DEFINITIVAT 2013 – EDUCATORI - REZOLVARE

SUBIECTUL I
1. Se da textul :
Imi desprinsei privirea de pe fata batranului , hotarat sa nu-i raspund imediat, dar nu pentru ca nu as fi
avut ce vorbi, ci din simplul motiv ca intrebarilor lui sau mai exact intregii insiruiri de cuvinte nu reusisem
sa-i gasesc o justificare logica. (Augustin Buzura, Fetele tacerii )

Scrie pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte :

1 a) antonime pentru hotarat si vorbi : hotarat – nehotarat, indecis; vorbi – tacea (se pastreaza valoarea
morfologica si, daca e verb, modul si timpul)
b) valoarea morfologica si functia sintactica pentru cuvintele subliniate :
batranului: substantiv comun, functia sintactica de atribut substantival genitival
nu reusisem: verb predicativ, forma negativa, functie sintactica de predicat verbal
logica: adjectiv propriuzis, functie sintactica de atribut adjectival.
c) transcrieti din textul dat ultima propozitie subordonata si mentionati felul acesteia :
Sa-i gasesc o justificare logica . –felul propozitiei…subordonata completiva directa (elementul regent este
nu reusisem )

2. Alcatuiti doua enunturi in care cuvantul O sa aiba alte valori morfologice decat cea din textul dat.
O! Ce frumos! – interjectie
O fata a venit. - numeral
Iat-o pe Maria ! - pronume personal

LITERATURA ROMANA SI LITERATURA PENTRU COPII

Elaborati un eseu de 300-600 de cuvinte (1-2 pagini ) in care sa caracterizati un personaj dintr-o opera
literara in programa de examen .

In realizarea eseului,veti avea in vedere urmatoarele repere :

- precizarea a doua caracteristici ale genului literar din care face parte textul selectat, semnificative
pentru caracterizarea personajului ales;
- prezentarea a doua trasaturi (fizice/morale) ale personajului caracterizat;
- ilustrarea trasaturilor prezentate, prin secvente/episoade semnificative din textul selectat;
- mentionarea a doua procedee de caracterizare a personajului ales;
- exprimarea unei opinii asupra constructiei personajului caracterizat .

DL. GOE
- personaj principal de schita -
- personaj realist -
- tipul copilului rasfatat -

