Sunteți pe pagina 1din 3

EVALUAREA GERIATRICĂ A

VÂRSTNICULUI
EVALUAREA GERIATRICĂ

Obiectivele evaluării geriatrice:

- identificarea şi evaluarea multiplelor nevoi şi probleme medicale, psihosociale şi


funcţionale ale vârstnicilor;
- evaluarea resurselor şi capacităţilor individuale;
- determinarea nevoilor de asistenţă medicală şi/sau socială;
- dezvoltarea unor măsuri coordonate de intervenţie asupra problemelor individuale.

Scopurile evaluării geriatrice:

- îmbunătăţirea stării de sănătate a vârstnicilor;


- ameliorarea funcţionalităţii şi prevenirea instalării dizabilităţii;
- ameliorarea calităţii vieţii;
- reducerea costurilor serviciilor de sănătate.

Componentele evaluării geriatrice:

- medicală: anamneza, ex. obiectiv, ex. paraclinice şi de laborator;


- funcţională: activităţile de zi cu zi, activităţile instrumentale de zi cu zi, mobilitate (mers
şi echilibru: scara Tinetti de evaluare a echilibrului şi a mersului);
- cognitivă;
- afectivă (Scala geriatrică de evaluare a depresiei);
- nutriţională;
- socială ‐ economică ‐ ambientală.

Anamneza

Anamneza completă şi amănunţită reprezintă elementul cel mai important în elaborarea


diagnosticului şi evitarea interacţiunilor medicamentoase.

O anamneză utilă include:


- stabilirea acuzei principale;
- istoricul bolii actuale;
- antecedentele personale patologice (inclusiv medicaţia; atenţie la plantele medicinale!);
- antecedentele heredocolaterale;
- anamneza socială.

Există o serie de factori care fac ca anamneza la pacientul vârstnic să fie mai
provocatoare, mai dificilă şi de mai lungă durată, necesitând uneori chiar etape succesive în
obţinerea ei, şi anume:

∆ dificultăţi de comunicare: afectarea senzorială (auz, văz), tulburările cognitive şi nivelul


educaţional şi socio‐economic. Aceştia din urmă au un efect profund asupra vocabularului
pacientului şi implicit asupra capacităţii de înţelegere şi exprimare.
∆ lipsa raportării unor simptome. Cauzele sunt multiple:
● o seamă de acuze sunt atribuite îmbătrânirii şi prin urmare nu sunt conştientizate ca
acuze patologice;
● frica (de boală, de manopere diagnostice şi terapeutice, de posibilitatea încălcării
intimităţii);
● lipsa unor simptome;
● tulburările de memorie sau alte afectări cognitive.

∆ acuzele multiple: adeseori anamneza vârstnicului are un caracter haotic, aceştia fiind
adesea mari povestitori; în afară de aceasta, multiplele comorbidităţi, manifestările somatice
din bolile psihice ca şi agravarea sau exagerarea simptomelor secundar afecţiunilor psihice,
fac ca anamneza să fie extrem de laborioasă.

Anamneza socială.

Evaluarea statusului socio‐economic (şi abilitatea de a funcţiona în cadrul lui) este


crucială în determinarea potenţialului impact a unei boli asupra stării de sănătate şi necesităţii
asistenţei medicale.
La fel de importantă este şi evaluarea trăirilor şi aşteptărilor familiei. Multe familii care
au în îngrijire vârstnici suferinzi au atitudini diferite faţă de aceştia sau de situaţia în care se
află:
● sentimente de mânie, având de îngrijit un membru de familie dependent;
● sentimente de vinovăţie, sentimentul neputinţei de a face mai mult pentru cei pe care îi
au în grijă;
● aşteptări nerealiste, care se bazează adesea pe lipsa informării corecte a familiei şi pot
interfera cu buna îngrijire a vârstnicului.

Examenul obiectiv

Particularitatea examenului obiectiv în geriatrie constă în recunoaşterea şi separarea


modificărilor legate de îmbătrânire, de cele legate de diverse patologii.

Examinări de laborator şi paraclinice

Parametrii de laborator care NU se schimbă secundar îmbătrânirii:


● hemoglobina şi hematocritul; leucocite; trombocite;
● electroliţi: sodiu, potasiu, clor, bicarbonat, calciu, fosfor;
● ureea;
● testele funcţionale hepatice: transaminaze, bilirubina, timp de protrombină;
● TSH.

Orice valori anormale ale acestor parametrii necesită evaluare diagnostică!!!