai mult deck sa adaug aci, ca o notiune prin
care se complineste tabloul ce mi-am propus sa va prezint
despre miscarea arheologica a secolului al xvi-lea.
IACOB CUJAS. Tot pe atunci un mare jurisconsult francez,
vestitul Jacob Cujas, nascut in Tulusa, pe la
anul 1520, deveni arbitrul si oracolul specialitatii sale, mai
cu seamd prin luminatele comentarii cu care el elucida ve-
chile documente juridice ale antichitkii romane.
 ISTOR1A ARNEOLOGIE1 161

Cujas, pentru prima oard in secolii moderni, profesd stiinta

dreptului, cu aceeas autoritate pe care odinioara antichitatea
o recunostea unui Papinian sau unui Ulpian, i atrase dupd
sine un numdr insemnat de scolari, pretutindeni unde Ii stra-
mutd catedra, 1n Cahors, in Valence, in Paris, in Turin si in
fine in Bourges, unde §1 muri la 1590.
HUGO GROTIUS. Secolul urmätor, cel cdruia avem a con-
sacia atentiunea noastrd de acum inainte,
avu ca urmas al lui Cujas, dar intr'o sferd mai independentd
de doctrinele scoalei, pe un om de un spirit si mai novator
in stiintele politice ; acesta fu renumitul diplomat olandez Hugo
Grotius sau van Groot, care cultivand cu predilectiune stu-
diile clasice ale trecutului, intemeie totdeodatd pe principii
echitabile si solide, pe regule bine cumpdnite, stiinta cea nota
a dreptului gintelor. Legat prin comunitate de idet cu marele
pensionar al Olandei Ion Olden Barneveldt, apdrdtorul liber-
tatilor patriei sale, Grotius fu persecutat de catre violentul
Stathuder Mauriciu de Nassau si osandit de dansul la inchi-
soare pe vie* ; dar scapand prin devotamentul sotiei sale,
care-1 ascunse intr'o ladd cu carti vedeti, domnilor, la Cate
sunt bune cdrtile el trdi de atunci inainte mai mult in
Franta, unde fu iubit si considerat de toti. Regina Svediei,
Crist na, ii alese ca ambasador si reprezentant al ei pe langd
Ludovic al xin lea. Rttragandu-se din aceast d. sarcind la 1645,
când era in varstd de 63 de ani, Hugo Grotius muri pe tar-
murile prusiane ale B ilticei, din urmele und furtuni pe mare
GUIDO PANCIROLLI, Fiindcd insd ne-am aba-
COMENTATOR AL DOCUMENTULUI tut oarecum pe tdramuri
megiase cu arheologia, sa
NOTITIA DIGNITATUM". ne grabim a ne inturna in
sanul ci, aducand aminte
tot din secolul al xv1 lea, despre jurisconsultul italian Guido
Pancirolli, renumit profesor de drept la Padova si la Turin,
care pe noi ne atr tge m ti p itin prin doctele sale scrieri asupra
legulor antice §1 moderne deck prin eruditele cornentarii, cu
cari el, chiar la finele secolului, inzestra si Idmuri un pretios
document al antichitatii.
Nu va fi, cred, o desplAcere pentru d-voastre, domnilor.
ca in decursul acestei rapezi rdsfoiri a analelor arheologiei, so
aflati prilej de a face cunostintd cii cate se va putea mai

AL. I. OposEscu.Iatoria Arheologiei. 11

162 AL. I. ODOBESCU

multe din izvoarele tle notiuni arheologice si din monumen-

tele cele mai reputate ale antichitatii.
Ace lea vor fi mai tarziu prieteni vechi, cari o sa netezeasca
si o sa va usureze calea, cand va yeti intalni iardsi cu dan-
sele la locul propriu, ce le este destinat in expunerea siste-
matica a notiunilor de arheologie. Asadar nu ma yeti tine
de rau daca uneori ma voiu abate cu digresiuni, dela faptele
istorice si biografice ; cat de cutezatoare vi s'ar pareà acele
abateri, fiti siguri cá voiu purta mereu grija ca ele sA nu va
mane niciodata pe taramuri streine stiintei de care am intre-
prins a ne ocupa.
NOTIUN1 ASUPRA NOTITIEI". Sa ne intoarcem dar numai
decat la comentariile lui Panci-
rolli asupra documentului antic care se numeste Notitia dig-
nitatum et administrationum tam civillum quam militarium
in parlibus Orientis et Occidentis.
Titlul acestei opere spune pe deplin ceeace ea este si ceeace
cuprinde. Guvernul Romanilor a tinut pururea un fel de car-
tulii, in forma lungareata a unei caramizi, care pentru aceea
se si numeau latercula, §i in cari se inscriau veniturile sta-
tului, numdrul armatelor, randul diregatorilor. Imparatul Au-
gust si urmasii lui au avut tablete speciale, carora li se zicea
Comentarii ale Principelui. Cand insä, sub domniile lui Dio-
cletian si apoi lui Constantin cel Mare, se dete imperiului o
noua organizatiune, mai in raport cu intinderea lui colosalk
toate acele insemnari se inscrisera oficial in registre, sub fe-
lurite rubrice privitoare la administratiunile civile si militare,
la randueala casei si cancelariei imparatesti, la distribuirea
armatelor si flotelor, la mecanismul perceperilor financiare,
la fabricarea de monete, de arme si de alte munitiuni nece-
sare statului.
Aceste registre formau neaparat ca un Altnanah oficial al
Imperiului, care se preschimba de cate ori se simtia trebuinp
sau prin dislocarea ostirilor sau prin modificatiuni aduse in
impartirea provinciilor si in diregatorii.
Pana la noi au rams manuscripte mai mult sau mai putin
complete, cari contin, sub numirea citata de Notitia digni-
tat= etc., un asemenea almanah depe la inceputul secolului
al v-lea, adica depe cand imperiul abid se impartise intre ambii
fii ai lui Teodosiu cel Mare, Honoriu si Arcadiu. Repetitele
manuscripte se afla astazi in bibliotecile din Roma, Paris,
Viena si Miinich ; Inca din anul 1529, un invatat anume Al-
 ISTORIA ARI-IEOLOGIEI 163

ciatus, publicA Notitia depe unele manuscripte ; dar §asezeci

§i patru ani in urmA, Guido. Pancirolli dete o editiune corn-
pieta, cAreia voluminoasele §i eruditele sale note ii adausp un
pret considerabil. Aceste comentarii, de mai multe ori reti-
pArite, au fost in fine intrupate in editiunea modernA a No-
tiliei, publicata la Roma de doctorul Eduard Bceching in anii
1839 'Ana la 1853.
Este de o neasemuità importantA pentru istoria §i geo-
grafia timpilor respectivi aced bogata intrunire de insemnAri
asupra organizatiunii Imperiului, in care figureazA, pe lAngá
arAtarea pe scurt a autoritAtii fiecdrui dregator, i semnul
emblematic sau distinctiv al functiunii sale. Inteinsa se vede
cum pe atunci fiecare din loturile fiilor lui Teodosiu era im-
partit in Cate trei mari prefecturi ale Pretoriului. La RAsArit,
prefectura Orientului, a Iliricului §i a cetatii Constantino-
pole ; la Apus, a Italiei, a Galiilor §i a cetatii Roma. Fiecare
prefectura cuprinded un mic numAr de diocese, imparlite §i
acestea in provincii, in capul cArora se aflau dregatori cu
putere administrativA §i judiciarh, gradati depe titlurile de
proconsuli, vicari §i presidii. Unul din diocesele prefecturii
lliricului este Inca numit al Daciei, §i contined cinci pro-
vincii sub numirile de Dacia mediteran4, Dacia ripense sau
rftureanA, Mcesia prima, Dardania §i Prevalitana. Dar toate
acestea i§i aveau cuprinsul lor pe malul drept al DunArii §i
abid dacA printre dregatoriile militare gäsim puterea magis-
trilor de armate cAldri §i pedestre §i a ducilor sau a coman-
dantilor de oViri, intinsd asupra unor cetati depe malul stAng,
care pe atunci se aflA ocupat de barbarii de semintie gotica.
Astfel bunhoarà vedem pe ilustrul bArbat magistru al arma-
telor din Tracia, vir illustris magister militurn per Thraciam,
avAnd sub dAnsul, in legiunea )9aa, osta§i balistarii (cum
am zice astAzi, artileri§ti) din cetatea Dafne, clAclità de Con-
stantin cel Mare pe tärmul rornAnesc al DunArii ; vedem iar
pe ducele Daciei ripense tiind cantonate in mai multe forturi
depe malul nostru, precum Drobeta sau Turnul Severinului (?),
Zernes sau Cernetii §i altele, palcuri de cAldreti, cunei eq ui-
turn, §i garnizoane de legionari din a v-a legiune Mace do-
nicA §i din a mn-a GeminA, cari amAndouA au lAsat a§à multe
urme despre lunga lor stationare prin lunca olteneascA a
DunArii de jos.
Notitia dignitatum este foarte interesantA §i prea neapA-
ratii de consultat intru ceeace prive§te intinderea imperiului
§i impArtirea provinciilor ; dar ea totdeodatA ne dà i o no-
161 AL. 1. ODOBESCU

menclaturd curioasd a sarcinilor celor inalte ale curtii impà-

rdtesti. AflArn intr'insa cum erau compuse ministerul si con-
siliul, cari inconjurau pe capul statului : in preposztul la
sacrul cubicul ni se pare a recunoaste un fel de maresal al
palatului, dacd nu cumvd va fi un vAtaf al saraiului, un Kelz-
lar-aga oriental ; in magistrul oficiilor, vedem pe ministrul de
interne, sef al politiei i director superior al fabricelor statului ;
in questorul, pe rninistrul justitiei, secretar de stat si orator im-
perial ; in cotnitele sacrelor largitii, pe vistierul primitor
distribuitor darnie al banilor publici; in comitele afacerilor
private, pe ministrul intendent general al averilor impard-
testi; in comitii domesticilor ciIOri i pedestri, pe coman-
dantii gardei i ai statului-major imperial ; in magistrit
scriniorum, pe postelnicii cu insdrcindri diplomatice, pe grd-
mMicii i pe condicarii, redactori, i pAstrAtori in scrinii, de
memorii, de epistole, de libele §i de scrisori grecWi.
In desert insd cautArn in Notitia demnitalilor, pe aceea a
ministrului de instructiune publicA. Primiceriul notarilor,
despre care se zice cd tractat etiam scholas, nu aye& auto-
ritate decdt asupra corporatiunilor sau breslelor cunoscute
in antichitate sub numirea de scholce. In yr& mile vechi, dom-
nilor, invAtAtura nu a tost niciodatd redusd ca sd dispute
pentru sine un coltisor oficial printre sarcinile statului ; ea,
in timpii mareti de inflorire ai antichitAtii a stat mai presus
de toate i cdnd aceastd predominare a ei ajunse a declina
si a se stinge, dezordinea, slAbiciunea si barbaria cuprinserd_
tot imperiul i1 pornira spre ruinare.
In urma celor ce vd spusei despre unii jurisconsulti an-
ticari ce s'au disiins in secolul al xvi-lea si au adus un no-
tabil contingent la desvoltarea cunostintelor arheologice, si
anume despre Francezul Jacob Cujas i despre Italianul Guido.
Pancirolli, cdtre cari am adaus chiar, din secolul urmAtor, pe
Olandezul Hugo Grotius, md simt, domnilor, mai impacat cu
idea de a marginii ntru cele spuse pAnd acum notiunile asupra
evo( ei curat zisd a Renasterii, asupra acelbi period in care
arheologia a jucat un rol de cdpetenie. MA bucur mai ales
cd pe langd mentionarea tabelei itinerarii a lui Peutinger,
despre care v'am vorbit pe scurt in lectiunea trecutà, am
putut astAzi sd vd semnalez in Notitia dignitatum, un alt
document vechiu de o egald importantd pentru cunoasterea
irnperiului roman, la un moment cAnd puterea lui stià Inca
sd Vita piept fatd cu barbaria ce a cotropit Europa in secolii
urmAtori.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 165

Aceste doud izvoare de notiuni arheologice, cari ambele

s'au intors mai inthi la lumina publicitatii in sutimea a xvt-a
dup5 Hristos, au neasemuitul merit de a ne lAmuri ele sin-
gure multe puncturi atingAtoare de istoria anticd a patriei
noastre, pe cari nu le aflam aiurea, si pentru aceea chiar,
trebuie sa recunoastem inteingele o valoare capitalii, intru
ceeace priveste investigatiunile de arheologie nalionala.
Nu mai putin important in acelas cerc sunt faptele ce ni
se prezenta pe documentul plastic al Columnei Traiane din
Roma ; si astfel in trei opere de naturA foarte variatA, pe cari
insd numai arheologia are sarcina a le explicA, intr'un ca-
talog scris de dregatorii, precum e Notitia dignitatum, intr'o
tiara de drumuri, cum e Tabela Pemingeriana, §i intr'un
cap-d'operd de arta sculpturath, cum este spirala de baso-re-
liefuri a Columnei lui Traian, afthm cele trei mai complete
si mai de frunte documente ale trecutului tArii noastre, scoase
chte si trele pentru prima oarA la iveath, min lucrAri din se-
colul al xvi-lea.
DacA cel putin prin acest ultim fapt, am reusit a vA da o
idee lAmurith despre reala insemnMate a eruditiunii din acel
secol, cAreia i se aruncd ash des irnputarea de pedantism,
dacA, dupA chte spusei, am putut sA restitui oamenilor de
merit din acel timp partea de recunostintA ce li se cuvine
dela noi toti, atunci m'as crede in drept a purcede inainte
cu cercethrile noastre asupra istoriei arheologice, avhnd cre-
dinta cd n'am fAcut nedreptate anticarilor Renasterii si n'am
dat numai, asupra-le, o prea stearpà si prea pripith enumerare
de nume proprii si de titluri de Cali ale lor.
LUCRARILE ARHEOLOGICE Ajunghnd la timpii cari urmeazA
DIN PERIOADA CUPRIN§A imediat dupd acestia, adica la spa-
fiul de un secol si jumatate depe
INTRE 1600 1 1750. la anul 1600 pAnA pe la 1750
prin care mi-am propus a incheià
periodul al doilea din istoria arheologiei ; ajungând, zic, la
acea epocd in care, sub domnirea falnicA a primilor Burboni
pe tronul Frantei, Europa a simtit influenta atht politica cat
§i literarA a acelei puteri, vA märturisesc, domnilor, cA cu
pericolul de a prelungi mai mult decht aveam de ghnd seria
acestor studii preliminare, voiu insisth a vä da in fiecare lec-
liune, nu mai multe nume proprii deck fapte de interes anticar.
Astfel crez cd oricare din anticarii de frunte pe cari ii
166 AL. 1. ODOBESCU

voiu cita, va rdmane intipArit in memoria d-voastre cu o,

anume crestAturd, adanc sdpatd pe rdbojul arheologiei.
MULTIPLICITATEA 5! Am socotit de cuviintd, domnilor, a cer-
VARIETATEA LOR. cul intr'un spatiu de una suta cincizeci de
ani cercetdrile prin cari voesc a completa
perioduI ce, dela inceput, 1-am numit al Rena§terii, §i aceasta
am fAcut-o pentru cuvantul cd in acest rdstimp, lucrdrile ar-
heologice, de§i indreptate in directiuni mai multiple decAt in
cei trei secoli precedenti, nu schimbd insd caracterul lor ge-
neral in decursul intreg al acestor 150 de ani ; pe cand din
contra, a doua jumatate a secolului al xvit-lea este semnalatil
prin evenimente capitale, cari prefac cu totul §tiinta arheo-
logiei. Acolo dar, deodatd cu descoperirea ruinelor Hercu-
lanului §i ale Pompeii, cu desgroparea de numeroase vase
zugrAvite, in necropolele Etruriei, ale Latiului §i ale Campa-
niei, cu transferarea in Europa occidentald a unor insemnate
capete d'operrt de arta' elend Inca rdmase in Orient, in fine
deodatd cu publicarea scrierilor arheologice ale ilustrului Win-
ckelmann, vom recunoa§te un spirit nou, o puternicd afir-
matiune a periodului modern.
Acum insd, pand sd ajungem acolo, voiu sd vd notez fap-
tele de importantd, cari s'au petrecut in istoria arheologiei,
dela inceputul secolului al xvil-lea Vaud la mijlocul secolului
al xvill-lea. Ele, precum am mai spus, sunt de naturd mult
mai variatd decat acele pe Cali am avut a le in registra
pand acum.
Anticarii din sutimile a xiv-a, a xv-a §i a xvi-a n'aveau
altd grijd decal a descoperi, a admira §i apoi a lrunuri anti-
chitatilor poporului roman ; cei cari le urmard, fard de a
pdrdsi aceastA grijd, cdreia ei deterd p tendinta §i mai minu-
tioasa, §i mai scrupuloasa, §i mai indreptatd spre amAnuntimi
ale traiului §i ale artelor la Romani, aceia, zic, i§i intinserd
vederile §i asupra mai multor alte cercuri de activitate ar-
heologica. Observdm inteadevAr la dan§ii o multiplicitate de
cercetdri, in domeniuri mai cu totul necunoscute sau despre-
tuite de predecesorii lor. Astfel, spre exemplu, antichitAtile
Eladei incep a se studia cu atentiune, atat de cAtre eruditi
lucrand in lini§tea cabinetului cu ajutorul cartilor trecutului,
cat §i de cdtre caldtori cu curiozitate §i cu cuno§tinte arheo-
logice ; numismatica atunci devine o specialitate, care se in-
tinde cu pa§i rdpezi §i mai bine intemeiati, peste cea mai
mare parte a domeniului culturilor elend §i romand ; pe de altd
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 167

parte institutiunile i monumentele popoarelor orientale de-

steapta atentiunea unor oameni cari, cu multa neindemanare
in adevar, se cerc a dibui Cate cevà in acel haos intunecos
al stravechilor civilizatiuni.
Dar, precum faptele anterioare cladirii Romei i Atenei, ase-
menea i acelea cari au caracterizat anevoioasa i mult per-
secutata intemeiere a credintelor crestine, au fost in aceasta
epoca un subiect bogat i preferit de studii anticare. Ele s'au
repurtat Inca i asupra unor fapte mai nouà deck antichi-
tatea catacombelor crestine, i prin stiinta diplomaticei s'au
intins asupra documentelor secolului de mijloc.
lath dar, domnilor, o multime de specialitati diferite : an-
tichitati romane, mostenire a epocei anterioare, caH i ele luard
desvoltare depe o directiune speciala ; antichitäti elene ; studiu
largit al monetelor antice ; rnonumente i datine ale Orien-
tului; ramasite ale cre,stinismului primitiv ; diplome ale me-
diului-ev ; toate acestea fura studiate in concurenta d'alungul
epocei in care avem a intra ; i pe langa aceste toate, se mai
adauge, tot in timpul de care vorbim, o minunata tendinta
de a colectiona, de a aduna, de a intrupa in opere colective,
in Tesaure §i Corpuri, cum s'au numit inch depe atunci,
cartile in caH, sub forma de dictionar sau de bogate cu-
legeri de tratate diverse, se retiparia in extenso sau in des-
voltate extracte, tot ce se zisese pana atunci asupra tuturor
ramurilor arheologiei.
Ma voiu sill, domnilor, a va aduce succesiv la cunostiinta
cele mai principitle lucrdri ce s'au facut in fiecare din aceste
specialitati, urmand pentru toate d'arandul, sirul cronologic
al publicatiunilor si al descoperirilor, prin cari s'a ilustrat
fiecare din ele.
CARACTERIZAREA ANTICARILOR Vom da precadere antichi-
DIN ACEASTA EPOCA, tatilor romane, cu atat mai
mult ca, tratand mai intai
DE K. OTFR. MOLLER. despre ele, nu facem alta
deck a continua expunerea
materiei cu care am avut mai excluziv a ne ocuph 'Ana
acum ; dar, impreuna cu eminentul arheolog_german Otfried
Muller, care da timpului cuprins intre anii 1600 si 1750,
numirea de period al anticarilor, vom recunoaste ca «anti-
carul, care dela inceput era mai mult intrebuintat ca un
nomenclator al statuelor ce stau asezate prin palate, do-
bandi putin eke putin o mai mare insemnatate, fará ca in
168 AL. 1. ODOBESCU

vremea aceasta, cei mai de frunte cunoscdtori ai antichitatii

sA poarte mare grijd despre artd in sine§i. Silintele facute
spre a elucida obiectele de artd, de§i nu sunt Mil de merit,
au totu§ in genere o tendintO prea mult indreptatä cdtre
infati§area exterioara. §i cdtre amanuntimi meschine, iar ne-
fiind intemeiate pe nici o cuno§tinta exacta despre vie*
elend, ele sunt toate pornite pe o cale eronata. In aceastA
epocA se manifesta §i preocuparea de a se da publicitAtii
cu o ingrijire din ce in ce mai mare, colectiunile de antichi-
tati plastice, cari pand atunci fusese foarte rdu interpretate». 1

ANTICARUL I. P. BELLORI, Aceastä caracterizare a epocei de

PICTORUL SI GRAVORUL care vorbim, tradusA depe Manualul
de arheologie a artei al lui Otfried
P. S. BARTOLI. Muller, ne dà prilej de a intra in-
data in materie, prin aplicarea celor
zise, la operele pictorului §i gravorului Pietro-Sante Bartoli,
ale cArui stampe au apArut mai adesea insotite cu texturi ex-
plicative, redactate de anticarul italian I. P. Bellori. Ambele
aceste nume va sunt cunoscute, domnilor, din lectiunea pre-
cedenta, in care am fAcut mentiune despre cartea asupra
Columnei lui Traian, pe care au tipArit-o in Roma la anul
1672 ace§ti doi bArbati, pe timpul cand se scoteau tipare de
gips depe columna pentru regele Frantei Ludovic al xiv-lea.
Cartea lor e chiar dedicatd acestui rege.
Contimporani §i ajutandu-se fiecare prin arta sa la lucrari
corn une, anticarul roman Bellori era näscut la 1615 §i servi
ca bibliotecar al reginei Cristina de Svedia, in timpul lungei
petreceri a acestei renumite femei in Roma ; iar gravorul
Pietro-Sante Bartoli, §colar §i arnic al marelui pictor francez
Nicolas Poussin, era nascut in Perugia la 1635. Acesta muri
la 1700 ; celálalt, cu patru ani mai 'nainte.
Meritele lui Bellori sunt fArd indoiald de ordine cam se-
cundard ; ele niciodatO nu s'au intins mai departe deck la
scurte notite descriptive. Vom avea mai tarziu ocaziune a
vedeà cum le injose§te, mai mule poate chiar decat se cade,
un mare anticar italian din acela§ timp, reverendul Rafael
Fabretti, despre care m'am legat deunAzi a và vorbi mai
pe larg.
Cat despre dalta artistului Bartoli,... sau cum a§ zice mai

1 k. ot. matter, Handbuch der Archxologie der Kunst, § 37.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 169

bine instrumentului ascutit de gravor, pe care Francezii il

numesc burin?... despre celul lui (ierta-ti-mi, rogu-va, domnilor
un act de apostasie filologica, dacd eu insumi viu a impru-
muta din dictionarul nostru academic acest neologism, spre
a denumi cu dansul acel «instrumt ntu de taiare, sapare, scul-
ptare, asia numit'a dalta, vorbindu mai vertosu de instru-
mentulu celatoriloru sau sculptoriloru addevaratu art sti»),
a§adar, cat despre celul lui Bartoli, putem in deplina
con§tiinta sa ne alunecam a-i aplica chiar §i exemplul citat
in zisul dictionar e greu omului pana ce apuca odata de
pacatueVe I «d'in celulu acestui artefice au essitu multe si
formose celature». Vedeti pentru conformitate la pag. 574
a Proiectului de dictionar al Societatii Academice.
Otfried Muller nu pare a fi pe deplin multumit de aqua-
fortele sau gravurile cu apa tare ale lui Bartoli ; ele negre§it
au un caracter de corectiune mult mai mare decat tot ce
s'a lucrat pana atunci ca decopiare a operelor de arta antica ;
ele invederat fac epoca in arta desemnului i a gravurii depe
antic, de a da picturilor un relief mai plastic, iar sculpturilor
o musculatura mai pronuntatd, cari erau §i una §i alta,
insu§iri ale artei din timpul Rena§terii.
LUCRARILE LUI BARTOLI. Cu asemenea calitati §i cu ase-
menea defecte, Pietro Sante Bartoli
scoase la lumina carti numeroase cu gravuri §i aqua-forte,
depe tot felul de monumente antice aflate in Roma : mor-
minte §i mausolee romane §i etrusce (1697), arcuri de triumf
(1690) columne comemorative, adica a lui Traian §i a lui
Antonin, baso-reliefuri §i alte ramasite ale vechii sculpturi
romane, demne de a fi admirate (1693), candele sau lucerne
sepulcrale (1691), pietre gravate din muzeul nobilei familii
Odescalchi (1751), picturi murale de prin morminte (1680),
WU publice §i alte cladiri vechi ; in fine §i ilustratiuni din
manuscripte de autori antici. El, pe langa altele, forma §i
un album cu asemenea picturi, decopiate in colori, care,
trecand prin posesiunea renumitului arheolog francez comitele
de Caylus din secolul trecut, ramase la Biblioteca centrala
din Paris. Publicarea acestui album in stampe colorate, facuta
in Paris la 1757, este o carte de un pret foarte inaltat.
Dintre picturile antice reproduse de Bartoli voiu alege,
domnilor, cateva subiecte spre a va da o idee despre impor-
tanta arheologica a obiectelor de arta, pe cari le-a ilustrat
§i le-a vulgarizat acest meritos pictor §i gravor.
170 AL. 1. ODOBESCU

NUNTILE ALDOBRANDINE". In albumul sAu intitulat : Ad-

miranda romanarum antiqui-
tatum ac veteris sculpturx vestigia, vedem reprodusd cea
mai vestità din toate picturile antichitAtii descoperite panA
astAzi ; ea s'a gAsit la anul 1606, pe peretele unei antice
case ruinate depe muntele Escuilin, in preajma arcului de
triumf al lui Gallian ; lucratd a fresco, pe tencuiala zidului,
cardinalul Cintio Aldobrandini puse sA desprindA, cu ferestrul
tencuiala depe zid i transporta tabelul, fArd de a-1 strick la
vila sa depe Quirinal, unde el stAta panA la anul 1818, cAnd
papa Piu al vn-lea o cumpArà cu 10.000 de scuzi §i o mut5.
in Vatican, rAmAindu-i insA numele cunoscut de toti arheo-
logii §i arti§tii, Nuntile Aldobrandine.
In adevAr, subiectul reprezentA, in desfA§urarea lui longi-
tudinalk scene intime ale unui mAriti§ antic, §i fiecare ama-
nunt dintr'insul se poate explith §i comentà prin citatiuni din
autorii clasici greci §i latini. De§i cele zece personagii, foarte
variat grupate in tabel, se aflA toate pe primul plan, paretele
cu doi stAlpi sau pilastri care compune fundul, pare a de-
semnA perspectiva a trei camere osebite ; in centru este scena
principalA ocupatà de eroii micii drame familiare; in dreapta
§i in star-1ga câte un episod accesoriu. Patul de nuntii, cu
picioarele de fildes, cu bogatul lui asternut,
4,0 cubile, quot omnibus,
Candido pede lectulis !...,
patul sta la mijloc. Mireasa, cu capul plecat, cu fruntea gân-
ditoare, cu fata intristatd, ingdnatcl poate intre temere si
dorinte,
Conjugis cupidam novi,
Mentern arnore revinciens>.
infA§uratA §i ImpodobitA in largi veminte albe, §ade pe
dansul i alaturi cu ea o mangale i o descântA cu blânde
cuvinte, nuna sau cAltunAreasa cea Inuit ispititA ; intocmai
dupA cum zice i Catul, poetul deja citat, in frumosul epi-
talam al Juliei §i al lui Malliu :1
(Vos bone senibus viris
Cognite bene feminae
Collocate puellulam,.
Voi, vrednicelor mdtup, cari de mult v'afi dedat cu Mate casni-
cele virtufi, agernefi voi copilifeb.

1 tatulli Julie et Mani" Epithalamium.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 171

In fata patului, gratios rezematA pe un trunchiu de columnA

si a/At-sand balsam dinteun tainic urcioras, stA o altA mAndrá
femeie ; unii cred cd aceea este chiar Vinerea, gingasa si di-
vina mumA a geniului iubirii, care duce pe tándra femeie la
sotul ei,
4 Qui rapis teneram ad virum
Virginem, a
zeita amoroasei ce aleargei veselei la nuntii, cu cdltuni de
aur in albele-i picioare
Lmetus huc ;
Huc veni, niveo gerens
Luteum pede soccuma.
Dar pe o treaptd inAltatA in dosul patului, sade cuprins
de o invederatà nerndare, mirele incununat cu vita, rezemat
pe palma sa stAnga si tiindu-si genunchiul cu- cea dreapta.
.Uitei-te colo va fi §optind miresei, indupleclitoarea matronA uitii-te
col° cu ce neredidare te ateaptei sof ul tau, rezenzat pe paha de pur-
purd,.
(Adspice intus ut accubans
Vir tuus tyrio in toro,
Totus immineat tibia.
In tindA, adicd in portiunea tabelului din stânga privito-
rului, o altä matroand irnbroboditd, poate chiar preoteasa
sau sofia Flaminului care la Romani prezidd la cununii, in-
cearcA cu mana stângA apa dintr'un vas si tine in cealaltä
o aparAtoare ; cloud figuri, o servitoare si un copil, par a o
ajutà la pregatirile de scaldare ; iar pe partea opusA, adicA
dincolo de coltul unde asteapth nerdbdAtor mirele, trei alte
fernei, frumos drapate in lungi vesminte, incununate cu po-
doabe variate, stau in jurul unui bogat tripod,
oTripodumque Ministri a,
cum zice poetul Statiu ;1 una varsA pe dAnsul dintr'o pa-
terA sau strachinä, profumurile sacrificiului ; alta, intoarsa
cu spatele, se incovoaie mlâclios spre a atinge coardele unei
lire,
(eat enthea vittis
Atque hederis redimita cohors, ut pollet ovantis
Quisque Lyra ;)

1 Statii Silvar lib. I, carm. il. Epithalamion Stellm et Viollantillw.

172 AL. I. ODOBESCU

cea de a treia canta poate din gura strofele veselului hi-

men, cari se sting treptat ca i versurile poetului Catul ;
iClaudite ostia, virgines :
Lusimus satis. At boni
Conjuges, bene, vivite, et
Munere assiduo valentem
Exercete juventam.
Io, Hymen Hymenwe, io,
Io, Hymen Hymene !).
elnchidefi usile, fecioare ; destul am cdntat. lar voi sofi buni, tráif I
bine si, in pldceri inmulfite, petreceli iufile voastre tinerefi !
Despre tabelul Nuntilor Aldobrandine au scris foarte multi
arheologi, sau spre a-i arata calitatile estetice, sau spre a
descrie procedeurile tehnice, conform carora a fost zugravit,
sau in fine spre a-i da o exegesa §tiintificd.
Celebrul Winckelmann a crezut cd el reprezenta maritisul
mitologic al regelui tesaliot Peleu cu zeita marina Thetis,
muma lui Ahile ; Bcettiger, un alt anlicar i mitolog vestit,
a crezut ea mai bine s'ar potrivi subiectul cu nuntile zeului
Bacus si ale Ariadnei, venerati de Romani sub numirile
de Liber si Libera ; altii au zis Ca e reprezentarea cununiilor
lui Paris si Elena ; in fine, admitandu-se de toti cã pictura
aceasta, care poate ea este si ea o reproducere depe un
cap-d'operd al artei grecesti si nu s'au facut uitate zisele
lui Pliniu batranul (lib. xxxv, 36, 16) despre un pictor grec
Echion din a cvu-a olimpiadd, care zugravise o mireasa mi-
nunata prin rusinarea ei, nova nupta verecundia notabilis
admitandu-se, zic, ca tabelul mural depe Escuilin a fost
o lucrare facuta in Roma, nu mai tarziu decat in timpul lui
August, unii au crezut ca ea infatiseaza o simpla scena de
moravuri locale, cu cari stau foarte deaproape in legMura
epitalamele lui Malliu si Iuliei de Catul i acel al lui Stella
§i Violantillei de Statiu, din care mi-am permis a extrage mai
multe poetice explicatiuni ale scenei zugravite.
Meritele picturii au fost tare discutate. Unii sau entu-
ziasmat peste masura de perfectiunile acestui tabel i I-au
pus alaturi cu capetele de opera ale artei moderne ; comitele
Caylus a spus CA, daca nu ar fi lucru sigur ca Rafael n'a
vazut niciodata Nuntile Aldobrandine, s'ar fi crezut ca. el
le-a luat de model pentru picturile sale a fresco. In orice
caz, fie sau nu lipsita de miscare, de cunostinta regulelor
perspectivei, de arta in gruparea persoanelor, de exactitu-
dine in amanuntele anatomice, de expresiune potrivita in fi-
 1STORIA ARHEOLOGIEI 173

zionomii, pictura despre care atatea s'au scris si s'au vorbit,

este o opera care da o idee cat se poate de avantagioasã
despre armonia liniilor si a colorilor in arta antica ; in ea
domneste acel farmec de cumpAtare, acel instinct al perfec-
tiunii estetice, semne distinctive si nediscutabile ale ope-
relor artistice din antichitate.
Deoarece vorbirdm de picturile antice, sà mai alegem si
altele tot din publicatiunile lui Bartoli. Pictura este una din
artele vechimii, care, desi ajunsese in Grecia si Italia la
un inalt grad de perfectiune, ni s'a pastrat insa nouA nu
prin capetele ei de opera, pierite cu totul, ci numai prin lu-
crAri de ordin cel mult secundar ; si cu toate acestea, mai
toate acele rare si imperfecte ramäsite invedereazA aceea co-
recta sobrietate de linii, acea minunata armonie de colori,
acea gratie seninA, ce pururea caracterizeaza arta antica.
MORMANTUL NASONILOR. 0 said funerard intreaga, zu-
grAvita peste tot, dete subiect lui
Bartoli de a tipari opera sa intitulata Le pitture del sepulcro
de' Nasoni, la care Bellori facir, depe obiceiu, un text expli-
cativ. In acel mormant, aflat in anul 1674 la oarecare de-
partare spre nord de Roma, de cAtre lucratorii cari curritau
calea Flatninia, se gAsi pe jos o piatra purtand o inscrip-
Pune, care arAta. ca Quintus Nasonius Ambrosius chiclise
aceastd saki pentru sine ,si pentru liberatii ,si lib ratele
sale, pentru Nasonia Urbica sotia sa, pentru conliberatil
ei $i pentru urma,sii bor.
lath, depe Bellori, chiar si textul inscriptiunii :
D. M.
Q. NASONIUS AMBROSIUS
SIBI ET SUIS FECIT LI -
BERTIS LIBERTABUSQUE
NASONIAE UR BICAE
CONJUGI SUAE ET COL-
LIBERTIS SUIS ET
POSTERISQUE EOR U M.

