Serii Fourier

O funcţie f:R→R se numeşte periodică dacă $T �0 astfel încât f ( x + T ) = f ( x), "x ��.
De exemplu funcţia constantă are ca perioadă orice număr, iar funcţiile sinx şi cos x au perioadele 2π, -2π,
4π, etc.
Având în vedere că orice multiplu întreg de T ( kT , k ��) este de asemenea perioadă pentru f, cea mai
mică perioadă pozitivă T>0 se numeşte perioada principală a funcţiei f.
T
Dacă funcţia f(x) este periodică de perioadă T, atunci funcţia f (a x) este periodică de perioadă . Într-
a
adevăr :
T
f [a ( x + )] = f (ax + T ) = f (ax)
a
Astfel funcţiile sin x şi cos x sunt periodice, de perioadă 2π, funcţiile sin nx şi cos nx au perioada 2π/n, iar
n �N
perioada comună a funcţiilor {sin nωx, cos nωx}, , este T = 2π/ω.

Fie f:R→R o funcţie periodică de perioadă T, integrabilă pe �, atunci pentru "a ��:
a +T T
a f ( x)dx =  f ( x)dx
0

Se numeşte serie trigonometrică, o serie de forma:

a0 �
+ � ( an cos nw x + bn sin nw x ) (1)
2 n =1

unde a0 , an , bn sunt numere reale ( n �N ), x ��, w > 0 .

Dacă seria (1) este convergentă (respectiv absolut convergentă sau uniform convergentă) pe un interval
2p
compact oarecare de lungime T = : [ a , a + T ] , "a ��, atunci ea este convergentă (absolut sau
w
2p
uniform convergentă) pe �, iar suma ei este o funcţie periodică de perioadă T = . Dacă şirurile
w
( an ) n�N şi ( bn ) n�N formate din coeficienţii seriei (1) sunt monoton convergente către 0, atunci seria este

convergentă pentru orice x �nT , (n ��) şi uniform convergentă pe orice interval compact (închis) care
nu conţine puncte de această formă.
2p
Dacă f:R→R este o funcţie integrabilă pe R, periodică de perioadă T = , care poate fi reprezentată
w
printr-o serie trigonometrică

a0 �
f ( x) = + � ( an cos nw x + bn sin nw x ) (2)
2 n =1

atunci coeficienţii a0 , an , bn se calculează cu formulele:

1
 2 a +T
T�
a0 = f ( x)dx
a

2 a +T
an = � f ( x) cos nw x �
dx, n = 1, 2,3,... (3)
T a
2 a +T
bn = � f ( x)sin nw x �dx, n = 1, 2,3,...
T a

Dacă seria (1) converge uniform către suma f(x) în intervalul [ a , a + T ] , atunci coeficienţii ei sunt daţi

de formulele (3).
T
Integralele nu depind de a , de obicei intervalul de integrare se consideră a = 0 sau a = - . Astfel
2
2p p
dacă T = 2l � w = = , formulele (3) devin:
T l
1 2l
a0 = � f ( x)dx
l 0
1 2l np x
an = � f ( x) cos �dx, n = 1, 2,3,... (4)
l 0 l
1 2l np x
bn = � f ( x) sin dx, n = 1, 2,3,...
�
l 0 l

1 l
l�
a0 = f ( x)dx
-l

1 l np x
sau an = � f ( x) cos �dx, n = 1, 2,3,... (5)
l -l l
1 l np x
bn = � f ( x)sin dx, n = 1, 2,3,...
�
l -l l
Formulele (4)-(5) se numesc formulele Euler-Fourier.
Seria trigonometrică ai cărei coeficienţi se calculează cu ajutorul formulelor de mai sus se numeşte
serie Fourier asociată funcţiei f(x):

a0 � � np x np x �
f ( x) = +� � an cos + bn sin �. (6)
2 n =1 � l l �
Teorema lui Dirichlet: Dacă funcţia f : R → R este periodică de perioadă T = 2l îndeplineşte pe un

interval de lungime perioada [ a , a + T ] , următoarele condiţii :

- este monotonă pe porţiuni (subintervale);

- este mărginită ;
- este continuă, având cel mult un număr finit de puncte de discontinuitate (de prima speţă) ;
- în oricare punct ξ de discontinuitate, valoarea funcţiei este egală cu semisuma limitelor laterale:
f ( - 0) + f ( + 0)
f ( ) =
2

2
atunci seria Fourier asociată converge în fiecare punct x �[ a , a + T ] , adică are loc egalitatea (6).

