CAP. VII.

CALCUL DIFERENȚIAL PENTRU FUNCȚII REALE DE O VARIABILĂ

REALĂ

§ 1. LIMITE DE FUNCȚII

Fie f o funcție reală definită pe o mulțime nevidă A ��: f : A � � și x0 un punct de

acumulare pentru mulțimea A, aparținând sau nu acestei mulțimi (astfel, în orice vecinătate a
punctului x0 există puncte x ι A, x x0 , vezi Cap. III).
Se spune că numărul real l (finit) este limita funcției f în punctul x0 (finit) și se scrie:
lim f ( x) = l
x � x0

dacă "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 astfel încât "ιx-<�

A, -<
x x0 , x x0 d f ( x) l e.

Exemplu: Să se demonstreze că: lim

x �1
( x 2 - 3x + 4 ) = 2 .
Rezolvare: Fie e >0 arbitrar : pentru x -1 < d este suficient
x 2 - 3x + 4 - 2 = x 2 - 3x + 2 = ( x - 1) + ( x - 1) �x - 1 + x - 1 < d 2 + d = e .
2 2

-1 + 1 + 4e
Ecuația d 2 + d - e = 0 are soluția d (e ) = > 0 . Astfel se verifică definiția.
2

Observații: x : x - x0 < d � x �( x0 - d , x0 + d ) = interval deschis cu centrul în punctul x0

(vezi Cap. III ) = vecinătate U x0 a punctului x0 (finit);

lim f ( x) = l , dacă oricare ar fi vecinătatea f ( x ) : f ( x) - l < e � f ( x) �( l - e , l + e ) =

x � x0

interval deschis cu centrul în punctul l (vezi Cap. III ) = vecinătate Vl a punctului l (finit).

Atunci definiția de mai sus a limitei (numită definiția în limbajul e și d ) se traduce prin
definiția în limbajul cu vecinătăți:
Vl a punctului l, există vecinătatea U x0 a punctului x0 (depinzând de vecinătatea Vl și de x0)
( )
astfel încât pentru orice x � U x0 \ { x0 } �A să rezulte f ( x ) �Vl .

Definiția în limbajul cu vecinătați permite extinderea definiției limitei unei funcții

într-un punct lim f ( x) = l atunci când x0 sau l sau ambele sunt infinite. Astfel o vecinătate a lui
x � x0

+� este orice interval deschis nemărginit la dreapta: ( e , +�) sau ( d , +�) , iar o vecinătate a lui
-� este orice interval deschis nemărginit la stânga: ( -�, e ) sau ( -�, d ) . Reamintim că se
notează �= ��{ +�, -�} (închiderea mulţimii numerelor reale). Deci +� şi -� sunt puncte de
acumulare pentru mulţimea �.
Atunci:
 lim f ( x) =+�(-">$>" :: �e> 0, d (e , x0 ) 0 / x
x0 finitι)-< A, x x0 , x x 0 d f ( x) e
x � x0

lim f ( x) =-�(-">$>" :: �e<-0, d (e , x0 ) 0 / x

x0 finitι)-< A, x x0 , x x 0 d f ( x) e
x � x0

lim f ( x) = l ( finit ) :: "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 / "x �A, x > d � f ( x ) - l < e

x �+ �

lim f ( x) = l ( finit ) :: "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 / "x �A, x < -d � f ( x) - l < e

x �- �

lim f ( x) = +�:: "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 / "x �A, x > d � f ( x) > e

x �+ �

lim f ( x) = -�:: "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 / "x �A, x > d � f ( x) < -e

x �+ �

lim f ( x) = +�:: "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 / "x �A, x < -d � f ( x) > e

x �- �

lim f ( x) = -�:: "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 / "x �A, x < -d � f ( x) < -e

x �- �

1
Exemple: 1) Să se arate că lim = +�
x �1 (1 - x ) 2
1 1
Rezolvare: Fie e > 0 arbitrar : pentru x - 1 < d este suficient > 2 = e . Pentru
(1 - x) 2
d
1
d (e ) = > 0 se verifică definiția.
e
1
2) Să se arate că lim 2 =0
x �� x + 1

1 1
Rezolvare: Fie e > 0 arbitrar : pentru x > d este suficient < 2 = e . Pentru
x +1 d +1
2

1
d (e ) = - 1 > 0 cu condiția e < 1 , se verifică definiția.
e

Observație: Limita unei funcții într-un punct, dacă există, atunci este unică (se demonstrează
prin reducere la absurd).

Definiția limitei unei funcții într-un punct cu ajutorul șirurilor de numere reale (a lui
Heine) (Heinrich Eduard Heine, 1821-1881, matematician german):

lim f ( x) = l (x0 și l - finită sau infinită) dacă și numai dacă oricare ar fi șirul de numere reale
x � x0

{ xn } n�� cu xn �A \ { x0 } și lim
n ��
xn = x0 , șirul valorilor funcției { f ( xn )} n�� are limita l:
lim f ( xn ) = l .
n ��

Demonstrație: lim f ( x) = l înseamnă că oricare ar fi vecinătatea Vl a punctului l, există vecinătatea U x a

x � x0 0

punctului x0 (depinzând de vecinătatea ( )

Vl și de x0) astfel încât pentru orice x � U x0 \ { x0 } �A rezultă
f ( x) �Vl . Cum șirul de numere reale { xn } n�� cu xn �A \ { x0 } cu proprietatea lim
n ��
xn = x0 , atunci pentru
orice vecinătate ( )
U x0 a punctului x0 , există un rang N U x0 �� (vezi Cap. VII)așa încât oricare ar fi

( ) ( )
n �N U x0 � xn �U x0 . Prin urmare N U x0 �� există oricare ar fi vecinătatea Vl a punctului l (depinde
de fapt de vecinătatea Vl și de x0) și pentru orice n �N ( Vl , x0 ) � f ( xn ) �Vl . Asta înseamnă că
lim f ( xn ) = l .
n ��

Reciproca afirmației se demonstrează prin reducere la absurd, presupunând contrariul: există o vecinătate Vl a
punctului l, astfel încât oricare ar fi vecinătatea ( )
U x0 a punctului x0 astfel încât există x � U x0 \ { x0 } �A pentru
� 1 �
care f ( x) �Vl . Se consideră n vecinătăți U x0 =ι�
-<
x �A, x x0 , x x0 , n ��și xn în aceste vecinătăți
� n
pentru care f ( xn ) �Vl . Se obține șirul { xn } n�� cu xn �A \ { x0 } pentru care șirul valorilor funcției

{ f ( xn )} n�� nu are limita l Dar din definirea vecinătăților U x rezultă lim xn = x0 , pentru care lim f ( xn ) �l
0 n �� n ��
� contradicție.
x
� 1�
Exemplu: Să se demonstreze că lim � 1 + �= e .
x � +�
� x�
n n n +1
� 1� � 1 � � 1�
Rezolvare: Se cunoaște că lim �1 + �= e , de unde lim � 1+ � = e și lim �1 + � = e . Atunci
n ��
� n� n ��
� n +1� n ��
� n�
pentru orice subșir { nk } k�� de numere naturale crescător nk � +�:
nk nk nk +1
� 1� � 1 � � 1�
lim � 1 + � = lim � 1+ � = lim �
1+ � = e
nk ��
� nk � n ��� nk + 1 � n ��� nk �
Oricare ar fi șirul de numere reale crescător cu termenul general xk � +�( xk �1) , șirul de numere naturale cu

termenul general nk = [ xk ] (unde [ a ] se numește partea întreagă a numărului real α , se notează m = [ a ] , se

poate extinde în mulțimea � chiar și pentru orice a < 1 și are proprietatea caracteristică:
[ a ] �a < [ a ] + 1, "a ��), este un șir de numere natural crescător. Din
[ xk ] �+
x<k+ [ xk ]
+ <+ 1 nk xk nk 1 rezultă
nk xk nk +1
1 1 1 � 1 � � 1 � � 1 �
1+ < 1 + �1 + � �
1+ � <�
1 + � ��
1 + � . Din teorema șirurilor intercalate
nk + 1 xk nk � nk + 1 � � xk � � nk �
xk
� 1�
rezultă lim � 1 + � = e . Așadar, conform definiției limitei cu șiruri a lui Heine, rezultă limita dată.
xk ��
� xk �

Definiția limitei unei funcții într-un punct cu ajutorul șirurilor de numere reale (a lui Heine) se
poate folosi pentru a demonstra că xlim f ( x) �l . Este suficient a găsi un șir { xn }
�x 0 n�� cu

xn �A \ { x0 } și lim
n ��
xn = x0 , pentru care șirul valorilor funcției { f ( xn )}
n�� nu are limita l.

Mai important, în baza unicității limitei unei funcții într-un punct, definiția lui Heine se poate
folosi pentru a demonstra că funcția f nu are limită în punctul x 0: $ lim f ( x) . De exemplu, este x � x0

suficient a găsi două șiruri distincte : { xn '} n�� cu xn ' �A \ { x0 } și { xn ''} n�� cu xn '' �A \ { x0 } ,
xn ' �xn '' cu proprietatea lim xn ' = lim xn '' = x0 astfel încât șirurile corespunzătoare ale valorilor
n �� n ��

funcției f { f ( xn ')} n�� și { f ( xn '')} n�� să aibă limite diferite: lim f ( xn ') �lim f ( xn '') .
n �� n ��

Exemplu: Să se arate că nu există lim

x ��
sin x .
p
Rezolvare: Fie șirurile cu termenii generali xn ' = + 2np � +�, respectiv
2
3p
xn '' = + 2np � +�. Șirurile corespunzătoare ale valorilor funcției sunt șiruri constante:
2
p
f ( xn ') = sin = 1 � 1
2
3p
f ( xn '') = sin = -1 � -1
2
Observație: Analog, se arată că nici o funcție periodică (diferită de o constantă) definită pe �
nu are limită la +�, nici la -�.

Operaţii cu limite de funcţii

Fie două funcții f , g : A ̮̮ � � și x0 un punct de acumulare (finit sau infinit) al mulțimii A.

Dacă $ lim f ( x ) = a și $ lim g ( x ) = b (finite sau infinite) atunci:
x � x0 x � x0

c1 �f ( x ) + c2 �
$ lim �
� g ( x) � b , ( c1,2 ��)
a + c2 �
�= c1 �
x � x0

�f ( x ) �
$ lim �
x � x0
g ( x) �
�= a �
b;

�f ( x ) � a
$ lim � �= ;
x � x0 g ( x )
� � b
$ lim �f ( x ) �= a b ( a > 0 )
g ( x)

x � x0 � �
dacă operațiile din membrii drepți (cu α și β) au sens.
Nu au sens operațiile �- �, 0 � ( +�) , ( +�) � ( -�) , ( -�) �
0, 0 � 0 , 00 ,1�, �0 . De asemenea, la
fel ca la limitele șirurilor au loc următoarele convenții:
+�+ b = b + �= +�, "b ��,
-�+ b = b - �= -�, "b ��,
+�+�=+�, -�- �= - �,
� +�, pt.b > 0
(+�) �b=� ,
� -�, pt.b < 0
� -�, pt.b > 0
(-�) �b=� , "b ��,
� +�, pt.b < 0
(+�) � (+�) = +�, (-�) � (-�) = +�, (+�) � (-�) = (-�) � (+�) = -�,
 �+�, pt.b > 0
(+�) / b = � ,
�-�, pt.b < 0
�-�, pt.b > 0
(-�) / b = � , "b ��,
�+�, pt.b < 0
a / (��) = 0, "a ��,
�+�, pt.a > 1
a +� = � ,
�0, pt.a �(0,1)
�0, pt.a > 1
a -� = � ,
�+�, pt.a �(0,1)
� +�, pt.b > 0
(+�)b = � ,
�0, pt.b < 0
0+� = 0 .

Limita funcțiilor compuse:

Fie funcția f : A ̮̮� B �, x0 un punct de acumulare (finit sau infinit) al mulțimii A

pentru care $ xlim f ( x ) = y0 un punct de acumulare (finit sau infinit) al mulțimii B. În plus, fie
� x0

funcția g : B ̮̮ � � pentru care $ ylim g ( x ) = l (finit sau infinit), f ( x) �y0 pentru x �x0 .
� y0

Atunci $ xlim(
� x0
g o f )( x) = lim g ( f ( x)) = l .
x � x0

Limitele funcţiilor elementare

Dacă f este o funcţie elementară f : A � �, unde A �� este domeniul de definiţie al

funcției şi x0 �A un punct de acumulare (finit sau infinit) al mulțimii A , atunci
$ lim f ( x ) = f ( x0 ) .
x � x0

De exemplu: xlim x n = x0 n , n ��, lim n x =γ�

n x ,n
0 �, n 2, x0 0 , lim a x = a x0 , a > 0, a �1 ,
� x0 x � x0 x � x0

lim log a x = log a x0 , a > 0, a �1, x0 > 0 , lim sin x = sin x0 , lim cos x = cos x0 ,
x � x0 x � x0 x � x0

p lim ctgx = ctgx0 , x0 �kp , k ��,

lim tgx = tgx0 , x0 �(2k + 1) , k ��, x � x0
x � x0 2
lim arc sin x = arc sin x0 , x0 �[ -1,1] , lim arccos x = arccos x0 , x0 �[ -1,1] , lim arctgx = arctgx0 ,
x � x0 x � x0 x � x0

lim arcctgx = arcctgx0 .

x � x0

1
Din proprietățile funcțiilor elementare rezultă existența următoarelor limite: lim = 0, n ��
x ��� x n

1 lim a x = +�, a > 1 , lim a x = 0, a > 1 , lim a x = 0, a �(0,1) ,

, lim = +�, n ��,
x �0 x2n x �+� x � -� x � +�
lim a x = +�, a �(0,1) , lim log a x = +�, a > 1 , lim log a x = -�, a �(0,1) , p
x � -� x �+ � x � +�
lim arctgx = ,
x � +� 2
p lim arcctgx = 0 lim arctgx = p
lim arctgx = - , , x �-� .
x � -� 2 x�+�
Se pot demonstra cu ajutorul definiției.

n -1
Exemple: 1) Dacă Pn ( x) = a0 x + a1 x + ... + an -1 x + an este un polinom de gradul n ��
n

(pentru a0 �0 ) cu coeficienți reali (funcție elementară reală definită pe �), atunci:

� a1 a a �� +�, pentru _ a0 > 0
lim Pn ( x ) = lim x n �
a0 + + ... + nn--11 + nn = �
� -�, pentru _ a < 0 .
x �� x ��
� x x x �� 0

n -1
2) Dacă Pn ( x) = a0 x + a1 x + ... + an -1 x + an este un polinom de gradul n �� (pentru a0 �0 )
n

m -1
cu coeficienți reali, iar Qm ( x) = b0 x + b1 x + ... + bm -1 x + bm este un polinom de gradul m ��
m

Pn ( x )
(pentru b0 �0 ) cu coeficienți reali , atunci funcția rațională R ( x) = este o funcție
Qm ( x )
elementară reală definită pe �\ { x ��/ Qm ( x) = 0} ) și
� a
�+�, pentru _ n > m, 0 > 0
b0
n� a1 an -1 an � �
x � a0 + + ... + n -1 + n � � a
� x x x � � -�, pentru _ n > m, 0 < 0
lim R ( x) = lim =� b0 .
x �� x ��
m� b1 bm -1 bm � �
x � b0 + + ... + m -1 + m � a0
� x x x � � , pentru _ n = m
�b0
�0, pentru _ n < m
�
2 x 2 - 3x + 1 3 - 2 x - x2 2 x 2 - 3x + 1 1 2x - 3
Astfel: lim = +�, lim = -�, lim 2 = , lim =0.
2 x �� 4 x + 5 x + 1
2
x �� 4x - 5 x �� 5x + 4 x �� 4 x - 5 x + 6

Analog se tratează limitele acestor funcții la -�.

x
� 1�
3) Să se demonstreze că lim � 1 + �= e .
x � -�
� x�
Rezolvare:
y
-y -y y -1
� 1�
x
� 1 � �y - 1 � �y � �
� 1 �
y
�y -1

lim � 1 + �= lim � 1+ � = lim � � = lim � � = lim �

�1+ � � = e1 = e
x �-�
� x � y =- x�+�� - y � y �+�� y � y �+��y - 1 � y �+�� � y -1�
� �
�

Criterii de convergență
 Fie funcţiile f , g , h : A � �, unde A �� şi x0 �A un punct de acumulare (finit sau infinit)
al mulțimii A.
1) Dacă f ( x ) - l �g ( x ), "x �A și dacă xlim g ( x ) = 0 , atunci lim f ( x) = l (l – finit).
�x 0 x �x 0

2) Dacă g ( x) �f ( x) �h( x), "x �A și dacă xlim g ( x) = lim h( x) = l , atunci lim f ( x) = l

� x0 x � x0 x � x0

(l – finit).
3) Dacă f ( x ) �h( x ) și dacă xlim h( x) = +�, atunci și lim f ( x) = +�.
� x0 x � x0

4) Dacă f ( x ) �h( x ) și dacă xlim h( x) = -�, atunci și lim f ( x) = -�.

� x0 x � x0

5) Dacă funcția f este mărginită: f ( x) < M , "x �A și dacă lim g ( x ) = 0 , atunci

x � x0

g ( x) = 0 .
lim f ( x) �
x � x0

6) Dacă xlim f ( x ) = 0 , atunci lim f ( x) = 0 și reciproc.

� x0 x � x0

Demonstrațiile acestor criterii se fac cu ajutorul definiției limitei funcției.

ln x
Exemple: 1) lim = 0, "n �� (logaritmul crește mai încet decât orice putere).
xn
x � +�

Rezolvare: Din teoria numerelor se știe că "a γ�$� �,a 1 m � așa încât m �a < m + 1 (m
se numește partea întreagă a numărului real α , se notează m = [ a ] , se poate extinde în mulțimea
� chiar și pentru orice a < 1 și are proprietatea definitorie: [ a ] �a < [ a ] + 1, "a ��). Atunci
ea �e m . Pe de altă parte din inegalitatea lui Bernoulli ( a �1+"ma γ-, m �, a
m
1 ) (Jakob
Bernoulli, 1654-1705, matematician elvețian) rezultă: e �1 + me > 1 + m > a , deci ea �۳
m
a a ln a .
Prin urmare:
2
� � n
� n2 �
n
ln �x � ln �x �
2 n
ln x �==� 2 � � 2 x 2
2 1
0 �"n�=�‫ף‬ � , x 1
x xn n xn n xn n n2
x
2 1
Deoarece xlim �n = 0 , conform criteriului 2 este demonstrată limita dată.
�+� n
x2

ex
2) lim n = +�, "n �� (exponențiala crește mai repede decât orice putere)
x �� x

Rezolvare: Folosind aceeași inegalitate ea �a , "a �1 rezultă:

2n
� �x �
2n
�x 2n
e x �e 2 n
= � ��2n � = �1 � �
� x , "x �1
n

xn � 1 � �1 � �
�x 2 � �x 2 � �2n �
� � � �
2n
�1 � n
Deoarece lim � � �x = +�, conform criteriului 3 se demonstrează limita dată.
x �� 2n
� �
 xn
Observație: În consecință lim = 0, "n ��.
x �+� e x

1
3) lim x �
sin =0.
x �0 x
1 1 x = 0 . Se aplică criteriul
Rezolvare: Funcția f ( x ) = sin este mărginită sin �1, "x �0 , iar lim
x �0
x x
5).

Criteriul lui Cauchy-Bolzano

(Bernhard Placidus Johann Nepomuk Bolzano, 1781-1848, matematician și teolog ceh)

Fie dată f o funcție reală definită pe o mulțime nevidă A ��: f : A � � și x0 un punct finit de
acumulare pentru mulțimea A (aparținând sau nu acestei mulțimi). Condiția necesară și suficientă
ca funcția f să aibă limită finită în punctul x0 este ca:

"e > 0, $d (e , x0 ) > 0 astfel încât "x ', x '' �A, x '- x0 < d , x ''- x0 < d � f ( x ') - f ( x '') < e

Demonstrație: Dacă prin ipoteza directă $ lim f ( x) = l atunci pentru "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 astfel încât
x � x0

e
"xι-<�
A, -<
x x0 , x x0 d f (x) l . Fie x ', x '' �A, x '- x0 < d , x ''- x0 < d �
2
e e e e
� f ( x ') - l < și f ( x '') - l < . De aici f ( x ') - f ( x '') � f ( x ') - l + f ( x '') - l < + = e .
2 2 2 2
Reciproc, presupunând că este îndeplinită afirmația criteriului se arată existența limitei funcției f în punctul x0
folosind definiția cu șiruri a limitei și criteriul general de convergență al lui Cauchy pentru șiruri.

x
Exemple: 1) Folosind criteriul lui Cauchy-Bolzano să se demonstreze că lim există și
x �1 x +1
este finită.
x
Rezolvare: Funcția f ( x ) = are domeniul maxim de definiție A = �\ { -1} , dar pentru că
x +1
limita este pentru x � 1 , x’ și x’’ din criteriu sunt în vecinătatea lui 1, deci pot fi considerați
x' x '' x '- x ''
pozitivi. Atunci: f ( x ') - f ( x '') = - = < x '- x '' �x '- 1 + x ''- 1 < e ,
1 + x ' 1 + x '' ( 1 + x ' ) ( 1 + x '' )
e e
dacă x '- 1 < = d și x ''- 1 < = d . Prin urmare condițiile criteriului sunt satisfăcute.
2 2
�1, _ pentru _ x > 0
�
2) Fie funcția reală signum (semnul) lui x �� definită prin: signx = � 0, _ pentru _ x = 0 .
�-1, _ pentru _ x < 0
�
Folosind criteriul lui Cauchy-Bolzano să se demonstreze că nu există lim x �0
signx .
Rezolvare: Negația criteriului se enunță astfel: Funcția f nu are limită finită în punctul x0 dacă
și numai dacă:
 $e > 0, "d (e , x0 ) > 0 astfel încât $x ', x '' �A, x '- x0 < d , x ''- x0 < d � f ( x ') - f ( x '') �e .
1 1
În cazul dat , fie x ' = > 0, x '' = - < 0, n ��. Deoarece x ', x '' � 0 pentru n � �, atunci
n n
x ' = x '' < d , "d > 0 pentru n suficient de mare ( n �N (d ) ). Dar f ( x ') - f ( x '') = 2 = e .

Limite laterale

Fie f o funcție reală definită pe mulțimea nevidă A ��: f : A � � și x0 un punct de

acumulare pentru mulțimea A (aparținând sau nu acestei mulțimi).
Se spune că numărul real ld (finit) este limita la dreapta a funcției f în punctul x0 (finit) și se
notează:
lim f ( x) = f ( x0 + 0) = ld
x � x0
x > x0

dacă "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 astfel încât "x �A, 0 < x - x0 < d � f ( x) - ld < e .

Se spune că numărul real ld (finit) este limita la stânga a funcției f în punctul x0 (finit) și se
notează:
lim f ( x) = f ( x0 - 0) = ls
x � x0
x < x0

dacă "e > 0, $d (e , x0 ) > 0 astfel încât "x �A, 0 < x0 - x < d � f ( x) - ld < e .
Observații: Se pot enunța definiții echivalente (cu vecinătăți, cu șiruri) ale limitelor laterale.
Se pot enunța definiții pentru limite laterale infinite a funcției f în punctul x0 (finit).
Limita unei funcţii într-un punct există dacă şi numai dacă există limitele laterale în acel
lim f ( x) = lim f ( x) = lim f ( x )
punct şi sunt egale: x � x0 x � x0 x � x0 .
x > x0 x < x0

O funcție monotonă (crescătoare sau descrescătoare) admite limite laterale în orice punct
de acumulare al domeniului său de definiție.

Exemple: 1) Să se calculeze lim

x �0
f ( x) , pentru funcția f definită pentru "x �0 prin
x � b�
f ( x) = � , a, b > 0 , unde prin [ x ] se notează partea întreagă a lui x.
a �x �
� �
b ��b b
Rezolvare: Se cunoaște că x - 1 < [ x ] �x, "x ��, deci - 1 < ��� , "x �0 .
x ��x x
x �b � x �� b x b b x x � b� b x �
b� b
Atunci pentru x �‫ף‬ 0 >-��‫ף‬ � >- 1���<� � lim � = , iar
� � x �0 a �x � a
a �x � a �� x a x a a a �x � a x>0 � �
x �b � x ��b x b b x
x � b� b x �b� b
0 <-��‫׳‬
pentru x �‫׳‬ � <-1��
� > �� lim � � = . Prin urmare,
a �x � a ��x a x a a �
a �x � � a x �0 a
x<0 �x �
� a
b
dacă există limitele laterale și sunt egale atunci $ lim f ( x ) = .
x �0 a
 1
2) Să se calculeze limitele laterale în punctul x0 = 0 ale funcției f ( x ) = definită pe
x
mulțimea �\ { 0} .
1 1 1
Rezolvare: "e > 0, $d = > 0 astfel încât "x ��, 0 < x < d = � f ( x ) = > e
e e x
� lim f ( x) = +�
x �0 .
x >0

1 1 1
"e > 0, $d = > 0 astfel încât "x ��, 0 < - x < d = � f ( x) = < -e
e e x
� lim f ( x) = -�
x �0 .
x <0

1
Prin urmare, nu există lim .
x �0 x

1
3) Să se calculeze limitele laterale în punctele x0 = 0 și x1 = 1 ale funcției f ( x) = 1
e -e
x

definită pe mulțimea �\ { 0,1} .

1
1
Rezolvare: lim = +�� lim e x = +�� lim f ( x) = 0 ;
x �0
x>0
x x �0
x >0
x �0
x>0
1
1 1
lim = -�� lim e x = 0 � lim f ( x) = - . Deci nu există lim f ( x) .
x �0 x x �0 x �0 e x �0
x<0 x <0 x >0

1
�1x � f ( x) = -�
lim e x = e crescător � lim � e - e �= -0 (zero prin valori negative) � lim
x �1 ;
x �1 x �1
x >1 � � x >1
x >1
1
�1x � f ( x) = +�
lim e x = e descrescător � lim � e - e �= +0 (zero prin valori pozitive) � lim
x �1 .
x �1 x �1
x <1 � � x <1
x <1

Deci nu există lim f ( x) .

x �1

sin x
4) Să se demonstreze că lim =1.
x �0 x

�p�
Rezolvare: Fie un cerc de rază r cu centrul în O şi unghiul măsurat în radiani a �� 0, �
� 2�
figurat ca R NOP (În figură N şi P sunt situate pe cerc, M este proiecţia punctului P pe raza ON,
iar T este la intersecţia razei OP cu tangenta în N la cerc).
 Fig. 85. Inegalitatea 0 < sin a < a < tga

Geometric, se observă inegalitatea de lungimi: MP < NP � < NT . Împărţind prin r = OP = ON şi

�
NP
ţinând cont că = a măsurat în radiani, se obţine inegalitatea 0 < sin a < a < tga .
r
a 1 lim cos a = 1 a
Din această inegalitate rezultă 1 < < . Deoarece a �0 , rezultă alim =1.
�0 sin a
sin a cos a a >0 a >0

�p �
Dacă a ��- , 0 �figurat ca R NOQ (În figură N şi Q sunt situate pe cerc, M este proiecţia
�2 �
punctului Q pe raza ON, iar S este la intersecţia razei OQ cu tangenta în N la cerc). Din
inegalitatea de segmente și arce orientate negativ: MQ > NQ � > NS , de unde 0 > sin a > a > tga ,
a 1 lim cos a = 1 a
apoi 1 > > . Deoarece a �0 , rezultă alim = 1 . De aici se deduce :
�0 sin a
sin a cos a a <0 a <0

x x x
lim = lim = lim = 1 , apoi limita fundamentală cerută.
x �0 sin x x �0 sin x x �0 sin x
x >0 x<0

tgx
Consecințe: Să se demonstreze că: i) lim = 1;
x �0 x

x
ii) lim =1;
x �0 arctgx

sin a x
iii) lim =a .
x �0 x
tgx sin x 1
Rezolvări: i) lim = lim � =1;
x �0 x x �0 x cos x
x tgy
ii) lim = lim = 1.
x �0 arctgx y = arctgx �0 y

sin a x sin ( a x )
iii) lim = a �lim =a
x �0 x ( a x ) �0 ( a x )
 Observație: Folosind limita funcțiilor compuse se arată că dacă xlim u ( x) = 0 , atunci
� x0

sin u ( x)
lim =1.
x � x0 u ( x)

1
5) Să se demonstreze că: lim ( 1 + x ) x = e
x �0
y y
1
� 1� 1
� 1�
Rezolvare: lim ( 1+ x) x = lim 1
� + � = e și lim ( 1 + x ) x = lim 1 + �= e .
�
x �0
x>0
1
y = �+�� y� x �0
x<0
1
y = �-�� y�
x x

Observație: Folosind limita funcțiilor compuse se arată că dacă xlim u ( x) = 0 , atunci

� x0
1
lim [ 1 + u ( x) ] u ( x ) = e .
x � x0

ln(1 + x)
Consecințe: i) Să se demonstreze că: lim =1.
x �0 x
ln(1 + x) 1 1 1
Rezolvare: lim = lim � ln(1 + x) = lim ln(1 + x) x = ln lim(1 + x) x = ln e = 1 .
x �0 x x �0 x x �0 x �0

Observație: Folosind limita funcțiilor compuse se arată că dacă xlim u ( x) = 0 , atunci

� x0

ln [ 1 + u ( x) ]
lim =1.
x � x0 u ( x)
ax -1
ii) Să se demonstreze că: lim = ln a, ( a > 0 )
x �0 x
ln(1 + y )
Rezolvare: y = a x - 1 � 0 pentru x � 0 . De aici a = 1 + y � x =
x
. Atunci
ln a
ax -1 y� ln a 1
= lim
lim = ln a � = ln a
x �0 x y �0 ln(1 + y ) ln(1 + y ) .
lim
y �0 y
Observație: Folosind limita funcțiilor compuse se arată că dacă lim u ( x) = 0 , atunci
x � x0

a u (x)
-1
lim = ln a, a > 0 .
x � x0 u ( x)

Proprietăți ale limitelor de funcții:

Fie date funcțiile f și g definite pe mulțimea A ��, precum și punctul de acumulare x0 pentru
mulțimea A, astfel încât să existe lim f ( x) și lim g ( x ) .
x � x0 x � x0

1) Dacă f ( x ) �g ( x ) pentru x situat într-o vecinătate V a punctului x0, atunci

lim f ( x) �lim g ( x) .
x � x0 x � x0
 2) Dacă există o vecinătate V a punctului x0 , astfel încât pentru "x �V �A \ { x0 } au loc
inegalitățile: a �f ( x) �b ( a , b ��) , atunci a �lim f ( x) �b . x � x0

3) Dacă a < xlim

� x0
f ( x) < b ( a , b ��) , atunci există o vecinătate V a punctului x0 , astfel încât
pentru "x �V �A \ { x0 } au loc inegalitățile: a < f ( x) < b .
4) Dacă xlim f ( x) �0 , atunci există o vecinătate V a punctului x0 , astfel încât pentru
� x0

"x �V �A \ { x0 } are loc f ( x ) �0 .