Se stie cA familiile romane isi faceau morminte colective,

Columbarii, (cdci paretii le erau dispusi pentru oalele cine-
rarii, ca cuiburile de porumbi), in cari se depuneau rAmA-
sitele rnembrilor familiei si ale sclavilor ce se inaltase pana
la un grad de inrudire cu patronii lor prin liberarea din
robie sau libertarea, din care apoi limba noastrA a format
cuvantul asà uzitat la noi, de iertare.
174 AL. 1. ODOBESCU

Dar sa lasam cui se cuvine asemenea exercitatiuni etimo-

logice §i sa ne intoarcem la mormantul Nasonilor. Bellori,
asemuind numele din inscriptiune cu al poetului Ovidiu, re-
cunoscit pe cei din epitaf ca urmai de ai lui, din timpul
Antoninilor, iar intr'una din picturile boltei, vazii chiar pe
cantaretul Ponticelor, declamand versuri lui Mercuriu, pe
cand o muza Ii insote§te glasul cu lira.
Nimic nu este mai putin sigur deck aceasta atribuire a
citatei picturi la nenorocitul poet, care a murit exilat pe
larmurile salbatice ale Marii Negre, fard ca nu2na-i, dibace
pe strunele lirei latine, sd se fi putut vreodatd deprinde
a incordd arcul sarmatic.'
Astazi, domnilor, nu mai posedem picturile din mormantul
Nasonilor deck numai in gravurile lui Bartoli ; timpul a dis-
trus originalele ; dar in reproductiunile artistului din secolul al
xvu-/ea vedem Inca cu mare placere reprezentarea acelor fe-
lurite scene din lumea infernala sau din vieata uzuala antica,
zei §i eroi, figure alegorice §i chipuri omene§ti.
Dintre scenele mitologice, va voiu semnala ca pe cea mai
gratioasa §i mai caracteristicd pentru arta antied, aceea in
care se vede Pegas, fugarul aripat al lui Apolon, ingrijit §i
adapat pe malul unei ape cu stuf, de trei nimfe m.trine sau
poate de trei din acele zeite ware la picior, omalakaipodes»,
in cari Grecii personificau Orele, in veci infloritoare, qaithaleai».
Dar din cercul uzurilor omene§ti cele mai curioase ale an-
tichitatii, va voiu atrage luarea aminte asupra celor patru
scene de vanatoare, pe cari avand ocaziune a le descrie nu
de mult intr'o carticicd, 2 unde arheologia s'a cam fost \Tara
fãrà §tirea lui Dumnezeu, imi yeti permite a le remernora
aci, ca la un loc unde ele ne vor procura o nimerita oca-
ziune de a pretui frumosul talent al lui Bartoli, pus la ser-
viciul unor interesante subiecte de arta antica.
<,Acele patru picturi de vanatoare ocupau fiecare Cate un
compartiment patrat pe tavanul boltei depe via Flaminia, si
corespundeau cu Cate o grupa de doua figuri alegorice, sim-
bolizand cele patru timpuri ale anului. Cu primavara se im-
bina vanatoarea de cerbi ; cu vara, cea de lei ; cu toamna,
cea de pantere, §i in fine compartimentul iernii era ocupat
de o vankoare de mistreti. Acest al patrulea compartiment

1 In original i textul latin.

2 In volumul intitulat tPseudo-kynegetikos). Bucuregi 1874.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 175

s'a ddrAmat insd indatd dupd deschiderea boltei §i desemnul

publicat de Belori este dintr'o altd descoperire fdcutd la 1672,
in grAdinele Sertoriane din Roma, sub muntele Celius.
Cele cloud dintdi, adicd vAndtoarea de cerbi si de lei, se
petrec in pdduri ingradite cu zdbrele. Un Caine gone§te un
cerb si o ciutd, urmdriti de un vAndtor pe jos, care opre§te
de sgarda numitd copula pe un al doilea copoiu. Alt vAndtor
cu sulita pande§te animalele la marginea tarcului.
VAnAtorii de lei sunt mai numerosi ; ei au toti paveze mari
rotunde, din dosul cdrora se ascund, lipiti unii de altii. Una
din fiare se rdpede intArdtatà asupra acelor mi§cdtori pareti
de metal ; dar cealaltd a izbutit a dobori jos pe un vdnAtor
si-I strive§te sub propriul lui scut, pe care ea calcd cu o fe-
roasd mândrie.
Tot cu paveze §i cu tdpoaie, venabula, sunt inarmati si
vAndtorii de pantere, cari inchid si rostogolesc pe animal
intr'un cerc de scuturi late si solide ; dar ei §i mai mult se
bizue, spre a prinde si a ucide fiare, pe o cursd in forma
de ladd patratd, in fundul cdreia au pus o oglindd. Paritera
turbatd de mAnie isi zdreste deodatd chipul rdsfrdnt pe
fata lucioasd a sticlei ; ea stä si se mird, §i dupà cum zice
poetul Claudian :1
«Ea tresare cleat sotul ei zefirul mai rApede ; mania ei, pe toate
stralucitoarele ei pete se rAsfird §i gata a inghiti in adanca ei gurd pe
vândtor, ea se opre§te dinaintea chipului ei ra'sfrânt in oglinda). 2

MISTRETUL DIN CALIDON. Al patrulea tabel antic, cel din

.
gradinele Sertoriane, reprezentà vd-
ndtoarea de mistreti. Un vier uria§ fuge urmArit de un cd-
ldret cu cloud lungi sulite, contus, in mAni, de alp patru vd-
ndtori cu tdpoaie §i cu sAgeti, de cani, unul liber §i altul
oprit de sgarda ; in fata vanatului se prezentd doi juni,
unul cu arcul incordat, celdlalt cu sulita indreptatà spre
fiard. TO alearga, toti strigd, toti sunt cuprin§i de cea mai
fieroasd turbare. De nu s'ar deosebi, pe' sub aceastti mi§
care, sobrietatea de linii a artelor antice si oarecari imper-
fectiuni de forme, cari denotA o eQocd de scAdere, s'ar putea
crede cd acest episod a fost schitat de penelul energic al lui
Rubens sau al tovardsului sau, olandezul Snyders, vestitul
pktor de vândtori.

1 Claudiani de raptu Proserpinm, ul, v. 265.

2 In original §i textul latin.
176 AL. I. ODOBESCU

Toate calitatile acestei picturi i poate chiar mai multa'

miscare, mai mult foc si in orice caz mai multà corectiune,.
se gilsesc intr'un baso-relief antic din muzeul Capitolin din
Roma (sala imparatilor), care si acela a fost desemnat de
Bartoli in publicatiunea sa despre anaglifele romane dernne
de admirat.
Si pe dansul se vede un vier urias, impresurat i atacat
intr'o pAdure, de sase vanittori si de trei earn. Doi juni,
din care unul cu coif impenat, Ii infig lAncile in salele lui ;
un cararet cu forme femeiesti, ii izbeste si el cu sulita ; alt
;ILIA tor a cazut sub dobitoc, oprind de sgarda un copoiu ;
ceilalti doi cani, din cari unul e molos, salta ca sa-I apuce
de rat Dar la spatde fiarei, o junA femeie cu scurta tunicA
falfaindA, s'a oprit pentru a-i rapezi cu arcul o s'ageata in
coanià ; iar in fata-i un bArbat mai in varstä ridica' baltagul
ca sA-I loveascA in crestet».
Pà se prezentd scena de vanAtoare vie si infocatà, pe acea
vestita anaglifa, cAreia cu dreptul i s'a dat numele de «Mi-
stretul din Calidon».

DIN METAMORFOZELE Pare cA arta sculpturald a lucre-

LUI OVIDIU. menit aci ca sã zic asa unul din
momentele cele mai dramatice ale fru-
mosului episod, in care Ovidiu povesteste in Metamorfozele
sale I vanatoarea groaznicei fiare mistrete, pe care vindicativa
Diana o trimise in Calidon, ca sA pedep eascA uitarea ne-
socotitului parinte al eroului Meleagru. Cu versurile poetului
vom intocrni un comentariu complet al operei artistului, o luptk
de intrecere, in care numai absenta acesteia de aci, va da
lirei precaderea asupra daltei.
Si'n adevar, iatA, drept loc de petrecere al scenei, acel plaiu
de codru neatins de orn §i de secure, in care s'au adunat eroii
hladei chemati la vanAtoare de mandrul Meleagru, in care
ei si-au intins laturi, au si impArechiat in sgarde canii, si
luandu-se dupA urmele fiarei, o adulmecA, doritori a infruntk
imejdia... 2
Mistretul s'a rApezit, a spart haita canilor, a rästurnat pe
cei mai darji si a rAsipit cu coltii, in laturi, turrna latratorilor. 3

Ovidii Nasonis Metamorphos, viii, 4.

2 In origi»al sunt citate in Iatinqte versurile 329-333.
3 Idem, versurile 343-344.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 177

Junii viteji s'atin insä dupà clAnsul i fiecare catA a-I

izbi ; dar Diana, zeita vicleanA, tuturor pe rand le infrange
sulite i darde. In zadar Echion si Jason, in zadar Mopsu
si Enesim, in zadar Nestor si Telamon se 'ncearcd a-1 lovi ;
acesta chiar cade jos, impiedecandu-se de tulpina unui copaciu.
Atunci se aratd Atalanta, podoaba Tegeei si a pAdurilor Li-
ceene, cu vesmantul apucat numai sus intr'o copcA lucitoare,
cu parul adunat sub un simplu nod, cu tolba de fildes a sA-
getilor, atarnata i rAsunAnd pe umArul stAng i tinand in
mAna-i stAnga un arc usor ; astfel ii este podoaba. La fatA
ai fi zis, zau, cA e fecioarA cu chipul de june sau cà e june
cu chipul de fecioarA. De cum o zAri Meleagru, eroul Cali-
donului, indatd el dori de &Ansa i intr'insul, farA de voia
zeilor, se 'ncinse un foc ascuns : «Ah ! ferice de acela zise
el care se va invrednici sotul ei sA fie !» Mai mult n'avit
nici timp nici cutezare a spune, cAci alte mai mari griji pe
toli ii chiamA la lupta 1
Asadar, pe cAnd Peleu ridicA de jos pe Telamon, fecioara
din Tegea pune pe coardd o usoarA sitgeatA i o rApede depe
arcul sAu incovoiat. Darda, sdrelind spinarea fiarei, se infige
teapAn sub urechea ei, i cAtevA stropituri de sAnge ii ro-
sesc coama. Nici chiar Atalanta nu se sirnti atAt de fericitA de
izbAnda lovirii sale, pe cat fu Meleagru ; el mai intAi vAzuse
sAngele, el mai intAi ii arAtA tovarAsilor sAi si el ii spune cA
&Ansa singurA a cdstigat toatA onoarea virtutii. Barbatii se
rosirA ; ei se indemnau unii pe alfi i imbiind-se cu larmA,
ei asvArle cu grAmada sAgetile ; insA imbulzeala mai rAu ii
incurcA i loviturile lor se irnpiedecA una pe alta. Dar iatA cA
Anceu Arcadianul, alergAnd infuriat spre pieirea sa, cu indoitul
sAu baltag in mani : «Copii ! zice el, invatati dela mine c.a.
lovirile bArbAtesti sunt mai vArtoase deck ale femeilor. Ia,
faceti-mi loc ! Chiar dacA cu insesi armele sale 1-ar apArA
acum Diana, tot nu va aved incotro sA-I scape fiica Latonei
din mAnile tilde !» Rostind ingAmfat ase, sem* cuvinte §i
ridicAnd cu arnAndouA mAnile securea scobitA pe ambele la-
turi, el se inalta in vArful degetelor, incorandu-si toate pu-
terile in sus. Pe and insA voinicul se gateste a lovi, fiara
ii infige amAndoi coltii in vintre, tocmai unde calea rnortii
este mai apropiata, i Anceu cade la pamAnt. 2
Cu o clipa nutnai, in povestirea ash de vie a poetului, am

1 Idern, versurile 317-328; 2 Ibid., versurile 380-401.

AL. I. ODMIESCIL - Istoria Arheologlei. 12

178 AL. I. ODOBESCU

trecut peste momentul ales de artist in sculptura capitolind,

cea plind de animatiune, pe care am comentat-o, cu Meta-
morfozele lui Ovidiu dinaintea ochilor ; I cu toate acestea
vA mArturisesc, domnilor, cd nu ma indur Inca a pArdsi su-
biectul, fArd de a pune un capdt fericit la voinice§tile izbAnzi
§i la dulcile simtiri ale junelui erou Meleagru.
VAzAnd pe Anceu ucis, el asvArle cu furie amAndoud ale
sale darde ; una cade in pdmant, dar cealaltä pAtrunde adAnc
in §alele monstrului, care mugind i spumegand, se ros-
togole§te in pulberea rosita de al lui sAnge. Atunci toti vâ-
nAtorii fac sä rAsune aerul de ale lor strigMe de veselie ; toti
inconjoard §i felicita pe invingAtor ; iar el, puind piciorul pe
acea cdpdtand urgisita si strivind-so : «Primqte, o tu flied a
Arcadiei, aceaslA despuiere care este dreptul meu, zise, cdci
§i partea mea de glorie voiu s'o impart cu tine I» I
FiindcA insA ne-am intins aci asupra subiectelor de vAnAtoare, repre-
zentate in antichitate, fie-ne permis a mai adauge i urmAtorul extras din
publicatiunea noastrA citatA mai sus, cu atAt mai mult CA urmAtoarele
rAnduri se referA la obiecte din muzeul nostru de antichitAti
Scenele de vAnAtoare au fost foarte mult intrebuintate Ca subiecte
decorative de cAtre sculptorii antichitAtii. Chiar si in muzeul nostru,
unde nu ne prea putem !Au& pita acum cu multe sculpturi antice, tot
insA se %rad douft scene vAnAtoresti. Una e pe un fragment de piatrA
(0,m 19 inAltime ; 0,m 24 largime) purtAnd jos inscriptia elenA .AUREL1OS
DIOGENES). Pe aceasta lespede trunchiLta se mai vAd picioarele unui
cAlaret cu partea de jos a calului alergAnd ; sub clansul, ratul si copitefe
unui mistret, asupra cAruia se asvArle un cAne cu botul chscat l cu
coada in sus. Sapatura e cam grosolanA, dar desemnul e plin de miscare.
(Se vede cA aceastA bucatA provine dela d. C. Bo liac).
CealaliA scenA de vAnAtoare e in adevAr mai desvoltatA, dar din ne-
norocire e mai putin distinctA. Ea se aflA pe un brdu ingust care incinge
buza de sus a unui sarcofag, ale cArui laturi externe sunt acoperite cu
sculpturi. Acest interesant monument a fost adus de peste Olt (dela Resca
sau dela Celei. depe toatd probabilitatea) de cAtre raposatul ban Micha-
ladle Ghica, din curtile cArui am insistat a se transporla la Muzeu . . . .
Acum sA venim la brAul superior, pe care jur imprejur se zAresc sub
stersura rozAtoare a timpului, vreo douAzeci si patru animale, vreo
trei sau patru barbati, toti in pozitiuni foarte animate, si poate incA si
Oliva copaci. Animalele par a fi lei, mistreti, cerbi i tauri sAlbatici,
atacati cu furie de cAni colosali i panditi sau isbiti de cdtre vAnAtorl.
La un loc, intre altele, se vede lAmurit cum un vAnAtor rezemat intr'un
genuchiu ii indrepteaza sulita cAtre un taur, care cu coarnele plecate
se rApede asupra-i Oare nu vom fi avAnd aicea reprezentarea uneia d n
acele scene vanAtoresti, car! negresit se petreceau adesea in pAdurile Da-
ciei, intre colonii romani §i bourii uriasi (bos urus). ce au lAsat §i 'Ana
azi crestelul lor fioros in sterna Dade! rlisAritene ?)

I Ibid., versurile 425-427.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 179

Sper, domnilor, ca. nu md veti tine de rdu pentru ajutorul

care-I cer asà des dela scriitorii si mai ales dela poetii anti-
spre a vd da idei mai lamurite despre lucrdrile ar-
tistice ale trecutului, pe cart anticarii din epoce mai apro-
piate le-au admirat, le-au lAudat, le-au desemnat si le-au
publicat.
Din nenorocire, in intrunirile noastre nu-mi std prin pu-
tintd a vã pune sub ochi .operele de artd despre cari voesc
a vd vorbi ; dar mi se pare cd cel putin vd pot inlesni re-
flectarea lor, adesea ori fideld, in camera lucidd a inchipuirii,
aducandu-vd la auz i la memorie descriptiunile clasice ale
acelorasi scene. Urmand astfel, indeplinesc totdeodatd si
scopul care si-1 propuneau anticarii din trecut, cand publicau
in desemne, monumentele antice. Ei nu uitau niciodatA, In
txplicdrile lor, de a se referl la autorii vechi cei mai renumiti.
Aceasta voiu a vd o dovedi i prin alte exemple alese dintr'o
altd publicatiune a lui Pietro-Sante Bartoli, care prezentd pic-
tura celor vechi, inieun stagiu al ei mai degradat deck cum
am vAzut-o in mormantul Nasonilor ; insa chiar i aci vom
recunoaste cd ea poartd sigiliul frumosului i demnitAtii antice
In biblioteca Vaticanului se afla depe atunci, däruit fiind
(le anticarul Fulvio Orsini, si se and incd pand azi un ma-
nuscript pe pergament, de format in-quarto mic, care contine
cincizeci de picturi colorate, reprezentand scene din poemele
lui Virgiliu i insotite cu extracte din autor, relative la acele
picturi. Toti anticarii i paleografii cari s'au ocupat de acest
manuscript, si printre dansii se prenumArd numele cele mai
ilustre ale §tiintei, Mabillon, Winckelman i altii, au declarat
cá stilul picturilor precum si forma literelor scrisorii nu pot
sä fie posterioare secolului al tv-lea din era crestind.
Acesta ar fi dar cel mai vechiu manuscript ilustrat ce po-
sedem i, cu toate imperfectiunile ce prezenta picturile, atk
sub raportul proportiunilor cat si sub al perspectivei, for-
melor i coloritului, nu e mai putin adevdrat cd. intr'insele
se simte Inca nu stiu ce din acel caracter placid 1 si mdret al
artei antice. Se vede cd multe din rnicile ilustratiuni ale .acestui
manuscript s'au sters cu totul sau in parte ; nici timpul, nici
valoarea obiectului nu ne permite sä analizdrn d'arandul pe
boate cele ce se vdd in gravurile lui Bartoli, care le-a putut
esemna pe toate, ba incA le-a §i dat dupd cunt zic unii --
rnai multd perfectiune plasticd deck ce au in realitate.

lini;tit.
180 AL. I. ODOBESCU

MOARTEA EURIDICEI Voiu aruncA numai catevA cuvinte

DIN GEORGICE. asupra picturii care reprezentà pe Euri-
dicea zAcAnd moartA intr'o pestera de
stAnci, pustie, inconjurata numai de serpii cari au ucis-o.
In ace& picturA de un aspect ash de simplu, as& de de-
vastat, se simte domnind un adAnc simtimant de jale, de in-
tristare. Ea este o naivA refractare a nemuritoarelor versuri,
prin care poetul a descris nealinata.durere a bardului Orfeu t...
Nu vA cer scuze, domnilor, de a vA mai fi citit incA doud-
zeci i unu exametre de ale lui Virgiliu. Aci se cade ca toti
sA pricepem in lin-11)a sa, pe divinul poet ; dar vA cer iertA-
ciune dacA voiu cutezd acum, pentru vreunul mai ultAtor de
studiile clasice, sA traduc acele suave versuri intr'o stângace
prozA romAneascA :
Sapte luni intregi d'arandul, sub o stanca stearpa pe malul pustiu al
Strimonului, el planse, Wand sa räsune inghetatele pester!, imblanzind
tigrii i miscand chiar i stejarii, prin cantarile sale. Precuin filomela, la
umbra plopilor, suspina vaietandu-se dupa puisOrii ei, pe cart cruntul
plugar, zarind cuibul, i-a rapit pana ce nu aveau Inca tuleie ; iar dAnsa
plAnge noaptea i. stand pe o Tamura, ii §pune mereu cantecul de durere
sl umple pAnA in departare locul de ale sale dureroase plangeri ; tot asa
Mci placerile iubnii, Mci ale insotiril nu mai indupleca sufletul lui Orleu.
Singur, el cutreerA gheturile iperboree i zapezile Tanaisului si cam-
pille Ripee, unde in veci nu se topesc poleiul si bruma, i pretutindeni
el cere pe a sa Euridice rapitA i acele daruri cu cart zeii 1-au amagtt.
Pana in sfArsit insA, femeile trace despretuite de dansul, in timpul sat.-
batorilor zeului 0 in orgiile nocturne ale lui Bacus, rasipira pe campuri
rnembrele sfasiate ale junelui amant. Dar 0 atunci, pe cand capul lui,
rupt depe albu-i grumaz, se prAvalia in mhlocul prapastitlor Erebului in-
fernal, glasul lui inca, si firnba-i inghetata oEuridice lo strigau, §i
atunci, lipsite de suflet (Ah ! nenorocitA Euridice I. E tEuridice ! .ras-
pundeau de pretutindeni coastele rapoase ale rAului
Lin ecou al acestei imense dureri a rdsunat de sigur cu pu-
tere la auzul pictorului care a ilustrat manuscriptul din Vatican,
cAnd a zugravit scena de moarte a Euridicei. Tot asA am
puteh zice si despre multe alte scene din anticul pergament
virgilian : lupta taurilor, din Georgice, ospa"tul Didonei, din
cartea i-ia a Eneidei, chiar i scena mortii lui Laocoon, in
care pictorul s'a tinut mult mai aproape de textul poetului
decAt sculptorii greci ai grupei de marmorA din termele lui
Titu ; apoi incA somnul ci viziunea lui Enea, din cartea a
lysa, moartea Didonei pe rugul inflAcArat, din aceeas carte
acestea i multe altele sunt subiecte tratate de pictorul antic

1 In original si textul latin.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 181

cu o mare sobrietate de amánunte, cari servä §i ele ca cea

mai adevärata dovadä la cele ce zice Lessing despre deose-
birea ce existd intre artificiile poeziei §i ale picturii, deose-
bire pe care cei vechi au pretuit-o §i au §tiut-o aplicA in toate
operele lor.
SCROAFA CU PURCEI Voiu insä, domnilor, Ora a nu ter-
A LUI ENEA. mittà §i vorbirea mea despre numeroa-
sele §i insemnatele opere gravate depe
.antic, ale lui Bartoli, §i aceea despre pictura la cei vechi, sä
vä mai atrag atentiunea asupra unui subiect din Eneida, in
care pictorul, pus in primejdie de a scApAta pe alunecu§ul
ridiculului, a §tiut sa dea tabelului ski un aspect de dem-
nitate, ce nu lasa. nimic de dorit in comparatiune cu scena
descrisá de poet.
Suntem la cartea a yin-a din Eneida §i, ca sa nu lungesc,
voiu cità numai pe române§te pasagiul care urmeaza dupd
versul :
Dixit ; deinde lacu fluvius se condidit alto,
luta petens .,..) 1
eSi noaptea i somnul parasesc pe Enea. Se scoala i catand la lumina
oarelui care se Malta dela rasarit pe ceruri, el, depe datina, lua din rau
apa in pumni i indrepta catre ceruri aceste cuvinte : INimfe, o Nimfe
ale Laurentiei, nascatoare ale oricarei ape ce curge, i tu, o Tibre, pa-
rinte al acestui rau sfintit, primiti pe Enea i feriti-I de orice nevoie. Ori
care ar fi locul de unde tu iti tragi izvorul, tu care ai ulna de ale noastre
rrastrigi ; oricare ar fi pamantul din care tu e5i a5a de mandru, eu in
totdeauna te voiu onora pe tine, in totdeauna te voiu serba cu daruri,
rau purtator de corn 5i stapan al tuturor apefor din tam Esperidelor.
Nino-ne intru ajutor i intarege cat mai curand spusele oracolelor tale!)
115a ii aduce aminte fagaduelile sale 5i din flota sa i5i alege (Iota
vase cu indoit rand de vasle, le &este cu lopatari 5i le umple cu soti
dc arme. Dar iata, fara veste, o minune neauzita se arata deodata
ochilor sai. In padure l pe verdele mal se zare5te culcata o scroafa alba
cu turma ei de purcei, toti la fel cu clansa, pitulati imprejuru-i. Tie, o
rudreata Juno, tie si in onoarea ta, ii ucide pe top pietosul a Enea, adu-
candu-ti astfel sacrificiu, d upa ce a pornit cu turn:a toata imprejurul al
tarului tau!, a
Uzurile antice, domnilor, i§i au originalitátile lor. Vázuram
cA Enea adresandu-se catre Tibru, ii nume§te purtator de
corn ; nu doarä cA eaul avea vreun corn in frunte, precum

Virgilii kneid, VIII, v. 67,

2 piosul.
a In original si textul latin.
182 AL. I. ODOBESCU

am auzit eu insumi mai deundzi explicandu-se de cdtre insu§i

profesorul, intr'o clasá de liceu de aci, dela noi.
Aceasta fie zis in treacdt m'a facut chiar sd pretuesc
§i mai mult marea necesitate ce se simte in §coalele noastre,
despre rdspandirea notiunilor arheologice. and insu§i invd-
tatorul, cat de bun grarnatic §i filozof sd fie se af là totu§.
lipsit de cuno§tintele etice §i estefice, neapArat trebuitoare
spre a pricepe in mod rational textul autorilor antici, apoi
cum va puted el oare sA explice acel text cu succes scola-
rilor §i sd le insufle acel viu interes, aced fireascA placere ce
in totdeauna inspird, mai ales junelor imaginatiuni, ideile ge-
neroase, uzurile originale §i simbolurile ingenioase ale antichi-
tatii? Mai adesea cum este cazul in exemplul ce ne-a venit
acum a-mand cele mai naturale §i mai gratioase conceptiuni
ale esteticei clasice se iransformd, din cauza ne§tiintei in ma-
terie de arheologie, in imagini pocite §i enigmatice.
Inca odatA o repet, pe bAncile modeste ale §coalelor infe-
rioare, ca §i in cercurile indltate ale eruditiunii, §i filologia, §i
istoria, adicA §i graiurile, §i faptele politice ale oricArui popor,
sunt ca ni§te schelete sterpe §i fra vieata, cand e se pre-
zentà despuiate de ornamentele invietoare cu cari le impo-
dobesc, in orice timp §i in orice loc, cugetul moral §i geniul
artistic ale omenirii.
Dar s'd revenim, spre a sfar§i, la raul Tibrului, §i sd vedem
dacd cu adevAr el a purtat vreodatd un corn in frunte.
Nu, domnilor ; arta anticA reprezentd diferitele rauri, per-
sonificate sub chipul unui bAtran pletos, cu cunund de salcie
pe cap, culcat pe un a§ternut de plante acuatice, dealungul
cdruia curg valurile apei. Intr'o !nand el tine in genere a
vasla ; cealaltd e rezimatd pe un corn de abundanta, plin
OM la varf cu toate rodurile §i cu toate poamele cari cresc
pe malurile lui. Astfel este faimoasa statud a Tibrului, una din
cele §ase cari se aflau in Roma pe timpul istoricului Poggia
Bracciolini §i care apoi, sub Francisc t-iu de Valois, trecu in
Franta, §i astAzi se afld in Luvru.
In acea mareata opera de sculpturd, sub umArul stang al
unchiasului corniger, purtAtor de corn de abundantA, se
intelege e culcatd lupoaica romand, la ugerul cAreia sug me-
morabilii prunci, Romul si Remu.
Tot astfel, in pictura manuscriptului Virgilian din biblioteca
Vaticanului, la ugerul scroafei sug gligAna§ii ei, albi§ori ca
§i &Ansa; ei sunt nenumarati ; din cati se vdd, am putut so-
coti Vaud la vreo treizeci §i cinci. Toti stau inghesuiti de cloud
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 183

laturi, imprejurul mumei, care si &Ansa e culcata la racoare,

sub doi frumosi copaci. Enea, in vesminte de pace, adica in
toga si nu armat, face libatiunile dupa dating, scurgand apa
din palmele sale, pe malul raului. In fund se destinde o vesela
priveliste campeneasca.
SIMTIMANTUL DE DEMNITATE Precum v'am mai spus, dom-
INI ARTELE ANTICE. nilor, nu stiu cum se face, dar
o linite demna, un ce solemn
si sacramental pare a domni in aceit naiva sun& ale carei
elemente s'ar crede ash de putin apte a destepta in minte
idei grave si impunatoare.
Acel nu ,stiu ce, credeti-ma, este chiar esenta, secretul ar
telor antice, o insusire a lor proprie, care nu se desminte
nici chiar in opere din cele mai mediocre, precum omul cu
fire nobila i virtuoasa se recunoaste sub cele mai modeste
vesminte.
Acel farmec uimitor i tainic al artei antice, au catat in
zadar a-I prinde marii artisti moderni, i ilutri arheologi s'au
cercat fail de folos sä-1 explice i sa-1 defineasca.
Este dar un merit insemnat cand oameni de talent, cum a
fost in secolul al xvit-lea Pietro-Sante Bartoli, caruia am con-
sacrat cea mai mare parte din aceasta lectiune, ati izbutit a
reproduce, a imita cu inteligenta, daca nu si cu o scrupu-
loasà exactitate, operele de arta ale antichitatii.
Ora fiind prea inaintata, rezerv, domnilor, pentru randul
viitor cele ce aveam a vä spune despre anticarul Rafael Fa-
bretti i despre altii, cari in rastimpul de una suta cincizeci
de ani, pe. care il studiem deocamdata, s'au ocupat si ei mai
special cu antichitatile poporului roman.
184 AL. I. ODOBESCIJ