Dacă funcţia f îndeplineşte condiţiile teoremei lui Dirichlet, cu excepţia ultimei, egalitatea (6) are loc în
toate punctele x de continuitate al funcţiei (seria Fourier asociată converge în fiecare punct

x �[ a , a + T ] ). În punctele ξ de discontinuitate suma seriei nu este egală cu valoarea funcţiei f ( ) ci

f ( - 0) + f ( + 0)
cu semisuma limitelor laterale .
2
O funcţie f definită pe un interval simetric faţă de origine [ -l , l ] , l > 0 se numeşte funcţie pară, dacă

f (- x) = f ( x ), "x �[ -l , l ] . Analog, se numeşte funcţie impară, dacă f (- x ) = - f ( x ), "x �[ -l , l ] .

Astfel graficul unei funcţii pare este simetric faţă de axa Oy, iar graficul unei funcţii impare este simetric
faţă de originea coordonatelor O. Dacă funcţia f este definită şi integrabilă pe un interval simetric faţă de

origine [ -l , l ] , l > 0 atunci

[ f ( x) + f (- x) ] dx . Prin urmare
l 0 l 0 l l
�f ( x)dx = �f ( x)dx + �f ( x)dx = -�f (- x)dx + �f ( x)dx = �
-l -l 0 l 0 0

l l l
�f ( x)dx = 2�f ( x)dx , dacă funcţia de sub integrală f este pară şi
-l 0 �f ( x)dx = 0 , dacă funcţia de sub
-l

integrală f este impară.

Dacă funcţia f periodică de perioadă T = 2l este pară, coeficienţii Fourier ai săi, calculaţi cu (5) sunt:

2 l
l�
a0 = f ( x) dx,
0

2 l np x (7)
an = � f ( x) cos dx, n = 1, 2,3,...
�
l 0 l
bn = 0, n = 1, 2,3,...

şi atunci seria sa Fourier este numai de cosinusuri :

a0 � np x
f ( x) = + �an cos (8)
2 n =1 l
Dacă funcţia f periodică de perioadă T = 2l este impară, coeficienţii Fourier ai săi, calculaţi cu (5)
sunt:

a0 = 0,
an = 0, n = 1, 2,3,...
(9)
2 l np x
bn = � f ( x) sin dx, n = 1, 2,3,...
�
l 0 l
şi atunci seria sa Fourier este numai de sinusuri :

3
 �
np x
f ( x) = �bn sin (10)
n =1 l
Dată o funcţie f pe un interval de lungime 2l, ea se poate prelungi pe toată axa reală până la o funcţie

periodică �
f de perioadă T = 2l , astfel încât �
f ( x) = f ( x) , pe intervalul dat.

Fig. 1. Prelungirea unei funcţii prin periodicitate

Acestei funcţii �
f i se poate asocia o serie Fourier, coeficienţii Fourier fiind calculaţi cu formulele (4) sau

(5) pe intervalul unde �

f ( x) = f ( x ) .
Astfel i se poate asocia o serie Fourier şi unei funcţii neperiodice definite pe un interval, suma acestei
serii fiind o funcţie periodică, de perioadă egală cu lungimea intervalului dat. Convergenţa seriei se
studiază cu ajutorul teoremei lui Dirichlet pentru funcţia prelungită prin periodicitate.

Dată o funcţie f pe un interval [ 0,l ] , ea se poate prelungi până la o funcţie pară pe intervalul [ -l , 0] ,

f (- x) = f ( x ), "x �[ -l , l ] (grafic simetric faţă de axa Oy), apoi se poate prelungi până la o funcţie

periodică de perioadă T = 2l . Acestei funcţii i se poate asocia o serie Fourier, coeficienţii Fourier fiind
calculaţi cu formulele (7) pe intervalul dat. Se obţine o dezvoltare în serie Fourier numai de cosinusuri pe
intervalul dat.

Fig. 2. Funcţie periodică pară

Dată o funcţie f pe un interval [ 0,l ] , ea se poate prelungi până la o funcţie impară pe intervalul [ -l , 0] ,

f (- x ) = - f ( x ), "x �[ -l , l ] (grafic simetric faţă de axa Oy), apoi se poate prelungi până la o funcţie

periodică de perioadă T = 2l . Acestei funcţii i se poate asocia o serie Fourier, coeficienţii Fourier fiind
calculaţi cu formulele (9) pe intervalul dat. Se obţine o dezvoltare în serie Fourier numai desinusuri pe
intervalul dat.

4
 Fig. 3. Funcţie periodică impară

Exemple:

1. Să se dezvolte în serie Fourier trigonometrică pe intervalul [ -l , l ] , l > 0 , funcţia:

�0, pt.x �[-l , 0)

f ( x) = �
�x, pt.x �[ 0, l ]
Rezolvare:

Graficul funcţiei date pe intervalul [ -l , l ] este:

Coeficienţii seriei Fourier (6) se calculează cu formulele (5):

l
1 l 1 0 x2
�= 1 l xdx = 1 � l
a0 = �f ( x)dx = �
l

l -l �
l �-l
f ( x ) dx + �
0
f ( x ) dx �
� l 0
= ,
l 2 0 2

� np x
�f = x, g ' = cos
1 l np x 1 np x
l � l
an = �f ( x ) cos dx = �
� x cos �
dx . Integrând prin părţi: � �
l - l l l 0 l �f ' = 1, g = l np x
sin
� np l