"D-L Goe...",
de Ion Luca Caragiale

- schita -
Inzestrat cu un spirit de observatie iesit din comun si cu o inteligenta sclipitoare, Ion Luca Caragiale ( 30
ianuarie 1852 - 9 iunie 1912) a ridiculizat in opera sa defectele oamenilor si moravurile societatii
1
romanesti din vremea lui. Scriitor realist, patrunzator in cunoasterea firii umane, Caragiale construieste
personaje cu tare si vicii morale, cu o spoiala de cultura ce izvoraste din "prostia omeneasca in cel mai
larg cuprins al cuvantului" (C-tin Loghin). Ironia ascutita, sarcasmul si satira sunt principalele mijloace
artistice prin care scriitorul da viata eroilor literari reprezentativi pentru diverse categorii sociale. Intrucat
Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literarura romana, Garabet
Ibraileanu afirma ca scriitorul face "concurenta starii civile".
In schita "D-l Goe...", Caragiale satirizeaza incultura, prostia si snobismul familiilor burgheze, cauze care
genereaza proasta crestere a propriilor copii.
Goe este personajul principal din schita "D-l Goe" de Ion Luca Caragiale, reprezentand tipul copilului
rasfatat si prost crescut, consecinta fireasca a unei educatii defectuoase prin folosirea unor metode total
gresite. Goe face parte dintr-o familie burgheza din urbea X, care afiseaza ostentativ o preocupare speciala
pentru educatia odraslei.
Schita incepe prin a-l caracteriza pe Goe direct de catre autor cu un element specific educatiei,
recompensa oferita personajului principal cu scopul de a-i impulsiona stradania la invatatura, de unde
reiese lenea ca prima trasatura de caracter: "Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta". Rasplata data in
avans copilului consta intr-o calatorie la Bucuresti, cu prilejul unei sarbatori nationale, el fiind insotit de
"mam’ mare, mamitica si tanti Mita".
Naratorul nu da amanunte referitoare la infatisarea lui Goe, ci descrie numai aspectul vestimentar in cadrul
caracterizarii indirecte, care sugereaza starea materiala buna a familiei sale, precum si lipsa de gust a
damelor care se ocupa de cresterea baiatului. Goe "poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie,
cu inscriptia pe pamblica "Le Formidable" si sub pamblica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, ca "asa
tin barbatii biletul". Ridicolul personajului reiese din contradictia dintre esenta si aparenta, Goe este numit
"tanarul", dar este imbracat ca un copil mic, intr-un mod caraghios, deoarece costumul de marinar nu se
potriveste nici cu palaria de paie si nici cu scopul si destinatia calatoriei. Lipsa detaliilor legate de
fizionomia sa, ca si originea in urbea X reliefeaza intentia autorului de a crea un personaj reprezentativ
pentru tipul copilului rasiatat si prost crescut, care poate exista oricand si oriunde in lume.
Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta, din comportamentul, felul sau
de a vorbi si relatiile cu alte personaje.
Rasfatat peste masura, nu-si poate stapani nerabdarea in asteptarea trenului si vorbeste "incruntat", "pe un
ton de comanda", fiind obisnuit sa le porunceasca damelor, iar acestea sa-i indeplineasca pe loc orice
dorinta. Infatuarea, dublata de incultura, se evidentiaza, indirect, atunci cand, in urma discutiilor dintre
cele doua cucoane in legatura cu forma corecta a cuvantului "marinar", Goe le face proaste pe amandoua
si decide ca se zice "mariner".
Lipsa de respect fata de cei mai in varsta, dovedita pe peronul garii, se concretizeaza in obraznicie ,
atitudine reiesita indirect din discutia pe care o are Goe cu un calator, pe culoarul trenului, atunci cand este
sfatuit sa nu scoata capul pe fereastra: "- Ce treaba ai tu, uratule? zice mititelul smucindu-se", apoi se
stramba la el. Calificativul "uratule" si strambaturile demonstreaza infantilismul "tanarului Goe", care se
comporta ca un copil mic, mult sub varsta de elev, care era, probabil, destul de inaintata, din moment ce
mai ramasese si repetent. Palaria zboara pe fereastra impreuna cu biletul de calatorie prins la panglica, dar
cucoanele considera ca baiatul n-are nicio vina si ca nu e treaba "uratului", relevand metodele cu totul
gresite pe care cele trei "dame" le folosesc in educatia baiatului.
Din comportamentul lui Goe rezulta, indirect, o alta consecinta a educatiei gresite de care are parte si
anume faptul ca este excesiv de alintat, atunci cand se loveste cu nasul de clanta usii de la cupeu, incepe sa
urle atat de tare, de parca ar fi patit ceva ingrozitor. Ca urmare, damele il saruta pe rand si-i asaza pe cap
"un beret tot din uniforma canonierii "Le Formidable", apoi, "scuipandu-l sa nu-l deoache", il saruta din
nou "dulce". Intrucat bunica indraznise sa-l dojeneasca pentru ca pierduse biletul, Goe se bosumfla si, la
intrebarea acesteia "- Sa moara mam'mare?", el raspunde impertinent si rautacios "- Sa moara!", ceea ce
dovedeste, indirect, faptul ca baiatul nu este numai rasfatat ci si rautacios, lipsit de sensibilitate.
2
Metodele educative ale familiei sunt defectuoase, ridicole si de aceea total ineficiente. Tanarul Goe
primeste recompense stupide, "Cine ma pupa... uite! ciucalata!", cele trei cucoane tratandu-l ca pe un
copilas. Mamita simuleaza ca plange si pentru ca Goe isi da seama ca se preface, mam'mare exclama cu
entuziasm exagerat: "E lucru mare cat e de destept!".
Neastamparat, Goe iese pe culoar si se blocheaza in "compartimentul unde nu intra decat o persoana". Se
produce o zarva de nedescris, Goe zbiara disperat inauntru, cucoanele se agita speriate si zgomotoase,
pana cand "puisorul" este eliberat de conductor. Incapatanarea, pe care o dovedise scotand "iar" capul pe
fereastra cand este sfatuit sa nu mai faca asta, iese din nou in evidenta, deoarece trage semnalul de alarma,
cu toate ca mam'mare ii spusese sa stea "binisor", ca sa nu strice ceva.
Proasta crestere este evidentiata indirect de manifestarile necivilizate ale baiatului. Cand se afla in pericol
sau nu-i convine ceva, apeleaza la metode primitive si are reactii penibile si caraghioase, urla, tipa, bate
din picioare sau cu pumnii in usa: "Sa opreasca! zbiara si mai tare Goe, batand cu picioarele". Cand se
reazema in nas de clanta usii de la cupeu, "incepe sa urle", iar cand se inchide in toaleta, dupa ce bate cu
pumnii in usa, "zbiara desperat".
Pentru a caracteriza personajul, scriitorul imbina naratiunea cu dialogul. Insusirile sale sunt evidentiate
indirect prin fapte, atitudini si mai ales prin limbaj; un fals portret al lui Goe, construit prin opozitia dintre
esenta si aparenta, il realizeaza, in mod indirect, cucoanele, care nu contenesc a-l admira pentru cat este de
"destept" si de "simtitor".
Asadar, atitudinea scriitorului, evident satirica, transpare din tonul sau ironic, din intamplarile jenante la
care participa Goe, precum si din felul acestuia de a vorbi. Atitudinea ironica a scriitorului se remarca inca
din titlu. Asezarea apelativului "domnul" langa substantivul "Goe", urmat de punctele de suspensie
argumenteaza inca o data contradictia dintre esenta si aparenta, dintre parerea cucoanelor despre copil si
adevarata fata a acestuia. Goe starneste rasul prin ridicol si prostie, constituind pentru oricine un exemplu
negativ, care indeamna la un comportament diferit, pentru a nu fi la fel de penibil.
I.L.Caragiale a starnit mereu un interes neobosit in jocul de oglinzi fatarnice, in care fiecare observa
propria imagine intoarsa catre sine, "ca un omagiu de reciprocitate". (Serban Cioculescu)

