Sunteți pe pagina 1din 4

Soţiile să fie supuse; bărbaţii să iubească — Se pune adesea întrebarea: “Oare trebuie ca soţia să nu aibă

voinţa ei proprie?” Biblia afirmă cu claritate că bărbatul este capul familiei. “Soţiilor, fiţi supuse
bărbaţilor voştri”. Dacă această poruncă s-ar opri aici, noi am putea spune că poziţia femeii nu este de
invidiat; este o poziţie foarte dificilă, una care pune la încercare, în foarte multe cazuri, şi ar fi mai bine
dacă ar fi mai puţine căsătorii. Mulţi soţi citesc doar cuvintele: “Soţiilor, fiţi supuse”, şi se opresc aici;
însă vom citi mai departe concluzia, finalul, aceleiaşi porunci: “Cum se cuvine în Domnul.”

Dumnezeu cere ca soţia să aibă mereu în faţa ei teama de Dumnezeu şi slava Lui. O supunere deplină
trebuie să fie oferită numai Domnului Isus Hristos, care a răscumpărat-o pe ea ca pe propriul Lui copil, cu
preţul infinit al vieţii Sale. Dumnezeu i-a dat o conştiinţă pe care ea nu o poate încălca la bunul plac.
Individualitatea ei nu poate fi absorbită de cea a soţului ei, pentru că ea este achiziţia lui Hristos. Este o
greşeală dacă ne închipuim că, printr-o devoţiune oarbă, ea trebuie să facă exact tot ce spune soţul ei, în
toate lucrurile, când ea ştie că făcând astfel îşi va vătăma trupul şi spiritul, care au fost răscumpărate din
robia lui Satana. Există Cineva care este mai presus decât soţul pentru soţie; este Răscumpărătorul ei, iar
supunerea faţă de bărbatul ei trebuie să fie aşa cum a îndrumat Dumnezeu: “cum se cuvine în Domnul.”

Atunci când soţii pretind supunerea totală din partea soţiilor lor, susţinând că femeile nu au voie să
vorbească sau să aibă voinţa lor în familie, ci trebuie să fie cu totul supuse, ei îşi aşează soţiile într-o
poziţie care nu este în armonie cu Scriptura. Interpretând Scriptura în acest mod, ei atentează cu
violenţă asupra instituţiei căsătoriei. Această interpretare este simplificată, ei considerând că pot
exercita o stăpânire arbitrară, şi aceasta nu este atribuţia lor. Însă mai departe citim: “Bărbaţilor, iubiţi-
vă nevestele şi nu purtaţi necaz pe ele”. De ce ar avea necaz soţul pe soţia lui? Dacă soţul ar descoperi că
ea greşeşte, face o mulţime de greşeli, acest spirit de pică nu ar îndepărta răul.

oţiile să fie supuse numai în măsura în care soţii sunt supuşi lui Hristos — Domnul
Isus nu a fost corect reprezentat în relaţia Sa faţă de biserică de către relaţia multor bărbaţi
faţă de soţiile lor, pentru că ei nu ţin calea Domnului. Ei susţin că soţiile lor trebuie să le
fie supuse în toate lucrurile. Însă scopul lui Dumnezeu nu a fost ca bărbatul să
stăpânească, în calitate de cap al familiei, atunci când el însuşi nu este supus lui Hristos.
El trebuie să fie sub conducerea Domnului Hristos, ca să poată reprezenta relaţia dintre
Hristos şi biserica Sa. Dacă bărbatul este grosolan, dur, furtunos, egoist, aspru şi tiran,
atunci el nu ar trebui să rostească niciodată cuvintele: “Soţul este capul nevestei” şi că ea
trebuie să i se supună în toate lucrurile; căci nu el este Domnul, el nu este bărbatul în
adevăratul sens al cuvântului....CA 117.1

Soţii trebuie să studieze modelul şi să caute să înţeleagă semnificaţia simbolului prezentat