� �
l l
1� l np x l l np x � l np x l
( -1) - 1�
= 2 2�
n
an = �x � sin
l � np
-
np � sin dx �= 2 2 cos
� �. Aici s-au folosit
l l � np l 0 np
0
1 4 4 2 4 430
� 0 �

egalităţile sin np = 0, cos np = ( -1) , "n �N . În final

n

5
 0, pt.n = 2k
�
�
an = � 2l , k = 1, 2,3,...
�- , pt.n = 2k - 1
� (2k - 1) p
2 2

� np x
�f = x, g ' = sin
1 l np x 1 np x l � l
bn = �f ( x) sin dx = �
� x sin �
dx . Integrând prin părţi: � �
l - l l l 0 l �f ' = 1, g = - l np x
cos
� np l

� �
1� l np x � 1 � l 2
l l
np x l l l2 np x � l
( -1) .
n +1
bn = �- x � cos + � cos dx �= �- cos np + 2 2 sin �=
l � np l 0 np 0 l � l � np np l np
1 44 2 4 430 �
� 0 �

a0 � np x � np x
Atunci f ( x) = + �an cos + �bn sin , adică
2 n =1 l n =1 l

l 2l �
1 (2k - 1)p x l �
(-1) n +1 np x
f ( x) = -
4 p2
�
k =1 (2k - 1)
2
cos
l
+
p
�
n =1 n
sin
l
.

Suma seriei este o funcţie periodică de perioadă T = 2l egală cu prelungirea prin periodicitate a funcţiei
date în toate punctele de continuitate (aici, x �(2k - 1)l , k ��). Aşadar egalitatea de mai sus are loc
pentru funcţia dată în "x �(-l , l ) .
De exemplu, în x = 0 suma seriei este egală cu valoarea funcţiei:

l 2l �
1 �
1 p2
f (0) = 0 = -
4 p2
�(2k - 1) 2 , de unde identitatea � = .
k =1 (2 k - 1)
2
k =1 8

l 2l �
1 l 2l p 2 l
Dar în x = l suma seriei este +
4 p2
�
k =1 (2 k - 1)
2
= + � =
4 p2 8 2
egală cu semisuma limitelor

laterale ale prelungirii prin periodicitate a funcţiei f în punctul de discontinuitate. Analog în punctul
x = -l .

1
2. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia periodică f ( x) =
5 + 3sin x

Rezolvare . Funcţia este definită, continuă şi derivabilă pe � ( 5 + 3sin x �0, "x ��) , periodică de

perioadă T = 2p , deci îndeplineşte condiţiile teoremei lui Dirichlet. Funcţia nu este nici pară, nici

impară. Se poate alege intervalul [ 0, 2p ] pentru calculul seriei Fourier ataşate:

6
 a0 �
+ �( an cos nx + bn sin nx )
2 n =1

1 2p
p�
a0 = f ( x)dx
0

1 2p
unde an = �f ( x ) cos nx �
dx, n = 1, 2,3,...
p 0
1 2p
bn = �f ( x) sin nx �dx, n = 1, 2,3,...
p 0
Se observă că în formula lui an , pentru n = 0 � a0 , iar în formula lui bn , pentru n = 0 � b0 = 0 .

1 cos nx + i sin nx
2p 1 2p einx
Se consideră cn = an + ibn =
p �
0 5 + 3sin x
dx =
p �
0 5 + 3sin x
dx, n = 0,1, 2,...

Această integrală se calculează cu ajutorul teoremei reziduurilor (tipul I), prin schimbarea de variabilă
1
z- dz
z = eix , x �[ 0, 2p ] � z = 1 (cercul unitate); eix - e- ix z z 2 - 1 , dx = ; einx = z n .
sin x = = = iz
2i 2i 2iz

1 zn dz 2 zn
� cn =
p � =
z - 1 iz p
2 �3z 2 + 10iz -33 dz . Funcţia de sub integrală j ( z ) are ca puncte
z =1 1 44 2 4 4
z =1
5+3 j (z)
2iz
i
singulare rădăcinile numitorului: z1 = - , z2 = -3i (poli simpli), din care doar z1 �D : z < 1 . Prin
3

� �
� �
( -i )
n
2 � i � 1 �� i � zn �
urmare cn = �2p i �
rezj �- �= 4i �z + � = �
p � 3 � 0! �� 3 � � i � � 2�3n
� 3 �z + �( z + 3i ) �
� � 3� �
z =-
i
3

�( -1) k
� 2 k , pt.n = 2k
�2 �3
cn = � k +1 , k = 0,1, 2,...
�( -1) i
� . pt.n = 2k + 1
�2 �32 k +1

Partea reală a lui cn este egală cu an , iar partea imaginară este egală cu bn . Astfel:

( -1)
k
- pentru n = 2k � a2 k = , b2 k = 0
32 k
2�

7
 ( -1)
k +1
- pentru n = 2k + 1 � a2 k +1 = 0, b2 k +1 = , k = 0,1, 2,...
32 k +1
2�

a0 � a �
Deci f ( x) = + �( an cos nx + bn sin nx ) = 0 + �( a2 k cos 2kx + bk sin 2kx ) +
2 n =1 2 k =1

�
+ �( a2 k +1 cos(2k + 1) x + b2 k +1 sin(2k + 1) x ) .
k =0

1 1 � ( -1) 1 � ( -1)
k k +1

În final f ( x ) = + � 2 k cos 2kx + � 2 k +1 sin(2k + 1) x .

4 2 k =1 3 2 k =0 3
Egalitatea are loc pentru "x �� conform teoremei lui Dirichlet (funcţia f este continuă pe �).

3. Să se dezvolte în serie Fourier numai de sinusuri pe intervalul [ 0, p ] funcţia:

� �p�
sin x, pt.x ��
� 0,
� � 2�
�
f ( x) = � .
� � p �
0, pt. x �� , p �
�
� �2 �
Rezolvare: Pentru a se dezvolta în serie numai de sinusuri, funcţia trebuie prelungită pe intervalul

� �p �
sin x, pt.x ��
� - , 0�
� �2 �
simetric [ -p , 0] prin imparitate: f ( - x ) = - f ( x) � f ( x) = � . În total pe
� � p�
0, pt.x �� -p , - �
�
� � 2�

[ -p , p ] graficul funcţiei va fi simetric faţă de origine. Apoi funcţia se poate prelungi prin periodicitate de

� p �
\ � ( 2k 1)
perioadă T = 2p . Funcţia prelungită este continuă şi derivabilă pe ±+� , k ��.
� 2

2 p
Pentru funcţiile impare: an = 0, n = 0,1, 2,... , bn =
p�
f ( x) sin nxdx, n = 1, 2,3,...
0

2 p2 1 p
Aşadar bn = �
p 0
sin nx � dx =
sin x �
p �[ cos(n - 1) x - cos(n + 1) x] �dx . Pentru n �1 :
0
2

1 �1 p
1 p
� 1 �1 p 1 p�
bn = � sin ( n - 1) x 2 - sin ( n + 1) x 2 =
� p � sin(n - 1) - sin( n + 1) �.
p n -1
�
0 n +1 0
� n -1
� 2 n +1 2�

8
 (-1)k +1 , pt.n = 2k
p � p �(-1) k , pt.n = 2k
Dar sin( n - 1) =� , k = 1, 2,3,... , iar sin(n + 1) = � , k = 1, 2,3,...
0, pt.n = 2k + 1
2 � 2 �0, pt.n = 2k + 1

(-1) k +1 � 1 1 � 4 (-1) k +1 �
k
Astfel b2 k = � + �= , k = 1, 2,3,... , iar b2 k +1 = 0, k = 1, 2,3,...
p �2k - 1 2k + 1 � p 4k - 1
2

p
p �
Pentru n = 1: b1 = 1 1 � 1 �2 1
x - sin 2 x � = . Deci f ( x ) = �bn sin nx �
p �(1 - cos 2 x)dx = p
0
2
�
� 2 �0 2 n =1

1 4 � k �p �
f ( x) = sin x + �( -1) k +1 2 sin 2 kx . Egalitatea are loc pentru x �[ 0, p ] \ � �, puncte în care
2 p k =1 4k - 1 �2
funcţia f este continuă.
p 1
Observaţie: În punctul x = suma seriei este egală cu (diferită de valoarea funcţiei, dar egală cu
2 2
semisuma limitelor laterale ale funcţiei f în acest punct).

Probleme propuse:
1 - a cos x
1. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia periodică f ( x) = , ( a < 1, a �0 ) .
1 - 2a cos x + a 2
Indicaţii: Funcţia este periodică de perioadă 2p , de asemenea funcţie pară, prin urmare se dezvoltă în

a0 �
serie numai de cosinusuri f ( x) = + �an cos nx . Pentru calcul se consideră
2 n =1

1 2p 1 - a cos x
cn = an + ibn =
p �1 - 2a cos x + a
0 2
einx dx , care se rezolvă cu ajutorul teoremei reziduurilor prin

1 a z2 - 2z + a
cn = � z n -1 �
� dz
schimbarea de variabilă z = eix . Se obţine 2p i a z 2
- (1 + a 2
)
z =1 1 4 4 44 2 4 4 4 4 + a . Pentru n = 0 :
3
j (z)

c0 = a0 = rezj (0) + rezj (a ) , iar pentru n �1 , cn = rezj (a ) .

�
Răspuns. f ( x ) = 1 + �a cos nx, "x ��.
n

n =1

Integrala Fourier

Fie f : R → R o funcţie care nu este periodică. Funcţia f nu poate fi reprezentată printr-o serie Fourier
pe axa reală. Dacă funcţia f îndeplineşte condiţiile teoremei lui Dirichlet pe R şi în plus este absolut

( � f ( x) dx = finit ) , atunci ea se poate reprezenta prin relaţia integrală:

+�
integrabilă $
-�

9
 1 +� +�
iu ( x -t )
f ( x) =
2p �du � f (t )e
-� -�
dt (11)

care se numeşte forma complexă a integralei Fourier a funcţiei f.

Observaţie: În punctele de discontinuitate x =  ale funcţiei f , expresia integrală din membrul al doilea
f ( - 0) + f ( + 0)
este egală cu semisuma limitelor laterale ale funcţiei f : .
2
Integrala Fourier se mai scrie:

1 +�
f ( x) = �g (u)e
iux
du , (12)
2p -�

1 +�
- iut
unde g (u ) =
2p � f (t )e
-�
dt (13)

O altă formă a integralei Fourier se obţine astfel:

1 0 +�
iu ( x -t ) 1 +� +�
iu ( x - t ) 1 +� +�
- iu ( x -t )
f ( x) =
2p �du � f (t )e
-� -�
dt +
2p �du � f (t )e
0 -�
dt =
2p �du � f (t )e
0 -�
dt +

1 +� +�
iu ( x -t ) 1 +� +� eiu ( x -t ) + e- iu ( x -t ) 1 +� +�

2p �du �f (t )e
0 -�
dt = �du � f (t )
p 0 - � 2
dt =
p �du � f (t ) cos u ( x - t )dt
0 -�

În final:
+�
f ( x) = �[ a (u ) cos ux + b(u ) sin ux ] du , (14)
0

1 +�
p�
a (u ) = f (t ) �
cos ut �dt
-�
unde: (15)
1 +�
b(u ) = � f (t ) � sin ut �
dt
p -�

Se observă analogia cu seria şi coeficienţii Fourier (formulele 5, 6).

În plus, dacă f este funcţie pară:
2 +�
p�
a (u ) = f (t ) �
cos ut �
dt şi b(u) = 0 (16)
0

+�
� f ( x) = �a (u ) �
cos ux �
du (17)
0

iar dacă f este funcţie impară:

2 +�
p�
a(u) = 0 şi b(u ) = f (t ) �
sin ut �
dt (18)
0

+�
� f ( x) = �a (u ) �
sin ux �
du (19)
0

Exemple: Să se reprezinte prin integrale Fourier următoarele funcţii definite pe �:

10
 �sin x , pt. x �p
�
1. f ( x ) = �
�0, pt. x > p
Rezolvare: Funcţia dată îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet pe �, fiind continuă cu derivata continuă
(nu este derivabilă în punctele x = 0, � p ). Este absolut integrabilă pe � (aria mărginită de graficul
funcţiei f pozitive şi axa Ox este finită). Funcţia dată este pară, deci b(u) = 0 şi
2 +� 2 p 1 p
a (u ) =
p �
0
f (t ) �
cos ut �
dt =
p �
0
sin t � dt =
cos ut �
p �[ sin(1 - u)t + sin(1 + u)t ] dt =
0

1 � 1 p 1 p �
= -
� cos(1 - u ) t 0 - cos(1 + u ) t 0 �=
p �1 - u 1+ u �

1 � 1 1 1 1 �
= -
� cos(1 - u )p + - cos(1 + u )p + =
p �1 - u 1- u 1+ u 1+ u �
�

1 �1 1 1 1 � 1 �1 1 �
= � cos p u + + cos p u + �= � + ( cos p u + 1) =
�
p 1- u
� 1- u 1+ u 1+ u � p �
1- u 1+ u �

4 1 pu
= cos 2 .
p 1- u 2
2
4 � 1 2 pu
Deci f ( x ) = � 2 cos cos uxdx , egalitatea având loc pentru orice x ��, funcţia fiind
p 1- u
0 2
continuă.

x
2. f ( x) = ,a > 0
x + a2
2

Rezolvare: Funcţia dată îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet şi absolut integrabilă pe �, în plus este
2 +� 2 +� x sin ux
funcţie impară, deci a(u) = 0 şi b(u ) = �
p 0
f ( x) � dx = � 2
sin ux �
p 0 x + a2
�
dx . Această integrală

este convergentă şi se calculează cu ajutorul teoremei reziduurilor.

� x sin ux 1 +� x sin ux
Funcţia de sub integrală este o funcţie pară, deci I = �x
0 2
+a 2
dx = � 2
2 -� x + a 2
dx . Se consideră şi

1 +� x cos ux
2�
integrala pereche Y = dx (se observă că această integrală este nulă, funcţia de sub
-� x 2 + a 2

integrală fiind impară).

