Sunteți pe pagina 1din 2

ARTA NARATIVĂ - ION CREANGĂ

 Modalități de realizare a oralității stilului:

– prezența frecventă a dialogului:


"- Parcă v-a ieșit un sfânt din gură, Luminate împărate, zise atunci Flămânzilă.
- Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene.";
"Atunci spânul zice îngâmfat:
- Ei, moșule, ce mai zici?
- Ce să zic, nepoate!”
– folosirea dativului etic:
"Și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap, zboară cu dânsul în înaltul ceriului și apoi, dându-i drumul de-acolo, se
face spânul până jos praf și pulbere."
– exclamațîi, interogații, interjecții:
"Și odată mi ți-o înșfacă ei, unul de o mână și altul de cealaltă, și hai, hai! hai, hai! în zori de ziuă ajung la palat"
"- Măi, Păsărilă, iacătă-o, ia!"
"Ei, apoi? Lasă-te în sama lor, dacă vrei să rămâi fără cap";
– expresii onomatopeice:
"Și, când să pună mâna pe dânsa, zbrr! pe vârful unui munte și se ascunde după o stâncă [...] și, când să pună
mâna pe dânsa, zbrr! și de acolo și se duce de se ascunde tocmai după lună";
"Ş-odată pornesc ei, teleap-teleap-teleap, și cum ajung în dreptul ușii, se opresc puțin."
– imprecații, apostrofe:
"Numai de nu i-ar muri mulți înainte; să trăiască trei zile cu cea de alaltăieri.";
"Na! așa trebuie să pățească cine calcă jurământul!
– adresare directă:
"Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați";
– diminutive:
"Și dacă îi putea scoate la capăt trebușoara asta, atunci oi mai vedea eu";
"Mă, fetișoara împăratului ne-a tras butucul; s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lângă ceilalți";
– formule specifice oralitățîi: "vorba ceea: Dă-mi, doamne, ce n-am avut,/ Să mă mier ce m-a găsit";
"toate ca toate"; "de voie-de nevoie"; "vorba unei babe"; "vorba cântecului".
– proverbe și zicători: "Capul de-ar fi sănătos, că belele curg gârlă"; "Cine poate oase roade; cine nu, nici
carne moale"; "Nu-i după cum gândește omul, ci-i după cum vrea Domnul"; "frica păzește bostănăria"; "omul
sfințește locul"; "Să nu dea Dumnezeu omului, cât poate el suferi".
– versuri populare sau fraze ritmate:
"Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la
Chitilă, peste drum de Nimerilă, ori din târg de la Să-l-cați, megieș cu Căutați și de urmă nu-i mai dați.",
"La plăcinte,/ înainte/ Și la război/ înapoi.";
"Voinic tânăr, cal bătrân/ Greu se-ngăduie la drum!”
– cuvinte și expresii populare, regionalisme:
"m-ai băgat în toate grozile morții";
"n-ai cui bănui";
"o lua în porneală";
"a mâna porcii Ia jir";
"hatârul" ;
"a se chiurchiului";
"farmazoană";
"arzuliu";
"teleagă"

 Umorul în proza lui Creangă este dat de starea permanentă de bună dispoziție a autorului, de jovialitatea,
verva și plăcerea lui de a povesti pentru a stârni veselia "ascultătorilor".
Absența satirei deosebește, în principal, umorul lui Creangă de comicul lui Caragiale, povestitorul având o
atitudine de înțelegere față de păcatele omenești, ba chiar făcând haz de necaz cu optimism și vitalitate, crezând
1
într-o atare îndreptare a defectelor umane ("Râzi tu, râzi, Harap Alb, dar unde mergi, fără de mine n-ai să poți face
nimica").
Modalități de realizare a umorului:

– exprimarea poznașă, mucalită, într-o șiretenie a frazei la care este imposibil să nu te amuzi:
"Și înălțimei voastre gând bun și mâna slobodă, ca să ne dați cât se poate mai multă mâncare și băuturică, zise
Setilă, căruia îi lăsa gura apă; că din mâncare și băutură las dacă ne-a întrece cineva; numai la treabă nu ne
prea punem cu toți nebunii";
"Aș ruga pe luminarea sa, că dacă are de gând a ne ospăta, după cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească mai mult
cu udeală, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala";
"Doar unu-i împăratul Roș, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită și milostivirea lui
cea neauzită.";
– combinații neașteptate de cuvinte:
"Tare-mi ești drag! Te-aș vârî în sân, dar nu încapi de urechi";
"Dar amarnic mai ești la viață; când te mânii, faci sânge-n baligă";
"Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pântecele cobză";
– caracterizări pitorești cu ajutorul cuvintelor familiale:
Fata împăratului Roș este "o zgâtie de fată", "un drac, bucățică ruptă din tată-său din cap până în picioare, ba
încă și mai și";
Năzdrăvanii sunt "care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii";
– vorbe de duh: "Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară rușinea";
– autopersiflarea: "Crai, crăiese și-mpărați / Oameni în samă băgați,/ S-un păcat de povestariu,/ Fără bani în
buzunariu."
– ironia:
"Se vede lucru, că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine; și decât să încurci numai așa lumea, mai
bine să șezi deoparte cum zici, căci mila domnului: lac de-ar fi, broaște sunt destule";
"Ei, dragul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.";
– caracterele personajelor: împăratul Roș are "inima haină, nu se mai satură de a vărsa sânge omenesc";
fata lui este "o farmazoană cumplită"; împăratul Verde este blând, vesel și petrecăreț: "prea intri în voia supușilor";
– poreclele personajelor: Păsărilă, Buzilă;
– situațiile și întâmplările în care sunt puși eroii:
Apariția ciudatelor personaje în fața împăratului Roș, care încercau să se poarte elegant și protocolar, stârnește
nedumerirea acestuia: "Împăratului i-a fost de-a mirarea, văzând că niște golani au asemenea îndrăzneală, de vin
cu nerușinare să-i ceară fata, fie din partea oricui ar fi."
– diminutive cu valoare augmentativă:
"băuturică" pentru cele "12 buți pline cu vin din cel hrănit (vin tare - n.n.) băuturica mai este ce este" ,
"buzişoare" pentru "nişte buzoaie groase și dăbălăzate" (lălâi, atârnând în jos – "Atunci Gerilă suflă de trei ori cu
buzișoarele sale cele iscusite".