în Efeseni, relaţia pe care o are Domnul Hristos cu biserica. Soţul trebuie să fie ca un
Mântuitor în familia sa. Va sta el în poziţia nobilă, de bărbăţie, dată lui de Dumnezeu,
căutând continuu să-şi ridice, să-şi înnobileze soţia şi copiii? Va răspândi el în jurul lui o
atmosferă curată, dulce? Nu va căuta el oare să cultive cu tot atâta asiduitate iubirea lui
Isus, făcând din aceasta un principiu ce domneşte în căminul său, în măsura în care îşi
susţine pretenţiile de autoritate?CA 117.2
Fiecare soţ şi tată trebuie să studieze pentru a putea înţelege cuvintele lui Hristos, nu într-
o manieră părtinitoare, insistând doar asupra supunerii soţiei faţă de soţ, ci în lumina crucii
de pe Calvar; să studieze care ar trebui să fie poziţia sa în cercul familiei. “Bărbaţilor, iubiţi-
vă nevestele exact aşa cum a iubit Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea; ca s-o
poată sfinţi şi curăţi cu o apă curată prin cuvânt”. Domnul Isus S-a dat pe Sine la moarte
6
pe cruce, ca să ne poată curăţi de orice păcat şi necurăţie prin influenţa Duhului Sfânt. CA
117.3

Este nevoie de îngăduinţă reciprocă — Trebuie să avem Spiritul lui Dumnezeu, altfel nu
vom avea niciodată armonie în cămin. Soţia, dacă are Spiritul lui Hristos, va fi atentă la
cuvintele ei; ea îşi va stăpâni spiritul, va fi supusă; cu toate acestea, nu se va simţi sclavă,
ci un tovarăş al soţului ei. Dacă soţul este un slujitor al lui Dumnezeu, atunci el nu va
domni asupra soţiei sale; el nu va fi arbitrar şi sever, cu pretenţii. Nu putem nutri dragoste
în cămin, fiind prea pretenţioşi; deoarece căminul, dacă Duhul lui Dumnezeu domneşte în
el, este un tip al cerului.... Dacă unul greşeşte, celălalt va da pe faţă răbdare, îngăduinţă,
7
asemenea lui Hristos, şi nu-l va îndepărta cu răceală. CA 118.1

Nici soţul şi nici soţia nu trebuie să încerce să exercite asupra celuilalt o stăpânire arbitrară.
Nu încercaţi să-l siliţi pe celălalt să cedeze dorinţelor voastre. Nu puteţi face astfel şi să vă
bucuraţi încă de dragostea celuilalt. Fiţi buni, răbdători, îngăduitori, atenţi şi curtenitori.
Prin harul lui Dumnezeu, puteţi izbuti în a vă face unul pe altul fericit, aşa cum aţi promis
8
prin legământul căsătoriei. CA 118.2

Fiecare să cedeze cu mulţumire — În căsnicie, bărbaţii şi femeile se poartă uneori


precum copiii răi şi neascultători. Soţul doreşte calea lui, soţia calea ei şi nici unul nu vrea
să cedeze. O asemenea stare nu poate aduce decât cea mai mare nefericire. Atât soţul,
cât şi soţia trebuie să fie binevoitori a ceda în ce priveşte calea sau părerea proprie. Nu
9
există posibilitatea de a fi fericiţi, dacă amândoi persistă în a face ceea ce le place. CA 118.3

Dacă bărbaţii şi femeile nu învaţă blândeţea şi umilinţa de la Hristos, atunci ei vor da pe


faţă un spirit iraţional, atât de ades prezent la copii. Voinţa puternică, nedisciplinată, va
căuta să conducă. Unii ca aceştia trebuie să studieze cuvintele lui Pavel: “Când eram copil
gândeam ca un copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil; când am devenit mare
10
am lepădat ce era copilăresc.” CA 118.4

Cum se rezolvă greutăţile familiale — Este dificil să faci faţă greutăţilor familiale, chiar
atunci când soţul şi soţia caută să se înţeleagă în privinţa nenumăratelor lor datorii, în
cazul în care au eşuat în ce priveşte supunerea inimii faţă de Dumnezeu. Cum este posibil
ca soţul şi soţia să-şi împartă treburile căminului şi totuşi să fie iubitori, hotărâţi unul faţă
de celălalt? Interesele lor în tot ce priveşte gospodăria lor trebuie să fie unite, iar soţia,
dacă este o creştină, va acţiona alături de soţul ei ca o tovarăşă a lui; căci soţul trebuie să
11
fie capul casei. CA 119.1