1 +� x(cos ux + i sin ux) 1 +� xeiux

2� 2�
Fie J = Y + iI = dx = dx .
-� x2 + a2 -� x 2 + a 2

z
Funcţia complexă f ( z ) = eiuz are polii simpli �ai . Prin urmare J = p i �
rezf (ai ) .
z + a2
2

11
 1� z � 1 pi
rezf (ai ) = ( z - ai )
� eiuz � = e - au � J = Y + iI = e - au . În final Y = 0 şi
0! � ( z - ai )( z + ai ) �
z = ai
2 2
p - au �
I= e . Astfel b(u ) = e- au şi deci f ( x) = �e - au sin uxdu, "x ��.
2 0

Probleme propuse: Să se reprezinte prin integrale Fourier următoarele funcţii definite pe �:

sin x, pt.x �[ -p , p ]
�
� 2 �sin p u
1. f ( x ) = � ; Răspuns: f = funcţie impară, f ( x) = � sin uxdu , "x ��.
0, pt.x �[ -p , p ]
� p 0 1- u2

�x + a, pt. - a < x < 0

� 2 �1 - cos au
2. f ( x ) = �- x + a, pt.0 �x < a ; Răspuns: f = funcţie pară, f ( x ) = � cos uxdu , "x ��
� p 0 u 2

�0, pt. x �a

e - x , pt.x > 0
�
� 2 � u
3. f ( x ) = �
0, pt.x = 0 ;
p�
Răspuns: f = funcţie impară, f ( x ) = sin uxdu, "x ��.
0 1+ u2
�
e x , pt.x < 0
�
�
-t u
Indicaţie: Integrala �e
0
sin utdt =
1+ u2
se calculează de două ori prin părţi. Integrala

Fourier se află mai uşor dacă se foloseşte forma complexă.

1 �
4. f ( x) = ,a > 0 ; Răspuns: f = funcţie pară, f ( x ) = �e
- au
cos uxdu , "x ��.
x + a2
2 0

Transformata Fourier

Dacă funcţia f : R → R îndeplineşte condiţiile teoremei lui Dirichlet pe R şi în plus este absolut
integrabilă (aceleaşi condiţii ca la integrala Fourier), atunci funcţia g(u) din relaţia (13):

1 +�
- iux
g (u ) =
2p
� f ( x )e
-�
dx (20)

se numeşte transformata Fourier (directă) a funcţiei f(x).

12
 Din (12) se observă că funcţia f se exprimă invers în raport cu funcţia g (transformata Fourier inversă)

1 +�
f ( x) = �g (u)e
iux
prin relaţia: du (21)
2p -�

Se numeşte transformata Fourier prin cosinus a funcţiei f, funcţia:

2 �
p�
g c (u ) = f ( x) cos uxdx (22)
0

Se observă că funcţia este suficient să fie definită pe ( 0, +�) . Dacă funcţia f : R → R este o funcţie pară

atunci transformata Fourier a sa coincide cu transformata Fourier prin cosinus: g (u ) = g c (u ) .

Inversa transformatei Fourier prin cosinus este dată prin relaţia:

2 �
p�
f ( x) = g c (u ) cos uxdu (23)
0

Se numeşte transformata Fourier prin sinus a funcţiei f, funcţia:

2 �
p�
g s (u ) = f ( x) sin uxdx (24)
0

Se observă că funcţia este suficient să fie definită pe ( 0, +�) . Dacă funcţia f : R → R este o funcţie

impară atunci transformata Fourier a sa coincide cu transformata Fourier prin sinus: g (u ) = g s (u ) .

Inversa transformatei Fourier prin sinus este dată prin relaţia:

2 �
p�
f ( x) = g s (u )sin uxdu (25)
0

Exemple:
1. Să se determine imaginea prin transformata Fourier a funcţiei:
�
1, pt. x �a
�
f ( x) = �
0, pt. x > a
�

1 1 1 1 -iua iua 2 sin ua

( )
+� a
- iux - iux
Rezolvare: g (u ) =
2p � f ( x)e
-�
dx =
2p �e
-a
dx = -
2p iu
e -e =
p u
,

u �0 .