Probleme propuse: Să se calculeze următoarele limite:

1) xlim
� +�
x ( x2 +1 - x )
Indicație:
x ( )
x2 + 1 - x =
x +1 + x
2
x
=
x
1
=
1
1
,x >0 1
. Răspuns: .
x 1+ +x 1+ 2 +1 2
x2 x
2) xlim
�+ �
( 3
x3 + x 2 + 1 - 3 x 3 - x 2 + 1 )
Indicație:
3
x 3 + x 2 + 1 - 3 x3 - x 2 + 1 =
( x + x + 1) - ( x
3 2 3
- x + 1)
2

=
(x + 1) + ( x + x + 1) ( x - x + 1) + (x - x + 1)
2 2
3 3
+x 2 3 3 2 3 2 3 3 2

2 x2 .
=
�� 1 1 � � 1 1 � 3 � 1 1 ��
2 2
3 1+
� 1 1�
x2 � � + � � + 3 1+ + � � 1 - + +
� � 1 - + ��
� � x x3 � � x x3 � � x x 3 � � x x 3 ��
� �
2
Răspuns: .
3
n
1+ x -1
3) lim , n ι �, n 2
x �0 x
n
1+ x -1 1 + x- 1
=
x � � 1
Indicație: . Răspuns: .
x ( 1 + x ) + ( 1 + x ) + ... + n ( 1 + x ) + 1
� �
n n -1 n n- 2
n
�1 4 4 4 4 4 4 4 2 4 4 4 4 4 4 4 3 �
� n _ termeni �

1 - cos x
4) lim
x �0 x2
2
x � x� 2
2sin �sin 2 �
1 - cos x 1
2= � 1
Indicație: 2
= 2 � x �. Răspuns: .
x x 2 � � 2
�2 �
 sin mx
5) lim , m, n ��
x �p sin nx

Indicație: y = x -p � 0 , pentru x �p .
sin mx sin ( mx + mp ) (-1) � sin mx m
m sin mx nx m-n m
= = = (-1) m - n � � � . Răspuns: (-1) � .
sin nx sin ( nx + np ) ( -1) �
n
sin nx n mx sin nx n

cos x - sin x
limp
6) x � p
4 x-
4
�p � � p�
cos x - cos � - x � sin �x - �
cos x - sin x �2 �= - 2 � 4 �. Răspuns:
Indicație: = - 2.
p p p
x- x- x-
4 4 4
x2
�x 2 + 1 �
7) lim � 2 �
x �� x - 1
� �
2 x2
x 2
x � 2 x 2 -1 �x 2 -1

Indicație: �x + 1 � = � x2 + 1 � �
2
� 2 � 2
� . Răspuns: e 2 .
�2 � � 1+ 2 - 1� = �
1+ 2 �
�x - 1 � � x - 1 � � �
� x -1 � �
�
1

8) lim � cos x �x2

�
x �0 cos 2 x
�
� �
2cos x +1 1- cos x
� 2
� 1 cos 2 x
�cos 2 x x
� cos x � x � cos2
x - cos 2 x �
cos x - cos 2 x 3
� =�
Indicație: � 1+ � . Răspuns: e 2 .
� �
�cos 2 x � � � cos 2 x � �
� �
a -a
x a
9) lim ,a > 0
x �a x - a

a x - aa a x-a - 1
Indicație: = aa � . Răspuns: a a � ln a .
x-a x-a
1
10) lim(ln x) x -e
x �e
ln x -1
1
�
[ 1 + (ln x - 1)] ln x-1 �
1 x -e
Indicație: (ln x) x -e
=� � ,
�
1
� e1
�
e

iar ln x - 1 1 x �x � �� x - e �x -e
x -e
� . Răspuns:
1
= ln = ln � � = ln �
� 1+ � � ee .
x-e x-e e e
�� �� e �
� �

§ 2. CONTINUITATEA FUNCȚIILOR
 f : A�� x0 �A ��
Fie funcția și .
Funcția f este continuă în punctul x0 dacă:
"e > 0, $d (e , x0 ) > 0 astfel încât "x �A, x - x0 < d � f ( x) - f ( x0 ) < e .
Observații: i) Dacă x0 este punct de acumulare pentru mulţimea A atunci definiţia continuităţii
în x0 este echivalentă cu lim f ( x ) = f ( x0 ) .
x � x0

ii) Dacă x0 nu este punct de acumulare pentru mulțimea A (este punct izolat al mulțimii) atunci
funcția f este continuă în x0 prin definiţie (se observă că în definiția continuității, spre deosebire
de definiția limitei în x0, lipsește condiția x �x0 ).
iii) Pornind de la definițiile echivalente a limitei funcțiilor, se pot enunța definiții echivalente
ale continuității unei funcții într-un punct: cu vecinătăți sau cu șiruri.

O funcţie se numește continuă pe o mulţime A, dacă este continuă în orice punct din
mulţime.
Din limitele funcțiilor elementare menționate în paragraful anterior rezultă că funcţiile
elementare sunt continue domeniile lor de definiţie. De asemenea, folosind limitele funcțiilor
compuse, rezultă că funcțiile compuse din funcții elementare sunt continue domeniile lor de
definiţie. Funcţia inversă a unei funcţii continue este o funcţie continuă.

Folosind limitele laterale putem vorbi şi de continuitate laterală:

Funcția f este continuă la stânga în punctul de acumulare x0 al mulțimii A, dacă:
f ( x0 - 0) = lim f ( x ) = f ( x0 )
x � x0
x < x0

Funcția f este continuă la dreapta în punctul de acumulare x0 al mulțimii A, dacă:

f ( x0 + 0) = lim f ( x ) = f ( x0 )
x � x0
x > x0

Evident, funcția f este continuă în punctul de acumulare x0 dacă și numai dacă este continuă la
stânga și continuă la dreapta în x0.

Exemplu: Să se studieze continuitatea funcției:

�-1 x, x �[ -1, 0]
�
�sin x
Ȯ=� { 2}
f :[-1,1) �, f ( x ) � , x ( 0,1) .
� x
� 3, x = 2
�
Rezolvare: Pe intervalul [-1,0) funcția f este o funcție elementară (polinom de gradul întâi), deci
este continuă (în punctul -1, evident, doar la dreapta). Pe intervalul (0,1) funcția f este o funcție
compusă de funcții elementare (câtul dintre funcția trigonometrică sinx și x �0 ), deci este
continuă. În punctul x = 2 (punct izolat al mulțimii de definiție) funcţia este continuă prin
definiţie. În punctul de acumulare al mulțimii de definiție x = 0 : x�0 ( ) x �0
lim f x = lim(1 - x) = 1 = f (0)
x<0 x <0
 sin x
, lim f ( x ) = lim = 1 . Deci este continuă și în x = 0 , prin urmare funcţia f este continuă pe
x �0
x>0
x �0
x >0
x
toată mulțimea de definiție.
Observaţie: În punctul x = 1 nu se pune problema continuităţii pentru că funcția nu este
definită în acest punct ( $ f ( 1) ), dar se poate pune probleme limitei (la stânga): x �1 ( )
$ lim f x = sin1
x <1

Dacă o funcție f nu este continuă într-un punct x0 se spune că este discontinuă în acest punct.
Punctul x0 se numește atunci punct de discontinuitate al funcției f.
În acest caz, există următoarele posibilități:
I. Există limitele laterale finite în x0, dar f ( x0 - 0 ) , f ( x0 + 0 ) și f ( x0 ) nu sunt toate
egale. În acest caz , x0 se numește punct discontinuitate de speța I.
II. Limitele laterale în x0 sunt infinite sau nu există. În acest caz , x0 se numește punct
discontinuitate de speța II.
Dacă este îndeplinită condiția f ( x0 - 0 ) = f ( x0 + 0 ) , atunci punctul x0 de discontinuitate de
speța I se numește evitabil (se poate înlocui valoarea f ( x0 ) , pentru a deveni punct de
continuitate).

Exemple: Să se studieze continuitatea funcțiilor:

� 1
�1 , _ pentru _ x �0, x �1
�e x - e
�
1) f : �� �; f ( x ) = � 0, _ pentru _ x = 0
�1, _ pentru _ x = 1
�
�
�
Rezolvare: Pentru x ��\ { 0,1} funcția f este o funcție compusă de funcții elementare
(exponențiale și funcții raționale pentru care numitorii nu se anulează), deci este o funcție
continuă. Rămâne de studiat continuitatea în punctele x = 0 și x = 1 (puncte de acumulare pentru
domeniul de definiție al funcției). Deoarece așa cum s-a arătat în paragraful anterior
1 1 1
lim f ( x) = lim 1 = 0 = f (0) , iar lim f ( x) = lim 1 = - rezultă că funcția dată are în
x �0
x>0
x �0
x> 0 e x - e
x �0
x<0
x �0
x< 0 e x - e
e
x = 0 un punct de discontinuitate de speța I (este totuși continuă la dreapta în x = 0 ).
lim f ( x) = -� lim f ( x) = +�
În x = 1 : x�1 , x�1 , iar f (1) = 1 , deci funcția dată are în x = 1 un punct
x >1 x <1

de discontinuitate de speța II.

�x + 4
� x , _ pentru _ x < 2, x �0
�
�
2) f : �� �; f ( x ) = �0, _ pentru _ x = 0
�6, _ pentru _ x = 2
�3
�x + 1, _ pentru _ x > 2
 Rezolvare: Pentru x �( -�, 0) �(0, 2) funcția f este o elementară (funcție rațională pentru care
numitorul nu se anulează), deci este o funcție continuă. La fel, pentru x �(2, +�) funcția f este o
elementară (polinom de gradul al treilea), deci este o funcție continuă. Rămâne de studiat
continuitatea în punctele x = 0 și x = 2 (puncte de acumulare pentru domeniul de definiție al
x+4 4 x+4 4
funcției). Deoarece lim f ( x) = lim = = +�, lim f ( x ) = lim = = -�, iar
x �0
x>0
x �0
x>0
x + 0 x �0
x<0
x �0
x< 0
x - 0
f (0) = 0 rezultă că funcția dată are în x = 0 un punct de discontinuitate de speța II.
lim f ( x) = lim ( x 3 + 1) = 9 lim f ( x) = lim x + 4 = 3
În x = 2 : x �2 x �2 , x �2 x �2 x , iar f (2) = 6 , deci funcția
x>2 x>2 x<2 x <2

dată are în x = 2 un punct de discontinuitate de speța I.

Observații: 1) Graficul funcției din exemplu ilustrează noțiunile de continuitate și

discontinuitate prin aspectul curbei y = f ( x) .

Fig. 86. Graficul funcției din exemplul anterior

2) O funcție f continuă definită pe un interval I �� are curba y = f ( x) , ce reprezintă

graficul ei, neîntreruptă (continuă).

Probleme propuse: Să se studieze continuitatea următoarelor funcții:

�sin x
� , _ pentru _ x �0
1) f : �� �, f ( x) = � x .
�1, _ pentru _ x = 0
�
Indicație: f (0 + 0) = f (0) = 1, f (0 - 0) = -1 .

�- x12
�e , _ pentru _ x �0
2) f : �� �, f ( x) = �
�
�0, _ pentru _ x = 0
Indicație: lim f ( x) = f (0) = 0 .
x �0
 1
3) f :[0, +�) � �, f ( x) = lim .
n ��1 + xn
� 1, _ pentru _ x �[0,1)
�0, _ pentru _ x �[0,1) �1
� �
Indicație: lim xn = �1, _ pentru _ x = 1 � f ( x) = � , _ pentru _ x = 1 .
n ��
� � 2
�+�, _ pentru _ x �(1, +�)
�
� 0, _ pentru _ x �(1, +�)
x + x2 �
e nx
4) f : �� �, f ( x) = lim .
n �� 1 + e nx

� 0, _ pentru _ x < 0 �x, _ pentru _ x < 0

� �
Indicație: lim e =�
nx
1, _ pentru _ x = 0 � f ( x) = � 0, _ pentru _ x = 0 .
n ��
� +�, _ pentru _ x > 0 �x 2 , _ pentru _ x > 0
� �
�x 2 + x - 5, _ pentru _ x �( -�, 3 �
� �
� x-2
�
1 - x 2
- 3
_ pentru _ x � 3, 2 ( )
�
5) f : �� �, f ( x) = �3 .
� x - p, _ pentru _ x �[ 2,3]
�2
�sin [ q( x - 3) ]
� _ pentru _ x �(3, +�)
� x -3
7
Răspuns: Pentru p = q = funcția este continuă pe �.
2

Proprietăţi ale funcţiilor continue

1) Dacă funcţia f este continuă în punctul x0 şi f ( x0 ) > 0 , atunci există o vecinătate Vx0 a lui x0
așa încât f ( x ) > 0, "x �Vx0 . O afirmație analoagă este adevărată pentru f ( x0 ) < 0 .
2) Dacă funcţia f este continuă în punctul x0 şi a < f ( x0 ) < b , atunci există o vecinătate Vx0 a
lui x0 așa încât a < f ( x ) < b , "x �Vx0 .
3) Dacă funcţia f este continuă în punctul x0 şi f ( x0 ) �0 , atunci există o vecinătate Vx0 a lui x0
așa încât f ( x ) �0, "x �Vx0 .
Demonstrațiile acestor proprietăți se face pe baza definiției cu vecinătăți a continuității .
4) Dacă funcția f este continuă pe intervalul închis închis mărginit [a,b] şi f ( a ) �f ( b ) < 0
atunci există un punct c �( a, b ) , astfel încât f ( c ) = 0 (proprietatea lui Bolzano-Cauchy).
Demonstrația se face prin înjumătățirea intervalului.
5) Dacă f este continuă pe intervalul închis și mărginit [a,b] atunci f ia toate valorile
intermediare cuprinse între f(a) şi f(b) (proprietatea lui Darboux) (Jean Gaston Darboux, 1842-1917,
matematician francez). Mai precis, oricare ar fi valoarea l : f (a ) < l < f (b) , există un punct
cl �( a, b ) astfel încât f (cl ) = l (imaginea unui interval prin funcția f este tot un interval). Nu
orice funcție care are proprietatea lui Darboux este și continuă.
 6) Dacă f este continuă pe intervalul închis și mărginit [a,b] atunci ea este mărginită şi îşi
atinge marginile (proprietatea lui Weierstrass). Mai exact, există inf { f ( x) / x �[ a, b ] } = m și
sup { f ( x) / x �[ a, b ] } = M : m �f ( x ) �M , în plus există xm �[ a, b ] astfel încât f ( xm ) = m și
xM �[ a, b ] astfel încât f ( xM ) = M .
Demonstrația se face prin reducere la absurd.

Continuitatea uniformă

Funcția f : A ̮̮ � � se numește uniform continuă pe mulțimea A, dacă:

"e > 0, $d ( e ) > 0 astfel încât "x ', x '' �A, x '- x '' < d � f ( x ') - f ( x '') < e .

Teoremă: O funcție uniform continuă pe o mulțime A este o continuă pe mulțimea A.

Demonstraţie: Dacă în definiţia uniformei continuități se fixează x '' = x0 �A , iar x ' = x se consideră variabil
în A se obține: "e > 0, $d ( e ) > 0 astfel încât "x �A, x - x0 < d � f ( x ) - f ( x0 ) < e , ceea ce înseamnă
că funcţia f este continuă în x0 �A Cum acest punct este oarecare în A, aceasta înseamnă că f este continuă în orice
punct din A, deci f este continuă pe mulțimea A.

Observaţii: 1) În definiția continuității unei funcții într-un punct x0, d depinde de e , dar și de
x0 , pe când la continuitatea uniformă d depinde numai de e , deci este același pentru toate
punctele din mulțimea A (funcția este „la fel de continuă” în toate punctele).
2) Continuitatea uniformă este o proprietate globală (are loc doar pe o mulțime), spre deosebire
de continuitate (obișnuită) care este o proprietate punctuală.
3) Reciproca teoremei anterioare nu este întotdeauna adevărată.

Teorema lui Heine-Cantor (George Ferdinand Ludwig Philipp Cantor, 1845-1918, matematician german):
O funcție continuă pe un interval închis [a,b] este uniform continuă pe acest interval.

Demonstrația se face prin reducere la absurd.

2x
Exemplu: Să se studieze uniforma continuitate a funcției f ( x ) = pe intervalele:
x +1
1) I1 = ( 0, +�) ;
2) I 2 = ( -1, +�) ;
�1 1�
3) I 3 = �
- , .
� 2 2��
Rezolvare: 1) Fie e > 0 oarecare. Pentru x ', x '' > 0, x '- x '' < d :
2x ' 2 x '' 2( x '- x '') 2 x '- x ''
f ( x ') - f ( x '') = - = = < 2 x '- x '' < 2d = e
1 + x ' 1 + x '' (1 + x ')(1 + x '') (1 + x ')(1 + x '')
e
deci există d (e ) = > 0 , prin urmare funcția dată este uniform continuă pe intervalul I1.
2
 2) Se arată că funcția nu este uniform continuă pe I 2 = ( -1, +�) : $e > 0 astfel încât pentru
"d > 0, $x ', x '' �I 2 , x '- x " < d � f ( x ' ) - f ( x ") �e .
1 1
Fie x ' = -1 + , n ��, x " = -1 + , n ��; x ', x '' �I 2 = (-1, +�) iar
n n +1
1 1 1
x '- x " = -1 + + 1 - = � 0 pentru n � �, prin urmare "d > 0, x '- x '' < d
n n + 1 n ( n + 1)
1
2�
2 x '- x " n ( n + 1)
(pentru n �N (d ) ). Dar f ( x ') - f ( x ") = = =2=e .
( 1 + x ' ) ( 1 + x ") 1 1
�
n n +1
3) Intervalul I3 este un interval închis și atunci f fiind o funcţie continuă (ca funcţie elementară
= funcție rațională al cărui numitor nu se anulează) pe acest interval rezultă că este uniform
continuă conform teoremei lui Heine-Cantor.

Probleme propuse:

Să se demonstreze că următoarele funcții sunt uniform continue pe intervalele indicate:

1) f ( x ) = n x , x �[1, +�) ;
Indicație:
x '- x '' x '- x '' d
n
x ' - n x '' = � < =e
n
( x ') + n ( x ') �x '' + ... + n x '�
n -1 n -2
( x '') + n ( x ' )
n -2 n -1 n n
2) f ( x ) = sin x, x ��;
x '- x '' x '+ x '' x '- x '' x '- x ''
Indicație: sin x '- sin x '' = 2sin cos �2 sin < 2� <d =e
2 2 2 2
x
3) f ( x ) = , x �[1, +�) .
x +2 2

1
f ( x) = 2
Indicație: 2 și se utilizează inegalitatea x + �2 2 pentru x �1 ;
x+ x
x
2
x '- x '' �
1-
x ' x '' 3 �x '- x '' 3d
f ( x ') - f ( x '') = � < =e .
� 2 �� 2 � 8 8
�x '+ �� �x ''+ �
� x ' �� x '' �

Să se demonstreze că următoarele funcții nu sunt uniform continue pe intervalele indicate:

1
1) f ( x ) = sin , x �(0,1] .
x
1 1 2
Indicație: xn ' = , xn '' = , n ��� xn '- xn '' = �0,
(4n + 1)p (4n + 3)p (4n + 1)(4n + 3)p
f ( x ' ) - f ( x ") = 2 .
 2) f ( x) = x 2 , x ��.
Indicație: Dat e > 0 , atunci "d > 0, $p �� astfel încât pd �e . Se consideră
d d d
x ' = p - , x '' = p + � x '- x '' = < d , dar x '2 - x ''2 = x '- x '' �x '+ x '' = pd �e .
4 4 2
 § 3. DERIVATE ȘI DIFERENȚIALE

Fie funcția f : A ̮̮ � � și x0 �A un punct de acumulare al mulțimii A. Funcția f se

f ( x ) - f ( x0 )
numește derivabilă în punctul x0, dacă există şi este finită limita xlim . Valoarea
� x0 x - x0
acestei limite se numește derivata funcției f în punctul x0 și se notează f '( x0 ) (notația lui
Lagrange) (Joseph-Louis Lagrange, 1736-1813, matematician francez). Așadar:
f ( x ) - f ( x0 )
f '( x0 ) = lim
x � x0 x - x0
df
Derivata funcției f în punctul x0 se mai notează ( x0 ) (notația lui Leibniz) sau încă
dx
Dx f ( x0 ) (notația lui Cauchy).
Funcția f nu este derivabilă în punctul x0 , dacă această limită nu există sau este infinită (în
acest ultim caz se spune că funcția f are derivata infinită în x0).
f ( x ) - f ( x0 )
Funcția definită pe mulțimea A \ { x0 } se numește raportul incrementar al
x - x0
funcției f relativ la punctul x0 și se notează cu Rx0 ( x ) . Așadar: f '( x0 ) = xlim Rxf0 ( x) .
f
� x0

f ( x0 + Dx ) - f ( x0 )
Dacă se notează variația x - x0 = Dx atunci f '( x0 ) = lim .
Dx �0 Dx
Exemplu: Funcția f : �� �, f ( x) = x este derivabilă în orice punct din �.
f ( x ) - f ( x0 ) x - x0
Într-adevăr, pentru orice x0 ��: f '( x0 ) = xlim = lim =1
� x0 x - x0 x � x0 x - x
0

Interpretarea geometrică a derivatei

Pe graficul Gf: y = f ( x) al funcției f (Fig. 87) se consideră punctele M 0 ( x0 , f ( x0 ) ) - fixat și

M ( x, f ( x) ) - variabil, unde x = x0 + Dx . Panta (coeficientul unghiular) al secantei ( MM 0 ) este
f ( x0 + Dx ) - f ( x0 )
mMM 0 = . Dacă punctul M se apropie de M0 (pentru Dx � 0 ), secanta devine
Dx
tangentă la grafic în punctul M0 cu panta (coeficientul unghiular tgj )
f ( x0 + Dx ) - f ( x0 )
lim = f '( x0 ) . Ecuația tangentei la grafic în M0 este deci:
Dx �0 Dx
(T ) : y - f ( x0 ) = f '( x0 ) �
( x - x0 )
 Fig. 87. Interpretarea geometrică a derivatei

Dacă derivata f '( x0 ) este infinită, atunci tangenta la grafic în M0 este paralelă cu axa Oy (
j = 900 ). Dacă f '( x0 ) = 0 , atunci tangenta la grafic în M0 este paralelă cu axa Ox.

Considerând limitele laterale în definiția derivatei, se pot defini derivate laterale:

f ( x ) - f ( x0 )
Se numește derivata la stânga a funcției f în punctul x0 : f s '( x0 ) = xlim .
� x0
x< x
x - x0
0

f ( x ) - f ( x0 )
Se numește derivata la dreapta a funcției f în punctul x0 : f d '( x0 ) = xlim .
� x0
x > x0
x - x0
O funcție are derivată în punctul x0 dacă și numai dacă are derivate laterale în acest punct și
acestea sunt egale (finite sau infinite).
Geometric, derivatele laterale reprezintă pantele (coeficienții unghiulari) semitangentelor
la graficul funcției f în punctul M0.
Dacă funcția f este continuă dar nu este derivabilă în punctul x0 , având derivate laterale în x0
diferite (cel puțin una dintre ele finită), atunci punctul x0 se numește punct unghiular al funcției
f, iar M 0 ( x0 , f ( x0 ) ) se numește punct unghiular al graficului funcției (Fig. 88). Într-un punct
unghiular cele două semitangente (la stânga și la dreapta) formează un unghi.

Fig. 88. Puncte unghiulare

Exemplu: Funcția f : �� �, f ( x) = x nu este derivabilă în origine.

 x -x x x
Într-adevăr f s '(0) = lim = lim = -1 , iar f d '(0) = lim = lim = 1 . Originea este punct
x �0
x<0
x xx <�00 x x �0 x
x >0
x �0 x
x >0

unghiular al graficului funcției valoare absolută.

Observație: Pentru o funcție derivabilă, semitangentele la stânga și la dreapta la grafic sunt

una în prelungirea celeilalte.

Dacă funcția f este continuă dar nu este derivabilă în punctul x0 , având derivate laterale în
x0 infinite și diferite, atunci punctul x0 se numește punct de întoarcere al funcției f, iar
M 0 ( x0 , f ( x0 ) ) se numește punct de întoarcere al graficului funcției (Fig. 89).

Fig. 89. Puncte de întoarcere

O funcţie se numește derivabilă pe mulțimea A, dacă este derivabilă în fiecare punct din
această mulțime. Se obține, în acest caz, o nouă funcție definită pe mulțimea A, numită funcția
derivată f’(x). Din exemplul de mai sus rezultă că funcția f : �� �, f ( x) = x este derivabilă în
orice punct din �și funcția derivată a sa este f '( x) = 1 (funcție constantă).
Fie funcția f : A ̮̮ � � cu x0 �A un punct de acumulare al mulțimii A. Dacă funcția f
f ( x ) - f ( x0 )
este derivabilă în punctul x0 (există şi este finită limita xlim ) , atunci în mod
� x0 x - x0
f ( x) - f ( x0 )
necesar xlim [ f ( x) - f ( x0 )] = xlim ( x - x0 ) = f '( x0 ) �
0 = 0 , ceea ce înseamnă că
� x0 � x0 x - x0
funcția este continuă în punctul x0. Reciproca acestei afirmații nu este întotdeauna adevărată.
Există funcții continui într-un punct, dar care nu sunt derivabile în acel punct.
O funcție derivabilă pe o mulțime este, în mod necesar funcție continuă pe acea mulțime,
dar nu și reciproc.
� 1
�x sin ι, _ pentru _ x 0
Exemple: 1) Să se arate că funcția f : �� �, f ( x) = � x este
�
� 0, _ pentru _ x = 0
continuă pe �, dar nu este derivabilă în origine.
Rezolvare: Într-adevăr , pentru x �0 funcția f este o funcție compusă de funcții
elementare, deci este o funcție continuă. Este continuă și în punctul x = 0 , deoarece
1
lim f ( x) = lim x � sin = 0 = f (0) .
x �0 x� 0 x
1
x �sin
Dar f '(0) = lim f ( x ) - f ( 0 ) = lim x = lim sin 1 nu există (vezi §1).
x �0 x x � 0 x x �0 x
 2) Să se studieze derivabilitatea în origine a funcției:

�2 x, _ pentru _ x < 0
�
f : �� �, f ( x) = �2, _ pentru _ x = 0 .
�2 x + 4, _ pentru _ x > 0
�
Rezolvare: Funcția este discontinuă în origine, deoarece
lim f ( x) = lim(2 x) = 0;lim f ( x) = lim(2 x + 4) = 4
x �0 x �0 x �0 x �0 , iar f (0) = 2 . Prin urmare nu poate fi
x<0 x <0 x >0 x >0

f ( x) - f (0) 2 x - 2 -2
derivabilă în 0. Se observă că f s '(0) = lim = lim = = +�, iar
x �0
x<0
x x �0
x <0
x -0
f ( x) - f (0) 2x + 4 - 2 2
f d '(0) = lim = lim = lim = +�. Graficul funcției date este:
x �0
x >0
x x �
x <0
0 x x �
x<0
0 +0

Fig. 90. Graficul funcției din exemplul 2.

Semidreptele din care este alcătuit graficul sunt paralele.

3) Să se studieze derivabilitatea în origine a funcției: f : �� �, f ( x) = x.

�
� - x , _ pentru _ x < 0
Rezolvare: f ( x ) = � .
� x , _ pentru _ x �0
f ( x) - f (0) -x 1
Atunci f s '(0) = lim = lim = - lim = -�, și
x �0
x<0
x x �
x <0
0 x x �
x<0
0 - x
f ( x) - f (0) x 1
f d '(0) = lim = lim = lim = +�, prin urmare funcția nu este derivabilă în
x �0
x >0
x x �
x<0
0 x x �
x< 0
0 x
origine, iar aceasta este punct de întoarcere al graficului funcției.
 Observație: Găsirea derivatei unei funcții se poate considera ca o operație în mulțimea
funcțiilor derivabile. Se numește operația de derivare.

Reguli de derivare:

1) [ C �f ( x ) ] ' = C �f '( x ), (C = constantă, f = funcție derivabilă)

2) ( f + g ) ' = f '+ g ' (derivarea sumei a două funcții derivabile)
3) ( f  g ) ' = f 'g + f  g ' (derivarea produsului a două funcții derivabile)
�f � f '� g- f � g'
4) � �= 2
, ( g �0 ) (derivarea câtului a două funcții derivabile)
�g � g
5) �
�( f ou ) ( x ) �
�' = � �' = f ' ( u ( x ) ) �
�f ( u ( x ) ) � u ' ( x ) (derivarea funcțiilor compuse)
1
�f ( x ) �=
-1
6) � �' f ' �f -1 x �(derivarea funcției inverse).
� ( )�

C �f ( x ) - C �f ( x0 )
Demonstrații: 1) ( C �f ) '( x0 ) = xlim = C �f '( x0 ) ;
�x 0 x - x0

2) ( f + g ) '( x0 ) = lim
( f + g ) ( x) - ( f + g ) ( x0 )
= lim
f ( x ) + g ( x ) - f ( x0 ) - g ( x0 )
=
x � x0 x - x0 x � x0 x - x0
f ( x ) - f ( x0 ) g ( x ) - g ( x0 )
= lim + lim = f '( x0 ) + g '( x0 )
x � x0 x - x0 x � x0 x - x0

3) ( f �
g ) '( x0 ) = lim
( g ) ( x) - ( f �
f� g ) ( x0 )
= lim
f ( x) �
g ( x) - f ( x0 ) �
g ( x0 )
=
x � x0 x - x0 x � x0 x - x0
f ( x) �
g ( x ) - f ( x0 ) �
g ( x ) + f ( x0 ) �
g ( x ) - f ( x0 ) �
g ( x0 )
= lim =
x � x0 x - x0
f ( x ) - f ( x0 ) g ( x ) - g ( x0 )
= lim g ( x) + f ( x0 ) �
� lim = f '( x0 ) �
g ( x0 ) + f ( x0 ) �
g '( x0 )
x � x0 x - x0 x � x0 x - x0
f
' ' ' f '- g '�
�
4) f ' = g � �f � � 3)
f �f � �f � g .
� � � �= g '� + g � � �� � �=
� �g � � g �g � �g � g
f ( u ( x ) ) - f ( u ( x0 ) ) f ( u ( x ) ) - f ( u ( x0 ) ) u ( x) - u ( x0 )
�f ( u ( x) ) �
'
5) � �x = lim 0 x � x0 x - x0
= lim
x � x0 u ( x ) - u ( x0 )
�
x - x0
=

f ( u ( x ) ) - f ( u ( x0 ) ) u ( x ) - u ( x0 )
= lim �
lim = f ' ( u ( x0 ) ) �
u '( x0 )
u ( x ) �u ( x0 ) u ( x ) - u ( x0 ) x� x0 x - x0
6) ( f o f ) ( x) = x � f ' �
5) exemplu
-1 -1
�f -1 ( x ) �
�f ( x ) ��
�� �' = 1

Consecințe:
1) [ a1 f1 + a 2 f 2 + ... + a n f n ] ' = a1 f '1 + a 2 f 2 '+ ... + a n f n ' , "a1 , a 2 ,..., a n �� și "f1 , f 2 ,..., f n -
funcții derivabile (Se demonstrează în baza primelor două reguli de derivare).
 2) [ f1 �f 2 �
��f n ] ' = f '1 �f 2 �
��f n + f1 �f 2 '�
��f n + ... + f1 �f 2 �
� �f n ' , "f1 , f 2 ,..., f n - funcții derivabile.
(Se demonstrează prin inducție matematică în baza regulei de derivare a produsului).
3) {f� u ( v( x) ) �
� }
�' = f ' � �u ( v( x) ) ��
�u ( v( x) ) �
�� �' = f '�
� u ( v( x) ) �u ' ( v( x) ) �
�� v '( x ) , pentru trei
compuneri de funcții derivabile și așa mai departe pentru mai multe compuneri (regula lanțului).