A NOUA LECTIUNE

CONTINUAREA STUDIULUI Domnilor, vA. aduceti poate

ASUPRA ANTICARILOR DIN aminte cd in ambele ultime lec-
tiuni am mentionat cu lauda nu-
SEC. XVII: R. FABRETTI SI . rhele unui anticar italian, in care
VIEATA LUI. toti s'au invoit a recunoa§te spi-
ritul cel mai erudit, cel mai lu-
minat i cel mai pAtrunzAtor al epocei sale. Acela e Rafael
Fabretti, care, nAscut fiincl, la 1680 in Urbino, §i inaltat la
gradul universitar de doctor la varsta de 18 ani, muri in
Roma ca prefect al arhivelor pontificale din castelut Sant-
Angelo, tocmai la anul 1700, §i astfel umpla mai tot secolul
al xvn-lea cu a sa respectatA personalitate. Se poate intea-
devAr zice cA, intru ceeace prive§te studiile anticare asupra
monumentelor din Italia, Fabretti rezumA pe deplin §i cu o
necontestabild superioritate, toatA §tiinta arheologica §i chiar
modul de a tratà din acest rAstimp.
SPIRITUL M1NUTIOS AL Exaltatiunii ditirambice a anti-
ANTIC ARILOR SEC. XVII. carilor de cu douA sute de ani rnai
'nainte precum i investigatiunilor
largi §i complexe ale eruditilor din secolul al xvi-lea, urmase
in a §aptesprezecea sutime un spirit mai sceptic §i mai
putin difuz, un gust mai scrupulos §i mai critic, o aplecare
mai mult pornitA spre cercetAri minutioase, amAnuntite, in-
time, migaloase am puteA zice, asupra uzurilor §i monu-
mentelor vechimii. In acest nou period, eruditiunea se frd-
mAntA, se deosebe§te §i se marunte§te in creeri de adevarati
anticari speciali§ti, i cu cAt comparatiunile, explicArile §i exe-
gesele lor sunt mai fine §i mai subtile, cu atAt meritul arheo-
logic al autorilor se considerA ca mai mare §i este mai bine
pretuit.
SA nu nesocotim insA aceastA tendinta, domnilor ; ea a
servit pe de o parte, a lAmuri foarte multe puncturi indoioase
ale §tiintei antichitatilor ; pe de alta, a scoate din intunericul
pAmântului §i al muzeelor o multime de mici ramA§ite secun-
dare ale vietii uzuale sau artistice din trecut, märuntiwri cu-
rioase, prin a cAror cunoVinta s'a putut patrunde in urmA
mai lesne, in intelesul intim al culturilor antice.
Cu principalii oameni, cari pe tArAmul antichitAtilor romane
 1STORIA ARHEOLOGIEI 185

au lucrat in acest sens d'alungul secolului al xvu-lea, ba si

chiar panA la jumAtatea secolului al xvni-lea, imi propun a vA
ocupa astAzi, si nu cred sA pot face mai bine decat a-i grupa
in jurul celui mai renumit dintre dânsii, imprejurul lui Fabretti.
CAR ACTERUL SI LUCRARILE Acum, cand Fabretti se afld
LUI FABRETTI. de multi ani lipsit de graiul si
de pana lui, nimerii nu ne va
opri ca sA-i facem un cortegiu ales de anticari, contimporani
ai sAi ; dar se vede cA pe cand abatele Rafael Urbinatul era
cu zile, nu tot asà de lesne s'ar fi apropiat de clAnsul colegii
sau rivalii sAi de stiintd. Era aspru la fire arheologul nostru ;
insusi nu o tagAduia ; dovadA cA isi luase drept emblemA
tin groaznic ariciu cu tepile sbarlite, insotit de legenda eli-
neascA : «filois harisasthai ehthron arnynasthai*. 4113e amici
a indatora; de vrAjmasi a-si rAsbuna I» Vai de acestia, eand
ariciul dela arhivele pontificale isi inAspria ghimpii ! Germanul
Gronovius, intr'o discutiune asupra lui Titu-Liviu, si neferi-
citul Bellori, in privinta sculpturilor depe columna lui Traian,
le-au incercat cu amar ascutisul.
Dacd insA Fabretti se impaca rAu cu oamenii de meseria
sa, el, in singurAtatea cabinetului si in mijlocul ruinelor an-
tice, se arAta neobosit la lucru ; timpul ii era impArtit intre
redactarea scrierilor sale de eruditiune si colindarea locurilor
pustii, pe unde putea sA descopere antichitAti ; nici arsita soa-
relui, nici ploaia, nici gerul, nici osteneala drumurilor, ba
nici chiar boala nu-1 opriau, cand era vreo cercetare arheo-
logicA de fAcut pe cAmpiile romane. Poporul din Roma, cand
il vedea treCand cAlare pe vestitul sAu cal Marco-Polo, stia
cä amAndoi, cal si calaret, au plecat la vanAtoare de antice;
cad trebuie sa stiti, domnilor, cA Fabretti invAtase pe Marco-
Polo, singurul sAu amic si confident, sA stea locului indatA
ce mirosia a ruinA, precum prepelicarul se opreste and simte
vAnatul. El insusi mArturisia CA datoreste multe descoperiri
inteligentului sAu tovarAs, anticarului cu patru picioare.
Dar, lAsAnd acum in laturi partea de onoare ce revine ca-
lului in lucrarile lui Fabretti, vom enumera, inainte de a
despica unele puncturi din ele, principalele titluri pe cari se
intemeiazA marea, lui reputatiune de anticar. Fabretti a tiparit
la 1670 trei disertatiuni asupra vechilor apeducte romane si
tot in cercul studiilor de hidrografie anticA, a descris mai
tarziu canalul care odinioarA unia lacul Fucin cu raul Leris
sau Garigliano. Tocmai pe la sfarsitul vietii sale, la 1699, a
186 AL. I. ODOBESCU

publicat o mare opera epigraficd, in care el mai intAi a

expurgat i a clasificat inscriptiunile Romanilor in asa mod,
incat ele sd prezente o ldntuire logicd i sd poatd inlesni cer-
cetdrile istorice ; prin aceasta el a pus temelia cea mai so-
lidd la stiinta epigraficei i unind aplicatiunea cu teoria a
stiut mai bine decAt toti anticarii predecesorii sdi, a se folosi
de inscriptiuni si de monete, ca sd explice fapte istorice
monumente arheologice.
SYNTAGMA DE Multiplicitatea i varietatea cunostin -
COLUMNA TRAIANI. telor. sale, precum subtilitatea geniului
sau investigator, le-a dovedit Inca si in
elucidarea unui renumit basorelief din muzeul Capitolin, cu-
noscut sub numele de Tabla i1iaca, iar mai mai ales in vo-
lumul in folio pe care 1-a scris mai mult in contra lui Bellori,
sub titlul : De Columna Traiani Syntagma. Roma 1683.
Mai intai, precum Want prevestit de mai deundzi, domnilor,
và voiu opri putin asupra acestei ultime si foarte interesante
publicatiuni. Nu doard CA as voi sd và fac aci o analizd cotn-
plea a acestei carti ; ea, in noud ale ei capitole, contine o
asA enormd profuziune de discutiuni si de notite asupra mii
si sute de chestiuni mdrunte, incAt de ar voi cinevà sà o re-
zume, ar trebui mai-mai sà o recapituleze in intregul ei. In
prima parte, autorul, vdrsAndu-si focul asupra bietului Bellori,
cdruia nu-i zice altfel decal Neotericus, servindu-se cu un
termen elinesc ce se poate luà in rAs, i ca inovator, §i ca
neindemAnatic sau, cum am zice, ageamiu, autorul despicd,
criticd i restitue, cu o eruditiune netagaduitd, dar totdeauna
agresivd, toate puncturile pe cari comentatorul gravurilor lui
Bartoli, sau cd le trecuse cu vederea, sau cà le tratase ct
erori, sau cd le modificase fdrd cuvAnt dupd cum erau ex-
puse de Chacon, sau in fine cd le inchipuise dAnsul fall de
nici un temeiu. Apoi de acl inainte, el trateazd intr'un ca-
pitol special despre arta navald la Romani si in acest studiu,.
cercetdrile sale sunt prirnele investigatiuni serioase asupra
materiei ; in altul se ocupd de oarecari rituri religioase
superstiliuni antice ; de aci apoi examind felurite chestiuni de
arta milliard si in fine, dupd ce in cartea a vin-a a vorbit
de inscriptiunile privitoare la rdsboaiele dacice, el consacrd pe
cea din urmd la examinarea monetelor ce s'au bdtut in timpul
acestor expeduni i astfel, prin elemente epigrafice si nu-
mismatice, se cearcd a restitui sirul cronologic al intregului
rdsboiu reprezentat pe columna lui Traian.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 187

Intru aceasta, Fabretti a aezat adevArata bazd a istoriei

evenimentelor din timpii invingatorului Dacilor. Se §tie in-
teadevAr. cä mai nimic nu s'a pdstrat dela numero§ii scriitori, .

caH in vechime au tratat pe larg despre faptele lui Traian

§i in parte despre rdsboaiele lui dela Dundre. Lista comentaa
de autori pierduti, pe care cu o sagacitate 1 din cele mai lAu-
dabile o publicd acum d-1 Papadopol-Calimach, in revista d-lui
Hasdeu, Columna lui Traian, va poate da, domnilor, notiuni
precise despre cAte s'au scris §i despre cAte au pierit din cele
scrise asupra vechilor locuitori ai tdrii noastre.
UTILIZAREA EPIGRAFICEI In lipsa acelor nenumdrate §i
SI NUMISMATICEI PENTRU pretioase documente, istoricii mo-
derni au venit sa ceara ajutor dela
ISTORIE. arheologie §i dânsa, ca sort bund
§i indatoritoare, a vArsat prin Fa-
bretti §i prin multi, foarte multi urma0 ai lui, un imbil§ugat
tezaur de notiuni, culese depe inscriptiuni §i monete, prin
caH s'au restituit §i cronologia §i istoria domnirii marelui
imparat. Astfel s'a putut constatd. cd Traidn a fost ales de
ase ori consul, la anii 91, 98, 100, 101, 104 §i 112 ; cd de
doudsprezece ori a primit titlul de imperator ; cd de doud-
zeci de ori a ocupat puterea tribunitie ; cd, calificativul ono-
rific de Germanicus i s'a dat Inca din zilele lui Nerva ; cd la
anul 103 a fost numit Dacicus §i la 110, Parthicus ; iar titlul
de Optimus princeps, cel mai bun dintre principi, pe care
nimeni mai bine I311 1-a meritat §i pe care dAnsul mai intdi
de toti 1-a primit, i-a fost acordat de senat 5i de popor la
anul 104. Tot din izvoare arheologice, §i numai dinteacestea,
domnilor, s'a putut alege timpul exact al faptelor §i al cid-
dirilor sale celor marl ; astfel, cu al. v-lea §i al vi-lea consulat
corespund aducerea apelor in Roma, mdrirea circului, clAdirea
portului Centurn-Cellx, indltarea unui templu §i a§ternerea
podului pe Dundre...
Dar nu este aci locul de a ne intinde mai mult asupra
acestor amdrunte biografice cronologice ; destul ne este acum
a fi insemnat folosul ce poate trage istoria funddrii coloniei
romane in Dacia, din monumentele arheologice §i apoi Inca
de a fi semnalat pe Fabretti ca principalul initiator al acestei
incruscriri a arheologiei cu istoria, pe tArdmul originelor noastre
nationale.

1 pritrundere.
188 AL. I. ODOBESCLI

Ma tem insa ca numai din eke am spus, nu veti fi putut

pretui indestul nici metodul critic, nici cuno§tintele anticare
-ale eruditului de care ne ocuparn. A§ dori sa vá lärnuresc
mai bine §i asupra meritelor lui, §i asupra interesului ce
noua mai ales ne prezenta cartea sa. Daca insa nu-mi sta
prin putinta a va spune tot ce se zice intr'insa, apoi cel
putin dati-mi voie sa -aleg pe ici §i pe colea trasuri mai ca-
racteristice ale procederilor sale, cari totdeodata sa ofere §i
vreo atractiune mai speciala pentru noi.
V'am spus, pare-mi-se, cu ce scrupulozitate §i cu ce cir-
cumspectiune, Fabretti a cernut §i a randuit inscriptiunile an-
tice, pe cari predecesorii lui le primiau §i le inregistrau toate
de bune, fara de critica §i fall de control. Astfel ajunsese
a se prefira prin colectiunile epigrafice o sumedenie de mo-
numente lapidare spurii I §i croite depe inchipuirea mai mult
sau mai putin cultivata a istoricilor falsificatori.
Iatä un exemplu pe care il culeg din capitolul lui Fabretti,
despre inscriptiunile privitoare la rasboaiele dacice.
TEZAURELE 1U1 DECEBAL. Chacon, la una din scenele co-
lumnei, unde se vad cai incarcati
cu adanci panere pline de vase maiestrite, pe cari le aduc
dinaintea lui Traian, a reprodus povestirea din fragmentul
lui Dion Cassiu, care zice : 2
(Si s'au gasit tezaurele lui Decebal, desi fusese ascunse sub raul Sar-
getia, care trecea pe la palatele acestuia ; in adevar, el abatuse raul prin
niste robi si ii scobise fundul ; apoi, depuind acolo mult argint, mult aur
§i celelalte nestemate, cari n'aveau a se teme de umezeala. asezase d'asupra
lor pietre si gramadise Omani ; apoi dupa aceasta, dase drum raului
pe la locul ski ; iar in pesteri depusese tot prin acei oameni, vesmintele si
celelalte obiecte de acest fel. Ispravind acestea, ii ucisese, ca nu cumva
vreunul sa destainuiasca. Dar Bicilis, un sot al lui, care cunostea tot ce
facuse, fu prius si le spuse toate)..3
Pe temeiul acestor cuvinte, invatatii din secolul al xvl-lea
visau mereu la comori de ale lui Decebal. Unii, ca istorio-
graful austriac Wolfgang Lazius, pe care l-am citat mai de-
unazi ca cel mai vechiu epigrafist al Daciei, netinand seama
de tradarea lui Bicilis, povesti ca pe timpul sau, ni§te pes-
cari romani, plutind cu luntrea din Mure§ in Istriga sau Streia,
.care este vechea Sargetia, a izbit vasul lor sub apa de o bu-

1 false.
2 Dionis Cassii histor. roman. lib. 1..vitti, 14.
3 In original si textul elen.
 ISTORIA ARHEOLOGIEL 189.

turuga §i scormonind ei acolo au descoperit o tainità din

care au scos peste 40.000 bani de aur, toti cu efigia lui Li-
simach, regele Traciei ; din ace§tia, cardinalul Martinuzzi, vestit
in istoria depe atunci a Ardealului, a putut capata abia vreo
mie, deoarece pescarii trecuse in Moldova, cu mai multe
care incarcate de avulii. Acestea se credeau a fi fost chiar
comorile lui Decebal.
Dar allii, cu gand mai istet, scornirá "o inscriptiune latina
pe care Fabretti o respinge cu dispret, ca o falsificare inchi-
puita numai depe spusele lui Dion §i ca o nedibace imita-
tiune a altor epigrafe cunoscute. Aceea ar voi sa rememoreze
un sacrificiu pe care 1-ar fi facut augustul Cesar Nerva
Traian, parintelui Joe, aflatorului de avutil, i zeitei mume
a pdmantului, pentru descoperirea tezaurelor dacice :
IOVI. INVENTORI
DITI. PATR1
TERRAE MATRI
DETECTIS. D A C.
TUESAVRIS
CAESAR. NER
VA. TRAIANVS
AVG.
SAC. F.

Dar Fabretti, citand toate izvoarele de unde scornitorul

modern storsese elementele plastografiei sale arheologice, ii
spune curat cà n'a izbutit a-i fura vederile, fuci faciendi.
In alt loc, la capitolul al uu-lea, el se rapede Inca §i cu mai
multà manie asupra lui Bellori, care a socotit de cuviinta sa
corecteze §i sa implineasca pe Chacon.
PODUL LUI TRAIAN PE DUNARE. Chestiunea este despre po-
DESCRIEREA LUI DEPE D. CASSIU dul pe Dunäre al lui Traian.
In desemnele cari au servit
SI CHACON. primului comentator al co-
lumnei pentru descrierea sa,
la stampa no. 86, se vede in fund o parte din acel pod cu
§apte din stalpii lui, impreunati prin bolte pline, cari se par
a fi de zid, iar deasupra se intinde podeala cu ambele sale
balustrate ornate in rascruci. In explicatiune, autorul spaniol,
minunandu-se de aceasta gigantica opera a lui Traian, descrie
podul astfel precum il aflase descris in fragmentele lui Dion
190 AL. I. ODOBESCU

Cassiu, pAstrate de cronicarul bizantin Xifilin, unde se zice cA

stalpii lui de piatrA patratA erau douAzeci la numar, inalfi
de cate una sutA cincizeci de picioare, afard de temelii, largi
de cate saptezeci, si cA ei erau departafi unul de altul cu
cate una sutA saptezeci picioare, fiind impreunali prin bolte».
Apoi tot autorul grec se mirA cu cate cheltueal5. si cu ce
greutAfi s'au putut clAdi acesti stalpi, intr'un rail asa de
mare, intr'o apA as4 de prApAstioasA si pe o albie asà de
tinoasA, de uncle nici cA se putea abate cursul apelor. 1
Inteacest ultim punct, fie zis in treack, scriitorul elen
pare a nu fi de aceeas pArere cu Pliniu cel TanAr, care apro-
band proiectul poetului Caniniu de a canta rAsboaiele dacice,
ii aduce aminte cA va avea a spune despre rauri strAmutate
de curand prin farine si despre poduri de curand aruncate
peste rauri ; «Dices immissa terris nova flumina, novos pontes
fluminibus injectos».
Dar sa ne intoarcem la cele zise de Dion si repefite de
Chacon. Spre a invedera si mai tare greutafile invinse cu
lucrarea podului, ei spun cA era fácut tocmai acolo unde
matca raului este in partea locului mai ingustA, dar tot-
deodatA si mai adancA, iar apele lui mai rApezi. La acestea
anticarul modern, luandu-se ilupd un descriitor depe atunci
al Austriei, care nu pare nici macar a-si fi dat bine seama
de pozifiunea locului, adauga' cd podul, din care nu se mai
vAd nici stalpii, nici bolfile, a fost asezat in Panonia infe-
rioarA, nu departe de locul cetAlii Canizza, unde in apropiere
se aflA si o fantand minunatA, care isi schimbA apele in sange,
de cate ori vreun pericol ameninfa' regatul Ungariei.
Orasul Canifa, odinioard bine intArit, se aflA pe raul Tisa,
tocmai in nordul Banatului Temisoarei ; cat despre fantana
c ea minunatA, pricepefi, domnilor, cd o asemenea indicaliune
-de topografie taumaturgicA 2 nu ne poate fi de mare folos
pentru a preciza localitatea uncle Traian a inAlfat vestitul sAu
pod. Scriitorii cei vechi nu sunt nici ei mai explicifi ; dar
nouà ni s'au pAstrat urme cu mult mai pozitive, despre cari
osebit de arheologii moderni, ne pot incredinfa pe tot mo-
mentul Mehedinfenii nostri din Severin.
Ei, in fiecare zi dela Dumnezeu, vAd colo jos, la poalele
orasului, pe fArmul nAsipos al DunArii, acea surpAturA de
zid cu masivele-i cardmizi inegrite si ciuruite de timp, roase

1 Dioni Cassii histor. roman. lib. mutt, 13 ; in original §i textul elm.

2 facatoare de minuni.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 191

macinate de umezealA si de muschiu, streajd secularA, care

de optsprezece sute de ani aproape stA cu ochii tintiti la
sotia ei de decinded rdului 1, ti parecd amAndoud impreund
chic dorul altor optsprezece ca ddnsele, pe care le-au inghitit
treptat apele sub luciul lor limpezit, din momentul cAnd s'a
rupt lantul de zid sau de lemn, ce le uniau odinioard toate
intr'o singurd i uriasd clAdire.
Dar ce alt a putut oare sã fi fost aced minunatà clAdire,
clacA nu chiar podul cel mai presus de toate lAudat de in-
treagä antichitatea, pe care 'II asternuse peste Istru, marele
arhitect Apolodor din Damasc, ca sA implineascd cugetarea
mAreatA i vointa neinfrAntA a gloriosului imparat, care, ur-
cAndu-se pe tronul Romei, nu se mai jurd altfel decdt cu
aceste cuvinte : «SA n'am parte de a vedeh Dacia redusA in
provincie romanA si de a trece pe poduri, DunArea i Eu-
fratul !»? 2

CERCETARI FACUTE CA inteadevAr acele ruin e dela

DE COM1TELE DE MARSIGL1. Turnu-Severinului sunt chiar ale
podului clAdit de Traian pe
timpiI rAsboaielor sale cu Dacii, faptul a fost mai intdi re-
cunoscut i dovedit de un bArbat eminent din secolul al
cwiplea, cdruia stiinta ii datoreste o frumoasä lucrare asupra
rdului nostru mostenesc, asupra DunArii. Comitele italian
L. F. Marsigli, näscut in Bolonia la 1658, a ajuns prin acti-
vitatea, prin cunostintele 9 i prin capacitatea sa, la graduri
inalte in armata austriacd. Pe la 1689, când Austria, purtand
rAsboiul cu Turcii izbutise a lud. Nisul i apoi Vidinul, Mar-
sigli, insArcinat ca colonel de geniu sa aseze un pod de vase
pe Dundre, ca sA poate trece ostirea in iernatic pe pamantul
Tarii Românesti, studie cu atentiune toate localitat le imprej-
muitoare ti-ti atinti mai cu seamd luarea aminte asupra
ruinelor dela Turnu-Severinului. El masura, desemnd
descrise cu deamdruntul toate ramasitele Inca existente ale
podului, precum i orice alte antichitAti ale Dundrii, si intoemi
din ele al doilea volum al colosalei publicatiuni tipAritA de
dAnsul la 1726, in sapte mari volume in-folio, sub titlul :
Danubius Pannonico-mysicus, observationibus geographicis,
astronomicis, hydrographicis, historicis, phisicis perlustratus.

1 depe malul celAialt.

2 Amtniani Marcellini rerum gestar. lib. xxlv, 3 ; in original §i textul latin.
192 AL. I. ODOBESCU

Tot in acel volum, printre alte multe monumente antice

si curiozitAti, yeti recunoaste pe tabela 54, un pilastru fune-
rariu sau cip, cippus, purtAnd aceste cuvinte, pe ici pe
colea trunchiate :
D. M.
ANTON
CALLIST
VIX1T
ANN. LX
DIO G E
MOSC
CONIVGI
D. M.

adicd: ,Zeilor Mani ai Antoniei Calliste, care a trait aniF

sasezeci, Diogen Moscu, a riclicat acest monument solidi
sale, celei plind de merite».
Marsigli ne spune cd el a descoperit aceastd inscriptiune in
curtea bisericii dela Cerneti, in iarna anului 1689, cAnd Mark-
graful Ludovic de 13aden i generalul Husler, puind terneiu
pe ingaduinta foarte indoioasd a lui Constantin Vodd Branco-
veanul, venise sd-si aseze cuartierele de iarnd in judetele de
peste Olt. Astdzi n'aveli, domnilor, decdt sd vd coboriti aci jos,
in sala unde stau gramddite monumentele lapidare ale mu-
zeului nostru, si yeti puted constatd insivd exactitatea tran-
scrierii anticarului italian. Rdposatul Mihalache Ghica, dupd
cum ne spune d-1 Laurian, a transportat mai 'nainte de 1843,
acest monument in Bucuresti, unde cel putin in ochii d-voastre,
el trebuie sh cAstige mai mult pret deck in ai gramaticilor §i
cdrturarilor romdni depe timpul voevodului Brdncoveanu.
Sunt multumit cd am putut indeplini, desi cam in mod
incidental, o datorie cdtre invdtatul comite de Marsigli, pe
care nu se cade ca noi, Dundrenii, sd-1 trecem cu vederea
printre eruditii din secolul al xvn-lea ; voiu mArgini insd cele
ce am spus despre dânsul, addugand numai cd, dupd ce el
a lucrat la delimitarea hotarelor noastre despre Banatul Te-
misoarei, apoi in anul 1703, a fost pe nedrept disgratiat §i
chiar degradat de impAratul Austriei, in urma nenorocitei
preddri a cetAtei Brisach dirk Alsacia, si retrAgandu-se la Mar-
silia si in fine in patria sa, la Bolonia, a trait numai in ocu-
paliuni tiintifice, atat istorice i geografice, cat matematice
§i fizice, pAnd la anul 1730, IdsAnd dupd sine un nume lAudat
§i o intinsd corespondenta cu invdtatii de prin diferite tart..
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 193

POZITILINEA PODULUI Lui ii datoyirn day prima constatare

LA T.-SEVERIN. serioasd a localitätii unde a fost con-
struit podul pe Dundre al lui Apolodor ;
dovezile produse de dansul sunt destul de terneinice spre a
nu ldsa indoieli ; cu toate acestea invatatul german dr. H.
Francke din Wismar, care acum vreo treizeci 0 mai bine de
ani a tipdrit o pretuitd istorie a lui Traian bazdndu-se pe cal-
cule gre0te de Sulzer in mAsuratoarea largimii Dundrii la
locul podului, a sustinut cd al lui Traian, wzat, precum se
§tie, pe stdlpi de piatrd, a fost cladit Ia Celei i ca' cel dintre
Cladova §i Severin este podul de lemn al lui Constantin cel
Mare. Nu §tiu cum s'a fdcut, de i di Kogillniceanu, in istoria
Tarii Romdne0i, scrisd de d-sa in limba francezii, a alunecat
pe priporul acestei erori. Raul este ch astfel, mai ales pe the-
zd0a unei autoritiiti locale, neintemLiatele presupuneri ale lui
Sulzer 0-au fAcut pdrtie in public, §i alli istorici strdini, tot
cu aà slabe cuvinte ca i ale lui Francke, au cdutat nu numai
si aeze podul cel cu stalpii de lemn acolo unde ruinele din
apd sunt invederat de ziddrie, ci chiar sh facd loc trecdtoarei
lui Traian, cu cdteva kilometre mai in sus de Rupva, in
dreptul Ogradinei, unde pe malul sdrbesc este o mare 0
frumoasd inscriptiune anticd, constatând cä Traian, de trei
ori consul, adica la anul 100 dupd Hr., a surpat stancile §i
a instrunat pdraiele, ca s. deschidd o cale pe malul drept al
Dundrii montibus excisis, amnibus superatis, viam fecit
iar nu deloc ca sá facd pe acolo pod stAtiitor peste api.
Podul lui Traian rdmâne dar fdrá indoeald acela ale cg-
rui ruine se vad sub Turnu-Severinului, 0 care in vechime
se pornia din cetatea Egeta, depe malul drept, ca sA rds-
punda dincolo, la o alta localitate intre Zernes §i Drobetis,
a cdrui numire nu se poate Inca determind cu preciziune.
Este de prisos a se mai impotrivi cinevd evidentei, sub za-
darnicul cuvânt di la acel loc matca raului rill este prápas-
tioasd §i a0ernutd cu pdmant tinos, cum pretinde Dion Cassiu.
Cat despre másurdtoarea distantei dela un mal la altul, data
de acest istoric, adica de douazeci §i una de ori 170 picioare,
ceeace face cu totul 3570 picioare, aceasta a fost constatata,
cu foarte neinsemnate diferente §i de comitele Marsigli §i de
alli exploratori mult mai noi.

1 Dr. If. Franeke, Zur Geschichte Trajan's und seiner Zeitgenossen

2-te Ausgabe. Leipzig. 1840.

AL. J. Oocnacecu.I8toria Arheologiel. 13

191 AL. I. ODOBESCU

CONSTATARI MODERNE. Si 'n adevar, fiincica vorbiram asa

mult despre starea actuala a ruinelor,
sa nu uit a face mentiune despre un fapt de cea mai mare
importantA, privitor la ramasitele antice din fata Severinului.
Din toatà inima a§ fi dorit, domnilor, ca acest fapt sA fie
sapaturile Mcute in mai multe randuri cu autorizatiunea si
spesele miMsterului nostru ; dar, trebuie sa marturisesc, ca
citind si recitind raporturile cari s'au scris si s'au tiparit prin
ziare asupra exploratiunilor executate Oita acum fara, sir nici
sistemA la Severin, am ramas numai cu intrebarea Inca ne-
deslegatA : oLa ce vor fi bune cercetarile arheologice, fAcute
in mod asa de empiric si asà de fantastic?» Pacat de parale!
§i mai ales, pacat de bietele ruine, scormonite farA de nici un
spor pentru stiinta!
Fara de nici o cheltuiald insa, intAmplarea a adus rezultate
cu mult mai fructuoase. Acum sasesprezece ani, in luna ia-
nuarie 1858, apele DunArii au scazut in mod cu totul ex-
ceptional ; in ziva de 15 ale lunei, ele fiind cu l', 4" mai
prejos de 0 la nivelul din Rusava, lasara sä se vaza in albia
rAului sasesprezece stalpi de ziddrie, pe cari cercetAndu-i se
gasird construiti, ca i capetele podului dela maluri, cu pie-
troaie si cu mocirla de ciment roman, si captu§iti cu carAmicIA
mare patrata ; ei erau spatiati intr'astfel d'alatul raului, incat
locul unde lipsiau dinteinsii patru, spre a se face douAzeci
cu totul, era acoperit de o insula care pesemne potmolise
pe aceia.
Un inginer militar din Rusava si un conductor de cradiri
al companiei vapoarelor din Turnu-Severinului facura masu-
ratori si exploratiuni minutioase. Ei dovedira. in interiorul
zidariei nu numai gauri regulat dispuse, in cari fusese asezate
bArne incrucisate, dar Inca aflara si cAtevà crampeie de lemn
de stejar ; caramizile cari acoperiau stalpii purtau marcile a
trei diferite cohorte auxiliare din a xia-lea legiune Gentend,
cari negresit au fost intrebuintate la lucrarea podului. Din
acele caramizi avem si noi in muzeul nostru national.
Pe temeiul constatarilor facute la fata locului in iarna anului
1850, profesorul Aschbach a publicat in Viena o monografie
foarte interesanta si detaliata asupra podului de piatra al lui
Traian depe Dunare, 1 in care el a desbatut toate chestiunile
istorice, topografice si tehnice, atingatoare de aceasta Insem-
nata constructiune.