SUBIECTUL AL II-LEA
1.Prezentati trei dintre etapele unei activitati didactice pentru nivelul II (5-6 ani ), avand in vedere
urmatoarele repere :
- enumerarea a trei dintre etapele activitatii precizate;
- descrierea continuturilor etapelor enumerate;
- exemplificarea continuturilor descris;
Enumerarea a trei dintre etapele activitatii precizate: Captarea atentiei, Asigurarea feed-backului si
evaluarea activitatii .
Descrierea continuturilor etapelor enumerate
Captarea atentiei: este etapa in care trezesc /starnesc interesul prescolarului pentru subiectul activitatii ce
urmeaza a se desfasura. O fac prin prezentarea unui element surpriza, o silueta, un invitat, o jucarie de
plus care are legatura cu tema activitatii sau pot sa mai fac captarea atentiei prin dezlegarea catorva
ghicitori pe tema propusa (le citesc copiilor ghicitori la care ei trebuie sa gaseasca raspuns).
Asigurarea feed-backului: Presupune autoreglarea comportamentului copiilor si al educatoarei. Asigurarea
feed-backului se poate face prin ghicirea raspunsului la ghicitori puse pe tema jocului, a materialelor
folosite (imagini) sau se poate realiza printr-un desen.
Atingerea performantelor, asimilarea cunostintelor depinde de masura in care copiii se controleaza,
evalueaza singuri cu ajutorul unui model, al unor standarde stabilite de la inceput prin obiective .
Evaluarea : Constituie incununarea activitatii copiilor si a educatoarei in care se verifica daca obiectivele
au fost atinse sau nu. Educatoarea face diagnoza si prognoza. In cazul in care obiectivele nu au fost atinse
se reia activitatea sub o alta forma si cu alte metode. Evaluarea se poate face sub forma de fisa individuala
3
in care copiii rezolva itemii ceruti sau se face sub forma de conversatie evaluativa, prin intrebari directe
puse copiilor despre tema jocului

Exemplificarea continuturilor descrise . (exemplificare pe tema “Meserii”)

Captarea atentiei : O fac prin prezentarea unui element surpriza, un invitat, care va fi costumat in medic in
legatura cu tema activitatii sau pot sa mai fac captarea atentiei prin dezlegarea catorva ghicitori pe tema
meseriilor (le citesc copiilor ghicitori la care ei trebuie sa gaseasca raspuns).
Asigurarea feed-backului se poate face prin ghicirea raspunsului la ghicitori puse pe tema jocului, a
materialelor folosite (imagini) legate de meserii sau se poate realiza printr-un desen (li se da o ghicitoare
la care raspunsul consta in denumirea unei meserii).
Evaluarea se poate face sub forma de fisa individuala in care copiii rezolva itemii ceruti sau se face sub
forma de conversatie evaluativa, prin intrebari directe puse copiilor despre tema jocului.
Elevii vor avea de trasat linii de la coloana din stanga in care sunt prezentate imagini cu oameni imbracati
adecvat meseriei pe care o au catre coloana din dreapta in care se vor regasi instrumentele specifice
fiecarei meserii.