Derivatele funcţiilor elementare

Funcțiile elementare sunt funcții derivabile pe domenii (în general) incluse în domeniile
de definiție ale acestora. Funcțiile derivate ale funcțiilor elementare sunt sistematizate în
următorul tabel:

f(x) f’(x)
C (constant) 0
xa , a �� a xa -1
1
,x >0
x , x �0 2 x
1 1
, x �0 - 2
x x
ax , a > 0 x
a � ln a
ex ex
1
ln x, x > 0 x
1
log a x, ( a > 0, a �1), x > 0 x ln a
sin x cos x
cos x - sin x
1 p
tgx 2
, x � + kp , k ��
cos x 2
1
ctgx - 2 , x �kp , k ��
sin x
1
, x �( -1,1)
arcsin x, x �[ -1,1] 1 - x2
1
- , x �(-1,1)
arccos x, x �[ -1,1] 1 - x2
1
arctgx 1 + x2
1
arcctgx -
1 + x2
e x - e- x
shx = chx
2
e + e- x
x
chx = shx
2
 Demonstrații:
f ( x ) - f ( x0 ) C-C
1) f : �� �, f ( x) = C (constant ) � f '( x0 ) = lim = lim = 0, "x0 ��;
x � x0 x - x0 x � x0 x - x
0

a x - a x0 a x - xo - 1
5) f : �� �, f ( x ) = a ( a > 0) � f '( x0 ) = lim = a x0 � =
x
lim
x �x 0 x - x0 x � x0 x - x
0

a y -1
= a x0 �
lim = a x0 �
ln a, "x0 ��;
y �0 y
6) Dacă (a )'=a
x x
ln a � ( e x ) ' = e x �
� ln e = e x ;
x
ln
7) ln x - ln x0 x0 1 x
f : ( 0, +�) � �, f ( x) = ln x � f '( x0 ) = lim = lim = lim ln =
�
x � x0 x - x0 x � x0 x - x
0
x � x0 x - x
0 x0
1
1
� x0
�x0
1
�x � x - x0
�� x - x �x - x0
� 1
= lim ln � � = ln lim � 1+ 0
� = ln e x0
= , "x0 > 0
x � x0 � x0 � �
x � x0
�x0 � �� x0
�
ln x 1 1
8) Folosind egalitatea log a x = , ( a > 0, a �1) , pentru x > 0 � ( log a x ) ' = ( ln x ) ' = ;
ln a ln a x ln a
2) f ( x) = xa nu are domeniul de definiție întotdeauna �(depinde de valorile lui a ��). De exemplu, pentru
1
a �� domeniul este �, pentru a ��, a < 0 domeniul este � = �\ { 0} , pentru a = , n �� domeniul
*

2n
este [ 0, +�) . Folosind identitatea x = e a a ln x
și regula de derivare a funcțiilor compuse rezultă:

( xa ) ' = ( ea ln x ) ' = ea ln x �( a ln x ) ' = xa �a �1x = a xa -1 ;

1 1 1 -1 1 - 1 1
3) Pentru a = , funcția f : [ 0, +�) � �, f ( x) = x are derivata f '( x ) = x 2 = x 2 =
2 2 2 2 x
pentru x > 0 (în x = 0 derivata este infinită, deci funcția nu este derivabilă);
1 1
are derivata f '( x ) = ( -1) x
* -1-1
4) Pentru a = -1 , funcția f : � � �, f ( x ) = = - x -2 = - 2 , "x �0
x x
x - x0 x + x0
2sin cos
9) sin x - sin x 2 2 =
f : �� �, f ( x) = sin x � f '( x0 ) = lim 0
= lim
x � x0 x - x0 x � x0 x - x0
x - x0
sin
2 � x + x0
= lim cos = cos x0 , "x0 ��;
x � x0 x - x0 2
2
.
�p � �p �
10) Folosind identitățile cos x = sin � - x �și sin x = cos � - x �, precum și regula de derivare a
�2 � �2 �
� �p �
� �p ��p �
funcțiilor compuse rezultă: ( cos x ) ' = �
sin � - x �
�' = cos � - x ��
� - x� ' = - sin x ;
� �2 �
� �2 ��2 �
 sin x p
11) Deoarece tgx = , x � + kp , k ��, folosind regula de derivare a câtului rezultă
cos x 2
�sin x � ( sin x ) '�cos x - sin x ( cos x ) ' cos 2 x + sin 2 x 1
( tgx ) ' = � �' = 2
= 2
= ;
�cos x � cos x cos x cos 2 x
cos x
12) Analog ctgx = , x �kp , k ��, folosind regula de derivare a câtului rezultă
sin x
cos x � ( cos x ) '�sin x - cos x ( sin x ) ' - sin 2 x - cos 2 x 1
( ctgx ) ' = �
� �' = 2
= 2
=- 2 , sau din
�sin x � sin x sin x sin x
�p �
ctgx = tg � - x � și regula de derivare a funcțiilor compuse rezultă:
�2 �
� p � 1 �p 1
( c tgx ) ' = �tg �
� - x�
�
�'= �� - x�
�
'=- 2
� �2 � cos 2 �p - x ��2
� � sin x ;
� �
�2 �
�p p �
13) Funcția f :� - , � [ -1,1] , f ( x) = sin x admite ca inversă funcția
� 2 2� �
� p p � -1
f -1 : [ -1,1] � � - , , f ( x ) = arcsin x . În baza regulei de derivare a funcției inverse:
� 2 2� �
1
�f ( x ) �=
-1
� �' f ' �f -1 x �
� ( )�
1 1 1
rezultă ( arcsin x ) ' = = = , x �( -1,1) ;
cos(arcsin x) 1 - sin 2 (arcsin x) 1 - x2
14) Analog funcția f -1 : [ -1,1] � [ 0, p ] , f -1 ( x) = arccos x este inversa funcției
p
f : [ 0, p ] � [ -1,1] , f ( x) = cos x , (cu observația arccos x = - arcsin x ), de unde
2
1 1 1
( arccos x ) ' = =- =- , x �( -1,1) ;
- sin(arccos x) 1 - cos 2 (arccos x) 1 - x2
� p p � -1 �p p �
15) Funcția f -1 : �� �- , �, f ( x) = arc tgx este inversa funcției f : �- , �� �, f ( x) = tgx
� 2 2� � 2 2�
,
1 1 1
( arc tgx ) ' = 1
= cos 2 (arc tgx) = =
de unde 1 + tg (arctgx) 1 + x 2 ;
2

2
cos (arc tgx)

16) Analog funcția f -1 : �� ( 0, p ) , f -1 ( x) = arcc tgx este inversa funcției f : (0, p ) � �, f ( x) = c tgx
p
, (cu observația arcc tgx = - arc tgx ), de unde
2
1 1 1
( arc ctgx ) ' = - 1
= - sin 2 (arc ctgx ) = - =-
1 + ctg (arcctgx)
2
1 + x2 ;
sin 2 (arc ctgx)
 '
�e x - e - x � 1 1 x -x e x + e-x
17) ( shx ) ' = � �= �( e ) '- ( e ) '�= 2 �
� x -x
� e - e ( - x ) '�
� �= = chx ;
� 2 � 2 2
'
�e x + e - x � 1 1 x -x e x - e- x
18) ( chx ) ' = � �= �( e ) '+ ( e ) '�= 2 �
� x -x
� e + e ( - x ) '�
� �= = shx .
� 2 � 2 2

Exerciții propuse: Să se calculeze derivatele următoarelor funcții:

1 2
1. f ( x ) = x 4 - x 3 + x 2 + 2 x - 1
4 3
3 2
2. f ( x ) = - ,x >0
3 2
x x x
2x + 3
3. f ( x) = 2
x +1
1- x
4. f ( x ) = , x �0
1+ x
sin x + cos x p
5. f ( x) = , x � + kp , k ��
sin x - cos x 4
kp
6. f ( x) = tgx - ctgx, x � , k ��
2
7. f ( x) = arctgx + arcctgx
8. f ( x ) = x arcsin x, x �( -1,1)
9. f ( x) = e x cos x
1 ln x
10. f ( x ) = + 2 ln x - ,x>0
x x
x2
11. f ( x ) = , x > 0, x �1
ln x
12. f ( x ) = xshx
x2
13. f ( x ) =
chx
shx
14. f ( x ) = thx = , (tangenta _ hiperbolica )
chx
chx
15. f ( x ) = cthx = , (cotangenta _ hiperbolica ), x �0
shx
 În baza regulii de derivare a funcțiilor compuse și a tabelului anterior se poate completa
următorul tabel pentru derivatele funcțiilor compuse de funcții elementare:

�f (( u ( x ) ) �
f((u(x)) � �'
u a , a �� a ua -1 � u'
1
�u'
u 2 u
1 1
- 2� u'
u u
a ,a > 0
u
au � ln a � u'
eu eu � u'
1
ln u �u'
u
1
�u'
log a u , (a > 0, a �1) u ln a
sin u cos u � u'
cos u - sin u �u'
1
tgu �u'
cos 2 u
1
ctgu - 2 � u'
sin u
1
arcsin u �u'
1- u2
1
arccos u - �u'
1- u2
1
arctgu �u'
1+ u2
1
arcctgu - �u'
1+ u2
shu chu � u'
chu shu � u'

Consecințe: 1) Se demonstrează regula de derivare:

( f g ) ' = g �f g -1 �f '+ f g �ln f �g ', ( f > 0)
� 1 �
( f )'=(e
g g�
ln f
)'=e �( g�
g�
ln f
ln f ) ' = f g �( g '�
ln f + g �(ln f ) ' ) = f g � ln f + g � �f ' �
�g '�
f
� �
În particular: ( x ) ' = x �
x -1
x
x � 1+ x �x
1 = x (1 + ln x), x > 0 .
ln x � x
 2) Derivata unui determinant: Dacă aij : �� �, i, j = 1, n, (n ��) sunt funcții
a11 ( x ) a12 ( x) ... a1n ( x)
a21 ( x) a22 ( x ) ... a2 n ( x )
derivabile pe �, atunci și funcția f ( x ) = este derivabilă pe � și
... ... ... ...
an1 ( x ) an 2 ( x) ... ann ( x)
f '( x) =
a11 '( x) a12 '( x ) ... a1n '( x) a11 ( x) a12 ( x) ... a1n ( x) a11 ( x) a12 ( x) ... a1n ( x)
a ( x ) a22 ( x) ... a2 n ( x) a21 '( x) a22 '( x) ... a2 n '( x) a ( x) a22 ( x ) ... a2 n ( x)
= 21 + + ... + 21
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
an1 ( x) an 2 ( x) ... ann ( x) an1 ( x) an 2 ( x) ... ann ( x) an1 '( x) an 2 '( x) ... ann '( x)
Demonstrația se bazează pe definiția determinantului și regula de derivare a produsului a n
funcții.

Exerciții rezolvate: Să se calculeze derivatele următoarelor funcții compuse:

1) f ( x ) = ( 3x 2 - 5 x + 2 ) .
15

Rezolvare: Cu notația u ( x) = 3x 2 - 5 x + 2 , rezultă f (u ) = u15 și derivatele

u '( x) = 6 x - 5, f '(u ) = 15u14 .
u '( x) = 15 ( 3x 2 - 5 x + 2 ) �
Atunci f '( x) = f ' ( u ( x) ) �
14
(6 x - 5) .

2) f ( x) = sin(ax + b) .

Rezolvare: f (u ) = sin u , u ( x) = ax + b , cu derivatele f '(u ) = cos u, u '( x) = a , deci

f '( x) = a cos(ax + b) .

2
3) f ( x) = 2e - x .

Rezolvare: f (u ) = 2eu , u ( x) = - x 2 , cu derivatele f '(u ) = 2eu , u '( x) = -2 x , deci

2
f '( x) = -4 xe - x .

4) f ( x ) = arctg (3x ) .

1 3
Rezolvare: f '( x) = (3 x) ' =
� .
1 + (3x) 2
1 + 9 x2

5) f ( x) = 1 - x 2 , x �[ -1,1] .
 Rezolvare: f '( x) =
(1- x ) ' = -
2
x
, x �( -1,1) .
2 1- x 2
1 - x2

6) f ( x) = 5cos3 x + 2 ln( arctgx), x > 0 .

1 2 1
Rezolvare: f '( x ) = 5 � (cos x ) '+ 2 �
3cos 2 x � (arctgx) ' = -15cos 2 x �
� sin x + � 2.
arctgx arctgx 1 + x

(
7) f ( x) = ln x + 1 + x .
2
)
f '( x) =
1
x + 1 + x2
(
�x + 1 + x 2 ' = ) 1
�
�
1+
�
1
x + 1+ x2 � 2 1+ x2
(
�
1 + x 2 ) '�=
�
Rezolvare:
1 � 2x � 1 1 + x2 + x 1
= �
�1+ �= � =
2 � �
x + 1 + x � 2 1 + x2 � x + 1 + x2 1+ x 2
1 + x2
8) f ( x ) = sin ( 5 x + 2 ) .
3

Rezolvare: f (u ) = u 3 , u (v ) = sin v, v( x) = 5 x + 2 cu derivatele

f '(u ) = 3u 2 , u '(v) = cos v, v '( x) = 5 . Cu ajutorul formulei:
{f�
� } ' = f '�
u ( v( x) ) �
� u ( v( x) ) ��
� �u ( v( x) ) �
�� � u ( v( x) ) �
' = f '�
� u ' ( v( x) ) �
�� v '( x ) rezultă
f '( x ) = 3u 2 � 5 = 15sin 2 (5 x + 2) �
cos v � cos(5 x + 2) .

1 � 2�
9) f ( x) = ln cos , x ��
0, �.
x �p�

' '
1
� 1� 1 � 1�
�1 � 1 � 1�
� 1 � 1 1
f '( x ) = �cos �= �- sin �
� �= �- sin �- 2 �= 2 tg
Rezolvare: 1 � 1 � 1 � �
cos � x � cos � x�
�x � cos � x�
�x � x x
x x x

10) f ( x) = 3sin 2 x + 5cos 2 x .

1
Rezolvare: f '( x ) = ( 3sin 2
x + 5cos2 x ) ' =
2 3sin x + 5cos x
2 2

1
= [ 3 �2sin x(sin x) '+ 5 �2cos x(cos x) '] =
2 3sin x + 5cos 2 x
2

6sin x cos x - 10cos x sin x 2sin x cos x sin 2 x

= =- =- .
2 3sin 2 x + 5cos 2 x 3sin 2 x + 5cos 2 x 3 + 2 cos 2 x
 Problemă rezolvată: Să se studieze continuitatea și derivabilitatea funcției:
�2 1
�x sin ι2 , _ pentru _ x 0
f : �� �, f ( x) = � x
�
�0, _ pentru _x=0
Rezolvare: Pentru x �0 funcția este o funcție compusă de funcții elementare, deci continuă și
derivabilă:
' '
1 2 � 1 � 1 1 �1 � 1 2 1
f '( x) = ( x ) '�
2
sin 2 + x � sin 2 �= 2 x sin 2 + x �
�
2
cos 2 � � 2 �= 2 x sin 2 - � cos 2
x � x � x x �x � x x x
1
lim f ( x ) = lim x 2 �
sin 2 = 0 = f (0)
Funcția este continuă și în origine: x�0 x �0
{x , chiar și
�[ -1,1]

1
x2�
sin
f ( x ) - f (0) x 2 = lim x � 1
derivabilă: f '(0) = lim = lim sin 2 = 0 .
x �0 x x �0 x x �0
{x
�[ -1,1]

Deci funcția este continuă și derivabilă pe �, iar funcția derivată este:

� 1 2 1
�2 x ι-
sin �2 cos 2 , _ pentru _ x 0
f ' : �� �, f '( x) = � x x x .
�
�0, _ pentru _ x = 0
Observație: Această funcție derivată f’ nu este continuă în origine, deoarece nu există
1 1
lim f '( x) . Într-adevăr, fie șirurile cu termenii generali xn = � 0 și yn = �0.
x �0
2np ( 2n + 1) p
Șirurile valorilor funcției derivate:
� 1 � 2
f '� �= �sin 2np - 2 2np � cos 2 np = -2 2 np � -�
� 2np � 2np
� 1 � 2
f '� �= sin ( 2n + 1) p - 2 ( 2n + 1) p �
� cos ( 2n + 1) p = 2 ( 2n + 1) p � +�.
� ( 2n + 1) p � ( 2n + 1) p
� �
Funcția derivată este nemărginită în vecinătatea originii.
 Probleme propuse: Să se calculeze derivatele următoarelor funcții compuse:

1) f ( x) = xe x + x 2
2) f ( x ) = sin 3x + tg x , x > 0
1- x
3) f ( x) = arctg
1+ x
4) f ( x ) = ln x - ln(ln x ), x > 1
2

5) f ( x) = ln ( ) (
1 + e x - 1 - ln )
1+ ex +1
x
6) f ( x) = x 4 - x 2 + 2 arcsin , x �( -2, 2 )
2
x -1
7) f ( x ) = ln cos
x
� p�
8) f ( x) = x sin � ln x - �
� 4�
1 + sin x
9) f ( x) = ln + 2arctg sin x
1 - sin x
x arcsin x
10) f ( x) = + ln 1 - x 2 , x �( -1,1)
1- x 2

Alte probleme propuse:

�
�ln 3 x, _ pentru _ x �( 0, e ]
1) Dată funcția f : ( 0, +�) � �, f ( x) = � , să se determine
�ax + b, pentru _ x �( e, +�)
numerele reale a și b astfel încât funcția să fie derivabilă pe domeniul de definiție.

Indicații: Funcția trebuie să fie continuă în x = e, de unde condiția: ae + b = 1 . Derivatele

laterale în acest punct trebuie să fie egale: f d '(e) = a,
1
� e �
e

ln 3 x - 1 ln x - 1 �� x - e � � 3 .
( ln 2 x + ln x + 1) = 3lim ln �
x - e
f s '(e) = lim = lim � �1+ � � =
x �e
x <e
x-e x �e x - e
x <e
x �e
x <e �1 44 2e 4 �
� 43 � e
� �e �
� 1+ x
�arctg , _ pentru _ x �1
2) Să se arate că funcția f : �� �, f ( x) = � 1- x este derivabilă
�
�0, _ pentru _ x = 1
pentru x �1 și există lim
x �1
f '( x) .
 p p
Indicații: Funcția este discontinuă în x = 1 : lim f ( x) = , lim f ( x ) = -
x �1
x <1
2 x>1
x �1 2 deci nici
1 1
derivabilă. Pentru x �1 , f '( x) = lim f '( x) = .
2 și deci x �1
1+ x 2

3) Să se studieze continuitatea și derivabilitatea funcției:

x
f : �� �, f ( x) = lim .
n ��1 + x 2 + e nx

� x
� 2 , _ pentru _ x < 0
Indicații: f ( x) = � 1+ x este continuă pe �, dar nu este derivabilă în
�
� 0, _ pentru _ x �0
origine: f d '(0) = 0 �f s '(0) = 1 .

4) Să se determine constantele reale a și b, astfel încât graficele funcțiilor

x -1
f : �� �, f ( x) = ax 2 + bx + 2 și g : �* � �, g ( x) = să fie tangente în punctul de abscisă
x
x =1.

Indicații: Graficele funcțiilor trebuie să treacă prin același punct (de abscisă x = 1 ):
f (1) = g (1) și să admită aceeași tangentă: f '(1) = g '(1) .

Diferențiala

Fie funcția f derivabilă în punctul x0, deci există şi este finită derivata funcției f în punctul
f ( x ) - f ( x0 )
x0 , adică: f '( x0 ) = xlim . Dacă se notează variația x - x0 = Dx atunci
� x0 x - x0
f ( x0 + Dx ) - f ( x0 )
f '( x0 ) = lim . Din definiția limitei rezultă aproximarea:
Dx �0 Dx
f ( x0 + Dx ) - f ( x0 )
f '( x0 ) � , adică f ( x0 + Dx ) - f ( x0 ) �f '( x0 ) �Dx în vecinătatea lui x0.
Dx
f ( x0 + Dx) - f ( x0 ) def
Mai precis funcția a ( x) = - f '( x0 ) este continuă și are lim a ( x) = a ( x0 ) = 0 .
Dx x � x0

Diferența f ( x0 + Dx ) - f ( x0 ) este variația funcției f și se notează cu Df . Așadar, în vecinătatea

punctului x0: Df �f '( x0 ) �
Dx .
Se numește diferențiala funcției f în punctul x0 aplicația notată df ( x0 ) definită pe �
prin df ( x0 )( h) = f '( x0 ) �
h, "h ��.
Astfel Df �df ( x0 )( Dx ) , deci diferențiala aproximează variația funcției f în vecinătatea lui
x0.
În particular, pentru funcția identică f ( x) = x � f '( x0 ) = 1 , deci dx( x0 )(h) = h .
Rezultă formula: df ( x0 ) = f '( x0 ) �
dx( x0 ) .
 Dacă funcția f este derivabilă pe o mulțime (x0 - punct oarecare din această mulțime),
atunci în orice punct x din mulțime are loc formula:

df = f '( x) �
dx
df
Se observă de aici că f '( x) = , ceea ce explică notația lui Leibniz pentru derivată.
dx

Observație: Dacă f este o funcție derivabilă într-un punct x0 atunci are loc formula
aproximativă: f ( x) �f ( x0 ) + f '( x0 ) �
( x - x0 ) , pentru x în vecinătatea lui x0 (apropiat de x0).
Această formulă se numește formula de aproximare liniară a funcției f în jurul punctului x0.

Exemple: 1) Diferențiala funcției f : �� �, f ( x) = 2 x3 + 3x - 1 în punctul x0 = 1 este

h = 9h, "h ��, deoarece f '(1) = ( 6 x 2 + 3) x =1 = 9 . Formula de aproximare
aplicația df (1) = f '(1) �
liniară a funcției f în jurul punctului x0 = 1 este f ( x) �4 + 9( x - 1) = 9 x - 5 .
2) Diferențiala funcției f : �� �, f ( x) = e 2 x + sin 3 x într-un punct oarecare este
df = f '( x)dx = (2e 2 x + 3cos 3 x)dx .

Observație: O funcție reală de o variabilă reală f se numește diferențiabilă în punctul x0 ,

def
dacă există o constantă A și o funcție continuă a ( x ) cu proprietatea lim a ( x) = a ( x0 ) = 0 astfel
x � x0

încât f ( x ) - f ( x0 ) = A( x - x0 ) + a ( x)( x - x0 ) . Dacă f este diferențiabilă în punctul x0 , atunci este

și derivabilă și A = f '( x0 ) . Este adevărată și afirmația reciprocă.

După cum se poate vorbi de operația de derivare, așa se poate vorbi de operația de
diferențiere. Din regulile de derivare se deduc regulile de diferențiere :

1)d (Cf ) = Cdf , C = constant

2)d ( f + g ) = df + dg
3)d ( fg ) = ( df ) g + f (dg )
�f � ( df ) g - f (dg )
4)d � �=
�g � g2
df du
5) df ( u ( x) ) = � � dx
du dx

Derivate de ordin superior

 Dată o funcție f derivabilă pe o mulțime A ��, se definește pe această mulțime funcția
derivată f’. Dacă această nouă funcție este derivabilă într-un punct x0 �A , atunci funcția f se
spune că este derivabilă de două ori în x0, iar derivata lui f’ în punctul x0 se numește derivata a
doua (sau derivata de ordin doi) a lui f în x0 și se notează f ''( x0 ) . Dacă funcția derivată f’este
derivabilă pe mulțimea A, atunci funcția derivată a funcției f’ , deci ( f ') ' , se numește derivata a
doua a funcției f și se notează f '' . Deci f '' = ( f ' ) ' . Mai departe, analog se definește derivata a
treia a funcției f (derivata de ordin trei) f ''' = ( f '' ) ' , ș. a. m. d. ; deci, prin inducție, derivata
de ordin n (derivata a n-a) este:
f ( n ) = ( f ( n -1) ) ', n �2 .
Astfel, se mai scrie f ' = f (1) , f '' = f (2) , f ''' = f (3) și prin convenție f = f (0) (derivata de
ordin zero a funcției f este f nederivat). Dacă funcția f este de n ori derivabilă, pentru orice n ��
(există f ( n ) , "n ��), atunci se spune că f este de o infinitate de ori derivabilă sau indefinit
derivabilă.

Exemplu: Funcția f : �� �, f ( x) = x m , cu m �� fixat, este indefinit derivabilă și

derivatele sale sunt: f '( x) = mx m-1 , f ''( x) = m( m - 1) x m- 2 ,..., f ( n ) ( x) = m( m - 1) �
�( m - n + 1) x m- n ,
�
pentru n < m , f ( m ) ( x) = m ! și mai departe f ( n ) ( x) = 0, pentru n > m .

Următoarele funcții elementare sunt indefinit derivabile (formulele pentru f ( n ) se

demonstrează prin inducție matematică):

f ( x) f ( n ) ( x ) , n ��
xa , a �� a ( a - 1) �
�( a - n + 1) �xa -n
�
1 n!
( -1)
n
, x �0 �n +1
x x
n -1 ( n - 1) !
ln x, x > 0 ( -1) � n
x
 p
sin  x + n 
sin x  2
 p
cos x cos x + n 
 2
a x , a > 0, a �1 a x ( ln a )
n

Aplicație: Folosind regula de derivare a funcției compuse, se demonstrează prin inducție

matematică următoarea afirmație: Dacă funcția f admite derivată de ordinul n ��, fie aceasta
f ( n ) , atunci derivata de ordinul n a funcției compuse f ( ax + b) , cu a și b constante reale, există
și este:
[ f (ax + b) ] = a n �f ( n) (ax + b)
(n)
 De exemplu:
(n - 1)!
(e ) ax + b ( n )
e ax + b , [ ln(ax + b) ]
= an �
(n)
= (-1) n -1 �
an �
(ax + b) n
,

� p�
[ sin(ax + b)]
(n)
= an �sin � ax + b + n �
� 2�
Exemplu: Să se calculeze derivata de ordinul n a funcției:
1
f : �\ { 1, 2} � �, f ( x) = 2 .
x - 3x + 2
1 1
Rezolvare: f ( x ) = - �
x - 2 x -1
(n) (n)
� 1 � �1 � � 1 1 �
f ( n ) ( x) = � � � � = (-1) ��
- n
n! � n +1
- n +1 �
.
�x - 2 � �x - 1 � �( x - 2) ( x - 1) �

Formula lui Leibniz

Dacă f și g sunt două funcții de n ori derivabile pe aceeași mulțime, atunci derivata de
ordinul n a produsului lor este:
n
( n)
( g)
f� = �Cnk f ( n - k ) �
g ( k ) = f ( n) �
g + Cn1 f ( n -1) �
g '+ Cn2 f ( n - 2) �
g "+ ... + Cnn f �
g (n)
k =0

Demonstraţia acestei formule (propoziții) asemănătoare binomului lui Newton (Isaac Newton, 1643-1727,
om de știință englez, fondator al calculului diferențial și integral, împreună cu G. W. Leibniz) se face prin inducţie
1
matematică: Pentru n = 1 formula este adevărată ( g ) ' = f '�
f� g ' = �C1k f ( 1- k ) �
g+ f � g ( k ) . Derivând în
k =0
succesiv în continuare se obțin formule pentru derivatele de ordin superior a produsului a două funcții, ce probează
fomula generală a lui Leibniz enunțată mai sus.
Pasul inductiv: Presupunând adevărată formula pentru n, se demonstrează, în această ipoteză, formula
n +1
( n +1)
(propoziția) pentru n+1: ( g)
f� = �Cnk+1 f ( n +1- k ) �
g ( k ) :. Într-adevăr:
k =0
'
( n +1) � k ( n-k ) ( k ) � n
( g) (�f �g ) ( ) �
=� �
n
f� '=� Cn f �g �=
� �k =0 �
( n)
=�
�f � g + C n1 f ( n -1) �
g '+ ... + C nk f ( n -k ) �
g ( k ) + C nk +1 f ( n - k -1) � g ( n) �
g ( k +1) + ... + C nn f � �'=

= f ( n +1) � g '+ Cn1 f ( n ) �

g + f (n) � g ' + Cn1 f ( n -1) �
g ''+ ... + C nk f ( n - k +1) �
g (k ) +
1 4 44 2 4 4 43
= Cn1+1 f ( n ) �
g'

+ Cnk f ( n - k ) �
g ( k +1) + C k +1 f ( n - k ) �
g ( k +1) + Cnk +1 f ( n - k +1) �
g ( k + 2) + ... + Cnn f '� g ( n +1) =
g ( n) + Cnn f �
1 4 4 4 4 44 2 4n 4 4 4 4 43 {
= Cnk++11 f (
n-k )
g ( k +1)
� = Cnn++11

n +1
= f ( n +1) � g '+ ... + Cnk++11 f ( n - k ) �
g + Cn1+1 f ( n ) � g ( n +1) = �C nk+1 f ( n - k +1) �
g ( k +1) + ... + Cnn++11 f � g(k)
k =0

Probleme: 1) Să se calculeze F (100)

(0) pentru funcția F ( x) = x � 3
cos 2 x .

� p�
Rezolvare: f ( x ) = cos 2 x � f ( x) = 2 � 2x + n �
, "n ��
(n) n
cos �
� 2�
 g ( x) = x 3 � g '( x) = 3x 2 , g ''( x) = 6 x, g '''( x) = 6, g ( k ) ( x) = 0, "k �4
F ( n ) ( x ) = ( f ( x) �
g ( x) )
(n)
=
g ( x) + Cn1 f ( n -1) ( x) �
= f ( n ) ( x) � g '( x) + Cn2 f ( n -2) ( x) �
g ''( x) + Cn3 f ( n -3) ( x) �
g '''( x) =
� np � 3 � (n - 1)p � 2
= 2n �
cos � 2x + �� 2n -1 �
x + Cn1 � cos � 2x + ��3x +
� 2 � � 2 �
� (n - 2)p � � (n - 3)p �
2 n -2 �
+Cn2 � cos �2x + �� 6 x + Cn3 �2 n -3 � 2x +
cos � �
�6
� 2 � � 2 �
pentru n �4 .
� 99p � 2
F (100) ( x) = 2100 �cos ( 2 x + 50p ) �x3 + C100
1
299 �
� cos �2x + �
�3x +
� 2 �
� 97p �
+C100
2
� 298 �cos ( 2 x + 49p ) �6 x + C100
3
297 �
� 2x +
cos � �
� 6
� 2 �
�97p �
� F (100) (0) = C100
3
� 297 �cos � � �6=0.
�2 �

2) Să se calculeze derivata de ordinul n a funcției y ( x) = arctgx în punctul x = 0 .