2. Să se calculeze transformata Fourier directă a funcţiei:

13
 �0, pt.x �0
�
f ( x) = �x, pt.0 < x < a
�0, pt.x �a
�

1 +�
- iux 1 a
- iux 1 � x - iux a 1 a -iux �
Rezolvare: g (u ) =
2p
� f ( x )e
-�
dx =
2p
�xe 0
dx = �- e
2p � iu 0
+ �
iu 0
e dx �=
�

1 � a -iua 1 -iux a � 1 � a -iua 1 -iua

= �- e + 2e
2p � iu u 0 �
=
� 2p
- e + 2 e -1
�
� iu u
( )�
�.
�

3. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei:

1
f ( x) =
(1+ x )
2
2

1 +� e - iux
Rezolvare: g (u ) = � 1+ x dx , integrală care se calculează cu ajutorul teoremei
( )
2
2p -� 2

1
reziduurilor. Astfel, funcţia complexă j ( z ) = e- iuz are polii dubli z = �i .
(1+ z )
2
2

'
1 1 ' � 1 �
g (u ) = 2p i �
� rezj (i ) = 2p �
i� � j ( z)�
( z - i)2 � = 2p �
i�� e - iuz � =
2p 1! � �
z =i ( z + i) 2
� �
z =i

� 2 -iu -iuz � � 2 u iu u � 1 p
= 2p �
i�-
� e -iuz + e � = 2p �
i�-
� e - e �= ( 1 + u ) eu .
� ( z + i ) 3
( z + i ) 2
�
z =i � - 8i u � 2 2

Se observă că funcţia dată este pară, deci g (u ) = g c (u ) .

4. Să se calculeze transformatele Fourier prin cosinus şi sinus ale funcţiei:

f ( x) = e - x

2 � 2 � -x
Rezolvare: g c (u ) = �
p 0
f ( x) cos uxdx =
p�0
e cos uxdx şi

2 � 2 � -x
g s (u ) = �
p 0
f ( x)sin uxdx =
p�0
e sin uxdx

14
Aceste integrale se calculează împreună:

2 � -x 2 � - x iux 2 � ( iu -1) x
p� p� p�
g c (u ) + ig s (u ) = e (cos ux + i sin ux ) dx = e �e dx = e dx =
0 0 0

2 1 -x � 2 1 2 1 + iu
= e (cos ux + i sin ux) = = . Egalând părţile reale şi cele imaginare,
p iu - 1 0 p 1 - iu p 1+ u2

2 1 2 u
rezultă g c (u ) = şi g s (u ) = .
p 1+ u 2
p 1+ u2

5. Să se determine funcţia f care satisface ecuaţia integrală:

�u , pt. u < 1
�
+� �1
� f ( x)eiux dx = g (u ) = � , pt. u = 1
�2
-�

�
�0, pt. u > 1

1 +�
� f ( x )e dx = g (u ) atunci din simetria transformării Fourier rezultă
iux
Rezolvare: Dacă
2p -�

1 +�
- iux 1 1 +�
- iux 1 1
- iux
f ( x) =
2p �g (u )e du . Deci f ( x) =
-�
2p 2p �g (u)e du =
-� 2p �ue
-1
du

Integrând prin părţi se obţine

1 � u -iux 1 1 1 � 1 � 1 -ix 1 ix 1 -iux 1 �

f ( x) = - e
� + �e -iux du �= - e - e + 2e =
2p � ix -1 ix -1 � 2p �
� ix ix x -1 �
�

1 � 1 ix - ix 1 � i � sin x �
=
2p
-
�
� ix
( x
)
e + e + 2 e -ix - eix �= (cos x -
�
� px� x �
)
�.

�
-u
6. Să se determine funcţia f ( x) ştiind că: �f ( x)sin uxdx = e
0
, unde u > 0 .

Rezolvare:

2 � 2 -u
Ecuaţia poate fi scrisă sub forma : �
p 0
f ( x)sin uxdx =
p
e .

2 � -u 2 x
Aplicând inversa transformatei Fourier prin sinus, se obţine: f ( x) = �
p 0
e sin uxdu =
p 1 + x2

15
 Probleme propuse:
Să se calculeze transformatele Fourier ale funcţiilor:

�x
�2 , pt. x �1
�
�1 1 �sin 2u - sin u u cos u - sin u �
1. f ( x ) = � , pt .1 < x �2 ; Răspuns: g (u ) = � +i �
�2 2p � u u2 �
�0, pt. x > 2
�
�

2 a
2. f ( x) = e -a x , a > 0 ; Răspuns: Funcţia este pară g (u ) = g c (u ) =
p u2 + a 2

2 au
3. f ( x ) = xe -a x , a > 0 ; Răspuns: Funcţia este impară g (u ) = g s (u ) = -i .
p (u + a 2 )2
2

1 p -2u
4. f ( x ) = ; Răspuns: Funcţia este pară g (u ) = g c (u ) = e .
x +4
2
2 2

� 3
�2 x - 3, pt.0 �x �
� 2
5. Să se calculeze transformata Fourier prin cosinus a funcţiei: f ( x) = � ;
� 3
0, pt.x >
� 2

2 2 � 3u �
Răspuns: g c (u ) = cos - 1�.
p u2 �
� 2 �

sin x, pt.0 �x �p
�
6. Să se calculeze transformata Fourier prin sinus a funcţiei: f ( x) = �
0, pt .x > p
�

2 sin p u
Răspuns: g s (u ) = .
p 1- u2

� p
cos u, pt.0 < u <
�
� � 2
7. Să se determine funcţia f care satisface ecuaţia integrală: �f ( x )sin uxdx = �
0
� p
0, pt.u �
� 2