2.Realizati un eseu de maximum o pagina in care sa prezentati mijloacele de realizare a obiectivelor

activitatilor cu prescolarii.
In elaborarea eseului ,veti avea in vedere urmatoarele repere:
- enumerarea a trei mijloace de realizare a obiectivelor activitatilor cu prescolarii;
- descrierea unuia dintre mijloacele enumerate de realizare a obiectivelor activitatilor cu prescolarii;
- exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu privire la rolul mijloacelor in realizarea
obiectivelor activitatilor cu prescolarii .
Mijloacele de realizare a obiectivelor activitatilor cu prescolarii pot fi: Lectura pe baza de imagini, jocul
didactic (sau memorizarea, povestirea).
Descrierea :
LECTURA DUPA IMAGINI este o activitate de educare a limbajului specifica invatamantului prescolar.
Desfasurarea activitatii contine 2 parti. Observarea dirijata - consta in perceperea imaginilor pe baza
analizei, sintezei si a generalizarii. Dezvoltarea capacitatilor de receptare si exprimare a mesajelor.
Perceptia se realizeaza prin metoda conversatiei pornind de la elemente cunoscute de copii, de la
experienta lor cognitiva pe baza carora se realizeaza noi achizitii de cunoastere. Activitatea de lectura
dupa imagini duce la:
- dezvoltarea capacitatii intelectuale;
- dezvoltarea proceselor psihice;
- exersarea si imbunatatirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta;
- dezvoltarea unor trairi afective, morale si estetice.
Materialul intuitiv folosit trebuie sa:
- corespunda programei, sa fie accesibil si interesant;
- sa asigure realizarea obiectivelor cognitive si affective;
- sa aiba valoare estetica;
- sa asigure formarea unor reprezentari corecte;
-sa contribuie la dezvoltarea comunicarii orale;
- sa aiba dimensiuni corespunzatoare pentru a permite analiza si compararea elementelor componente.
In cadrul acestor activitati nu se folosesc multe ilustratii pentru a nu dispersa atentia prescolarilor. Planul
de intrebari trebuie sa orienteze atentia catre elementele esentiale si detaliile semnificative.
Structura
• Organizarea activitatii : - pregatirea salii de grupa ( scaunele in semicerc sau pe 2 randuri); - pregatirea
materialului ilustrativ pe suporturi.
4
• Introducerea in activitate : - anuntarea temei; - prezentarea imaginilor si pregatirea pentru
perceperea acestora- procedee; -prezentarea sub forma de surpriza a materialului; - convorbire; -scurta
poezie; - ghicitoare, etc.
• Citirea tabloului incepe cu enumerarea libera a elementelor compozitionale. Se trece apoi la analiza
detaliata a acestuia, incepand cu grupul compozitional central. Eficienta acestei etape este data de modul
cum sunt formulate intrebarile :
• Care stimuleaza capacitatea de a stabili legaturi intre elementele tabloului si realitatea obiectiva : “dupa
ce se vede ca tabloul reprezinta anotimpul de toamna?”
• Sa motiveze diferite actiuni :”de ce copiii uda plantele ?”
• Care solicita sinteza :”ce culori foloseste pictorul pentru anotimpul iarna?”
• Care cer prevederea consecintei unei actiuni :”pentru cine muncesc oamenii pe camp?”
• Care solicita deductii :”dupa ce se vede in tablou ca este cald?”
• Incheierea activitatii – copiii pot gasi titlul potrivit tabloului- joc de rol- alcatuirea unei scurte povestiri.
Consider ca mijloacele de realizare a obiectivelor propuse cu prescolarii au rolul de a usura munca
educatoarei, de a facilita transmiterea si intelegerea notiunilor noi de catre prescolari deoarece acestea sunt
specifice categoriei de varsta in care invatarea se bazeaza pe joc si pe imagini.