1 2x 2x
Rezolvare: y ' = 1 + x 2 � y '' = - =- y ' � ( 1 + x2 ) �
� y '' = -2 x �
y'.
( 1+ x )
2 2 1+ x 2

Se derivează această relație de n ori folosind formula lui Leibniz, în ambii membri având produse
de funcții:

( 1 + x ) �y
2 ( n + 2)
( x) + Cn1 � y ( n +1) ( x) + Cn2 ��
2x � 2 y ( n) ( x) = -2 �
�
� y ( n +1) ( x ) + Cn1 �
x� y ( n ) ( x) �
�

Toate derivatele funcției y sunt funcții continue, așa că pentru x = 0 se obține:

y ( n + 2) (0) = -n(n + 1) � y ( n ) (0) - relație de recurență pentru șirul valorilor y ( n ) (0) .

Folosind y '(0) = 1, y ''(0) = 0 din această relație de recurență se obține:
(2k )! , k = 0,1, 2,...
y (2 k ) (0) = 0 și y (2 k +1) (0) = (-1) k �

Probleme propuse: 1) Să se calculeze F (50) (0) pentru funcția F ( x) = x 2 �

sin 3x .

2) Să se calculeze F ( n ) ( x), n �3 pentru funcția F ( x) = x 2 �

e4 x .

Puncte de extrem
 Fie o funcție f : A � �, A �� . Un punct x0 �A se numeşte punct de maxim local al
funcției f, dacă există o vecinătate Vx0 astfel încât pentru orice x �Vx0 �A să fie adevărată
inegalitatea f ( x ) �f ( x0 ) � f ( x ) - f ( x0 ) �0 .
Analog, un punct x0 �A se numeşte punct de minim local al funcției f, dacă există o
vecinătate Vx0 astfel încât pentru orice x �Vx0 �A să fie adevărată inegalitatea
f ( x ) �f ( x0 ) � f ( x ) - f ( x0 ) �0
Punctele de maxim şi minim local se numesc puncte de extrem local. În acest caz,
valoarea funcției f ( x0 ) se numește extrem (maxim sau minim) local al funcției f.
Dacă inegalitățile anterioare sunt stricte
(f ( x ) <>"�ǹ )
f ( x0 ) _ sau _ f ( x) f ( x0 ), x Vx0 A, x x0 se spune că extremele locale sunt
stricte.
Observații: 1) O funcție poate avea mai multe puncte de maxim și minim local (relativ).
2) Valorile sup { f ( x)} și inf { f ( x)} (marginea superioară și marginea inferioară) calculate în
x�A x�A

� (pot fi și infinite) se numesc extremele globale ale funcției f.

Teorema lui Fermat (condiția necesară de extrem)

(Perre de Fermat, 1601-1665, matematician francez)

Fie funcția f : I � �, unde I �� este un interval deschis și x0 �I un punct de extrem

local al funcţiei f. Dacă funcția f este derivabilă în punctul x0 , atunci f ' ( x0 ) = 0 .
x0 �I un punct de maxim local al funcției. Atunci există o vecinătate
Demonstrație: Fie, pentru precizare,
Vx0 astfel încât pentru orice x �Vx0 (se poate presupune că Vx0 �I , I fiind un interval deschis), să fie adevărată
inegalitatea f ( x ) - f ( x0 ) �0 . Cum f este derivabilă în x0, atunci
f ( x ) - f ( x0 ) f ( x ) - f ( x0 )
f '( x0 ) = f s '( x0 ) = lim = f d '( x0 ) = lim . Pentru x �Vx0 , x > x0 (există
x � x0
x < x0
x - x0 x � x0
x> x
x - x0
0

f ( x ) - f ( x0 )
astfel de valori x, I fiind un interval deschis) raportul este �0 ‫ ޣ‬f '( x0 ) 0 . Iar pentru
x - x0
f ( x ) - f ( x0 )
x �Vx0 , x < x0 (există astfel de valori x, I fiind un interval deschis) raportul este �0
x - x0
ι f '( x0 ) 0 . În concluzie f ' ( x0 ) = 0 . Analog pentru un punct de minim local.

Observaţii: 1) Punctele de extrem se află printre rădăcinile derivatei. Punctele în care se

anulează derivata funcției se numesc puncte critice (staționare) ale funcției.
2) Geometric (grafic, Fig. 91) teorema lui Fermat arată că într-un punct de extrem tangenta la
grafic este paralelă cu axa Ox (are panta egală cu zero).
 Fig. 91. Puncte de extrem

3) Reciproca teoremei lui Fermat nu este întotdeauna adevărată. Dacă funcția f este derivabilă
în punctul x0 și f ' ( x0 ) = 0 nu înseamnă că x0 este punct de extrem. Anularea derivatei într-un
punct este o condiție necesară de extrem a acelui punct, dar nu și suficientă.

Teorema lui Rolle (Michel Rolle, 1852-1719, matematician francez)

Fie f : [ a, b ] � �, o funcție cu următoarele proprietăți:
1) f este continuă pe [a,b],
2) f este derivabilă pe (a,b),
3) f ( a ) = f ( b ) .
Atunci există cel puțin un punct c �( a, b ) astfel încât f ' ( c ) = 0 .

Demonstrație: Dacă funcția f este constantă pe intervalul [a,b], atunci este derivabilă și f '( x) = 0 , deci
orice punct c �( a, b ) corespunde concluziei teoremei.
Se presupune că funcția f nu este funcție constantă. Funcția f fiind continuă intervalul închis și mărginit
[a,b], atunci ea este mărginită şi îşi atinge marginile (proprietatea lui Weierstrass): m = inf f ( x ) ,
x�[ a ,b ]

M = sup f ( x ) , așa încât există x , x �[ a, b ] cu f ( x ) = m, f ( x ) = M , m < M (f nu este constantă).

x�[ a ,b ] m M m M

Dacă xm �( a, b ) , el este punct de minim (extrem local) și atunci conform teoremei lui Fermat (f
derivabilă) f '( xm ) = 0 , deci c = xm satisface concluzia teoremei.
Dacă xm �( a, b ) , atunci el este situat în unul din capetele intervalului și m = f ( xm ) = f (a) = f (b) .
Cum f ( xM ) = M > m , atunci punctul de maxim xM �( a, b ) și atunci conform teoremei lui Fermat (f
derivabilă) f '( xM ) = 0 , deci c = xM satisface concluzia teoremei.

Observații: 1) O funcție f : [ a, b ] � � care îndeplinește primele două condiții ale

teoremei se numește funcție Rolle pe intervalul [a,b].
2) Interpretarea geometrică a teoremei lui Rolle: Dacă segmentul de dreaptă cu
extremitățile în punctele ( a, f ( a) ) și ( b, f (b) ) este paralel cu axa Ox ( f ( a) = f (b) ) , atunci cel
puțin un punct c �( a, b ) astfel încât tangenta la graficul funcției f este paralelă cu axa Ox (
f ' ( c ) = 0 ).

Consecinţe: 1) Dacă f este o funcție Rolle pe un interval, atunci între două rădăcini din
acest interval ale ecuaţiei f ( x ) = 0 există cel puţin o rădăcină a ecuaţiei f ' ( x ) = 0 .
Demonstrație: Dacă punctele a și b ( a < b ) din intervalul dat sunt rădăcini ale ecuaţiei f ( x ) = 0 (zerouri
ale funcției f ): f (a ) = f (b) = 0 , atunci pe intervalul [a,b] se aplică teorema lui Rolle și rezultă că există cel puțin
un punct c �( a, b ) astfel încât f ' ( c ) = 0 (c este rădăcină a ecuației f ' ( x ) = 0 , adică este zero al derivatei).
2) Dacă f este o funcție Rolle pe un interval, între două rădăcini consecutive din acest
interval ale ecuaţiei f ' ( x ) = 0 există cel mult o rădăcină a ecuaţiei f ( x ) = 0 .
Există sigur o rădăcină a ecuaţiei f ( x ) = 0 dacă funcţia f continuă îşi schimbă semnul.
Astfel pentru aflarea numărului de rădăcini ale ecuaţiei f ( x ) = 0 se formează aşa numitul
şir al lui Rolle constând din rădăcinile derivatei ( f ' ( x ) = 0 ) scrise în ordine crescătoare, capetele
intervalului şi eventual -�și +�(dacă intervalul pe care este definită și derivabilă funcția este
infinit). Se consideră apoi șirul semnelor valorilor funcției f în punctele rădăcini ale derivatei
(punctele critice ale funcției) și în capetele intervalului (eventual limitele).
Dacă în acest șir al semnelor apar două semne consecutive identice, atunci nu există nici o
rădăcină reală a ecuației f ( x ) = 0 în intervalul respectiv al șirului lui Rolle.
Dacă în acest șir al semnelor apar două semne consecutive diferite, atunci există o singură
rădăcină reală a ecuației f ( x ) = 0 în intervalul respectiv al șirului lui Rolle.
Dacă în acest șir al semnelor apare numărul 0, de exemplu f ( x0 ) = 0 , atunci x0 este
rădăcină reală multiplă a ecuației f ( x ) = 0 (se anulează și funcția și derivata, deci este rădăcină
cel puțin dublă).

Exemplu: Să se determine numărul rădăcinilor reale ale ecuației 9 x 2 e 2 x - 1 = 0 .

Rezolvare: Fie f ( x) = 9 x 2 e2 x - 1 � f '( x) = 18 xe2 x + 18 x 2 e2 x = 18 x( x + 1)e2 x . Ecuația

f '( x) = 0 are rădăcinile x1 = -1 și x2 = 0 . Prin urmare șirul lui Rolle este : -�, -1, 0, +�. Șirul

corespunzător al valorilor funcției este: f ( -�) = xlim �- �

( 9 x 2e2 x - 1) = -1 < 0 , f (-1) = e92 - 1 > 0 ,
f (0) = -1 < 0 și f (+�) = lim ( 9 x e - 1) = +�> 0 . Datorită faptului că există trei schimbări de
2 2x
x ��

semn în acest șir al valorilor rezultă că ecuația dată are trei rădăcini reale și anume în intervalele
( -�, -1) , (-1, 0) și ( 0, +�) .
36
Se observă că prin calculul valorilor f (-2) = 4
- 1 < 0 și f (1) = 9e 2 - 1 > 0 intervalele în
e
care sunt situate rădăcinile pot fi restrânse: ( -2, -1) , (-1, 0) și ( 0,1) , deoarece funcția este
continuă și deci are proprietatea lui Darboux (se anulează dacă are schimbare de semn în capetele
intervalului).

Teorema lui Lagrange

 Fie f : [ a, b ] � � o funcție Rolle pe acest interval ( a < b ) . Atunci există cel puțin un
f ( b) - f ( a )
punct c �( a, b ) astfel încât f ' ( c) = .
b-a
f (b) - f (a )
Demonstrație: Funcția F : [ a, b ] � �, F ( x) = f ( x ) - �
x verifică condițiile teoremei
b-a
b �f (a ) - a �f (b)
lui Rolle: este continuă pe [ a, b ] și derivabilă pe ( a, b ) ; în plus F (a ) = F (b) = . Prin
b-a
f (b) - f (a )
urmare există c �( a, b ) în care F '(c ) = 0 . Dar F '( x) = f '( x) - , de unde rezultă relația din
b-a
enunț.
Observații: 1) Egalitatea din teoremă se mai scrie f (b) = f (a ) + f '(c) � (b - a ) . În această
formă se numește formula lui Lagrange sau formula creșterilor finite sau încă formula de
medie pentru derivabilitate.
c-a
2) Dacă c �( a, b ) atunci există q �( 0,1) astfel încât c = a + q �
(b - a ) . Mai precis q = .
b-a
3) Dacă se notează b - a = h ( b = a + h ) atunci formula creșterilor finite se scrie:
f ( a + h) = f ( a) + f '( a + q � h , cu q �( 0,1) .
h) �
4) Dacă se aplică teorema lui Lagrange pe un subinterval [ a, x ] �[ a, b ] rezultă formula:
( x - a ), q �( 0,1) .
( x - a ) , cu c = a + q �
f ( x) = f (a ) + f '(c) �
Se observă că aici punctul c depinde de x.
5) Dacă în teorema lui Lagrange se consideră în plus că f ( a) = f (b) se obține în particular
teorema lui Rolle. Astfel teorema lui Lagrange este o generalizare a teoremei lui Rolle.

Interpretarea geometrică a teoremei lui Lagrange rezultă din interpretarea geometrică a

derivatei: există cel puțin un punct c �( a, b ) astfel încât tangenta la graficul funcției f în punctul
( c , f (c ) ) este paralelă cu segmentul de dreaptă ce unește punctele de pe grafic: ( a, f (a) ) și
( b, f (b) ) (au pantele egale).

Fig. 92. Interpretarea geometrică a teoremei lui Lagrange

Corolar: Dacă o funcție f : I � � este:
1) continuă în punctul x0 �I ,
 2) derivabilă într-o vecinătate a punctului x0,
3) există lim f '( x ) (finită sau infinită),
x � x0

Atunci există derivata funcției f în x0 și f '( x0 ) = xlim

� x0
f '( x) . Dacă limita este finită, atunci
funcția f este derivabilă în x0.
Demonstrație: Se poate aplica teorema lui Lagrange funcției f pe un interval [ x, x0 ] situat în vecinătatea
f ( x ) - f ( x0 )
punctului x0 (condițiile fiind îndeplinite): atunci există c �( x, x0 ) astfel încât = f '(c) . Când
x - x0
x � x0 ( x < x0 ) atunci și c � x0 , prin urmare din această egalitate rezultă:
f ( x) - f ( x0 )
f s '( x0 ) = lim = lim f '(c) , această ultimă limită existând (finită sau infinită) datorită condiției 3)
x � x0
x < x0
x - x0 c � x0
c<x
0

din ipoteză.
f d '( x0 ) = lim f '(c)
Analog se procedează pe un interval [ x0 , x ] , rezultând c � x0
c > x0
. În concluzie f are derivată în

x0 egală cu limita derivatei f '( x0 ) = lim f '( x) .

x � x0

Exemplu: Să se studieze continuitatea și derivabilitatea funcției: f : (0, +�) � �,

�x 2 + x + 1, _ pentru _ x �1
f ( x) = �
�ln x + 2 x + 1, _ pentru _ 0 < x < 1
Rezolvare: Separat, pe intervalele ( 0,1) și ( 1, +�) funcția este continuă și derivabilă:
�2 x + 1, _ pentru _ x > 1
�
f '( x) = �1
� + 2, _ pentru _ 0 < x < 1
�x
lim f ( x) = lim( x 2 + x + 1) = 3 = f (1) = lim f ( x) = lim ( ln x + 2 x + 1)
Funcția este continuă în x = 1 : x �1 x �1 x �1 x �1
x >1 x >1 x <1 x <1

�1 �
Limita derivatei în x = 1 : lim f '( x) = lim(2 x + 1) = lim f '( x) = lim � + 2 � � lim f '( x) = 3 .
x �1 x
x <1 � �
x �1 x �1 x �1 x �1
x >1 x >1 x <1

Atunci conform corolarului teoremei lui Lagrange funcția este derivabilă în x = 1 și f '(1) = 3 .
În concluzie, funcția este continuă și derivabilă pe tot domeniul de definiție, iar
�2 x + 1, _ pentru _ x �1
�
f '( x ) = �1 .
� + 2, _ pentru _ 0 < x < 1
�x

Observație: După cum s-a arătat într-un exemplu anterior funcția:

�2 1
�x sin ι2 , _ pentru _ x 0
f : �� �, f ( x) = � x
�
�0, _ pentru _ x = 0
 1
lim f ( x) = lim x 2 �
sin 2 = 0 = f (0)
Este continuă în origine: x �0 x �0
{x , chiar și derivabilă:
�[ -1,1]

1
x2�
sin
f ( x) - f (0) x 2 = lim x � 1
f '(0) = lim = lim sin 2 = 0 .
x �0 x x �0 x x �0
{x
�[ -1,1]

Funcția este continuă și derivabilă pe �, iar funcția derivată este:

� 1 2 1
�2 x ι-
sin �2 cos 2 , _ pentru _ x 0
f ' : �� �, f '( x) = � x x x .
�
�0, _ pentru _ x = 0
Deoarece nu există lim f '( x) (funcția derivată f’ nu este continuă în origine), nu se poate
x �0

aplica corolarul teoremei lui Lagrange pentru stabilirea derivabilității funcției în origine.

Alte consecințe ale teoremei lui Lagrange:

1) Dacă funcția f : I � � este derivabilă pe intervalul I �� și f '( x) = 0, "x �I ,

atunci ea este constantă pe I.
Demonstrație: Fie un punct fixat a �I , atunci pentru "x �I , conform formulei lui Lagrange
f ( x) = f (a ) + f '(c) �
( x - a ) . Cum f '(c) = 0 � f ( x) = f (a) = constant , "x �I .

2) Dacă f și g sunt două funcții derivabile pe un interval I și f '( x) = g '( x), "x �I , atunci
diferența funcțiilor f - g este constantă pe I (se spune că funcțiile f și g diferă printr-o
constantă).
Demonstrație:
Dacă F ( x) = f ( x) - g ( x) � F '( x) = f '( x) - g '( x) = 0 � F ( x) = f ( x) - g ( x) = constant , "x �I .

2x
Exemplu: Să se demonstreze egalitatea: arcsin = 2arctgx, "x �( -1,1) .
1 + x2
2x 2x
Rezolvare: Funcția f ( x) = arcsin 2 este definită pe �, deoarece
-1 � �1, "x ��.
1+ x 1 + x2
2 ( 1 - x2 ) 2
Dar f '( x) = =
1 + x 2 , pentru
x �( -1,1) . Funcția g ( x ) = 2arctgx definită pe �
( ) ( )
2
1 + x 2
1 - x 2

, are aceeași derivată, prin urmare funcțiile diferă printr-o constantă. Dar f (0) = g (0) = 0 , de
unde egalitatea din enunț.

Teorema lui Cauchy:

Fie f , g : [ a, b ] � � două funcții Rolle pe acest interval ( a < b) , în plus

g ' ( x ) �0, "x �( a, b ) . Atunci există cel puțin un punct c �( a, b ) astfel încât
f ( b) - f ( a ) f ' ( c)
= .
g ( b) - g ( a ) g ' ( c )
 Demonstrație: Numitorii din această relație nu se anulează deoarece dacă g (a ) = g (b) atunci funcției g i
s-ar putea aplica teorema lui Rolle și deci ar exista cel puțin un punct c �( a, b ) astfel încât g '(c ) = 0 , ceea ce
este imposibil conform ipotezei teoremei.
f ( b) - f ( a)
Se consideră funcția F : [ a, b ] � �, F ( x) = f ( x ) - �
g ( x) care este o funcție Rolle și,
g ( b) - g ( a)
f ( a) �g (b) - f (b) � g (a )
în plus F (a ) = F (b) = . Atunci, conform teoremei lui Rolle există cel puțin un punct
g (b) - g ( a)
f ( b) - f ( a )
c �( a, b ) astfel încât F '(c ) = f '(c ) - g '(c ) = 0 , de unde rezultă concluzia teoremei.
�
g ( b) - g ( a )

Observaţie: Dacă în teorema lui Cauchy se consideră g ( x ) = x rezultă în particular

teorema lui Lagrange. Astfel teorema lui Cauchy este o generalizare a teoremei lui Lagrange.

Teorema lui Darboux:

Dacă o funcție f : I � � este derivabilă pe intervalul I ��, atunci funcția derivată

f ' : I � � are proprietatea lui Darboux.

Demonstrație: Fie a, b �I , a < b și l o valoare intermediară între f '(a) și f '(b) fixați. Pentru
precizare fie f '( a) < f '(b) , deci f '(a ) < l < f '(b) .
Funcția auxiliară F : I � �, F ( x ) = f ( x ) - l x este derivabilă pe I : F '( x) = f '( x ) - l . Deci
F '(a ) = f '(a ) - l < 0 și F '(b) = f '(b) - l > 0 .

Funcția F fiind derivabilă este și continuă pe intervalul închis [ a, b] , rezultă că există un punct x 0 din acest

interval, în care F își atinge marginea inferioară m = xinf

�[ a ,b ]
F ( x) : F ( x ) = m .
0

F ( x ) - F (a ) F ( x) - F (b)
Deoarece lim = F '(a) < 0, lim = F '(b) > 0 rezultă că există
x �a
x>a
x-a x �b
x <b
x - b
F ( x) - F (a ) F ( x) - F (b)
c, d �(a, b), c < d cu proprietățile: < 0, "x �(a, c) și > 0, "x �( d , b) , deci:
x-a x -b
F ( x) < F (a), "x �(a, c) și F ( x) < F (b), "x �( d , b) .
Din ultimele inegalități rezultă că x0 �a și x0 �b , deci x0 �( a, b ) . Așadar x0 este punct de minim local al
funcției F, deci conform teoremei lui Fermat F '( x0 ) = 0 � f '( x0 ) = l . Prin urmare funcția derivată f’ are
proprietatea lui Darboux.

Consecință: Fie o funcție f : I � � derivabilă pe intervalul I ��. Dacă derivata f’ nu

se anulează pe I, atunci f’ are semn constant pe I.

Demonstrație: Dacă, prin reducere la absurd, f’ nu ar avea semn constant pe I, atunci ar lua și valori pozitive
și valori negative pe I. Prin urmare, derivata f’ având proprietatea lui Darboux ar trebui să ia și valoarea intermediară
zero, ceea ce contrazice ipoteza.

Funcții monotone
 O funcție f : A → � se numește funcție monoton crescătoare pe o submulțime M a lui A
dacă pentru oricare două elemente x1, x2 ∈M cu proprietatea că x1 ≤ x2 are loc f(x1) ≤ f(x2). Dacă
inegalitățile sunt stricte funcția se numește strict crescătoare pe M.

O funcție f : A → � se numește funcție monoton descrescătoare pe o submulțime M a lui A

dacă pentru oricare două elemente x1, x2 ∈M cu proprietatea că x1 ≤ x2 are loc f(x1) ≥ f(x2). Dacă
inegalitățile sunt stricte funcția se numește strict descrescătoare pe M.

O funcție se numește funcție monotonă dacă este crescătoare sau descrescătoare. Orice funcție
monotonă este funcție injectivă.

Fie o funcție f : I � � monoton crescătoare și derivabilă pe intervalul I ��. Atunci pentru

f ( x) - f ( x0 )
orice x, x0 ι I , ( x x0 ) ι 0 . Dacă în acest raport incrementar se trece la limită
x - x0
pentru x � x0 se obține f '( x0 ) �0 . Analog, dacă funcția este monoton descrescătoare și
derivabilă se obține f '( x0 ) �0 , "x0 �I .

Teorema despre intervalele de monotonie:

Fie funcția f : I � � derivabilă pe intervalul I ��. Dacă f '( x ) �0, "x �I , atunci funcția f
este monoton crescătoare pe I, iar dacă f '( x ) �0, "x �I , atunci funcția f este monoton
descrescătoare pe I.

Demonstrație: Fie x1 , x2 �I , x1 < x2 . Aplicând teorema lui Lagrange pe intervalul [ x1 , x2 ] , rezultă că

$c �( x1 , x2 ) astfel încât: f ( x2 ) - f ( x1 ) = f '(c ) �
( x2 - x1 ) . Dacă
f '( x) �0, "x �I , atunci f '(c) �0 și din x1 < x2 rezultă f ( x1 ) �f ( x2 ) , deci funcția este monoton
crescătoare pe I ( x1 , x2 sunt oarecare în I). Dacă f '( x ) �0, "x �I , atunci f '(c) �0 și din x1 < x2 rezultă
f ( x1 ) �f ( x2 ) , deci funcția este monoton descrescătoare pe I ( x1 , x2 sunt oarecare în I).

Exemplu: Să se studieze monotonia funcției f : (0, +�) � �, f ( x ) = ln x - x - x 2 .

1 1 - x - 2 x2
Rezolvare: f '( x) = -1 - 2 x = . Ecuația 1 - x - 2 x 2 = 0 are rădăcinile
x x
1
x1 = 1, x2 = - și semnul în tabelul:
2

x 1
-� - 1 +�
2

1 - x - 2x2 -� - - - - 0 + + + + 0 - - - - -�
 Limitele la capetele intervalului sunt:

� �
ln x 1 �
lim ( ln x - x - x 2
) = -�, lim ( ln x - x - x ) 2 �
= lim x �
�x 2 - x - 1 �= -�. În plus f (1) = -2 .
2
x �0 x �+� x �+�
x>0 �{ { �
��0 �0 �

Rezultatele sunt prezentate într-un tabel, în care: pe linia întâi apar domeniul de definiție al
funcției și punctele în care derivata își schimbă semnul, pe linia doua sunt indicate semnele
derivatei, iar pe ultima linie este simbolizată creșterea sau descreșterea funcției f.

x 0 1 +�

f' + + + + + + 0 - - - - - - -

f -� Z -2 ] -�

Se observă că funcția are un maxim în punctul x = 1 .

Regulile lui L’Hôpital (Guillaume François Antoine, Marquis de l'Hôpital, 1661-1704, matematician
francez)
0 �
Se folosesc pentru calculul limitelor de funcții în cazurile de nedeterminare sau .
0 �
0
Regula lui L’Hôpital pentru cazul :
0

Fie funcțiile f , g : I � � și x0 un punct de acumulare pentru intervalul I .

Dacă sunt satisfăcute condițiile:
1) Funcțiile f și g sunt derivabile pe intervalul I , cu excepția, eventual, a lui x0 ;
2) xlim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 ;
 x0 x x0

3) g ' ( x )  0 într-o vecinătate din I a punctului x0 ,

f '( x)
4) Există xlim = l (finită sau infinită),
� x0 g ' ( x )

f ( x)
Atunci există și xlim =l.
�x 0 g ( x)
Demonstrație: Deoarece g ' nu se anulează în vecinătatea lui x0 , atunci păstrează semn constant, deci
g ( x) �lim g ( x ) = 0 . Funcțiile f și g se pot prelungi până la funcții continue (prelungire prin continuitate), ce
x �x 0

iau aceleași valori cu, respectiv, funcțiile date și se anulează în punctul x0 . Se aplică acestor funcții prelungite
continue, teorema lui Cauchy pe intervalul [ x, x0 ] (sau [ x0 , x ] ) situat în vecinătatea punctului x , ținând cont că
0
 f ( x) f ( x ) - f ( x0 ) f '(c)
f ( x0 ) = g ( x0 ) = 0 : există c situat între x și x0 astfel încât = = . Dacă x � x0 ,
g ( x) g ( x) - g ( x0 ) g '(c)
f ( x) f '( x)
atunci și c � x0 , deci lim = lim =l .
x � x0 g ( x ) x �x0 g ' ( x )

Regula lui L’Hôpital pentru cazul  :

Fie funcțiile f , g : I � � și x0 un punct de acumulare pentru intervalul I .

Dacă sunt satisfăcute condițiile:
1) Funcțiile f și g sunt derivabile pe intervalul I , cu excepția, eventual, a lui x0 ;
2) xlim f ( x ) = lim g ( x ) =  ;
 x0 x  x0

3) g ' ( x )  0 într-o vecinătate din I a punctului x0 ,

f '( x)
4) Există xlim = l (finită sau infinită),
� x0 g ' ( x )

f ( x)
Atunci există și xlim =l.
�x 0 g ( x)
1
f ( x) g ( x)
Demonstrație: Rezultă din prima teoremă, considerând = , unde
g ( x) 1
f ( x)
'
�1 � g '(c)
�g ( x ) � - 2
1 1 f ( x) � � g 2 (c ) f '( x) � f ( x) �
lim = lim = 0 .Iar lim = lim x =c
= lim = lim : lim
x � x0 f ( x ) x � x0 g ( x ) x � x0 g ( x) x � x0
�1 �
' c � x0 f '(c) x �x0 g '( x) � �
�x �x0 g ( x) �
- 2
�f ( x ) � f (c )
� �
x =c
Observație: Teoremele 1 și 2 rămân valabile când limitele din enunț sunt limite laterale (la
stînga sau la dreapta lui x0).

Regulile lui L’Hôpital pentru limite la + ∞ și - ∞:

Fie funcțiile f și g definite pe un interval [ a, +�), a > 0 .

