HEMOFILOZE

În mod obişnuit, bacteriile hemofilice sunt biofite ale mucoaselor respiratorii şi

genitale la animale şi om. Hemofilozele animale sunt produse de specii din genurile
Haemophyllus şi Taylorella.

MENINGOENCEFALITA TROMBOEMBOLICĂ
INFECŢIOASĂ BOVINĂ
(METE)

Definiţie:
̶̶ Encefalopatie întâlnită la tineretul taurin, caracterizată prin manifestări
dependente de tromboembolii infecţioase , de tip septicemic sau
piosepticemice.

Importanţă:
̶̶ Determină pierderi importante prin morbiditate , sacrificări de necesitate sau
letalitate;
̶̶ Dacă nu se diagnostică şi nu se tratează la timp , pierderile pot ajunge şi la
90%, în lotul animalelor bolnave.

1
Etiologie:
Haemophyllus somnus
̶̶ Germen cocobacilar ,Gram negativ, necapsulat şi imobil;
̶̶ Se multiplică pe agar cu sânge şi nu produce hemoliză;
̶̶ Prezintă pluralitate antigenică, deosebindu se , pe baza reacţiilor de aglutinare,
un antigen C , identificat la toate tulpinile, un antigen A , prezent la tulpinile
izolate în America şi un antigen E , prezent la tulpinile izolate în Europa;
̶̶ Este comensal al mucoaselor la taurine şi ovine.

Caractere epizootologice:

RECEPTIVITATE: -
̶̶ taurinele;
FACTORI FAVORIZANŢI:
̶̶ transportul, aglomeraţia, schimbările inadecvate ale alimentaţiei, solicitările
climatice de toamnă şi iarnă.
DINAMICĂ:
̶̶ evoluează sporadic sau enzootic;

Patogeneza:

̶̶ Haemophyllus somnus colonizează iniţial epiteliul mucoaselor factori de stres

multiplicare → septicemie → diseminare în organe şi ţesuturi → prin
intermediul adezinelor → aderă de celule → penetrează celulele → elaborează
endotoxine → efect citotoxic → leziuni ale endoteliului vascular → tromboze
şi vasculite → necroze ale parenchimului.
→ la tineret: meningoencefalita tromboembolică, pneumonii şi miocardite,
miozite gangrenoase şi artrite, enterite hemoragice şi nefrite.

2
Tabloul clinic :

Forma supraacută:
̶̶ Evoluţie rapidă, animalele sunt găsite moarte.
Forma acută:
̶̶ simptome de meningoencefalită;
̶̶ febră(41-42ºC);
 hiperestezie şi hiperexcitabilitate , dispnee, tahicardie , tremurături
musculare, nistagmus rotator, convulsii faciale;
 la controlul fundului de ochi se pot evidenţia focare hemoragico-necrotice;

 faza neurodepresivă abatere, ataxie, cădere în decubit lateral, opistotonus,

orbire mişcări de pedalare şi moarte în 1-2 zile;
Forma subacută - cronică:

̶̶ manifestări pulmonare şi genitale.

Tabloul anatomopatologic:
Meningoencefalita tromboembolică:
̶̶ leziuni congestivo - hemoragice, infiltrative şi degenerative în diferite organe;
̶̶ la nivelul SNC →focare roşii-vii până la maronii bine delimitate în toată
substanţa nervoasă;
̶̶ infiltraţii fibrino-purulente meningeale;
̶̶ poliserozite (pleurite, pericardite, peritonite) şi poliartrite fibrinoase;
̶̶ inflamaţii acute ale căilor respiratorii şi ale tractusului gastrointestinal;

Examenul Histologic:
̶̶ focarele din SNC = trombi omogeni, stratificaţi concentric, invadaţi de
granulocite neutrofile şi colonii de germeni;
̶̶ în afara focarelor trombotice se constată necroze vasculare, vasculite şi
microabcese.

3
Diagnostic:
Examenul bacteriologic:
̶̶ se fac însămânţări pe medii cu sânge, din lichid sinovial, lichid cefalorahidian
sau din encefal.
Examenul histologic:
̶̶ În SNC focare din trombi omogeni, invadaţi de granulocite neutrofile şi colonii
de germeni;
Examenul lichidului cefalorahidian:
̶̶ Creşterea numărului de neutrofile;
̶̶ De precipitare pentru globulinele = intens pozitiv.
Examenul serologic:
̶̶ Evidenţierea anticorpilor prin RFC;
Diagnosticul diferenţial clinic se face faţă de:
̶̶ botulism;
̶̶ listerioza;
̶̶ poliencefalomalacia;
̶̶ intoxicaţia cu plumb;
̶̶ intoxicaţiile cu organofosforice.