I Prof. Dr. Aschbach, lieber Trajan steinerne Donaubruche, Wien, 1S5S.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 195

Dar socotesc cA e timpul sA ne intoarcem la Fabretti ; sunteti

in drepl, domnilor, a m;^. acuza cA -am colindat secolii §i ta-
rile cu cercethri asupra podului lui Traian si am lAsat cu
totul in laturi pe autorul Sintagnzei despre columna Traiand.
Dansul, cu toate acestea, ne-a adus la podul depe DunAre ;
se cuvine dar sA-i facem loc, ca salt dea si el parerile asu-
pra lui.
LUCRARI DE LEMN LA POD. Mai intai insA catà sA ve-
dem in ce mod Bellori, in no-
titele sale, a amplificat pe Chacon. latA dar cum el se exprimA
la § 259, avand dinaintea ochilor desemnele cu mult perfec-
tionate ale lui P. S. Bartoli i neputAnd prin urmare thgadui,
depe structura invederatà a podului, la stampa 74, cá arcu-
rile boltilor cari uniau stalpii sunt formate de niste intreite
cercuri de letnn, legate intre sine cu stinghii, bätute cu pi-
roane la incheieturi i proptite in capul stAlpilor pe niste
apriori limpArechiate, asemenea de lemn. Bellori zice insa.
cele ce urrneazd :
(Dion descrie acest pod ca o cladire minunata, cu 20 sialpi de mar-
flora patrata, 'nalti de 150 picioare, osebit de temelii, largi de 60 §i de-
partati intrP sine de 170 picioare, Carl stUpi erau uniti prin arcuri ;
lucrare de necrezut, cad din cauza adiancimii §i a iutelii lor, apele nu
iertau acolo nici o cladire, nici se puteau abate. Podul inaltat aci de
Traian a lost cu totul de marmora, impreuná cu arcurile Jui ; iar cel pe
care ii vedem e fdcut cu barne de lemn i numai cu stalpii de piatra,
poate pentru necesitatea grabnica de a trece pe dAnsul).
Aci Fabretti se face DunAre de manic, fiindcA ageanziul
explicator, «novitius interpres», a cutezat a zice cá podul a
fost cu totul de piatra impreunA i cu arcurile lui. «Chiar
de l-as fi vAzut de piatrA, zice el, eu tot de lemn 1-a§ fi
crezut ; dar arAtandu-se invederat cá era de lemn, a tre-
buit ca printr'o minune sà-1 prefacA in piatra». Apoi, luAnd
in cercetare cu deamAruntul structura stalpilor de zidarie,
el aratA cA au trebuit sa aibd o forma exagonal5, ale carei
unghiuri ascutite, puse in lungul apei, despicau mai cu in-
lesnire valurile si lAsau dela muchia extrema a unui stAlp
panA la a celui urmAtor, o distanta de 170 picioare, pe cand intre
paretii laterali ai pilastrilor ramanea un spatiu numai de 110
picioare. Spre a intemeia §i mai tare mAsuratorile sale §i spre
a explica modul de constructiune al acestor zidArii fAcute in
apA, el aduce mArturia insemnata a unui vestit mecanic §i
constructor hidraulic grec din secolul al xxll-lea, patriciul Theofil,
196 AL. I. ODOBESCU

a cdrui scriere asupra podului indlfat pe Dundre de Apolodor

s'a pastrat in analele versificate ale cronicarului .bizantin
Tzetzes, intitulate Chiliadele. Theofil luase indicafiunile tehnice
si dimensiunile chiar din descrierea compusd de insusi Apo-
lodor, McAtorul podului, «gefyrergastes», descriere despre care
face menfiune i Procopiu din Cesarea, istoricul impAra-
tului Justinian, in opera sa De edificii, unde vorbqte de nft-
ruirea in apã a podului de piatrd din vecindtatea castelelor
dundrene Zanes i Pontes.
Fabretti, completând prin asa puternice documente insent-
ndrile mai pufin ldmurite ale lui Dion Cassiu, constatd ca.
numai stalpii erau fact* de ziddrie i ca spre a-i construi,
s'au intrebuinfat niste mari cutii de tälpoae, «kivotion», infe-
penile pe dinlduntru cu &true incrucisate, in cari s'au turnat
bolovani de piatrd si de acel ciment nedestructibil, pe care
Romanii stiau aà de bine a-I plamddi. Astfel stAlpii s'au indlfat
d'asupra apei mai presus de orice crestere a rdului, infrun-
amd toaid volbura lui impetuoasa ; iar d'asupra !or, peste spa-
fiul ce-i desparfid, s'au desvoltat bolli construite cu grinzi,
dispuse in intreite arcuri tesite. Dovada acestui fapt, Fabretti
o gAseste nu numai in posibilitatea rafionald a unei asemenea
construcliuni, nu numai in desemnul foarte clar i deslusit al
baso-reliefului depe columnd, dar Inca si in tipul unei me-
dalii a lui Traian, pe care el o vdzuse in colecfiunea reginei
Cristina de Svedia si in care el recunoscuse podul depe Du-
ndre, reprezentat pentru inlesnirea gravorului printr'o sin-
gurd din ale sale bolfi, sprilinitä pe doi pilastri monumen-
tali la ambele cApAtAie.
Aced medalie mare de bronz meritd sa ne opreascd un
moment. Muzeul nostru o posede, inteo mare si frumoasd
colecfiune de cloud sute cincizeci i cinci bucdfi de aur, argint
si bronz, toate relative la domnia lui Traian, care la anul
1870 s'a cumpArat dela d-1 C. Bolliac si care confine o serie
aproape completA pentru istoria nionetard a marelui impArat.
Multe din aceste prefioase documente numarii 1 sunt adunate
din Dacia §i cdtevd sunt, pare-ni-se, Inca inedite.
Bronzul de care vorbim acum mai in special poartà pe
o fafa bustul lui Traian incununat cu lauri i imprejuru-i
legenda urmAtoare : IMP. CAES. NERVAE TRAIANO AVG. GER. DAC.
P. M. TR. P. COS. V. P. P. ; pe revers este figurat intreitul arc
de lemn, care reprezenta podul pe DunAre §i care de ambele
Orli se reazimA pe eke un stalp cu turn §i poarta, avAnd
5 monetare.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 197

d'asupra ate trei statue. Sub pod este o luntre plutind pe

valuri. In jurul acestora se cite§te : S. P. Q. R. OPTIMO PRIN-
LIPI. S. C 1
Aci gAsim chiar data clAdirii podului ; e al v-lea consulat
al lui Traian, adicA anul 857 dela clAdirea Romei, 104 dela
Hr., in fine anul care desparte intkul rAsboiu dacic de
al doilea. Traian utilizase intervalul de pace spre a construi
acea minune.
Acum sd mai dAm Inca odatA cuvântul lui Dion Cassiu,
care, sa nu uitali, domnilor, a scris intinsa sa istorie a Ro-
manilor, cam pe la .anul 200 dupa Hr. :2
D1STRUCTIUNEA PODULUI. (Din astfel de lucrari se dovedesc inal-
tele cugethri ale lui Traian ; iar noud, podul
lui nu ne inai este de nici un folos, caci nu mai sunt cleat niste stAlpi,
ne niai avand trecdtoare deasupra lor, pare a n'ar fi fost facut cu alt
scop decal numai spre a dovedi cd nu este nimic pe lume care sd nu
poath fi indeplinit de firea omeneascd. In adevar Traian, bdnuind cd pe
and DunArea ar fi inghetatd, s'ar puted ca Romanii de dincolo sd fie
atacati in rAsboiu, Licit acel pod ca sd poatd trece mai lesne pe dAnsul
ostirile sale. Dar din contra, Adrian, temAndu-se ca nu cumva barbarii,
dupd ce vor infrange strejile podului, sd gaseascd pe dAnsul o trecatoare
lesnicioasd in Mesia, puse sa-i scoatd constructiunea depe d'asupray. 3

Fabrett icrede ca aceà constructiune egretie (?) nu poate sA fi

fost altcevà deck boltile §i podeala de lemn, pe cari Adrian
puse sä Ie. ridice, rasand in prelargul rthilui numai stAlpii de
zidArie expu§i la vAnturi, la valuri §i la ploi, osanditi a se
surpà cu timpul din inaltimile lor. Astfel peste chtevà sute
de ani abid au mai rAmas, ca martori neinlAturati ai mArimii
lui Traian §i ca cheza§i ai legamantului etern ce une§te pA-
mAntul Daciei cu colonii romani veniti de decindea 4, au rAmas,
zicem, la lumina cerului, acele douA cripAtAie ruinate ale po-
dului pe ambele maluri opuse, iar tAinuite sub ape cram-
peiele celorlalti optsprezece pilastri de mult inecati in adAnc!
tiinta a§A de variatA a lui Fabretti a provocat, domnilor,
pe nesimtite, desvoltArile cu cari m'am intins aci asupra unui

I gImpdratului Cesarului Nerva Traian, Augustutui, Germanicului,

Dacicului, Pontificelui-Maxim, insdrcinatului cu a Tribunilor putere,
consulului pentru a v oard, Pdrintelui Patriei. Senatul §i Poporul
Roman. optimului Principe prin Senatus-Consultg.
2 Dioni Cassii istor. Roman. lib. !Awn, 13.
3 In original si textul elen.
4 de peste Dundre.
198 AL. I. ODOBESCU

punct de arheologie nationala, aliens de anticalul nostru cu

o perfectä intuitiune a faptelor, pe cari cercetAri posterioare
le-au adeverit la fata locului. As putea sà grAmadesc in lauda
lui numeroase alte exemple de acela§ fel ; dar v'am promis
cd in jurul situ voiu face astAzi loc celor mai fruntasi dintre
anticarii, contimporanii lui.
TABLA ILIACA. Deaceea, drept mijloc de transitiune si
pentru ca sA nu ne luarn ziva bunA prea
fard veste dela supArdciosul Fabretti, dati-mi voie a vA aduce
arninte cà printre scrierile lui de eruditiiine am prenumArat
si o disertatiune asupra baso-reliefului antic numit Tab la
Math-, lucrare pe care el a anexat-o la volumul Sintagmei,
ca un corolariu desvoltAtor al mai multor locuri din acea
carte, in care el explicase scenele sculptate pe columna
Traiand, prin scene depe citata tablà.
Denumirea acestei vestite anaglife v'a si fAcut sa' intelegeti
cA ea este relativä la cetatea Ilion sau Troia §i poate ca yeti
fi si bAnuit cd dansa reprezentà intamplArile epice ale acelei
pierdute cetati, cAreia nemuritorul Omer i-a asigurat o glorioasA
si eternd amintire,
STUDIILE In acest caz nu v'ati amAgit,
OMERICE IN ANTICHITATE. titlul disertatiunii lui Fabretti con-
firma aceasta ; el este : Explicatio
veteris tabellce anaglyphce Homeri Iliadem atque ex Stesi-
choro, Arctino et Lesche liii excidium continens.
Nu este nici loc aci ; nici necesitate de a vd vorbi despre
insemnAtatea literarA si despre marea inrAurire ce au avut
asupra literelor antice, ba §i chiar asupra celor moderne,
poemele omerice. D-voastrA §tili neapArat cu cat5. ingrijire
Elenii, din toate epocele si din toate partile, s'au ocupat de
a aduna, de a controla, de a transcrie, de a studia si de a
explica versurile atribuite nemuritorului parinte al poeziei si
chiar ale altor multi, cari pe trepte mai inferioare au povestit
in poeme epice faptele eroilor primitivi ai Eladei, si au corn-
pletat acea adunare de fabule poetice §i de intamplari reale
cari intocmiau seria de opere nurnità Ciclul epic. *titi ne-
gresit cum sub tirania inteligentà a lui Pisistrat in Atena
au lucrat diascevastii, spre a alege, a orandui i a redacta
cele mai veridice traditiuni orale ale rapsozilor sau cantAre-
tilor omerizi ; cum anticele cetAti grecesti se intreceau care
de care sä aibd o editiune mai completA si mai corecta a
 ISTORIA ARHEOLOGIEl 1.)9

operelor lui Orner, editiuni cari se numiau politice, adica

proprietati municipale ale ora§elor ; cum insu§i filozoful Aris-
totele s'a ocupat a face o recensiune a divinului poet, pe care
Alexandru-cel-Mare o purtd pretutindeni cu sine, inchisa intr'o
pretioasa ladita luatã din tezaurul persic al lui Dariu, *i din
care cauza aced recensiune s'a §i zis, «e ek tou narthekos» ;
cum apoi eruditi din Alexandria Egiptului, dintre cari rdsare
mai presus de toti ilustrul Aristarh, modelul criticilor, au
facut compunerilor omerice *i in genere intregului ciclu epic,
felurite indreptari sau diorthose, §i le-au explicat, le-au inter-
pretat, le-au completat §i le-au comentat in tot felul; cum
iara§ carturarii mai noi ai Bizantiului, meditand asupra acelor
poeme seculare le-au inzestrat cu voluminoase note sau
scholii, printre cari mai cu searnà ne sunt §i nou'd azi de mare
ajutor ale episcopului cre§tin Eustatiu Tesalonicul din secolul
al xii-lea ; cum in fine toata activitatea elena §i romand s'a
adapat d'alungul secolilor, cu versurile lui Omer §i, putem
zice, s'a inchinat in numele lui.
Dar ce sa mai zic ? Studiul lui Omer era in vechime o
portiune esentiala a invatamantului public, o necesitate ne-
inlaturata a educatiunii oricarui om cult ; el era considerat
ca mijlocul cel mai nimerit spre a forma §i a desvolta spi-
ritul, gustul §i inima tinerirnii; deaceea §i Platon, Cand in
visurile sale politice se cearcd a inchipui o societate de oa-
meni Varã de patimi, fard de sldbiciuni, pe ale cdror suflete
nimic O. nu vind a le inrnuia, el nu cuteazd sd departeze
dinteinsa pc sfintitul, pe minunatul, pe rapitorul Omer, «ieron
kai thaumaston kai edyn andra», atat era de mare respectul
cc inspirà anticul rapsod ! decdt raspandind profumuri §i
depuind cunune pe capul sdu venerat, «myron kata tes ke-
fates katahcantes kai erio stepsantes». I
In genere, toti scriitorii antici atesta marele rol ce se da
poemelor omerice in instructiunea junimii ; filozofii, grama-
ticii,oratorii §i soNtii vorbiau necontenit de dansele §i din
ele scoteau invataminte de tot felul. In toate localitatile unde
tráiau Greci, §i mai tdrziu chiar i in Italia arnica., in Galia
§i aiurea, au existat §coale omerice, unde, prin felurimi de
metoade se studiau §i cuprinsul §i esenta nemuritoarelor
epopei ale lui Omer. Tot astfel la epoce mai apropiate de
noi, cetatile italiane infiintara catedre speciale pentru citirea

1 Platonis de Republica lib. In, § 398.

200 AL. I. 000BESCU

pi comentarea Divinei Cornedii a lui Dante ; mai multi ar-

tisti din timpul Renaterii se cercarA sá reprezente prin ta-
beluri picturale, dispozitiunile generale i scenele episodice ale
nenumdratelor regiuni i cercuri, prin cari poetul florentin se
strecurase colincland pe rand, in intreita sa viziune profeticA,
Infernul, Purgatoriul i Paradisul.

DESCRIEREA TABLEI ILIACE". De o idee analoga cu a pic-

torilor dantesti pare a fi lost
inspirat sculptorul omeric care a lucrat la Tabla iliaed, des-
crisA i explicatA de Fabretti. Ai zice cd ea a fost o tabelA
mnemonicA, destinatd a se asterne pe paretii unei clase ome-
rice, pentru ca scolarii sA-§i intipareascA in memorie ordonanta
§i faptele poetice cuprinse nu numai in Iliada lui Omer, ci
si in alte poeme cari completeazA ciclul epic al Troiei.
Aceastd presupunere pare mai cu seamA a fi confirmatA
printr'o inscriptiune, trunchiatA la inceput, care strabate de-a
curmezisul toatA labia ; ea zice : a . . . invata frumoasa in-
tocmire a lui Omer, pentru ca instruindu-te sa capeti indsura
intregii intelepciunio.

....OREON MATHE TAXIN OMEROU OFRA DAEIS PASES

METRON EHES SOFIA'S,

Dar, sA vA spuiu, domnilor, cat se va putea mai pe scurt,

in ce consistä acea tabelA sculpturala. Proportiunile ii sunt
mici (12 degete nAltime, 14 lArgime); ea nu pare a fi de piatrA,
ci de o migma 1 foarte tare si solicIA, despre care Vitruviu
spune cA era intrebuintata la tencuielile ce aveau a se orna-
menta cu reliefuri. Din ea ne lipseste toatA laturea dreapta.
Tabelul din centru, mai lat deck partile lAturase, reprezenta
cetatea Troiei cu zidurile ei de imprejrnuire, i intr'insa, pe
trei planuri superpuse, se vdd luptele ce au determinat in-
vingerea Troienilor ; sus e calul de lemn al Elenilor, odou-
reos ippos» i scenele de mAcel cari au insotit imediat no-
rocita stratagemA a Grecilor ; mai jos, uciderea lui Priam in
porticele palatului sAu de langa templul Afroditei ; iar dede-
subt, reprezentarea faptelor lui Enea si mai ales la mijloc,
ca un obiect principal al intregii compuneri, se vede eroul
strAmos al neamului roman, iesind pe poarta cetAtii, cu teal

1 ciment.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 901

sdu Anchise, purtAtor al zeilor Penati, pe umeri, cu fiul sau

Ascaniu de miind, cAte si trei cdlduziti de zeul Ermes sau
Mercur.
Aceastd ultimd scend, pustt oarecum mai in evidentd, a
fácut pe Fabretti sd presupund CA monumentul, fiind lucrat
cu speciald intentiune pentru Romani, a avut in vedere si
poema latind a lui Virgiliu ; cu toate acestea, dedesubtul men-
lionatului tabel stau scrise numai cuvintele : «Iliou persis kata
Stesihoron». Se vede dar cd artistul infdtisase aci ruinarea
Ilionului, astfel cum o descrisese poetul elen Stesihor, in
epopea sa acum pierduta.
Poate CI aceastd reprezentare plind de animatiune a fost
si ea o reminiscentd mai mult sau mai putin fideld a vre-
unui din tabelele picturale lucrate de marii artisti Polygnot,
Cleant sau Teodor, cari toti au ilustrat cu penelul lor ace-
ieasi scene de destructiune.
Mai jos insd de titlul prdddrii llionului, dar tot in spatiul
mijlociu al Tablei iliace, sunt alte patru scene privitoare la
evenimente troiane, relatate in urmAtoarele poeme, cari acolo
stau indicate anume : Iliada de Omer, iEthiopida depe Arc-
tinu din Milet, si Iliada numità cea mica depe Lesches din
Pyrrea.
Aceit parte centrald erh cuprinsa intre doi stAlpi figurati,
pe cari s'a inscris un istoric prescurtat al intAmpldrilor infd-
tisate in tot tabelul ; apoi d'asupra mai este o banda ingustd
de mid sculpturi, si dedesubt, alte cloud bande superpuse ;
iar de cloud Orli, dincolo de columnele scrise, erau Cate
doudsprezece bande mai scurte, dispuse una peste alta, in-
fdtistind fiecare cAte una sau mai multe scene din poemele
ciclice. Am mai spus cd toed partea din dreapta, impreund
si cu stalpul ei, lipseste ; se vede cd aceea contineh repre-
zentarea plastica a unsprezece din primele cAnturi ale Iliadei,
cdci pe partea stAngd, incd existentd, se vdd, asezate de jos
in sus si insemnate prin literele elene cari erau afectate dife-
ritelor rapsodii ale poemei, scenele principale din cAnturile
al xm-lea, N, 'And la al xxiv-lea, 5.t. Titlurile rapsodiilor si
numele proprii ale indivizilor si ale monumentelor figurate,
sunt gravate dedesubt, la fiecare scend; astfel, bundoard,
luand in cercetare banda cea de d'asupra compartimentului
central, gasim intr'insa scenele primului cant al Iliad& : templul
lui Apolon Sminteu, «ieron Apollonos Smintheus», si pe
preotul sdu Hrises, «Hryses», sacrificAndu-i victime ; oamenii
si canii murind de ciumd, «loimos» ; Calhas, «Kalhas», invo-
202 AL. I. ODOBESCU

cand pe zei ; «Agamemnon», certandu-se cu Ahile, «Ahil-

leus», dinaintea lui Nestor, «Nestor» 0 a altor capetenii ; zeita
Minerva, «Athena» oprind pe agerul Ahile de a lovi cu palo§ul
pe regele Aheilor ; Ulise ducând ecatomba zeului, «Odis-
seus ten ekatomben to theo agon», §i inapoind pe Hriseida,
«Hryseis», tatalui sau ; in fine zeita Tetis, «Thetes», ingenu-
chind dinaintea lui Joe.
Iatä dar pe o ingusta banda de vreo 20 centimetri, ornata
Cu doua temple i altare si cu douazeci §i una de figuri in
diferite pozitiuni, osebit de vitele sacrificiilor §i de canii ciu-
mati, iatA un rezumat aproape complet al primului cant al
lliadei, incepand dela invocatiunea amaritului preot §i parinte
Hrises:
.AscultA-ma tu, care ai arc de argint, care ocrotesti Hrisa si sfintita
Killa si care dornnesti cu putere in Tenedos, Apolone Sminteule !...b
§i pAna la momentul suprem, cand, induplecat de rugaminteJe
si de plansorile gale§ei Tetide, prea puternicul Joe, gra-
maditorul de nori,
tvorbi, si tot deodatã fin! timpului clipi spre aprobare din negrele-i
sprancene, i pletele profurnate ale zeului falfaird pe nemuritorul ski
crestet ; iar intinsul Olimp se cutremura cu tolub>. 2

Daca va citez versuri din Omer, domnilor, eu nu fac alta

decat sa urmez metodul de explicatiune pe care Fabretti l-a
intins asupra intregului monument. Eu insa ma voiu mul-
turni deocamdata cu ceeace am zis pe scurt despre cantul
§i banda intAia, lisand ca d-voastre sa completati, daca veti
voi, studiul numeroaselor scene §i inscriptiuni depe Tabla
Mach.

LAURENTIU BEGER. Ceeace am inca a va mai spune despre

dfinsa este ca in urma lui Fabretti §i pro-
fitand de ale lui elucidari, un anticar §i numismat german
din aceea* epoca, Laurent Beger (nAscut in Heidelberg la
1653 §i rAposat in Berlin la 1705), meritosul bibliotecar §i
oficiosul curtean al electorului palatin de Brandenburg, Carol
Ludovic, a restituit depe aceasta tabeli sculptata, intr'o scriere
arheologica, istoria rasboaielor §i a caderii Troiei. Acestui
barbat fie constatat cam in treacat ii datorqte acrlinul,

1 In original 5i textul elen ; 2 Idern.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 203

atunci inca foarte insträinat de arheologie, intocmirea si des-

crierea primelor sale colectiuni anticare si bibliografice. 8tiinta
Inca foarte italiand a antichithtilor incepeâ depe atnnci a-si
face cuiburi statornice prin tante Nordului.
Dar sh nu ne departhm inch cu totul de Tabla iliach a lui
Fabretti. Altele analoge, cu scene din Odisea si din ciclul
lui Ercule sau Eracle, s'au mai gasit in urmil si au inavutit
muzeele cu .asemenea tabele epice, chrora li se zicea poate
in vechime qpinakes kykhkoi». In orice caz, cea mai intdi
cunoscuta si cea mai imkrtantä din ele, adich Tabla iliach,
relativh la ciclul Troian sau oTroikos», dupd cum sta scris pe
dansa, aceea care astazi face parte din colectiunile Capito-
liului, a fost descoperith, depe spusa lui Fabretti, nu departe
de Albano, pe calea Appia, la locul numit Bovilla (iar asthzi
alle Frattochie), unde se §tie ch. imphratul Claudiu, mare ad-
mirator al lui Omer, avea o cash de tara, in agro Ferentino.
Dar tot acolo se afkise §i un alt monument sculptural cu
caracter omeric, pe care pentru mai multe cuvinte se cade
sh-1 alaturam pe lânga faimoasa Tabla iliach din Muzeul ca-
pitolin.
E si acesta un baso-relief pe stuc sau tencueald de mar-
morh, care din palatul principilor romani Colonna a trecut in
pretioasa colectiune a englezului Towneley, cu care la 1819
s'a inavutit foarte mult Muzeul britanic din Londra.
APOTEOZA LUI OMER. Dar inch din secolul al xvil-lea,
aceastd curioash tablà, interesanth atat
prin subiectul ce reprezenta cat si prin meritul artistic al sculp-
turilor sale, a atras asupra-i atentiunea unui foarte mare numdr
de anticari §i de arheologi. Insh§i numirea de Apoteoza lui
Omer, ce cu drept cuvant i s'a dat, ar explica deajuns viul
interes ce ea a inspirat tuturor inch dela descoperirea ei ;
in adevdr, a numi pe toti câti au tratat despre dânsa, ar fi
ca §i a face nomenclatura aproape completh a autorilor cari
s'au ocupat cu descrierea si interpretarea antichitatilor greco-
romane in cei din urmã trei secoli.
PARINTELE ATANASIU KIRCHER. Vom alege dar numai pe
cei mai de frunte si, fgrA
chiar de a mentionà pe arheologii moderni, vom numi, din
epoca de care ne ocupdm, mai intâi pe cel mai vechiu dintre
toti, pe vestitul chlupr iezuit parintele Atanasiu Kircher, una
din fizionomiile cele mai originate dintre invätatii secolului;
204 AL. I. ODOBESCU

apoi pe cunoscutul nostru Fabretti, care a explicat si a là-

murit mai multe amänunte anticare din Apoteoza lui Omer
in disertatiunea sa despre labia iliacd ; in fine pe invdtatul
.olandez Gisbert Cuper, care sub titlul de Apotheosis vel con-
secratio Homeri, sive lapis antiquissimus in quo poetarwn
principis Homeri consecratio sculpta est, a tipdrit la 1683,
cartea cea mai intinsd si mai desvoltatd asupra aceste materii.
L'asdrn deocamdatd la o parte pe numismatul Ezechiel
Spanheim i pe criticul Gronovius, despre cari voiu aye& a yd.'
vorbi cu alte ocaziuni, precum i pe altii mai putin ardtosi;
dar crez ca ar fi o nedreptate sd trec cu totul cu vederea
numele lui Schott, consilierul, bibliotecarul i anticarul regelui
Frederic cel Mare al Prusiei, care si dansul la 1714 a dat
o noud explicatiune a Apoteozei lui Omer, rezumand pe ale
tuturor predecesorilor sdi.
.STIINTA , INVENTIUNILE Stau la indoiald in aceastà grd-
SI ORIGINALITATILE LUI. mddire de notite bibliografice, dacii
vä voiu vorhi acurn indatd mai pe
larg despre minunatul iezuit pater A. Kircher, cdci acest curios
personagiu, intr'o vieatà de aproape 80 de ani, a desvoltat
o activitate asa de necurmatd, asa de multiforrnd, asa de
stranie, incat mai in toate ramurile de stiinta explorate sau
descoperite pe timpul sdu, el s'a semnalat prin cercetári, prin
scrieri i prin inventiuni, dacd nu totdeauna folositoare, cel
putin in totdeauna originale. Anticar i matematic, teolog 1i
fizic, orientalist si mecanic, filolog si chirnic, medic si astrolog.
magnetizor si nu mai stiu ce, el a elucubrat, a redactat si
a publicat in vieata lui atatea, incat altul cu greu ar putea
sd le citeascd toate d'ardndul, Mil de a incerca oarecare ame-
leala sau confuziune in intelectul sdu. Numai enuntarea titiu-
rilor ce el a pus pe poarta cartilor sale e un kaleidoscop
in care se ivesc sub formele cele mai stranii si mai sclipi-
toare, toate cunostintele reale si ipotetice ale omenirii. E
minune a vedea cate a stiut iscusitul Kircher, Cate a presimtit,
cdte a inventat ; dar totdeodatä e curios lucru a constata
cum aceastd vastrt si neastamprtratã inteligenta era pururea
gata a aluneca pe luciul nesigur al inchipuirilor desarte.
In cercul stiintelor de calcul si ale naturii, el cdutd nein-
cetat procederi rnecanice de dovedire i inventd tot felul de .
instrumente stiintifice cand niste oglinde sau specula, des-
tinate a rezolva problemele sferei, ale calendarului ale astro-
logiei i chiar ale cabalei; cand un pantometru, care a §i
 ISTOR1 \ ARHEOLOGIEI 205 .

rdmas in uzul practic al geometrilor ; dind o altd masind,

numita organum mathematicum, prin care sd se execute de
sine toate operatiunile de calcul. Totus, pe d'asupra acestora
ai destinatá la uzuri mai putin transcendentale, adrincul nostru
erudit scorni i aced jucdrie de lumini si de umbre ce se
chiamd lanterna magic4 sau comedia pe pdrete, care de sigur
v'a vesélit adesLa in copildrie, frird ca nici unul din d-voastre
sa fi shut ca are a multurni de petrecere doctului pater
Kircher din secolul al xvit-lea.
In arheologie, invatatul nostru fu insd el insusi strasnic
amagit de umbre pe parcti. Intrimplarea ii adusese in Roma.
Dar am uitat sa va spun, domnilor, cd Atanasiu Kircher
era ndscut la Giessen in Saxonia, la anul 1602, cd studiase
in colegiul iezuililor din Fulda, intrase in compania lor
Oita Ia anul 1635 profesase stiintele si literele in diferite
orase ale Germaniei renane ; atunci chemat fiind in Viena,
el se imbarcase pe la Marsilia, din cauza räsboaielor lin Gustav
Adolf. 0 furtund aruncase vasul in portul Civitl-Vechia ;
fire§te, naufragiatul se duse sã caute addpost i repaus iii
Roma; ii prinse bine, se vede, cdci el riimase acolo pand la
starsitul zilelor sale (1680), comod instalat in Coligiul Roman,
al iezuitilor, unde numele lui e i pdnã acum insernnat pe
una din cele mai interesante colectiuni de antichitati si de
instrumente de preciziune, pe cari el incepuse a le adund.
EGIPTOMANIA. In Roma, in holda bogatà a antichitAtilor,
neadormitul investigator nu uted sä nu devie
anticar ; dar dintre toate ramdsitele antice ale universalei ce-
tdii, spiritul ciudat cruit al lui Kircher trebui sã se acate de
cele mai putin explorate, de cele mai enigmatice. Jeroglifele
depe obeliscul lui Calligula, pe care papa Sixtu al v-lea ii
restabilise pe mareata piald a S-tului Petru, ii preocupau de
demult ; el isi improspdtd memoria cu tot ceeace autorii eleni
latini spusese despre istoria, stiintele, religiunea si limba
vechilor Egipteni ; studiè si compard mult-putinele monumente
Le se aflau pe atunci pripdsite in Roma, si cu putin dela
sine inigheba o exegesd fantasticd a ieroglifelor, o stiintd
universald a Egiptului, pe care o expuse in mai multe opere
si mai cu seamd in voluminosul tratat ce poartá emfaticul
titlu de (Edipus agyptiacus, hoc est universalis doctrince
hieroglyphicce instauratio, Roma, 1652-1655.
Dupa o asd pompoasä afirmare a omnistiintei sale iero-
glifice, mai este oare trebuintä sä adaugem ca corolarii ale
 200 AL. I. ODOBESCU

operei principale, cartea despre Obelisci din 1650, §i cea

num.t5. Sphinx mystagoga din 1676 ? Kircher se declarase
in Lila lumii, Edipul tuturor sfinxilor ieroglifici ; obeliscii, cu
tiiinuitele lor semne §i chipuri scripturale, nu mai aveau mis-
tere pentru inchipuirea lui ; el ajunsese a se incredintà insu§i
ca citeVe pe ele ca intr'un ceaslov. Ba §i mai mult ! izbutise
a descoperi gre§eli in ortografia ieroglifica a obeliscului Pam-
filian depe piata Navona.
Acum, ca sã và dau o idee lámurità despre natura cu
totul iluzorie a cuno§tintelor egiptologice ale infocatului an-
ticar, và voiu spune numai un fapt ; intr'o grupd ieroglifica
depe acela§. obelisc Pamfilian, grupd in care §tiinta mocierna"
a recunoscut, in mod necontestabil, unicul cuvânt egiptean
ce corespunde elinescul «autokrator», Kircher, depe sistema
sa de interpretare citise urmätoareq, frazà, cu toate desvol-
tarile ei metafizice : «Uneltitorul imbel§ugArii §i al rodirii este
Osiris, a dtrui putere fecundätoare e adusa din ceruri in
locul domnirii sale, prin mijlocirea divinului Moftha».
Auzind cum sund aceasta ultirnd denumire a unei miste-
rioase fiinte egiptene, v'a rog s5 flU credeli, domnilor, cä imi
permit a glumi. Eu aci traduc pe Kircher, care de sigur, cu
toatä puterea viei sale imaginatiuni, nu bänui, sdrmanul,
acum vreo cloud sute de ani, ce caz §i ce haz ar puteà sà
facà mai tdrziu Rornânii, de egipticul s5u Mofthu.
Ca sa vorbim insá serios, daca se poate, cred cà dinaintea
acestei ngpraznice i mult inflorate imaginatiuni anticare,
d-voastre v'ati *i format indatil o diagnostica sigurd a boalei
de egiptomanie de care era atins bietul Kircher, §i prin ur-
mare nu vd veti mai mira.'nici auzind crt el declarase de
curate §i autentice ieroglife, ba §i tradusese pe latine§te ni§te
mazgalituti fantastice pe cari un glumet al timpului i le tri-
misese, ca sá incerce cutezAtoarea lui §tiintA, ce nu se da in
laturi dinaintea nici unei dificulthti.
DESCR1EREA BASO-RELIEFULUI i cu toate acestea, since-
OMERIC. ritatea lui Kircher nu poate fi
bdnuita ; el cu bund credintd
se invatase a veddi in toate i pretutindeni, traditiuni, uzuri,
embleme §i forinule egiptene ; astfel, bunãoarA, in cartea sa
despre antichitatile Latiului , &and, el mai intâi descriptiunea
anaglifei ce reprezentd Apoteoza lui Omer, el §i in aceea vrea

1 Latium, id ect nova et paralella, Latii, turn veteris turn novi, des-
criptio. Rontw, 1669.
 ISTORIA ARIIEOLOGIEI 207

cu tot dinadinsul s afle nurnai rituri i simboluri arhaice din

-tara Nilului.
Nu pot inca a va specified cari anurne sunt acelea, de-
oarece pana acum nu v'am spus cum e infatisared generalã
a baso-reliefului in chestiune.
Sà procedem dar indata la aceasta descriere, pe care ma
voiu sili a o scurtà pe cat se va putea. Stiu cat este de greu
a urmtlri cu gandul imaginea rostità a unui monument plastic,
pe care ochiul ar cuprinde-o i ar judeca-o dintr'o clipire,
astfel cum niciodata nu poate nici graiul nici pana sa o
arate, prin lungi i anevoioase perifraze.
Tabelul Apoteozei este impartit in trei regiuni sau planuri
superpuse. Sus de tot, ca pe un munte Olimpul sau Par-
nasul, sade culcat pe stanca,. cu un lung toiag sau sceptru
in mama dreapta, un barblt matur, al carui cap e incins cu
cordele. Acvila dela picioare II vadeste ca este chiar zeul
Joe. Sase din muze stau cevà mai jos de dânsul,. gratios
rdnduite pe trepte, la diferite inaltimi ; acolo e mai intai
Caliopa, sezand jos si citind pe tablitele-i epice ; Clio in pi-
cioare, cu manuscriptul istoric, volulnen, in mama ; Talia, a
carei masca comica e inlocuita printr'o mica citera sau lira ;
Euterpe cantarenta, razimata de piatra i ridicand in sus in-
doitul salt fluier ; Melpomena inaltandu-se, cu o statura. tra-
gica, mai presus de toate ; in sfarsit Terpsihora care face
un salt gratios, spre a se cobori pdna la nivelul acelui intaiu
plan al tabelului.
In a doua regiune urmeaza mai intdi celelalte trei din muze,
5! adica Erato sezand jos, gata sa atinga coardele arnoroasei
sale lire ; Urania aratand cu mdna sfera universului, si in
fine, Polimnia, inspirata muza a elocuentei, mandru infasu-
rata in a ei mantie i cu pletele falfaind in vant. Apoi se
deschide ca o bolta in stand, negresit pestera profetica dela
Delfi, caci intr'insa se arata zeul Apolon Musagetul, pur-
tdnd pe d'ansul lunga tunica talarie 1 a ceremoniilor religioase
sunand din a sa lira ; Pitia 11 aduce bautura sfintita intr'o
patera ; intre dansii se vede movilita consacrata a templului
din Delfi, acel venerat «omfalos», centru al pàmãitului, ornat
cu arcul l cu tolba de sageti ale zeului. Mai departe, pe
un postament patrat, sta alt barbat in vdrsta, cu un sul de
hârtii in mana, iar din dosul lui se vede tripodul fatidic sau
proorocesc. Fi-va acesta stravechiul aed Olen, intemeietorul

lungä pana la ealcaie.