SUBIECTUL AL III-LEA
1. Realizati un eseu de maximum o pagina, in care sa prezentati importanta jocului in formarea si
dezvoltarea personalitatii copilului prescolar.
In elaborarea eseului veti avea in vedere urmatoarele aspecte :
- exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu privire la importanta jocului in formarea si
dezvoltarea personalitatii copilului prescolar;
- prezentarea relatiei dintre joc-invatare –creatie in cadrul procesului de formare si dezvoltare a
personalitatii copilului prescolar.

IMPORTANTA JOCULUI IN FORMAREA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII

COPILULUI PRESCOLAR .
Parerea mea este ca practica si teoria educatiei au demonstrat de mult ce loc ocupa jocul in viata
prescolarilor, in activitatea de instruire si educare a acestora in gradinita. Prin intermediul jocului, copiii
isi imbogatesc experienta cognitiva, invata sa manifeste o anumita atitudine - pozitiva sau negativa - fata
de ceea ce-l inconjoara, isi educa vointa, si pe aceasta baza formativa, isi contureaza profilul personalitatii.
In zilele noastre, jocul trebuie apreciat ca baza a conceperii intregii activitati instructiv-educative. Privit
prin aceasta prisma, in procesul de invatamant, jocul este conceput ca mijloc de instruire si educare a
copiilor, ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de
invatamant si, in sfarsit, ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor
psiho-fizice pe toate planurile.
In primul rand, la gradinita de copii "ar fi cu totul imposibil sa facem altfel". Ar fi imposibil, pentru ca, la
acest nivel al dezvoltarii stadiale, nu sunt constituite inca mecanismele psihice ale actelor neludice, pe
care se sprijina activitatea de invatare sistematica. Mecanismele respective se afla abia in fazele initiale de
constituire, ritmul evolutiv si al perfectionarii lor depinzand de nivelul la care se ridica jocul insusi.
Conceperea jocului ca forma de activitate este cel mai important aspect particular al formelor pe care le
imbraca invatamantul la acest nivel. O mare parte din timp, copiii il ocupa in gradinita cu activitati
preferentiale. Ei au largi posibilitati de exersare a jocului, cu nuantele lui specifice: de la jocul cel mai
naiv, cu scop fictiv, la activitatea cu scop ludic, cu scop precis si stabil, capabil sa subordoneze mijloacele,
inclusiv pe acelea care nu au nimic ludic, activitate in care poate domina o forma sau o varianta a jocului
invatarii sau a muncii privite ca ocupatii cu nuanta ludica.