Prognosticul este grav.

Profilaxia:
Măsuri generale:
̶̶ respectarea tehnologiei de creştere;
̶̶ evitarea factorilor favorizanţi (transporturi obositoare, supraaglomerarea);
̶̶ dezinfecţii profilactice.
Măsuri specifice:
̶̶ vaccin inactivat şi adsorbit pe hidroxid de aluminiu, numit „Somnuget”.
̶̶ vaccinul se administrează pe cale s.c., în două reprize la interval de 2-3
săptămâni.

4
Combaterea:
̶̶ animalele bolnave se izolează şi se sacrifică de necesitate;
̶̶ tratamentul este ineficace, mai ales când se instituie tardiv, după declanşarea
fazei neurodepresive;

BOALA LUI GLÄSSER

(POLISEROZITA INFECŢIOASĂ)

Definiţie:

̶̶ sindrom infecţios acut al suinelor dominat de inflamaţia serofibrinoasă a

seroaselor toraco – abdominale şi a articulaţiilor.

Etiologie:
Haemophyllus parasuis

̶̶ bacterie cocobacilară, Gram negativă, care se cultivă pe agar şocolat;

̶̶ nu este hemolitic are fimbrii şi capsulă;
̶̶ patogenitatea se datorează proteinei membranale şi efectului citotoxic;
̶̶ prezintă antigene capsulare şi somatice;
̶̶ prin reacţia de seroprecipitare în gel de agar, în cadrul tulpinilor de
Haemophyllus parasuis s-au identificat 15 serovarietăţi cu patogenitate diferită;
̶̶ în producerea bolii, Haemophyllus parasuis se poate asocia cu Haemophyllus
suis, Mycoplasma hyorhinis, Escherichia coli, cu unele tulpini de
Haemophyllus parainfluenzae şi cu alţi germeni.

5
Caractere epizootologice:
RECEPTIVITATE:
̶̶ suinele, mai frecvent afectează purceii în vârstă de 2-4 luni în stare bună de
întreţinere;
̶̶ germenul este comensal al suinelor, care îşi are habitalul la nivelul mucoaselor
căilor respiratorii anterioare;
FACTORII FAVORIZANŢI:
̶̶ transportul de lungă durată, schimbarea adăposturilor, schimbări bruşte de
temperatură;
DINAMICĂ:

̶̶ evoluează sporadico-enzootic şi apare după intervenţia unor factori de stres.

Tabloul clinic:
Evoluţia acută, septicemică:
̶̶ febră, anorexie, tuse, stare depresivă şi mor în 2-5 zile de la debut;

Evoluţia subacută:
̶̶ localizarea articulară: dureri în repaus şi în deplasare, animalele refuză
deplasarea;
̶̶ fenomene nervoase ( localizarea meningeală) manifestate prin nelinişte,
contracţii, pareze şi accese spasmodice.

Tabloul anatomopatologic:
̶̶ inflamaţia serofibrinoasă, fibrinoasă sau fibrinopurulentă a meningelor, pleurei,
pericardului, peritoneului şi a membranelor sinoviale.
̶̶ Seroasele sunt acoperite cu membrane fibrinoase de culoare cenuşie-gălbuie,
uscate şi uşor detaşabile.

̶̶ Lichidul articular este tulbure şi cu aspect fibrino purulent.

̶̶ Hemoragii punctiforme pe rinichi şi pe mucoasa vezicii urinare.

6
 ̶̶ Leziuni de meningoencefalită.
Diagnosticul:
Examenul bacteriologic:
̶̶ pe agar cu sânge (sânge prelevat de la oaie, cal sau bou) şi fenomenul de
satelitism;
̶̶ pe agar cu ser sanguin şi o sursă de factor V.
Examenul serologic:
̶̶ evidenţierea precipitinelor în serul animalelor vindecate sau a anticorpilor
fixatori de complement;
Determinarea patogenităţii:
̶̶ prin infecţie experimentală pe cobai;
Prognosticul:
̶̶ rezervat spre favorabil.