208 AL. I. ODOBESCU

tern plului din Delfi ? Fi-va un preot ? Fi-va insu§i Omer ?

Fi-va altul ? Anticarii sunt Inca in disputa.
Cele ce in acest monument complicat se afla cu mutt mai
supuse la indoieli, acelea sunt figurile depe planul inferior,
cari toate au scrise sub ele numele lor. Fundul e decorat
cu o cortina, care ascunde stalpii de cari ea este aninata ;
dinainte-i §i la mijlocul scenei se afla un altar circular §i
impodobit cu cunune de flori ; un taur pregatit pentru sa-
crificiu sta. alaturi ; dar in fata altarului, la dredpta tabelului,
pe un jet inaltat §i cu scaunel patrat sub picioare, ade cu
o solemna gravitate gloriosul poet, «OmerosD, tinand falnic-
in mana-i dreapta un lung toiag iar in cea stangei un sul
de scrieri ; ingenuchiate de ambele laturi ale jetului se vac]
doua june copile: una, «Ilias», poarta un palo§ de forma. an-
tica ; cealalta, «Odyssea» inalta in sus una din acele aplustre
sau ramuri despicate, cu cari Grecii irnpodobiau capatul va-
selor de plutire ; doi §oricei, furl nume, dar Ii s'a zis cà
sunt chipul alegoric al Batracomiotnahiei Mau pititi sub
scaunelul de sub picioarele poetului.
In dosul jetului, douti rflandre figuri, din cari una aripata,
e Timpul, ol-lronos», iar cealalta, purtand pe cap un fel de
columna, emblema a pamantului, §i numita «Oikoumene» sau
intinderea locuita, depun o cununa pe crqtetul inzeitului
rapsod.
In fata lui, Fabula, «Mythos», sub forma unui copil incu-
nunat cu flori, poarta vasele sacrificiului ; dincolo de altar,
Istoria, «Istoria», varsa miresme pe jaratecul lui ; apoi Poezia,
«Poiesis», inalta cu amandoua bratele torte aprinse ; Trage-
dia, «Tragodia», §i Comedia, aKomodia», in vesmintele lor
sacramentale urmeaza, §i in dosul lor, ca sa incheie scena,
vine o grupd de cinci figuri, june copile §i prunci, ale caror
nume sunt : Natura, «Fysis», Virtutea, «Arete», .Memoria,
«Mneme», Credinta, «Pistis», §i Intelepciunea, «Sofia».
Iatd, domnilor, toate elementele acestui monument gliptic
care, prin alegorii destul de lucide i prin douazeci §i opt de
figuri foarte fin §i frumos lucrate, ne dA fárA indoiald prive-
li§tea solemna a unei canonizari mitologice, a unei adevdrate
consecratiuni sau apoteoze a nemuritorului Omer. Sculptorul
acestei meritorii opere nu §i-a ascuns numele ; sub chipul lui
Joe sta sapat acest nume : «Arhelaos Apolloniou epoiese
Prieneus», lucrata de Arhelau, fiul lui Apoloniu din Priena.
De v'a§ spune acum, domnilor, cu deamáruntul ce anume
atribuiri s'au dat fiecarei din acele douazeci §i opt de chi-
 1STORIA ARHEOLOGIEI 209

puri precum i emblemelor accesorii, de cAtre succesivii ex-

plicatori ai monumentului, a§ trece negre§it cu mult peste
limitele scopului meu §i al rAbdArii d-voastre de astAzi. Dar
cu douA trei cuvinte sper sá le impac i pe unul §i pe alta.
Egiptomanul Kircher a vrut ca sacrificiul pe altar sd fie
fâcut depe modul egiptean ; ca tripodul fatidic dela Delfi sä
fie un simbol tautic i o cruce cu toarte, crux ansata, uzi-
tate in riturile din Egipet ; chiar §i §oriceii erau pentru dânsul,
nu §tiu pentru ce, adu§i din granarele Faraonilor ; apoi mu-
zele erau cetAtile cad i§i disputau pe Omer ; aplustra marina
a Odiseei era un biciu de §erpi, flagellum «ofiomorfon), des-
tinat a pedepsi rautAtile tiranilor... Curmez i las lui Fabretti
grija i onoarea de a vA edificA asupra acestor erezii arheo-
logice, când yeti vo1 a-I consultà.
GISBERT CUPER. Pe de altà parte insA vd recomand §i diser-
tatiunea lui Cuper. In ea veti vedeà cà eru-
ditul olandez a presupus ca cele trei regiuni ale anaglifei
prezentau pe Omer in trei diferite graduri ale consecratiunii.
Jos, el e pe tron, incununat cu lauri terestri, §i i se sacri-
ficA victime pArnânte§ti ; la mijloc, el se inalta pe piedestalul
profetic al Pitiei, daca nu cumvh gravul persor.agiu ada-
postit sub acea misterioasA emblemA, pe care §i Cuper, in-
dupiecat de Kircher, o concede Egiptului, nu va fi tatAl poe-
tului, pe care unii 1-au crezut a fi fost un magistrat, antistes,
sau un profet, «profetes», din Teba ; in fine, sus sub infA-
ti§area divinA a lui Joe, el domne§te in Olimp, inconjurat
de nemuritoarele nouá surori, fiice ale Mnemosinei, cad cu
viers duke cântA farA de incetare laudele eterne ale zeilor.
Aci InsA, depe idea lui Cuper, alte douA muze yin sA mA-
reascA, in acest caz special, corul sau cortegiul noului in-
zeit ; acelea sunt Iliada i Odisea, propriile sale fiice, precum
celelalte nouA sunt fiice ale lui Joe.
Luand apoi pe fiecare din figurile planului inferior, in
deamAruntA analizA, autorul cerceteazA §i explicA cu o mi-
nunatA eruditiune, intrif cat §i in ce mod, toate alegoricele
fiinte i concepte cad intAmpinA acolo pe Omer au contri-
buit la glorificarea lui. Se in§elA insd mai intai asupra celor
douA figuri ce reprezentA Timpul §i Pdmcintul locuit, ale
cáror nurpe, impreunA cu Kircher, le cite§te Eumelia, adicA
talentul armonic §i prozodic, apta modulatio seu aptus nu-
merus, §i «Keronos,. in loc de oHronosy, ; cat despre cele ur-
mAtoare, fabula, istoria §i poezia sub diversele ei forme, na-
At.. I. ODORESCU. - Istorta Arheologzei. 14
21 1 AL. 000BESCU

tura, virtutea i memoria, credinta i intelepciunea, el, prin

numeroase citatiuni din scriitorii antici i uneori chiar prin
monumente numarii, epigrafice i sculpturale, dovedeste in-
dreptatita lor prezenta in acea imagine simbolica a geniului
universal al nemuritorului poet.
Dui-A ce a despicat intr'astfel toate scenele i toate punctele
tabelului, Cuper, repurtandu-si vederile asupra inaltului ca-*
racter al poeziei omerice, sustine cá principalu-i farmec consta
in acea putere a imaginatiunii, care stramuta mereu eveni-
mentele reale in regiunile minunate ale fictiunii. Astfel, depe
parerea maiestretului anticar si critic, a stiut Omer salt asi-
gure pentru vecie acea nevestejita aureola, care indemna pe
artisti a-1 reprezenta in apoteoze, iar pe poeti, urmasii lui, a
CLItà gloria divina a in-veci infloritului Omer, <semper flo-
rentis Horned».
Intru aceasta nu s'au arnägit nici vechii artisti, nici vechii
scriitori de acum vreo douazeci de secoli, caci precum a spus
un poet modern francez :
Trei nlii ani au trecut p'a lui Omer cenup.
Si de trei mii de ani, cinstit de orice popor,
Omer sta mereu june, glorios, nemuritor !
Dar sä ne mai oprim un moment! Nu se cade ca vieata
de veci a lui Omer, care nu este al nostru, al arheologilor,
sd ne facä sa despretuim pe modestii nostri anticari. Asa,
spre exemplu, vorbindu-va de Gisbert Cuper, eu nu Van' spus
nici cand, nici unde el a trait. Adevärul este cd vie* unui
simplu erudit, nascut in Gheldra la 1644, care in timp de 62
de ani a trait in patria sa ca profesor i ca magistrat la
Deventer, o asemenea vieata nu face mare sgomot in lumeq.
De doua ori ferice insa de acela pe care, dupa o vieata asa
laborioasa i linititä, II poate inca pomeni cu lauda posteri-
tatea, peste doua sute treizeci de ani!
Am spus mai multe, in bine si in rau, despre Atanasiu
Kircher; dar tot imi mai ramane a vd vorbi despre princi-
palul obiect, care i-a pastrat in Roma, dacá nu faima sa sgo-
motoast de erudit, dar cel putin o meritoasa amintire de an-
ticar colectionar.
Doriam sa va cer ca sa ma insotiti chiar acum cu gandul,
bine inteles pAnd in micul dar mult interesantul muzeu

1 Trois mille ans ont passe sur la cendre d'Homere.

Et depuis trois mille ans, Hornére respecte.
Est jeune encore de gloire et d'immortalite). J. Chenier.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 211

din Roma, caruia a Minas numele parintelui sau, Kircher ;

dar ma tern ch intrand cu d-voastre in el, md voiu simli prea
tare aplecat a vd opri acolo mai indelung decat timpul imi
perrnite, spre a vä face sa' pretuiti, prin descrierea mai des-
voltata a unora macar din curioasele sale specimene de an-
tichitali, tot interesul practic si artistic ce merita unele ase-
menea colecliuni de marunfisuri ale vielii uzuale din trecut, pe
cari intamplarea le readuce uneori la lumina si din cari eru-
ditul iezuit, interpret fidel §i priceput al spiritului anticar din
epoca sa, a avut nimerita idee de a intocmi un muzeu special.
Negre§it CA asemenea colectiuni corespundeau pe deplin si
se imbinau minunat cu acele tender* minufioase ale antica-
rilor din secolul al xvit-lea, despre rani v'am vorbit la inceputul
tuvantarii mele ; de aceea chiar nu ma 'ndur a trece cu pripa
nerabdärii asupra lor. Mai bine prefer a trunchia aci subiectul
ce-mi propusesem a desvoltà in intregul sau, in intrunirea
noastra de astdzi, si a rezerva pentru cea viitoare ceeace-mi
mai rarnane de spus asupra anticarilor, cari in farina antichi-
täfilor italice, asupra careia domnia pe atunci ca despot Ra-
fael Fabretti, au stiut a plivi, a netezi si a inrodi vreo brazda
mai marunta, dar si aceea atragatoare.
REZUMAT. Asadar, daca astazi vorbindu-vd mai in spe-
cial despre lucrarile meritorii ale lui Fabretti am
atins cu dansul impreuna cateva chestiuni arheologice, precum
istoria epigrafica si numismatica a lui Traian, basnele despre
comorile lui Decebal, topografia si structura podului pe Du-
nare, apoi forma §i infelesul ambelor anaglife omerice, numite
Tabla iliaca si Apoteoza lui Omer ; daca pe de laturi am
gasit ocaziune a menliona despre pull anticari respectabili
din acele epoce, precum italianul Comite de Marsigli, ger-
manul Laurenfiu Beger, olandezul Gisbert Cuper si in fine
originalul polihistor, pater Kircher ; apoi, in randul viitor, spi-
cuind de prin muzeul acestuia si de prin alte colecliuni ale
timpului, sper cd yeti gäsi placere si folos a face cuno§tinfil
si cu alfi anticari contimporani, si cu alte antichithti italice,
puse la iveald in decursul de una suta cincizeci de ani, pe
care studiul nostru ii strabate incetinel.
Sa facem i noi ca omul cu minte si cu gust, care daca
nu poate manca dinteodata o poarna prea tare mustoasa, nu
ieapada jumatatea ce ia ramas, ci o pastreaza pe a dcua zi.
Cat despre mine, va promit, domnilor, ca ma voiu sili sa
nu o las sd se trezeasca.
212 AL. 1. ODOBESCU

A ZECEA LECTIUNE

MUZEUL LUI KIRCHER Domnilor, este la Roma, chiar in cen-

DIN COLEGIUL ROMAN. trul orasului, intre biserica Santa Ma-
na-sopra-Minerva, unde Maica Dom-
nului a luat locul anticei zeite a intelepciunii, instalatA acolo
de Pompeiu, i biserica cu mult mai moderna, care la 1626,
s'a inaltat in numele mult prea vestitului Sfant Ignatiu de Lo-
yola, este, zic, o casa mare si intinsA, dar de o infatisare po-
somorita i tacuta. Aceea e Colegiul Roman al parintilor
iezuiti, ,a caror manAstire sau resedinta principala, misterioasa
casa profesa, numitA Gesn, se afla in apropiere.
In Colegiul Roman vin pe tot anul, Mil de nici o plata,
mai mult de una mie douAsute de tineri catolici de orice
treapta si de once natiune, spre a invata pe bancile acestei
foarte bine intocmite scoale, sa inchine farA rAsgandire
fAra mustrare, atat stiinta cat si constiinta lor, planului mons-
truos de dominatiune ocultA si de stoarcere a omenirii printr'o
fAtarnica religiozitate, plan pe care 1-a conceput i 1-a inaugurat,
acum vreo trei sute cincizeci de ani, aprigul i neobositul
calugar spaniol, Ignatiu de Loyola.
Noi, fii ai bisericii ortodoxe, cari din norocire am stiut sA
pastrArn cu mai multa sfintenie I cu mai multA sinceritate
dogmele blande si simple ale primitivelor credinte crestinesti,
noi ne simtim in totdeauna dispusi a ocoli cuiburile intune-
cate ale fatarniciei iezuitice. La noi tainele constiintei ii gA-
sesc mai d'adrtptul calea catre judele ceresc: cAci mijlo-
citorii cari le transmit, in candida lor simplitate, nici ca se
prea pricep a le vAmul in folosul lor propriu.
Ce sã cautam dar noi in sacristiile catolice si mai ales in
scoalele iezuitilor ?
Cu toate acestea, in cazul de fata, adica acum cand ne
aflam porniti in cercétarea monumentelor antice, scoase la
lumina in secolul al xvit-lea, o vie si neinvinsA curiozitate ne
va impinge pe noi (ce sa-i faci dorului de bine, de frumos
si de adevar al arheologului, care il indeamnA sd infrunte
voios orice intunecime?) ne va impinge, zic, sä batem cu
discretiune la poarth inegrita a Colegiului Roman.
Ni se deschide i dorind a fi bine primiti modulAm fra-
telui portar, pe tonul cel mai cuvios, umilita cerere de a
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 213

vizita, intru cea mai mare glorie a prea fericitului Ignatiu,

colectiunea de antichitati, muzeul Kircherian. Apoi, urcand la
scar: drepte si goale, strAbatand la galerii pustii si rasuna-
toare, abia ajungem dupa o lunga ratacire, care ne inspai-
manta prin singuratatea si taina acelor imense cladiri, la o
mica uscioara, pe care citim numele vestitului nostru egip-
toman de mai clAunAzi.
Aci ne vine inima la loc, mai ales cand in cinci sable foarte
simple ca ornamentare, ochii ni se resfata asupra unei ne-
crezute sumedenii de obiecte antice, cele mai multe de un
aspect cu totul straniu si neobisnuit. Nu mai sunt insirate
aci, ca in celelalte muzee din Roma si de aiurea, acele co-
losuri, statue, busturi, reliefuri, sarcofage, altare i cande-
labre de marmord si de porfir, nici acele elegante dulapuri
pline cu vase din cele numite etrusce, nici mari monumente
epigrafice incastrate pe WO, nici chiar numeroase vitrine
svaltuite cu stralucitoare medalii de aur si de argint, eu camee
multicolore, cu pietre scumpe maiestret scobite.
Din toate acestea e inteadevAr cate ceva aci ; dar princi-
palul interes al colectiunii sta in miile de obiecte marunte
de lut, de piatra si de bronz, unelte casnice si instrumente
de meserii si de torturd, amintind despre sukrintele marti-
rilor ; candele §1 mosoare ; carAmizi si pietroaie cu inscriptiuni
si chipuri sApate, sau graffiti de acelea sgariate cu varful
sulei pe tencueala ; figurine de forme stranii, adevarate ca-
ricaturi antice, gasite in Sardinia, si cari se cred a fi de ori-
gina feniciana ; in fine bani de ararna ai vechimii, asa de
mari i asa dv grei incat cu o sun.' de bucAti ai incarca cu
prisos pe cel mai teapAn catar.
latd, domnilor, in cateva trasuri generale felul de curiozi-
tati anticare, cari dau muzeului Kircherian un caracter cu totul
particular ; dar tot ele ii i constituesc o mare valoare arheo-
logica, un fel de monopol al vietii private si intime a ;table-
nilor din timpi foarte departati.
VA spuneam in randul din urma ca spiritul anticarilor din
epoca de care ne ocupam era pornit, intru ceeace priveste
antichitatile din Italia, catre cercetare scrupuloasa a marun-
tisurilor din trecut. Nimic nu poate da o idee mai precisA
despre aceasta tendenta decat adunatura de ramasite italice,
pagane si crestine, cari se vad in ciudata colectiune a Cole-
giului Roman.
Voiu gasi poate chiar azi ocaziune de a vA spune ca pe
acelas timp au mai fost in Italia si alti colectionari de cu-
214 AL. I. OCOBESCU

riozitAti antice, osebit de pArintele Kircher ; apoi iar sA iii

credeti cá tot ce se aflA astazi in muzeul Kircherian a fost
depus si läsat acolo numai de intemeietorul lui. Prin nume-
roase daruri, prin exploratiuni i cumpAratori, muzeul Cole-
giului s'a inavutit tot mereu, fArd insA de a pierde nici fizio-
nomia sa cea originala, nici caracterul sAu special.
Dintre donatorii lui cei mai de cApetenie din secolui al
xvit-lea, vom prenumera aci pe un cardinal Zelada, care cu
medalierul sAu a adaus foarte mult colectiunea de monete
primitive ale ltaliei ; apoi Inca* pe doi arheologi din acelas
timp, marchizul Alexandru Capponi i distinsul anticar Fran-
cesco Ficoroni.
Acesti doi meritA sa" revenirn in parte asupra lor ; deocam-
datA insA, ca sA nu ni se impute a fi facut numai o vizitA
superficialA si fArd folos practic muzeului Kircherian, dati-mi
voie a vrt descrie si a va explicA cAtevA din multele obiecte
interesante, cuprinse in aceastd colectiune.
NUM1SMATICA PRIMIT1VA FiindcA insA ne-am propus, in
A ITALIE!. examinarea primului cerc de activi-
tate arheologicA al studiului nostru
actual, de a ne mArgini pe cat se va puteL in ramAsitele an-
tice ale poporului roman, ce altd rnaterie ii poate gasi mai
bine locul aci decAt descrierea acelor strAvechi monete ita-
lice despre cari fAcurdm chiar acum mentiune?
Si in adevär, de cAte ori in cercurile arheologice vine vorba
despre banii primitivi ai ltaliei, despre asii ei de bronz, mintea
tuturor se repoartA asupra muzeului Kircherian, ca asupra
celei mai bogate si mai complete comori de asemenea cu-
rioase specimene ale schimburilor comerciale in strAvechile
societati italiote.
Doi eruditi din sacra companie di Gesit in care, trebuie
sA o mArturisim, eruditiunea nu este rard pArintii G. Marchi
si P. Tessieri, au publicat la 1839 o carte foarte insemnat&
asupra tezaurului numismatic al muzeului lor, in care s'au
ocupat excluziv de monetele primitive ale popoarelor Italiei
mezii 1, avAnd in vedere, osebit de fondul cel mai dinainte
adunat, douA descoperiri moderne foarte importante, de ase-
menea naturA.

I L'ws grave del Museo Kircheriano. overo le monete primitive de'

popoli dell Italia media, ordinate e descritte. aggiuntovi un raggiora-
mento per tentarne l'illostrazione, Roma, 1839.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 215

La anul 1828, in ruinele anticei cethli etrusce Vulci, de

dernult pierdute prin bAltisurile insalubre ale Maremelor din
câmpia romand, se gAsise intr'un borcan de lut grosolan o
mare cAtime de bani antici de bronz si de araniA, de trei specii
diferite. Cei mai vechi erau de un metal compus, in care
arama infra cu 93,7u/100 parti, iar cositorul cu 6,30/100, adicA
erau de un bronz cu totul primitiv. Acestia se prezentau sub
forma de bucAti turnate in tipare cubice fArA de nici un
semn si cu toate ct s'au gasit tare stricati, greutatea le era
dela o librd pAnA la o uncie. Altii erau mari patrulatere de
cAte douA, trei i cinci libre, purtAnd stampate pe ambele
fete, sau chte un bou, sau .cate o furdi cu trei dinti, sau
cate o vAsIA cu doi pui de gdina in dos ; din acestia erau
unii tAiali in jumatAti i sferturi. In fine, a treia specie de
monete din vasul .dela Vulci consta in mari bucati de metal
roturide, ale cAror corpuri in forrnA de elipse tesite purtau
felurite chipuri i aveau o greutate in genere inferioarA acelei
a cuburilor de aramA.
0 mare parte din aceste curioase monete intrarà in mu-
zeul lui Kircher. Apoi iar mai venirA acolo i alte bucAti
multe i mari de ararna, färA semne dar de o greutate de-
terminatd, call se gAsird la 1838 sub muntele Falterona din
Apenini, chiar la obArsia riului Arno.
Tot aci se cuvine sa constatAm cA cea mai importantA
dintre descoperirile de acest fel a fost aceea pe care la 1852
au fAcut-o calugArii iezuiti in anticul basin al izvorului sul-
furos dela Vicarello, pe malurile lacului Bracciano. Acolo fu-
sese Inca' din vechime o statiune termalA, numitd Aqux Apol-
linares, si se vede cd depe un eres traditional al popoarelor
italice, pAtimasii, drept setnn de recunostintd sau de imblAn-
zire, aruncase tot mereu bani i obiecte de pret in izvorul
care le dase sau le fAgAduia. sAnAtatea. Astfel se indeplinià
uzul rengios al banului aruncat lui Apolon, «Apolloni stipem
jacerev, pe care si Titu Liviu II constatase la Romani, ca un
mijloc de a-si atrage indurarea zeului in urma invingerii
dela Canne.
Straturi, straturi se aflarA in fundul fAntAnii Apolinare,
pietoasele danii din toti timpii; cronologia numismaticA a
Italiei era acolo asternutd in nenumArate specimene, dela
greii drugi i igle de ararnA ale epocelor mitice pAnA la IDA-
nutii cei calpi ai imperiului mufluzit.
Aceastii nestemath comoarA arheologicd trecit neapArat d'a-
dreptul in rnuzeul Colegiului Roman. Cu ce s'a ales dintr'insa
216 AL. 1. ODOBESCU

§i din cele mai dinainte cdpatate, sd-mi permiteti a schith

aci cateva notiuni sumare despre banii primitivi ai Romei.
Dar fAcAnd astfel md yeti intreba n'avem oare sã ie§im
din istoria arheologiei in secolul al xvn-lea ? Rdspund : da
§i nu.
Da, fiincla voiu avea a vA prezenta fapte ce s'au cons-
tatat i s'au confirmat numai de §tiinta contimporand, bazatá
pe noile descoperiri. Nu, fiindcd §i in primii ani ai secolului
al xvut-lea au fost anticari foarte insemnati, cari s'au ocupat
de banii primitivi ai Romei, ba inca s'a i petrecut pe atunci
o discutiune faimoasä. asupra acestui subiect, discutiune pe
care o provocase un erudit german foarte artAgos la fire,
Gronovius pe care 1-am mai intalnit odatd certaindu-se cu
Fabretti dar care s'a petrecut mai cu seamA intre doi ama-
bili §i blAnzi anticari, acoperiti in lupta lor §tiintificd sub
scutul pedantesc al unor nume elenizate.
JAC. PERIZONIUS I Olandezul Iacob Voorbrceck, profesor
LUD. KOSTER. din Leyda, nAscut la 1631, mort la 1715,
§i germanul Ludolf Kfister, ndscut in
Westfalia la 1670, mort in Paris la 1747, au fost amAndoi
barbati de tiintd §i de omenie pe timpul lor. Cel dintAiu,
pe care Bayle in dictionarul sdu filozofic ii denume§te Errata
al istoricilor §i al criticilor a§a de tare era dedat cu scru-
puloasa indreptare a tutulor greelilor prefirate prin scrierile
de §tiinta Voorbrcek, ii tradusese pe grece§te rAu-sundtorul
ski nume neerlandez printr'acela de Perizonius, adicd cin-
gatoare sau chimir. Mister, care dqi german trai mai mult
in Anglia §i in Franta, de§1 nAscut in religiunea protestanta
se botezase catolic, Mister, despre care se spune cd a§á de
mult i§i iubia cat-tile incAt intr'o noapte de trAsnia §i ful-
gera groaznic afard, el culcA in pat cu sine manuscriptul ad-
notatiunilor sale la lexicul lui Suidas, ca sd-1 fereascd de pri-
mejdie, Kiister se poreclise Neocorus, fiindcd pazitorii biseri-
cilor, cum am zice tarcovnicii, se numesc Kiister pe nemte§te,
iar pAzitorii templelor elene se numeau oNeokoroi .
Ace*ti doi stimabili invAtati, onoarea universitAtilor §i aca-
demiilor cari ii primise in sdnul lor, au avut, precum v'am
spus, neinte1egeri asupra vechilor bani ai Romei. Ca sA pre-
tuiti insa mai bine cauzele disputei, vom traduce mai intdi
cdteva rAnduri din acel nesecat izvor de notiuni anticare al
lui Pliniu.
 ISTORIA A RHEOLOGIEI 217

AES RUDE, AES SIGNATUM 1,a16. cum vestitul naturalist po-

1 AES GRAVE. vesteste istoria monetei de aramt

la Romani :1
.Poporul roman nu s'a servit cu monetd de argint, mai 'nainte de a
fi irwins pe regele Piru (adicd pand la anul Romei 479). Assul sau
banul de amnia) cAntdria tocmai o librA, de unde yin numirile mone-
telor zise libella i dupondius. De aceea i globirile 2 in bani se numesc
a fi de grea aramd, ceris gravis; iar in semile 8 bdrie$ti au rhinos cuvin-
tele expensa, impendia, dependere, cu inteles de cheltueli $i a cheltui ;
tot de aceea, plata militarilor s'a numit stipendid, adicd cAnthrirea ba-
nilor, stipis pondera, iar plAtitorilor Ii s'a zis dispensatores i libri-
pendes. Tot din acel obiceiu provine cd i acum se intrebuinteaza can-
tarul in toate acele tocmeli cad se fac cu predare sau mancipatiune.
Regele Serviu a fost cel dintdiu care a tipdrit semne pe banii de aramd,
signavit (es. Mai 'nainte de dansul, Timeu spune cd Romanii se serviau
cu aramd simpla, rudi. Cea insetnnatà purta chipuri de vite, pecudum I
de aceea s'a j chemat pecunia... Bani de argint s'au batut mai intdi in
anul 485 al cetatii, sub consulatele lui Q. Ogulniu si C. Fabiu, cu cinci
ani mai 'nainte de primul rAsboiu punic. Le placit atunci a da dinarului
(de arginti o valoare de zece fibre de aramd I quinarului, de cinci ; ses-
tertiei de cloud i jumdtate. Greutatea librei de aroma fu insd scdzutd pe
timpul primului rdsboiu punic, fiindca republica nu putea da de cdpdtdiu
cheltuelilor ; se decise atunci cd se vor bate a$i cu greutate numai de
cloud uncii. Astfel se fad cdstig cu cinci pArti din $ase i scdpard de
nevoia banilor straini. Acei noi bani de aramd purtau pe o parte chipul
indoit al lui Janus, iar pe cealaltd, un cioc sau rostru de corabie ; pe
moneta triens (a treia parte dintr'un a$) i pe quadrans (a patra parte)
era citte un vas de plutire. Quadrantul se numia mai 'nainte teruncius,
fiincicdera de trei uncii. Mai tdrziu, pe cand Anibal ne strangea de
aproape, iar Q. Fabiu Maximu era dictator, se facurd asi de o uncie
$i se hotdri cd dinarul va fi de $asesprezece asi, quinarul de opt $i
sestertia de patru. Cu acest mitloc tezaurul public a fost cdstigat cu iu-
matate. Cu toate acestea, la plata oVirilor, dinarul fu pretuit totdeauna
drept zece aoiv.,
Pant aci din Pliniu ! Voiu reveni indatt in mod mai là-
murit asupra valoarei oi impartirilor succesive ale asului. De-
ocamdatt st nu uittm a spune in ce constà desbaterea an-
ticart intre Voorbrceeck-Perizonius si-Kiister-Neocorus.
Acesta, intrând la 1713 ca membru asociat in Academia
de inscriptiuni i bele-litere din Paris, tratase drept tezt
inaugurala chestiunea banilor romani de aramt, zii ws grave.
Perizonius nu admise de bunt opiniunea lui i depe toate
constattrile posterioare se vede et Perizonius avet mai multt

1 Plinii Secundi histor. natue. lib. xxxiii, 13.

2 amenzile.
3 socotelile.
4 In original, si textul latin.
218 AL. I. ODOBESCU

dreptate ; el sustined cà prin ces grave, autorii latini intele-

geau totdeauna arama in bucati si nu in mpnetd, sau si mai
bine acei bani prirnitivi din timpul republicei, cari se numiau
asses §i cari la inceput cdntdriau o librd, dar pe cari ne-
voile statului Ii reduserd treptat la greutati cu mult mai mici.
Kfister din contra zisese cd crs grave se numid orice mo-
nerd de aramd, oricare i-ar fi fost greutatea si forma, si se
Old in opozitiune cu simplul cuvant ces, care, neinsotit fiind
de calificativul grave, insemnd tot felul de monetd curgatoare,
de orice metal, chiar §1 de aur, precum bundoard noi azi in
limba uzuald ne servim cu terrnenul generic de bani sau de
parale.
E timp insa, domnilor, sà rezumdm si, din cele zise de
catre Pliniu, Kiister si Perizonius, precum si mai ales de
dare alti scriitori mai noi, sä alegem in cdtevd cuvinte cu-
ratul adevdr asupra asilor romani i asupra banilor vechi,
ce s'au numit in limba latinã, ces rude, ces signatum, ces
grave §i as libralis, as trientalis, as uncialis §. c. 1.