Dacă sunt satisfăcute condițiile:
3) Funcțiile f și g sunt derivabile pe intervalul [ a, +�) ,

4) lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 (cazul 0 ) sau lim f ( x ) = lim g ( x ) = +�sau -�(cazul 


x �� x �� 0
x �� x ��

),
3) g ' ( x )  0 într-o vecinătate a punctului � ( x �A �a ) ,
f '( x)
4) Există lim = l (finită sau infinită),
x �� g '( x)
f ( x)
Atunci există și lim =l.
x �� g ( x)
 Demonstrație: Dacă lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 , prin schimbarea de variabilă u = 1 , intervalul
x �� x ��
x
� 1 �1 � �1 �
[ a, +�) se transformă în intervalul �0, � � , iar funcțiile f � �și g � �satisfac condițiile teoremei 1:
� a� �u � �u �
'
�1 � � �1 �� 1 �1 � �1 �
f �� �f�� � - 2 �f ' � � f '� �
f ( x) u �u �
�= lim u �u �= lim �u �= lim f ' ( x ) = l
lim = lim � �= lim �
x �� g ( x ) u �0 �1 � uu � '
1 �1 � u �0 �1 � x�� g ' ( x )
u >0 g
0
� �1 �� uu � 0
>0 - �
g ' � � u >0 g ' � �
� � >0 � g � �
� 2
�u � � �u �� u �u � �u �

O teoremă similară are loc pentru limita la -�, când se consideră un interval ( -�, -a ] , a > 0

Observații:

i) Regulile lui L’Hôpital se pot aplica consecutiv de mai multe ori: dacă după o aplicare
f ( x) f '( x)
lim = lim se obține din nou o nedeterminare și dacă sunt satisfăcute condițiile,
x � x0 g ( x ) x � x0 g ' ( x )

acestei ultime limite i se poate aplica aceeași regulă.

ii) În scopul reducerii volumului calculelor, este recomandat a se combina regulile lui L’Hôpital
cu utizarea limitelor fundamentale și cu operațiile cu limite de funcții.

iii) Regulile lui L’Hôpital se aplică și în cazurile celorlalte nedeterminări:

f
f� g=
- în cazul 0‫ ץ‬se folosește egalitatea 1 ;
g
1 1
-
g f
- în cazul �- � se folosește egalitatea f - g = ;
1
f� g
- în cazurile 0 , � ,1 se folosește egalitatea f = e g ln f .
0 0 � g

0 
Cu aceste egalități nedeterminările indicate se reduc la nedeterminările sau  .
0

Exemple: Să se calculeze, folosind regulile lui L’Hôpital, următoarele limite:

shx e x - e- x
1) lim = lim
x �0 sin x x � 0 2sin x

Rezolvare: Caz
0
: lim
e -e ' ( x

= lim
-x
)
e x + e- x
= 1 (egal cu limita dată).
0 x �0 ( 2sin x ) ' x �0 2 cos x
 ln ( 1 + x 2 )
2) lim
x �� x3
2x
( )
'
�
ln 1 + x 2
� 2
Rezolvare: Caz

: lim � �= lim 1 + x 2 = lim = 0 (= cu limita dată).
( ) ( )

3 x �� 3 x 2 x �� 3 x 1 + x 2
x �� x '

x - x cos x
3) lim
x �0 x - sin x
0 ( x - x cos x ) ' = lim 1 - cos x + x sin x 0
Rezolvare: Caz : lim . Este din nou cazul :
0 x �0 ( x - sin x ) ' x �0 1 - cos x 0

( 1 - cos x + x sin x ) ' 2sin x + x cos x 0

lim = lim și iar este :
x �0 ( 1 - cos x ) ' x �0 sin x 0

lim
( 2sin x + x cos x ) ' = lim 3cos x - x sin x = 3
x �0 ( sin x ) ' x �0 cos x

Deci în final:
x - x cos x L ' H 1 - cos x + x sin x L ' H 2sin x + x cos x L ' H 3cos x - x sin x
lim =0 lim =0 lim =0 lim =3
x �0 x - sin x x �0 1 - cos x x �0 sin x x �0 cos x
0 0 0

xn
4) lim , n ��
x �� e x

Rezolvare:
( xn ) ( nx n -1 )
' '
xn L 'H nx n -1 L ' H n(n - 1) x n - 2 L ' H L ' H n!
lim = lim = lim x =� lim = lim =� ... =� lim x = 0
x � + � e x � x � +�
(e )
x '
(e )
x '
x �+� e x
x �+ � x �+� e x � +� e
� � � �

ln x
5) lim
x �0 ctgx
x>0

Rezolvare: Caz  :
1
( sin 2 x )
'
( ln x )
'
ln x L'H
x sin 2 x L ' H 2sin x cos x
lim = lim = lim = - lim =0 - lim = - lim =0
( ) 1 ( )
x �0 ctgx � x �0 ' '
x>0 ctgx x �0
x>0 -
x �0 x x � 0
x x � 0 1
� x>0 0
sin 2 x
Se observă că nu era nevoie de a doua aplicare a regulii lui L’Hôpital, dacă se lua în
� �
sin x sin 2 x � sin x
considerație limita fundamentală lim = 1 � lim = lim � � sin x �
�= 0 .
x �0 x x � 0 x x � 0
� { x �
� �1 �
 �1x �
lim x
6) x �+� �e -1�
� �
1
�1x � e x -1 0
Rezolvare: Este cazul 0‫ץ‬ lim x
: x �+� � e - 1�= lim : Acum este cazul :
x �+� 1
� � 0
x
'
�1x � 1
x �
1 �
e
� - 1 � e �
� - 2�
�x �
lim � ' �= lim =1 (egal cu limita dată).
x � +�
�1 � x�+� - 1
�� x2
�x �

�1 2 �
7) lim � - ctg x �
x �0 x 2
� �

Rezolvare: Este cazul �- �:

�1 � �1 cos 2 x � sin 2 x - x 2 cos 2 x
lim � 2 - ctg 2 x �= lim � 2 - �= lim =
x �0 x
� � x �0 �x sin 2 x � x �0 x 2 sin 2 x
:
sin 2 x - x 2 (1 - sin 2 x) sin 2 x - x 2
= lim = 1 + lim 2 2
x �0 x 2 sin 2 x x �0 x sin x

0
Acum pentru această limită este cazul , dar se poate considera ca un produs:
0
sin x - x sin x + x
lim 2
�
lim .
x �0 x sin x x � 0 x
0
Se calculează limita fiecărui factor cu regula lui L’Hôpital în cazul :
0
( sin x - x ) = lim
'
sin x - x L ' H cos x - 1 L'H
lim = lim =
( x sin 2 x ) x�0 sin x + 2 x sin x cos x 0
x �0 x sin 2 x 0 x �0 ' 2
0 0

( cos x - 1)
'
L'H - sin x
= lim = lim =
( sin x + 2 x sin x cos x ) x �0 4sin x cos x + 2 x (cos 2 x - sin 2 x )
0 x �0 2 '
0

-1 1
= lim =-
x �0 x 6
4 cos x + 2 � � (cos 2 x - sin 2 x)
sin
{ x
=1

( sin x + x ) = lim cos x + 1 = 2

'
sin x + x L ' H sin x + x sin x
lim =0 lim sau lim = lim +1 = 2
( x)
'
x �0 x x �0 x �0 1 x �0 x x �0 x
0

�1� 2
Deci limita dată este egală cu 1 + �- �
�2= .
� 6� 3
 3
8) lim(cos 2 x) x2
x �0

Rezolvare: Caz 1�:

( ln(cos 2 x ) ) ' -
2sin 2 x �sin 2 x �
� �
3 3 ln(cos 2 x ) L ' H 3�
lim 2x �
( ) cos 2 x lim �
'
ln(cos 2 x ) 3�
lim x�0
x2 3�
lim -6�
lim(cos 2 x) x = lim e x =e =e =e =e = e -6 .
2 2 x�0 x2 x�0 2x x�0 cos 2 x

x �0 x �0 0
0
sin 2 x
S-a folosit limita lim = 1 (se mai putea aplica încă o dată regula lui L’Hôpital).
2x x �0

Se mai poate proceda ca la calculul clasic de limite:

3(cos 2 x -1)
x2
3 3(cos 2 x -1)
� 1
� lim
, iar la exponent se poate
lim(cos 2 x) x = lim �
2
( 1 + (cos 2 x - 1) ) cos 2 x -1
� = e x�0 x2
x �0 x �0
� �
3 ( cos 2 x - 1) ( cos 2 x - 1) = 3 � -2 ( sin 2 x )
'

aplica regula lui L’Hôpital lim = 3 �

lim lim = -6 .
x �0 x2 x �0
( x2 )
' x �0 ( 2x )
lim x x
9) x �0
x>0
1
ln x lim
( ln x ) ' x
lim ' lim
x�0 1 L ' H
x�0 �1 � x�0 � 1 � lim ( - x )
Rezolvare: Caz 00 : x >0
x >0
�� x >0 �- 2� x�0
.
lim x x = lim e x ln x = e x
=e �x �
=e �x �
=e x>0
= e0 = 1
x �0 x �0 �
x>0 x >0 �
1
10) lim ( 1 + x ) x
x � +�

ln(1+ x ) L ' H lim

[ ln(1+ x )] ' 1
1 lim lim
Rezolvare: Caz �0 : lim ( 1 + x ) = e ( x) '
x�+�
x x�+� x
=e = e x�+�1+ x = e 0 = 1 .
x �+ � �
�

1
x 2 sin
x
11) lim
x �0 sin x

1
lim x 2 sin = 0 0
Rezolvare: x � 0 �
0 {
x , deci aici este cazul de nedeterminare :
�[ -1,1]
0
�[ -1,1]
}
�2 1� 1 1 � 1 � } 1 1
�0

�x sin � ' 2 x sin + x 2 cos ��- 2 � sin - cos

2 �x �
lim �
x�
= lim
x x �x �
= lim x x nu există,
x �0 ( sin x ) ' x�0 cos x x �0 cos
{ x
�1
1
deoarece nu există lim cos , prin urmare regula lui L’Hôpital nu se poate aplica.
x �0 x
 �[ -1,1]
� } �
��~ 0
1�
�x sin �
�14 2 43x �
Totuşi limita dată există și este egală cu lim � �0 �= 0 .
x �0 � �
�sin x �
�x �
�{ �
� �1 �
x - sin x
lim
12) x �+� x + sin x

� �
Rezolvare: xlim � x �sin
{ x �= +�, deci aici este cazul de nedeterminare 
:
�+��� � 

�+� �[ -1,1] �

lim
( x - sin x ) ' = lim 1 - cos x
x �+� ( x + sin x ) ' x �+�1 + cos x
nu există,

deoarece nu există xlim

� +�
cos x , prin urmare regula lui L’Hôpital nu se poate aplica.
} 0 �[ -1,1]
�

1 }
1- � sin x
lim x =1
Totuşi limita dată există și este egală cu x �+�1 + 1 � sin .
{ x
x
{ �[ -1,1]
�0

1
x sin
x
13) lim
x �0 ln(1 + x )

1
lim x sin = 0 lim ln(1 + x) = 0 0
Rezolvare: x�0 �
0 {
x și x�0 , deci aici este cazul de nedeterminare :
�[ -1,1]
0
'
� 1� 1 1 � 1 �
�x sin � sin + x cos � �- �
� x� x x � x2 � � 1 1 1�
lim
x �0 ( ln(1 + x ) ) '
= lim
1
= lim � sin - cos � �( 1 + x ) nu există,
x �0 x �0
� x x x�
1+ x
� 1 1 1�
deoarece (se demonstrează cu șiruri) nu există lim � sin - cos �, prin urmare regula
x �0
� x x x�
lui L’Hôpital nu se poate aplica.
1 1 1
x sin sin sin
x = lim x = lim x 1
Nici limita dată nu există: lim x �0 ln(1 + x) x �0 1 x �0 1 , căci $ lim sin .
ln(1 + x)
� ln (1 + x) x x �0 x
x 14 2 43
�e
 � a a �
14) lim n�
�cos + b �
sin - 1�.
n ��
� n n �

Rezolvare: Este vorba aici de limita unui șir. Se consideră limita de funcții :
cos ax + b sin ax - 1 0
lim care se poate calcula cu ajutorul regulii lui L’Hôpital din cazul :
x �0 x 0
L'H - a sin ax + ab cos ax
= lim = ab . Ținând cont de definiția limitei de funcții cu șiruri (a lui
x �0 1
1
Heine), atunci pentru șirul cu termenul general xn = � 0 (evident pentru n � �) se obține
n
cos axn + b sin ax n - 1 � a a �
lim = lim n �
�cos + b � sin - 1�= ab .
xn �0 xn n ��
� n n �

Probleme propuse: Folosind regulile lui L’Hôpital, să se calculeze următoarele limite:

1- x
lim px
1) x�1 px . Indicație: = lim sin
2
=1.
ctg x �1 2
2

�p �
� - arctgx �L ' H
�p � �2 �= lim x = 1 .
2
2) lim x�� - arctgx �. Indicație: lim
x ��
�2 � x �� 1 x ��1 + x 2

x
�1 1+ x �
� - ln �
� 1+ x � �x x �L ' H 1 x 1
3) lim x�� 1- x �ln �. Indicație: = lim = � lim = .
x ��
� x � x �� 1 2 x��1 + x 2
2
x
tgx - x sin x 0
4) lim . Indicație: Se aplică de trei ori regula lui L’Hôpital în cazul .
x �0 x - sin x 0

sin 2 x
lim 0
5) x �0 �2x �. Indicație: Se aplică de două ori regula lui L’Hôpital în cazul .
x�e - 1� 0
� �
1
�p �
6) lim �p �
ln x ln � - arctgx � 

� - arctgx � . Indicație: lim �

2 �. La exponent se aplică L’Hôpital în cazul

x �� 2
� � = e x�� ln x

.
1
�� 1� �
n

7) lim n���1 + �- e �. Indicație: Se consideră limita de funcții : lim ( 1 + x ) x -e

care se
n ��
�� � �n x �0 x
0
calculează cu ajutorul regulii lui L’Hôpital din cazul :
0
 '
� 1
�
L'H
(
� 1 + x ) x
� '
�1x ln(1+ x ) � 1
ln(1+ x ) � 1 1 1 �
= lim � �= lim � e = lim e x
�- 2 ln(1 + x) + � �=
� �
x �0 1 x � 0
� � x �0
�x x 1+ x �
1 1
1 - ln(1 + x)
lim 1 + x x
= lim ( 1 + x ) �x
1 4 2 43 1
x �0 x �0
4 4 42 4x 4 43
=e L

0
Limita L se calculează cu ajutorul regulii lui L’Hôpital din cazul :
0
1 1 1 1 1 1
- + 2�ln(1 + x) - � ln(1 + x) -
�
L'H
(1 + x ) 2
x x 1+ x 1 1 + x , de unde
L = lim = - lim + lim x
x �0 1 x � 0 (1 + x) 2 1x �0
4442 4443 x
1 4 2 43
=-1 =- L
1

L = - . Așadar lim ( 1 + x ) - e = - e , și prin urmare, ținând cont de definiția limitei de funcții

1 x

2 x �0 x 2
e
cu șiruri (a lui Heine), limita șirului dat este - .
2

Regula lui L’Hôpital și teorema lui Stolz-Cesàro

Din regula lui L’Hôpital pentru limita la + ∞ rezultă următoarea afirmație:

Fie funcțiile f și g definite pe un interval [ a, +�), a > 0 . Dacă sunt satisfăcute condițiile:
1) Funcțiile f și g sunt derivabile pe intervalul [ a, +�) ,
2) lim g ( x ) = +�(nu se presupune nimic despre lim f ( x ) , nici măcar existența),
x �� x ��

3) g ' ( x )  0 , pentru x �A �a ( de aici și din 2) rezultă că g este strict crescătoare),

f '( x)
4) Există lim = l (finită sau infinită),
x �� g ' ( x )

f ( x)
Atunci există și lim =l.
x �� g ( x)
Dacă { xn } n�� este un șir din intervalul considerat, monoton crescător (strict) la +� , fie
șirurile corespunzătoare ale valorilor funcțiilor: { an } n�� , an = f ( xn ) și { bn } n�� , bn = g ( xn ) .
Deoarece funcția g este crescătoare la +�, rezultă că șirul { bn } n�� este strict crescător și
lim bn = +�.
n ��

Pe fiecare interval [ xn , xn+1 ] , n �� se poate aplica teorema lui Cauchy și astfel există
f ( xn +1 ) - f ( xn ) f '(cn )
cn �( xn , xn +1 ) așa încât: = .
g ( xn +1 ) - g ( xn ) g '(cn )
 f '(cn )
Deoarece șirul { cn } n�� este strict crescător și lim cn = +� urmează că lim = l (conform
n �� n �� g '(cn )
f ( xn +1 ) - f ( xn ) a -a
4)). Atunci din egalitatea de mai sus rezultă că $ lim = lim n +1 n = l . De aici
n +1 ) - g ( xn ) n +1 - bn
n �� g ( x n �� b

an a -a
rezultă teorema lui Stolz-Cesàro: lim = lim n +1 n .
n �� bn n�� bn +1 - bn

Formula lui Taylor

(Brook Taylor, 1685-1731, matematician englez)

Fie f : J � � (J un interval din �) o funcţie continuă şi de n ori derivabilă pe J ( n ��

). În plus, fie un punct interior x0 �J .
Acestei funcţii i se ataşează un polinom
f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) , x �J
2 n
Tn ( x) = f ( x0 ) +
1! 2! n!
numit polinomul Taylor de grad n asociat funcţiei f și punctului x0 .
Observații: Tn ( x0 ) = f ( x0 )
f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) � Tn' ( x0 ) = f ' ( x0 )
n -1
Tn ' ( x) = f ' ( x0 ) +
1! ( n - 1) !
f ''' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) � Tn'' ( x0 ) = f '' ( x0 )
n-2
Tn ( x) = f ( x0 ) +
'' ''

1! ( n - 2) !
.....................................................................................
Tn( n ) ( x) = f ( n ) ( x0 ) � Tn( n ) ( x0 ) = f ( n ) ( x0 )
Tn( n + k ) ( x) = 0 � Tn( n + k ) ( x0 ) = 0, "k ��.
Atunci funcția Rn ( x ) = f ( x ) - Tn ( x ) se numește restul de ordin n asociat funcţiei f și
punctului x0 . Din observația făcută anterior rezultă egalitatea Rn ( x0 ) = 0 .
În ipotezele făcute, el este o funcție de n ori derivabilă pe J și:
Rn' ( x ) = f ' ( x) - Tn' ( x ) , Rn'' ( x ) = f '' ( x) - Tn'' ( x) , ....., Rn( n ) ( x) = f ( n ) ( x) - Tn( n ) ( x) ,
� Rn' ( x0 ) = Rn'' ( x0 ) = ... = Rn( n ) ( x0 ) = 0
Rn ( x)
În plus, rezultă că xlim = 0 (se aplică de n ori regula lui L'Hospital).
( x - x0 )
� x0 n

Din definiția restului urmează că f ( x ) = Tn ( x) + Rn ( x) . Această egalitate scrisă în forma

f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) + Rn ( x)
2 n
f ( x ) = f ( x0 ) +
1! 2! n!
se numește formula lui Taylor de ordin n corespunzătoare funcţiei f în punctul x0 (sau
dezvoltarea Taylor de ordin n a funcţiei f în punctul x0 ).
 Fie acum funcția f de n+1 ori derivabilă pe J și se caută o expresie a restului Rn ( x ) .
Ținând cont de proprietățile restului, se caută constanta reală M, deci se caută
Rn ( x ) = M  ( x - x0 )
n+1
, astfel încât să verifice formula lui Taylor pentru x �J .
Se consideră funcția j : J � � definită prin
f ' (t ) f '' (t ) f ( n ) (t )
j (t ) = f (t ) + (x - t) + ( x - t ) 2 + ... + ( x - t ) n + M ( x - t ) n +1
1! 2! n!
Funcția φ este continuă și derivabilă pe J, deci și pe orice subinterval [ x, x0 ] sau [ x0 , x ]
din J. În plus, j ( x ) = f ( x ) , iar j ( x0 ) = f ( x ) din formula lui Taylor cu Rn ( x ) = M ( x - x0 ) . Deci
n+1

 j ( x0 ) = j ( x ) .
Sunt îndeplinite condițiile aplicării teoremei lui Rolle pentru funcția φ pe oricare din
subintervalele considerate. Așadar $c �( x, x0 ) sau c �( x0 , x ) astfel încât j ' (c ) = 0 .
f ( n +1) (t )
Din definiția funcției j , rezultă j ' (t ) = ( x - t ) n - M (n + 1)( x - t ) n .
n!
f ( n +1) (c)
Dacă j ' (c ) = 0 rezultă M = .
(n + 1)!
f ( n +1) (c)
Deci Rn ( x) = ( x - x0 ) n +1 se numește restul lui Lagrange,
( n + 1)!
unde c se poate scrie c = x0 + q ( x - x0 ) , cu q �( 0,1) .
Astfel formula lui Taylor cu restul în forma lui Lagrange este
f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 ) f ( n +1) (x )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) +
2 n
f ( x) = f ( x0 ) + ( x - x0 )n +1 ,
1! 2! n! (n + 1)!
unde x = x0 + q ( x - x0 ) , cu q �( 0,1) .

Sunt cunoscute și alte forme ale restului formulei lui Taylor de ordin n corespunzătoare
funcţiei f în punctul x0 :
f ( n +1) (x )
Rn ( x ) = ( x - x0 )( x - x ) n - restul lui Cauchy
n!
f ( n +1)
(x )
Rn ( x ) = ( x - x0 ) p ( x - x ) n - p +1 , p �� - restul lui Schlömlich-Roche
p� n!
(Oscar Xavier Schlömlich,1823-1901, matematician german)
(Edouard Albert Roche,1820-1883,matematician francez)
a ( x)
Rn ( x ) = ( x - x0 ) n , - restul lui Peano
n!
unde a : J � � este o funcție cu proprietățile xlim a ( x) = a ( x0 ) = 0 .
� x0

(aici este necesar ca f să fie doar de n ori derivabilă pe J ).

(Giuseppe Peano, 1858-1932, matematician italian)
 Exemplu: Să se scrie formula lui Taylor de ordin 2 cu restul lui Lagrange pentru funcția
f ( x) = (2 x + 3)e 2 x în punctul x0 = 1 .
f ' (1) f '' (1) f ''' (x )
( ) ( )
2
Rezolvare: f ( x ) = f (1) + x - 1 + x - 1 + ( x - 1)3 , unde
1! 2! 3!
x = 1 + q ( x - 1) cu q �( 0,1) .
f (1) = 5e2 ; f ' ( x ) = 4( x + 2)e 2 x � f ' (1) = 12e 2 ;
f '' ( x) = 4(2 x + 5)e2 x � f '' (1) = 28e2 ;
f ''' ( x) = 16( x + 3)e2 x � f ''' (x ) = 16 ( x + 3 ) e2x
8
f ( x) = 5e 2 + 12e 2 ( x - 1) + 14e 2 ( x - 1) 2 + ( x + 3) e 2x ( x - 1)3 ,
3
unde x = 1 + q ( x - 1) cu q �( 0,1) .
Probleme propuse:
1. Să se scrie formula lui Taylor de ordin 3 cu restul lui Lagrange pentru funcția
f ( x ) = arctgx în punctul x0 = 1 .
Rezolvare:
f ' (1) f '' (1) f ''' (1) f IV (1)
( x - 1) + ( x - 1) +
2
f ( x ) = f (1) + ( x - 1)3 + ( x - 1) 4 , unde
1! 2! 3! 4!
x = 1 + q ( x - 1) cu q �( 0,1) .
p 1 1
f (1) = ; f ( x) =
'
� f ' (1) = ;
4 1+ x 2
2
2x 1 2 ( 3 x 2 - 1) 1
f ( x) = -
''
� f (1) = - ; f ( x) =
'' '''
� f ''' (1) = ;
( 1+ x )
2 2 2
( 1 + x2 )
3
2

24 x ( x 2 - 1) 24x ( x 2 - 1)
f IV
( x) = - �f IV
(x ) = - . Deci
( 1 + x2 ) ( 1+ x )
4 2 4

p ( x - 1) ( x - 1) 2 ( x - 1)3 x ( x - 1)
2

f ( x) = + - + - ( x - 1) 4
,
4 2 4 12 ( 1+ x )
2 4

unde x = 1 + q ( x - 1) cu q �( 0,1) .

2. Să se scrie formula lui Taylor de ordin n cu restul lui Lagrange pentru funcția infinit
derivabilă f ( x) = e x în punctul x0 = 1 .
Rezolvare: f (1) = e ; f ( x) = e , "k �� � f ( k ) (1) = e ; f ( n +1) (x ) = ex . Atunci
(k ) x

e e e ex
( ) ( ) ( ) ( x - 1) n +1 , unde x = 1 + q ( x - 1) cu q �( 0,1) .
2 n
ex = e + x - 1 + x - 1 + ... + x - 1 +
1! 2! n! ( n + 1)!
 Observații: 1. Din formula lui Taylor și proprietățile restului rezultă că pe o vecinătate
suficient de mică a punctului x0 , funcția f poate fi aproximată prin polinomul Taylor de ordin n:
f ( x) @ Tn ( x) .
Aproximația este cu atât mai bună cu cât n este mai mare și vecinătatea este mai mică.
Eroarea absolută care se face aproximând funcția prin polinomul Taylor este estimată de Rn ( x) .
n -1
2. Dacă funcția f este un polinom de gradul n : f ( x ) = a0 x + a1 x + ... + an -1 x + an ,
n

ak ��, k = 1, n; n ��, atunci pentru orice punct x0 : f ( x) = Tn ( x ) , "x ��. Aceasta este

dezvoltarea polinomului în funcție de puterile lui x - x0 .

Exemplu: Să se dezvolte polinomul P ( x ) = x5 + 2 x 4 - x 2 - x + 1 după puterile lui ( x + 1) .
Rezolvare: Formula lui Taylor în x0 = -1 este:
P ' (-1) P '' (-1) P ''' (-1) P IV (-1) PV (-1)
P( x) = P(-1) + ( x + 1) + ( x + 1) 2 + ( x + 1)3 + ( x + 1) 4 + ( x + 1)5
1! 2! 3! 4! 5!
P (-1) = 2 ; P ( x) = 5 x + 8 x - 2 x - 1 � P (-1) = -2 ;
' 4 3 '

P '' ( x) = 20 x3 + 24 x 2 - 2 � P '' ( -1) = 2 ;

P ''' ( x) = 60 x 2 + 48 x � P ''' (-1) = 12 ; P IV ( x) = 120 x + 48 � P IV ( -1) = -72 ;
PV ( x) = 120 � PV ( -1) = 120 .
Așadar: P( x) = 2 - 2( x + 1) + ( x + 1) 2 + 2( x + 1)3 - 3( x + 1) 4 + ( x + 1) 5 .

În particular, pentru x0 = 0 formula lui Taylor devine formula MacLaurin cu restul în

forma lui Lagrange (Colin MacLaurin, 1698-1746, matematician scoțian):
f ' (0) f '' (0) 2 f ( n ) (0) n f ( n +1) (x ) n +1
f ( x) = f (0) + x+ x + ... + x + x ,
1! 2! n! (n + 1)!
unde x = q x , cu q �( 0,1) .
Se pot enunța formule MacLaurin cu restul în celelelte forme indicate anterior.

Exemple:
1. Să se scrie formula lui MacLaurin de ordin n cu restul în forma lui Lagrange pentru
funcția f ( x ) = e x .
Rezolvare: "n ��, f ( x) = e � f (0) = 1 , f ( n +1) (x ) = f ( n +1) (q x) = eq x , q �( 0,1)
(n) x (n)

x x2 xn eq x
Deci ex = 1+ + + ... + + x n +1 , q �( 0,1) .
1! 2! n ! ( n + 1) !

2. Analog, pentru funcția f ( x) = sin x .

Rezolvare: f (0) = 0 . f (2 k ) ( x) = (-1) k sin x � f (2 k ) (0) = 0 ;
 f (2 k +1) ( x) = (-1)k cos x � f (2 k +1) (0) = (-1) k , "k ��.
x x3 x5 x 2 k +1 k +1 sin q x
- + - ... + ( -1) + ( -1) x 2 k + 2 , q �( 0,1) .
k
Deci sin x =
1! 3! 5! ( 2 k + 1 ) ! ( 2 k + 2 ) !

Observație: În cazul funcțiilor indefinit derivabile pe un interval J ��, deoarece pentru

fiecare x fixat lim Rn ( x) = 0 , atunci lim Tn ( x ) = f ( x ) (limita șirului de polinoame Taylor).
n �� n ��

� x x2 xn � x x2 xn
De exemplu e = lim + + + +
x
�1 ... �, "x �� e x
@ 1 + + + ... + .
n ��
� 1! 2! n! � 1! 2! n!

3. Să se scrie formula lui MacLaurin de ordin 2 cu restul în forma lui Lagrange pentru
funcția f ( x ) = 1 + x , x �[ 0,1] și să se determine eroarea absolută care se face aproximând
funcția prin polinomul MacLaurin găsit.
f ' (0) f '' (0) 2 f ''' (q x ) 3
Rezolvare: f ( x ) = f (0) + x+ x + x , q �( 0,1) .
1! 2! 3!
1 1 1 1
� f ' (0) = ; f ( x ) = - � f '' (0) = - ;
''
f (0) = 1; f ' ( x) = 4
4 ( 1+ x)
3
2 1+ x 2
3 3
f ''' ( x) = � f ''' (q x) = .
8 ( 1+ x) 8 ( 1+ q x)
5 5

x x2 x3
Rezultă 1 + x = 1 + - +
2 8 , cu q �( 0,1) , x �[ 0,1] .
16 ( 1 + q x )
5

x x2
Eroarea absolută care se face aproximând funcția 1 + x prin polinomul 1 + - este
2 8

x3 1
� (deoarece x 3 �1 și q x �0 ).
16 ( 1 + q x )
5 16

Exerciții propuse: Să se scrie formula lui MacLaurin de ordin n cu restul în forma lui
Lagrange pentru funcțiile:
1. f ( x ) = cos x .
� p�
Indicații și răspuns: f ( x) = cos �x + n �� f (2 k +1) (0) = 0, f (2 k ) (0) = (-1) k +1 , k ��
(n)

� 2�
x2 x4 k +1 cos q x
2k
k x
cos x = 1 - + - ... + ( -1) + ( -1) x 2 k +1 , q �( 0,1) .
2! 4! ( )
2 k ! ( 2 k + 1) !

2. f ( x ) = ln(1 + x), x �( -1; +�) .

 (-1) n -1 ( n - 1) !
Indicații și răspuns: f ( n ) ( x) = , "n ��;
(1 + x) n
n +1
x 2 x3 n -1 x
n
n x 1
� ln(1 + x) = x - + - ... + ( -1) + ( -1) � , q �( 0,1) .
2 3 n n + 1 ( 1 + q x ) n +1

a
3. f ( x) = (1 + x) , a ��, x �( -1; +�) .

Indicații și răspuns: f ( x ) = a (a - 1)...(a - n + 1) ( 1 + x )

a -n
(n)
, "n ��;
a a (a - 1) 2 a (a - 1)...(a - n + 1) n
� ( 1+ x) = 1+
a
x+
� �x + ... + �x +
1! 2! n!
a (a - 1)...(a - n) ( 1 + q x )
a - n -1

+ x n +1 , q �( 0,1) .
�
(n + 1)!

4. Folosind relația găsită ex. propus 2, să se calculeze valoarea ln(1, 2) cu o eroare mai
mică decât 10-3 .
Indicații și răspuns: Se ia x = 0, 2 și se consideră eroarea absolută în acest punct

( -1) ( 0, 2 )
n n +1
1 1
�10-3 . Deoarece ( 1 + q �
0, 2 )
n +1
>1 ‫ޣ‬ , deci n = 3 .
( n + 1) ( 1 + q �
0, 2 )
n +1
( n + 1) �
5n +1 103

Astfel ln ( 1 + 0, 2 ) �0, 2 - (
0, 2 ) ( 0, 2 ) = 0,18267 .
2 3

+
2 3

5. Să se scrie formula lui Taylor de ordin n cu restul lui Lagrange pentru funcția infinit
p
derivabilă f ( x) = sin x în punctul x0 = = 300 și să calculeze valoarea funcției în punctul
6
p p
x= + = 330 cu o aproximație mai mică decât 10-6 .
6 60
� p�
Indicații și răspuns: f ( x) = sin �x + n �;
(n)

� 2�
� p�
x + (n + 1) �
sin � n +1
f ( n +1)
(x ) n +1 � 2 ��p � , unde
Rn ( x ) = ( x - x0 ) = � �
(n + 1)! (n + 1)! �60 �
p p
x = x0 + q ( x - x0 ) = + q , q �( 0,1) .
6 60
-6
Pentru ca Rn ( x) �10 rezultă prin încercări directe n �3 .
f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ''' ( x0 )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) +
2
Deci f ( x) @ f ( x0 ) + ( x - x0 )3 adică
1! 2! 3!
 2 3
1 3 p 1 �p � 3 �p �
sin 330 @ + � - � �- � �= 0,54464
2 2 60 2 �2 �60 � 2 �
6 �60 �

Consecinţă (Determinarea punctelor de extrem local ale unei funcții):

Fie f : J  R derivabilă, cu n + 1 derivate continue pe J, iar într-un punct interior x0 �J
( n +1)
au loc relațiile f ( x0 ) = f ( x0 ) = ... = f ( x0 ) = 0 , f
' '' ( n)
( x0 ) �0 .
Atunci - dacă n este impar, atunci x0 este punct de extrem local pentru f
( n +1)
și anume punct de maxim dacă f ( x0 ) < 0 ,
( n +1)
și punct de minim dacă f ( x0 ) > 0 .
- dacă n este par, atunci x0 nu este punct de extrem pentru f.