16
 2 �
p�
Indicaţie: f ( x ) = g (u )sin uxdu , unde g(u) este funcţia din membrul al doilea.
0

1 � px �
Răspuns: f ( x ) = sin - 1�
p ( x - 1) �
2
� 2 �

Proprietăţi ale transformatei Fourier

1. Transformarea Fourier directă este liniară.

F [c1 f1 ( x) + c 2 f 2 ( x)] = c1 F [ f1 ( x)] + c 2 F [ f 2 ( x)], c1 , c 2  R

Demonstraţie.
F [c1 f 1 ( x ) + c 2 f 2 ( x)] =

  
1 c1 c2
 (c  f (t )e f
iat iat
= f (t ) + c 2 f 2 (t ))e dt =
1 1 1 dt + 2 (t )e iat dt =
2p - 2p - 2p -

= c1 F [ f 1 ( x)] + c 2 F [ f 2 ( x )]

2. Transformarea Fourier directă are proprietatea de translaţie.

F [ f ( x + h)] = e -iah F [ f ( x)] "h  R

Demonstraţie.

1
 f (t + h)e
iat
F [ f ( x + h)] = dt
2p -

v=t+h
Se face substituţia şi se obţine :

 
1 1
 f (v)e ia ( v -h ) dv = e -iah  f (v )e
ia v
F [ f ( x + h)] = dv = e -iah F [ f ( x)]
2p - 2p -

a  R
3. Pentru orice , are loc relaţia (proprietatea de asemănare):

1 a
F [ f (ax)] = F( )
|a| a

Demonstraţie.

17
Pentru a>0 facem substituţia v = at şi se obţine:

  iav  iav
1 1 dv 1 1 a
 f (at )e  f (v )e  f ( v )e
iat
F [ f (ax)] = dt = a
= a
dv = F( )
2p - 2p -
a a 2p -
a a

Pentru a<0, avem :

 - iav  ia v
1 1 dv 1 1 a
F [ f (ax)] =
2p

-
f (at )e iat dt =
2p


f (v ) e a
a
=-
a 2p

-
f ( v )e a
dv = - F ( )
a a

4. Pentru orice număr real oarecare h, are loc relaţia :

F [e ixh f ( x)] = F (a + h)

Demonstraţie.
 
1 1
e  f (t )e
ia t it (a + h )
F [e ixh
f ( x)] = ith
f (t )e dt = dt = F (a + h)
2p - 2p -

5. Pentru k întreg şi pozitiv are loc relaţia:


d k F (a ) ik
= t f (t )e iat dt
k

da k 2p -

Demonstraţie.

1
 f (t )e
iat
F (a ) = dt
2p -

 
dF (a ) d 1 i
 f (t )e iat dt ) =  tf (t )e
iat
= ( dt
da da 2p - 2p -

Presupunem, prin inducţie, că este adevărată pentru k-1


d k -1 F (a ) i k -1
t f (t )e iat dt
k -1
=
da k -1 2p -

şi demonstrăm pentru k

18
  
d k F (a ) d d k -1 F (a ) d i k -1 ik
t t
iat
= ( )= ( k -1
f (t )e dt ) = k
f (t )e iat dt
da k da da k -1 da 2p - 2p -

f (x) g (x)
6. Se numeşte produs de convoluţie al funcţiilor şi , integrala :

h( x ) =
-
 f ( x - y ) g ( y)dy

f (x) g (x)
. Tranfomarea Fourier a produsului de convoluţie a funcţiilor şi este dată de

F [  f ( x - y ) g ( y )dy ] = 2p F (a )G (a )
-

F (a ) = F [ f ( x )] G (a ) = F [ g ( x)]
unde şi

Demonstraţie.
    
1 1 1
 h(t )e dt =  (  f (t - v) g (v)dv)e dt =  (  f (t - v) g (v)e e dv)dt =
iat iat ia ( t - v ) iav
F [ h( x )] =
2p - 2p - - 2p - - 

 
1 1
 g (v)e dv)(  f (t - v)e
iav ia ( t - v )
= 2p ( dt = 2p G (a ) F (a )
2p - 2p -

Probleme propuse:

1. Să se calculeze transformatele Fourier ale funcţiilor :

0 dacă -∞<x<0

f(x)= 1 dacă 0<x<d

0 dacă d<x<∞

g ( x) = e - a| x| , a > 0, x  R

19
 xe a
h( x ) = , a > 0, a  R
x2 + a2

Să se calculeze transformatele prin sinus şi cosinus ale funcţiei :

cos x 0< x<a

f (x ) =

0 xa

f (t )
3. Să se determine funcţia din ecuaţia :

 f (t ) cos atdt = j (a )
0

unde

1-x , 0<x<1

0 , x

20
21