NOTIUNI METROLOGICE Cel mai vechiu mijloc de schimb

SI ARTISTICE prin metaluri in Italia a fost fãrá
indoiald acela cu drugi pAtrati de
ASUPRA ASILOR ROMANI. grosoland aramd amestecatd C pu-
tin cositor, cari nu purtau nici un
semn, dar cari aveau o greutate dela cloud libre romane pand
la cloud uncii.
Libra romand fie zis sore stiinta, domnilor cantdrid
325 de grame ; ea se impartia in doudsprezece uncii si fie-
care uncie in doudzeci si patru de scrupule. Acei drugi s'au
numit ces rude, fiincicd erau de metal necioplit, dar respectul
Romanilor cdtre uzurile traditionale a fdcut ca ei sd fie intre-
buintati pdnd si in timpi foarte târzii, dacd nu ca monetd.
dar cel putin ca arvuna ce se da la tocmeli sub numirea
inrudita de raudus §i raudusculum.
Depe cum pretinde Pliniu, regele Serviu, imitand negresit
pe Grecii din Italia meridionaM, puse sà tipäreascd semne pe
amandoud fetele vechilor monete de aramd si le dete forma
unor patrate cu malt mai lungi deck late si groase. Iatä dar
banul devenit aramd insemnatd, ces signatum. Semnele pri-
mitive au fost boul, berbecele si pprcul, adicd vitele, pecudes,
dela cari a rdmas numirea de pecunia si cari, ia toate po-
poarele de semintie .ariand sau indo-euroDeand, au servit
pentru schimburi, mai 'nainte de orice metal. Apoi depe
 ISTORIA ARHEOLOGIE1 219

imprejurdrile religioase sau politice a inceput a se tipdri pe

placile bdnesti i alte semne, cad mai adesea sunt chiar in-
dicatiuni cronologice ; pe ele se gdsesc trdsnetul fulgural.
S

al lui Joe ; caii semizeilor Castor si Pollux, rdpeziti in fuga

la bdtdlia dela lacul Regil ; delfini i tridenti, embleme na-
vale ale ralboaielor punice ; pui de gdind consacrati supersti-
tiunilor augurale ; elefanti de ai regelui epirot Piru, si in
fine chiar i numele Romanilor, sub forma arhaicd de RO-
MANOM.
Asemenea monete, din cari cele mai multe trAgeau patid
la cinci libre, adicd un chilogram si trei sferturi, erau ne-
gresit de un uz putin comod i numai cu carele, ne spune
Titu-Liviu, se aduceau ele la erariu, «plaustris ad wrarium
convehentes».
Cu toate acestea tocmai pe la anul patru sute treizeci inainte
de Hr., atunci când in Grecia artele plastice ajunsese in cea
mai invoaltd a lor inflorire, pe atunci legea Papiria, inlo-
cuind definitiv in daraverile comerciale pretuirea pe capete
de vite, prin banii de aramd, determind o modificare in forma
acestor monete. Imitlind atunci banii de argint sau numrni,
«nomizmata», din Siracusa, Romanii, impreund cu vecinii lor
din Latiu, din Etruria si din Campania, bdturd monete ro-
tunde, dar mai umflate la mijloc decat pe muchi, monete in
forma unui bob de linte urias.
Acestea primird numirea genericd de as §i cutoatecd,
greutatea lor nu mai era aceea a unci libre romane depline,
ci se redusese la a unei litre, «litra», siracusane (5/6 din
libra), diviziunile asului cele mai uzuale furd jurndtatea de
as sau semis, sfertul sau quadrans, a treia parte sau triens,
a sasea parte sau sextans, a doudsprezecea parte sau uncia.
Semiuncia care era a doudzeci i patra parte din as si quin-
cuncele, cari erau cinci din doudsprezece parti, n'au fost bá-
tute niciodatd in Roma, ci numai in alte cetati italiote.
Asul asadar rämase a fi cea mai mare unitate monetard,
iar uncia cea mai mica ; deaceea in insemnärile grafice,
vedenf asul reprezentat printr'o dunga verticald (I) i uncia
printr'un punct (.); iar diviziunile asului, prin atittea puncte
ate uncii ele contin; asa, bundoara, sextantul se insem-
neazd cu cloud puncte (..), fiindcà valoreazd cloud uncii ; qua-
drantul cu trei puncte (...), fiincicd valoreazd trei ; trientul cu
patru puncte (....), fiindca valoreazd patru. Semisul se in-
semneazd. printr'un S latin i semiuncia printr'un E elinesc.
Dupd o asa costelivd explicatiune metrologica, ma grabesc,
220 AL. I. ODOBESCU

domnilor, a vA prezentà monetele sistemei de asi librali,

intr'un punct de vedere cevA mai artistic.
Fiecare din aceste diferite monete purta. pe &Ansa cAte douA
tipuri speciale, repartite pe ambele fete ; popoarele italiote
din jurul Romei le schimbard pe ale lor tot mereu, imitAnd
varietatea i adesea gratia emblemelor monetare ale Elenilor.
In Roma insA tipurile rAmaserl mai statbrnice si pare cd cu
clinadinsul stilul se pAstrà mai grosolan. Vechea republic& a
Quiritilor se temeã de desmierdärile artelor ca de o slAbire
a energiei rasboinice ; i cu toate acestea, sub aceA asprime
a figurilor depe monetele lor de aramA se simt Inca apu-
cAturile unei epoce de culturA esteticA; depe toatA probabi-
litatea, tipurile fusese date de Greci.
Efigiile cele mai uzuale pe greii bani, xs grave, ai Romei
sunt indoitul profil al lui Janus tipArit pe aii deplini, iar
capul lui Joe, pe moneta sernis, de uncle si vine zicAtoarea
lui Varrone : c penes lanum prima, penes lovem summa», pe
care am putea-o traduce : ccu Janus se incepe, dar Joe il
intrece !» Apoi pe quadranti se puneet capul lui Ercule, pro-
tectorul avutiilor din Esperida ; pe sextanti, al lui Mercur,
zeul negotului ; pe trienti, al Minervei, scornitoarea nume-
relor, i pe simplele uncii, aspra figura de femeie incoifatil
care simbolizA. cetatea Roma.
Tofi acesti bani, desi scazuti din arhaica ponderositate a
drugilor si a tiglelor zise ces rude i icEs signatum, toll acesti
bani erau incA bani grei, ces grave ; dar cu timpul, cu ne-
voile politice l cu inmultirea daraverilor, cari reclamau o
monetd mai purtAreata, asii se reduserA mereu din greu-
tatea lor ; de unde mai intdi trAgeau la cAntar ca 1 i o libra
sau o litrA de aramA si de aceea se si numiau asi librali,
apoi se fAcurA asi trientali de o treime de librA, pe urmA
asi sextentali, pAnA ajunserA a fi numai unciali, adicA de o
unicd uncie ; de aci inainte se mdruntira din ce in ce mai
mult, scApatAnd la o jumAtate de uncie, la o treime, la o
cincime, la a opta, ba i chiar la a douasprezecea parte
dintr'o uncie. Astfel, sub imparatii din secolul al lir-lea dupA
Hr., aflam asul de aramA cAntArind abia cloud scrupule,
atAt cat o lAscaie sau o veche parà turceascA.
Ce departe suntem de anticul ces signatum de cinci libre,
care trAgeA la cAntar de sase sute douAzeci de ori mai mult I
Dar, vai ! nu oare tot cu atAta scApatase pe atunci i vir-
tutea rornanA ?
TerminAnd, domnilor, aceastA cam lungA excursiune in do-
 1STORIA ARYIEOLOGIEI 221

meniul anticei numismatice romane, sa aruncam §i noi un

ban de recuno§tinta in salutariile ape Apolinare, cafi ne-au
pastrat in stare perfecta numeroase atestate despre ponde-
roasa simplitate a Romei primitive, §i muzeului Kircherian
sa-i multumim ca a pus la dispozitiunea scrutatorilor antichi-
tAtii o aa completa colectiune de pretioase documente nu-
marii ale Italiei antice.
Fara de a ie§i din sala cu bronzuria a acestui muzeu §i
doara intorcandu-ne numai ochii, am afla un alt obiect antic
cu totul demn de a noastrA scrupuloasA atentiune, ca o noua
si pipaità dovadA de contactul ce pururea a existat intre ar-
tele perfectionate ale Eladei §i aspra stangacie a Romei pri-
mitive. Voiti sa vorbesc .despre vestitul 'paner sau cutie de
bronz, cunoscuta sub numirea de cista, «keste», Prenestina
a lui Ficoroni.
MARCHIZUL A. G. CAPPONI. Pronuntand insa numele anti-
carului Ficoroni imi aduc aminte
ca printre donatorii muzeului Kircherian, eu il am fost aso-
ciat cu acela al marchizului Alexandru Greg. Capponi, §i
fiincicd vechiul proprietar §i daruitor al cistei Prenestine are
sa ne opreasca pana la sfar§itul acestei intruniri, imi veti
permite ca cu prilejul principalului titlu de celebritate al lui
Capponi sA deschiz o paranteza arheologica, consacratA excluziv
artelor religioase din tarile ortodoxe ale Europei rAsAritene.
Marchizul Capponi, dintr'o familie consideratA in Roma,
era nascut la 1683. Pozitiunea, gusturile §i averea sa ii in-
lesnira adunarea a unei insemnate colectiuni de anlichitati,
de curiozitati §i de carti, pe cafi la moarte, in anul 1746,
le imparti intre muzeul Colegiului Roman §i biblioteca Vati-
canului ; in'crederea ce cu drept cuvant avea papa Clement
al xu-lea in cuno§tintele sale arheologice facii ca dansul sa
fie insarcinat cu instalarea, clasificarea §i descrierea pretioa-
selor monumente antice, cari.pe acel timp se a§ezard intr'unul
din cele trei elegante palate, cu cafi Michel Angel in secolul
trecut decorase muchia Capitoliului.
ICONITELE RUSESTI In fine relatiunile sale diplomatice, in-
DIN VATICAN. su§ite inaltelor functiuni ce ocupa in
Italia, il facura sa capete din Rusia cu-
rioasele iconite lasate de dansul in Vatican printre obiectele
de pictura bizantina §i cari poartA pand azi numirea de tablite
Capponiane.
-999 AL. I. ODOBESCU

lea cu ce ocaziune, acele pretioase specimene de artA pic-

turalA moscovità, cari au exercitat foarte mult sagacitatea §i
imaginatiunea rAtAcitA a eruditilor occidentali, ajunserA in po-
sesiunea sa.
Pe la anul 1712, larul Petru-cel-Mare, voind cu tot dina-
dinsul sA atragA daraveri negutatoresti in portul nouei sale
capitale, improvizata pe tarmurile sAnului Finlandei, insArcinA
pe agentul sdu, Comitele Caretti, sä trateze cu republica Ge-
novezd pentru ca s trimitA pAnA acolo vase de comert. Ne-
gociatiunile acestui tratat izbutirA prin intervenirea puternica
a marchizului Capponi ; iar Petru-cel-Mare voind sA-1 multu-
meascA i aflAnd ca este mare amator de obiecte curioase,
ii trAmise un cap d'operA al mAiestriei zugravilor din Moscva.
E una din acele icoane cu portite sau obloane, cari se
resfrang de patru laturi, spre a forma o cruce ; Cate i cinci
tAbliile de lemn de cedru, in rnArime ca de 40 centimetri in
pMrat fiecare, Conlin, in miniaturi de o fineta minunat5,
atatea chipuri de sfinti i atatea scene religioase, Cate zile
§i sArbAtori sunt in cursul unui an. E deci un calendar ilus-
trat, purtand la fiecare chip si scenA, numirea praznicului,
scrisd cu litere slavone microscopice.
Numerosi eruditi din Occident, cari au descris iconitele
Capponiane, le-au atribuit cAnd o originA bizantin8, cAnd ru-
tenicA, cAnd sarbeascA sau bulgAreasca, si le-au preumblat
prin toti secolii, incepAnd dela al xl-lea incoace. Cu toate
acestea, de-ar fi citit ei pe dansele numele lui Andrei Ilin,
Serghie Vasilief i Nichita Ivanof, i de-ar fi compulsat ana-
lele breslei de zugravi ai tarului din Moscva, ar fi aflat
fárà gresealA Ca icoanele lui Capponi a fost lucrate in vechea
capitalA a Rusiei cam pe la anul 1659, sub tarul Alexe Mi-
hailovici Romanof.
Cu aceastA ocaziune §i cu scopul de a vä semnala curioa-
sele rAtAciri, in care lipsa de notiuni Umurite asupra artelor
§i industriilor din Orientul crestin, au indus adesea i induc
Inca pe mai toti anticarii Apusului, vd voiu cere, domnilor,
sA urmAriti un minut pasii rApezi cu cari imi propui a strA-
bate istoria picturii religioase din ultimii opt secoli in Or-
tile noastre ortodoxe, in Grecia, in Moscovia i chiar in tara
la noi.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 223

,,CALAUZA ZUGRAV1LOR" A Ceeace se §tie despre zugravii

LUI DIONISIE DIN AGRAFA. biserice§ti in imperiul bizantin §i
apoi in Turcia cre§tina, se com-
pune mai cu seama din traditiunea vestitului zugrav Pause-
linos, care se crede ca traia prin secolul al xt-lea §i care a
lasat cateva chipuri colosale, de un stil cu totul magistral,
pe zidurile inegrite ale manastirilor dela muntele Atos §i
totdeodatd a intemeiat §coala de pictura religioasd a calu-
gkilor atoniti, aghioriti sau sfetagoriti. Invataturile acestei
§coale au fost adunate §i scrise de un monah, Dionisie, din
schitul Furna de langa Agrafa, cam prin secolul al xvi-lea §i
pretuitul manuscript numit <e Ermeneia tes Zografiaso sau
4CdlAuza picturiio, recopiat mereu in nenumarate exemplare
de zugravii greci, a fost gäsit acum vreo treizeci de ani la
Sfantul Munte, de un entuziast §i rneritos anticar francez,
(1-1 Didron, §i apoi tradus in limba franceza §i in alte limbi
europene.
Acolo sunt insemnate cu deamaruntul toate retetele §i pro-
cederile pentru fabricarea colorilor §i a poleelilor, pentru
ten cuirea paretilor §i pregatirea tabliilor ; apoi descrierea for-
melor, costumelor §i dispozitiunilor ce se dau tutulor perso-
nagiilor §i tutulor scenelor din vechiul t noul Testament,
tutulor figurilor §i minunilor sfintilor, tutulor fericirilor din
raiu, tututor muncilor din iad, cu insemnare despre locul ce
fiecare din acestea trebuic sä ocupe in decorarea unei bise-
rici §i cu aratare de cuvintele ce trebuiesc sä insoteasca fie-
rare icoand.
Cele ce sunteti obi§nuiti din copilkie a vedea pe paretii
templelor noastre, acelea toate sunt trecute in tipicul lui Dio-
nisie din Agrafa, §i ani s'au stracurat cu sutele, fard ca nimic
sä fie schimbat in ele. Numai limba.in care sunt scrise epi-
grafele consacrate, numai forma literelor §i ortografia cuvin-
telor dau oarecari indicii cronologice mai sigure ; §i apoi inca,
dar numai la ochii omului bine deprins cu vederea §i com-
pararea picturilor eclesiastice din Orient !Isar §i oarecari
nuante in stilul §i in coloritul acelor zugraveli.
Astfel, arheologii ru§i au putut stabili in analele picturale
ale patriei lor o gradatiune succesiva a activitatii artistice,
incepand cu vechile picturi, mai cu totul bizantine, ale §coalei

I Manuel d'iconographie chretienne grecque et latine, avec une intro-

duction et des notes par Mr. Didron, traduit du manuscrit byzantin
4Le guide de la Peinture., par le Dr. Paul Durand. Paris, 1845.
224 AL. 1. ODOBESCU

din Korsun sau Cherson de prin secolul al xt-lea ; trecAnd

apoi la icoanele unui vestit zugrav, Andrei Rublef, din secolul
al xtv-lea ; memorAnd mai tdrziu o nouA scoald nationald,
zisA a lui Strogonof, i alta mai mult occidentalA, numitA
Friajkii sau a FrAncilor, si in .fine, in ajunul reformelor cu
totul apusene ale lui Petru-cel-Mare, constatAnd existenta in
Moscva a unui numeros corp de zugravi ai farului, cari
erau in stare a executh minuni de rAbdare si de finetA, precum
sunt miniaturile ash de ingrijite depe iconitele Capponiane.
Zugravii rusi din Korsun, din Kiev, din Moscva si de
aiurea au avut i ei tipicele lor, cari se numiau Podliniki
§i cari reproduceau cu mici diferenfe formele traditionale ale
artei bizantine ; ei insA de demult Inca îi aveau procederi
ale lor particulare, pe cari le citeazA i Ermeneia tes Zo-
grafias i despre cari mai tarziu a vorbit cu laudA scriitorul
grec loan Comnenul, unul din medicii lui Constantin VodA
BrAncoveanul, care a tipArit la 1701 in teascurile lui Antim
Ivireanul din mAnAstirea Snagovului, o interesantA descriere
a chinoviilor dela muntele Atos intitulatA «Proskynetarion
tou agiou orous thu Athonos». 1 Acolo, printre nenumArate
clAdiri si odoare, cu cari domnii romAnesti au inzestrat SfAn-
tul-Munte, Comnen pomeneste i despre minunatele icoane
rusesti cele impodobite cu argint, «eikonismata moscovica ar-
gyrohrysomena».

PICTURA BISERICEASCA Am lAsat, pentru incheierea largei

LA ROMANI. noastre parent-eze, cAtevà notiuni ce
voesc sd adaug asupra vechilor pic-
turi religioase din fArile romAnesti. Nu e nici timp, nici loc
ca sA fac aci un istoric mai cornplet al acestor manifestAri
artistice din trecut ; voiu numai cu cloud trei flori necunos-
cute, pe cari le voiu cutege pe rAzoarele desvoltArii noastre
nationale, sA precumpAnesc marea reputatiune universald a
tAblifelor Capponiane.
N'arn sA vA citez, domnilor, vreo «Ermeneia», sau vreun
Podlinic al zugravilor romAni ; nu zic CA nu va fi existAnd,
dar inch noi n'am dat peste clAnsul. 2 Sunt insA in Ora la

I Proskinitariul lui Comnen a lost retipArit, cu o traductiune latiná,

in Palaeographia Graeca a lui Montfaucon, in Paris. la 1706.
2 D-I maior Papazoglu posedd intr'un timp un vechiu terfelog cu schite
de picturi bisericqti, care de§i nu era un ce complet, insa tot prezenta
un mare interes.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 225

noi, ba §i in bibliotecile §i in skevofilaciile sau comorile bi-

serice§ti din strainAtate, vechi icoane romane§ti, cari dove-
desc cA pe timpii lui Stefan cel Mare, lui Neagoe-VocIA, lui
Vasile Lupu, lui Matei Basarab, lui Cantemir §i lui Bran-
coveanu, Romania a avut zugravii sal biserice§ti, egali in
merite §1 cu cei dela Sfantul-Munte §i cu cei de prin Moscovia.
Acum cativa ani, d-lHasdeu a adus dela Munich §i dela Viena
§i a cedat muzeului nostru ni§te frumoase facsimile depe
chipurile de evangeli§ti §i depe ornamentele picturale ale unor
evangeliarii, scrise §i ilustrate in Moldova in zilele lui Stefan
cel Mare. Insumi am vazut la mAnAstirea lvirului din mun-
tele Atos, un liturgiar slavon de aceea§ originA, scris pe
un sul de hartie, ingust cat latul manii, dar lung de mai
multi coti, o adevaratA minune de decoratiuni caligrafice §i
picturale, un giuvel de gust bun §i de colorit armonios.
Dar fall de a merge a§à departe, n'avem noi oare Inca
pe paretii frumoasei noastre biserici din manAstirea Curtii de
Arge§ o mare parte din picturile originate, pe cari in anul
dela facerea lurnii 7035, adicA la 1526 dela Hristos, le-a lu-
crat cu mana sa Dobromir zugravul, din porunca lui Radu-
VodA dela Afumati §i a doarnnei sale Roxanda, indemnali la
aceasta de cAtre doamna murna, Despina, vacluva lui Neagoc
Basarab ?
In ele, sub incorectiunea formelor §i sub numeroase alte-
ratiuni moderne se simt Inca trasuri magistrale de ale §coalei
lui Panselinos. NicAiri insa, domnilor, meritele impunAtoare
ale iiechilor iconari romani din secolul al xvi-lea nu mi s'au
invederat sub mai patrunzatoare forme decal intr'o icoanA
ce se pastreaza §i azi in bisericula schitului Ostrovul, ocolit
de apele Oltului, sub stancile Coziei, intre veselele sate CA-
limane§tii §i Jiblea. AceA srnerità capela se vede a fi lost c1A-
ditA de doamna Despina, ca un azil al lacrimilor sale de vA-
duvA §i de mumA. Icoanele tarnplei, rAmase acolo ca prin
minune tocmai din timpul ei, spun Inca toate despre spe-
rantele §i despre durerile nenorocitei doamne ; una insA mai
cu seamA poartA tipAritA in subiectul §i in ordonanta ei des-
tAinuirea celei mai adanci §i mai infrante mahniri.
Pe dansa, Maica Domnului imbrAti§eazA pe fiul sAu co-
borit depe cruce ; alAturi, SfAntul loan BotezAtorul plange cu
Maria la ochi ; Maria Magdalena ingenuchiata sarutA picioa-
rele sangerate ale martirului divin. Dar de cealaltA parte, fi-
guratA in proportiuni mai mici, depe obiceiul conventional al
timpului, stA doamna Despina, mAret acoperita cu largi ve§-
AL. I. ODOIsrSC17. 1-8tOria .Arheologiei. 15
226 AL. I. ODOBESCU

minte i marame de doliu, i pe bratele ei inaltate tine mort

pe domnescul ei fecior, Teodosie Voievod, in podoabe de
purpura §i de aur. D'asupra acestei grupe, impunatoare prin
jalea maiestoasd ce sta.' raspandita intr'insa, se vede scrisa in
limba slavonA aceastA cuvioasa ruga, iqitä din inima sdrobita
a mumei : «Doamne, primqte pe raposatul tau serb loan
Teodosie Voievod 1i stramuta-1 in laca§ele tale cere§ti !»
Am vazut, domnilor, §i am admirat multe picturi perfecte,
in cari marii maestri ai Italiei au reprezentat adesea, sub
titlul consacrat de Pieta, coborirea depe cruce a Mantuito-
rului nostru nici una insa nu mi-a destainuit, ca icoana cea
incorectä i parasita de 350 de ani in umilitul schitulet dela
Ostrov, un a§a viu i fraged simtimant al pateticului exprimat
prin penel.
De§i am avea i alte dovezi de dat, ea singurà ne-ar au-
toriza sa afirmArn cu tArie ca artelele grafice au avut la noi
in trecut interpreti de o mare valoare esteticd.
Un alt exemplu, i pe acesta 11 alegem contimporan cu
iconitelt Capponiane. Biblioteca Seminarului central din Bu-
cure§ti poseda un pretios manuscript, ce i-a fost daruit de
actualul episcop dela Argq, P. S. S. parintele Ghenadie. E
Slujbelnicul sau liturgiarul, care s'a scris romaneVe i slavo-
nqte i s'a ilustrat cu chipuri, cu iconite i cu initiale orna-
mentate pe hartie pentru mitropolitul Ungro-Vlahiei tefati,
acela sub care, in timpul lui Matei Basarab, s'a tradus $i
s'a tiparit Indreptarea Legit §i alte carti biserice;ti in limba
romaneascA. tefan a pAstorit dela 1648 pana la 1668 ; in
acest rastimp 's'a lucrat i curioasa carte, in care se recu-
nose tendente i procederi artistice cu mult mai migaloase,
mai complicate, mai sclipitoare deck in ornamentele cumpa.-
tate ale manuscriptelor din timpul lui tefan cel Mare §i deck
in chipurile §i in ordonantele magistrale depe monumentele
grafice ale familiei lui Neagoe Basarab.
V'a§ mai putea vorbi i despre picturile inca §i mai pre-
linse, mai maruntite, mai rotunjite §i mai crude la vapseA,
cu cari Constantin Voda Brancoveanul a pus la 1694 sd
decoreze tot interiorul bisericii sale dela Horez. Zugravii
«Constantin, loan, Andrei, Stan, Neagoe i loachim» i-au in-
scris numele ior, toate romAneVi, pe epigraful sau pisania
depe ua advonului ; dar mai modeVi deck «Manea me--
terul de ziddrie,» deck «Istrate lemnarul» §i deck oVuca§in
Caragea pietrarul», ei nu Fii-au lAsat ca ace§tia chipurile lor
pe pareti. In ofice caz, stilul picturii lor dovede§te ca pe
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 997

atunci artele religioase incepusera §i in Romania a se rAs-

fata mai voios in desertAciunile lumesti ale unor conturne
mai pline si ale unui colorit mai viu.
Din toate acestea, domnilor, vedeti ca cu mult putinul ce
§tim i cunoastem, chiar i despre vechile picturi bisericesti
ale Romanilor, tot li se poate aplica si lor netAgiituite atri-
buiri cronologice. Asemenea studii ne fac pe noi orientalii
sa pretuim mai cu siguranta deck anticarii i criticii Occi-
dentului, epoca si valoarea lucrarilor de stil bizantin. Noi vedem
§i simtini mai lesne diferitele inrauriri ale epocelor si ale ta-
rilor, acolo unde apusanii se pierd mai adesea in cele mai
extravagante anacronisme i confuziuni.
Dar ma opresc ! Ma tern cA digresiunea Capponiand a trecut
cu mult peste marginile subiectului nostru. Ca sa mi-o iertati,
va aduc insä aminte, domnilor, cA ea are rAvas de drum vizat
cu crucea arheologiei nationale i ca. pana in cele din urrna
ea nu ne-a manat aiurea cleat in domeniul natru, adicA
t ot in cercul activitAtii artistice din secolul al xvu-lea.

FICORONI. CISTA Sa ne intoarcem dara fárà mustrare la

PRENESTINA". anticarul Francesco Ficoroni si la cista 2 ha
Prenestina.
Mai intai, dansul, Roman din Lugnano de nastere, a trait
dela 1664 pana la 1747 si a scris o multime de mici tra-
tate despre tot felul de antichitati man i mArunte, precum
cladiri, inscriptiuni, monete, geme, plumburi, mAsci si bule
aurite sau basicute pe cari le purtau Romanii, ca sa se fe-
reasca de deochiu. Placerea ce avea pentru obiectele antice ii
facea sA-si adune asemenea lucruri §i insusi ne spune cum
la 1745 cumparase dela niste lucrAtori din Palestrina, vechea
Preneste, frumosul vas de bronz, cu o oglinda de acelas metal,
ce tocmai atunci se gAsise pe acolo impreuna. «Fara de a ma
lAuda zice el un cavaler englez, Frederik, voi sa-mi
dea pe dansele si,mi puse chiar pe masa un pumn de gal-
beni, dar in desert ; si ca sd fie in veci pastrate, eu de bunA
voia mea le-am dAruit vestitei galerii Kircheriane».
Acolo in adevar si este ace:a mare cutie circularA de metal,
inalta de 2 palme 1 1/2 toll romani, avand un diametru de 1
palmA 71/,, toli ; precum n i o mica oglinda rotunda cu maner,

1 contururi.
2 casetd, coplet.
29i AL. I. ODOBESCU

unul din acele obiecte in forma de tigaie fail buze, carora li

se zicea mai 'nainte patere etrusce, necunoscandu-se Inca uzul
lor, cari s'au dovedit a fi oglinzi, lustruite de o parte si ornate
in dos cu figuri. Amandoua aceste bucati sunt decorate pe
fetele lor cu desemne lineare (carora in limba francezA li se
zice dessins au trait), foarte fin sapate cu sula. Ca stil insa,
distanta este enorma dela corectiunea si eleganta cistei Ora
la stangacia grosolana a oglinzii.
Pe aceasta sunt numai trei figuri : douA bdrbatesti, cu tru-
purile goale si cu pumnii acoperiti cu de acele manusi de
curele impletite si batute cu tinte de plumb, ce se numesc
ccesti §i «myrmekes» si cari serviau atletilor in luptele pu-
gilatului ; una din figuri e in picioare si alaturi cu &Ansa stA
scris, cu litere latine arhaice, cuvantul POLOCES, forma stra-
veche a numelui semizeului Pollux ; cealaltd sade jos si pc
un stalp invecinat se citeste in prescurtare numele regelui
Amycus, AMVC. Din dosul acestuia, in picioare, cu o mana in
sold si alta ornata de un lung toiag, e o femeie ; numele ei,
LOSNA, e scris ' langa dansa. Aceea este fard indoialA zeita
Luna, cu denumirea ei in cea mai veche limba a Latinilor.
Dar sa trecem la descrierea desemnelor depe cistd, cari ne
vor lamuri indatd asupra subiectelor reprezentate pe ambele
unelte. Mai intai sA spunem cá in jurul pantecelor ei circu-
lare, ornamentele gravate sunt distribuite pe trei diferite zone,
din can cea mijlocie e cu mult mai lath' si mai importanta ;
pe cea de jos sunt numai sfinxi si decoratiuni de frunze, pe
cea de sus, foi simetric dispuse in jurul unui sir de masci
juvenile.

ARGONAUTII IN Zona intermediarA prezinta insa o serie

TARA BEBRICILOR. neintrerupta de douAzeci si unu de per-
sonagii, in posture variate si gratioase,
cari ne dau privelistea foarte animata a sosirii Argonautilor
in tam putin ospatosilor Bebrici.
Istoria plutirii si a izbanzii Argonautilor, desi a fost una
din fabulele predilerte ale poeziei si ale artelor elinesti, ni
s'a pastrat insA in foarte putine scrieri de o valoare clasicA
si in foarte rani monumente plastice. Poema tarzie a poe-
tului alexandrin Apolon din Rhodos nu se aflA cuprinsä in
materiile de studiu scolar. Paguba in sine nu este mare, dar
aceasta ma va sili sa memorez aci cd o veche poveste mi-
tologica a Grecilor spunea ca odinioara, in timpii cei mai
nebulosi, tinerimea vitejeascd a Eladei, Eracle si Orfeu, Castor
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 999

si Pollux. Zetes, Calais si multi altii, s'au urcat pe corabia

Argo, sub comanda junelui erou tesaliot lason, si au plutit
peste Elespont i peste Pontul Euxin, ca sA descopere si sa
rApeasca din departata ColchidA avutiile regelui Aetes
mai cu seamA 'Lana daurità a unui berbece sfintit. Atunci pe-
semne, Grecii au incercat mai intAi valurile artAgoase ale MA-
rii-Negre. Printre intAmplArile acestei primejdioase plutiri se
numArA si popoSirea voinicilor nostri pe tarmurile neospA-
toase ale sdlbaticilor i pArosilor Bebrici, «komoontes Be-
brykes».
Dar pentru un minut sA dam cuvAntul poetului elen Teo-
crit, care intr'una din idilele sale ne spune in placute versuri
parte din ceeace pe cista Prenestind vedem in gratioase ima-
gini : 1

Abià vasul Argo scApase de stâncile cari-i veniau asuprA si intrase

In sAnul primejdios al Pontului bAtut de zdpezi, and el se opri, duand
pe feciorit iubiti ai zeilor la tArmurile Bebricilor ; acolo rezemAnd scara
de paretil corabiei, voinicii lui lason se coborird jos dintr'insa de toate
pArtile i rAspandindu-se pe o rdpà adAncA si sub o muchie ferltd de
vdnturi, ei ii asternurA de repaos si cu mAnile puserd la foc merindele.
Dar Castor cel cu cai deresi si Pollux cel oaches, depArtAndu-se de sotii
lor, inaintard. rAtdcind amAndoi. Pe cAnd ei cdtau de toate pArtile cu
mirare la acele sAlbatice pAduri depe munti, sub o stand de piatrA, tate'
ca descoper un izvor imbelsugat, care isi varsA MIA Incetare apele sale
limpezi si, cAzand de sus cu soptA, se afundA intr'o gull de cristal sau
de argint ; imprejuru-i crescuse brazi inalti, plopi alburii, platani si chi-
parosi cu lungi plete ; tot acolo rAsdrise si flori mirositoare, seceris plAcut
al muncitoarelor albine, atAtea ate la curmarea primAverii spunk peste
cdmpii,. 2

Si iatA in adevAr, pe vasul Prenestin, corabia Argo oprità

la mal ; unii din junii viteji se odihnesc intr'insa ; dar scara
o proptita de pAretii vasului i unul din voinici coboarA cu
un paner i un fedeles in mAni ; altul pare CA s'a asezat jos
sa facA focul ; cei mai multi insA stau adunati in jurul fan-
tAnii ce curge din stAnca umbrità de copaci i vin acolo,
sau ca sä se racoreasca, sau ca sA umple cu apà burdusele
si largile lor amfore. Teocrit insA a uitat s'A vorbeascA de
Silenul pAntecos, bArbos, cam i plesuv, care pAzeste rAnjind
izvorul i cu un gest glumet se gAteste sA-1 apere in contra
rnAndrilor feciori.
El asemenea povestind mai 'nainte cum Amycos, salba-

Theocriti Idyll. xxii. v. 27.