Demonstraţie: Din formula lui Taylor de ordinul n în punctul x0 , cu restul lui Lagrange:
f ( n +1) (x )
f ( x) = f ( x0 ) + ( x - x0 ) n +1 unde x = x0 + q ( x - x0 ) , cu q �( 0,1) .
( n + 1)!
f ( n +1) (x )
De aici f ( x) - f ( x0 ) = ( x - x0 ) n +1 .
(n + 1)!
Dacă derivata f ( n +1) ( x0 ) �0 , ea îşi păstrează acelaşi semn în vecinătatea V0 lui x0 .
Fie f ( n +1) ( x0 ) > 0 . Atunci f ( n +1) (x ) > 0 , x �V0 . Dacă n este impar, rezultă n + 1 par și
( x - x0 )
n +1
deci > 0, "x . Astfel f ( x) - f ( x0 ) > 0, "x �V0 , deci x0 este punct de minim.

Analog, dacă f ( n +1) ( x0 ) < 0 și n impar f ( x) - f ( x0 ) < 0, "x �V0 , deci în x0 maxim.

( x - x0 )
n +1
Dacă n este par, rezultă n + 1 impar și își schimbă semnul în vecinătatea lui

x0 , deci nu este punct de extrem pentru f.

1
Exemple: 1. Să se determine punctele de extrem local ale funcției f ( x ) = sin x - sin 2 x
2
situate în intervalul [ 0, 2p ] .
1
Rezolvare: f ' ( x ) = cos x - cos 2 x = cos x + 1 - 2 cos 2 x = 0 � cos x = 1 și cos x = - .
2
2p 4p
Deci punctele critice sunt: x1 = 0, x2 = , x3 = , x4 = 2p .
3 3
f '' ( x) = - sin x + 2sin 2 x, f ''' ( x) = - cos x + 4cos 2 x, f IV ( x) = sin x - 8sin 2 x .

Atunci pentru x1 = 0 : f (0) = 0, f (0) = 0, f (0) = 3 �0 � nu este punct de extrem.

' '' '''

pentru x4 = 2p : f (2p ) = 0, f (2p ) = 0, f (2p ) = 3 �0 � nu este punct de extrem.

' '' '''
 2p �2p � �2p � 3 3
pentru x2 = : f ' � �= 0, f '' � �= - < 0 � este punct de maxim local.
3 �3 � �3 � 2
4p �4p � �4p � 3 3
pentru x3 = : f ' � �= 0, f '' � �= > 0 � este punct de minim local.
3 �3 � �3 � 2
�2p � 3 �4p � 3 3 3
Cum f (0) = f (2p ) = 0, f � �= , f � �= - � - �f ( x) � , "x �[ 0, 2p ] .
�3 � 4 �3 � 4 4 4
2p
De fapt "x ��, punctele de maxim fiind xmax = + 2kp , k ��, iar cele de minim
3
4p
xmin = + 2kp , k ��.
3

2. Să se cerceteze natura punctului x0 = 0 pentru funcția f : � ,

f ( x ) = 2 cos x + e x + e - x .
Rezolvare:
f ' ( x ) = -2 sin x + e x - e - x  f ' ( 0) = 0
f " ( x ) = -2 cos x + e x
+ e -x
 f " ( 0) = 0
f " ' ( x ) = 2 sin x + e x
- e -x
 f ' " ( 0) = 0
f IV
( x ) = 2 cos x + e x
+ e -x
 f IV
( 0) = 4  0
atunci x0 = 0 este punct de extrem local pentru f și anume minim.

Probleme propuse:
1. Să se cerceteze natura punctului x0 = 0 pentru funcția f : � ,

�x n , pentru x �0
�
f ( x) = � -
1 , n ��.
�x + e , pentru x > 0
n x
�
Indicații și răspuns: Pentru x �0 funcția f are derivate de orice ordin. Calculând
derivatele laterale � f (0) = f ' (0) = f '' (0) = ... = f ( n -1) (0) = 0 și f ( n ) (0) = n ! > 0 . Dacă n este
par, atunci x = 0 este punct de minim pentru f (global, deoarece f ( x ) > 0, "x �0 ). Dacă n este
impar, atunci x = 0 nu este punct de extrem pentru f.

2. Să se determine punctele de extrem local pentru funcția f : � ,

f ( x ) = 2cos x + x 2 .
Indicații și răspuns: f ' ( x) = -2sin x + 2 x = 0 � x = sin x � x0 = 0 singurul punct critic.
f '' ( x) = -2cos x + 2, f ''' ( x) = 2sin x, f IV ( x) = 2 cos x .

f ' (0) = 0, f '' (0) = 0, f ''' (0) = 0, f IV (0) = 2 > 0 � este punct de minim local.
 Aplicarea formulei lui Taylor la calcularea unor limite (care conduc la forme
nedeterminate):
x - sin x
Exemple: 1. lim .
x �0 x3
�x x 3 �
x - � - + R5 ( x) �
Rezolvare: x - sin x �1! 3! �= lim �1 - R5 ( x) �= 1 .
lim 3
= lim 3 � �
x �0 x x � 0 x x �0 6
� x3 � 6
sin q x 6 R ( x)
deoarece R5 ( x) = - x , deci lim 5 3 = 0 .
6! x �0 x
� 1 1 2+ x�
2. lim 1 + - 3 ln .
x �0 � x 2 x 2- x�
� �
� � x� � x� �
� 1 + �- ln �
ln � 1- �
�
� 1 1 2+ x� 1 � 2� � 2�
Rezolvare: lim 1 + - ln = lim �
1 + - �.
x �0 � x 2 x3 2 - x � 2
x3
� � x �0 � x �
�
� �
�
x 2 x3
Din formula MacLaurin de ordin 3 � ln(1 + x ) = x - + - R3 ( x ) , unde
2 3
x4 1
R3 ( x) = - � . De aici
4 ( 1+q x) 4
2
� x� x x x3 * � x� x x
2
x3
� ln � 1 - �= - - - - R**3 ( x) .
1 + �= - + - R 3 ( x) și ln �
� 2 � 2 8 24 � 2 � 2 8 24
Atunci
� 1 1 2+ x� � 1 1 � x3 �
� � 1 R3 ( x) � 11
lim �1 + 2 - 3 ln = lim 1
� + - �x + + R ( x ) �
� = lim 1 - - 3 �= .
2- x� x �0 � 12
2 3 3
x �0
� x x � x �0 � x x � 12 �
� � x � 12

6sin x 3 + x3 ( x 6 - 6)
Exerciții propuse: 1. lim .
x �0 x15
x x3 x 5 x3 x9 x15
Indicații și răspuns: sin x = - + - R5 ( x) � sin x 3 = - + - R5 ( x) ,
1! 3! 5! 1! 3! 5!
sin q x 6
unde R5 ( x) = - x .
6!
6sin x 3 + x 3 ( x 6 - 6) 1
Atunci lim = .
x �0 x15 20

� �
� 1�
2. lim �x - x 2 ln �
1+ �
�.
x ��
� � x�
�
1
Indicații și răspuns: x � �� y = � 0 . Atunci
x
 � 2 � 1� � �1 1 �
lim �x - x ln �
1+ �
� = lim � - 2 ln ( 1 + y ) �.
x ��
� � x�
� y �0 �y y �
y2 y3 1 1
R
ln(1 + y ) = y - + R2 ( y ) , unde 2 ( y ) = - � 3 . Rezultă limita căutată egală cu .
2 3 ( 1+q y) 2

§ 4. ŞIRURI ȘI SERII DE FUNCȚII

Şiruri de funcţii

Familia de funcţii: u1 , u2 ,..., un ,... definite pe aceeaşi mulţime X �� formează un şir de

funcţii (un ) n�� Termenul general al șirului este funcția un : X � �. Un punct a �X se
numeşte punct de convergenţă al şirului (un ) n�� dacă şirul numeric al valorilor funcțiilor în
acest punct: ( un (a ) ) n�� este convergent. Mulţimea punctelor de convergenţă a ale şirului
de funcţii (un ) n�� formează mulţimea de convergenţă A �X a şirului.
 Se notează cu u ( x), "x �A , limita şirului numeric ( un ( x) ) n�� . Prin definiție, șirul de
numere reale ( un ( x) ) n�� este convergent (simplu sau punctual) în punctul x �A către
numărul u ( x) , dacă "e > 0, $N (e , x) �� așa încât "n �N (e , x) � un ( x ) - u ( x ) < e .

Funcția u : A � �, definită de lim un ( x) = u ( x), "x �A , se numeşte funcţia limită a

n ��

şirului de funcţii (un ) n��.

Pentru simplitate, șirul de funcții (un ) n�� se mai scrie și ( un ( x) ) n�� , indicându-se
totodată domeniul lor de definiție x �X ��.
Operaţiile cu şiruri de funcții se definesc ca şi operaţiile cu șiruri de numere reale.
Exemple: 1. Să se studieze convergența șirului de funcții (un ) n��, definit prin
x x x
un ( x) = cos � cos � �
��cos n , x ��.
2 4 2
x x x x � x x �
n
Rezolvare: 2 �sin n � un ( x) = 2n -1 �
cos � cos � �
��
cos n -1 �2sin n cos n �=
2 2 4 2 � 2 2 �
x x � x x � x x
= 2n - 2 �
cos �cos ��
��
�2 cos n -1 sin n-1 �= ... = 2cos sin = sin x , x �0 .
2 4 � 2 2 � 2 2
� x �
sin x �sin x 2n � sin x
un ( x ) =
Rezultă x și lim un ( x ) = lim � � �= , x �0 .
2n �
sin n n �� n ��
� x x
� x
2 sin n
� 2 �
�sin x
n �� � , pentru x �0
Pentru x = 0 � un (0) = 1 � 1 . Deci funcția limită este u ( x) = � x
�1, pentru x = 0
�

nx
2. Analog pentru un ( x) = , x ��.
1 + n2 x2

Rezolvare: Se arată folosind definiția limitei că lim un ( x) = 0, "x ��, adică

n ��

"e > 0, $N (e , x) �� astfel încât "n �N (e , x) � un ( x) < e . Ultima inegalitate înseamnă

nx 1 + 1 - 4e 2
0� < e � e x 2 2
n - x n + e > 0 , adevărat pentru n >
2e x
( x �0 ) .
1 + n2 x2
�
1 + 1 - 4e 2 �
Deci $ N (e , x ) = � �+ 1 ��. Și pentru x = 0 : lim un (0) = 0 .
� 2e x
n ��
� �
�

3. Să se afle limita șirului de funcții (un ) n��, definit prin

cos ( n!p x ) �
2k
un ( x) = lim � � , x ��.
k ���
 Rezolvare: Dacă x ��\ �, deoarece cos ( n !p x ) < 1 , rezultă un ( x) = 0 .
p
Numai dacă x ��, deci x = (fracție ireductibilă cu q > 0 ) rezultă, pentru n �q ,
q
p
numărul n ! x = n !� �� și atunci cos ( n !p x ) = �1 . Atunci un ( x) = 1 începând cu n �q .
q
1, pentru x ��
�
�
lim u
În concluzie n�� n ( x ) = � (funcția lui Dirichlet)
0, pentru x ��\ �
�
�

sin ( nx + 3)
4. Analog pentru un ( x) = , x ��.
n +1

1 sin ( nx + 3) 1 1
Rezolvare: - � � . Deoarece lim = 0 , rezultă și
n �� n + 1
n +1 n +1 n +1
lim un ( x) = 0 , "x ��.
n ��

Probleme propuse: 1. Să se afle limita șirului de funcții (un ) n��, definit prin
xn
un ( x ) = , x ��.
n!
Indicații: Pentru x �0 , șirul numeric un ( x ) este monoton descrescător, mărginit
x
inferior (pozitiv) și are loc relația un +1 ( x) = un ( x) � , deci este convergent la 0. Șirul
n +1
un (0) = 0 este constant. Deci lim un ( x) = 0 , "x ��.
n ��

2. Să se determine mulțimea de convergență precum și limita șirului de funcții (un ) n��,

�0, pentru x < -1

�
�n
definit prin un ( x) = �x , pentru - 1 �x �1
�
�1, pentru x > 1
�
Răspuns: Șirul este convergent pe mulțimea �\ { -1} și
0, pentru x < 1
�
�
lim un ( x) = u ( x) = � .
n �� 1, pentru x �1
�
�
 Criteriul lui Cauchy de convergență (simplă sau punctuală)
Șirul ( un ( x) ) n�� este simplu convergent în punctul x �A dacă și numai dacă:

{
"e > 0, $N (e , x) �� așa încât "n �N (e , x) � "p ��: un + p ( x) - un ( x) < e . }
Dacă în definiţia convergenţei, rangul N depinde numai de ε nu şi de punctul x (este
acelaşi N pentru toţi x din A): N = N (e ) , atunci şirul de funcții (un ) n�� se numeşte uniform
convergent pe mulţimea A. Mulţimea pe care şirul de funcţii (un ) n�� este uniform convergent
formează mulţimea de uniformă convergenţă D �A �X a şirului.
Prin definiție, șirul de funcții ( un ( x) ) n�� este uniform convergent pe mulțimea D către
funcția u ( x) , dacă "e > 0, $N (e ) �� așa încât "n �N (e ) � un ( x ) - u ( x) < e , "x �D .
u .c .
Se mai scrie: un ( x) � u ( x ) , "x �D .
n ��

Astfel, dacă un șir de funcții ( un ( x) ) n�� este uniform convergent pe o mulțime D, atunci el este
și simplu convergent pe D.

1
Exemple: 1. Șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x) = x 2 + este uniform
n2
convergent pe mulțimea [ 0,1] către funcția u ( x ) = x .

Rezolvare: Folosind definiția, se arată că "e > 0, $N (e ) �� așa încât

"n �N (e ) � un ( x ) - x < e , "x �[ 0,1] . Această ultimă inegalitate înseamnă
1 1 1
- x < e � x 2 + 2 < ( e + x ) . Rezultă 2 < e + 2e x �e + 2e , pentru x �[ 0,1] .
2 2 2
0 � x2 +
n 2
n n
1 � 1 �
Pentru aceasta este suficient ca n > . Atunci rangul N este N = N (e ) = � 2 �+ 1
e + 2e
2
� e + 2e �
u .c .
(nu depinde de x ci numai de e ), deci un ( x) � x , "x �[ 0,1] .
n ��

Observație: Șirul de funcții dat converge (simplu, punctual) la funcția u ( x) = x , "x ��.

2. Să se arate că mulțimea de convergență a șirului de funcții (un ) n��, definit prin

un ( x) = x n ( x 2 n - 1) , x �� este intervalul [ -1,1] ; dar pe acest interval, șirul dat nu este uniform
convergent.

Rezolvare: Dacă x �( -1,1) , lim

n ��
x n = 0 , iar dacă x = �1 , x 2 n - 1 = 0 , deci în ambele

situații lim un ( x) = 0 .
n ��
Pentru x �( -�, -1) �( 1, +�) , șirul xn este nemărginit, iar
lim ( x 2 n - 1) = +�, deci șirul (un ) n�� este divergent.
n ��
 Pentru a arăta că pe [ -1,1] șirul nu converge uniform către 0, se presupune, prin reducere
1 �1 �
la absurd, contrariul. Fie deci e = ; atunci există N = N � �astfel încât, oricare ar fi n �N și
4 �4 �
1 1
x �[ -1,1] are loc inegalitatea un ( x) < . Dar pentru n �N și x = n �[ -1,1] se obține
4 2
1 �1 � 3 1
un ( x ) = � - 1�= > . Contradicție ! Prin urmare șirul (un ) n�� nu este uniform convergent
2 �4 � 8 4
către 0 , pe [ -1,1] , ci numai simplu convergent.

p
3. Să se arate că șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x) = (n 2
+ 1) sin 2
n
+ nx - nx

este uniform convergent pe intervalul [ 1, +�) .

p p
Rezolvare: Deoarece (n 2
+ 1) sin 2
n
> 0, "n �2 , deci ( n 2 + 1) sin 2 + nx > nx ,
n
"n �2 și x �1 , adică un ( x) > 0 , "n �2 și x �1 . Atunci

( n2 + 1) sin 2 pn ( n2 + 1) sin 2 pn ( n2 + 1) sin 2 pn

0 < un ( x ) = < �{ <
2 p 2 nx 2 n
( n + 1) sin n + nx + nx
2 x� 1

1 44 2 4 43
>0
2
p�
( n2 + 1) �
� � p2 .
�n � <
<
2 n n
p2 un = 0 .
Deoarece lim = 0 rezultă că șirul (un ) n�� este convergent și lim
n ��
n �� n

Șirul este uniform convergent către u ( x) �0 pe intervalul [ 1, +�) , deoarece

p2 p4 p4 �
�
un ( x ) - 0 < < e , pentru n > 2 , deci pentru n �N (e ) = � 2 �+ 1 (depinde doar de e , "x �1
n e e �
�
).

Ideea de rezolvare a exercițiilor precedente conduce la următoarea generalizare:

Criteriul majorării: Fie șirul de funcții ( un ( x ) ) n�� definite pe mulțimea D și de asemenea

funcția u ( x) , u : D � �. Dacă există ( an ) n�� un șir de numere reale pozitive (majorant) cu
u .c .
lim an = 0 așa încât un ( x ) - u ( x) < an , pentru "n ��, "x �D , atunci u ( x) � u ( x) , "x �D .
n �� n
n ��
 cos nx
Exemplu: Șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x) = este uniform convergent
n2 + 1
pe mulțimea [ 0,1] către funcția u ( x) = 0 .

cos nx 1 1
Rezolvare: un ( x) - 0 = �2 , pentru "n ��, "x �[ 0,1] . În plus lim 2 =0.
n �� n + 1
n +1 n +1
2

u .c .
Deci un ( x) � u ( x) = 0 , "x �[ 0,1] .
n ��

Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă

Șirul ( un ( x) ) n�� este uniform convergent pe mulțimea D, dacă și numai dacă:

{
"e > 0, $N (e ) �� așa încât "n �N (e ) � "p ��: un + p ( x) - un ( x) < e , "x �D .}
arctg ( nx )
Exemplu: Șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x) = x � este uniform
convergent pe mulțimea [ 0, �) .

� px �
Rezolvare: un + p ( x) - un ( x ) = x �arctg ( n + p ) x - x �
arctg ( nx ) = x �arctg � �
�
�1 + ( n + p ) nx �
2
�
a -b
(conform formulei arctga - arctg b = arctg )
1 + ab
�p p �
Ținând cont că funcția arctg :  � - , �este crescătoare și x < tgx � arctgx < x
� 2 2�
(pentru x �0 ), rezultă
� px � � p � p 1
un + p ( x) - un ( x ) = x �
arctg � �< x �arctg � �< < , "p ��.
1 + ( n + p ) nx �
�
�
2 �
�( n + p ) nx � ( n + p ) n n
� �

1 1 � 1�
Deci "p ��, un + p ( x) - un ( x) < e pentru + <= e � n > ι n N ( e ) � � 1 .
n e � e�
În concluzie, conform criteriului lui Cauchy, șirul dat este uniform convergent pe [ 0, �) .
px
Observație: lim un ( x) = u ( x) = , "x ι [ 0, ) .
n �� 2

Teoremă (Transmiterea (transferul) proprietății de continuitate de la termenii șirului

către funcția limită): Fie șirul de funcții ( un ( x) ) n�� uniform convergent pe mulțimea D �� către
funcția u ( x) . Dacă funcțiile un ( x) sunt continue pe D, atunci și funcția limită u ( x) este continuă
pe D.
Demonstraţie: Fie x0 un punct oarecare fixat în D.
i - Termenul general al șirului de funcții un ( x) este o funcție continuă în x0 :
e
"e > 0, $d (e ) > 0 astfel încât "x �D, x - x0 < d � un ( x) - un ( x0 ) < ;
3
 ii - Șirul de funcții ( un ( x) ) n�� este uniform convergent pe mulțimea D către funcția u ( x) :
e
"e > 0, $N (e ) �� așa încât "n �N (e ) � un ( x) - u ( x ) < , "x �D ;
3
iii - În particular șirul numeric ( un ( x0 ) ) n�� este uniform convergent către u ( x0 ) :
e
"e > 0, $N (e ) �� așa încât "n �N (e ) � un ( x0 ) - u ( x0 ) < .
3
Atunci u ( x ) - u ( x0 ) = u ( x ) - u n ( x ) + u n ( x ) - u n ( x0 ) + u n ( x0 ) - u ( x0) �

e e e
�u ( x) - un ( x) + un ( x) - un ( x0 ) + un ( x0 ) - u ( x0 ) < + + = e .
3 3 3
(din i, ii, iii, pentru n �N (e ), x - x0 < d (e ) .

Deci "e > 0, $d (e ) > 0 astfel încât "x �D, x - x0 < d � u ( x) - u ( x0 ) < e , adică u ( x) este o
funcție continuă în x0 un punct oarecare din D , de unde continuă pe D.

n
sin kx
( u ) u
Exemple: 1. Să se arate că șirul de funcții n n��, definit prin n ( x ) = �
k =1 k ( k + 1)
este
uniform convergent pe �, iar limita sa este o funcție continuă.

Rezolvare: Conform criteriului de uniformă convergență al lui Cauchy,

sin ( n + 1) x sin ( n + 2 ) x sin ( n + p ) x
un + p ( x ) - un ( x ) = + + ... + �
(n + 1)( n + 2) (n + 2)(n + 3) ( n + p)(n + p + 1)
sin ( n + 1) x sin ( n + 2 ) x sin ( n + p ) x
� + + ... + �
( n + 1)(n + 2) (n + 2)(n + 3) (n + p )( n + p + 1)
1 1 1
= + + ... + =
( n + 1)(n + 2) (n + 2)(n + 3) ( n + p)(n + p + 1)

�1 1 ��1 1 � �1 1 �
=� - �+ � - �+ ... + � - �=
�n + 1 n + 2 � �n + 2 n + 3 � �n + p n + p + 1 �
1 1 1
= - < < e , "x ��.
n +1 n + p +1 n +1
1 1 � 1 �
Deci "p ��, un + p ( x) - un ( x) < e pentru + - < e =� n > - 1 ι n N ( e ) � 1� 1 .
n +1 e �e �
Funcțiile șirului sunt continue pe �, iar șirul este uniform convergent pe �, atunci
limita șirului este o funcție continuă pe �.

�
u1 ( x ) = x
�
2. Să se arate că șirul de funcții (un ) n��, definit prin recurență � , x �0
un +1 ( x) = 1 + un ( x)
�
nu este uniform convergent.

Rezolvare: Pentru x = 0 șirul numeric este constant un (0) = 0 și are, deci limita 0.
 Pentru orice x0 > 0 șirul numeric cu termenul general un ( x0 ) este monoton și mărginit, prin

1 + 1 + 4 x0
urmare are limită; aceasta este egală cu . Astfel, șirul de funcții continue pe [ 0, +�)
2

0, pentru x = 0
�
�
este convergent și funcția limită este u ( x) = lim
n ��
u n ( x) = �
1+ 1+ 4x .
� , pentru x > 0
� 2
Această funcție limită este, evident, discontinuă în origine, deci convergența nu poate fi
uniformă.

Problemă propusă: Să se arate că șirul de funcții (un ) n��, definit prin

1- xn
un ( x ) = , x �-1 este convergent, dar nu uniform convergent.
1 + xn

Indicații: Funcția limită a șirului de funcții continue considerat este u : �\ { -1} � �,

1, pentru x �( -1,1)
�
�
�
u ( x) = �
0, pentru x = 1 , funcție discontinuă în x = 1 .
�
�-1, pentru x �( -�, -1) �( 1, +�)
�

Observație: Transmiterea (transferul) proprietății de derivabilitate se produce în

condițiile în care sunt asigurate atât convergența uniformă a șirului funcțiilor, cât și convergența
uniformă a șirului derivatelor. Are loc teorema: Fie șirul de funcții ( un ( x) ) n�� derivabile pe un
interval I ��.
u .c .
Dacă șirul este uniform convergent către funcția u ( x) : un ( x) � u ( x) ; în plus
n ��

șirul derivatelor ( un ( x) ) n��este uniform convergent către funcția v ( x ) : un ' ( x) � v ( x ) ,

u .c .
'

n ��
u .c .
atunci funcția limită este derivabilă și u ' ( x) = v( x) , adică un ' ( x) � u ' ( x) .
n ��

n
cos kx
Exemple: 1. Să se arate că șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x) = � 3 este
k =1 k
uniform convergent pe �, limita sa este o funcție derivabilă u ( x) , iar șirul derivatelor (cu
'
termenul general un ( x) ) are limita egală cu u ' ( x) .

Rezolvare: Conform criteriului de uniformă convergență al lui Cauchy,

cos ( n + 1) x cos ( n + 2 ) x cos ( n + p ) x
un + p ( x ) - u n ( x ) = + + ... + �
(n + 1)3 (n + 2)3 (n + p )3
 cos ( n + 1) x cos ( n + 2 ) x cos ( n + p ) x
� + + ... + �
(n + 1) 3
( n + 2) 3
( n + p) 3
1 1 1 1 1 1
� + + ... + � + + ... + �
( n + 1) ( n + 2)
3 3
( n + p) 3
(n + 1) ( n + 2)
2 2
( n + p) 2
1 1 1
= + + ... + =
n(n + 1) ( n + 1)( n + 2) ( n + p - 1)( n + p)

�1 1 ��1 1 � � 1 1 �
=� - �+ � - �+ ... + � - �=
�n n + 1 � �n + 1 n + 2 � �n + p - 1 n + p �
1 1 1
= - < < e , "x ��.
n n+ p n
1 1 � 1�
Deci "p ��, un + p ( x) - un ( x) < e pentru
+ <= e � n > ι n N ( e ) � � 1 .
n e �e�
Funcțiile șirului sunt continue și derivabile pe �, iar șirul este uniform convergent pe
�, atunci limita șirului u ( x) este o funcție continuă și derivabilă pe �.
�
sin kx
Șirul derivatelor cu termenul general n u '
( x ) = - �
n =1 k2
este uniform convergent pe � (se

arată analog) și atunci limita șirului derivatelor este u ' ( x) .

sin nx
2. Să se arate că șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x ) = este uniform
n
�p�
convergent pe intervalul � 0, �către funcția u ( x) = 0 , dar șirul derivatelor (cu termenul general
� 2�
un ' ( x) ) este divergent.

sin nx 1 �p� 1
Rezolvare: un ( x ) - 0 = � , pentru "n ��, "x ��
0, �. În plus lim = 0 . Atunci,
n n � 2� n �� n

u .c . �p�
conform criteriului majorării un ( x) � u ( x) = 0 , "x ��0, �. Dar șirul cu termenul general
n �� � 2�
un ' ( x) = cos nx este divergent.

x
3. Să se arate că șirul de funcții (un ) n��, definit prin un ( x) = este uniform
1 + n2 x 2
convergent pe intervalul [ 0,1] către funcția u ( x) = 0 , dar șirul derivatelor (cu termenul general
un ' ( x) ) nu este uniform convergent.

Rezolvare: Evident lim un ( x) = 0 , funcție constantă (continuă și derivabilă) pentru

n ��

"x �[ 0,1] .
x
Se studiază variația funcției un ( x) = , x �[ 0,1] .
1 + n2 x2
 1 - n2 x2 1 un ( x ) = 0 lim u ( x) = 1
un ' ( x ) = =0 �x= �[ 0,1] ; u �1 �= 1 și lim , x�1 n
(1+ n x ) � � 1 + n2 .
2 2 x �0
2 n n
�n � 2n x>0
x <1

Tabelul de variație este:

1
x 0 1
n
un ' ( x ) ++++++ + 0-- ------

1
un ( x ) 0 ZZZ 1
2n ] ]
1 + n2
1
0 �un ( x) � , "x �[ 0,1]
Rezultă 2n
{ .
an > 0

1
Șirul de numere pozitive este convergent la zero  șirul dat este uniform convergent
2n
pe [ 0,1] conform criteriului majorării.
1 - n2 x2
Șirul derivatelor cu termenul general un ( x ) =
'
este convergent la funcția j ( x) :
(1+ n x ) 2 2 2

1, pentru x = 0
�
�
lim un ' ( x) = j ( x ) = � , care nu este continuă pe [ 0,1] . Funcțiile derivate sunt
n �� 0, pentru 0 < x �1
�
�
continue pe [ 0,1] , deci convergența lor nu poate fi uniformă.

Serii de funcţii

Fie ( un ( x) ) n�� , x �X �� un șir de funcții definite pe mulțimea X . Prin analogie cu

seriile numerice, cu ajutorul lor se construiește şirul sumelor parţiale ( sn ( x) ) n�� , x �X ��
definit prin:
n
sn ( x) = u1 ( x) + u2 ( x) + ... + un ( x) = �uk ( x) .
k =1

Dacă acest șir de funcții este convergent (simplu sau punctual) pe o mulțime A �X și are
�
lim sn ( x) = s( x) atunci se spune că seria de funcții �u ( x) n este convergentă şi are ca sumă
n ��
n =1
�
funcția s ( x ) = �un ( x) , x �A . În caz contrar, (șirul de funcții ( ( sn ( x) ) n�� are limită infinită sau
n =1
�
nu are limită) seria de funcții se numeşte divergentă. Prin natura seriei �u ( x)
n =1
n se înțelege
proprietatea acesteia de a fi convergentă (pe mulțimea A ) sau divergentă.
 Mulțimea A se numește mulţimea de convergenţă (simplă) a seriei de funcţii, sn ( x) este
suma parţială de ordinul n, un ( x) se numeşte termenul general al seriei, iar n este rangul
termenului un ( x) .
Ca exemplu de serii de funcții, la capitolul în care s-au studiat seriile de numere reale, s-
au întâlnit serii al căror termen general depindea de un parametru x �X ��, în funcție de care
se studia natura seriei.
Operaţiile cu serii de funcții se definesc ca şi operaţiile cu serii de numere reale.

�
Exemplu: Seria geometrică �x
n =0
n
.

1 - xn
Rezolvare: Suma parțială de ordin n este sn ( x) = 1 + x + ... + x n -1 = , pentru x �1 .
1- x
sn (1) = 11+412
+ ...
43 +1 = n 1
Pentru x = 1 , . Atunci suma seriei este
, lim sn ( x) = s ( x ) =
n ori n �� 1- x
doar pentru x �( -1,1) . Aceasta este mulțimea de convergență simplă (punctuală) a seriei
geometrice.

� �
Dacă seria �un ( x) este convergentă și are suma s( x) , x �A atunci seria
n =1
�u ( x) este
k = n +1
k

de asemenea convergentă. Suma acestei serii se notează Rn ( x ) și se numește restul de ordin n al

� � n �
seriei date �un ( x) . Are loc egalitatea: s( x) = �un ( x) = �uk ( x) +
n =1 n =1 k =1
�u ( x) = s ( x) + R ( x) ,
k = n +1
k n n

x �A . Prin trecere la limită, deoarece lim sn ( x) = s( x) rezultă lim Rn ( x) = 0 , x �A , așadar

n �� n ��

resturile unei serii de funcții convergente formează un șir de funcții { Rn ( x)} n�N convergent la
zero, pe mulțimea A.

� �
xn
De exemplu, pentru seria geometrică Rn ( x) = �x = x + x + ... = x ��x k =
k n n +1 n
,
k =n k =0 1- x
�
pentru x �( -1,1) . Deci �x = sn ( x) + Rn ( x) și lim Rn ( x) = 0 .
n
n ��
n =0

Criteriul de convergenţă simplă al lui Cauchy pentru serii de funcții.