5
In al doilea rand, perioada prescolara se caracterizeaza prin dilatarea vietii interioare ce are o independenta
relativa ca si jocul care este dominat de "proiectii" mai ample decat la varsta anterioara. Prin joc, copilul
descopera noi modalitati de expresie atitudinala care ii sporesc vigoarea sa actionala si dinamismul sau,
nevoia de explorare. Putem afirma ca, la varsta prescolaritatii, jocul ofera cadrul pentru efort si depasire a
anumitor obstacole iar"moralitatea ludica" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la
asimilarea unor elemente de disciplina in ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Este
suficient sa privesti copiii in timpul jocului pentru a-ti face o impresie referitoare la conduita acestora si la
particularitatile lor psihologice. Unii copii se exprima deschis, clar, dezinvolt, in timp ce altii sunt mai
retinuti, inhibati, mai putin activi. Se poate constata, fara indoiala, ca in toate jocurile intervin si se
exerseaza elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gandirii, capacitatea de imaginare a unor solutii,
aplicarea in practica a acelora care au fost memorate si care si-au dovedit eficienta. Toate laturile vietii
psihice, incepand cu cele mai simple si terminand cu cele mai complexe se educa, se exerseaza si se
dezvolta prin intermediul activitatii ludice. Trasaturile de personalitate - aptitudini, deprinderi, interese,
aspiratii, caracter, temperament - se exprima prin comportament. Activitatea ludica constituie un teren
fertil prin care se pot evidentia aceste caracteristici, dar se pot si exersa si dezvolta cu ajutorul jocului.
Dupa modul cum se adapteaza si se integreaza in joc, mai rapid sau mai lent, dupa respectarea regulilor de
joc si a actiunii celorlalti participanti, dupa felul in care coopereaza si indeplineste sarcinile jocului, se
poate aprecia vointa si perseverenta, calmul si capacitatea de organizare, etc.
Asadar, la varsta prescolara, se intalneste un nivel optim al receptivitatii si sensibilitatii copilului, al
mobilitatii, flexibilitatii psihice, care permit o achizitie insemnata de potentialitati specific umane.
Gandirea prescolarului se dezvolta in stransa legatura cu limbajul si activitatea pe care o desfasoara.
Diversitatea jocurilor arata ca jocul are functii potentiale foarte numeroase si complexe. Asa, dupa cum
sublinia Ursula Schiopu: "Activitatea ludica furnizeaza informatii importante privind psihodiagnoza
inteligentei".
2. Prezentati, in maximum o pagina, importanta procesului instructiv – educativ in gradinita,
avand in vedere urmatoarele aspecte:
- definirea conceptului de proces instructive-educativ in gradinita;
- descrierea a doua caracteristici generale ale conceptului abordat;
- prezentarea importantei caracteristilor descrise in cadrul procesului instructiv-educativ in gradinita.
Desfasurarea activitatii instructiv-educative in cadrul sistemului de invatamant, al institutiei scolare, are
loc in cadrul procesului de invatamant. Acesta reprezinta forma cu cel mai inalt nivel de organizare a
activitatii de instruire si educatie, de modelare a personalitatii umane. Este vorba de un proces progresiv
(planificat, sistematic, metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus sub controlul
personalului didactic, bazat pe selectionarea si structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul
personal al elevului.
Procesul de invatamant reprezinta mijlocul principal prin care societatea noastra educa si instruieste noile
generatii, responsabilitatea organizarii si conducerii acestui proces revenind scolii. Procesul de
invatamant ne apare, astfel, ca un ansamblu de activitati organizate si dirijate, care se desfasoara etapizat,
in cadrul unor institutii specializate, sub indrumarea unor persoane pregatite in acest scop, in vederea
indeplinirii anumitor obiective instructiv-educative. Explorarea tot mai complexa si mai profunda a
procesului de invatamant a fost realizata prin metoda analizei sistemice, ajungandu-se la descoperirea si
interpretarea unor noi aspecte teoretice, la solutii practice cu eficienta sporita.
Doua caracteristici generale: de comunicare si informativ-formative
Comunicarea - Procesul de invatamant este, prin excelenta, un proces de comunicare intre profesor si
elevi, avand loc un permanent schimb de mesaje al caror scop principal este realizarea unor obiective
pedagogice, in conditii optime (adica un nivel de performanta cat mai inalt, dar cu cheltuieli minime de
energie fizica si nervoasa, de timp). Comunicarea este o componenta vitala a procesului de predare-