2 In original, i textul elen.
230 AL. I. ODOBESCU

ticul rege al acelor locuri, a imbiat cu asprime §i dispret la

lupta palestrei pe semizeul Pollux §i apoi cum acela a fost
biruit dupa o crancenA lupta de viteazul Dioscur, fiu al lui
Joe §i al Ledei, nu ne spune cá invingAtorul a legat teapan
cu §treanguri de un copaciu pe pletosul Amycus, primind din
ceruri o cununa dela o Victorie aripatA, pe cand zeita Mi-
nerva, eroul Jason, zeul cu lungi aripi ce-i ocrotise plutirea
ai chiar doi pAro§i Bebrici stau marturi la aceastA scenA de
dreapta pedeapsA. Toate aceste lacune ale poetului, sula di-
bace a sapatorului care a decorat pantecele cistei a §tiut a
le implini cu o vioiciune §i cu o gratie, ce se luptd, putem
zite, victorios cu condeiul de sigur foarte maiestret i ele-
gant al lui Teocrit.
Nu mai pulin perfecte sunt scenele de vanatoare sdpate
pe capacul boltit al cutiei ; noua barbati in diferite costume
antice vaneazA cu cani §i cu arme felurite doi mistreti, un
cerb §i o caprioard ; in centrul acestei reprezentAri circulare
sunt doi lei i doi grifoni sau smei aripati.
Fara indoialA, toate aceste chipuri poarta caracterul uzurilor
eroice §i al perfectiunii artistice din timpii cei mai laudati ai
desvoltArii Elenilor ; §i cu toate acestea se pare ca in unele
amAnunte ale ve§mintelor §i ale decoratiuni, s'au strecurat
sub mana artistului trasuri de stil etrusc, adica dovezi cd
obiectul a fost lucrat in Italia.
Aceste bdnueli se adevereazd cu totul cand cerceteaza cineva
de actroape unicul picior existent din cele trei ce a avut
vasul, precum §i mai ales figurele depe varful capacului.
Piciorul e o curioasA compozitiune, in care pe o bazA pa-
tratA stA o broascA strività sub o laba de leu ; iar d'asupra
trei mici statuete imbinate, cari reprezenta trei juni ; cel din
stanga este negre§it Ercule ; poate ca cel din dreapta va fi
bolas, nepotul §i solul lui de izbanzi ; al treilea, din mijloc,
copilandru aripat, trebuie sd fie zeul Eros sau Amorul, unul
din zeii protectori ai luptelor gimnice.
SA trecem acurn la capac. D'asupra lui, ca in chip de la-
tana sau mailer, se afla o altä grupd formara de trei mai
mari statuete bArbAte0. La mijloc e un tartar pe jumatate
invelit cu o mantie instelatd, incAltat cu pantofi tuscani §i
purtand atarnatA de gat b4icuta sau amuleta de deochiu a
Italiotilor ; acesta e poate tanarul zeu Bacus, caruia Latinii
ii ziceau i Liber. De amandouà partile il tin de subtiori
cafe un Satir cu nasul carn, cu urechile lungi §i cu o piele
de leopard pe spinare, drept unic acoperemant. Buna cu-
 1STORIA ARHEOLOGIEI 231

viintd impusd adundrilor noastre moderne ne opre§te de a

completa descrierea acestor doi vdrto§i §i arzoi sateliti ai
zeului desfrdndrilor, cari mai tin §i in mana lor liberd cdte un
pdhdrut. Literaturile §i artele antice n'aveau a§ã multe scru-
pule, mai ales in reprezentarea desfranatelor sdrbdtori bachice.
E cu neputintd de a nu recunoa§te in aceste diferite chi-
puri, stilul §i felul de lucrare al statuetelor de bronz etrusce.
Dar ce este §i mai doveditor pentru originea italica a cistei
din muzeul Kircherian e chiar inscriptiunea ce pe cloud linii
se afld scrisd la picioarele figurilor depe capac.
Literele sunt din cele mai arhaice ale popoarelor italiote;
limba e cea latind din timpi cu mult anteriori productiunilor
literare §i poate chiar cu oarecari inflexiuni luate dela locui-
torii osci ai provinciei mai meridionale a Campaniei. Ea
sund a§d
NOV1OS. PLAVT1OS. MED. ROMAI. FECID.
D1NDIA. MACOLNIA. FILEA DEDIT.

si ca s'o traducem fidel numai pe române§te, vom zice : .No-

vius Plautius nz'a lucrat in Roma. Dindia Macolnia fiica
m'a dat».
Dacd vom intrebh acum pe numero§ii arheologi moderni
cari s'au ocupat cu cista lui Ficoroni, spre a explicit sce-
nele mitice §i inscriptiunea depe &Ansa, sau spre a determind
destinatiunea acestui vas, apoi in privinta ultimului punct
ii vom gdsi impartili intre trei opiniuni diverse. Unii zic cd
cistele de bronz, cari sub aceastä forma* s'au gdsit numai
in teritoriul vechei Preneste, al acelui ora§ elinesc, aruncat
sub Apenini in tinutul Latinilor, sunt de caracter cu totul
nzistic §i inlocuiau, in aceastä unicd localitate, co§urile de
richitd de aceea§ forma', in cari prin alte locuri se purtau
in sdrbdtorile misterelor dionisiace, uneltele sfintite al cul-
tului, §i din cari se vdd adesea pe monumente grafice §i
plastice ale antichitAtii, ie§ind §erpii misterio§i, genii ocrotitori
ai vetrei, ca §erpii de casd ai taranilor no§tri.
Pentru allii, cistele Prenestine sunt acum cunoscute vreo
zece in cari s'au aflat uneori oglinzi, ulcelu§e de profu-

1 Despre serpii de cash' precum i despre alte datine ale poporului

roman se gasesc nojiuni interesante in incercarile junelui nostru scriitor
G. Dem. Teodorescu, a carui carticica asupra credinjelor, datinelor si
moravurilor poporului nostru, (Bucuresti, 1874) dovedeste un spirit stu-
dios critic si ingenios, dela care se poate astepta si mai mult pe viitor.
232 AL. 1. ODOBESCU

muri, ace de par, scobitori sau strigile, piepteni i alte ma-

runtisuri femeesti, sunt simple cutii in cari muierile isi tineau
podoabele i cari se dau fetelor de zestre la mat-Ws ; iar la
cele cari muriau nemaritate se puneau in morminte, de unde
acum le scot anticarii moderni. Astfel dar, cista lui Fico-
roni ar fi Mita de nunta tronul miresei facuta la Roma
de mesterul Novius PlaUtius pentru fiica Dindiei Macolniei
din Preneste.
In fine sunt si arheologi, cari, puind temeiu numai pe repre-
zentatiunile agonistice i bachice ale cistei noastre, au crezut
ca. ea a fost un dar sau un premiu castigat de invingatorul
jocurilor publice in sarbatorile junimii, zise Liberalia.

ARTELE ELENE LA Cat despre stilul i originea vasului, iata

LATIM IN SEC. V. cum eminentul arheolog francez Raoul
Rochette, luandu-se depe urmele ilustrului
sau coleg din Germania, Otto Jahn, rezumá cele mai bine
intemeiate ipoteze : 1

(Cista lui Ficoroni pare a fi fost lucrata de un artist grec din Cam-
pania, Novius Plautius, ce-0 exercità arta sau meseria in Roma, pe la
secolul al v-lea, mult pe la inceputul secolului al vi-lea dela cládirea ce-
tatii ; acesta, lucrând depe uzurile §i modelele elinegi, a adoptat insd
in lucrarea sa oarecari arridnunte luate din stilul artistic al Etruscilor,
care se §tie a a avut destul influenta asupra Campaniei, §i care, mai
ales in Roma, a fost pururea uzitat §i pläcut>.
Observ tocmai acum, domnilor, i poate cam tarziu, ca
partea ce am facut anticarilor in cate v'am spus astazi, !Aná
acum, este foarte neinsemnatä si ca vorbindu-va excluziv
despre colectiuni de antichitati i despre obiecte antice nu
fara interes insd sper m'am servit cu numele unor anti-
cari meritosi din secolul al xvit-lea si al xvm-lea, nurnai ca de
firma unor vechili sau comisionari, spre a va läuda si a va
cantari mai mult marfa straina ; astfel, descriindu-va cu oare-
care amanunte muzeul lui Kircher, ces grave-le eruditilor ele-
nisati Perizonius si Neocorus, iconitele muscalesti ale lui
Capponi i cista Prenestina a lui Ficoroni, abia daca am men-
tionat despre lucrari arheologice ale acestor laudati barbati,
cari toli au avut o activitate destul de insemnata in literatura
anticara a timpului lor.

I Raoul Rochette, La ciste de Ficoroni, in Journal des Savants. Pa-

ris, 1852.
 ISTOR1A ARHEOLOGIEI 233

MASCILE ANTICE. Adevarul e cä greu se poate caracteriza

altmintrelea cleat printr'un punct oarecare
din ele operele unor oameni de stiinta, cand acelea se compun
din adunatura cea mai variata de cercetari márunte. Acesta,
precum v'am spus, e mai in totdeauna cazul anticarilor din
epoca ce ne ocupa. ; asadar nu mi se poate face o viná
serioasa ca n'am dat aci o mare atentiune productiunilor
speciale ale fiecaruia din citatii eruditi si in orice caz, spre
a ma limpezi de orice imputare, voiu termina atragand mai
cu dinadinsul privirile d-voastre asupra uneia din cartile prin-
cipale ale lui Ficoroni, asupra tratatului sari despre mdscile
antice, publicat italieneste la 1736, sub titlul Le maschere
.sceniche e le figure comiche d'antichi Romani, §i tradusa
latineste la 1754, sub acela De larvis scenicrs antiquoruin
disserlatio.
In introductiunea acestei carti, autorul, dupa ce arata cum
s'au näscut la Eleni reprezentatiunile teatrale din jocurile si
mascarile scuzati-mi terrnenul, care insa aci este foarte
bine aplicat ce campenii grosolani facedu in sarbMorile
sgornotoase ale lui Dionisiu, mazgalindu-si obrazul cu tes-
covina i ascuzandu--I sub pocituri scobite in coaja de copaci,
apoi spune, pe temeiul mai rnultor scriitori antici, ca Rornanii
la inceput nu se serviau in petrecerile lor scenice cu masci
de lut sau de piele, ca Grecii, ci numai cu un fel de mari
peruci negre, balane, roscate sau cdrunte, carora li se zicea
galerae §i cari dau fizionomiei actorului expresiuni mai mult
sau mai putin grave sau cornice.
GALERAE" SI PERSONNAE" Dupa ce junii patrici ai Romei
IN TEATRUL ROMANILOR. parasira istrionilor de profe-
siune jocurile lor Atellane, im-
prumutate din cetatea osca Atella, acestia, ca sä poata mai
bine sirnulà personagii grotesci ca Maccus, Bucco, Pappus
§i Manducus, strarnosi ai actualilor Pulcinella, Arlechino, Pan-
talone i Scararnucia din cornedia populara italiana, zisa Come-
dia d3ll'arte, nu se sfiirá a imbraca costume si masci ridicule,
travestindu-si capul i fata sub acopereminte ce se nurniau
personnae, «caput et os cooperimento personnae tectunp.
Dar nu numai la teatru erau uzitate mascile in vechea socie-
tate romana; Ficoroni citeaza pe rand pe autorii antici cari vor-
besc despre ospetele mascate ce se dau in palatele imparatilor ;
despre stratagemele militare in cari s'au utilizat mascile ;
despre sarbatorile religioase in cari era obiceiu a se face tra-
234 AL. I. ODOBESCU

vestiri ; despre mascile sau larvele luate cu huma, cu aluat

si chiar cu foi de metal, depe figura mortilor, si cari adesea,
pentru expialitmea pacatelor raposatului, se atarnau in temple
si in dumbrdvi sfintite si deaceea purtau numele de oscilla
sau figuri cletinatoare ; apoi in fine, si despre mascile gro-
testi si adesea foarte necuviincioase, cari insotiau armatele
invingatoare la intrarea lor triumfala in Roma si cantand, in
hohotele si aplaudele plebei, versuri fescenine, de acelea cari
urechi rusinoase nu trebuiau sa le auda, faceau si ziceau in
cale toate necuviintele ce s'au pastrat la noi in jocul poporan
al Brezaii si al desfranatului sau Unchias, cloud tipuri pe cari
le regasim, cu putine schimbari, in picturi pe vase de lut,
in sculpturi de geme si in statuete antice, unele chiar re-
produse de Ficoroni.
LARVELE SI MASCILE In aceasta rapede nomenclatura, per-
FUNERARE DE METAL. miteti-mi a ma opri un moment asupra
categoriei de masci funerare, numite
olarve», din cari s'au aflat mai multe prin morminte antice
din Italia, dar cari au capatat o irnportanta cu mult mai in-
semnata, cand in cateva din bogatele sepulcre ascunse sub
movikle greco-scitice ale Rusiei meridionale s'au gasit fetele
mortilor acoperite cu masci de foi de aur lipite pe ele. Ne-
gresit di acelea au fost lucrate in pripa la inmormantarea ra-
posatului si de aceea reproducand trasurile fizionomiei lui
sunt insa putin ingrijite ca executiune. Dar aci la noi, pe
malul Oltului sau la Celeiu, dupa cum spune d-I maior Pa-
pazoglu, d-nialui a descoperit la 1863 o masa femeiasca de
bronz, de cel mai nobil stil antic ; proportiunile ii sunt ale
unui obraz de 235 milimetri inaltime, 21 centimetri largime
si 12 centimetri adancime ; foaia de metal, desi nu prea
groasa este rezistenta. Ochii, narile si buzele sunt crapate
ca sa poata fi purtata, si de doua parti ale obrazului se
afla mici gauri spre a se putea lega ; parul depe frunte
e frumos asezat sub o cunund de foi de stejar si de ambele
laturi atarna pe fata ca niste gratioase inele de par. Litere
foarte usor insemnate cu mici puncturi (au pointillé), atat
pe fata cat si pe dosul mascii, ne dau un nume propriu latin,
al artistului sau al stapanului, in orice caz al lui Titu Piu
Priscu, T. P11. PRISCI.
Acest foarte pretios obiect de arta antica, in loc de a intra
in muzeul nostru national, unde abia posedarn cateva mici
masci de lut, a trecut de curand prin vanzare in cabinetul
 CURS DE ARHEOLOGIE 235

de antice imperiale din Vieng. In zadar m'am silit timp in-

delung a face ca guvernul nostru sa-I cumpere ; cei austriac
ne-a luat inainte i ne-a lipsit de un document artistic inte-
resant pentru antica culturd a provinciei dacice. D-1 profes.
0. Benndorf din Praga, mijlocitorul acelei transactiuni, aratä
cd in muzeul din Belgrad a vdzut o altd mascd de felul
acesta, dar chipul aceleia e cu barbd. Catevd alte muzee din
Apus au §i ele mdsci de metal ; dintre toate, cea din Romania
se deosebe§te prin frumosul ei tip §i prin lucrarea sa ingrijità.
Sd nu rdsipim insd timpul nostru, devenit acum foarte
scump, §i sä ne intoarcem indatd, impreund cu Ficoroni, la
examinarea mai atentivd a mdscilor teatrale sau scenice, asupra
cdrora ne-au rdmas din vechime §i mai multe notiuni scrise,
0 mai multe reprezentatiuni sculpturale, §i chiar mai multe
desemne in colori.
A doua din aceste categorii de documente, adicd statuile
si reliefurile de piatra §i de bronz, gemele gravate, cameele
figurinele de lut §i de metal, formand mai cu seamii obiectul
de studiu al anticarului nostru din secolul al xvn-lea, vom
spune thai intai drept pregâtire Mmuritoare cateva cuvinte
despre forma §i natura mdscilor teatrale, pe care Elenii le-au
intrebuintat pe scend in tot timpul §i fdrd restrictiune, iar Ro-
manii cu Inuit mai putind rigoare.
Am zis, pare-mi-se, c mdscile se lucrau de lut, de piele,
de lemn i chiar de metal, Idsandu-li-se gduri pentru luminile
ochilor, pentru rdsuflarea ndrilor §i mai ales pentru emiterea
vocii. La m5scile femee§ti, cräpdtura buzelor era mai ingustd ;
rolurile de femei fiind implinite in antichitate de cdtre bar-
bati, aced dunga subtire indulcia asprimea glasului §i-i pres-
chimba sunetul, precum se intampla §i in balurile mascate
de acum. Dar gurile mdscilor barbate§ti erau uneori, §i mai
ales in rolurile cornice, foarte tare caseate, ranjite §i rotunjite ;
semdnau cu buzele unei palnii sau ale unei scoici cu cres-
tAturi. Dispozitiunea perucii era iar4i de o mare iniportantd,
cdci trebuie sa §titi cd masca anticd acoperia capul intreg
al actorului. Coloarea parului, desimea lui, modul de a-1
a§eza, podoabele ce i se adaugau, toate acestea constituiau o
artd foarte complicata, care determina tot atat cat §i trä-
surile figuri, caracterul fiecdrui rol. Se punea un mare pret,
mai cu seamd in mdscile destinate personagiilor tragice de
sex barbatesc, la o inaltd podoabd de par numitd grece§te
qonkos», ce se purta d'asupra fruntii §i cdruia noi i-am putea
zice mot, precum francezii Ii zic toupel.
236 AL. 1. ODOBESCU

NOMENCLATURA MASCILOR Un retor grec din secolul al

S CENICE DATA DE IULIU n-lea dupA Hr., Iuliu Pollux sau
Polydeuces (nAscut la Naucratis
POLLUX. in Egipet la 130, mort la 188),
foarte iubit de impAratul Comod,
ne-a lAsat in interesanta sa carte lexicografica, numitA Ono-
masticon, o lungd. si curioash descriere a mAscilor scenice,
cu diviziunea si nomenclatura lor, distribuitA depe cele trei
specii teatrale ale vechii literaturi elene, tragedia, comedia si
drama satiricA, sou aced bufonerie jucatd de personagii eroice,
secundate de un cor glumet de Satiri, cu o infiltisare si o
purtare mai mult sau mai putin decente. Iuliu Pollux, in des-
partirea a vi-a a Onomasticonului, enumerA, denumeste si
descrie mai mult de saptezeci feluri diferite de <, pro sop ei a »
sau figuri scenice, cari indicau fiecare cdte un caracter Ae
rol special. Doudzeci si sase din acestea sunt rezervate tra-
gediei si se impart in sase mAsci pentru bArbatii bAtrdni,
sapte pentru cei tineri, trei pentru sclavi, cinci pentru femeile
libere si alte cinci pentru femeile sclave. La comedie, nomen-
clatura e cu mult mai bogata ; aci sunt noud bArbati bAtrAni
zece tineri, sapte sclavi, trei femei bätrâne si patruzeci tinere.
SA vi le numesc pe toate e de prisos ; cu toate acestea,
neputând a vA arAtà aci straniile tipuri ale acelor numeroase
mAsci, nu crez a abuzd de ralbdarea d-voastre semnalAnd
cdtevà din numirile lor cele mai caracteristice ; astfel printre
batrânii comediei gAsim pe mosul, «pappos», si pe unchiasul,
«presbytes» ; apoi Inca pe «egemon», care pare a fi ceeace
in dramaturgica modernA se numeste rol principal ; in urmã
yin si altii de un caracter mai deochiat, bunAoard. «sfeno-
pogon», cel cu barba asculita, «lykomedeios», cel ce se uitä
cruci§, §i in fine, un personagiu, inlesnitor la multe, dar foarte
putin onorabile, pe care Grecii il numiau «pornoboskos».
Printre tinerii tot depe scena comicA afldm masca actorului
bun la toate, «panhrestos», sau cum se zice acum in culise,
utilitate ; altii sunt : tAnArul oaches, «neaniskos melas», cel
cret, «oulos», amabilul, «apalos», dichisitul, «eikonikos», mo-
jicul, «agroikos». Cel smead sau palid, «ohros», cel disperat
sau sbdrlit, «paroulos», si cel desgustat sau neingrijit, «pinaros»,
fac parte din rolurile tragice ; dar la comedie mai gAsim Inca
pe militarul cu parul pe ochi, «episeistos stratiotes», pe lin-
gusitorul, okolax», si pe parazitul, «parasitos», acel lingau ne-
lipsit, care trAeste pe socoteala tinerilor eleganti si rdsipitori.
In seria sclavilor, al cdror rol e asd de important in co-
 ISTORIA ARHEOLOOIEI 237

rnediile antice prin istetirnea §i patelile lor, denumirile spun

mult mai putin decat comicile §i sgaitele chipuri ce li se
vad date pe monumentele figurate. Sa constatam insA in
treacAt cA sclavul bucatar poarta denumirea curioasa de
greere, gtherapon tettix». Nu §tiu de ce, aceastA fantasticA
calificare imi aduce aminte pripita clantAniturA de cle§te, ade-
vArat cantec de greere, cu care vatrara§ii dela carciumi chiama
la gratar pe mu§teriii de fleici fripte.
Dar a0, i baba cea uscard §i sfrajita, «graidion ishnon»
pare a fi din neamul calicei noastre dela Vicleirn ; iar opaheia
graus» e rnAtu§a cea grasa §i coikouron» jupaneasa cheld-
reasd. In fine, printre ferneile cele tinere afram toate varie-
tAtile frurnosului sex ; ad intrA §i muierea de treat* ogyne
lektike», §i fetita nevinovatà, okore», §i alta nu tocmai, «pseu-
dokore», §i apoi Inca foarte multe de acele fernei libere carora
Elenii le ziceau Etere, oetairai», §i cari pe scena comica se
prezentau ca etere perfecte, «teleion etairikon», sau mai naive,
4etairidion», sau ornate cu conciu, odiamitros», sau linse
prelinse, e p ar apse fi sto n » , sau in fine rnuiate numai in aur,
«diahrysos». DouA roluri femeie§ti, cu cari vom pune capat
acestui lung repertoriu al personalului de teatru antic, poarta
nurniri de o gratie cu totul nebuloasà, adica unul e felinA-
raul, olampadion», §i celalalt, adierea vantului, «aura».
Crez, domnilor, cA incApuili cu acest bagaj de cuno§tinte
tehnice ale scenei, putem srt redeschidem cartea lui Ficoroni
§i de indata sa-i cerem explicatiunea unui baso-relief pe
marmora din colectiunea palatului Farnese, trecut acum in
muzeul regal Burbonic din Neapole, relief ce ne prezenta
cinci personagii, din cari nurnai trei poarta masci cornice,
desigur un opappos», un «egemon» §i un sclav «therapon»
din cei mai pociti.
Scena se petrece dinaintea unei arhitecturi elegant orna-
mentatd §i a unei cortine, care ascunde o u§d. In mijlocul
grupei sta o fetitä fArd masca, sufland pe cat o tin bucele
in dou'd flaute imparechiate ; aceea e Tibicina, «auletris», care
in chip de orchestra insolia in totdeauna declamatiunile
istrionilor cu sunetele flautelor sau tibiilor sale, modulate de
pe placerea §i talentul autorilor cornici. SA facern dar abstrac-
tiune de acest personagiu, strain acjiunii teatrale, i sA vedem
pentru ce unul din bAtrani opre§te pe celaialt de a se rApezi
infuriat §i cu Vita sa, numitA pe scena comica pedum, in
Tirana, asupra sclavului care se pituleaza speriat sub umArul
238 AL. 1. ODOBESCU

unui alt personagiu june i färd masc.& dar cu mana ridi-

catd in sus si tiind un amenintator garbaciu de curele.
latã enigma sculpturala ce este de deslegat.
ANDRIANA" LUI TERENTIU. Cand Scipione Africanul se in-
toarse invingdtor din Cartaginea,
pentru a doua oard sdrobità, printre gloata de robi ce tarn.
dupd sine, el aduse in Roma si un biet copil de African, pe
care il curnpArd senatorul Terentiu Lucanus. June le sclav,
prin gratiile i inteligenta sa castigd iubirea blandului sdu
stapan, care ii dete o crestere ingrijitä, II invdtd sd cunoascd
§i sà guste pe scriitorii eleni, ii ddrui cu numele sdu §i-i
acordà chiar i libertatea. Era Inca Candi. africanul Publiu
Terentiu, cad ispitindu-se a compune in versuri latinesti o
comedie, imitatà depe alte doud ale vestitului autor comic
atepian Menandru, cern dela edili ca sd i-o primeasca pe
scend. I se rdspunse ca sd mearga sá o citeascd bdtranului
§i ilustrului poet Ceciliu.
.Acesta era la cina §i vazand imbracamintea saracacioasa a tanarului
african, II puse sã eaza pe un scaunel in laturi de patul pe care el era
lungit dinaintea mesei ; dar dupa ce auzi abia cateva versuri, chema
aproape de sine, II pofti sa cineze cu el §i apoi II puse sa-i citeasca
opera intreaga, aratandu-i neincetat marea sa admiratiune». 1
Astfel povesteste Suetoniu prima lecturd a comediei numita
Andriana.
Autorul ei primordial fusese, precum am mai spus, elenul
Menandru, gloriosul renovator al comediei ateniene, din se-
colul al Itt-lea inainle de Hr., dela care nu ne-a rdmas nimic
mai mult de,cat laudele entuziaste ale intregei antichitati,
cateva crampeie de versuri i chipul sau cel genial, pdstrat
intr'una din cele mai frumoase statue ale Vaticanului, unde
poetul, lenos i distrat din fire, se vede rdsturnat cu nein-
grijire pe un jet cu rezimätoare.
Din Andriana si din alte comedii ale lui Menandru, Terentiu
incropi pe a sa, dar o fdcil astfel ca intriga, dialogurile §i
limba lui sà ne fie astdzi tot ash de placute precum fusese
publicului Romei de acum doud mii de ani.
Descrierea unei intrigi teatrale e totdeauna ceva fastidios ;
dar fiindcd nu pot sd va scutesc de aceasta pedeapsa, o
voiu reduce pe cat se va putea.

Suetonii Tranquilli vita P. Terentii Afri, it.

 ISTORIA ARHEOLOGIEI 23.1

Batranul Simon, cetatean din Atena, are un fiu Pamfil, a

carui purtare se arata a fi din cele mai intelepte §i mai cu-
viincioase. Tatal salt vrea sa-I insoare cu juna fiica a unui
vecin, anume Chremes. Pamfil insa intr'ascuns iube§te pe o
copila, ce se crede a fi orfana, ginga§a Glicera, pe care o
adusese cu sine in Atena raposata Chrysis, etera venita din
insula Andros §i na§a nevazuta §i neauzita a intregei comedii.
Sclavul Davus Observati, domnilor, acest nume foarte
adesea dat sclavilor in comediile antice §i care dovede§te ori-
gina dacica a celor mai multi servitori din Atena. Piratii de
pe atunci faceau pe semne pe tarmurile Marii Negre un
negot analog cu mar§ava specula a Negrilor, care, spre ru-
§inea omenirii, se executa Oita acum pe malurile africane.
In orice caz, curioasa coincidenta ! In vechime, Elenii numiau
Dad sau Davi pe sclavii lor §i Grecii de acum dau oame-
nilor grosolani dela tail numirea de Vlahi. Se vede ca in
tot timpul, iscusitii fii ai lui Danau au tratat cu oarecare dis-
pret blandetea de inima §i simplitatea de cuget omeno§ilor
Dunareni !
Sclavul Davus, ziceam, este confidentul lui Pamfil, astfel
incat acesta afland cä tatal sail a decis sA-1 irsoare indata,
-alearga la dansul ca sa nascoceascd vreun mijloc de a nu
se desparti de iubita sa Glicera, mai ales in momentul and
ea este sa devina manta. Apoi de aci inainte, sclavul, mereu
banuit de cicalitorul Simon, incurca din ce in ce mai mult
itele intrigei, ca sa ajunga a strica nunta. Intre altele, voind
sa faca pe Chremes, tatal miresei, sa priceapa ca ginerele
are un copii cu amanta sa, pune pe servitoarea ei, Mysis,
,ca sa arunce in graba copilul, abia ndscut, la up lui Simon.
Dar acesta afla toate vicleniile lui Davu §i ne mai putan-
du-se stapani, chiar dinaintea viitorului sat' cuscru, se rapede
cu bata asupra lui §i chiama -in gura mare pe servitorul in-
sarcinat cu pedepsirea sclavilor, pe cel ce purta la Romani
numirea lorarius, din cauza biciului salt de curele, lora.
Dar WA cum se incinge rapedele dialog din Terentiu :
Va inchipuiti, domnilor, comicul scenei : de o parte Simon
furios, strigand cat poate, cu bata in mana, §i oprit in loc
de Chremes ; de alta parte, bietul Davu, facandu-se mititel
§i, pe cand vrea sa se scuzeze cu vorba, mângaind cu mana
pe Dromo, care I-a §i inhatat de ceafd:
SIMON (chemtuad tn gura mare). Hei, Dromo ! Dromo !
DAVU (cu mirare i speriat). Ce face?
240 AL. I. ODOBESCU

SIM. (strigand mai tare). Dromo !

DAV. (vrand sa-1 Imblfinzeasca). AscultA-ma.
Sim. (rastindu-se la dansul). De-i mai spune o vorba... (Che
=and en nerabdare). Dromo !
DAV. (cu insistenta disperata). AscultA-mA, te rog.
DROMO (iesind de sub perdea, en garbaciul In manit). Ce poftesti ?
Sim. (Inecat de mania). Ridica-mi-1 pe sus si mil du induntru,
numai decat.
DROM. (uitandu-se cn mirare la Chremes, care se lupti cu Simon ca si,-}
opreasca In loc). -- Pe cine ?
Sim. (aratand Infuriat pe Davu). Pe Davu.
DAV. (cu glas jalnic). Dar pentru ce?
SIM. (en autoritate) Ia ! fiindcA asa imi place mie ! (Catre,
Dromo). Ia-1, iti zic !
DAV. (stiirnind cu glas milos). Dar ce-am fAcut ?
SIM. (si mai suparat). la-l!
DAV. (Cu gesturi persuasive si rngatoare). Daca vei dovedi cá am
mintit intru ceva, sa ma ucizi.
Sm. (cu ton hotartt i cu gest amenintator). Nu aud nimica. 0
sA te frec eu pe tine cum ti se cuvine.
Dar daca ce-ti spui se va adeveri ?
DAV. (en gins Incest de frica).
Macar i atunci ! (Ciitre Dromo,
SIM. (repede i rastit la (lansul).
cu ton poruncitor). Vezi de mi-1 tine bine legat, ai auzit?....
sA mi-1 fereci de cate si patru picioarele, ca o vita... Haidi !
arata eu, zau, tie azi (anecat de
(Amenintand pe Davis). Mi ti-oiu
mhnie), de nu mi-o iesi sufletul, ce pate acela care inseala pe
stapan ; (Intorcandu-se ciitre casa Glicerei, nude sti a. di se aflit Pamfil) §i
lui, pe tata-sau.
CHREMES (en ton Induplecator). Ei, ci nu mai fii asà tare su-
pArat !»

BASO-RELIEFUL FARNESIN. Acesta e, domnilor, pe cat se

poate, sensul dialogului comic si
animat din Terentiu, prin care Ficoroni a explicat scena nit
mai putin vie si grotesca din vestitul relief farnesin, una din
cele mai ingrijite sculpturi antice, relative la vechiul teatru
clasic. Anticarul italian adauga dela sine cd linistitul Chremes
se sileste a potoli mania lui Simon, ca nu cumva i acesta
sa path in urma ceeace a patit un gentilom vecin al lui, care
intr'o zi, dupA ce a dat o bastonada buna servitorului sáu, pe
cand el venid in cash cu un brat de letune, acesta rabda ha-

I P. Terentii Andriie Act. iv. Scen. ii. In original urrneaza textul latin_
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 941

taia si se duse linitit afara, dar intorcandu-se indata inapoi

cu o bath rnare in rnarth, sill pe stapan ca drel5t pedeapsa
sa' care si el un alt brat de lemne, insotit cu aceleasi dulci
mangdieri.