Aplicând criteriul de convergență (simplă sau punctuală) pentru șirul de funcții al sumelor
parțiale al seriei de funcții ( sn ( x ) ) n�� se obține:
�
Condiția necesară și suficientă ca seria de funcții �u ( x) să fie convergentă pe mulțimea
n =1
n

A este ca să fie îndeplinită condiţia:

 {
"e > 0, $N ( e , x ) �� astfel încât "n �N ( e , x ) � "p ��: un +1 ( x) + un + 2 ( x) + ... + un+ p ( x) < e , }
pentru x �A .
�
Seria de funcții �u ( x) ,
n =1
n x �A se numește absolut convergentă pe mulțimea A, dacă
�
seria de funcții �u ( x)
n =1
n este simplu convergentă pentru orice x �A . Ca și în cazul seriilor
�
numerice, dacă o serie de funcții �u ( x) este absolut convergentă, atunci ea este și convergentă.
n =1
n

Dacă șirul de funcții al sumelor parțiale este uniform convergent pe o submulțime B a lui
u .c . �
A: sn ( x) � s( x) , x �B �A , atunci se spune că seria
n ��
�u ( x) este uniform convergentă pe B.
n =1
n

Asta înseamnă că în definiția limitei, dar și în criteriul lui Cauchy, rangul N nu depinde de
punctul x , ci numai de e (este același pe întreaga mulțime B). Astfel, dacă o serie de funcții
�

�u ( x) este uniform convergentă pe o mulțime A, atunci ea este și simplu convergentă pe A.

n =1
n

�
1
Exemple: Seria de funcții �( x + n ) ( x + n + 1)
n =0
este uniform convergentă pe ( 0, +�) .

Rezolvare: Sumele parțiale de ordin n sunt:

n n
1 �1 1 � 1 1
sn ( x) = � = �� - �= - . Atunci
k = 0 ( x + k ) ( x + k + 1) k =0 �x + k x + k +1� x x + n +1
�1 1 � 1
lim sn ( x) = lim � - �= pentru orice x �( 0, +�) , deci seria dată este simplu
n �� n �� x
� x + n +1� x
1 1 1
convergentă către funcția s : ( 0, +�) � �, s ( x) = . Deoarece sn ( x) - s ( x) = � și
x x + n +1 n +1
1
în plus lim = 0 , conform criteriului majorării de uniformă convergență pentru șiruri de
n �� n + 1
u .c . 1
funcții rezultă sn ( x) � s ( x ) = , x �( 0, +�) . În concluzie, seria dată este uniform convergentă
n �� x
pe ( 0, +�) .

�
Observație: O serie de funcţii �u ( x)
n =1
n este uniform convergentă pe mulțimea B către

suma s ( x ) , dacă și numai dacă șirul de funcții al resturilor de ordin n al seriei date { Rn ( x)} n�N cu
� u .c .
termenul general Rn ( x ) = �u ( x) , este uniform convergent pe B, la zero: R ( x) � 0 .
k = n +1
k n
n ��
 �
xn
De exemplu, pentru seria geometrică Rn ( x ) = �x = , pentru x �( -1,1) . Pentru n
k

k =n 1- x
1 lim Rn ( x) = +�
fixat xlim Rn ( x) = și x �1 . Oricare din aceste relații arată că este imposibil să se
� -1
x >-1
2 x <1

1
facă Rn ( x) < e , pentru orice x �( -1,1) și același n (prima relație, pentru e < ). Astfel se arată
2
că seria geometrică nu este uniform convergentă pe ( -1,1) .

Criteriul de uniformă convergență al lui Cauchy pentru serii de funcţii

�
O serie de funcţii �u ( x) este uniform convergentă pe mulțimea B, dacă
n =1
n

"e > 0, $N ( e ) �� astfel încât {

"n �N ( e ) � "p ��: un +1 ( x) + un+ 2 ( x) + ... + un+ p ( x ) < e , }
pentru "x �B .

� �
Consecință: Dată o serie de funcții �un ( x) , dacă seria �u ( x)n este uniform
n =1 n =1
�
convergentă pe mulțimea B, atunci și seria dată �u ( x) este uniform convergentă pe B.
n =1
n

Aplicînd criteriul majorării de uniformă convergență pentru șiruri de funcții se obține:

Criteriul lui Weierstrass de uniformă convergenţă a seriilor de funcţii

�
Dacă pentru seria de funcţii �u ( x) ,
n =1
n x �A �� există seria de numere reale cu termeni

�
pozitivi �a ,
n =1
n an > 0 convergentă şi un ( x ) �an , "n �� și "x �B (serie majorantă), atunci

�
seria �u ( x) este absolut și uniform convergentă pe mulţimea B.
n =1
n

�
Demonstraţie: Seria numerică �a ,
n =1
n an > 0 este convergentă � conform criteriului lui Cauchy pentru

serii de numere reale pozitive: "e > 0, $N ( e ) �� astfel încât

{ }
"n �N ( e ) � "p ��: an +1 + an + 2 + ... + an + p < e . Atunci "x �B și "e > 0, $N ( e ) �� astfel încât

"n �N ( e ) � { "p ��: u n +1 ( x ) + un + 2 ( x) + ... + un + p ( x) �un +1 ( x) + un + 2 ( x) + ... + un+ p ( x ) �

�an +1 + an + 2 + ... + an + p < e } Conform criteriului anterior al lui Cauchy, seria dată este uniform (și absolut)
convergentă.
Observație: O serie de funcții care satisface condițiile criteriului lui Weierstrass pe o
mulțime A, se numește normal convergentă pe A. Deci, o serie normal convergentă pe A este
uniform convergentă pe A. Reciproca nu este în general adevărată.

�
sin nx
Exemple : 1.
n =1 n
�n
sin nx 1 � �
un ( x ) = � , "x �� 1
Rezolvare: n n n n
{
. Seria �
n =1
an = �
n =1 n n
este convergentă
an > 0

3
(armonică generalizată cu a = ) rezultă că seria dată este uniform convergentă pe �.
2

�
x
2. �1 + n x
n =1
4 2
, x ��.

x
Rezolvare: Se studiază variația funcției un ( x) = , x ��.
1 + n4 x2
1 - n4 x2 1 1 � 1
un ' ( x) = =0 �x=� 2 ; u �� 2 �= � 2 și xlim un ( x ) = 0 .
(1+ n x ) 4 2 2 n n�
� n � 2n ���

Tabelul de variație este:

1 1
x - 2
-
+
n n2
'
un ( x ) ------- -- 0 + + 0-- ------
1 1
un ( x ) 0] ] ] - 2 ZZZ ] ] 0
2n 2n 2
1 1 1
-��� 2 "��
un ( x ) un ( x ) , x
Rezultă 2n 2n 2
2
{ n 2 .
an > 0
� �
1 1 1
Seria de numere pozitive
n =1
�
2 n=1 n 2
�2n
este convergentă  seria dată este uniform
2
=

convergentă pe � conform criteriului lui Weierstrass.

Probleme propuse: Cu ajutorul criteriului lui Weierstrass, să se arate că următoarele serii

de funcții sunt uniform convergente:

( -1)
n
�
x2
1. � , x ��.
n =1 1 + n x
3 4
 ( -1)
n
x2
( )
2 1
x "+
Indicații: 1 �� n ‫�ޣ‬-0
2 3
2x 2
n 3 3 4
1 nx , x . Urmează � 3 .
1+ n x
3 4
2n 2
�
2. Să se demonstreze că dacă seria numerică �a
n =1
n este absolut convergentă, atunci
� �
seriile de funcții trigonometrice �an sin nx și �a n cos nx sunt uniform convergente
n =1 n =1

pe �.

an sin nx �an
Indicații: .
an cos nx �an

�
2x
3. �arctg x
n =1
2
+ n4
, x �� .

2x
Indicații: Studiind variația funcțiilor un ( x) = arctg , x �� se arată că
x + n4
2

�
1 1 1 1 1
-arctg
n 2
�un (-n 2 ) �un ( x ) �
>un (n 2 ) �arctg 2 ‫ޣ‬
n
un ( x ) arctg 2
n n 2 , unde seria �
n =1 n
2

este convergentă.

�
1
4. Seria de funcții �n
n =1
x , x > 1 este uniform convergentă pe orice compact

[ a, b] �( 1, +�) .
�
1 1 1
Indicații:
n x
� a , iar
n
�n
n =1
a cu a > 1 este convergentă.

Teoremele de transfer a proprietăților seriilor de funcții uniform convergente

1. Suma unei serii uniform convergente de funcţii continue este o funcție continuă,
(acest lucru rezultă din teorema pentru şirurile de funcţii continue, aplicată șirului sumelor
parțiale ale seriei).

�
2. Dacă i) seria de funcţii �u ( x) este uniform convergentă pe un interval
n =1
n I ��, către
�
funcția s ( x ) ; ii) funcțiile un ( x) sunt derivabile pe I și seria derivatelor �u
n =1
n
'
( x ) este uniform

convergentă pe I către o funcţie t ( x ) .

Atunci funcția s ( x ) este derivabilă pe I şi t ( x ) = s ( x ), "x �I .
'
 '
�� � � '
Acest lucru se mai scrie �� n �= �un ( x) (derivarea termen cu termen a seriilor
u ( x )
�n =1 � n =1
uniform convergente de funcţii).

�
sin 2nx
Exemplu: Seria de funcții � , x �[ 0, p ] poate fi derivată termen cu termen.
n =1 n3
Rezolvare: Seria dată este uniform convergentă către funcția nulă pe [ 0, p ] , deoarece
�
sin 2nx 1 n �� 1
conform criteriului lui Weierstrass
n3
�
n3
� 0 (și seria �n
n =1
3 este convergentă). Funcțiile

sin 2nx 2 cos 2nx

un ( x ) = sunt derivabile pe [ 0, p ] și un ( x) =
'
3 . Seria derivatelor
n n2
� �
2 cos 2nx
� = � este uniform convergentă către funcția nulă pe [ 0, p ] , deoarece conform
'
u n ( x )
n =1 n =1 n2
�
2 cos 2nx 2 n�� 2
criteriului lui Weierstrass
n 2
�
n 2
� 0 (și seria �
n =1 n
2 este convergentă). Atunci funcția

'
�� sin 2nx � �
cos 2nx
sumă a seriei date este continuă și derivabilă pe [ 0, p ] și �� 3 �= 2 �
� .
�n =1 n � n =1 n2

Serii de puteri

�
O serie de puteri (serie întreagă) este o serie de funcţii de formă particulară: �u ( x) cu
n =0
n

un ( x) = an x n , x ��, adică
�

�a x
n =0
n
n
= a0 + a1 x + ... + an x n + ...

Şirul de numere reale ( an ) n�� se numeşte şirul coeficienţilor seriei de puteri. O serie de puteri
este unic determinată de şirul coeficienţilor săi și poate fi privită ca un polinom de grad infinit,
ordonat crescător după puterile variabilei x.
Orice serie de puteri este convergentă cel puțin în punctul x0 = 0 .
 Lema lui Abel
�
(i) Dacă pentru x0 > 0 , seria numerică �a x
n =0
n 0
n
este convergentă, atunci seria de puteri

�a x este absolut convergentă pe intervalul deschis ( - x0 , x0 ) și converge uniform pe orice

n
n
n =0

interval închis [ -r , r ] , unde 0 �r < x0 .

� �
(ii) Dacă seria numerică �an x0 n diverge, atunci seria de puteri
n =0
�a x
n =0
n
n
este divergentă pe

mulțimea ( -�, - x0 ) �( x0 , +�) .

�
Demonstraţie: Din convergența seriei numerice �a x
n =0
n 0
n
, x0 > 0 rezultă că există M > 0 astfel încât

n n
x �r �
an x0 �M , "n ��. Atunci, pentru x �[ -r , r ] are loc inegalitatea‫ ף‬an x
n n
= an x0 n
M � �.
x0 �x0 �
n
�r � r
Deoarece M � �este termenul general al unei serii geometrice convergente ( 0 �r < x0 ۣ+ 0 < 1 ), din
�x0 � x0

criteriul lui Weierstrass pentru serii de funcții urmează convergența absolută și uniformă pe intervalul închis [ -r , r ]
. Afirmația (ii) rezultă din (i) prin reducere la absurd.

Teorema razei de convergență (Abel)

�
Pentru seria de puteri �a x
n =0
n
n
există și este unic determinat numărul R �0 (numit raza de

convergență a seriei date), astfel încât:

a) Dacă R > 0 , atunci seria de puteri este
- convergentă în intervalul ( - R, R ) și divergentă pe mulțimea ( -�, - R ) �( R, +�) ;
- absolut și uniform convergentă pe orice interval închis [ -r , r ] , unde 0 < r < R ;
b) Dacă R = 0 , atunci seria de puteri este convergentă numai în punctul x = 0 (este
divergentă în orice x �0 );
c) Dacă R = +�, atunci seria de puteri este convergentă în � (absolut și uniform
convergentă pe orice interval mărginit și închis).

Demonstrație: Se definește R ca marginea superioară a punctelor pozitive în care seria de puteri este
�
� �
convergentă: t �0 / �an t n converge �. Pe intervalul ( - R, R ) este convergentă și pe mulțimea
R = sup �
� n =0

( -�, - R ) �( R, +�) este divergentă.

Această mulțime este nevidă (conține cel puțin punctul x0 = 0 ); dacă este nemajorată, atunci R = +�. Fie
�
R �( 0, +�) și 0 < r < R . Există deci t �( r , R ) în care seria �a t n
n
este convergentă. Conform lemei lui
n =0

Abel, seria de puteri este absolut și uniform convergentă pe intervalul închis [ -r , r ] .

Raza R este unic definită. Se presupune R ' �R cu aceleași proprietăți: deci există t între R și R' , atunci
�
seria de puteri �a t
n =0
n
n
trebuie să fie, pe de o parte convergentă, pe de alta divergentă. Contradicție!

Calculul razei de convergență (Formulele lui Cauchy-Hadamard)

(Jacques Salomon Hadamard, 1865-1963, matematician francez)

1 an
R= sau R = lim .
lim n an n �� a
n +1
n ��
�
Demonstrație: Deoarece pentru 0 �t < R seria �a t
n =0
n
n
este absolut convergentă. Aplicând criteriul

�
radicalului al lui Cauchy urmează că seria numerică cu termeni pozitivi �a
n =0
n t n converge pentru

1
lim n an t n = t � lim n an > 1 . De aici R =
lim n an < 1 și diverge pentru t � .
n �� n �� n �� lim n an
n ��

1 a
R= = lim n
Aplicând criteriul raportului a lui D'Alembert urmează a n �� an +1 .
lim n +1
n �� a
n

Observații: 1. Așadar mulțimea de convergență a unei serii de puteri este un interval ( - R, R )

numit interval de convergență, cu excepția cazului când constă doar din punctul x = 0 .
�
2. În punctele x = �R , seria de puteri �a x
n =0
n
n
poate fi atât convergentă cît și

divergentă.
3. Calculul razei de convergență prin formulele Cauchy-Hadamard se face cu
1 1
convențiile = +� și =0.
0 +�
4. Puterile fiind funcții continue pe �, suma oricărei serii de puteri este o funcție
continuă pe intervalul de convergență uniformă al seriei.

Exemple: Să se determine mulțimea de convergență a următoarelor serii de puteri:

�
1. �n �x .
n =1
n
 Rezolvare: Șirul coeficienților are termenul general an = n

an n
� R = lim = lim = 1.
n �� a n �� n + 1
n +1

Conform teoremei lui Abel: pe ( -1,1) seria este absolut convergentă,

pe ( -�, -1) �( 1, +�) seria este divergentă,
pe [ -r , r ] , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
� �
Pentru x = 1 � �n serie divergentă, iar pentru x = -1 � �( -1) n serie de asemenea
n

n =1 n =1

divergentă (termenul general nu converge la 0).

�
2. �n!�x
n =1
n
.

an n! 1
Rezolvare: an = n ! � R = lim = lim = lim = 0.
n �� an +1 n �� ( n + 1) ! n �� n +1
Conform teoremei lui Abel, seria este convergentă doar în punctul x = 0 .

�
xn
3. �
n =1 n !
.

1 a ( n + 1) ! = lim n + 1 = +�
Rezolvare: an = � R = lim n = lim
n �� a
( ) .
n! n +1
n �� n! n ��

Conform teoremei lui Abel, seria este convergentă absolut pe �, iar pe orice interval închis
[ -r , r ] , unde r ��+ seria este uniform convergentă.

�
xn
4. �
n =1 n
a
, a ��.

1
( )
a
1
Rezolvare: an = a � R = lim = lim =1.
n
n
n �� n
n an n��

Conform teoremei lui Abel: pe ( -1,1) seria este absolut convergentă,

pe ( -�, -1) �( 1, +�) seria este divergentă,
pe [ -r , r ] , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
�
1
Pentru x = 1 � � a serie convergentă dacă a > 1 și divergentă dacă a �1 ,
n =1 n
 ( -1)
n
�
iar pentru x = -1 � � serie convergentă doar pentru a > 0 (criteriul lui Leibniz pentru
n =1 na
serii alternate).
În concluzie, pentru a �0 mulțimea de convergență este ( -1,1) ;
pentru 0 < a �1 mulțimea de convergență este [ -1,1) ;
iar pentru a > 1 mulțimea de convergență este [ -1,1] .

�
1���
5 9 ��( 4n - 3) �x n
�( -1)
n
5. � .
n =1 3 ��
7 11 �
�� ( 4n - 1)
Rezolvare: Șirul coeficienților are termenul general
n 1 ���
an = ( -1) �
5 9 � �( 4n - 3) a 4n + 3
� R = lim n = lim =1
3 ��
7 11� �� ( 4n - 1) n �� a
n +1
n �� 4n + 1

Conform teoremei lui Abel: pe ( -1,1) seria este absolut convergentă,

pe ( -�, -1) �( 1, +�) seria este divergentă,
pe [ -r , r ] , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
�
1���
5 9 �
�( 4n - 3)
�( -1)
n
Pentru x = 1 se obține seria alternată � cu coeficienții
n =1 3 ��
7 11�
�� ( 4n - 1)
a *n =
1 ���
5 9 �
�( 4n - 3) * 1
. Se arată prin inducție matematică 0 < a n < , deci
3 ��
7 11�
�� ( 4n - 1) 4n + 1

an*+1 4n + 1
lim an* = 0 . În plus = < 1 � șirul este descrescător. Astfel, conform criteriului
n ��
an* 4n + 3
lui Leibniz, seria alternată este convergentă.
�
1 ���
5 9 �
�( 4n - 3 )
Pentru x = -1 se obține seria cu termeni pozitivi �3 ��
7 11�
n =1 �( 4n - 1)
�
.

an*+1 4n + 1
lim *
= lim = 1 , deci criteriul raportului (D'Alembert) nu poate afirma nimic (caz
n �� a n �� 4n + 3
n

de dubiu). Se aplică criteriul lui Raabe-Duhamel:

�a* � �4n + 3 � 2n 1
lim n � *n - 1�= lim n � - 1�= lim = < 1 , deci seria de mai sus este
n ��
�an +1 � n�� �4n + 1 � n�� 4n + 1 2
divergentă.

În concluzie, mulțimea de convergență a seriei de puteri date este ( -1,1] .

Probleme propuse: Să se determine mulțimea de convergență a următoarelor serii de puteri:

 n2
�
n +1 � n
1. �� � �� x
n =1 � n �

n2
n +1�
Indicații și răspuns: Șirul coeficienților are termenul general an = �
� �.
�n �
n
1 �n � 1 � 1 1�
� R = lim = lim � �= . Conform teoremei lui Abel: pe �- , �seria este
n �� n + 1
n �� n
an � � e �e e�

� 1 � �1 �
absolut convergentă, pe �-�, - ��� , +��seria este divergentă,
� e � �e �
1 1
pe [ -r , r ] , unde 0 < r < seria este uniform convergentă. În capetele x = � se obțin
e e
n2 n2
�
n +1 � 1 �
n n +1� 1
seriile �� � � n � , respectiv � ( -1) �
� � �n . Se poate arăta că pentru aceste
n =1 � n � e n =1 �n � e
serii au termenii generali ce nu converg la 0, deci sunt divergente. Așadar mulțimea de
� 1 1�
convegență a seriei date este �- , �.
� e e�
n n
�� 1 �n
� � � 1� n
�
n 2 1 + ��
�� � � 1 + �- e �
�n + 1 � 1 n n
Într-adevăr lim � � �n = lim �� ��= lim � 1 + � � �=
n ��
�n � e n ��� e � n ��� e �
� � � �
� � � �
n
� 1�
1+ �- e
�
� n� � n
� e
� e
�
� � 1�
n
� 1�
n
1+ �- e �
� n

�� � 1 + �- e � �
� n�
�
� 1�
1+ �- e
� 1 � n
� 1� �
� � n � �
n
lim � �
�
lim n �
�1+ �- e �
= lim � 1+ � =e n�� e
=e
e n�� � n
� � �
� �
n �� � e �
� �
�� � �
�� � �
Aici se calculează cu ajutorul regulii lui L'Hospital
x x
- ln ( 1 + x ) - ln ( 1 + x )
1

lim
( 1+ x) x - e L'H
=0 lim ( 1 + x )
1
x 1
� + x = e�
lim 1 + x ,
x �0 x x �0 x2 x �0 x2
0

x
- ln ( 1 + x )
iar lim 1 + x
L'H -x 1
=0 lim =- .
( 1+ x)
2
x �0 x2 x �0
2x � 2
0

3n + ( -2 )
n
�
2. � xn
�
n =1 n
 3n + ( -2 )
n

Indicații și răspuns: Șirul coeficienților are termenul general an = .

n
n
� 2�
1+ �- �
an � 3 � n +1 1
� R = lim = lim n +1
= .
n �� �
an +1 � 2� � n 3
n ��
1+ �
3� - ��
� � 3� �
� 1 1� � 1 � �1 �
Conform teoremei lui Abel: pe �- , �seria este absolut convergentă, pe �-�, - ��� , +��
� 3 3� � 3 � �3 �
1
seria este divergentă, pe [ -r , r ] , unde 0 < r < seria este uniform convergentă.
3
n
� 2�
1 1+ �- �
În x=- se obține seria alternată �
� 3 � cu coeficienții pozitivi
� ( -1)
n
3
n =1 n
n
� 2�
1+ �- � ��
� 3 �n� , dar nu descrescător (criteriul lui Leibniz nu se poate aplica). Totuși seria
0
n
n n
� 2� �2 �
1+ �- � � � � �
( -1) + �3 � .
n
�
alternată se scrie ca o sumă :
� ( -1) � 3 � = � �
n

n =1 n n =1 n n =1 n
Prima serie este alternată convergentă (criteriul lui Leibniz), a doua este o serie cu termeni
pozitivi care converge conform criteriului raportului (D'Alembert).
1
Așadar în x = - seria de puteri dată este convergentă.
3
n
� 2�
1 1+ �- �
În x= se obține seria cu termeni pozitivi �
� 3 � , care este divergentă (conform
3 �
n =1 n
�
1
criteriului III de comparație aplicat cu seria armonică �n ).
n =1

�1 1 �
- , �.
Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este �
�3 3�

�
1 ���
5 9 �
�( 4n - 3) �x n
�( -1)
n
3.
n =1 n!
Indicații și răspuns: Șirul coeficienților are termenul general

n 1 ���
an = ( -1) �
5 9 �
�( 4n - 3 ) � R = lim
an
= lim
n +1 1
= .
n �� a n �� 4n + 1 4
n! n +1
 � 1 1� � 1 � �1 �
Conform teoremei lui Abel: seria este absolut convergentă pe �- , �, pe �-�, - ��� , +��
� 4 4� � 4 � �4 �
1
seria este divergentă, iar pe [ -r , r ] , unde 0 < r < seria este uniform convergentă.
4
1 �
1���
5 9 � ( 4n - 3 )
�
În x=-
4
se obține seria cu termeni pozitivi �
n =1
n
4 � n!
divergentă conform

criteriului lui Raabe-Duhamel

� an*+1 4n + 1 �an* � 3n 3 �
� lim = lim = 1, lim n � - 1 �= lim = < 1� .
�n�� a* n�� 4n + 4 * �
� n
n ��
�an +1 � n �� 4n + 1 4 �
1 �
n 1 ���
5 9 �� ( 4n - 3 )
În x = se obține seria alternată �( -1) � convergentă conform criteriului lui
4 n =1 4n � n!

Leibniz : lim an* = lim

1 ���
5 9 ��( 4n - 3) = 0 descrescător
n �� n �� 4n �n!
�an*+1 4n + 1 1 �
�* = < 1, 0 < an*+1 < an* , 0 < an* < �
�an 4n + 4 4n + 1 �
� 1 1�
Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este �- , �.
� 4 4�

2
� �
1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) ��x n
3. �� �
n =1 �2 ���
4 6 � �( 2n ) �
2
�
1���
3 5 �
�( 2n - 1) �
Indicații și răspuns: Șirul coeficienților are termenul general an = � �
�2 ���
4 6 � �( 2n ) �
2
a �2n + 2 �
� R = lim n = lim � �= 1 .
n �� a n �� 2 n + 1
n +1 � �
Conform teoremei lui Abel: seria este absolut convergentă pe ( -1,1) , pe ( -�, -1) �( 1, +�) seria
este divergentă, iar pe [ -r , r ] , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
2
� �
1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) �
În x = -1 se obține seria alternată �( -1) �
n
� convergentă conform criteriului
n =1 �2 ���
4 6 � �( 2n ) �
1 an* 2n + 2
*
lui Leibniz : 0 < a < și * = >1 � lim an* = 0 descrescător.
n
2n + 1 an +1 2n + 1 n ��

2
�
1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) �
�
În x = 1 se obține seria cu termeni pozitivi �� � divergentă conform
n =1 �2 ���
4 6 � �( 2n ) �
criteriului lui Bertrand:
 2
an*+1 �2n + 1 �
lim = lim � �= 1
n �� a * n �� 2n + 2
n � �

�a* � 4n 2 + 3 ��an* � � - n ln n
lim n � *n - 1�= lim = 1, lim ln n n � * - 1�- 1�= lim
� = 0 <1
( ) ( )
2 2
n �� a
� n +1 � n ��
2 n + 1 n �� a
�� n +1 � �
n ��
2 n + 1
Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este [ -1,1) .

Se numește serie de puteri centrată în punctul x0 (serie tip Taylor) o serie de funcții reale
de forma particulară:
�

�a ( x - x ) = a0 + a1 ( x - x0 ) + ... + an ( x - x0 ) + ...
n n
n 0
n =0

Şirul de numere reale ( an ) n�� se numeşte şirul coeficienţilor seriei de tip Taylor. Orice serie
de puteri centrată (Taylor) este convergentă cel puțin în centrul x0
Întrucât după schimbarea de variabilă x - x0 = y seria de mai sus se scrie sub forma
�

�a y
n =0
n
n
= a0 + a1 y + ... + an y n + ...

similară cu seria de puteri (întreagă) studiată, se pot adapta rezultatele obținute anterior.

Teorema razei de convergență (Abel)

�

�a ( x - x )
n
Pentru seria de puteri centrată (tip Taylor) n 0 există și este unic determinat
n =0

numărul R �0 (numit raza de convergență a seriei date), astfel încât:

a) Dacă R > 0 , atunci seria de puteri este
- convergentă în intervalul ( x0 - R, x0 + R ) și divergentă pe mulțimea
( -�, x0 - R ) �( x0 + R, +�) ;
- absolut și uniform convergentă pe orice interval închis [ x0 - r , x0 + r ] , unde
0<r<R;
b) Dacă R = 0 , atunci seria de puteri este convergentă numai în punctul x = x0 (este
divergentă în orice x �x0 );
c) Dacă R = +�, atunci seria de puteri este convergentă în � (absolut și uniform
convergentă pe orice interval mărginit și închis).

Exemple. : Să se determine mulțimea de convergență a următoarelor serii centrate de puteri

(tip Taylor):
 �
2n
2 (
� �x - 3) .
n
1.
n =1 n

Rezolvare: Seria este centrată în x0 = 3 . Șirul coeficienților are termenul general

( n + 1) = 1
2
2n a
an = 2 � R = lim n = lim .
n n �� a n �� 2 n 2 2
n +1

1 �5 7 �
Conform teoremei lui Abel: pentru x - 3 < � x �� , � seria este absolut convergentă,
2 �2 2 �
1 � 5 � �7 �
pentru x - 3 > � x �� -�, ��� , +��seria este divergentă,
2 � 2 � �2 �
1
pentru x - 3 �r � x �[ 3 - r ,3 + r ] , unde 0 < r < seria este uniform convergentă.
2
� �
5 n 1 7 1
Pentru x = � �( -1) 2 serie alternată absolut convergentă, iar pentru x = � � 2 serie
2 n =1 n 2 n =1 n

de asemenea convergentă (serie armonică generalizată cu exponentul = 2 > 1 ).

�5 7�
Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este � , �.
�2 2�

�
n3
n (
� �x + 1) .
n
2.
n =1 3

Rezolvare: Seria este centrată în x0 = -1 . Șirul coeficienților are termenul general

1 3
n3 � R = lim = lim =3
an =
( ) .
n �� n n �� 3
3n a n
n
n

Conform teoremei lui Abel: pentru x + 1 < 3 � x �( -4, 2 ) seria este absolut convergentă,

pentru x + 1 > 3 � x �( -�, -4 ) �( 2, +�) seria este divergentă,

pentru x + 1 �r � x �[ -1 - r , -1 + r ] , unde 0 < r < 3 seria este uniform convergentă.
�
Pentru x = -4 � �( -1) n serie alternată divergentă (termenul general nu tinde la zero), iar
3 n

n =1

�
pentru x = 2 � �n serie de asemenea divergentă (din același motiv).
3

n =1

Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este ( -4, 2 ) .

�
5n
�( -1) ( x - 5) .
n n
3. �
n =1 n!
 Rezolvare: Seria este centrată în x0 = 5 . Șirul coeficienților are termenul general

5n a n +1
an = ( -1) � R = lim n = lim = �.
n
n �� a n �� 5
n! n +1

Conform teoremei lui Abel, seria este convergentă absolut pe �,

iar pe orice interval închis [ 5 - r ,5 + r ] , unde r ��+ seria este uniform convergentă.

�
1
�( -1) n (
�x - 2 ) .
n n
4.
n =1 n�
10
Rezolvare: Seria este centrată în x0 = 2 . Șirul coeficienților are termenul general

1 an 10 ( n + 1)
an = ( -1)
n
� R = lim = lim = 10 .
10n
n� n �� a
n +1
n �� n

Conform teoremei lui Abel: pentru x - 2 < 10 � x �( -8,12 ) seria este absolut convergentă,

pentru x - 2 > 10 � x �( -�, -8 ) �( 12, +�) seria este divergentă,

pentru x - 2 �r � x �[ 2 - r , 2 + r ] , unde 0 < r < 10 seria este uniform convergentă.
� �
1 n 1
Pentru x = -8 � � seria armonică divergentă, iar pentru x = 12 � �(-1) serie alternată
n =1 n n =1 n
convergentă (conform criteriului lui Leibniz).
Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este ( -8,10] .