Profilaxia:
Măsuri generale:
̶̶ evitareafactorilor favorizanţi;
̶̶ în timpul perioadelor de stres în hrana purceilor se vor introduce premixuri
medicamentoase.
Imunoprofilaxia:
̶̶ vaccinuri inactivate, preparate cu tulpini din focar;
̶̶ se administrează la purcei după înţărcare în doză de 2 ml, de două ori la
interval de 3 săptămâni.
Combatere:
̶̶ purceii bolnavi se izolează şi se tratează: antibiotice pe bază de penicilină,
streptomicină, eritromicină;
̶̶ administrarea intraarticulară de glucocorticoizi: supercortizol, hidrocortizon o
dată la 4-5 zile după ce în prealabil se extrage o cantitate corespunzătoare de
lichid articular.

7
 ̶̶ animalele sănătoase din efectivele contaminate se tratează preventiv folosind
antibiotice, administrate în apă sau furaj

METRITA CONTAGIOASĂ ECVINĂ

Definiţie:
̶̶ boală venerică relativ contagioasă a ecvinelor, caracterizatăprin avort şi metrită
la iepe.

Etiologia:
Taylorella equi genitalis
̶̶ germencocobacilar,imobil,nesporulat,Gramnegativ;
̶̶ pentruizolarenecesitămediiîmbogăţite(geloza-ciocolat);
̶̶ variaţiile morfologice ale coloniilor pe geloza-ciocolat sunt în relaţie cu puterea
patogenă a germenului: tulpinile care dau colonii netede, de talie mai mare dau
formele mai severe de boală, în timp ce coloniile mici sunt date de tulpini cu
putere patogenă redusă

Caractere epizootologice:

RECEPTIVITATE:

̶̶ ecvine în special la femele;-măgar şi catâr.

SURSELE DE INFECŢIE:

̶̶ animalele contaminate, care rămân purtătoare de germeni timp îndelungat;-

secreţiile şi excreţiile genitale;

CALEA DE INFECŢIE:

8
 ̶̶ prin actul montei sau prin însămânţareartificială, chiar şi cu sperma congelată;-
transplacentară;-prin transmitere indirectă prin materialul de contenţie folosit la
montă, materialul ginecologic, aşternutul.

Tabloul clinic:

Forma acută:
̶̶ cervicită şi vaginită: scurgere vulvară în cantităţi variabile, de aspect mucos,
inodoră şi de culoare gri - lăptoasă;
̶̶ secreţia se usucă şi formează cruste gălbui;

̶̶ colul uterin este congestionat de aspect roşu strălucitor şi între deschis.

̶̶ Fertilitatea poate fi diminuată, provocând uneori resorbţia embrionară;
̶̶ Animalele se vindecă spontan în timp de 1 -4 săptămâni.

Forma atipică(întârziate):
̶̶ La femele revin căldurile mai repede decât în mod normal;
̶̶ Pe planşeul vaginal se observă prezenţa unei cantităţi variabile de exsudat.
̶̶ La armăsari infecţia este inaparentă, asimptomatică.

Diagnostic:

Probele recoltate
̶̶ Secreţii utero-vaginale, avortoni şi probe de sânge.

Examenul bacteriologic:
̶̶ se fac frotiuri şi însămânţări pe medii de îmbogăţire (!există o fază de eclipsă
de la 1 până la 3 săptămâni, în care germenul nu poate fi izolat);

Examenul serologic:

9
 ̶̶ La iepele infectate după 8 zile de la contaminare apar anticorpi serici;
̶̶ Se folosesc reacţiile de aglutinare, fixarea complementului şi
imunofluorescenţă;
̶̶ Se poate folosi testul PCR care este specific şi de o mare sensibilitate

Profilaxia:
Măsuri generale:
̶̶ Se interzice importul de cabaline de reproducţie din ţările în care boala a fost
semnalată;
̶̶ Cabalinele importate se ţin în carantină profilactică timp de 60 zile şi vor fi
supuse la câte 2 examene clinice, serologice şi bacteriologice, la interval de 30
zile;
̶̶ Igiena celor care manipulează animalele, în timpul montei şi al examenului
genital;
̶̶ Dezinfecţia curentă şi bine condusă a adăposturilor, ustensilelor şi vehiculelor,
a obiectelor de contenţie şi de pansaj.

Combaterea:

̶̶ Se declară oficial boala şi se instituie carantina de gradu lII;

̶̶ Se întrerup montele;
̶̶ Se interzice scoaterea iepelor şi a armăsarilor de reproducţie în afara teritoriului
localităţii contaminate;
̶̶ Se vor efectua examene clinice şi serologice repetate la intervale de 30 zile a
tuturor iepelor şi armăsarilor;
̶̶ Animalele bolnave şi suspecte de contaminare vor fi tratate cu antibiotice
( ampicilină, penicilină ) sau chimioterapice cu acţiune specifică ( nitrofuran ),
administrate prin spălături intrauterine şi parenteral, timp de 3 – 5 zile.

10
 ̶̶ Animale se consideră vindecate numai dacă sunt negative la examenul
bacteriologic efectuat de 3 ori la interval de 30 zile şi la controlul serologic
efectuat la 90 zile după instituirea tratamentului.

CORIZA INFECŢIOASĂ AVIARĂ

Definiţie:

̶̶ boală contagioasă enzootică specifică galinaceelor, caracterizată prin inflamaţia

mucoasei nazale şi a sinusurilor infraorbitare, însoţită de catar oculo-nazal şi
edemul feţei şi al bărbiţelor.

Importanţă:
̶̶ boala produce pierderi economice importante, prin întârzierea în dezvoltare a
tineretului, scăderea producţiei de ouă şi acutizarea infecţiilor de portaj.

Etiologie:
Haemophyllus paragallinarum
̶̶ tulpinile capsulate patogene aparţin serotipurilor I şi II;
̶̶ tulpinile necapsulate nepatogene aparţin serotipul III;
̶̶ în plus există şi 4 serotipuri la A (A1-A4) şi C (C1-C4);
̶̶ germen cococbacilar sau bacilar, Gram-negativ;
̶̶ trăieşte ca epifit obligatoriu al mucoaselor respiratorii din căile respiratorii ale
păsărilor bolnave de coriză infecţioasă s-au mai izolat: Pasteurella spp.,
Salmonella spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Mycoplasma spp.

11
Caractere epizootologice:
RECEPTIVITATE:
̶̶ găinile, frecvent întâlnită la păsările tinere în vârstă de 3-8 luni;
̶̶ bibilica, fazanul, curca.

SURSE DE INFECŢIE:
̶̶ păsările bolnave sau aparent sănătoase, dar purtătoare de germeni (jetaj şi
secreţiile oculare);
FACTORI FAVORIZANŢI:
̶̶ timpul rece şi umed, ventilaţia insuficientă a adăposturilor;
̶̶ suprapopularea adăposturilor, supraîncălzirea şi lipsa de oxigen legată de
supraaglomerarea adăposturilor.,
̶̶ alimentaţia carenţată, oboseala de transport, parazitismul;
̶̶ stresul de manipulare, de vaccinare.
CĂI DE TRANSMITERE:
̶̶ direct prin coabitare→ pe cale respiratorie şi digestivă;
DINAMICĂ:
̶̶ debutează exploziv, cu aspect masal→ cu tendinţă de extindere în întreaga
fermă.

Patogeneză:

̶̶ căi respiratorii→ aderenţa pe mucoasa nazală→ multiplicare locală→ proces

inflamator: ► hiperemia mucoasei→ edem → dezintegrarea şi descuamarea
epiteliului→ hiperplazia epiteliului sinusurilor şi ale traheei.
̶̶ germeni de portaj (Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa şi mai ales
Mycoplasma gallisepticum) acţionează secundar, agravând şi prelungind
evoluţia bolii.

12
Tabloulclinic:
̶̶ perioada de incubaţie = 1-3zile;
Forma subacută:
̶̶ evoluează benign şi afebril;
̶̶ strănut, păsările se scarpină la nări;
̶̶ după 2 – 3 zile → jetaj seros, secreţie conjunctivală seroasă (mucusul nazal
formează cruste în jurul nărilor);
̶̶ apoi jetajul devine mucopurulent, gros→ obstrucţia nărilor→respiraţie
bucală→uscarea limbii→zgomot de „ţâfnă”
̶̶ inflamarea mucoasei conjunctivale şi a sinusurilor;
̶̶ pleoapele sunt tumefiate, sensibile şi se lipesc→uneori evoluând pâna la
ulceraţia corneei şi panoftalmie;
̶̶ inflamaţia sinusurilor infraorbitare → capul tumefiat = „cap de bufniţă”;
̶̶ ulterior exsudatul din cavităţile sinusurilor devine consistent,
cazeos→destinderea sinusurilor şi păsările ţin ochii închişi;
̶̶ pe mucoasa bucală apar pseudomembrane de culoare cenuşie - alburie, după
detaşarea cărora mucoasa rămâne puţin modificată;
̶̶ rar inflamaţia cuprinde spre traheea şi bronhiile;

Forma malignă
̶̶ toate mucoasele capului sunt inflamate, edeme periorbitale sau edemul difuz al
capului, congestia şi cianozarea pielii;
̶̶ scade producţia de ouă, apar ouă cu coaja moale;
̶̶ boala se poate complica prin infecţii suprapuse→stare generală gravă şi
dispnee, urmate de moarte.

Tabloul anatomopatologic

În forma benignă:

13
 ̶̶ inflamaţia catarală a mucoasei nazale şi oculare, însoţită de edemaţierea
ţesutului conjunctiv subcutan din regiunea capului (faţă şi bărbiţe).
̶̶ intervenţia germenilor de asociaţie →inflamaţie fibrino-purulentă, congestii
laringo-traheale, pneumonii şi aerosaculită sau poliserozite fibrinoase;

Diagnostic:

Examenul bacteriologic:
̶̶ însămânţarea materialului patologic reprezentat din secreţiile nazale şi sinusale,
pe medii cu sânge (geloza „ciocolat”), îmbogăţite cu ser normal de pasăre;
̶̶ tulpinilor izolate li se determină patogenitatea prin inoculare intrasinusale pe
2-3 pui receptivi→în caz de tulpină patogenă, puii inoculaţi fac boala după 1-3
zile.
Examenul serologic:
̶̶ reacţia de aglutinare rapidă şi lentă poate decela anticorpii după 7-14 zile de la
îmbolnăvire;
̶̶ pentru evidenţierea agentului patogen se folosesc: PCR, testul ELISA.

Diagnosticul diferenţial se face faţă de:

̶̶ pseudopesta;
̶̶ micoplasmoza aviară;
̶̶ difterovariola;
̶̶ hipovitaminoza A.

Prognostic :
̶̶ vital este favorabil;
̶̶ epizootologic este grav.

14
Profilaxia:
Măsuri generale:
̶̶ evitarea introducerii în efectivele unei ferme a păsărilor provenite din surse
necontrolate;
̶̶ creşterea izolată a puilor cu funcţionarea corespunzătoare a filtrelor
sanitare;
̶̶ asigurarea condiţiilor corespunzătore de microclimat în adăpost;
̶̶ administrarea profilactică în apa de băut a antibioticelor;

Imunoprofilaxie:

̶̶ în fermele de hibrizi ouători sunt utilizate vaccinurile vii;

̶̶ în fermele de reproducţie sunt recomandate vaccinurile inactivate;
̶̶ vaccin inactivat: „Hemovac”sau „Corivac”→ se administrează intramuscular,
în doză de 1 ml. Prima inoculare se face la vârsta de 10-12 săptămâni, urmată
la 10-14 zile de rapel.
̶̶ Revaccinarea păsărilor se face din 4 în 4 luni.

Combaterea

̶̶ se instituie carantină de gradul III;

̶̶ se triază şi se dirijează la abator păsările cu semne clinice de boală;
̶̶ se izolează hala sau ferma şi se îmbunătăţesc condiţiile de adăpostire şi de
alimentaţie;
̶̶ păsările clinic → tratament curativo-profilactic cu sulfamide, antibiotice
(eritromicină, streptomicină, tetraciclină etc.), timp de 5-7 zile;
̶̶ păsările sănătoase din fermele de hibrizi ouători se vaccinează de necesitate,
folosind vaccinul viu „Hemovivac”→la tineretul de înlocuire rase uşoare> 2
săptămâni, prin aerosolizare.

15
̶̶ în focar se poate folosi şi infecţia dirijată care constă dintr-o vaccinare
prealabilă, la vârsta de 15-18 săptămâni, cu vaccinuri inactivate, urmată, la
vârsta de 20 săptămâni, de o infecţie cu germeni vii (tulpina de focar).
̶̶ Păsările fac o formă uşoară de coriză urmată de o imunitate solidă.
̶̶ ridicarea măsurilor de carantină este condiţionată de eliminarea stăriide
purtător prin introducere a păsărilor de control „santinelă S.P.F.”.

16