CODICELE ILUSTRAT Imi mai ramane acum, domnilor, a vá

DIN VATICAN. vorbi si despre picturile cu personagii
teatrale mascate, cari s'au pastrat prin
manuscriptele de antici autori. Tot Terentiu ne va servi 2i aci
drept text al cornentariilor artistice. In adevar, faimoasa bi-
blioteca din Vatican, cea Ambrosiand din Milan, cea din Paris
si inca altele, poseda fiecare cate un vechiu codice ilustrat al
acestui autor. Mai multe din ele au fost publicate incä. de
prin secolul al xvn-lea. Osebit de numeroasele scene alese de
prin comedii, se vad reprezentate in acele curioase ilustratiuni
diferite serii de In'Asci cornice dispuse in incadramente ornamen-
tate, ca o expozitiune prealabild a rnaterialului scenic ce servia
la reprezentatiunea operelor cuprinse in volum.
Dar ca sa \fa dau un rezumat mai rapede despre natura,
epoca i caracterele acelor picturi pe pergament, voiu traduce
ad partea cea rnai esentiala din notita ce le-a consacrat Se-
roux d'Agincourt, un distins anticar francez, care a publicat
o parte din desemnele codicelui Vatican :
Acest manuscript, zice el, poarta no. 3868. Eu ii cred eecutat pe la
sfarsitul secolului al viu-lea sau in al tx-lea pe la inceput. Figurile, cari
in genere sunt prea scurte, nu dovedesc cAtus de putin stiinta ; contur-
nele grosolane, insemnate cu linii drepte, nu fac sa se simta pe unde se
aflà incheieturile rnembrelor ; formele trupului nu se destainuesc sub ye--
minte ; acestea toate sunt defecte insusite cOpillor. lata acum ceeace Ind
dovedeste Ca aceste defecte nu se and in originalele mai vechi, cari au
servit de modele ; pozitiunea capetelor e totdeauna confortnd cu inten-
tiunea actorului i miscarea mdnilor fiind i dânsa in acord cu a capetelor,
din acestea rAsare un inteles asa de laniurit ca si al cuvantului ; asadar,
spiritul dialogului nu lipseste niciodala ; diferenta intre actiunea celui ce
vorbeste i repaosul celui ce ascultft e intotdeauna bine insernnatil ; luarea
aminte a acestuia ;i chiar intentiunea mai mult sau mai putin apropiata
ce el are de a se indupleca la cuvintele celuilalt, sunt si ele invederate.
Pe de alta parte, mascile al caror efect teatral ne este cu totul necunoscut
nouit si pe cari teatrul antic le modifica depe sexurile, depe varstele
Ii depe pozitiunea personagiilor, poseda si ele un caracter minunat de
adevar, desi au forme pentru noi asa de neobicinuite acel caracter de
realitate ne face sa trecem cu veclerea monstruozitatea proportiunilor si
el adauga mult la energia actiunii, prin talentul cu care pictorul a stiut
a-I insusi textului poemei. In scena din Andriana, in care sclavul Davu da

Ar. . I. ULrOrrEscrJ. - Istoria Aphrologiei. 16

242 AL. I. ODOBESCU

servitoarei Mysis copilul, ca sa-I arunce la usa lui Simon, se invederea7a

foarte bine graba i insistenta cu care ii zice : 1

la-I dela mine mai repede si pune-I dinaintea usii noastre.

In alt loc iar, cand aceeasi Mysis aude din gura lui Pamfiliu ca tatal
sau umbla sa-I insoare, numai vazand gestul ei se pricepe a sa excla-
matiune :
Nenorocita de mine !
Ce vorbA mai aud?
Asadar, cu toata stangacia liniilor, cu toata asprimea penelului si
toatA incorectiunea obisnuita a copistului, marele merit al originalului
tot nu este pierdut. Se simte ca a existat o compunere primitivA, admi-
rabila prin nimerita ei imitatiune a naturii.
Apoi aceste picturi ne fac inca sa cunoastem vestmintele epocei si fe-
luritele moduri de a le aseza pe trup ; asemenea vedem in ele cu ce co-
lori se itubracau diferitele personagii. Adevarul e ca acele culori sunt
asternute de copist fara nici o dibacie ; dar trebuie sa credem ca cel putin
le-a pastrat fiecare pe la locul sau. Cele mai obicinuite sunt verdele, al-
bastrul, rosul amestecat cu galben i cu oarecari umbre cenusii ; parul
la barbati e mai in totdeauna negru ; la femei, din contra, balan. Se mai
gasesc tot acolo i urme ale mai multor vechi obiceiuri, din cari unele
s'au pastrat Oita acum, precum acela al stergarului de gat, sudariwn,
pe cari servitorii si oamenii de rand il poarta la Roma.
Dupa toate aceste observatiuni. nu este oare permis a crede Ca ma-
nuscriptul original si autograf al lui Terentiu, depe care s'au facut asa
numeroase copii, a fost i dAnsul ornat cu figuri, din ordinul lui Caiu
Terentiu, frate Cu stapanul poetului ? Depe spusa lui Pliniu, acel roman
a pus pe la anti! 160 inainte de Hr. sa i se lucreze multe opere de
picturb .3

Am fAcut, domnilor, o prea mull intinsá i desvoltatA ex-

punere a materii arheologice atingAtoare de mAscile antice,
prezentAndu-le sub felurite faze ale lor, ca sh nu o si corn-
pletam prin o ult.imã notiune esteticA.
Aceasta ne va servi totdeodatA si de peroratiune pentru
a iesi in fine astäzi din primul cerc de studii, ce ne-am cir-
cumscris in istoria arheologica a secolilor al xvu-lea si al xvin-lea,
§i fiindca de aci indatà avern sA intrAm in cercetarea explora-
tiunilor ce a inceput a se face pe atunci in tinuturile antichi-
tatilor curat elenice, sA intindem de astrtzi i sfarsind, o nouA
träsurd de unire intre artele Italiei si ale Greciei.
In amAndouà tarile in adevrtr, dar in cea din urrnA mai
cu searnA, mrtscile au fost intrebuintate ca un motiv preferit

1 In original textul este in latineste.

2 ldem.
3 St;roux d'Agincourt, Flistoire de l'Art par les monuments, Paris,
1827, t. it.
 1STORIA ARHEOLOGIEI 243

de decoratiune, mai ales in acele monumente de orice mA-

rime si de orice importantA, cari se referiau la cultul zeului
Dionisos sau Bacus. titi negresit cA sub a lui ocrotire erau
puse teatrele i cA in Atena reprezentatiunile anuale de tri-
logii dramatice se fAceau numai la sArbMorile lui.
CUPA PTOLEMEILOR. In arhitecturA ca i in uneltele cas-
nice, pe mozaice ca i pe geme, mAs-
.cile se ivesc cu o profuziune extraordinard, astfel incAt, spre
a vA prezenth acum un unic exemplu de asemenea orna-
mentatiune, mA aflu in plAcutd pozitiune de a vA vorbi
despre cel mai frumos i cel mai scump vas ce ne-a rArnas
din artele antice, acela care se pAstreazA in cabinetul de me-
dalii din Paris, sub numirea de cupa Ptolemeilor.
E un cantharus sau o cupA adAncA cu scaun si cu douA
toarte, sApat cu totul intr'o singurA bucath de splendid sar-
donix oriental, avAnd 12 centimetri in inaltime si 50 in
circumferenta. Pe ambele fete sunt sApate in relief, cu o fi-
nete i o corectiune admirabilA, care trebue sA fi costat ar-
tistului numerosi ani de muncA, tot felul de atribute ale
cultului dionisiac, precum mese sfintite sau trapezofore,
vase de tot felul sau canthare, cenochoe, fiale §i rhitone,
afumAtori sau thimiaterii, cutii i cosuri mistice sau pyxide
§i ciste, desagi, pera, §i bate pastoresti, pedum, clopotei, tin-
tinabula, naiuri, syringes, §i dairale, cymbala, figurine ale
lui Priap si ale Cererei, tapi i pantere, dar mai cu searnA
mAsci, mAsci tragice, mAsci cornice, mAsci satirice i mAsci
atArnate de copaci, de cele ce se nurniau oscilia, cu totul
douAsprezece mAsci de tot felul. Toartele inchipuesc lujere
-de vita cu foile si cu strugurii lor. NiciodatA dalta mAiastrA
a vreunui sculptor nu s'a rAsfatat cu mai multd rAbdare
nici cu mai multd delicatele, intfo mai deasA incurcAturA de
perfectiuni sculpturale mArunte, intr'o mai armonioasA imbi-
nare de nuante firesti ale bogatei materii in care el a
I u crat.
Acest mic cap d'operA, care nu poartA pe dAnsul rvreun
nume de artist, s'a crezut cA va fi fost rAmas din tezaurul
de vase pretioase ale regelui Mitridate, pe care Pompeiu le-a
adus in Roma ; dar aceastA presupunere n'are nici mAcar
slabul terneiu al unei alte atribuiri, depe care frumoasa cuph
de agatd ar fi apartinut regelui egiptean Ptolemeu Dionisiu
-sau mosului sAu Ptolemeu Filadelf, care a serbat pe pa tronul
sAu divin in Alexandria, printr'o vestitA procesiune, in care
244 AL. I. ODOBESCU

s'au arAtat sute 5i mii de statue si vase de rnetaluri 5i de

pietre scumpe.
Dar un fapt mai sigur si chiar mai curios e cA cupa in-
chinatA in orice caz zeului pAgAn Dionisiu, ajungand nu se
stie cum panA in Franta, pe timpul regilor Carlovingieni,
unul din acestia a pus sd-i facd un picior de aur, ca s'a
transforme in potir de grijanie, 5i a ddruit-o mAnAstirii Sf
Dionisiu (S-t Denis), de langa Paris. Soarta nu a voit sd
instrAineze frumoasa eupA de numele, dacA nu 5i de perso-
nagiul cui dela inceput ea a fost dedicatA.
Descriptiunea 5i istoricul acestui vas faimos le-au scris mai
multi.. anticari francezi 5i mai cu deamAruntul, un original 5i
bAtAios numismat din secolul al xvn-lea, messire Jean de Tristan,
senior de Saint-Amand, gentilom ordinar al camerei regelui
Ludovic al xni-lea (1595-1656). Acestui anticar, de o reputa-
tiune destul de insemnatA pe timpul sail din cauza operei
lui numismatice asupra imparatilor romani, ii consacrAm act
numai o simplA mentiune. Succesorii lui irnediati pe tArAmul
medaliilor despre cari vom vorbi mai tftrziu 1-au pus
de mult la umbra', lAsAndu-i numai meritul de a fi scris in
limba francezA, adicA pentru cei din amatorii de monete an-
tice cari nu se pricep a citi 1atine5te, opere posterioare cu
mult mai importante. In cadrul ce mi-am impus 5i in care
adesea ma simt strimtorat, imi este peste putinta a da ori-
cArei mediocritAti dintre invAtatii trecutului, o atentiune spe-
cialà. De seama lui Tristan, bunAoarA, sunt 5i alti anticari,
pe cari nici spatiul nici timpul, precum vedeti, nu-mi mai
permit acum nici mAcar a-i numi.
Sa revenim dar iute la cupa Ptolemeilor, ca sa-i completAm
istoricul.
Rezervatà fiind mai intAi numai pentru impart55irea re-
ginelor Frantei la incoronarea !or, ea a avut a se strecurà
prin mari primejdii. LasA cA regele Henric al In-lea de Valois
o pusese odatA amanet la evreii din Metz pentru un milion
de livre turneze ; dar apoi la 1790, adunarea nationala din
Franta, luAndu-o dela mAnAstirea St. Denis, o degradA din
sacrele 5i regalele ei atributiuni 5i o mutA ca o simplA cu-
riozitate anticarA, in cabinetul de medalii.
De aci ea disparn irnpreunA cu alte obiecte antice, in noaptea
de 16 februarie 1804 si cAnd peste cAtva timp o descope-
lira in Olanda, furii ii topiserA piciorul de aur cu inscrip-
tiunea regelui Carol al m-lea. Din norocire insà, ei läsase
nevatamata porliunea cea mai adevArat prelioasä, cupa dio-
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 245

atisiacd sculptata in sardonix de un mare artist anonim. Ca

§i cupa vestitului sculptor Mys, cantatA de Martial, nu aurul,
ci arta face toatd gloria ei :1
Oil cata glorie a5 scoate din pretiosul metal de Galicia din care-s
ificuta, mai nidndra stint totu5 de arta cu care am fost lucrata ; caci
sunt opera lui Mys.

A UNSPREZECEA LECTIUNE

JUSTIFICAREA LECTWNILOR Domnilor, ma sirnt dator as -

PRECEDENTE. tAzi, mai 'nainte de toate, sA vd
dau oarecum seama despre
procederile de expunere, pe cari ie-am intrebuintat in cele
trei din urrnA ale noastre intruniri §1 cari, precum ati observat
poate, foarte putin sau mai bine foarte incet ne-au Mutt sA
linaintdm in cursul timpilor, cu istoria anticelor §i a antica-
rilor, ori mai bine zis, cu analele arheologiei.
1mi propusesem a imparti principalele imprejurari, agoniseli
si progrese ale acestei §tiinte, din rAstimpul de un secol si
jumAtate, adicA dela anul 1600 pAna la 1750, sub diferite ru-
brice, reprezentAnd fiecare cAte o materie anticarA osebitd,
cAte un cArnp mai, special de investigaliuni. Cel dintdiu din
acestea, care de sine§i ni s'a prezentat dinainte, ca §i o ur-
mare a subiectului ce preocupase mai exclutiv si mai cu pre-
dilectiune secolii precedenti ai Renasterii, a .fost examinarea
cercetarilor fAcute in sAnul ltaliei asupra antichitatilor ce se
aflatt in ea sau cari in mare parte se referiau la Romani §i
la alte popoare italiane.
Aci insA cam pe negAndite m'am simlit §i eu cuprins de
spiritul ce domniA pe atunci printre anticarii italieni, spirit
minutios, strangator de fArame vechi, curios de singularitAti
ale trecutului, pornit cu ardoare §i cu istetime cdtre ama-
nunta scorrnonire a tot felul de antichitAti secundare, de ches-
tiuni curat anticare. Astfel lAsAnd frAul in voia unei inchi-
puite cAlAuze pAreche negresit cu vestitul cal si colabo-
rator in arheologie al lui R. Fabretti, luceafarul acclei epoce

I In original, textul e latin.

24(1 AL. I. ODOBESCU

trei seri d'arAndul, cu d-voastre irnpreunA, am dat meretz

ocoale imprejurul unei multimi de mici descoperiri si de micit
monumente din Italia si de aiurea, cari au desteptat atentiunea
celor mai insemnati eruditi depe acei timpi, precum pictorul
P. S. Bartoli, anticarii Fabretti, Bellori, Ficoroni, comitele de.
Marsigli, marchizul Capponi, parintele Atanasie Kircher, Lau-
rent Beger, Gisbert Cuper, lacob Perizonius si Ludo If Kfister.
PrefirAndu-vA sub ochi, cAnd sculpturi de marmord si de stuc,
cAnd picturi pe pAreti i pe pergamente, cAnd monete antice,.
vase de bronz ori de pietre scumpe, mAsci i alte maruntisuri..
and apoi iar monumente colosale ca podul lui Traian depe
Dunäre si chiar icoane mAiestrite dm timpii crestini, eu ant
facut in proportiuni restrAnse ceeace stiinta si talentele numi-
tilor anticari fAcea acum vreo douA sute de ani in largul lor ;
cAci ma grabesc, domnilor, a reaminti Ca urmAnd intr'astfel,
n'am putut insd atinge deck o foarte neinsemnatA portnine
din materiile tratate in cartile si in disertatiunile lor ; iar pe de
altA parte trebue sA mArturisesc cA nu m'am oprit numaii
la cele ce au stint si au spus dAnsii asupra chestiunilor alese
de mine din gramada ci pentru ca in orice caz sA N/A fie
d-voastre de un folos Mai practic, le.am completat prin no-
tiuni dobAndite din cercetArile si din descoperirile arheolo-
gilor moderni.
Face-mi-se-va o vinA din aceea cA in cursul acestor lec-
limn, mai mult pregAtitoare la studiul sistematic al arheo-
logiei, eu am schimbat adesea modul de expunere ? Zice-
mi-se-va cA din nestiinta sau cel putin din lipsa de deprin-
dere inaintez pe pipäite, invAtAndu-mi meseria de profesor
pe capetele d-voastre ?
La asemenea imputAri pe cari mi le aduc rasurietele de
afarA, voiu rispunde cu cea mai sincera i deplinA umilint.i,
cA n'am cAtus de putin pretentiunea de a posedà talentele
unui profesor perfect si elocuent, ba nici chiar meritele di
incercarea unui instructor emerit, clar i metodic ; dar
(nu voiu sa mit incumetez un minut macar a cugeta ca nu
eu singur, cu toate lipsurile mele, as face la noi o patA in
soare) dar iarAsi va pot incredinta, domnilor, cit urcind u-mA
pe aceastA catedri, oricat de egretie (?) i-ar fi soarta, eu i-am
pretuit indestul valoara spre a cAuth pururea sa vantur, sa
cern si sa aleg din mult-putinul cAt voiu fi tiind, atAt na-
tura materiilor cAt §i chipurile de a vi le prezentA, care mi
s'au parut in fiecare zi mai nimerite spre a insuflA scoalelor
noastre h chiar societAtii romftne in genere un interes mai
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 247

viu, o pretuire mai dreaptA, o consideratiune mai inalta

pentru stiinta pe care mA cerc a v'o predd.
DacA, socotiad sA fac bine prin variatiunea §1 digresiunile
ce-mi impune sau imi inlesneste subiectul, eu din contra
merg aiurind, aceasta mi-ar puted-o dovedi numai lipsa totalA
de folos cu care s'ar alege binevoitorii mei auditori, dupa
o asiduA si pacienta urmare a intregii mele serii de lec-
tiuni de estimp, Permiteti-mi a sperd, domnilor, cA o decep-
-tiune tocmai ash de crudA nu ne asteaptà nici pe d-voastre,
Mci pe mine. Drept chezAsie insA nu pot sA va dau deocam-
data decat via dorinta ce am de a vd. fi pe cAt se va puted
mai mult folositor si grija ce port neincetat de ,a nu pierde
nici un moment din vedere unitatea fireascA si legaturile
neapArate, cari dau unei materii stiintifice, tratatA serios,
aced cuvenitA si dreaptA curnpAnire in desvoltArile ei ce;e mai
n ecesare.

CERCETAREA De vA puteti multumi acum cu

ANTICHITATILOR ELENICE. atAta, pAstrati-rni, vd rog, incre-
derea cu care m'afi onorat si nu
vA mirati dacA astAzi chiar, spre a vA descrie miscarea ce a
inceput a se face in secolul al xvn-lea pe tArAmul antichitd-
tilor din Elada, voiu reveni la o expunere mai mult nara-
tivA a subiectului, la o descriere fAcutA in trAsuri mai rApezi,
mai putin deluroase.
*i cum a§ face altfel, and ceeace caracterizA miscarea de
care am a vA vorbi nu mai este deloc, ca pentru monu-
mentele Italiei, e examinare ticnitA si scrupuloasa a mArun-
tisurilor antice adunate prin muzee, nici o desbatere literarA
a chestiunilor arheologice, frAmAntate de invAtati in linistea
cabinetului lor de studii ? Noile cunostinte despre Ora an-
ticilor Eleni vin pe acei timpi prin cAi rnai anevoioase, mai
tulburate, prin mijloace cari abid dau pas unor grabnice ob-
servatiuni fAcute cam pe furis si in treacAt, necum unor me-
ditatiuni si cercetAri amAnuntite. CAlAtori diplomali, misionari
religiosi si rrisboinici, plini de o legitimA curiozitate si adesea
chiar luminati de, progresele stiintei occidentale, incep a strA-
bate pAnti pe tArmurile elenice si primejduindu-si vieata si
libertatea izbutesc a lud, a rApi cu sfiealA de sub ochii bA-
nuitori si gelosi ai sAlbAticimii turcesti, notite, desemne, ba
uneori chiar si specimene mai mult sau mai putin impor-
tante, de monumentele vechi rAmase in nApustire si in dis-
pret pe pAmAntul clasic al artelor antice.
24b AL. I. ODOBESCU

Iatà sub ce infatisare epicA avem astazi a semnala ince-

puturile arheologiei elenice, si fiindcA, precum tiIi, intampld-
rile oricarei epopei se petrec simultan in (loud regiuni di-
ferite, pe cloud scene de aspect neasemdnat una cu actiu-
nile eroilor, cu luptele lor sangeroase, cu patimi 1 i cu dureri,
iar cealaltä, linititä i mare*, empireu glorios de unde pu-
terea supremd armicri sortii si impinge pe fiecare spre no-
rocul sau rastristea sa apoi i noi, osebit de nobilele si-
linte ale anticarilor ce au colindat Rasaritul cu felurite succese,
vom aved sä constatam in Occident, o insemnatd ocrotire
o puternica impulsiune acordata cercetdrilor anticare de
catre guvernul fastuos al Burbonilor, cari in tot periodul ce
ne ocupa au cautat sá intemeieze si sà mentina suprematia
Frantei asupra intregei Europe, in toate ramurile culturii
omenesti.
Astfel vom pretui de indata, intru cat cercul stiintei arheo-
logice s'a largit atat in privinta materiilor de cari ea se ocupa,
cat si a tarilor europene in cari ea devine un subject per-
manent de investigatiuni sistematice i respectate. De unde
pand atunci, Italia singura fusese tam arheologiei sau cel
putin unicul centru, din care se porniau in juru-i razele
acestei stiinte, precum si ale artelor, acum invatatii i artistii
de pretutindeni, din Germania, din Olanda, din Anglia si
chiar din Italia, gasesc in Franta un focar activ pentru toate
indeletnicirile stiintifice i estetice i primesc la curtea sump-
tuoash a regilor ei o ospatare generoasa, desi uneori cam
asupritoare si cam infumurata. Nu este de tagaduit, secolul
al xmlea este secolul Burbonilor.
Va trebui dar ca in catea cuvinte sa descriem, cu bunu-
rile si cu relele sale, caracterul special ce se dete culturii
arheologice in societatea franceza din secolul al xvn-lea ; iar
dacd in cursul expunerii imbinate a indoitului nostru subiect
de astazi se va ivi vreun fapt anticar, care, desi accesoriu,
mi se va parea demn de interesul d-voastre, declar de acuma
CO nu-I volt] da in laturi. and seceratorul gaseste printre
spicuri o floare buna de leac, el nu o calca in picioare, ci o
pune la pastrare, caci poate i aceea intr'o zi sa-i prinza bine.
IOAN MEURSIUS. Ar fi, dommlor, n mare eroare de a crede
ca pawl la anul 1600, niciunul din anticarii
secolilor al xv-lea si al xvi-lea nu s'a ocupat cu chestiuni
relath e la institutiunile sau la monumentele vechii Elade.
Dovezile contrarii ne-ar de eni chiar impcm aratoare, daca
 ISTORIA ARIILOLOGIEI 249

n'am recunoaste de indatä cã studiile asupra arheologiei

grecesti au avut pe atunci numai un rol secundar pe langa
ale antichitatilor romane i cA primul erudit de un merit su-
perior, care si-a consacrat mai cu totul cunostintele sale adanci
§i talentul sdu de scriitor institutiunilor Eladei si mai in spe-
cial anticei Atene, a fost Olandezul loan Meursius (sau Meurs),
nAscut la Haga in anul 1579.
De copil Inca, acest om eminent scria cu o mare elegantrl
limba latinà, compuneA versuri elinesti si comenta poema
mitologicA Alexandra sau Casandra a celui mai confuz §i
mai obscur poet din scoala alexandrinA, a lui Lycofron. Abia
iesit din universitatea dela Leida si in calitate de institutor al
copiilor nenorocitului loan Barneveldt, marele pensionar al Olan-
dei, el cAlAtori cu scolarii sal prin diferite tad, luA doctoratul la
Orleans si se puse in relatiuni cu eruditii de pretutindeni. Dupà
,ce insA patronul sAu fu arestat i executat fArd de nici o dreptate,
Meursius, care cAstigase in patria sa o poziliune insemnatA,
fiind i profesor la universitatea din Leida i istoriograf al
statului, se desgusta. de atacurile la cari era rnereu expus §i
primi cu multumire o conditiune analoga ce i se oferia in
Danemarca ; acolo, dupd patrusprezece ani de instrAinare, el
muri la 1639, in varstA de sasezeci de ani, lAsAnd insA pos-
teritalii mai multe editiuni comentate de autori antici si mai
multe tratate anticare decAt trAise ani in vieata sa cea mult
a cti va.

OPUSCULELE SALE 0 perfecta si minutioasd cunostinta a

DESPRE ATENA. vechilor scriitori, pe can ii compilase
cu o minunatA rabdare, intru toate cele
ce priviau mai ales Elada anticA, ii puse in pozitiune de a
tratà pe rand si in parte despre tot felul de subiecte anti-
care elinesti. Atena insa, precum am mai spus, Atena a fost
obiectul predilectiunilor sale ; din istoria traditionalA sau po-
litica a acestei cetati, din uzurile i monumentele ei religioase,
din institutiunile, legiuirile, sArbatorile i petrecerile sale lite-
rare, din localitAtile i edificiile ei, din faptele bArbatilor ei
de stat si din operele scriitorilor ei, Meursis luA. materie pentru
o multime de disertatiuni, niciodatd prea intinse, dar foarte
sisternatic impArtite in mici capitole, intre cari el despica cu
rnetod elementele felurite ale subiectului si le intemeia pe
numeroase citatiuni, dand totdeauna celor zise de allii un
loc mai insemnat decat propriilor sale apreciatiuni ; deaceea,
cu toate ca cercetdrile constiintioase ale lui Meursius au
230 AL. I. ODOBESCU

fost in curs de aproape doi secoli izvorul de cApetenie pentris

antichitatile elenice, trebue s'A fecunoastem inteinsele mai
multd eruditiune, ordine, claritate si bun gust deck putere
criticA si spirit pAtrunzAtor.
0 altà calitate secundard a eruditului nostru, care insa
nici aceea nu trebue nesocotitA, este puritatea i corectiunea
stilului sáu, prin care aticul Meursius a obtinut un loc de
onoare printre latinitii moderni, alAturi cu ciceronianii C. Si-
goniu si Justu Lipsiu.
Numeroasele scrieri ale elenistului Olandez au fost adunate
pe la finele secolului trecut, intr'o editiune completA, unde
se cuprind toate acele mici opuscule, pe cari tipografia re-
numità a Elzevirilor din Lyon le-a reprodus la inceputul se-
colului al xvn-lea in elegante volumioare de format in 4°.
AstAzi Inca, iubitorii de antichitAti rásfoesc cu plAcere i adesea
cu folos, acele gratioase plachete sau filade ale lui Meursius,
in cari se prezenta sub o formA atrAgAtoare prin claritatea
expunerii si a stilului, notiuni din cele mai diverse, precurn
Fortuna Attica, sau originea, cresterea, mArirea, starea varia-
hill, scdpAtarea i caderea Ateneilor, Lectiones Attica' sau
diferite puncturi relative la arheologia Aticei, Athence Attica-
sau principalele antichitAti ale Atenei, Cecropia sau cetAtuia
Atenei, Theseus sau faptele acestui vechiu rege atenian, Solon
sau legiuirile sale, Pisistratus sau a lui tiranie, Areopagus
sau senatul Atenei, Arclzontes sau magistratii ei, Ceramicus
geminus sau cloud din suburbiile cetAtii, Pirceus sau portul
ei, Panathencea sau sArbAtorile ei in onoarea Minervei, pre-
cum si o sumA de alte chestiuni relative la Atena, apoi si al-
tele atingAtoare de Laconia, de Creta, de Cipru, de Rhodos,
iar mai ales tratatele sale despre sArbAtorile religioase si mis-
terele Greciei, intitulate Gracia feriata §i Eleusinia.
Acestea toate, astfel precum vi le insir aci, domnilor, sunt
cu adevAr numai titluri de cArti ; dar dacA vreodata veti
aveh limp i prilej sa le citili in bAtrAnicioasa lor eleganta,
va yeti increclinta cA ele stint i titluri de onoare pentru eru-
ditul Meursius. In orice caz spre a le scrie si a tratà in-
tr'insele despre asa felurite antichitAti ale Eladei, invatatul
profesor dela Leida si dela Sora, in Danemarca. nu-si pa-
rAsise nici catedrele, nici biblioteca ; cAci toate ate el puse
in cArtile sale, el tot din cArti i numai din cArti antice le
adunase.
 ISTORIA ARHEOLOGIEI 251

TURCO-GRAECIA" Pe atunci nici CA se bAnuia in ce stare

WI M. CRUSIUS. se vor mai fi aflând Virile, in cari odini-
oath inflorise atatea nobile institutiuni,
atatea splendide monumente. Abia dacA cu vreo cAtevà ze-
cirni de ani mai inainte, un alt renumit profesor din Tubingen,
Germanul Martin Krauss, mai bine cunoscut sub numele de
Crusius (1526-1607), obtinuse dupA rpultd insistentA cevA
reialiuni asupra stdrii politice, religioase, morale, literare
chiar materiale a locuitorilor crestini ai Greciei de sub dom-
nirea Turcilor. PunAndu-se in corespondentA cu diferiti car-
turari din orasele grecesti, dar mai cu seama. cu protonota-
rul patriarhiei din Constantinopole, numit Teodosie Zygo-
inalas, el adund intr'un timp indelungat de ani o colectiune
curioasd de notite si de epistole, pe cari la 1584 o publicA
la Basilea intr'un volum foliante, in opt cArti intitulat Turco-
Grcecia. Printre indicatiunile felurite ale acestei scrieri, unde
nu lipsesc nici chiar oarecari amAnunte interesante asupra
evenimentelor contimporane din Wile romAnesti, se gAsesc si
catevA foarte scurte i foarte gresite insemnAri de arheologie
localà, cum spre exemplu ciudata descriere a ruinelor din
Atena, prin care Zygomalas raspunde la chestiunea ce-i adre-
sase Crusius, cA adicA : «Atena va mai fi existand ea oare ?
cAci istoricii nostri germani spun cd pe locul ei n'a mai rA-
mas nimic deck niste colibe de pescarb).
Atena insA tot existA, avAnd pe atunci ca la vreo cloud-
sprezece mii locuitori, i monumentele ei, Cate niai rAmAsese
din vechime, ignoranta acestora le pAstrase pAnA pe atunci,
dacd nu cu mai multd ingrijire, dar cel putin cu niai multi
nepAsare, decAt urgia evenimentelor politice ce aveau sA ur-
rneze i decat lAcomia arheologica a colectionarilor din Oc-
cident.
In vechea cetAluie a Atenei, in Acropole. in Propileele sau
palatele dela intrarea ei si chiar in ale ei temple, in Erech-
teion si in Partenonul lui Ictinus i lui Fidias, care fusese pe
rand locas de inchinare al Minervei, bisericA crestinA i acum
geamie mahometana, Turcii, stapanii locului, ii asezase dom-
nirea lor, aparati de anticele ziduri ale Pelasgilor, ale lui Te-
mistocle si ale lui Cimon, si de solidele cladiri interioare cari,
dupft cum se stie, pastrau Inca pe atunci urme mArefe i ve-
ghiate ale splendoarei lor primitive.
La anul 1656 insa, trAsnetul cade pe Propilee, unde gar-
nizoana turceascA ii inea prafaria, i anticele porti ale Acro-
polei, cu galeriile I cu scdrile lor de marmorA, se spulberA
252 AL. I. ODOBESCU

in vânt. Vom veded mai tdrziu ce soartd asteptà peste trei-

zeci de ani, chiar i pe mândrul Parthenon.
C.\ RACTERELE MISCARII Sá ne mutdm acum privirile la
ANTICARE DIN FRANTA cealalta margine a Europei, unde ca
o noud Atena, Parisul, caoitala
SUB LUDOVIC AL XIV-Iea. Frantei, supus plecatd la gusturile
luxoase si la setea de orice marire a
regelui sdu Ludovic al xrv-lea, Parisul incepuse a se impo-
dobi cu monumente sumptuoase si a se inavuti cu institute
menite a improspdtà in sdnul Frantei toate ramurile culturii
literare i artistice ale antichitatii. Minitrii sãi, i mai cu seamd
Colbert, om foarte iubitor de istorie si de arte, secundau cu
inteligenta i cu activitate vointele i placerile marelui rege,
§i dacd stiinta antichitAtilor, luatä pe atunci ca un dreptar al
literelor si al artelor, primid adesea sub influenta ceremonia-
lului pompos al Curtii si sub censura rigoristd a bisericii,
o infdlisare foarte mult abdtutd dela ideile etice si dela for-
mele estetice ale lumii antice, apoi totus razele ei, ori §i cEit
de impestritate, rdspdndiau un luciu minunat peste tot traiul
societàii franceze din acel timp.
Negresit, nu se poate zice ea' Franta, care cu putin mai
inainte avusese filologi i eruditi ca Scaligerii, Casaubon §i
Estienii, artisti inspirati de antichitate ca sculptorul Jean Goujon
§i pictorul Nicolas Poussin, poeti chiar nebuni de elenism ca
Ronsard, strdnepotul presupusului nostru compatriot banu I
MArdcine, nu se poate zice di. Franta rdmasese Wind atunci
instrdinatd de orice miscare anficard. Acum insS, in secolul
al xvn-lea, aceastä miscare se organizeazd in mod mai sis-
tematic ; ea se disciplineazd sub autoritatea suprema a tot-
puternicului rege ; ea devine clasicii §i sub acest nou aspect
trufas,, ea cuteazd a pune productiunile sale in rivalitate cu
capetele d'operd ale antichitiltii. De aci naste aced faimoasã
luptd sau ceartà (querelle) intre partizanii Elenilor i Latinilor,
§i pretuitorii culturii moderne, ceartd care in Franta a preo-
cupat d'alungul secolului al xva-lea pe toti literatii si pe toll
arti§tii.
Cu