Probleme propuse: Să se determine mulțimea de convergență a următoarelor serii de puteri

centrate (de tip Taylor):

�
2n
� ( x + 2) .
n
�
1.
( 3)
n
( 2n + 1)
2
n =1

Indicații și răspuns: Seria este centrată în x0 = -2 . Șirul coeficienților are termenul

2n ( 2n + 3) = 3
2
a 3�
general an = � R = lim n = lim
( 3) .
n
( 2n + 1) ( 2n + 1)
2 2
n �� a 2
n +1
n ��
2�

3 � 3 3�
Abel: pentru x + 2 < -2 -
� x ��
� , -2 + �seria este absolut convergentă,
2 � 2 2 �
�
3 � 3� � 3 �
pentru x + 2 > � x ��
�-�, -2 - ���-2 + , +��
�seria este divergentă,
2 � 2 � �
� � 2 �
3
pentru x + 2 �r � x �[ -2 - r , -2 + r ] , unde 0 < r < seria este uniform convergentă.
2
 ( -1)
n
�
3 �
Pentru x = -2 -
2
�
n =1 ( 2n + 1)
2 serie alternată convergentă (criteriul lui Leibniz),

�
3 � 1
iar pentru x = -2 + �
n =1 ( 2n + 1)
2 serie cu termeni pozitivi convergentă (criteriul de
2
�
1
comparație cu seria convergentă �n
n =1
2 ).

� 3 3�
-2 -
Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este � , -2 + �.
� 2 2 �

( x - 1)
n
�
2. � .
n =1 ( 2n - 1) � 2n
Indicații și răspuns: Seria este centrată în x0 = 1 . Șirul coeficienților are termenul
1 an ( 2n + 1) = 2
2�
general an = n � R = lim = lim .
( 2n - 1) �
2 n �� a
n +1
n �� 2n - 1

Conform teoremei lui Abel: pentru x - 1 < 2 � x �( -1,3 ) seria este absolut convergentă,

pentru x - 1 > 2 � x �( -�, -1) �( 3, +�) seria este divergentă,

pentru x - 1 �r � x �[ 1 - r ,1 + r ] , unde 0 < r < 2 seria este uniform convergentă.

( -1)
n
�
Pentru x = -1 � � serie alternată convergentă (criteriul lui Leibniz),
n =1 2n - 1
�
1
iar pentru x = 3 � �
n =1 2n - 1
serie cu termeni pozitivi divergentă (criteriul de
�
1
comparație cu seria armonică divergentă �n ).
n =1

Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este [ -1,3) .

Serii de funcții reductibile la serii de puteri

� n
n �2 x �
1. � �� �.
n =1 n + 1 �3 �

2x
Rezolvare: Prin schimbarea de variabilă = y se obține o serie de puteri cu
3
n a n
termenul general al șirului coeficienților an = � R = lim n = lim =1.
n +1 n �� a n �� n + 2
n +1

2x � 3 3�
Conform teoremei lui Abel: pentru < 1 � x ��
- , �seria este absolut convergentă,
3 � 2 2�
 2x � 3 � �3 �
> 1 � x ��
pentru -�, - ��� , +��seria este divergentă,
3 � 2 � �2 �
2x �3 3 �
pentru - r , r , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
�r � x ��
3 �2 2 � �
� �
3 n n
Pentru x = � � �( -1) și � �
n
serii divergente (termenii generali nu tind la
2 n =1 n +1 n =1 n + 1

� 3 3�
zero). Astfel mulțimea de convegență a seriei de puteri date este �- , �.
� 2 2�

a
� �
1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) �� n
�x - 1 �
2. �� �
n =1 �2 ���
4 6 � �( 2n ) � �
�2 �
�

x -1
Rezolvare: Prin schimbarea de variabilă = y se obține o serie de puteri cu termenul
2
a
�1���
3 5 �(
� 2n - 1) � an
a
�2n + 2 �
general al șirului coeficienților an = � � � R = lim = lim � �=1.
�2 ���
4 6 � �( 2n ) � n �� a
n +1
n �� 2n + 1
� �
x -1
Conform teoremei lui Abel: pentru < 1 � x �( -1,3) seria este absolut convergentă,
2
x -1
pentru > 1 � x �( -�, -1) �( 3, +�) seria este divergentă,
2
x -1
pentru �r � x �[ 1 - 2r ,1 + 2r ] , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
2
a
� �1 ���
3 5 � ( 2n - 1) �
�
În x = -1 � �( -1) �
n *
� � serie alternată cu termenul general pozitiv an = an .
n =1 � 2 ���
4 6 � �( ) �
2 n

* 1
Pentru a > 0 seria este convergentă conform criteriului lui Leibniz : 0 < an < și
( 2n + 1)
a

a
an* �2n + 2 � an* = 0 descrescător.
*
=� � > 1 � lim
an +1 �2n + 1 � n ��

Pentru a < 0 seria este divergentă, deoarece termenul general al seriei nu converge la 0 (în
a
a * �2n + 2 �
valoare absolută este crescător *n = � � > 1 ).
an +1 �2n + 1 �
�
Pentru a = 0 � �( -1) serie divergentă.
n

n =1
 a
�
1 ���
3 5 �
�
�( 2n - 1) �
În x = 3 se obține seria cu termeni pozitivi �� �.
n =1 �2 ���
4 6 � �( 2n ) �
a
an*+1 �2n + 1 �
Aici (D'Alembert) lim = lim � � = 1 . Pentru calculul limitei (Raabe-Duhamel):
n �� a * n �� 2 n + 2
n � �
a
�a* � �
�2n + 2 � �
lim n � *n - 1�= lim n �
� � - 1�
n �� a
� n +1 � n ��
�
� 2 n + 1 � �
a
�2 + 2 x �
se calculează � � - 1 , unde x = 1 . Cu ajutorul regulii lui L'Hospital, această
� 2+ x �
lim n
x �0 x
a '
�
�2 + 2 x � �
�
� � - 1�
�2 + x � � � �2 + 2 x � 2 � a . Deci, seria
a -1
limită este egală cu �
lim = lim a
�� � � 2�
=
( x) + ( )
'
x �0 x �0
�
� � 2 x � 2 + x � 2
�
este convergentă pentru a > 2 și divergentă pentru a < 2 . Pentru a = 2 seria este de
asemenea divergentă conform criteriului lui Bertrand:
��an* � � -n ln n
n � * - 1�- 1�= lim
lim ln n � = 0 <1.
( )
2
n ��
� �an +1 � �
n ��
2 n + 1
În concluzie, mulțimea de convergență a seriei date este : [ -1,3] , dacă a > 2 ; [ -1,3) , dacă
0 < a �2 ; ( -1,3) , dacă a �0 .

n
�
n + 1 �x 2 - 2 �
3. �( -1) 2
n
�� �
n =1 n + n +1 �
1 - 2x2 �
x2 - 2
Indicații și răspuns: Prin schimbarea de variabilă = y se obține o serie de puteri cu
1 - 2x2
n +1
termenul general al șirului coeficienților an = ( -1)
n

n + n +1
2

an n + 1 n 2 + 3n + 3
� R = lim = lim �2 =1.
n �� a n �� n + 2 n + n +1
n +1

x2 - 2
Teorema lui Abel: pentru < 1 � x �( -�, -1) �( 1, +�) seria este absolut convergentă.
1 - 2 x2
x2 - 2
pentru > 1 � x �( -1,1) seria este divergentă.
1 - 2 x2
�
n +1
�( -1)
n
Pentru x = �1 seria este convergentă conform criteriului lui Leibniz.
n =1 n + n +1
2
 Probleme propuse:
n
�
n 2 + 1 �4 x - 1 �
�( -1)
n
1. �
� �
n =1 n 2 + n + 1 �x + 3 �
4x -1
Indicații și răspuns: Prin schimbarea de variabilă = y se obține o serie de puteri
x+3
n2 + 1
cu termenul general al șirului coeficienților an = ( -1) n
n2 + n + 1
an n 2 + 1 n 2 + 3n + 3
� R = lim = lim =1.
n �� a
n +1
n ��
n 2
+ 2 n + 2 n 2
+ n + 1
�5 x + 2
� >0
4x -1 �x + 3 � 2 4�
Abel: pentru <1 � � - , �seria este absolut convergentă,
� x ��
x+3 �3 x - 4 < 0 �5 3�
�x + 3
4x -1 � 2 � �4 �
pentru > 1 � x �� -�, - ��� , +��seria este divergentă,
x+3 � 5 � �3 �
4x -1 �1 - 3r 1 + 3r �
pentru �r � x �� , , unde 0 < r < 1 seria este uniform convergentă.
x+3 �4 + r 4 - r � �
2 �
n2 + 1
În x = - �� 2 serie cu termeni pozitivi divergentă (criteriul de comparație cu seria
5 n =1 n + n + 1
�
1
armonică �n ).
n =1

4 �
n +1 2
În x = � �(-1) n 2 serie alternată convergentă conform criteriului lui Leibniz.
3 n =1 n + n +1

� 2 4�
Deci mulțimea de convergență a seriei date este �- , �.
� 5 3�

n n
�
�n + 1 � �1 - x �
2. � � ��
n =1 � n � �
� �
1 - 2x �
1- x
Indicații și răspuns: Prin schimbarea de variabilă = y se obține o serie de
1- 2x
n
�n + 1 � 1 n
puteri cu termenul general al șirului coeficienților an = � � � R = lim
n �� n
= lim
n �� n + 1
=1
�n � a n

1- x �2 �
Teorema lui Abel: pentru <1 � x �( -�, 0 ) �� , +��seria este absolut convergentă.
1- 2x �3 �
 1- x � 2�
pentru > 1 � x ��
0, �seria este divergentă.
1- 2x � 3�
n n
2 �n + 1 � � �
n n +1�
Pentru x = 0 și x =
3 �
se obțin seriile
� � , respectiv � ( -1) �
� � a căror termeni
n =1 � n � n =1 �n �
generali nu converg la 0, deci sunt divergente.
�2 �
Mulțimea de convergență a seriei date este ( -�, 0 ) �� , +��.
�3 �

( -1)
n n
�
�1 - x2 �
3. � �
� 2�
n = 2 ln n �1+ x �
1 - x2
Indicații și răspuns: Cu schimbarea de variabilă = y se obține o serie de puteri cu
1 + x2
1 a ln ( n + 1) � 1 �
� 1�
coeficienții an = ( -1)
n
� R = lim n = lim = lim �1+ � 1+ �
ln � �= 1 �
n �� a ln n
ln n n +1
n �� n ��
� ln n � n ��

1 - x2
seria este convergentă pentru < 1 � x ��\ { 0} . Și în x = 0 seria este de asemenea
1 + x2
convergentă. Deci mulțimea de convegență a seriei date este �.

Dezvoltări în serie Taylor

Fie f : J � � (J un interval din �) o funcţie continuă şi de ori de câte ori derivabilă pe

J ( n ��)..
Se numește serie Taylor asociată funcției f în punctul x0 �J , seria de puteri
f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) + ... , x �J .
2 n
f ( x0 ) +
1! 2! n!
Observație: În cazul când x0 = 0 , seria de puteri
f ' (0) f '' (0) 2 f ( n ) (0) n
f (0) + x+ x + ... + x + ...
1! 2! n!
se numește serie MacLaurin asociată funcției f.
 f ( n ) ( x0 )
Coeficienții seriei Taylor asociată funcției f în punctul x0 sunt an =
n!
Sumele parțiale ale acestei serii de puteri sunt exact polinoamele Taylor de grad n atașate
funcției f și punctului x0 :
f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) , x �J
2 n
Tn ( x) = f ( x0 ) +
1! 2! n!
din formula lui Taylor de ordin n (corespunzătoare funcţiei f în punctul x0 ):
f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( x - x0 ) + ( x - x0 ) + ... + ( x - x0 ) + Rn ( x) .
2 n
f ( x) = f ( x0 ) +
1! 2! n!
Aici Rn ( x ) se numește restul de ordin n din formula lui Taylor și are diverse forme de exprimare.
Teoremă: Seria Taylor asociată funcției f în punctul x0 are drept sumă în punctul x
(aparținând mulțimii de convergență ( x0 - R, x0 + R ) a seriei de puteri, dar și domeniului funcției)
valoarea f ( x) dacă și numai dacă resturile Rn ( x ) formează un șir convergent la zero.

Observație: lim Rn ( x) = 0 dacă și numai dacă

n ��

f ' ( x0 ) f '' ( x0 ) f ( n ) ( x0 )
( 0) ( 0) ( x - x0 ) + ...
2 n
f ( x) = f ( x0 ) + x - x + x - x + ... +
1! 2! n!
Rezultatul se particularizează pentru seria MacLaurin:
lim Rn ( x) = 0 dacă și numai dacă f ' (0) f '' (0) 2 f ( n ) (0) n
n �� f ( x) = f (0) +
x+ x + ... + x + ...
1! 2! n!
În acest caz, se spune că funcția f este dezvoltată în serie de puteri pe intervalul de
convergență respectiv (sau în jurul punctului x0 ) și se mai numește funcție analitică.

Exemple: 1. Să se dezvolte în serie de puteri (MacLaurin) funcția :

f ( x) = (1 + x)a , a ��\ �, x �( -1; +�) .

Rezolvare : f ( x ) = a (a - 1)...(a - n + 1) ( 1 + x )
a -n
(n)
, "n ��;
a a (a - 1) 2 a (a - 1)...(a - n + 1) n
� ( 1+ x) = 1+
a
�x+ �x + ... + � x + ...
1! 2! n!
a (a - 1)...(a - n + 1)
Termenul general al șirului coeficienților este an = , de unde rezultă
n!
an n +1
raza de convergență a acestei serii R = lim = lim = 1 . Așadar seria este absolut
n �� an +1 n�� a - n
convergentă pentru orice x �( -1,1) ; interval inclus în domeniul de definiție al funcției. Rămâne
de studiat separat în capetele intervalului, pentru diverse valori ale parametrului a .
Observație: Formula lui Taylor (de fapt MacLaurin) este
 a a (a - 1) 2 a (a - 1)...(a - n + 1) n
( 1+ x)
a
=1+ x+
� �x + ... + �x + Rn ( x ) , unde
1! 2! n!
a (a - 1)...(a - n) ( 1 + q x )
a - n -1

Rn ( x ) = x n +1 , q �( 0,1) .
�
(n + 1)!
Se arată că lim Rn ( x) = 0 , deci dezvoltarea de mai sus este adevărată pentru x �( -1,1) .
n ��

Această dezvoltare se numește dezvoltarea binomială.

�
a (a - 1)...(a - n + 1) n
Ea se mai scrie ( 1 + x ) = 1 + � x , x �( -1,1) .
a
�
n =1 n!
�
1
= �( -1) x n , x < 1 .
n
- În particular, pentru a = -1 :
1 + x n =0
�
1
Pentru x � ( - x ) � = �x n , x < 1 seria geometrică (aici - x = x )
1 - x n =0
�
1
Dacă în dezvoltările precedente x � x 2 � = �x 2 n , x < 1
1 - x 2 n =0
�
1
� ( -1) x 2 n , x < 1 (aici x 2 = x 2 < 1 � x < 1 ).
n
� =
1+ x 2
n =0
�
1
= �( -1)
n -1
- În particular, pentru a = -2 : nx n -1 , x < 1 .
(1+ x)
2
n =1

�
1
Pentru x � ( - x ) � = �nx n -1 , x < 1 (și aici - x = x ).
( 1- x)
2
n =1

1 1 ‫ץ‬
= 1 + �( -1)
n 1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) x n
- În particular, pentru a = - : , x < 1.
2 1+ x n =1 2 ���
4 6 � �( 2n )
1 ‫ץ‬
1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) x n
Pentru x � ( - x ) � = 1+ � , x < 1 (și aici - x = x ) ,
1- x n =1 2 ���
4 6 � �( 2n )
1 ‫ץ‬
= 1+ �
1 ���
3 5 �
�( 2n - 1) x 2 n
Dacă în această dezvoltare x � x 2 � , x <1
1- x 2
n =1 2 ���
4 6 � �( 2n )
2
(și aici x = x < 1 � x < 1 ).
2

2. Analog, pornind de la formula lui MacLaurin, se arată că lim Rn ( x) = 0 și au loc

n ��

dezvoltările:
x x2 xn eq x
ex = 1 + + + ... + + x n +1
a) 1! 2! n ! ( n + 1) ! , q �( 0,1)
1 42 43
Rn ( x )

�
xn
� e x = � , x ��.
n =1 n !
 x x 3 x5 x 2 k +1 k +1 sin q x
- + - ... + ( -1) + ( -1)
k
sin x = x 2k +2
b) 1! 3! 5! ( 2 k + 1 ) 1 4 4 (4 2 4 4) 4 3 , q �( 0,1)
! 2 k + 2 !
Rn ( x )

�
x 2 n +1
sin x = �( -1)
n
� , x ��.
n=0 ( 2n + 1) !

x2 x4 k +1 cos q x
2k
k x
cos x = 1 - + - ... + ( -1) + ( - 1) x 2 k +1
c) 2! 4! ( ) 1 4 4 4( 2 4 4) 43 , q �( 0,1)
2 k ! 2 k + 1 !
Rn ( x )

�
x2n
cos x = �( -1)
n
� , x ��.
n=0 ( 2n ) !

n +1
x2 x3 n -1 x
n
n x 1
ln(1 + x ) = x - + - ... + ( -1) + ( -1) �
d) 2 3 n n + 1 ( 1 + q x ) n +1 , q �( 0,1)
1 4 4 44 2 4 4 4 43
Rn ( x )

� n +1
x
ln ( 1 + x ) = �( -1) , x �( -1,1] .
n
�
n =0 n +1
�
1
�( -1)
n
Observație: Egalitatea este adevărată și pentru x = 1 (seria este convergentă
n =0 n +1

( -1) .
n
�
confom criteriului lui Lebniz pentru serii alternate). Se obține relația: ln 2 = �
n =0 n + 1

�- x12
�e , pentru x �0
3. Să se dezvolte în serie MacLaurin funcția f : �= , f ( x) � .
�0, pentru x = 0
�
Să se arate că deși seria converge pentru orice x real, ea nu reprezintă funcția decât într-un
singur punct.

( n)
�- x12 � 1
�1 �- x2
Rezolvare: Se arată că �e � = Pn� � e , unde Pn ( X ) sunt polinoame de gradul n �� .
� � �x �
� �
(aceste polinoame Pn ( X ) verifică relația de recurență Pn +1 ( X ) = 2 �
Pn ( X ) �
X 3 - Pn ' ( X ) �
X 2)
1 lim u = +� lim u = -�
Dacă se notează = u , atunci x�0 și x�0 . Cu ajutorul regulii lui L'Hospital se
x x > 0 x<0

P( u) �1 �- x2
1

demonstrează că lim 2 = 0 și astfel lim P � � e =0.

u ���
eu x �0
�x �
 �
xn
4. Pornind de la dezvoltarea e = � , x �� să se determine dezvoltările MacLaurin ale
x

n =1 n !
2
-x -x
funcțiilor: e , e , chx, shx .
�
xn
Rezolvare: Pentru x � ( - x ) � e = �( -1)
n
, x �� (și aici - x = x ).
-x

n =1 n!
�
x2n
Dacă în această dezvoltare x � x 2 � e = �( -1)
-x 2 n
, x �� .
n =1 n!
-x -x
e +e
x
e -e
x
Știind că chx = și shx = , în baza operațiilor cu serii de funcții rezultă:
2 2
1 �� x n � n x �
n �
x2n
chx = � � + �( -1) =� , x �� și
2� n =1 n ! n =1 n! �
� n =1 ( 2n ) !
1 �� x n � n x �
n �
x 2 n +1
shx = � � - �( -1) =� , x ��.
2� n =1 n ! n =1 n! �
� n =1 ( 2n + 1) !

1
{ 1,=2}
5. Fie funcția f : \� , f ( x) .
x - 3x + 2 2

a) Să se dezvolte în serie MacLaurin.

b) Să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului x0 = 3 .
1 1 1
Rezolvare: f ( x ) = = - .
x - 3x + 2 x - 2 x - 1
2

�
1 1
a) - = = �x n (seria geometrică cu rația x) convergentă pentru x < 1 ;
x - 1 1 - x n =0
n
1 1 1 1 � �x � �
xn
x-2
=- �
2 1- x
=- ��� � �
2 n = 0 �2 �
= -
n =0 2
n +1 (serie geometrică cu rația
x
)
2
2
x
convergentă pentru <1� x < 2;
2
� �
xn �
� 1 �n
Atunci funcția este diferența seriilor convergente: f ( x) = �x - � n +1 = �� 1 - n +1 �x , pe
n

n=0 n =0 2 n=0 � 2 �
intersecția mulțimilor de convergență x < 1 .
�
1 1
= �( -1) ( x - 3) convergentă pentru x - 3 < 1 ;
n n
b) =
x - 2 1 + ( x - 3) n = 0
 n ( x - 3) n ( x - 3)
n n
1 1 1 1 1 � �
= = � = �� ( -1) = � ( -1)
x - 1 2 + ( x - 3) 2 �x - 3 � 2 n =0 2 n
2 n +1 convergentă
1+ � �
n =0

�2 �
x-3
pentru <1� x -3 < 2 ;
2
Atunci funcția diferență este
( x - 3)
n
� � �
n� 1 �
f ( x ) = �( -1) ( x - 3) - �( -1) = �( -1) � ( x - 3) , pe intersecția
n n n n
1 - n +1 �
n =0 n=0 2n +1 n=0 � 2 �
mulțimilor de convergență x - 3 < 1 .

6. Să se dezvolte în serie MacLaurin funcția f ( x ) = sin 3 x .

1
Rezolvare: sin 3 x = 3sin x - 4sin x � sin 3x =
3
( 3sin x - sin 3x ) ;
4
�
x 2 n +1
Dar sin x = �( -1)
n
, x ��, atunci
n=0 ( 2n + 1) !
�
32 n +1 �
x 2 n+1 � n
n 9 � x 2 n+1
sin 3 x = �( -1) � ( -1)
n
= 3� , x ��.
n =0 ( 2n + 1) ! n =0 ( 2n + 1) !
n ( 1- 9 ) �
x 2 n +1
n
3 �
Astfel sin x = �
3
�( -1) ( 2n + 1) ! , x ��.
4 n =0

7. Să se dezvolte în serie MacLaurin funcția f ( x) = 9 - x , x < 9 .

1
Rezolvare: Pentru a = dezvoltarea binomială este
2
1 1�1� 1 � 1 � � 2n - 3 �
� - � �- � ... �- �
1
2 2� 2� 2 2� 2� � 2 � n =
( 1+ x) 2 = 1+ � x+ x + ... +
� �x + ...
1! 2! n!
1 1 �
n 1 ��
3 �
� ( 2n - 3) �x n x < 1
= 1+ � x+ � � ( -1) n -1 , .
2 2 n=2 2 � n!
1
� � x��2 � 1 � x� 1 � n 1 ��
3 �
� ( 2n - 3 ) � x ��
n
Atunci 9 - x = 3�
1+ �- �
� = 3 1+ �
� �- �+ �� ( -1) n -1
�
�- ��=
� � 9�� � 2 � 9 � 2 n=2 2 � n! � 9 ��
� x � 1 ��
1- + �
= 3�
3 �
�( 2n - 3) �x n � -
x
<1� x < 9.
�,
� 18 n = 2 18n �n! � 9

Probleme propuse: Folosind rezultatele anterioare, să se dezvolte în serie de puteri

(MacLaurin) funcțiile:
 x10
1. f1 ( x) = , x �-1 .
1+ x
� �
1
� ( ) � ( -1) x n +10 , pentru x < 1 .
n n n
Indicații și răspuns: 1 f ( x ) = x10
� = x10
� - 1 x =
1+ x n =0 n=0

8 - 2x
2. f 2 ( x ) = 2 , x ��\ { 3,5} .
x - 8 x + 15
n n
1 1 1 � �x � 1 � �x �
Indicații și răspuns:
f 2 ( x) = + = ��
3- x 5- x 3 1
� �+ �
3 5
� � �=
n=0 �
4 2 43� 14 2543�
n =0 �
x <3 x <5

�
�1 1 �
= �� n +1 + n +1 �x n , pentru x < 3 .
n =0 �3 5 �
1
3. f3 ( x) =
( 1 + x ) ( 1 + x2 ) ( 1 + x4 ) , ( ) .
x � -1,1

1- x � �
Indicații și răspuns: f 3 ( x) =
1 - x8
= ( 1 - x ) �
� ( x )
8 n
= � ( x8n - x8n+1 ) , pentru x < 1 .
n =0 n =0

Derivarea termen cu termen a seriilor de puteri:

�
Fie �a x
n =0
n
n
o serie de puteri și R raza ei de convergență.
�
Atunci seria �na x
n =1
n
n -1
formată cu derivatele termenilor seriei date are aceeași rază de

( n + 1) an+1 an +1
convergență R. (Într-adevăr R = lim = lim = R ).
'
n �� ( n + 2 ) an + 2 n �� an + 2
O serie de puteri se poate deriva termen cu termen pe intervalul deschis ( - R, R ) , căci prin
derivare termen cu termen raza de convergență a unei serii de puteri nu se schimbă.
Suma seriei formată cu derivatele termenilor seriei de puteri este derivata sumei seriei de
puteri, în intervalul de convergență.
� �
Astfel dacă se notează S ( x) = �an x și s ( x ) = �nan x , atunci S ' ( x ) = s ( x) pentru orice
n n -1

n=0 n =1

x �( - R, R ) ; (asta deoarece seria derivatelor convergentă pe același interval ( - R, R ) cu seria

inițială, este uniform convergentă în orice interval închis inclus în intervalul de convergență, ca și
seria inițială).
 �
Observație: Suma seriei S ( x) = �an x este indefinit derivabilă pe intervalul de convergență
n

n=0

( - R, R ) și derivata de ordinul n: S ( n ) ( x ) este egală cu suma seriei derivatelor de ordinul n

pentru orice x �( - R, R ) .

�
x n +1
Exemple: 1. Din dezvoltarea ln ( 1 + x ) = �( -1)
n
, x < 1 , prin derivare în ambii membri
n =0 n +1

n ( x ) = � -1 n xn .
� n +1 '
1
( ) ( ) �( ) n
'
� 1+ x �
(seria se derivează termen cu termen) rezultă � ln 1 + x �= = -1
� n + 1 n= 0
n =0
�
1
= �( -1) x n , x < 1 .
n
Deci urmează dezvoltarea cunoscută :
1 + x n =0
�
x 2 n +1
� ( )
n
2. Din relația sin x = - 1 , x ��, prin derivare termen cu termen se
n=0 ( 2n + 1) !

obține ( sin x ) = cos x = �( -1)

'
�
n (x ) 2 n +1 ' �
= �( -1)
n x2n
.
n =0 ( 2n + 1) ! n=0 ( 2n ) !
�
x2n
Și invers, din cos x = �( -1)
n
, x ��, prin derivare se obține
n=0 ( 2n ) !
�
(x )
2n ' �
x 2 n -1 �
x 2 n +1
( cos x ) = - sin x = -�( -1) = - �( -1) = - �( -1)
' n n n
, de unde
n =0 ( 2n ) ! n =1 ( 2n - 1) ! n=0 ( 2n + 1) !
dezvoltarea pentru sinus.

1 1 1 � n 1 ��
3 ��( 2n - 3) �x n x < 1
3. Din dezvoltarea ( 1 + x ) 2 = 1 + x =1 + �x+ �� ( -1) , ,
2 2 n=2 2n � n!
prin derivare în ambii membri rezultă
( 2n - 3) �x n �=
'
� 1 n 1 ��
3 �
�
( 1
) 1 �
'
1+ x = =�
1+ �x+ �� ( -1) n -1 �
2 1+ x � 2 2 n=2 2 � n! �
1� n 1 ���
3 5 � �( 2n - 3) x n ' �= 1 � n 1 ���
3 5 � �( 2n - 3) x n -1 �=
= 1 + �( -1)
�
2 � n=2 2n -1 �n!
( ) � 1
� + � ( -1)
( n - 1) !
2n -1 �
�
� 2 � n =2 �
1� ‫ץ‬
=1 + �( -1)
n 1 ���
3 5 � ( 2n - 1) x n �
�
� n �, de unde dezvoltarea
2 � n =1 2 � n! �
1 ‫ץ‬
= 1 + �( -1)
n 1 ���
3 5 � �( 2n - 1) x n
, x < 1.
1+ x n =1 2 ���
4 6 � �( 2n )
 �
1
4. Din seria geometrică = �x n , x < 1 prin derivare se obține dezvoltarea
1 - x n=0
�
1
= �nx n -1 , x < 1 (întâlnită ca un caz particular al dezvoltării binomiale) . Derivând încă
( 1- x)
2
n =1

'
� 1 � 2 � �
o dată, rezultă � �= = � n ( x )
n -1 '
= � n ( n - 1) x n - 2 , de unde rezultatul
( 1- x) �� ( 1- x)
2 3
�
� n =1 n=2

1 �
n ( n - 1) n - 2
=� x , x < 1.
( 1- x)
3
n=2 2
(se poate verifica prin dezvoltarea binomială, ca un caz particular).

�
xn
5. Să se arate că suma y ( x ) a seriei de puteri � n! , convergente pentru "x ��,
( )
2
n =0

verifică ecuația diferențială xy ''( x) + y '( x ) - y ( x ) = 0 .

Rezolvare: Raza de convergență a seriei date este R = �. Seriile derivate termen cu termen
�
nx n -1 �
n ( n - 1) x n - 2
sunt y '( x ) = �
n =1 ( n !)
și y ''( x) = � cu aceeași rază de convergență. Ecuația
( n !)
2 2
n=2

�
n( n - 1) x n - 2 �
nx n-1 �
xn [
�
n(n - 1) + n ] x n -1 � x n
devine: x� +� 2 -� 2 = � -� 2 =
( n!) n =1 ( n !) n = 0 ( n !) ( n !) n =0 ( n !)
2 2
n =2 n =1

�
x n -1 �
xn
=� - � = 0.
(�n - 1) !� n = 0 ( n !)
2 2
n =1 �
�

Exercițiu propus:
�
x2n
1. Să se arate că suma J 0 ( x) a seriei de puteri 1 + �( -1)
n
, convergente pentru
( n !)
2
n =1 22 n
�
"x ��, verifică ecuația diferențială xJ 0 ''( x) + J 0 '( x) + xJ 0 ( x) = 0 .
Indicații și răspuns: Raza de convergență a seriei date este R = �. Funcția J 0 ( x) astfel
definită se numește funcția cilindrică a lui Bessel de prima speță și ordinul 0.
(Friedrich Wilhelm Bessel, 1784-1846, matematician german)
 �
2nx 2 n -1
J 0 '( x) = �( -1)
n
Seriile derivate termen cu termen sunt și
( n !)
2
n =1 22 n
�
2n(2n - 1) x 2 n - 2
J 0 ''( x ) = �( -1)
n
cu aceeași rază de convergență. Rezultă
( n !)
2
n =1 22 n

2n ( 2n - 1) + 2n - ( 2n ) �x 2 n -1
� 2
�
� �
� ( -1)
n
= 0 și ecuația se verifică.
( n !) 2
2 2n
n =1

Observație: Alte dezvoltări în serie de puteri se vor studia în capitolul dedicat operației inverse
derivării funcțiilor - integrarea (adică integrarea termen cu termen a șirurilor și seriilor de
funcții, în particular a integrării seriilor de puteri).