Sfat pentru familiile în dezacord — Spiritul tău este greşit. Când iei o anumită poziţie,
nu cântăreşti bine chestiunea respectivă şi nu ţii cont de efectul pe care îl are menţinerea
vederilor tale şi, într-o manieră independentă, le împleteşti în rugăciunile şi conversaţiile
tale, când ştii bine că soţia ta nu are aceleaşi vederi cu tine. În loc să respecţi sentimentele
soţiei tale şi să eviţi în mod binevoitor, aşa cum ar face-o un gentleman, acele subiecte
despre care ştii că aveţi păreri diferite, tot insişti asupra punctelor şi manifeşti o
îndărătnicie în a-ţi exprima propriile vederi, în ciuda tuturor din preajma ta. Greşeşti
socotind că cei din jurul tău nu au dreptul să vadă lucrurile diferit de cum le vezi tu. Aceste
12
roade nu cresc în pomul numit creştinism. CA 119.2

Fratele meu, sora mea, deschideţi uşa inimii voastre spre a-L primi pe Isus. Invitaţi-L în
templul sufletului vostru. Ajutaţi-vă unul pe celălalt să învingeţi obstacolele care există în
căsniciile tuturor. Veţi avea o luptă teribilă împotriva adversarului — diavolul — şi, dacă
aşteptaţi ca Dumnezeu să vă ajute în această bătălie, amândoi trebuie să fiţi uniţi în
hotărârea de a birui, de a vă pecetlui buzele pentru a nu rosti nici un cuvânt rău, chiar
dacă va trebui să cădeţi pe genunchi şi să strigaţi tare: “Doamne, mustră-l tu pe adversarul
13
sufletului meu.” CA 119.3

Hristos prezent în fiecare inimă va aduce unitate — Dacă este adusă la îndeplinire voia
lui Dumnezeu, atunci soţul şi soţia se vor respecta unul pe celălalt şi vor cultiva iubirea şi
încrederea. Orice ar dăuna păcii şi unităţii familiei va fi respins cu hotărâre şi se va da pe
faţă bunătate şi iubire. Cel care dovedeşte un spirit blând, răbdător şi iubitor va descoperi
că acelaşi spirit se va reflecta şi asupra lui. Acolo unde domneşte Spiritul lui Dumnezeu,
nu vor exista cuvinte nepotrivite legăturii de căsătorie. Dacă chipul lui Hristos, nădejdea
slavei, se conturează în cămin, atunci va fi unitate şi dragoste, Hristos care locuieşte în
inima soţiei va fi în acord cu Hristos care locuieşte în inima soţului. Ei ar lupta împreună
pentru acele locaşuri pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce-L
14
iubesc. CA 120.1

Dacă bărbaţii şi femeile nu învaţă blândeţea şi umilinţa de la Hristos, atunci ei vor da pe


faţă un spirit iraţional, atât de ades prezent la copii. Voinţa puternică, nedisciplinată, va
căuta să conducă. Unii ca aceştia trebuie să studieze cuvintele lui Pavel: “Când eram copil
gândeam ca un copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil; când am devenit mare
10
am lepădat ce era copilăresc.” CA 118.4

Cum se rezolvă greutăţile familiale — Este dificil să faci faţă greutăţilor familiale, chiar
atunci când soţul şi soţia caută să se înţeleagă în privinţa nenumăratelor lor datorii, în
cazul în care au eşuat în ce priveşte supunerea inimii faţă de Dumnezeu. Cum este posibil
ca soţul şi soţia să-şi împartă treburile căminului şi totuşi să fie iubitori, hotărâţi unul faţă
de celălalt? Interesele lor în tot ce priveşte gospodăria lor trebuie să fie unite, iar soţia,
dacă este o creştină, va acţiona alături de soţul ei ca o tovarăşă a lui; căci soţul trebuie să
11
fie capul casei. CA 119.1