Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adenomul de prostată reprezintă cea mai frecventă afecţiune din serviciile de urologie.
Numită „hipertrofie prostatică benignă" (BPH), afecţiunea începe să se dezvolte în
jurul vârstei de 35 de ani, când apar şi primele modificări morfopatologice, reprezentate
de noduli stromali microscopici, în jurul glandelor periuretrale.
Etiopatogenie
Tablou clinic:
- Semne iritative
• polakiuria nocturnă;
• polakiuria diurnă;
• imperiozitatea micţională;
- Semne obstructive
• disurie iniţială;
• disurie finală;
Examene paraclinice:
4. Examenul markerilor prostatici, dintre care cel mai important este antigenul
specific prostatic (PSA), care are valori normale cuprinse între 0-4 ng/ml. Peste aceste
valori se suspectează cancerul prostatic. Examenul PSA, reprezintă test de screening la
bărbatul peste 50 de ani, cu rol deosebit în detecţia precoce a cancerului de prostată.
Alţi markeri prostatici importanţi sunt reprezentaţi de:
5. Investigaţii imagistice:
- Examenul ecografic
- Urografie
Complicaţii:
Tratamentul medicamentos:
1. alfa-blocante,
2. Tratamentul hormonal
3. Fitoterapia
Tratamentul chirurgical:
1. Transuretrorezecţia prostatei (TUR-P),
2. Transuretroincizia prostatei (TUI-P)
3. Adenomectomia deschisă: este folosită în cazul adenoamelor mari, insoțite de
complicaţii.
4. Terapia laser
Bibligrafie: