Sunteți pe pagina 1din 80

Analiză şi previziuni în Management

1
Analize şi previziuni în cadrul firmei
Arabesque

2
INTRODUCERE

Activitatea economica presupune existenta relatiilor intre fenomenele si procesle care


reclama consum de resurse umane, materiale si financiare avind ca scop realizarea de bunuri si
servicii necesare satisfacerii unor nevoi sociale.
Cunoasterea conditilor in care se desfasoara activitatea economica si initierea unor actiuni
bine definite pentru realizarea cit mai eficienta a scopului propus sunt premise ale unei conduceri
stiintifice performante in orice domeniu al activitatii umane incluse in categoria fenomenelor
economice: productia, consumul, schimbul si utilizarea bunurilor si serviciilor.
Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi
conduce la diagnosticul financiar; parte a diagnosticului economico-financiar, alături de diagnosticul
contabil, fiind orientat în special spre rentabilitatea şi riscurile întreprinderii.
Diagnosticul financiar presupune unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a întreprinderii,
punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia riscurile trecute,
prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi
îmbunătăţirea rezultatelor.
Aşadar, diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori
care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a riscurilor, aprecierea condiţiilor de
realizare a echilibrelor financiare şi a gradului de autonomie, pe baza lui urmând decizii majore:
întreprinderea îşi întrerupe activitatea, îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt. Un bun
diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pe baza lui i se poate acorda sau refuza
întreprinderii un credit, iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de
vânzare a acţiunilor.
O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar, care să permită
adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date şi
informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea.
Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine
profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Cu alte cuvinte rentabilitatea este criteriu de
performanţă reflectat in contul de profit şi pierdere.
Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii
(acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi creşterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări.
Realizarea acestui obiectiv este conditionata de desfasurarea unei activitati rentabile, care sa permita
remunerarea factorilor de productie si a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienta.

3
Orice afacere implica o investitie care are drept consecinta rezultatul asteptat de investitor. Cu cit
acest rezultat este mai mare , cu atit se pot forma noi surse disponibile pentru alte investitii in
diverse scopuri: stimularea partenerilor , asigurarea propriei dezvoltari, crearea de rezerve.
Rentabilitatea unei afaceri rezulta din comensurarea efectelor concretizate in venituri cu eforturile
depuse reflectate in cheltuielile aferente.
Previziunea (prognoza) economică, deşi nu se poate da o definiţie precisă, datorită părerilor
diferite existente în rândul specialiştilor, reprezintă procesul prin care sunt anticipate evenimente şi
prin care este realizată estimarea evoluţiei viitoare a unor indicatori economici privind, în general,
fenomene care nu sunt direct controlate de entitatea implicată în procesul de previziune.
Etapele care trebuie parcurse pentru elaborarea previziunilor, indiferent de domeniul unde
se realizează acestea sunt următoarele:
1) Stabilirea obiectului previziunii;
2) Fixarea perioadei de timp pentru care se elaborează previziunea (orizontul prognozei),
precum şi al gradului de detaliere al acesteia (global sau pe fiecare produs în parte).
3) Colectarea şi evaluarea fondului de date necesar elaborării previziunii
4) Alegerea metodei de previziune (realizată în general în funcţie de datele disponibile)
5) Elaborarea propriu-zisă a previziunilor
6) Alegerea modalităţii de prezentare a rezultatelor previziuni (alegerea din multitudinea de
alternative a variantei cele mai probabile; prezentarea rezultatelor sub forma unor scenarii - pesimist,
realist, optimist; sau prezentarea sub formă de interval de încredere etc.)
7) Evaluarea acurateţei metodei utilizate prin compararea valorilor prognozate cu datele reale
odată ce acestea devin disponibile (etapă foarte utilă în selectarea ulterioară a metodei celei mai
potrivite).

4
Capitolul I-Prezentarea companiei Arabesque

1.1. Istoricul firmei si activitatea sa


S.C.Arabesque SA s-a infiintat in 1994 avand capital integrat privat romanesc.Obiectul
principal de activitateal societatii il reprezinta “materialele de constructii si finisaje”. Pe parcursul
activitatii sale societatea si-a marit si consolidate nivelul de clienti, gradul de utilizare a capacitatii
sale de deservire evoluand de la 45% in anul 1994 la aproximativ 90% in anul 2005. ca urmare a
calitatii ireprosabile a serviciilor sale, firma si-a castigat un renume binemeritat si o cota de piata
excelenta. Calitatea ofertei si preturile accesibile atrag un numar important de clienti. De la an la an
gama de produse distribuite a fost largita pentru a oferi clientilor majoritatea reperelor de care au
nevoie atat pentru constructii cat si pentru amenajari interioare. In acelasi timp a vut loc si o
expasiune teritoriala, prin deschiderea periodica de noi puncte de lucru in cele mai mari orase ale
tarii. In present depozite ale firmei Arabesque sunt in : Bacau, Brasov, Bucuresti, Cluj Napoca,
Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Piatra Neamt, Timisoara.
Datorita logisticii adecvate, Arabesque poate livra oriunde pe teritoriul tarii in maxim 24 de
ore orice marfa comandata de catre clientii sai.
Compania Arabesque este lider national in distributia materialelor de constructie si finisaje.
In prezent valoarea lunara a vanzarilor este estimata undeva la aproximativ 20-22 milioane
de euro. Tinta companiei este sa ajunga, pana in perioada 2011-2013, la o cifra de afaceri de circa un
miliard de euro.

1.2. Descrierea produselor comercializate si a serviciilor oferite


Compania Arabesque ofera o gam de produse si materiale de finisaje atat interioare cat si
exterioare:

 Feronerie, materii prime, materiale, accesorii pentru mobile


 Gips carton, tavane suspendate, profile de aluminiu
 Invelitori, acoperisuri
 Parchet, lambriuri
 Lemn, cherestea binale
 Materiale de finisaj, materiale de placare
 Instalatii termice si sanitare
 Surse , corpuri si instalatii de iluminat
 Chimice, vopseluri si materiale auxiliare
 Ciment, fier beton, caramida, BCA.

5
Ca urmare a cresterii cererii pe piata a materialelor de constructii s-a hotarat deschiderea
unei noi filiale Arabesque in Bucuresti. Anul trecut a fost deschisa o noua filiala care-si are sediul in
Catelu, si care cu pasi repezi inceraca sa se ridice la nivelul celei care-si are sediul in Militari.
Deoarece deschiderea firmei a fost un real success pe piata romaneasca in acest an s-a deschis o
noua filiala in Baneasa.
Serviciile furnizate in cadrul noului centru comercial in Bucuresti sunt: transportul produselor
la obiective si la clientii finali(persoane juridice si fizice), consiliere tehnica, mixare vopsele, debitare
pal, cantuire si fasonare.

1.3. Imaginea globala a companiei Arabesque


Imaginea socială

Arabesque trateaza cu seriozitate problema comunicarii sociale, fiind interesata de imaginea


pe care o transmite atat in randul angajatiilor actuali, cat si printer potentialii angajati. In acest sens
participa la targurile de job-uri organizate in capitala si in orasele in care functioneaza filiale proprii.
Compania s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 2-3 ani deschizand 14 filiale in tara si 4 in
strainatate. S-au creat astfel aproximativ 4500 de locuri de munca si este in continuare nevoie de
forta de munca calificata si necalificata.
Dezvoltarea continua a firmei si conditiile de munca oferite de acesata ( pachet salarial
motivant + diverse bonuri) o fac atractiva pentru un numar mare de persoane aflate in cautarea unui
loc de munca.

Imaginea tehnologica
Compania se straduieste sa-si construiasca o foarte buna imagine tehnologica. Pentru
aceasta a facut investitii massive in compartimentul logistic si a pus la punct un sistem informatic
intern si un program director , essential pentru urmarirea permanenta a vazarilor si asigurarea unor
stocuri corespunzatoare precum si pentru eficientizarea si promtitudinea livrarilor. Firma dispune de
o retea de calculatoare interna de ultima generatie prin care este posibila colaborarea intre filiale si
intre departamente ( logistic-vanzari-contabilitate).

Imaginea comerciala
Arabesque este lider in domeniul distributiei materialelor de constructie, materiei prime
pentru industria mobilei, a materialelor folosite in amenajari interioare.

6
Compania colaboreaza cu peste 5000 de agenti economici din toate ramurile economiei
( producatori, constructori, comercianti).
Depozitele Arabesque colaboreaza si cu persoanele fizice care au incredere in produsele
comercializate de companie si in sfaturile furnizate de angajatii specializati in comunicarea cu
publicul corespunzator. Aceste produse provin din Italia, Germania, Norvegia, Austria, Polonia, Turcia
si China, iar calitatea lor satisface in mare parte cerintele consumatorilor avand in vedere raportul
favorabil calitate-pret.

7
Capitolul II-Analiza economico financiară a companiei S.C. Arabesque S.A Iaşi

2.1 Contul de profit si pierdere si performanta economico financiara a SC Arabesque S.A.

Analiza rentabilităţii unei firme se realizează pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi
pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor
patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul net
al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii, respective
capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor
existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi
resurse.

Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri: după natură şi după funcţii
(destinaţie). În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel, în debit înregistrând
cheltuielile, iar în credit veniturile.Soldul contului( creditor sau debitor) reprezinta profitul sau
pierderea inregistrata in cursul exercitiului financiar.

Structura tabelara a contului de profit si pierdere permite determinarea rezultatelor sub forma
unor marje de rentabilitate pe cinci niveluri de activitate: activitatea de exploatare, activitatea
financiara, activitatea extraordinara.

Srudiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilitatii, al


analizei financiare, al diagnosticului financiar ai al evaluarii intreprinderii.Pornind de la rezultatul
final, se defineste capacitatea de autofinantare a intreprinderii, autofinantarea si conceptul de cash
flow care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.

Contul de profit şi pierdere la S.C. Arabesque S.A. Iaşi se prezintă conform tabelului nr. 1:

8
Tabelul nr. 1 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE, încheiat la data de 31 decembrie 2008
- lei -

Nr. Exercitiul financiar Abateri Indici


Denumirea indicatorului
Rd. Precedent Curent %
A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 04) 01 4.143.539 7.829.103 3.685.564 188.95
Producţia vândută (ct. 701+702+703+704+705+706+708) 02 3.927.963 7.228.784 3.300.821 184.03
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03 215.576 600.319 384.743 278.47
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 04
(ct. 74111)
2. Variaţia stocurilor (ct. 711) ------Sold C 05 2.290.766 (2.290.766) 0.00
------Sold D 06 557.669 260.127 -297.542 46.65
3. Producţia imobilizată (ct. 721+722) 07 121.683 18.355 -103.328 15.08
4. Alte venituri din exploatare (ct. 758+7417) 08 579.452 130.054 -449.398 22.44
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL 09 6.577.771 7.717.385 1.139.614 117.33
(rd. 01+05-06+07+08)
5. Cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile 10 2.458.482 2.706.817 248.335 110.10
a) (ct. 601+602-7412)
Alte cheltuieli materiale (ct. 603+604+606+608) 11 201.176 62.965 -138.211 31.30
b) Alte cheltuieli din afară – energie şi apă (ct. 605-7413) 12 31.116 42.270 11.154 135.85
Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 13 138.271 387.920 249.649 280.55
6. Cheltuieli cu personalul (rd. 15+16) 14 1.150.524 1.507.418 356.894 131.02
a) Salarii (ct. 641-7414) 15 860.605 1.175.777 315.172 136.62
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645-7415) 16 289.919 331.641 41.722 114.39
7. Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale 17 612.073 745.121 133.048 121.74
a) (rd. 18-19)
a) 1. Cheltuieli (ct. 6811+6813) 18 612.073 745.121 133.048 121.74
a) 2. Venituri (ct. 7813+7815) 19
7. Ajustarea valorii activelor circulante (rd. 21-22) 20
b)
b) 1. Cheltuieli (ct. 654+6814) 21
b) 2. Venituri (ct. 754+7814) 22
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 la 26) 23 2.053.872 1.895.848 -158.024 92.31
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 24 1.712.171 1.743.340 31.169 101.82
(ct.
611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628-
7416)
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 25 126.762 33.050 -93.712 26.07
635)
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct. 658) 26 214.939 119.458 -95.481 55.58
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 27 -516.479 -114.994 401.485 22.26
28-29)
Cheltuieli (ct. 6812) 28 80.001 72.680 -7.321 90.85
Venituri (ct. 7812) 29 596.480 187.674 -408.806 31.46
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 30 6.129.035 7.233.365 1.104.330 118.02
(rd. 10 LA 14+17+20+23+27)
REZULTATUL DIN EXPLOATARE:
- Profit (rd. 09-30) 31 448.736 484.020 35.284 107.86
- Pierdere (rd. 30-09) 32
9. Venituri din interesele de participare (ct. 33
7613+7614+7615+7616)
- din care, în cadrul grupului 34

9
Nr. Exercitiul financiar Abateri Indici
Denumirea indicatorului
Rd. Precedent Curent %
A B 1 2
10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe ce fac parte din 35
activele imobilizate (ct. 7611+7612)
- din care, în cadrul grupului 36
11. Venituri din dobânzi (ct. 766) 37 4.558 315 -4.243 6.91
- din care, în cadrul grupului 38
Alte venituri financiare (ct. 39 81.825 225.086 143.261 275.08
7617+762+763+764+765+767+768+788)
VENITURI FINANCIARE – TOTAL 40 86.383 225.401 139.018 260.93
(rd. 33+35+37+39)
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor 41
financiare deţinute ca active circulante (rd. 42-43)
Cheltuieli (ct. 686) 42
Venituri (ct. 786) 43
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666-7418) 44 160.922 375.446 214.524 233.31
- din care, în cadrul grupului 45
Alte cheltuieli financiare (ct. 663+664+665+667+668+688) 46 136.726 21.328 -115.398 15.60
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 47 297.648 396.774 99.126 133.30
(rd. 41+44+46)
REZULTATUL FINANCIAR:
- Profit (rd. 40-47) 48
- Pierdere (rd. 47-40) 49 211.265 171.373 -39.892 81.12
14. REZULTATUL CURENT:
- Profit (rd. 31+48) 50 237.471 312.647 75.176 131.66
- Pierdere (rd. 32+49) 51
15. Venituri extraordinare (ct. 711) 52
16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 53
17. REZULTATUL EXTRAORDINAR:
- Profit (rd. 52-53) 54
- Pierdere (rd. 53-52) 55
VENITURI TOTALE (rd. 09+40+52) 56 6.664.154 7.942.786 1.278.632 119.19
CHELTUIELI TOTALE (rd. 30+47+53) 57 6.426.683 7.630.139 1.203.456 118.73
REZULTATUL BRUT:
- Profit (rd. 56-57) 58 237.471 312.647 75.176 131.66
- Pierdere (rd. 57-56) 59
18. IMPOZITUL PE PROFIT (rd. 61+62-63) 60 50.476 70.954 20.478 140.57
- Cheltuieli cu impozitul pe profitul curent (ct. 6911) 61
- Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat (ct. 6912) 62
- Venituri din impozitul pe profit amânat (ct. 791) 63
19. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai 64
sus (ct. 698)
20. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR:
- Profit 65 186.995 241.693 54.698 129.25
- Pierdere 66

Structurarea fluxului de rezultate inscrise in contul de profit si pierdere al SC Arabesque S.A


conduce la marjele de rentabilitate inscrise in tabelul nr 1, din care se desprind concluzii privind
modul de constituire a rezultatului exercitiului in diferite faze. Prin regruparea fluxurilor pe tipuri de
activitati, contul de profit si pierdere permite concluzii privind nivelul performantei in exercitiul
financiar incheiat.Marjele de rentabilitate prin fluxul de rezultate se prezinta in tabelul urmator:

10
Tabel nr. 2: Contul 121 „Structurarea fluxului de rezultate din contul de profit si
DEBIT pierdere” CREDIT

Exerciţiul financiar Exerciţiul financiar


Cheltuieli pe tipuri de Venituri pe tipuri de
(RON) (RON)
activităţi activităţi
Precedent 2007 Curent 2008 Precedent 2007 Curent 2008

1. Cheltuieli de exploatare 6.129.035 7.233.365 1. Venituri din exploatare 6.577.771 7.717.385

(+) A. REZULTATUL DIN EXPLOATARE (-)

A. Profit (+) 448.736 484.020 A. Pierdere (-) - -

2. Cheltuieli financiare 297.648 396.774 1. Venituri financiare 86.383 225.401

(+) B. REZULTATUL FINANCIAR (-)

B. Profit (+) - B. Pierdere (-) 211.265 171.373

3. Cheltuieli extraordinare - - 3. Venituri extraordinare - -

(+) C. REZULTATUL EXTRAORDINAR (-)

C. Profit (+) - - C. Pierdere (-) - -

4. Cheltuieli totale 6.426.683 7.630.139 4. Venituri totale 6.664.154 7.942.786

(+) D. REZULTATUL BRUT (-)

D. Profit (+) 237.471 312.647 D. Pierdere (-) - -

5. Impozit pe profit 50.476 70.954 - -

(+) E. REZULTATUL NET (-)

E. Profit (+) 186.995 241.693 E. Pierdere (-) - -

11
Concluzii:

1.Marja de rentabilitate din exploatare este pozitiva si in crestere, majorind astfel profitul;
2.Rezultatul financiar s-a imbunatatit fata de anul anterior, dar societatea inregistreaza tot
pierdere, majorindu-se atit cheltuielile financiare, dar in special veniturile financiare, motiv pentru
care se diminueaza pierderea.
3. Societatea nu inregistreaza rezultat extraordinar, deci rezultatul curent este egal cu
rezultatul brut al exercitiului.
4. S-a inregistrat atit o crestere a rezultatului brut al exercitiului, dar si o crestere a impozitului pe
profit, intr-o masura mai mare decit cea a rezultatului brut, in final rezultind o crestere a rezultatului
net intr-o masura mai mica decit rezultatul brut.

2.2 .Tabloul soldurilor intermediare de gestiune privind exploatarea si fluxul de rezultate


Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori
necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG).
Aceste solduri, determinate sub forma unor marje, pot fi împărţite în două categorii: SIG
activitate şi SIG – rentabilitate.

2.2.1 Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind exploatarea (activitatea)

Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune caracteristice


exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării, care permit în sumarea tuturor
rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate, prestaţii
destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere. Aceşti sunt prezentaţi
pe scurt în continuare:

1) Cifra de afaceri (CA) - exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii
curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei:

CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii) (Vmf) + Producţia vândută


(activitatea industrială) (Pv)

2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea
de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se
determină cu ajutorul relaţiei:

Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf)

12
3) Producţia exerciţiului (Pex) - cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în cursul
exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma:

Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi)

4) Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin
propria activitate şi se calculează cu relaţia:

Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) – Consumurile intermediare (Ci)

Pe baza datelor din contul de profit si pierdere se obtin soldurile intermediare de gestiune care
caracterizeaza performanta exploatarii prezentata in tabelul urmator:

Tabelul nr. 3 Soldurile intermediare de gestiune - activitate

Nr Denumirea indicatorului Exercitiul financiar Abateri Indici


crt Precedent Curent Δ %
1 Productia vinduta – Pv 3.927.963 7.228.784 3.300.821 184.03
2 Venituri din vinzarea marfurilor - Vmf 215.576 600.319 384.743 278.47
3 Cifra de afaceri neta – CA 4.143.539 7.829.103 3.685.564 188.95
4 Cheltuieli privind marfurile - Chmf 138.271 387.920 249.649 280.55
5 Marja comerciala – Mc ( 2-4) 77.305 212.399 135.094 274.75
6 Variatia stocului de produse finite
Sold C 2.290.766 410.387 -1.880.379 17.91
Sold D 557.669 670.514 112.845 120.24
DS 1.733.097 -260.127 -1.993.224 15.01
7 Productia realizata pt scopuri proprii- Pi 121.683 18.355 -103.328 15.08
8 Productia exercitiului – Pex ( 1+6+7) 5.782.743 6.987.012 1.204.269 120.83
9 Consumuri intermediare- Ci: 4.402.945 4.555.392 152.447 103.46
-Chelt cu materii prime si materiale consumabile 2.458.482 2.706.817 248.335 110.10
-Alte cheltuieli materiale 201.176 62.965 -138.211 31.30
- Alte cheltuieli externe 31.116 42.270 11.154 135.85
-Chelt privind prestatiile externe 1.712.171 1.743.340 31.169 101.82
10 Valoare adaugata – Vad ( 5+8-9) 1.457.103 2.644.019 1.186.916 181.46

Din tabelul nr 3 se desprind urmatoarele concluzii:


1. Creşterea marjei comerciale cu 135.094 lei (274.75%) s-a datorat creşterii valorice mai mare
în mărime absolută a veniturilor din vânzarea mărfurilor comparativ de costul de cumpărare a
mărfurilor
2. Creşterea cifrei de afaceri nete cu 3.685.564 lei (85.95%) s-a datorat atât creşterii producţiei
vândute cu 3.300.821 lei (84.03%), cât şi a vânzărilor de mărfuri cu 384.743 lei (178.47%).

13
3. Creşterea producţiei exerciţiului cu 1.204.269 lei (20.83%) s-a datorat atât creşterii
destocajului, fiind contrabalansata de scaderea productiei imobilizate.
4. Cresterea valorii adăugate cu 1.186.916 lei (81.46%) a fost consecinţa creşterii moderate a
consumurilor intermediare (152.447lei adica 3.46%), comparativ cu creşterea producţiei exerciţiului
(cu 20.83%) şi a marjei comerciale (174.75%).
2.2.1.1 Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi, fiind
situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi
ratei rentabilităţii.
Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii curente a
întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor, executarea de
lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare, mai
puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare – cumpărare,
cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv):
CA = Pv = Σ [q (S)] · p, în care:
q = Volumul fizic al vânzărilor;
S = Structura vânzărilor;
p = Preţul de vânzare unitar.
La unităţile cu profil comercial, cifra de afaceri cuprinde veniturile din vânzările de mărfuri:
R* A
CA  Vmf 
100 , în care:

R = Volumul mărfurilor desfăcute;


A = Cota medie de adaos comercial.

La întreprinderile cu activitate complexă, de producţie şi comercială, cifra de afaceri cuprinde


producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf):
CA = Pv + Vmf
Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producţie şi depinde
de producţia marfă fabricată (Pmf), care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării: produsele finite
(Pf), semifabricatele (Sv) destinate vânzării, lucrările executate şi serviciile prestate (Li), chiriile,
locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate:
Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.

A. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

14
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost
principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată, cum au evoluat ele în timp şi ce
tendinţă cunosc.

Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu


concurenţii, creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor. Cota de piaţă a întreprinderii
(Cp) se determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului
(CAt):
CAp
Cp  * 100
CAt
Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă, analiza evidenţiază structura
cifrei de afaceri după provenienţă: cifra de afaceri la intern, cifra de afaceri la export.
Analiza cifrei de afaceri se poate realiza pe baza datelor din urmatorul tabel:

Tabel nr. 4: Dinamica şi structura cifrei de afaceri

Perioada Abateri Structura CA


Elemente de calcul
Nr.
Precedentă Curentă Absolute Relative S0 S1
crt. (lei)
2005 2006 (± Δ) Indici (%) (%) (%)

1. Producţia vândută 3.927.963 7.228.784 3.300.821 184.03 94.80 92.33

2. Vânzări de mărfuri 215.576 600.319 384.743 278.47 5.2 7.67

3. CA netă, din care: 4.143.539 7.829.103 3.685.564 188.95 100 100

- la intern 4.143.539 7.829.103 3.685.564 188.95 100 100

- la export

Analizând datele din tabelul nr. 4 se constată următoarele:


1. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri, atât pe total, cât şi pe elemente.
2. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (92,33 %).

B. Analiza factorială a cifrei de afaceri


a) Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa:
CA  CA1  CA0  7.829.103  4.143.539  3.685.564 lei

Factorii de influenţă sunt următorii:

CA  Pv  Vmf , unde:

15
– Determinarea influenţei modificării absolute a producţiei vândute asupra cifrei de afaceri:

Pv  Pv1  Pv0  7.228.784  3.927.963  3.300.821 lei

– Determinarea influentei modificării absolute a valorii mărfurilor asupra cifrei de afaceri:


Vmf  Vmf 1  Vmf 0  600.319  215.576  384.743 lei

Prin însumare se verifică egalitatea:


Pv  Vmf  3.300.821  384.743  3.685.564  CA

b) Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa:


rCA  I CA  100  188.95  100  88.95%

Factorii de influenţă sunt următorii:


r  rPv  rVmf , unde:

– Determinarea influenţei modificării relative a producţiei vândute asupra cifrei de afaceri:


Pv 3.300.821
rPv  *100  * 100  79.66%
CA0 4.143.539

– Determinarea influentei modificării relative a valorii mărfurilor asupra cifrei de afaceri:


Vmf 384.743
rVmf  * 100  * 100  9.29%
CA0 4.143.539

Prin însumare se verifică egalitatea:


rPv  rVmf  79.66  9.29  88.95%  rCA

În urma efectuării analizei se poate observa o creştere a indicatorului cifră de afaceri în


perioada analizată cu 3.685.821 lei (88.95%), creştere datorată sporirii producţiei vândute cu
3.300.821 lei( 79.66%), cât şi majorarea vânzărilor de mărfuri cu 384.743 lei (9.29%).

2.2.1.2 Analiza producţiei exerciţiului

Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric, specific activităţii de producţie, care
dimensionează întreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utila si
necesara in analiza volumului activitatii intreprinderilor cu ciclu lung de fabricatie unde finalizarea
produselor are o durata relativ mare( peste o luna) si in consecinta productia neterminata( in curs de
executie) detine o pondere mare.
Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere, indiferent
de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului
financiar. Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest sold intermediar de gestiune se
determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia
imobilizată (Pi):
Pex = Pv + Ps + Pi

16
Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare fără
taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).

Producţia stocată cuprinde variaţia (± ΔS) a stocurilor de produse finite, semifabricate,


producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf), respectiv Soldul creditor
al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si), adică soldul debitor al contului 711:

ΔS = Sf – Si

Producţia imobilizată( sau productia realizata in scopuri proprii si capitalizata) cuprinde lucrări
efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieţei, ci conservării şi folosirii în interes propriu:
imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prin efort
propriu.

Desi totalizeaza volumul intregii activitati a intreprinderii in cursul unui exercitiu financiar,
productia exercitiului prezinta dezavantajul neomogenitatii elementelor luate in calcul care afecteaza
comparabilitatea : in timp ce productia vinduta este evaluata in preturi de vinzare( exclusiv TVA),
productia stocata, care poate cuprinde si provizioanele pentru depreciere, cit si productia imobilizata
sunt evaluate la costuri de productie.

Analiza factorială a indicatorului producţia exerciţiului se prezintă astfel:

Tabel nr. 5: Analiza dinamicii producţiei exerciţiului

Perioada Abateri
Nr.
Element calcul Sb Indici (%)
crt. Precedentă Curentă (± Δ)

1. Producţia vândută Pv 3.927.963 7.228.784 3.300.821 184.03

2. Producţia stocată (Sfc ) Ps 1.733.097 -260.127 -1.993.224 15.01

3. Producţia imobilizată Pi 121.683 18.355 -103.328 15.08

4. Producţia exerciţiului Pex 5.782.743 6.987.012 1.204.269 120.83

a) Analiza factorială a producţiei exerciţiului în mărimi absolute se prezintă astfel:

Pex0  Pv0  Ps0  Pi0  3.927.963  1.733.097  121.683  5.782.743 lei

Pex1  Pv1  Ps1  Pi1  7.228.784  260.127  18.355  6.987.012 lei

Pex  Pex  Pex  ( Pv  Ps  Pi )  ( Pv  Ps  Pi ) 


1 0 1 1 1 0 0 0
 6.987.012  5.782.743  1.204.269lei.

17
Factorii de influenţă sunt următorii Pex  Pv  Ps  Pi :

– Determinarea influenţei modificării absolute a producţiei vândute asupra producţiei


exerciţiului:

Pv  Pv1  Pv0  7.228.784  3.927.963  3.300.821lei

– Determinarea influentei modificării absolute a producţiei stocate asupra producţiei


exerciţiului:

Ps  Ps1  Ps0  260.127  1.733.097  1.993.224

– Determinarea influenţei modificării absolute a producţiei imobilizate asupra producţiei


exerciţiului:

Pi  Pi1  Pi0  18.355  121.683  103.328

Prin însumare se verifică egalitatea:

Pv  Ps  Pi  3.300.821  1.993.224  103.328  1.204.269  Pex

b) Modificarea relativă a producţiei exerciţiului este diferenţa:

rPex  I Pex  100  120.83  100  20.83%

Factorii de influenţă sunt următorii r  rPv  rPs  rPi :

– Determinarea influenţei modificării relative a producţiei vândute asupra producţiei


exerciţiului:

Pv 3.300.821
rPv  * 100  * 100  57.08%
Pex0 5.782.743

– Determinarea influentei modificării relative a producţiei stocate asupra producţiei


exerciţiului:

Ps  1.993.224
rPs  * 100  * 100  34.46%
Pex0 5.782.743

– Determinarea influentei modificării relative a producţiei imobilizate asupra producţiei


exerciţiului:

18
Pi  103.328
rPi  * 100  * 100  1.79%
Pex0 5.782.743

Prin însumare se verifică egalitatea:

rPv  rPs  Pi  57.08  34.46  1.79  20.83%  rPex

În perioada analizată se constată creştea producţiei exerciţiului cu 1.204.269 lei (20.83 %),
datorita influenţei următorilor factori:

- producţia vândută a crescut cu 3.300.821 lei (84.03 %), având ca efect creşterea producţiei
exerciţiului; se constată că în structura producţiei exerciţiului această componentă are ponderea
decisiva;

- producţia stocată s-a micsorat cu 1.993.224 lei (85 %), având ca efect creşterea scaderea
productiei exercitiului exerciţiului cu 34.46 %;

- producţie imobilizată, a scazut cu 103.328 lei (85 %) determinând scaderea indicatorului


analizat.

Productia exercitiului caracterizeaza intreaga gama de activitati a intreprinderii si poate creste


d ela o perioada la alta in urma unor investitii in imobilizari , sau prin cresterea productiei stocate.

Influenta factorilor de crestere a productiei exercitiului trebuie interpretata diferentiat


deoarece nu orice crestere a productiei exercitiului se reflecta in imbunatatirea performantei
financiare, astfel:

a) Cresterea stocurilor constituie un semnal de alarma in cazul scaderii vinzarilor, ceea ce


impune urmarirea atenta a dinamicii acestora, majorarea stocurilor favorizind imobilizari de active
circulante cu efect negativ asupra vitezei d erotatie.

b) Reducerea stocurilor prin diminuarea soldului creditor al contului 711 in raport cu soldul
debitor( destocajul) diminueaza corespunzator productia exercitiului, constituind un factor de
reducere a imobilizarilor de active circulante care poate afecta continuitatea procesului de productie;

c) Cresterea vinzarilor, ca si a stocurilor poate fi consecinta utilizarii unor materii prime mai
scumpe, de aceea rata de crestere a cifrei de afaceri trebuie comparata cu ratele intreprinderilor din
acelasi sector pentru o mai buna situare a intreprinderii, iar productia exercitiului trebuie studiata pe
mai multi ani comparativ cu productia medie a intreprinderilor similare.

19
d) Fara a fi un indicator principal de apreciere si evaluare a performantei financiare a
intreprinderii, importanta cresterii productiei exercitiului decurge din rolul acesteia in evaluarea
volumului global de activitate din cursul unui exercitiu financiar, precum si in ceea ce priveste calculul
si analiza valorii adaugate.

2.2.1.3 Analiza valorii adăugate

Producţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentru determinarea valorii
adăugate. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia exerciţiului
pentru care aceasta a consumat prestaţii externe sub forma unor consumuri intermediare.

Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţia realizată în cursul
unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşte originea în funcţionarea întreprinderii
prin aportul factorilor de producţie şi ea reprezintă valoarea adăugată produsă.
Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă crearea sau creşterea valorii
aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile de producţie
sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria
activitate, prin utilizarea factorilor de producţie.
Întreprinderea produce bunuri şi servicii, dar consumă o parte a producţiei altor întreprinderi
şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ce consumă în acest scop măreşte valoarea propriei
producţii.
Din aceste considerente, valoarea adăugată are o importanţă mai mare decât cifra de afaceri,
care nu poate oferi singură o imagine adevărată a întreprinderii; în sensul că pot exista întreprinderi
cu aceeaşi cifră de afaceri, foarte deosebite după obiectul de activitate, care însă realizează valoare
adăugată diferită, singura care le poate măsura puterea economică reală.
Prin conţinutul său, valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai
activităţii întreprinderii, suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind produsul

intern brut (PIB):  Vad  PIB

În activitatea practică, valoarea adăugată constituie atât un instrument de analiză, cât şi un


mijloc de gestiune.
Ca instrument de analiză, valoarea adăugată permite aprecierea performanţelor economico-
financiare ale întreprinderii: puterea economică reală a acesteia, contribuţia factorilor de producţie
la crearea propriei bogăţii, contribuţia întreprinderii la crearea PIB, capacitatea de a-şi asigura prin
forţe proprii un anumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică).

20
Ca mijloc de gestiune, valoarea adăugată caracterizează exploatarea întreprinderii, fiind
utilizată în gestiunea previzională, în controlul de gestiune, precum şi în fiscalitate, pentru
determinarea taxei pe valoarea adăugată.
Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode şi anume substractivă şi aditivă:
1. Metoda substractiva( sintetica) care determina valoarea adaugata ca diferenta intre
productie si cumparari, in sensul pietei amonte.
2. Metoda aditiva( analitica) care presupune un demers invers, vizins elementele de
repartitie ale valorii adaugate care includ costul factorilor de productie ce trebuie
remunerati.
A. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivă
După această metodă, valoarea adăugată (Vad), numită şi valoare adăugată “produsă” sau
“realizată”, este diferenţa dintre producţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de
bunuri şi servicii provenite de la terţi:

Vad = Pex + Mc – Ci

Marja comercială este suplimentul de valoare adusă de activitatea comercială, fiind o valoare
adăugată vândută. La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoarea adăugată este
diferenţa:

Vad = Pex – Ci

Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior: materii prime,
materiale consumabile (Mp), utilităţi (U), alte prestaţii externe (Ape) şi alte cheltuieli materiale
(Acm):

Ci = Mp + U + Ape + Acm

Analiza valorii adăugate calculate după această metodă, folosind datele din contul de profit şi
pierdere, se prezintă astfel:

Tabel nr. 6: Analiza valorii adăugate prin metoda substractivă

Perioada Abateri
Nr. Indici
Specificare
crt. Precedentă Curentă (%)
(± Δ)

1. Venituri din vânzarea mărfurilor (Vmf) 215.576 600.319 384.743 278.47

2. Cheltuieli privind mărfurile (Chmf) 138.271 387.920 249.649 280.55

3. Marja comercială (Mc) (1-2) 77.305 212.399 135.094 274.75

4. Producţia vândută (Pv) 3.927.963 7.228.784 3.300.821 184.03

5. Producţia stocată (Ps – Sfc) 1.733.097 -260.127 -1.993.224 15.01

6. Producţia imobilizată (Pi) 121.683 18.355 -103.328 15.08

7. Producţia exerciţiului (Pex) (4+5+6) 5.782.743 6.987.012 1.204.269 120.83

8. Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile (Mp) 2.458.482 2.706.817 248.335 110.10

21
Nr. Perioada Abateri Indici
Specificare
crt. Precedentă Curentă (%)
(± Δ)
9. Alte cheltuieli materiale (Acm) 201.176 62.965 -138.211 31.30

10. Alte cheltuieli din afară (U) 31.116 42.270 11.154 135.85

11. Cheltuieli privind prestaţiile externe (Ape) 1.712.171 1.743.340 31.169 101.82

12. Consumuri intermediare (Ci) (8+9+10+11) 4.402.945 4.555.392 152.447 103.46

13. Valoarea adăugata (Vad) (3+7-12) 1.457.103 2.644.019 1.186.916 181.46

Analizând datele din tabelul nr. 6 rezultă următoarele:


Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa:
  Vad 1  Vad 0  2.644.019  1.457.103  1.186.916

Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa:


r  I Vad  100  181.46  100  81.46%

Factorii de influenţă sunt următorii:

a) Pe prima treaptă a analizei Vad  Pex  Mc  Ci , în care:

– Determinarea influenţei modificării absolute a producţiei exerciţiului asupra valorii adăugate:

Pex  Pex1  Pex0  6.987.012  5.782.743  1.204.269

– Determinarea influenţei modificării absolute a marjei comerciale asupra valorii adăugate:

Mc  Mc1  Mc0  212.399  77.305  135.094

– Determinarea influenţei modificării absolute a consumurilor intermediare asupra valorii


adăugate:

Ci  Ci1  Ci 0  4..555.392  4.402.945  152.447

Prin însumare se verifică egalitatea:

Pex  Mc  Ci  1.204.269  135.094  152.447  1.186.916  Vad

În procente, influenţele factorilor sunt următoarele:

– Determinarea influenţei modificării relative a producţiei exerciţiului asupra valorii adăugate:

22
Pex 1.204.269
rPex  * 100  * 100  82.64%
Vad 0 1.457.103

– Determinarea influenţei modificării relative a marjei comerciale asupra valorii adăugate:

Mc 135.094
rMc  * 100  * 100  9.27%
Vad 0 1.457.103

– Determinarea influenţei modificării relative a consumurilor intermediare asupra valorii


adăugate:
Ci  152.447
rCi  *100  * 100  10.46%
Vad 0 1.457.103

Prin însumare se verifică egalitatea:


rPex  rMc  rCi  82.64  9.27  10.46  81.45%  rVad

b) Pe a doua treaptă a analizei avem:


o Influenţa absolută a producţie exerciţiului, astfel:
Pex  Pv  Ps  Pi  1.204.269 , în care:

Pv  Pv1  Pv0  7.228.784  3.927.963  3.300.821

Ps  Ps1  Ps0  260.127  1.733.097  1.993.224

Pi  Pi1  Pi0  18.355  121.683  103.328

Prin însumare se verifică egalitatea:

Pv  Ps  Pi  3.300.821  1.993.224  103.328  1.204.269  Pex

Influenţele relative ale factorilor sunt următoarele:

Pv 3.300.821
rPv  * 100  * 100  226.53%
Vad 0 1.457.103

Ps  1.993.224
rPs  *100  * 100  136.79%
Vad 0 1.457.103

Pi  103.328
rPi  * 100  *100  7.09%
Vad 0 1.457.103

Prin însumare se verifică egalitatea:


rPv  rPs  Pi  226.53  136.79  7.09  82.64%  rPex
o Influenţa absolută a marjei comerciale, astfel:
Analiza factorială a marjei comerciale în mărimi absolute se prezintă astfel:

23
Mc  Vmf  Chmf  135.094 , în care:

Vmf  Vmf1  Vmf 0  600.319  215.576  384.743 lei

Chmf  Chmf 1  Chmf 0  387.920  138.271  249.649 lei

Prin însumare se verifică egalitatea:


Mc  Vmf  Chmf  384.743  249.649  135.094 lei

Influenţele relative ale factorilor sunt următoarele:


Vmf 384.743
rVmf  * 100  * 100  26.40%
Vad 0 1.457.103

Chmf 249.649
rChmf  *100  *100  17.13%
Vad 0 1.457.103

Prin însumare se verifică egalitatea:


rVmf  rChmf  26.40  17.13  9.27%  rMc

o Influenţa absolută a consumurilor intermediare, astfel:


Analiza factorială a consumurilor intermediare în mărimi absolute se prezintă astfel:
Ci  Mp  U  Ape  Acm  152.447 , în care:

Mp  Mp1  Mp0  2.706.817  2.458.482  248.335

U  U 1  U 0  62.965  201.176  138.211

Ape  Ape1  Ape0  42.270  31.116  11 .154

Acm  Acm1  Acm0  1.743.340  1.712.171  31.169

Prin însumare se verifică egalitatea:


Ci  Mp  U  Ape  Acm  248.335  138.211  11 .154  31.139  152.447

Influenţele relative ale factorilor sunt următoarele:

Mp 248.335
rMp  * 100  * 100  17.04%
Vad 0 1.457.103

U  138.211
rU  * 100  * 100  9.48%
Vad 0 1.457.103

Ape 11 .154
rApe  * 100  * 100  0.76%
Vad 0 1.457.103

Acm 31.169
rAcm  * 100  * 100  2.14%
Vad 0 1.457.103

Prin însumare se verifică egalitatea:


rMp  rU  Ape  Acm  17.04  9.48  0.76  2.14  10.46%  rCi

24
În concluzie, creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului, cât şi marjei
comerciale, majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilor intermediare a diminuat
corespunzător valoarea adăugată.
B. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivă
Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune un demers invers faţă de
precedentul şi vizează studiul elementelor care compun valoarea adăugată care înglobează în fapt
costul factorilor de producţie care trebuie remuneraţi.
Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumarea elementelor structurale
ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu personalul (salarii şi cheltuieli cu protecţia socială)
(Chp), cheltuieli cu impozite şi taxe fara TVA(I + Tx), cheltuieli financiare,( Ch fin) amortizari si
provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale(Aai), ajustarea valorii activelor
circulante, ajustari pentru riscuri si cheltuieli, alte cheltuieli d eexploatare( despagubiri, donatii si
active cedate) , cheltuieli extraordinare si rezultatul net din care se deduc: alte venituri din
exploatare, venituri financiare, venituri extraordinare, venituri din subventii de exploatare( Bn).
Vad = Cheltuieli cu personalul + Impozite, taxe, vărsăminte asimilate (inclusiv impozitul pe
profit) + Cheltuieli financiare + Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale si
necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustarea privind provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli + Despăgubiri, donaţii, active cedate + Cheltuieli extraordinare + (Rezultatul net – Alte
venituri din exploatare – Venituri financiare – Venituri extraordinare – Venituri din subvenţii de
exploatare)
Vadbruta = Chp+(I+Tx)+ Chfin+ Ace + Ajpr+Aai+Ajac+Rn-Ave-Vfin

Valoarea adăugată netă rezultă prin scăderea din valoarea adăugată brută a amortizării
imobilizărilor corporale si necorporale, astfel:

Vadn = Vadbr – Aai

Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică pune in evidenta rolul
consumurilor investitionale reprezentate de cheltuieli cu amortizarea si provizioanele pentru
deprecierea imobilizarilor, care reflecta contributia echipamentelor de productie( inclusiv a
cheltuielilor de leasing operational pentru achizitionare) la crearea valorii adaugate alaturi de alti
factori de productie. Metoda permite calcule privind remunerarea aportorilor de capitaluri, ceea ce
impune pe linga analiza factoriala si o analiza structurala a indicatorului.

A) Analiza factorială a valorii adăugate

Tabelul nr. 7 Analiza valorii adăugate după metoda aditivă

25
Perioada Abateri Indici
Specificare
Precedentă Curentă (%)
(± Δ)

Cheltuieli cu personalul (Chp) 1.150.524 1.507.418 356.894 131.02

Cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate,


177.238 104.004 -73.234 58.68
impozitul pe profit (I+Tx)

Cheltuieli financiare ( Ch fin) 297.648 396.774 99.126 133.30

Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii, active cedate 214.939 119.458 -95.481 55.57

Amort si proviz pt deprec imobilizari 612.073 745.121 133.048 121.73

Ajustarea valorii activelor circulante

Ajustari privind proviz pt riscuri si chelt -516.479 -114.994 401.485 22.26

Rezultatul net ( Rnet 186.995 241.693 54.698 129.25

Alte venituri din exploatare (Ave) 579.452 130.054 -449.398 22.44

Venituri financiare (Vfin) 86.383 225.401 139.018 260.93

Valoarea adăugată bruta(Vadbr) 1.457.103 2.644.019 1.186.916 181.46

Valoarea adăugată netă (Vadn) 845.030 1.898.898 1.053.868 224.71

Din tabelul nr. 7 rezultă următoarele informaţii:


a) Analiza factorială a valorii adăugate
Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa:
  Vad 1  Vad 0  2.644.019  1.457.103  1.186.916 lei

Factorii de influenţă sunt următorii:


  Chp  ( I  tx )  Chfin  Ace  Ajpr  Aai  Ajac  Rn  Ave  Vfin , în care:

Chp  Chp1  Chp0  1.507.418  1.150.524  356.894 lei

 ( I  tx )  ( I  tx )1  ( I  tx) 0  104.004  177.238  73.234lei

Chfin  Chfin1  Chfin0  396.774  297.648  99.126 lei

Ace  Ace1  Ace0  119.458  214.939  95.481 lei

Apr  Apr1  Apr0  745.121  612.073  133.048 lei

Ajac  Ajac1  Ajac0  0  0  0 lei

Aai  Aa1  Aa 0  114 .994  516.479  401.485lei

Rn  Rn1  Rn0  241.693  186.995  54.698 lei

Av exp  Av exp1  Av exp 0  130.054  579.452  449.398lei

26
Vfin  Vfin1  Vfin0  225.401  86.383  139.018lei

Prin însumare se verifică egalitatea:


Chp   ( I  tx )  Chfin  Ace  Ajpr  Aai  Ajac  Rn  Ave  Vfin  356.894  73.234 
 99.126  95.481  133.048  401.485  54.698  449.398  139.018  1.186.916lei
Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa:
r  I Vad  100  131.02  100  31.02%

Influenţele relative ale factorilor sunt următoarele:


Chp 356.894
rChp  * 100  * 100  24.49%
Vad 0 1.457.103

( I  tx)  73.234
r ( I  tx)  * 100  * 100  5.03%
Vad 0 1.457.103
Chfin 99.126
rChfin  *100  * 100  6.80%
Vad 0 1.457.103

Ace  95.481
rAce  * 100  * 100  6.55%
Vad 0 1.457.103

Apr 133.048
rApr  * 100  * 100  9.13%
Vad 0 1.457.103

Aai 401.485
rAai  * 100  * 100  27.55%
Vad 0 1.457.103

rRn 54.698
rRn  * 100  *100  3.75%
Vad 0 1.457.103

Av exp 449.398


rAv exp  *100  *100  30.84%
Vad 0 1.457.103

Vfin  139.018
rVfin  * 100  *100  9.54%
Vad 0 1.457.103

Prin însumare se verifică egalitatea:


rChp  r ( I  tx)  rChfin  rAce  rApr  rAai  rRn  rAv exp rVfin 
 24.49  5.03  6.8  6.55  9.13  27.55  3.75  30.84  9.54  81.46  rVad
În concluzie:
1. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii cheltuielilor cu personalul,a
cheltuielilor financiare, precum şi a amortizărilor şi provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor
corporale şi necorporale si a ajustarii provizioanleor pentru riscuri si cheltuieli
2. Cea mai mare contribuţie la această creştere au avut-o cheltuielile cu personalul şi
amortizările şi provizioanele.

27
b) Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale ale elementelor de repartiţie,
care reflectă remunerarea factorilor de producţie:
Cheltuieli cu personalul
Re munerarea muncii  Rm  * 100
a) Valoarea adãugatã

Impozite şi taxe
Re munerarea statului  R s  * 100
b) Valoarea adãugatã

Cheltuieli financiare
Re munerarea creditorilor  Rc  * 100
c) Valoarea adãugatã

Amortizari şi provizioane
Remunerare a investitii lor  Ri  * 100
d) Valoarea adãugatã

Re zultatul net
Re munerarea întreprinderii  Rî  * 100
e) Valoarea adãugatã

Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitatea întreprinderii oferă o informaţie


utilă privind partajul între cei care au drepturi asupra veniturilor create. Astfel se evidenţiază rolul
valorii adăugate de indicator al funcţiei de producţie care depinde de factorii principali (munca şi
capitalul), prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea adăugată.
Analiza structurii valorii adaugate arata modul de remunerare a factorilor de productie prin
cotele de participare a aportorilor de capitaluri la realizarea valorii nou create, tinind seama de
faptul ca majorarea valorii adaugate cointereseaza participantii la viata intreprinderii astfel:

1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct sub formă de salarii
sau, indirect, sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele de participare la profit.
2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendele plătite
acţionarilor.
3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe beneficii.
4) Întreprinderea însăşi, prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor de activ, prin
amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări.
Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune în evidenţă faptul că fiecare
factor încorporează două părţi distincte: una care corespunde unui cost adăugat pentru
întreprindere şi alta care corespunde unei prelevări din rezultat.
Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii, pe care aceasta îl adaugă bunurilor şi
serviciilor achiziţionate din afară.
Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care se repartizează
factorilor de producţie sub diverse forme (participaţii, dividende, impozit pe profit, autofinanţare).
Analizata ca o insumare de costuri adaugatesi de cote-parti din rezultat, valoarea adaugata
ofera o imagine asupra evolutiei acestor costuri, de unde rezulta informatii utile pentru gestiune.

28
Strcturarea valorii adaugate in functie de remunerarea aportorilor de capitaluri pe costurile
adaugate si prelevarile din rezultat pe care le incorporeaza se realizeaza dupa urmatoarea schema:
Valoarea adaugata Costuri adaugate Cote parti din rezultate
I. Munca Cheltuieli de personal Participare salariati la profit
II. Capitaluri Cheltuieli financiare Dividende actionari
III. Statul Impozite si taxe Impozit pe profit
IV. Intreprinderea Amortismente Autofinantare
Schema de mai sus impune cunoasterea modului de repartizare a profitului dupa destinatie.

Profitul a fost repartizat astfel:

Tabelul nr. 8 Repartizarea profitului

Nr Destinatia profitului net Exercitiul finaciar Strctura profitului net


crt Precedent Curent S0(%) S1(%)
1 Profit net de repartizat 186.995 241.693 100 100
2 Rezerva legala 0 0 0 0
3 Surse proprii de finantare 120.500 140.890 64.44 58.29
4 Dividende 66.495 100.803 35.56 41.71

Se constata ca sursele proprii de finantare au detinut ponderea principala, dar in scaderea in


favoarea dividendelor. Rezerva legala a fost constituita in anii anteriori, prin urmare nu am mai fost
necesar distribuirea din cadrul profitului curent. Cresterea profitului a dus la marirea surselor proprii
de finantare in marime absoluta, chiar daca procentul a scazut.
În analiză interesează relaţia între valoarea adăugată şi cifra de afaceri care reprezintă gradul
de integrare pe verticală (Vad /CA) şi evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă
(CA/Vad), fiind indicatori de risc faţă de aportul extern de resurse materiale.
2.2.2 Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele (rentabilitatea)
În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea de exploatare se
calculează în “cascadă” următoarele solduri intermediare de gestiune ce caracterizează rezultatele
(rentabilitatea) întreprinderii:
1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea
curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în
condiţii de funcţionare, fiind independent de politica financiară, fiscală şi în domeniul amortizării; se
calculează cu ajutorul relaţiei:
EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) – Impozite, taxe, vărsăminte
asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul(Chp)

29
2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercială a
întreprinderii, fiind independent de politica financiară şi fiscală, dar ţine cont de amortizare şi
provizioane; se determină cu relaţia:
Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) – Amortizări şi provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale – Alte cheltuieli de exploatare
Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenţa:
Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare
3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară, cuprinde elemente de
fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate, fiind intermediar între rezultatul de
exploatare şi rezultatul curent:
Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii, nu este influenţat
de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma:
Rcrt = Rexp + Rfin.= Rexp + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii, nefiind
legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă:
Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi
cheltuielile totale şi se determină ca diferenţă:
Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale
7) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) - constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale
de impozit (i), asupra rezultatului brut, conform relaţiei:
Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1- i)
Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii, parţial distribuit sau reinvestit.
Din contul de profit si pierdere prezentat in tabelul nr 1, in continuarea soldurilor intermediare
de gestiune se determina soldurile intermediare de gestiune prinvind rentabilitatea :
Tabelul nr. 10:Solduri intermediare de gestiune - rentabilitate

Nr. Solduri intermediare de gestiune Exerciţiul financiar Abateri Indici


crt. (RON) precedent curent (± Δ) (%)
1 Valoarea adăugată (Vad) 1.457.103 2.644.019 1.186.916 181.46
2 + Subvenţii pentru exploat. aferente CA nete (ct. 7411)
3 - Alte impozite şi taxe 126.762 33.050 -93.712 26.07
4 - Cheltuieli cu personalul 1.150.524 1.507.418 356.894 131.02
5 Excedent brut de exploatare (EBE) 179.817 1.103.551 923.734 613.7
6 +Alte venituri din exploatare 579.452 130.054 -449.398 22.44
7 - Ajustări privind: 95.594 630.127 534.533 659.17
- valoarea imobilizări corporale şi necorporale 612.073 745.121 133.048 121.73
- valorii activelor circulante
- provizioanele pt. riscuri şi cheltuieli -516.479 -114.994 401.485 22.26

30
8 - Alte cheltuieli de exploatare 214.939 119.458 -95.481 55.57
9 Rezultatul din exploatare (Rexp) 448.736 484.020 35.284 107.86
10 + Venituri financiare 86.383 225.401 139.018 260.93
11 - Cheltuieli financiare 297.648 396.774 99.126 133.30
12 Rezultatul financiar (Rfin) -211.265 -171.373 39.862 81.12
13 Rezultatul curent (Rcrt) 237.471 312.647 75.176 131.66
14 + Venituri extraordinare
15 - Cheltuieli extraordinare
16 Rezultatul extraordinar (Rextr)
17 Rezultatul brut (Rbr) 237.471 312.647 75.176 131.66
18 + Venituri totale 6.664.154 7.942.786 1.278.632 119.19
19 - Cheltuieli totale 6.426.683 7.630.139 1.203.456 118.73
20 - Impozitul pe profit 50.476 70.954 20.478 140.57
21 Rezultatul net (Rnet) 186.995 241.693 54.698 129.25

1. Cresterea exedentului brut de exploatare s-a datorat cu 923.734 lei (513.70%) s-a datorat a
cresterii valorii adaugate cu 81.46 % concomitent cu scaderea cheltuielilor cu alte impozite si taxe
(fără impozitul pe profit) si cu o crestere a cheltuielilor salariale intr-o proportie mult mai mica decit
cea a cresterii valorii adaugate.).
2. Cresterea rezultatului din exploatare cu numai 35.284 lei (7.86 %) in comparatie cu
cresterea fulminata a excedentului brut din exploatare, s-a datorat cresterii tot atit de exagerate a
ajustarilor privind valoarea imobilizărilor corporale, necorporale şi a activelor circulante, a scaderii
veniturilor din exploatare comparativ cu scaderea nesemnificativa a cheltuielilor de exploatare care
detin o pondere mica ca factor de influenta in rezultatul brut de exploatare.
3. Scaderea pierderii financiare cu 39.862 lei (18.88 %) s-a datorat cresterii veniturilor
financiare in proportie mai mare comparativ cu majorarea cheltuielilor financiare.
4. Cresterea rezultatului curent cu 75.176 lei (31.66 %) a fost consecinţa scăderii pierderii
financiare şi a cresterii rezultatului din exploatare.
5. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul
brut.
6. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 54.698 lei (29.25 %) într-un ritm inferior
cresterii rezultatului brut (31.66 %) datorită creşterii impozitului pe profit.
Pe baza rezultatului net se determină două solduri reziduale caracteristice pentru evaluarea
performanţelor financiare ale întreprinderii: capacitatea de autofinanţare (CAF) şi autofinanţarea
(AF). Aceşti indicatori sunt analizaţi în subcapitolul 1.5 “Analiza capacităţii de autofinanţare şi a
autofinanţării”.
2.3 Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării
Capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea sunt două solduri reziduale determinate pe
baza rezultatului net.

31
Capacitatea de autofinanţare (CAF), numită şi marjă brută de autofinanţare, este un sold
rezidual de flux care se constituie ca diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate
de operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurse proprii ce rămân
disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatul exerciţiului după impozitare şi
cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări, provizioane):
Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode:
1) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare –
Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozit pe profit
Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare, corectând excedentul
brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie, fiind mai
putin utilizata in practica in favoarea metodei de reconstituire a capacitatii de autofinantare pornind
de la rezultatul net:
2) Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciţiului(Rnet):
CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi
necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli
Această metodă simplă şi rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul
fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni,este frecvent folosita deoarece este mai facila si
permite sa se conecteze CAF cu rezultatul net pe care il analizeaza in primul rind fiecare investitor.
propriu(dividende) şi rambursarea împrumuturilor.
Capacitatea de autofinantare poate fi caracterizata astfel:
1. Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operatiunilor de
gestiune( exploatare, financiare) si de unele operatiuni extraordinare , din care nu se
deduce nici un element contabil calculat( amortismente si provizioane), inclusiv
provizioanele corespunzatoare unui risc real pe care intreprinderea va trebui sa il
suporte intr-un viitor apropiat sau imediat .
2. Este un flux potential deoarece se calculeaza independent de termenele de plata
corespunzatoare fiecarei operatiuni care au generat-o si se determina dupa
impozitare, fiind influentata de politica in domeniul amortizarii si provizioanelor si de
fiscalitate.
3. Are caracterul unei resurse degajate in cursul exercitiului si se poate calcula ca
diferenta intre intrari si iesiri ca fonduri din care nu se deduce nici un element
contabil calculat( amortizari, ajustari active circulante , provizioane)
CAF = Venituri incasabile- Cheltuieli platibile

32
4. Este un flux de trezorerie efectiva sau potentiala care cuprinde inexactitati. Este
eterogena deoarece include mai multe feluri de resusurse: resurse care ramin timp
scurt in intreprindere ; resurse disponibile durabile pentru a asigura finantari
structurale , operatiuni extraordinare.
5. Trebuie sa concure la mentinerea valorii intreprinderii, fiind un factor de crestere a
acesteia prin propriile mijloace, putind sa dispuna de capitaluri suplimentare, prin
apelarea la imprumut.
În final, capacitatea de autofinanţare serveşte la determinarea unor rate financiare de
performanţă precum şi pentru calculul unui alt sold rezidual important pentru întreprindere:
autofinanţarea.
Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la
dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:
AF = CAF – Dividende distribuite
Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanţare pe care
aceasta îl găseşte în propriile forţe, care îi va întări structura financiară, mărind fondul de rulment. Ea
constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii, a căror
absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului.
Există situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare, în schimb nu are o
autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile, ceea ce are ca
efect prezenţa datoriilor în bilanţ, ceea ce afectează structura financiară a acesteia. Analiza capacităţii
de autofinanţare şi a autofinanţării prin cele două metode se prezintă astfel:

Tabelul nr. 11 Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării prin metoda fluxurilor şi metoda

aditivă
Nr. Exerciţiul financiar
Abateri Indici
crt Indicatori
Precedent Curent (± Δ) (%)
.
I. METODA FLUXURILOR
1. Excedent brut de exploatare (EBE) 179.817 1.103.551 923.734 613.7
2. + Alte venituri din exploatare 579.452 130.054 -449.398 22.44
- Alte cheltuieli de exploatare (chelt. cu despăgubiri, donaţii
3. 214.939 119.458 -95.481 55.57
şi activele cedate)
4. + Venituri financiare 86.383 225.401 139.018 260.93
5. - Cheltuieli financiare 297.648 396.774 99.126 133.30
6. + Rezultatul extraordinar
7. - Impozitul pe profit 50.476 70.954 20.478 140.57
8. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 282.589 871.820 589.231 308.51
9. - Dividende distribuite 66.495 100.803 34.308 151.59
10. Autofinanţarea (AF) 216.094 771.017 554.923 356.79
II. METODA ADITIVĂ
11. Rezultat net (Rnet) 186.995 241.693 54.698 129.25
12. + Ajustare valori imoblizări corp. şi necorporale 612.073 745.121 133.048 121.73

33
Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
Indicatori
Precedent Curent
crt (± Δ) (%)
13. + Ajustare valori active circulante
14. + Ajustari privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli -516.479 -114.994 401.485 22.26
15. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 282.589 871.820 589.231 308.51
16. - Dividende distribuite 66.495 100.803 34.308 151.59
17. Autofinanţarea (AF) 216.094 771.017 554.923 356.79

Din datele tabelului nr. 11 se desprind următoarele concluzii:

1. Ambele metode utilizate pentru calculul capacităţii de autofinanţare arată cresterea acestui
sold rezidual de flux cu 589.231 lei (208.51 %).
2. Metoda fluxurilor reflectă faptul că la originea cresterii capacităţii de autofinanţare a stat, pe
de o parte, cresterera excedentului brut de exploatare , scaderea pierderii financiare si a altor
cheltuieli de exploatare.
3. Metoda aditivă arată că această crestere s-a datorat atât majorarii rezultatului net, cât şi
cresterii amortizării şi provizioanelor (ajustările imobilizărilor).
4. Autofinanţarea a crescut intr-un procent mai mare fata de capacitatea de autofinantare
datorita distribuirii unuor dividende mai putine in anul curent fata d eanul precedent( ca si
procente) .Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea prezintă importanţă în aprecierea
situaţiei financiare a întreprinderii, fiind corelate cu alţi indicatori în vederea determinării unor rate
de performanţă financiară, ceea ce depinde de nivelul la care se situează aceste solduri reziduale.
Nivelul ideal de autofinanţare este dificil de apreciat, dar pot exista cel puţin trei situaţii:
a) Autofinanţarea minimă care cuprinde numai amortismentele, când întreprinderea doreşte
să se retragă de pe o piaţă în regres, urmând să-şi producă numai sumele necesare reînnoirii
mijloacelor de producţie.
b) Autofinanţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei, fără
dezvoltarea lui. Pe lângă amortismente, autofinanţarea trebuie să cuprindă compensarea creşterii
preţurilor. Mijloacele de producţie pot fi reînnoite.
c) Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creşterea producţiei.
Este o autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune în operă mijloace mai
performante şi poate fi însoţită de alte surse de finanţare (noi aporturi ale acţionarilor).
Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea sunt utilizate în analiză pentru
determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie în evaluarea performanţelor
întreprinderii. Astfel, capacitatea de autofinanţare, ca resursă durabilă principală a întreprinderii,
măsoară capacitatea acesteia de a-şi finanţa nevoile financiare ale activităţii şi poate fi utilizată în
aprecierea şi analiza rentabilităţii prin raportul: CAF/(Capitaluri proprii + Amortismente şi

34
provizioane), precum şi a capacităţii de rambursare la termen a împrumuturilor prin raportul:
Împrumuturi/CAF.
Autofinanţarea se utilizează pentru determinarea ponderii finanţării proprii în investiţiile
perioadei prin raportul: AF/Investiţii imobilizări, sau pentru calculul ratei de autofinanţare a nevoilor
globale prin raportul: AF/NFR.

2.4 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor, structura şi eficienţa lor


Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final al activităţii întreprinderii prin
comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri de activităţi: de exploatare, financiare,
extraordinare. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al structurii şi
eficienţei pe factori specifici activităţilor care le generează.
a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de
activitate şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile, cu obiectele de
inventar consumate, cheltuielile privind mărfurile, cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii
imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi provizioane constituite), ajustarea valorii
activelor circulante (pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele), alte cheltuieli de
exploatare (cheltuieli privind prestaţiile externe, cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate, cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate), ajustări privind provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli.
b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii, diferenţe
nefavorabile de curs valutar, cheltuieli privind investiţii financiare cedate, dobânzile privind exerciţiul
financiar în curs, sconturile acordate clienţilor, ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a
investiţiilor financiare deţinute ca active circulante.
c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şi cuprind
calamităţile şi alte evenimente extraordinare.
Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activităţi curente,
câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa 7:
a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, veniturile din variaţia stocurilor în plus sau în minus, veniturile din
producţia de imobilizări, veniturile din subvenţii de exploatare şi alte venituri din exploatarea
curentă.

35
b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare, din investiţii financiare pe
termen scurt, din creanţe imobilizate, din investiţii financiare cedate, din dobânzi, diferenţe de curs
valutar, sconturi obţinute şi alte venituri financiare.
c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitatea curentă:
despăgubiri, daune pretinse în urma unor calamităţi.
Dacă se urmăreşte corelaţia între venituri şi cheltuieli, se constată că nu toate cheltuielile
generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare;
cheltuielile financiare nu au ca rezultat obţinerea de venituri financiare.
Unele cheltuieli financiare, cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite, trebuie
corelate cu veniturile din exploatare, în vederea evaluării riscului financiar.
Cheltuielile extraordinare se pot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare.
Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi se realizează pe baza ratelor
de structură a contului de profit şi pierdere, prin raportarea fiecărei categorii (i) de cheltuieli
(venituri) la totalul acestora:
Chi Vi
S Chi  * 100(%); SVi  * 100(%)
Cht Vt
Structura veniturilor pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generală a cheltuielilor totale
aferente veniturilor totale, alături de eficienţa parţială a fiecărei categorii de cheltuieli.

2.4.1 Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor

Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorul indicatorului


(ratei)“Cheltuieli la 1000 lei venituri”:

Cheltuieli totale
It  * 1000( ‰ )
Venituri totale

Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi este consecinţa corelaţiei


dintre cheltuieli şi venituri, respectiv ICht < IVt.

Modelul de calcul poate fi completat în funcţie de structura veniturilor (Si) şi indicatorii de


eficienţă (Ii) pe tipuri de activităţi:

Ch exp V exp Chfin Vfin Chextr Vextr


It  * 1000 *  * 1000 *  * 1000 * 
V exp Vt Vfin Vt Vextr Vt
 I exp * SV exp  I fin * SVfin  I extr * SVextr  S Vi * Ii

Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor din contul de profit şi pierdere sunt determinate pe
baza datelor în tabelul următor:

36
Tabelul nr. 12 Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Structura (%) Indicatori (‰)


Precedent Curent Si0 Si1 Ii0 Ii1
crt.
1. Cheltuieli de exploatare 6.129.035 7.233.365 95.36 94.79 931.77 937.28
2. Cheltuieli financiare 297.648 396.774 4.64 5.21 3445.67 1760.30
3. Cheltuieli extraordinare 0 0 0
4. TOTAL CHELTUIELI 6.426.683 7.630.139 100 100 964.36 960.63
5. Venituri din exploatare 6.577.771 7.717.385 98.70 97.16
6. Venituri financiare 86.383 225.401 1.30 2.84
7. Venituri extraordinare 0 0
8. TOTAL VENITURI 6.664.154 7.942.786 100 100

Pe baza datelor din tabelul nr. 12 se constată următoarele:


Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa dintre:
7.630.139 6.426.683
  It1  It 0  *1000  * 1000  960.63  964.36  3,73 ‰
7.942.786 6.664.154
Factorii de influenţă sunt următorii:
  Cht  Vt , în care:

Cht1 7.630.139
Cht  *1000  It 0  *1000  964.36  1.144,95  964.36  180,59 ‰
Vt 0 6.664.154
Vt  It1  It ' 0  960,63  1.144,95  184,32 ‰

Prin însumare se verifică egalitatea:


  Cht  Vt  180,59  184,32  3,73 ‰

În concluzie:
1. Reducerea indicatorului cu 3,73 ‰ atestă cresterea eficienţei cheltuielilor totale.
2. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu

 7.630.139 7.942.786 
cheltuielile: ICht < IVt:   1.187  1,191  
 6.426.683 6.664.154 
3. Structura cheltuielilor şi a veniturilor arată inexistenţa activităţii extraordinare.
4. A scăzut ponderea cheltuielilor de exploatare şi a crescut ponderea cheltuielilor financiare.
5. A crescut ponderea veniturilor financiare şi s-a redus ponderea veniturilor din exploatare.

Pe o treaptă superioară de diviziune, se constată că structura veniturilor şi indicatorii de


eficienţă pe tipuri de activităţi au determinat creşterea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale
cu 102,72 ‰:


 Sv i1 * I i1

 Sv i0 * I i0
 960,63  964,36  3,73 ‰
100 100
Factorii de influenţă sunt următorii:

37
  Svi  I i , în care:

Svi 
 Sv i1 * I i0
 It 0 
(97.16 * 931.77)  1 * 3445.67 
 964.36  939.76  964.36  24.60 ‰
100 100
Ii  It1  It ' 0  960.63  939.76  20.87 ‰

Prin însumare se verifică egalitatea:


  Svi  Ii  24.60  20.87  3.73 ‰

2.4.2 Analiza cheltuielilor de exploatare


Cheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contul de profit şi
pierdere, fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii, ceea ce le măreşte
importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii.
În contabilitatea financiară, cheltuielile de exploatare includ contravaloarea consumurilor
efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind ansamblul unor operaţiuni de
cumpărare de materii prime şi materiale, stocarea lor, desfăşurarea procesului de producţie, stocarea
semifabricatelor, produselor finite şi vânzarea lor, achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor.
Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul ratelor de structură şi
eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare”:
Ch exp
I exp  * 1000 ( ‰ )
V exp

Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa


corelaţiei: IVexp > IChexp.
Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare este determinată pe baza datelor din
tabelul următor:
Tabelul nr. 13 Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Structura (%) Abateri Indici


Precedent Curent Si0 Si1
crt. (± Δ) (%)
1. Cheltuieli de exploatare - total 6.129.035 7.233.365 100 100 1.104.330 118.02
2. Chelt. materii prime + materiale 2.659.658 2.769.782 433.94 382.91 110.124 104.14
3. Cheltuieli privind mărfurile 138.271 387.920 22.55 53.62 249.649 280.55
Alte chelt externe 31.116 42.270 5.07 5.84 11.154 135.85
4. Cheltuieli cu personalul 1.150.524 1.507.418 187.71 208.39 356.894 131.02
5. Ajustare imobilizări totale 612.073 745.121 99.86 103.01 133.048 121.74
6. Ajustare active circulante
7. Alte cheltuieli de exploatare 2.053.872 1.895.848 335.10 262.09 -158.024 92.31
8. Provizioane pt. riscuri şi chelt. -516.479 -114.994 84.26 15.89 401.485 22.26
9. Venituri din exploatare - total 6.577.771 7.717.385 - - 1.139.614 117.33
10. Iexp = Chexp / Vexp * 1000 (‰) 931.77 937.28 - - 969.03 1005.88
Efectuând analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare se constată următoarele:

38
1. Dominante în totalul cheltuielilor de exploatare sunt cheltuielile cu materiile prime,
materialele consumabile, urmate de alte cheltuieli de exploatare, cheltuielile cu personalul,
cheltuielile cu energia şi apa şi cheltuieli cu amortizari si provizioane.
2. Atit în valoare absolută cit si ca pondere toate majoritatea cheltuielilor au crescut, cu
excepţia altor cheltuieli de exploatare, precum şi a cheltuielilor privind provizioanele pentru riscuri si
cheltuieli , care au scazut în cursul exerciţiului curent.
În consens cu structura cheltuielilor de exploatare, indicatorul de eficienţă “Cheltuieli de
exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut, ceea ce reflectă scăderea eficienţei acestor
cheltuieli.
Pe baza datelor din tabel se obţin următoarele rezultate:
Modificarea indicatorului este diferenţa:
7.233.365 6.129.035
  I exp1  I exp 0  * 1000  * 1000  937.28  931.77  5.51‰
7.717.385 6.577.771
Factorii de influenţă sunt următorii :
  Ch exp V exp , în care:

Ch exp1 7.233.365
Ch exp  *1000  I exp 0  *1000  931.77  1099.66  931.77  167.89‰
V exp 0 6.577.771

V exp  I exp1  I exp ' 0  937.28  1099.66  162.38‰


Prin însumare se verifică egalitatea :
  Ch exp V exp  167.89  162.38  5.51‰

În concluzie, scaderea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii mai rapide a


cheltuielilor faţă de venituri: IChexp > IVexp (167.89 % >162.38 %).
Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată la nivelul fiecărui element, în
funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în raport cu modul de formare a veniturilor şi a
cheltuielilor, aferente: cifrei de afaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor), producţiei
stocate, producţiei imobilizate şi respectiv alte venituri şi alte cheltuieli de exploatare.
Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şi comercializarea produselor,
eficienţa cheltuielilor de exploatare este condiţionată direct de gradul de eficienţă a cheltuielilor
aferente cifrei de afaceri, în care se reflectă atât eficienţa producţiei vândute cât şi eficienţa
vânzărilor de mărfuri, prin indicatori adecvaţi.
2.5 Analiza rentabilităţii pe baza marjelor şi a ratelor

Analiza rentabilităţii activităţii unei întreprinderii se poate calcula cu ajutorul marjelor şi


ratelor de rentabilitate, având la bază informaţiile din contul de profit şi pierdere.

39
2.5.1 Analiza marjelor de rentabilitate
Contul de profit şi pierdere este un document care preia ansamblul cheltuielilor şi veniturilor
exerciţiului pe trei niveluri de activitate: exploatare, financiar, extraordinar, de unde rezultă profitul
(+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel.
Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate, rezultatul pe tipuri de activităţi
fiind determinat sub forma marjelor:
A. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare (Rexp=Vexp–Chexp)
B. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±) (Rfin = Vfin – Chfin)
C. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B) (Rcrt = Rexp + Rfin)
D. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare (Rextr= Vextr – Chextr)
E. Rezultatul brut = Venituri totale - Cheltuieli totale (Rbr = Vt – Cht)
F. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit (Rn = Rbr – Ipr)
În partea finală a contului de profit şi pierdere se determină:
G. Rezultatul / acţiune = Rezultatul brut (net) / Număr acţiuni (R/a = Rbr(n) / Nracţ)
Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului, analiza cheltuielilor prin funcţii permite
determinarea mai multor marje de rentabilitate:
1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor
2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuieli de producţie
Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate la
marja comercială specifică activităţii de comerţ. Ele pun în evidenţă faptul că producţia stocată şi cea
imobilizată nu reprezintă decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) şi că numai producţia
vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultat.
3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de cumpărare
din care:
4) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor
5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile
Aceste marje se analizează numai la nivelul rezultatului curent, elementele extraordinare
nefiind dependente de vânzări.
Marjele de rentabilitate calculate pe baza contului de profit şi pierdere analizat sunt prezentate
în tabelul nr. 17:

40
Tabelul nr. 14 Marjele de rentabilitate din Tabloul SIG- rentabilitate

Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici


Indicatori
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rezultatul din exploatare (Rexp) 448.736 484.020 35.284 107.86
2. Rezultatul financiar (Rfin) -211.265 -171.373 +39.892 81.12
3. Rezultatul curent (Rcrt) (1+2) 237.471 312.647 75.176 131.66
4. Rezultatul extraordinar (Rextr) 0 0 0 0
5. Rezultatul brut (Rbr) 237.471 312.647 75.176 131.66
6. Rezultatul net (Rnet) (5-6) 186.995 241.693 54.698 129.25

Din datele de mai sus se desprind următoarele concluzii:


1. Rezultatul din exploatare a crescut cu 35.284 lei (7.86 %), ca urmare a decalajului favorabil
între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare:
IVexp > IChexp (97.16 % > 94.79 %)
2. Rezultatul financiar inregistreaza o diminuare in exercitiul curent, dar este negativ in
continuare.
3. Rezultatul curent a crescut cu 75.176 lei (31.66 %) datorită diminuarii pierderii financiare cu
18.88% si a cresterii rezulatelor din exploatare: I Rexp =154.81 % şi IRfin = -54.81 %.
4. Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu rezultatul
curent.
5. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 54.698 lei (29.25 %), datorită cresteriii
rezultatului brut cu 75.176 lei (31.66 %) .
2.5.2 Analiza rezultatului din exploatare
Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerciţiului, caracterizează în
mărime absolută, rentabilitatea activităţii curente a întreprinderii şi este calculat cu ajutorul relaţiei:
 Ch exp 
Re xp  V exp Ch exp  V exp 1    V exp* R
 V exp  , în care:
R = 1 – I = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.
Rezultatul din exploatare este calculat în tabelul nr. 18:

Tabelul nr. 15 Calculul rezultatului din exploatare

41
Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
Indicatori
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Venituri din exploatare - total 6.577.771 7.717.385 1.139.614 117.33
2. Cheltuieli de exploatare - total 6.129.035 7.233.365 1.104.330 118.02
3
. Rezultatul din exploatare (Rexp) (1-2) 448.736 484.020 35.284 107.66
4. I = Chexp/Vexp 0.93177 0.93728 0.00551 100.59
5. R=1-I 0.06823 0.06272 -0.00551 91.92
6
. Rexp = Vexp * R (1*5) 448.736 484.020 35.284 107.66

Pe baza informaţiilor de mai sus se obţin următoarele rezultate:


Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa:
Δ = Vexp1* R1 – Vexp0 * R0 = 7.717.385*0.06272 –6.577.771*0.06823 =35.284 lei
Factorii de influenţă sunt următorii:
Δ = ΔVexp + ΔR, în care:
ΔVexp = R1 * (Vexp1 – Vexp0) = 0.06272*1.139.614 =71.476 lei
ΔR = (R1 – R0) * Vexp0 = -0.00551*6.577.771 = -36.243 lei
Prin însumare se verifică egalitatea:
Δ = ΔVexp + ΔR = 71.476 – 36.243 = 35.284 lei
În concluzie:
1. Majorarea rezultatului din exploatare cu 35.284 lei (7.66 %) s-a realizat în condiţiile creşterii
veniturilor din exploatare in conditiile in care rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare a scazut .
2. Reducerea ratei de eficienţă (R) s-a datorat creşterii cheltuielilor de exploatare la 1 leu
venituri aferente cu , ceea ce echivalează cu creşterea indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.

Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (în Nota explicativă 4 conform O.M.F.P.
1752/2005) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare după destinaţie şi calculul
rezultatului din exploatare conform relaţiei:
Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli de desfacere (Chd) -
Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave), în care:
RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cv), unde:

Cv = Cheltuielile activităţii de bază (Chab) + Cheltuielile activităţilor auxiliare (Chaa) +


Cheltuielile indirecte de producţie (Chi)

2.5.3 Analiza ratelor de rentabilitate


Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferenţiază întreprinderi
cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite, ca urmare a unor costuri diferite. Numai raportând

42
beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi şi eficienţa
activităţii desfăşurate.
Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă, rata rentabilităţii se determină pe baza datelor din
contul de rezultat, sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat excedentul brut al exploatării,
rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri, cifră de afaceri,
capital investit, capital propriu).
Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efect – efort, ratele de
rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, spaţiu sau cu valori standard acceptate sau
elaborate de organisme de specialitate şi pot fi.
Beneficiu
Rc  * 100 (%)
1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: Costuri

Beneficiu
Rv  * 100 (%)
2) Rata rentabilităţii veniturilor: Cifra de afaceri

Excedent brut de exploatare


R MBE  * 100 (%)
3) Rata marjei brute: Cifra de afaceri

Marja comercială
Rrc  * 100 (%)
4) Rata rentabilităţii comerciale pure: Vânzãri de mãrfuri

2.5.3.1 Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate


Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul propriu
reflectat în costuri. Totodată, rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de
eficienţă al consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent
cifrei de afaceri la costurile acesteia. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri, analiza vizează atât
factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din
activitatea comercială), luând în calcul structura sortimentală a vânzărilor, rata rentabilităţii
produselor, preţul mediu unitar al produselor şi costul unitar al produselor.
Formula după care se calculează acest indicator este următoarea:
Beneficiu
Rc  * 100 (%)
Costuri

2.5.3.2 Analiza ratei rentabilităţii veniturilor

43
Rata rentabilităţii veniturilor (Rv) compară beneficiul cu un factor parţial dependent de efortul
propriu (CA) şi dă expresie politicii comerciale a întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.
Formula după care se calculează acest indicator este următoarea:
Beneficiu
Rv  * 100 (%)
Cifra de afaceri

Tabelul nr. 16 Analiza ratei rentabilităţii veniturilor


Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
Indicatori
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Beneficiu 237.471 312.647 75.176 131.66
2. Cifra de afaceri netă (CA) 4.143.539 7.829.103 3.865.564 188.95
3. Rata rentabilităţii veniturilor (Rv) (1/2*100) (%) 5.73 3.99 1.94 71.79

Rata rentabilităţii veniturilor a scăzut cu 28.21 % ca urmare a diminuării beneficiului, în


condiţiile creşterii cifrei de afaceri nete. Putem spune că s-a diminuat profitabilitatea rentabilităţii
veniturilor.
2.5.3.3 Analiza ratei marjei brute
Excedentul brut de exploatare, rezultat independent de politica de finanţare şi reglementările
fiscale, permite o mai bună măsurare a performanţelor industriale şi comerciale ale întreprinderii.
Formula după care se calculează acest indicator este următoarea:
Excedent brut de exploatare
R MBE  * 100 (%)
Cifra de afaceri

Tabelul nr. 17 Analiza ratei marjei brute


Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
Indicatori
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Excedentul brut de exploatare (EBE) 179.817 1.103.551 923.734 613.7
2. Cifra de afaceri netă (CA) 4.143.539 7.829.103 3.865.564 188.95
3. Rata marjei brute (RMBE) (1/2*100) (%) 4.33 14.09 9.67 324.79

Rata marjei brute a crescut cu 224.79 % ca urmare atit a creşterii cifrei de afaceri cit şi a
cresterii excedentului brut de exploatare.
2.5.3.4 Analiza ratei rentabilităţii comerciale pure
Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a mărfurilor în
comerţ. Formula după care se calculează acest indicator este următoarea:
Marja comercială
Rrc  * 100 (%)
Vânzãri de mãrfuri

Tabelul nr. 18 Analiza rentabilităţii comerciale pure


Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
Indicatori
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Marja comercială (Mc) 77.305 212.399 135.094 274.75

44
Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
Indicatori
Precedent Curent
crt. (± Δ) (%)
2. Vânzări de mărfuri 215.576 600.319 384.743 278.47
3. Rata rentabilităţii comerciale pure (Rrc) (1/2*100) (%) 35.85 35.38 -0.47 98.69

Rata rentabilităţii comerciale pure a scăzut cu 1.31 %, ca urmare a creşterii vânzărilor de


mărfuri, în mărimi absolute, într-o proporţie mult mai mare comparativ cu marja comercială.

2.6 Analiza şi evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate


Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar, există o bază comună a
relaţiei rentabilitate - risc, în sensul că rentabilitatea este un indicator de performanţă al
întreprinderii, indiferent de natura acesteia. Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit
în funcţie de participanţii la viaţa întreprinderii: gestionari, acţionari, bancheri, salariaţi.
Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoţesc
rentabilitatea. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri, proprietarii săi
anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat. În
cazul variaţiei acestui nivel, rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul
capitalului. Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilităţii la
modificarea volumului de activitate este mai mare, după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât
mai mare, cu cât riscul asumat este mai mare.
Rentabilitatea exploatării, însoţită de riscul de exploatare condiţionează nivelul celorlalte
rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar, total, de faliment.
Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fixe şi variabile, numite
cheltuieli de structură şi cheltuieli operaţionale şi depinde în mod direct de ponderea mai mare sau
mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor, fiind legat de gradul de tehnicitate şi de
automatizare a procesului de producţie. Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate
cu utilaje performante, noi, unde amortismentele sunt relativ crescute şi mai redus la întreprinderi cu
grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit.
Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare în structura contului de profit şi
pierdere şi în bilanţ, cheltuieli care remunerează capitalurile împrumutate (dobânzile la credite).
Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi se încearcă
estimarea fluctuaţiilor ratei rentabilităţii în elaborarea de previziuni.
Cea mai importantă utilizare analizei cost – volum - profit decurge din relaţia pragului de
rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic), riscul
financiar (de îndatorare), riscul total sau global (economic-financiar).

45
2.6.1 Evaluarea riscului de exploatare
Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în funcţie de
poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (în fixe şi
variabile).
a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi
intervalul de siguranţă, care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. Studii
statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă, unul de 20 %
caracterizează situaţia relativ stabilă, iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul
de rentabilitate.
Intervalul de siguranţă, denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate) exprimă capacitatea
întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţei. Cu cât valoarea lui este
mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi, prin urmare, riscul economic este
mai redus.
b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului
de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare a funcţionării întreprinderii - Degree Operating Leverage
(DOL).
Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variaţiile
vânzărilor, care măsoară creşterea procentuală a acestuia, ca răspuns la creşterea cu un procent a
vânzărilor (volum fizic, cifră de afaceri):
R exp/ R exp
CLE  , care poate fi calculat în două variante:
q  CA / q  CA

rR exp IR exp  100


1) CLE   sau:
rq CA Iq  CA   100

R exp / q  CA 
2) CLE  .
R exp / q  CA 

Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra profitului,
coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi exprimă direct
gradul de risc economic (exploatare).

Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea
producţiei, factorial, CLE este egal cu raportul:

d  q  p  v   Cf  q q p  v  Mcv
CLE  ER exp/ q     , în care:
dq  
q p  v  Cf  
q p  v  Cf R e xp

Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = marja costurilor variabile.

46
Relaţia arată că, pentru un nivel dat al producţiei, CLE şi implicit riscul de exploatare, este cu
atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:

Mcv R exp  Cf
CLE = 
R exp R exp

Pe plan financiar, rezultă că, dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare
ridicat, schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului exploatării:
acesta creşte mult la creşterea vânzărilor, dar scade la fel de mult la reducerea acestora; acesta este
riscul de exploatare asumat de întreprindere, care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.

Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat, întreprinderile trebuie
să-şi variabilizeze cheltuielile fixe, recurgând la reducerea stocurilor şi la dezinvestire. În acelaşi timp,
trebuie să-şi asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei punctului mort, unde riscul
de exploatare este maxim, fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit:

Mcv Mcv
a) CLE   → ∞.
R exp 0

La punctul mort (Rexp = 0), cheltuielile fixe absorb în întregime marja costurilor variabile:

Mcv = q(p - v) = Cf

Mcv
b) Riscul de exploatare este inexistent pentru CLE   0 , când:
R exp

dR exp d
Mcv = q(p-v) = 0, egalitatea (p = v) anulând derivata   q p  v   Cf  , ceea ce
dq dq

corespunde maximului rezultatului exploatării.

c) Riscul de exploatare este minor în cazul unor cheltuieli fixe relativ mici neglijabile (Cf→0) în
raport cu cheltuielile variabile, CLE fiind egal cu 1:

q  p  v
CLE  1
q p  v   Cf

Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală, sau cu un utilaj
învechit , amortizat şi cu cheltuieli fixe relativ mici.

În funcţie de cifra de afaceri, CLE este raportul:

R exp / R exp R exp CA


CLE  ER exp/ CA  =  .
CA / CA CA Re xp

47
Factorial, valoarea CLE creşte cu costurile, fiind egală cu raportul:

d CA  CT  CA CA q p
CLE     .
dCA Re xp CA  CT q p  v   Cf

Riscul de exploatare este cu atât mai mare, cu cât costurile totale (C T) sunt mai mari, ceea ce
diminuează beneficiul.

În concluzie, fluctuaţiile rezultatului exploatării care traduc riscul economic depind de: cifra de
afaceri; ponderea cheltuielilor fixe; proximitatea de punctul mort a producţiei vândute efectiv, ceea
ce impune depăşirea zonei critice. cu 10 – 20 %, care constituie marja de securitate necesară evitării
falimentului.

2.6.2 Evaluarea riscului financiar


Riscul financiar, sau de capital, priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanţare a
activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii, nu comportă nici un risc
financiar. Acest risc apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare
pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii.

Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului exploatării şi
se estimează prin elasticitatea ERnet/Rexp care poartă denumirea de coeficient de levier financiar (CLF):

Rnet / Rnet
CLF  E R net / R exp  , în două variante de calcul:
R exp/ R exp

rRnet IR net  100


1) CLF   ;
rR exp IR exp  100

Rnet R exp
2) CLF   .
R exp R net

CLF exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un


procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar.

Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului de profit şi pierdere, în
care rezultatul net presupune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut:

Rnet  Rbrut  1 i    R exp  Chfin  Vfin  R extr     1  i 

Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea
curentă, CLF rezultă din relaţia:

48
d R exp R exp
CLF    R exp  Chfin    1 i     
dR exp R exp  Chfin    1 i  R exp  Chfin

Importanţa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că rezultatul net
condiţionează beneficiul şi dividendele pe acţiune, precum şi autofinanţarea întreprinderii.

Valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor financiare şi reflectă, gradului de risc
financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare:

1) Riscul financiar este inexistent în următoarele situaţii:

0
a) La punctul mort (Rexp = 0): CLF  0;
R exp  Chfin

R exp
b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): CLF   1.
R exp  0

În consecinţă, în acest caz rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul din


exploatare (IRnet = IRexp).

2) Risc financiar maxim: finanţare din împrumuturi purtătoare de dobânzi care pot absorbi

R exp
rezultatul din exploatare (Chfin → Rexp): CLF  → ∞.
0

Pentru limitarea efectului cheltuielilor financiare se impune determinarea unui prag de

Cf  Chfin Cf  Chfin
rentabilitate global mai mare: q critic  ; CA critică  .
pv 1v / p

2.6.3 Evaluarea riscului total (global)


Riscul total (economic - financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar, caracterizează
riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul coeficientului levierului total (CLT),
fiind calculat ca produs:

CLT = CLE · CLF

Factorial, coeficientul levierului total poate fi exprimat astfel:

q  p  v q  p  v   Cf q  p  v
CLT    .
q  p  v   Cf q  p  v   Cf  Chfin R exp  Chfin

CLT, calculat în final ca raport între marja costurilor variabile şi rezultatul exploatării diminuat
cu cheltuielile financiare, exprimă sensibilitatea rezultatului net la variaţiile vânzărilor:

49
R exp/Rexp Rnet / Rnet Rnet / Rnet rRnet
CLT     .
q / q R exp/ R exp q / q rq

Riscul total este inexistent când rezultatul exploatării este maxim (p = v) şi maxim în cazul
cheltuielilor financiare care îl anulează (Rexp = Chfin).

Exemplificăm modul de evaluare a riscurilor pe baza datelor contului de profit şi pierdere a S.C.
Instalatii Grup S.R.L., prin calculul coeficienţilor de levier din tabelul nr. 19:

Tabelul nr. 19 Calculul coeficienţilor de levier

Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici


Indicatori
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Cifra de afaceri netă (CA) 4.143.539 7.829.103 3.685.564 188.95
2. Costuri aferente cifrei de afaceri nete 3.694.803 7.345.083 3.650.280 198.79
3. Rezultatul din exploatare (Rexp) 448.736 484.020 35.284 107.86
4. Cheltuieli variabile (Cv) 2.135.620 4.850.369 2.714.749 227.11
5. Cheltuieli fixe (Cf) 1.559.183 2.494.714 935.531 160.00
6. Marja costurilor variabile (Mcv) 2.007.919 2.978.734 970.815 148.34
7. CLE = Mcv/Rexp 4.47 6.15 1.68 137.58
8. CLE = (Rexp + Cf)/Rexp 4.47 6.15 1.68 137.58
9. Cheltuieli financiare (Chfin) 297.648 396.774 99.126 133.30
10 Rexp - Chfin
. 151.088 87.246 -63.842 57.74
11. CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) 2.97 5.54 2.57 186.53
12 CLT = CLE * CLF
. 13.27 34.07 20.8 256.74
13 CLT = Mcv/(Rexp – Chfin)
. 13.27 34.07 20.8 256.74

1. Coeficientul levierului de exploatare, în creştere de la 4.47 la 6.15, arată majorarea


dependenţei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri şi accentuarea riscului economic
determinată de creşterea cheltuielilor fixe cu 60 %.

2. Creşterea coeficientului levierului financiar de la 2.97 la 5.54 arată majorarea dependenţei


rezultatului net de rezultatul exploatării şi creşterea riscului financiar prin mărirea cheltuielilor
financiare cu 33.30 %.

50
3. Creşterea coeficientului levierului total de la 13.27 la 34.07 arată creşterea dependenţei
rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri şi a riscului total (economic financiar) prin majorarea
cheltuielilor fixe.

2.6.4 Analiza efectelor de levier în previziunile financiare

Analiza financiară, orientată spre viitor, urmăreşte cuantificarea efectelor în lanţ ale
coeficienţilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele:

1) Efectul levierului de exploatare (ELE) – reprezintă modificarea rezultatului din exploatare


(∆rRexp) sub impactul creşterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri):

ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%)

2) Efectul levierului financiar (ELF) - constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet), ca urmare
a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp):

ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%)

3) Efectul levierului total (ELT) - constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet), ca efect al
creşterii vânzărilor (∆rq(CA)):

ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%)

Dacă se presupune că cifra de afaceri a întreprinderii va creşterea în perioada următoare cu 10


% vor avea următoarele efecte în lanţ:

1) Creşterea rezultatului din exploatare:

ELE = CLE ∙ ∆rCA = 6,15 * 10 =61.5 % = ∆rRexp.

În consecinţă, acesta va fi: Rexp = 161.5 * 484.020 = 781.692 lei;

2) Creşterea rezultatului net:

ELF = CLF ∙ ∆rRexp = 5.54 *61.5 = 340.71%= ∆rRnet.

În consecinţă, acesta va fi: Rnet = 340.71*87.246 =297.255 lei;

3) Acelaşi rezultat determinat prin coeficientul levierului total:

ELT = CLT ∙ ∆rCA = 34.07 ∙ 10 = 340.71 % = ∆rRnet.

51
În consecinţă, se regăseşte: Rnet = 340.71* 87.246 =297.255 lei.

În concluzie:

1. Posibila creştere a cifrei de afaceri ar avea efecte benefice asupra tuturor rezultatelor.

2. Această creştere ar antrena lanţul de efecte favorabile asupra rezultatului din exploatare
care ar putea creşte cu 61.5 % şi a rezultatului net cu 240.71 %

Capitolul III Diagnosticul poziţiei şi situaţiei financiare pe baza bilanţului

In vederea elaborarii diagnosticului economico financiar care sa permita masurarea


rentabilitatii economice a capitalurilor investite, a rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii,
aprecierea conditiilor in care sint realizate echilibrele financiare, deducerea gradului de autonomie a
intreprinderii, analiza financiara parcurge mai multe etape, care presupun cercetarea unor informatii
necesare in vederea detectarii simptomelor ce prefigureaza fenomene care impiedica continuitatea

52
activitatii intreprinderii. Scopul principal il constituie adoptarea unor decizii corective in gestiunea pe
termen scurt , mediu si lung.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment dat, situaţia
patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă ansamblul resurselor de care dispune
întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată, indicând rezultatul pe care
l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea
fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce
aparţin acţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare,
financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului.

Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat şi
utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanţului.

Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta


schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de
finantare( datorii si capitaluri proprii), precum si cu ajutorul unor indicatori economico financiari
importanti( lichiditatea si solvabilitatea) .

3.1 Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii

Criteriile de clasament al activelor si pasivelor bilantului difera in functie d escopul urmarit in


analiza si de utilizator, ceea ce a condus de-a lngul timpului la existenta mai multor tipuri de bilant,
cum ar fi: bilantul contabil patrimonial juridic, bilantul financiar( patrimonial), bilantul
functional( economic).
Indiferent de optica si modul de prezentare( orizontal sau vertical), studiul bilantului trebuie
efectuat dupa repartizarea rezultatului si incepe cu examinarea structurii pasivelor si a structurii
activelor pentru a caracteriza echilibrul intre resursele de finantare si utilizarea lor.
Reforma sistemului contabil romanesc a impus trecerea de la modelul d ebilant tabelar care
privilegia analiza pe orizontala a situatiei financiare, cu accent pe conceptul juridic de active si datorii,
in favoarea modelului de bilant in lista prin Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
CEE, cu Standardele Internationale de Contabilitate( IAS) si cu Standardele Internationale de
Raportare Financiara (IFRS).
Bilantul contabil conform OMF 1752/2005, este adaptat si raspunde mai bine cerintelor
analizei orientate spre gestiune, este un bilant mai operational, care vine in sprijinul intocmirii

53
„ Tabloului fluxurilor de trezorerie” aducind in centrul atentiei ciclul de exploatare si contributia lui la
realizarea echilibrului financiar global .
Acest bilant are o conceptie de structurare asemanatoare cu modelul de bilant financiar
elaborat in conceptie patrimoniala( lichiditate –exigibilitate) care este util pentru evidentierea relatiei
dintre resursele disponobilie si nevoile de finantare, constituie suportul analizei financiare
traditionale si are ca finalitate descrierea patrimoniului intreprinderii fiind necesara evaluarii
patrimoniale destinate atit proprietarilor cit si creditorilor.
Logica bilantului financiar se bazeaza pe criteriul lichiditatii crescatoare a activelor si al
exigibilitatii crescatoare a pasivelor. Lichiditatea crescatoare a posturilor de activ este disponibilitatea
din ce in ce mai mare a acestora de a deveni lichide si de a acoperi nevoile intreprinderii; in fruntea
activului se afla valorile imobilizate , cele mai putin „lichide”, iar la sfirsit disponibilitatile, cele mai
„lichide”.Clasarea posturilor de pasiv in ordinea exigibilitatii crescatoare arata ca exigibilitatea unei
surse de finantare este legata de scadenta sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile
( capitalurile proprii), iar ultimele, sint cele mai rapid exigibile( datoriile pe termen scrurt). Aceasta
ordine este inversata in prezentarea capitalurilor din bilantul elaborat conform reglementarilor
romanesti in vigoare( OMFP 1752/2005).

Bilanţul contabil la S.C. Arabesque S.A Iaşi se prezintă conform tabelului nr. 20:

Tabelul nr. 20 BILANŢ PRESCURTAT încheiat la data de 31 decembrie 2006

Denumirea indicatorului Exerciţiu financiar


Nr. Precedent Precedent
rd.
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE(ct 201+203+205+2071+208+233+234-280-290- 01
8.323 3.379
2933)
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE(ct 211+212+213+214+231+232-281-291-2931) 02 3.077.005 2.902.355
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct 261+263+265+267-296) 03 283.669 93.134
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd. 01 la 03) 04 3.368.997 2.998.868
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI (ct 301+302+303+/-308+331+332+341+345+346+/-
348+351+354+356+357+358+361+/-368+371+/-378-391-392-393-394-395-396-397- 05 3.735.457 3.281.483
398+4091-4428)
II. CREANŢE (ct 267-
296+4092+411+413+418+425+4282+431+437+4382+441+4424+4428+444+445+446 06 1.333.111 1.805.034
+447+4482+451+456+4582+461+473-491-495-496+5187)
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT(ct 07 507 0

54
501+505+506+508+5113+5514-591-595-596-598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct. 5112+5121+5124+5125+5311+5314+5321
08 77.880 303.641
+5322+5323+5328+5411+5412+542)
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 05la 08) 09 5.146.955 5.390.158
C. CHELTUIELI IN AVANS (ct. 471) 10 359.097 163.651
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PINA LA UN AN
( ct
161+162+166+167+168+169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+ 11 2.321.049 2.664.910
427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+451+453+455+456
+457+4581+462+473+509+5186+519)
E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE
12 2.962.416 2.749.375
(rd. 09+10-11-18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.04+12-17) 13 5.921.370 5.423.304
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ > 1 AN (ct
161+162+166+167+168-
169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+431+437+438 14 2.369.868 2.032.098
1+441+4423+4428+444+446+447+4481+451+453+455+456+457+4581+462+473+50
9+5186+519)
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI (ct 151) 15 230.578 115.584
I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17+18) 16 632.630 464.463
- Subvenţii pentru investiţii (ct. 131) 17 410.043 324.939
- Venituri înregistrate în avans (ct. 472) 18 222.587 139.524
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20la 22), din care: 19 52.050 52.050
- capital subscris nevărsat (ct. 1011) 20 0 0
- capital subscris vărsat (ct. 1012) 21 52.050 52.050
- patrimoniul regiei (ct. 1015) 22
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 1041+1042+1043+1044) 23 0 0
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) 24
147.813 147.813

IV. REZERVE (ct. 106) 25 2.934.066 2.834.066


Actiuni proprii ( ct 109) 26
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT (117) ------ Sold C 27
28
------ Sold D
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (ct. 121) ------ Sold C 29
30
------ Sold D 186.995 241.693
Repartizarea profitului (ct. 129) 31
TOTAL CAPITALURI PROPRII (rd 19+23+24+25-26+27-28+29-30-31) 32 3.320.924 3.275.622
Patrimoniul public (ct. 1016) 33
TOTAL CAPITALURI (rd. 32+33) 34 3.320.924 3.275.622

Bilanţul financiar (numit şi lichiditate - exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare


tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări
patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât şi creditorii. În măsura în care creditorii
utilizează un asemenea studiu este vorba de o analiză financiară externă.

Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al


exigibilităţii crescătoare a pasivului.

55
Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a
acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii; în fruntea activului se află valorile
imobilizate, cele mai puţin “lichide”, iar la sfârşit, disponibilităţile, cele mai “lichide”.

Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că


exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa, primele posturi fiind cele mai lent
exigibile, (capitalurile proprii), iar ultimele, cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).

Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care permit
ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. În acest sens, printre
elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia
întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an).

Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul imobilizat care
reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale,
financiare), la care se adaugă partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe -
clienţi, cheltuieli efectuate în avans). În schimb, în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă
scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an).

Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor


permanente, formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1
an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de
exploatare, credite bancare curente, venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe
termen lung ajunse la scadenţă).
Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an, ele vor fi
trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în
datoriile pe termen mediu şi lung.
Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii ale activului şi pasivului pe baza
informaţiilor din anexă, prin respectarea unor principii de evaluare şi regrupare a posturilor după
criteriul vechimii (peste sau sub 1 an) şi a activelor în ordinea lichidităţii crescătoare (imobilizări,
stocuri, disponibilităţi).
Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea
superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul
de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului
de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare).
Conform OMFP 1752/2005 bilantul in lista( tabelul 20) este apropiat modelului de bilant
financiar( tabelul 21) ceea ce faciliteaza analiza echilibrelor financiare. Ordonarea activelor are la

56
baza croteriul lichiditatii crescatoare , dar clasamentul resurselor situeaza pe primul loc sursele cele
mai exigibile ( datoriile ce trebuie platite intr-o perioada de pina la un an, urmate de datoriile mai
mari de un an), iar in final sursele cele mai lent exigibile( capitalurile proprii).
Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la
determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite
întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

57
Schematic, bilanţul financiar se prezintă astfel:

Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate)

Tabelul nr. 21

ACTIVE = NECESARURI NETE Exerciţiu financiar PASIVE = RESURSE Exerciţiu financiar


Precedent Curent Precedent Curent
(lei) (lei)
NECESAR PERMANENT 3.368.997 2.998.868 CAPITALURI PERMANENTE 5.690.792 5.307.720
A. Active imobilizate 3.368.997 2.998.868 Capitaluri proprii( J+V+VI) Cp 3.320.924 3.275.622
I. Imobilizări necorporale 8.323 3.379 J. Capital şi rezerve 3.133.929 3.033.929
II. Imobilizări corporale 3.077.005 2.902.355 I. Capital 52.050 52.050
III. Imobilizări financiare 283.669 93.134 II. Prime de capital
NECESAR TEMPORAR 5.506.052 5.553.809 III. Rezerve din reevaluare – Sold C 147.813 147.813
B. Active circulante 5.146.955 5.390.158 IV. Rezerve - total 2.934.066 2.834.066
B1.Active circulante sub 1 an V. Rezultatul reportat – Sold C
I. Stocuri – total 3.735.457 3.281.483 VI. Rezultatul exerciţiului – Sold C 186.995 241.693
II. Creanţe – total 1.333.111 1.805.034 G. Datorii pe o perioada > 1 an 2.369.868 2.032.098
III. Investiţii financiare pe termen scurt 507 0 H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 230.578 115.584
IV. Casa şi conturi la bănci 77.880 303.641 I.1 Subventii pentru investitii 410.043 324.939
B2.Active circulante peste 1 an 0 0 RESURSE TEMPORARE 2.543.636 2.804.434
C. Cheltuieli în avans 359.097 163.651 D.Datorii pe o perioada de pina la 1 an 2.321.049 2.664.910
I.2 Venituri în avans 222.587 139.524
TOTAL ACTIVE NETE 8.875.049 8.552.677 TOTAL CAPITALURI 8.875.049 8.552.677
59
Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la apariţia
bilanţului funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii
(investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un bilanţ economic, construit de Centrala
Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către
bancheri.

Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ la


valoarea brută, (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea amortismentelor şi
provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse de autofinanţare a întreprinderii. Rezultă că bilanţul
funcţional nu mai poate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea patrimonială a
posturilor, ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux, permiţând determinarea
variaţiilor de stocuri.

Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la conceptul de stabilitate, care are în vedere
durata posturilor în patrimoniu; acesta diferă de conceptul permanenţei al bilanţului financiar, în
sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare, indiferent de scadenţa
sa, iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenţă.

Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea


ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce decurg din ele.

Schematic, bilanţul funcţional, cu amenajarea posturilor în optica economică a ciclurilor


corespunzătoare funcţiunilor întreprinderii este redată în tabelul nr. 22.

Structurarea bilanţului funcţional (tabelul nr. 22) permite evidenţierea două categorii de
utilizări în activ, una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie. În pasiv
sunt prezentate două categorii de resurse, unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu
aceasta.

În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că el permite


aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă
interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale.

Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţul funcţional pune în evidenţă două aspecte
esenţiale şi anume:

a. în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare întreprinderii


interesantă pentru creditori, bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în
principal de managerii întreprinderii;
b. bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii, în timp ce bilanţul
financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii.

În consecinţă, bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi utilizări, care oferă indicii
asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi finanţare, fără a exista o afectare a unei resurse
unui anumit tip de utilizare.

61
Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:
Bilanţ funcţional (economic)
Tabelul nr. 22
ACTIVE =UTILIZĂRI Exerciţiu financiar PASIVE = RESURSE Exerciţiu financiar
(valoare brută – lei) Precedent Curent (lei) Precedent Curent

I. FUNCŢIA DE INVESTIŢII 3.368.997 2.998.868 IV. FUNCŢIA DE FINANŢARE 6.331.413 5.748.243


Utilizări stabile 3.368.997 2.998.868 Resurse stabile 6.331.413 5.748.243
A. Active imobilizate brute 3.368.997 2.998.868 1. Capitaluri proprii 3.320.924 3.276.622
Imobilizări necorporale 8.323 3.379 – Capital 52.050 52.050
Imobilizări corporale 3.077.005 2.902.355 – Rezerve - total 3.081.879 2.981.879
Imobilizări financiare 283.669 93.134 – Rezultatul reportat 0 0
– Rezultatul exerciţiului (nerepartizat) 186.995 241.693
II. FUNCŢIA DE EXPLOATARE 5.428.172 5.200.168 2. Amortismente şi provizioane 230.578 115.584
B. Active circulante de exploatare 5.068.568 5.086.517 3.Subventii pentru investitii 410.043 324.939
I. Stocuri – total 3.735.457 3.281.483 4. Datorii financiare stabile (> 1 an) 2.369.868 2.032.098
II. Creanţe comerciale 1.333.111 1.805.034
Active circulante în afara exploatării 507 0 II. FUNCŢIA DE EXPLOATARE 2.321.049 2.664.910
Alte creanţe 507 0 1. Datorii de exploatare 1.821.052 1.985.234
C. Cheltuieli în avans 359.097 163.651 2. Datorii în afara exploatării 339.997 79.676
3. Credite bancare curente 160.000 600.000
III. FUNCŢIA DE TREZORERIE 77.880 303.641
Activ circulant financiar 77.880 303.641 I. Venituri în avans 222.587 139.524
Casa şi conturi la bănci 77.880 303.641

TOTAL ACTIVE VALOARE BRUTĂ 8.875.049 8.552.677 TOTAL RESURSE 8.875.049 8.552.677
63
Prin modul de structurare a posturilor, bilanţul ansamblului de resurse se apropie de bilanţul
funcţional prin prezenţa în pasiv a amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii. În activ
posturile sunt grupate în două părţi distincte pentru a evidenţia pe de o parte, impactul strategiilor
întreprinderii (industrială şi comercială) căreia îi corespund imobilizările brute non – financiare şi
activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentru exploatare) şi pe de altă parte,
strategia financiară, inclusiv lichidităţile, care serveşte obiectivelor de tip financiar.
3.2 Analiza echilibrelor financiare
Bilanţul este “fotografia” întreprinderii, care, indiferent de forma de prezentare, trebuie să
ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza. Aceste întrebări decurg
din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului, egalitate care transpune o
identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice, sursele
fondurilor (originea lor), trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost afectate.
Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic) prezentate sub formă
tabelară implică o analiză internă a acestora, care poate fi efectuată în două direcţii: orizontală şi
verticală, fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei
financiare a întreprinderii.
Studiul bilanţului implică şi a analiză externă a acestuia, care vizează interpretarea indicatorilor
de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică a întreprinderii, ceea ce presupune
confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele înregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din
balanţele de verificare.
3.2.1 Analiza situaţiei nete
Pe baza abordării juridice a bilanţului, analiştii financiari determină situaţia netă (SN) a
întreprinderii cu ajutorul relaţiei:
SN = Active – Datorii totale
Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra
întreprinderii, fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi
independenţa financiară a întreprinderii.
Comparativ cu capitalurile proprii, situaţia netă este mai restrictivă, deoarece exclude
subvenţiile şi provizioanele reglementate. De aceea, situaţia netă este un indicator mai relevant, ce
exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care interesează proprietarii, acţionarii, cât şi
creditorii întreprinderii, mai ales în cazul lichidării acesteia. Ea se calculează punând faţă în faţă
bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă.
Pe baza bilanţului financiar, situaţia netă se determină ca diferenţă:
SN = Total active – Datorii totale - Venituri în avans = Capitaluri proprii
Pe baza bilanţului contabil armonizat, situaţia netă este diferenţa:
SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G
La S.C. Instalatii Grup SRL situaţia netă calculată conform formulelor de mai sus se prezintă
astfel:
Tabelul nr. 23 Calculul şi analiza situaţiei nete (a capitalurilor proprii)

Nr. Exerciţiul financiar


Abateri Indici
crt Indicatori
Precedent Curent (± Δ) (%)
.
1. Total active 8.875.049 8.552.677 -322.372 96.36
2. Datorii totale 4.690.917 4.697.008 6.091 100.12
3. Venituri în avans 222.587 139.524 -83.063 62.68
4. Provizioane pt riscuri si cheltuieli 230.578 115.584 -114.994 50.12
5. Situaţia netă (SN) (a) 3.730.967 3.600.561 -130.406 96.50
6. Total active – Datorii curente (F) 5.921.370 5.423.304 -498.066 91.58
7. Datorii > 1 (G) 2.369.868 2.032.098 -337.770 85.74
8. Capitaluri proprii = SN (6-7-4) (b) 3.320.924 3.275.622 -45.302 98.63
Situaţia netă pozitivă dar descrescatoare cu 130.406 lei (4.5%) se datoreaza scaderii valorii
activelor concomitent cu cresterea usoara a datoriilor.
O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecinţa încheierii cu pierderi a
exerciţiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită
rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.
Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei
financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ, prin raportul:
SN  Activ fãrã valoare
 0 ,3
Activ
Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului
de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar, mai ales în
condiţiile inflaţiei care îl erodează. Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut
numai prin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei, iar menţinerea capitalului
financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii financiare (monetare) a activelor nete.
3.2.2 Analiza fondului de rulment
Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: fondul
de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă trezoreria (T). Acest echilibru
este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica
funcţională.
Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei, echilibrul
financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1
an, iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.

65
Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente)
cu necesarul permanent (activul imobilizat), aşa cum rezultă din partea superioară a bilanţului
financiar:
FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) +
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete)
Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment
reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor, pe care
întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. Este partea din capitaluri cu grad de
exigibilitate slab, care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de
crescut.
Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca
diferenţă:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans)
Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din
activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante
nete nefinanţate din datoriile temporare, evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială, ca o marjă
de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.
Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment, în două
moduri:
a) ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A;
b) direct: FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete (E).
Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu
poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii.
Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o marjă de
securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană, permiţându-i să-şi asigure un nivel minim
al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime, fond de casă minim), activul
circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).
Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere, care va fi
lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri
permanente < Imobilizări nete), sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe
termen scurt, pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). Această situaţie se
întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă
(sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate.
Calculul fondului de rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din tabelul nr. 31, de
unde se desprind următoarele concluzii:

66
Tabel nr. 24 Calculul şi analiza fondului de rulment
Nr. Exerciţiul financiar
Abateri Indici
crt Indicatori
Precedent Curent (± Δ) (%)
.
1. Capitaluri proprii 3.320.924 3.275.622 -45.302 98.63
2. Datorii cu scadenţa peste 1 an(+) 2.369.868 2.032.098 -337.770 85.74
3. Capitaluri permanente (Cp)(1+2) 5.690.792 5.307.720 -383.072 93.26
4. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli(+) 230.578 115.584 -114.994 50.12
5 Subventii pentru investitii (+) 410.043 324.939 -85.104 79.24
6. Total (3+4+5) 6.331.413 5.748.243 -583.170 90.78
7. Active imobilizate nete(Ai) 3.368.997 2.998.868 -370.129 89.01
8. Fond de rulment financiar (FRF)(6-7) 2.962.416 2.749.375 -213.041 92.80
9. Necesar temporar (10+11) 5.506.052 5.553.809 47.757 100.86
10. Active circulante 5.146.955 5.390.158 243.203 104.72
11. Cheltuieli în avans 359.097 163.651 -195.446 45.57
12. Resurse temporare(13+14) 2.543.636 2.804.434 260.798 110.25
13. Datorii pe termen scurt (F) 2.321.049 2.664.910 343.861 114.81
14. Venituri în avans 222.587 139.524 -83.063 62.68
15. Fond de rulment financiar (FRF)(9-12) 2.962.416 2.749.375 -213.041 92.80
16. Active circulante, respectiv datorii curente
(E) 2.962.416 2.749.375 -213.041 92.80

Analizând datele de mai sus se poate aprecia că S.C. Instalatii grup SRL. a înregistrat în atit in
primul an un fond de rulment pozitiv de 2.962.416 lei, cit si în cel de-al doilea an, un fond de
rulment de 2.749.375lei,dar inregistreaza in al doilea an o scadere datorata scaderii capitalurilor
proprii.
În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie
excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%), ceea ce impune
determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin (FRs):

FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete


FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete
Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra constituirii
sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii, ceea ce reflectă
gradul de autonomie financiară.
Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a
finanţa nevoi pe termen scurt.
Din datele tabelului rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv în prima perioadă şi
negativ în cea de-a doua, iar fondul de rulment străin este negativ.
Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt agregat important al
bilanţului, necesarul de fond de rulment (NFR).
3.2.3 Analiza necesarului de fond de rulment

67
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor
operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăţi salarii), al
cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net). El reprezintă
banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea
imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde, pe de o parte, stocurile (de materii prime,
produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi, pe de altă
parte, creanţele. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara
exploatării), care corespund decalajelor între încasări şi plăţi:
NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice,
în care:
Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi
Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie
Pe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat, necesarul de fond de rulment se determină
ca diferenţă:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) - (Datorii ce trebuie
plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans)
Calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din bilanţul contabil armonizat
conduce la rezultatele din tabelul nr. 25:

Tabel nr. 25 Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment


Nr. Exerciţiul financiar
Abateri Indici
crt Indicatori
Precedent Curent (± Δ) (%)
.
1. Active circulante 5.146.955 5.390.158 243.203 104.72
2 Casa si conturi la banci (-) 77.880 303.641 225.761 389.88
3. Necesitati ciclice( stocuri+creante) 5.068.568 5.086.517 17.949 100.35
4. Cheltuieli în avans (+) 359.097 163.651 -195.416 45.57
5. Necesitati ciclice + Chelt in avans 5.506.052 5.553.809 47.757 137.21
6. Datorii pe scadenţă de până la un an 2.321.049 2.664.910 343.861 114.81
7. Credite bancare pe termen scurt (-)
8. Venituri în avans (+) 222.587 139.524 -83.063 62.68
9. Resurse ciclice +Venituri in avans 2.543.636 2.804.434 260.798 110.25
10. Necesar de fond de rulment (NFR) (5-9) 2.884.536 2.445.734 -438.802 84.78

Necesarul de fond de rulment pozitiv şi în descreştere, până ajunge la valoare negativă,


confirmă dinamica descendentă a necesar temporar faţă de resursele temporare, necesităţile
temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate

68
Valoarea pozitivă a necesarului de fond de rulment din perioada curentă a fost consecinţa
creşterii necesităţilor ciclice, respectiv a activelor circulante, cu 4.72%, şi a descresterii veniturilor in
avans, cu 37.32%, precum şi a inexistenţei creditelor bancare de trezorerie.
Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare,
NFR constituie un indicator de echilibru financiar, pozitiv sau negativ, după cum urmează:
a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi
mobilizate, fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului
de finanţare a ciclului de exploatare.
În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor.
b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante,
necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această situaţie
este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante, a urgentării încasărilor şi
relaxării plăţilor.
Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant,
mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri, durata de rotaţie a stocurilor,
decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor.
El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz = NFR·360/CA)
care reflectă acest decalaj.
3.2.4 Analiza trezoreriei
Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ Activ = Pasiv care
conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care
rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate
posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar, respectiv:

a) a părţii superioare: TN = FR – NFR

b) a părţii inferioare: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie, sau:

TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă

Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii, la


care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).

Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile creditoare de bănci
şi efectele scontate (în afara bilanţului).

c) pe baza bilanţului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenţa:

69
TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR

Calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi a bilanţului armonizat conduce la


rezultatele înscrise în tabelul 33, din care se desprind următoarele concluzii.

Tabel nr. 26 Calculul şi analiza trezoreriei nete


Nr. Exerciţiul financiar
Abateri Indici
crt Indicatori
Precedent Curent (± Δ) (%)
.
1. Fondul de rulment financiar (FRF) 2.962.416 2.749.375 -213.041 92.80
2. Necesarul de fond de rulment (NFR) 2.884.536 2.445.734 -438.802 84.78
3. Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) 78.387 303.641 225.761 389.88
4. Disponibilităţi băneşti 77.880 303.641 225.761 389.88
5. Credite bancare de trezorerie
6. Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) 78.387 303.641 225.761 389.88
7. Active circulante, respectiv datorii curente nete (E) 2.962.416 2.749.375 -213.041 92.80
8. Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) 77.880 303.641 225.761 389.88

Se constată că trezoreria netă în ambele variante de calcul este pozitivă şi în creştere, ceea ce
reflectă decalajul dintre ritmul în care scade necesarului de fond de rulment comparativ cu scăderea
fondului de rulment financiar (15.22% < 7.20%), precum şi ca urmare a scăderii mai rapide a
necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete .
Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul
imobilizat, cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt.
Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea
necesarului de fond de rulment, sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare
de trezorerie.
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unor inegalităţi între fondul
de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment:
1. Trezorerie pozitivă (TN > 0), când FR > NFR şi respectiv, Disponibilităţi > Credite trezorerie,
fiind posibile următoarele situaţii:
a) FR > 0 şi NFR >0, când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR > 0), care
degajă disponibilităţi ce pot ascunde o subutlizare de capitaluri;
b) FR > 0 şi NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent
de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi, care pot ascunde
subutilizări de capitaluri;
c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de
lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).
Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt
(furnizori şi avansuri clienţi), ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile).

70
2. Trezorerie negtivă (TN < 0), când FR < NFR şi respectiv, Disponibilităţi < Credite trezorerie,
fiind posibile următoarele situaţii:
a) FR > 0 şi NFR > 0, când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente (FR > 0) şi parţial
din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile, ceea ce impune aprecierea
riscului bancar curent;
b) FR < 0 şi NFR > 0, când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0), NFR şi
disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impune reconsiderarea structurii de
finanţare;
c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat
(FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansuri clienţi) şi din credite
bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finanţării, fiind crescut riscul dependenţei
financiare de exterior.

71
Capitolul IV.Previziuni realizate pe baza analizei economico-financiare în
cadrul S.C. Arabesque S.A.
4.1 Metode cantitative de analiză şi previziune
4.1.1 Consideraţii teoretice
Metodele cantitative folosite în efectuarea de previziuni sunt foarte numeroase unele
dintre ele nici nu sunt foarte riguroase din punct de vedere statistico-matematic, dar se apelează la
ele deoarece sunt uşor de utilizat, flexibile şi au o grad de precizie acceptabil în raport cu costul lor.
Dintre metodele cantitative de previziune vor fi prezentate în acest capitol următoarele:
nivelarea exponenţială, metoda mediilor mobile, metoda regresiei, previziuni de marketing pe baza
funcţiilor de trend, metoda descompunerii seriilor mobile.

4.1.2 Nivelarea exponenţială

Metoda nivelării exponenţiale, una din cele mai moderne metode de previziune, are unele
similitudini conceptuale cu metoda mediilor mobile. Prin caracteristicile pe care le posedă, ea
depăşeşte însă unele limite ale acesteia din urmă.

În primul rând, nu este nevoie să fie stocate aşa de multe informaţii şi nu mai trebuie

72
calculate mediile de fiecare dată: nivelarea exponenţială necesită stocarea doar a previziunii
anterioare, a valorii observate din perioada anterioară, precum şi a modelului matematic propriu-zis.

În al doilea rând, în cazul metodei mediilor mobile, aşa cum s-a văzut, fiecare perioadă care
intră în calculul unei medii are aceeaşi pondere iar observaţiile dinaintea perioadei (t-n+1) nici nu
intră în calcul. Metoda nivelării exponenţiale creează posibilitatea ca cele mai recente observaţii să
fie luate în consideraţie cu ponderi mai mari.

X t X t  n 1
Dacă în ecuaţia Pt 1    Pt folosită pentru realizarea de previziuni cu
n n
ajutorul mediilor mobile, se presupune că despre X t-n+1 nu există informaţii disponibile, această
valoare poate fi aproximată cu bune rezultate prin folosirea valorii previzionate a perioadei

X t Pt
anterioare Pt. Făcând substituirea Pt= Xt-n+1, ecuaţia devine Pt 1 
n
  Pt ; această ultimă
n
ecuaţie poate fi rescrisă astfel:

1  1
Pt 1    X t  1   Pt
n  n

După cum se observă, previziunea se poate realiza prin ponderarea celei mai recente valori

1  1
observate cu şi a celei mai recente previziuni cu 1   .
n  n

1
Deoarece n este un număr pozitiv mai mare ca zero, va fi o constantă cu valori între
n

1
zero ( daca n   ) şi unu ( daca n  1 ). Substituindu-l pe cu α, ultima ecuaţie devine:
n

Pt 1  X t  1    Pt

Aceasta este forma generală a ecuaţiei folosite pentru a realiza previziuni cu ajutorul
metodei nivelării exponenţiale.

În ciuda aparentei simplităţi, metoda nivelării exponenţiale este mult mai complicată.
Conform ecuaţiei de mai sus, s-ar părea că previziunea pentru perioada t+1 este influenţată doar de
valoarea observată din perioada t, de valoarea previzionată pentru aceeaşi perioadă şi de valoarea
constantei de nivelare; s-ar părea deci că toate valorile de istoric ale seriei dinamice sunt ignorate. În
realitate, influenţa valorilor de istoric se realizează prin intermediul valorii previzionate pentru
perioada t. La calcularea valorii previzionate Pt s-a folosit următoarea relaţie:

73
Pt 1  X t 1 1    Pt 1
2

Înlocuind în ecuaţia generală a nivelării exponenţiale valoarea lui Pt cu cea a componentelor


ei se obţine:

Pt 1  X t   1    X t 1  1    Pt 1
2

Dacă procesul de substituire este repetat, prin înlocuirea lui Pt-1 cu componentele sale, ale
lui Pt-2 cu componentele sale etc, rezultă următoarea ecuaţie:

Pt 1  X t   1    X t 1   1    X t  2   1    X t 3  ...   1   
2 3 n 1
X t ( n 1)

Din această ecuaţie se poate observa că ponderile aplicate fiecăreia din valorile observate
trecute descresc exponenţial, de unde şi numele metodei de „nivelare exponenţială”.

Pentru aplicarea acestei metode merită reţinute şi alte câteva aspecte. Astfel, atunci când
nu a fost realizată încă o previziune (Pt este necunoscut), prima valoare observată se poate considera,
fără teama de a greşi prea mult, ca fiind prima valoare previzionată. Pe de altă parte, se observă uşor
că o valoare mare a constantei (mai aproape de maxima 1) nu conduce la o nivelare prea puternică,
pe când o valoare mică a acesteia (mai aproape de minima zero) generează o nivelare considerabilă.
Determinarea celei mai corespunzătoare valori a lui α (cea care minimizează abaterea medie
pătratică a previziunii) se realizează prin încercări repetate, folosirea calculatorului electronic fiind
indispensabilă.

Metoda nivelării exponenţiale duble este recomandabilă atunci când seria dinamică posedă
în configuraţia sa o tendinţă liniară, ea făcând posibilă trecerea de la metoda mediilor mobile duble
într-un mod analog cu trecerea de la metoda mediilor mobile la nivelarea exponenţială.

Nivelarea exponenţială dublă se poate realiza dispunând doar de trei valori caracteristice
seriei dinamice analizate şi de valoarea lui a. Această metodă este preferată, de obicei, metodei
mediilor mobile duble, deoarece şi ea consideră observaţiile mai îndepărtate cu ponderi din ce în ce
mai mici.

O primă variantă a metodei este cunoscută sub denumirea de nivelarea exponenţială dublă
cu un parametru a lui Brown. Ca şi în cazul mediei mobile, pentru realizarea previziunilor, aceasta
presupune combinarea a două funcţii distincte, după cum urmează:

Pt '  X t  1    Pt '1

Pt ''  Pt '  1    Pt '' 1

74
at  2 Pt '  Pt ''


at 
1
 Pt '  Pt '' 

Pt  p  a t  bt p

unde p reprezintă numărul de perioade viitoare pentru care se realizează previziunea.

Şi de data aceasta, când t=l şi nu există valori calculate pentru P't şi Pt’’, se poate presupune
că acestea sunt egale cu Xt sau cu o medie a câtorva valori observate de la începutul seriei dinamice.

O altă variantă a metodei poartă denumirea de nivelarea exponenţială cu doi parametri a


lui Holt. În principiu, aceasta este asemănătoare cu nivelarea lui Brown, dar în loc să se aplice
formula de nivelare dublă, nivelarea valorilor tendinţei se realizează direct. Se asigură astfel o mai
mare flexibilitate, deoarece aceasta permite nivelarea tendinţei folosind un parametru diferit de cel
al seriei dinamice iniţiale, Această variantă poate fi formalizată folosind trei ecuaţii şi două constante
de nivelare (în afară de α apare şi constanta γ - pentru tendinţă) care pot lua valori între zero şi unu,
după cum urmează:

Pt  X t  1    Pt 1  bt 1 

bt    Pt  Pt 1   1    bt 1

Pt  m  Pt  bt m

unde m reprezintă numărul de perioade viitoare pentru care se realizează previziunea.

În cazul în care seria dinamică are o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin superior
(pătratică, cubică, etc), fără a prezenta sezonalităţi, pentru realizarea previziunilor se pot folosi forme
superioare de nivelare exponenţială cum este, de exemplu, nivelarea exponenţială pătratică a lui
Brown.

Dacă seria dinamică posedă sezonalitate, se recomandă utilizarea nivelării exponenţiale


liniare şi sezoniere a lui Winter. Ecuaţiile de bază ale modelului lui Winter sunt următoarele:

Xt
Pt    1    Pt 1  bt 1 
I t 1

bt    Pt  Pt 1   1    bt 1

75
Xt
It    1    I t  L
Pt

unde: L - reprezintă lungimea intervalului de sezonalitate;

I - factorul cu ajutorul căruia se ajustează sezonalitatea;

β - constanta de nivelare pentru sezonalitate.

Previziunea prin metoda lui Winter se poate face cu ajutorul următoarei relaţii:

Pt  m   Pt  bt m  I t  L  m

unde m reprezintă numărul de perioade viitoare pentru care se realizează previziunea.

Succesul remarcabil pe care l-au dobândit în ultimele două decenii metodele de nivelare
exponenţială se datorează avantajelor acestora privind simplitatea şi costul redus. Foarte frecvent,
cum este cazul în multe sisteme de gestiune a stocurilor, când sunt necesare previziuni pentru sute
sau chiar mii de produse, astfel de metode sunt singurele acceptabile.

3.2.3. Metoda mediilor mobile

Metoda mediilor mobile se caracterizează prin luarea în considerare a celor mai recente date
de istoric dintr-o serie dinamică. Ea presupune determinarea unor valori medii, pe baza luării în calcul
a unui anumit număr de valori (observaţii) ale seriei dinamice analizate. Media calculată pentru
perioada care urmează perioadei ultimei valori observate a seriei dinamice va constitui valoarea
previzionată a variabilei respective. De îndată ce informaţia despre o nouă perioadă devine
disponibilă, se calculează o nouă valoare medie, menţinându-se constant numărul de observaţii,
renunţându-se astfel la valoarea celei mai vechi perioade.

Previziunea se poate realiza folosindu-se următoarea formulă de calcul:

X t  X t 1  ...  X t  n 1 1 t
Pt 1 
n
  Xi
n i t  n 1

unde: Pt+1 - reprezintă valoarea previzionată pentru perioada t+1;

Xi - valoarea observată din perioada t;

n - numărul valorilor observate (perioadelor) folosite în calculul mediei.

Numărul perioadelor utilizate în calcularea mediilor mobile se stabileşte de către autorul


previziunii. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât perioadele mai recente au o pondere mai mică

76
în influenţarea valorii previzionate şi invers.

Atunci când seria dinamică prezintă variaţii aleatoare pe intervale mai mari de timp, se
recomandă folosirea unui număr mai mare de valori observate (perioade) pentru calculul mediilor
mobile. Când seria dinamică are o anumită configuraţie, iar variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe
intervale mai mici de timp, în calculul mediei mobile este recomandată utilizarea unui număr mai mic
de valori observate.

După cum se poate observa din formula de mai sus, calculul mediei se poate realiza dacă
există informaţii pentru n perioade. Formula se poate rescrie astfel:

X t X t  n 1
Pt 1   Pt
n n

Rezultă clar că orice nouă previziune bazată pe media mobilă reprezintă o ajustare a
previziunii anterioare, care se realizează prin adăugarea celei mai recente variante observate şi la
renunţarea la valoarea din perioada cea mai îndepărtată.

În final, se poate aprecia că această metodă este adesea atractivă, mai ales pentru
orizonturile scurte ale unor serii dinamice relativ staţionare, cerinţele pentru aplicarea ei fiind minime
atât sub aspectul datelor necesare cât şi sub cel al modalităţii de calcul.

Metoda mediilor mobile duble se înscrie în rândul metodelor de previziune recomandabile în


cazul seriilor dinamice, care în configuraţia lor prezintă o tendinţă liniară. Ea presupune, mai întâi,
calcularea unei serii obişnuite de medii mobile (pe baza seriei dinamice iniţiale), care vor servi la
calculul celei de-a doua serii de medii mobile. Determinarea valorilor previzionate are la bază calculul
diferenţelor dintre mediile mobile calculate în cele două etape. Acestor diferenţe li se adaugă apoi un
factor de ajustare care este întrucâtva analog cu exprimarea tendinţei într-o funcţie liniară.

În realizarea previziunii cu ajutorai metodei mediilor mobile duble se folosesc următoarele


relaţii matematice:

X t  X t 1  ...  X t  n1
Pt ' 
n

Pt '  Pt '1  ...  Pt ' n 1


Pt '' 
n

at  2 Pt '  Pt ''

77
bt 
2
n 1
 Pt '  Pt '' 

Pt  m  at  bt m

unde: n - reprezintă numărul de perioade folosit în calcularea mediei mobile;

t - numărul de perioade al seriei dinamice;

m - numărul de perioade viitoare pentru care se realizează previziunea.

Specialiştii în domeniul previziunilor de marketing apreciază că volumul mare de calcule cerut


de această metodă este, de cele mai multe ori, compensat de creşterea substanţială a preciziei, în
comparaţie cu metoda obişnuită a mediei mobile
3.2.3. Metoda regresiei
Din rândul metodelor cantitative cauzale, deosebit de multă popularitate în cercetarea de
marketing a dobândit-o metoda regresiei.
Regresia simplă este o tehnică statistică prin care variabila dependentă sau de răspuns y,
este legată printr-o relaţie funcţională de o variabilă predictor x. Legătura poate fi liniară sau
neliniară. În cazul unei dependenţe liniare relaţia de legătură este o dreaptă de forma:

y=a+bx
unde predictorul amintit x, este asemănător variabilei timp t, din modelul de prognoză
bazat pe serii de timp simple.
Regresia simplă permite calcularea parametrilor funcţiei de legătură. Pentru orice x dat se
poate prognoza valoarea y.
Regresia multiplă extinde modelul regresiei simple prin luarea în considerare a mai multor
variabile-predictori. Relaţia de legătură dintre variabila dependentă y şi predictori poate fi liniară şi
neliniară. Cea mai simplă formă a ecuaţiei de regresie multiplă este cea liniară cu două variabile
independente x1 şi x2 de forma:

y=a+bx1+c x2
unde: a = ordonata la origine;
b = rata schimbării lui y ca urmare a modificării lui x 1;
c = rata schimbării lui y ca urmare a modificării lui x 2.
Pentru a face previziuni cu ajutorul metodei regresiei trebuie ca, în prealabil, să se facă
estimări ale tuturor variabilelor independente pentru toate perioadele orizontului de previziune,
folosind una din metodele de previziune existente.

78
Aplicarea modelelor regresiei simple şi multiple în prognoză impune măsuri de asigurare a
existenţei unei corelaţii suficient de strânse între variabile. În acest scop se calculează coeficientul de
corelaţie r:

Valoarea lui r se prezintă sub forma uneia din expresiile:

 0  r  1 sau   1  r  0 

Dacă r = 0, nu există nici o corelaţie între y şi x.

Dacă r = 1, există corelaţie perfectă între y şi x.

O corelaţie suficient de strânsă pentru asigurarea prognozelor folosite în planificare trebuie


să îndeplinească condiţia r ≥ 0,7.

Dacă r = –1, există o corelaţie inversă perfectă între y şi x.

O corelaţie inversă strânsă, valabilă pentru planificare, în acest caz este asigurat dacă r ≤ 0,7.

79
BIBLIOGRAFIE

1. Bătrâncea, Maria, Bătrâncea, Larissa – Margareta, Analiza financiară a


întreprinderii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005
2. Brezeanu, P., Boştinaru, A., Prăjişteanu, B., Diagnostic financiar. Instrumente de
analiză financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Bucătaru, D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Junimea, Iaşi, 2004
4. Eros-Stark, L., Pantea, I. M., Analiza situaţiei financiare a firmei. Elemente
teoretice. Studiu de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2001
5. Georgescu, N., Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, Bucureşti, 1999
6. Gheorghiu, A., Analiza economico – financiară la nivel microeconomic, Editura
Economică, Bucureşti, 2004
7. Grandguillot, Béatrice et Francis, Analyse financiére. Les outils du diagnostic
financier, Giuliano Éditeur, Paris, 2004
8. Işfănescu, A., Stănescu, C., Băicuşi, A., Analiza economico – financiară, Editura
Econimică, Bucureşti, 1999
9. Maxim Emil-Diagnosticarea şi evaluare organizaţiilor, Editura Sedcom libris, Iaşi,
2008
10. Mironiuc, Marilena, Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-
metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006
11. Niculescu, Maria, Diagnostic financiar, volumul 2, Editura Economică, Bucureşti,
2003
12. Ooghe H., Van Wymeersch C., Traté d’analyse financière, Edition Kluwer et Presses
Universitaires de Namur, Bruxelles, 2000
13. Petcu, Monica, Analiza economico – financiară a întreprinderii. Probleme, abordări,
metode, aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
14. Petrescu, Silvia, Diagnostic economico – financiar. Metodologie. Studii de caz,
Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004
15. Petrescu, Silvia, Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2006
16. Petrescu, Silvia, Mironiuc, Marinela, Analiza eonomico – financiară. Teorie şi
aplicaţii, Editura Tiparul, Iaşi, 2002
17. Ramage, Pierre, Analyse et diagnostic financier, Editions d’Organisations, Paris,
2001
18. S.C. Arabesque S.A-Departamentul financiar-contabil

80

Evaluare