6
invatare-evaluare. In mare masura, reusita actului pedagogic este asigurata de calitatea comunicarii. Ca
forma specifica a comunicarii umane, comunicarea didactica se distinge prin cateva particularitati:
- este o comunicare de tip scolar care utilizeaza ca instrument limbajul specific continutului diferitelor
discipline de invatamant;
- este intentionat acordata la realizarea obiectivelor propuse;
- este o comunicare de continuturi purtatoare de instruire;
- are un efect de invatare, urmareste influentarea, modificarea si stabilitatea comportamentelor individuale
sau de grup;
- genereaza invatare, educatie si dezvoltare prin implicarea activa a elevului in actul comunicarii.
In mare masura, invatarea este o problema de comunicare, astfel ca stapanirea si valorificarea valentelor
comunicarii reprezinta o conditie a unei invatari eficiente. Comunicarea didactica reprezinta un principiu
axiomatic al activitatii de educatie care presupune un mesaj educational elaborat de profesor, capabil sa
provoace o reactie formativa la nivelul elevului, evaluabila in termeni de conexiune inversa externa sau
interna. Examinata prin prisma teoriei comunicarii, comunicarea didactica reprezinta un transfer de
informatii intre partenerii actului didactic: profesor – elevi.
Informativ_formativ - Instructia scolara, ca activitate de invatare organizata, dirijata si controlata, este una
dintre laturile procesului de invatamant si consta in organizarea achizitionarii de catre elevi a experientei
social-istorice, obiectivata in stiinta, arta, morala, literatura, tehnica, sub forma de cunostinte, priceperi,
deprinderi, obisnuinte.
Cunostintele. Mecanismul cunoasterii realizata de elev in procesul de invatamant este deosebit de cel al
omului de stiinta. Elevul cunoaste adevaruri care lui ii sunt necunoscute, dar pe care stiinta le-a descoperit
anterior. Drumul pe care-l parcurge elevul pana la cunostinte - desi in timp mai scurt, fiind ajutat de
profesor - trebuie sa fie asemanator cu cel al stiintei. Mergand pe aceleasi drumuri cu ale omului de stiinta,
el isi insuseste si mijloacele necesare pentru a ajunge la cunostinte. Astfel, el se pregateste pentru a-si
insusi cunostintele prin efort propriu. Cunostintele sunt empirice si stiintifice. Elevul primeste informatii
in legatura cu realitatea si in afara scolii. Acestea sunt cunostinte empirice, nesistematizate, intamplatoare.
Pe baza lor isi imbogateste experienta de viata; ele ii sunt de folos si in procesul de invatamant, in efortul
de insusire a cunostintelor stiintifice. Cunostintele stiintifice ca reprezentari, notiuni, definitii, legi, teorii,
conceptii ce reflecta realitatea obiectiva se obtin de catre elevi pe baza unor procese mentale de analiza,
sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare, clasificare, in mod organizat, sistematic, in stransa
legatura unele cu altele. Organizarea insusirii cunostintelor consta si in eliminarea din sirul acestora a ceea
ce nu este important.
Priceperile sunt definite drept capacitati de a efectua actiuni practice si operatii intelectuale in mod
rapid, precis si constient, pe baza cunostintelor insusite si a experientei personale. Priceperile se dezvolta
pe baza de cunostinte teoretice solide si isi sporesc eficienta in raport cu volumul si calitatea experientei
personale. Aceasta conduce la necesitatea unui proces de invatamant activ, cu participarea directa a
elevului. Priceperile se impun prin cateva trasaturi: capacitatea de a actiona in mod rational in diverse
situatii; fermitatea, adica pastrarea preciziei si a ritmului, chiar in unele circumstante care le-ar putea
prejudicia si trainicia. Demonstratiile, exercitiile, temele pentru acasa, activitatile practice asigura
formarea corecta a priceperilor, aprofundarea lor continua si largirea ariei lor de cuprindere.
Prin deprinderi intelegem actiuni care au devenit, dupa multe exercitii, componente automatizate ale
activitatii. Automatizarea nu exclude aportul constiintei, ca factor de control al deprinderii. De exemplu,
deprinderea scrierii corecte, nu pretinde o permanenta concentrare asupra actiunii, dar orice abatere sau
interventia unui mic obstacol determina controlul din partea constiintei. Deprinderile, ca si priceperile se
formeaza in cateva etape succesive:
a) orientarea si familiarizarea cu actiunea, demonstrarea si explicarea actiunii de catre educator;

7
b) analiza actiunii pe partile ei componente, care se explica, se reproduce demonstrativ si apoi se executa
de catre elev; in cadrul analizei se retin miscarile corecte, se stabileste o schema de executie, se sesizeaza
eventualele erori;
c) sintetizarea, integrarea: se recompune sistemul pe baza schemei de executie stabilite;
d) perfectionarea prin repetare si extinderea operatiilor insusite la alte activitati similare.
Obisnuintele. Deprinderea exprima modul de executie a activitatii. Cand deprinderile se resimt ca o
necesitate interioara, ele devin obisnuinte. De exemplu: obisnuinta de a studia, de a face sport. Unele
obisnuinte, avand caracter negativ, pot constitui adevarate frane in activitatile si relatiile dezvoltate:
dezordinea, lipsa de perseverenta, comportarea necivilizata.
Caracterul formativ al procesului de invatamant. In procesul de invatamant are loc o interactiune intre
informatiile si influentele exercitate de catre profesor - pe de o parte si consecintele pe planul dezvoltarii
psihice a elevului - pe de alta parte. Procesul de invatamant cu prioritate formativ este astazi mult mai
eficient decat cel cu prioritate informativ - care urmareste mai ales cresterea volumului de informatii, de
cunostinte, fara a urmari in mod sistematic, constient, influentarea prin modul de organizare a asimilarii
lor asupra capacitatilor mentale.
Astfel ca, invatamantul este eficient, daca prin modul in care asigura asimilarea informatiilor contribuie
maximal la dezvoltarea capacitatilor mentale; adica daca nerenuntand la informatii (fara ca aceasta sa
implice supraaglomerare), se asigura, in primul rand, dezvoltarea, formarea intelectuala. De aceea, se si
formuleaza corect "invatamant cu prioritate formativ" si nu doar "invatamant formativ", ca si cum acesta
s-ar putea realiza fara informatii.