Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ACIZI ŞI BAZE
ELECTROLIT – substanţă care disociază în ioni în soluţie sau topitură, realizând prin aceşti ioni
mobili transportul de sarcini electrice. Conductibilitatea electrică a soluţiilor de electroliţi este
condiţionată de deplasarea ionilor în câmp electric.
Caracterul amfoter al apei rezultă din reacţia cu transfer de protoni între moleculele de apă, cu
formarea ionilor de hidroniu şi hidroxid, ca urmare a echilibrului chimic stabilit în soluţie –
echilbrul de autoprotoliză a apei:
H2 O H+ + OH–
H+ + H2O H3O+
Conform acestei teorii, reacţiile de oxido - reducere pot fi considerate reacţii acido – bazice
(oxidantul – acid Lewis, reducătorul - bază Lewis):
Zn0 + Cu2+SO4 Zn2+SO4 + Cu0
ACIZII
1. ACIZI APROTICI – nu conţin atomi de hidrogen în moleculă
2. ACIZI PROTICI – cedează ioni de hidrogen în soluţie
după numărul de atomi hidrogen ionizabili, adică numărul de trepte de disociere:
acizi monoprotici: HCl, HNO3, CH3COOH, etc.
acizi diprotici: H2S, H2SO4, etc.
acizi triprotici: H3PO4, etc.
acizi poliprotici: H4SiO4, etc.
după conţinutul sau nu în atomi de oxigen:
HIDRACIZI, HxEy – conţin numai atomi de hidrogen ionizabili şi atomi ai elementului
electronegativ: HCl, H2S, etc.
OXOACIZI, HnEOm+n – conţin atomii de hidrogen ionizabili legaţi de atomul central prin
intermediul atomilor de oxigen.
Oxoacizi simpli: HNO3, H2SO4, H3BO3, etc.
Poliacizi: H2B4O7 (acid tetraboric), H4S2O7 (acid disulfuric), H7[P(Mo2O7)6]
(acid fosfomolibdenic), etc.
Peroxoacizi: H2SO5 (acid peroxosulfuric), H2Cr2O12 (acid peroxocromic), etc.
Aquacizi: [Al(H2O)6]3+, [Fe(OH)(H2O)5]2+, etc.
BAZELE
conţin ionul hidroxid OH– HIDROXIZI:
1. Baze care
Hidroxizi bazici: KOH, Ca(OH)2, etc.
Hidroxizi amfoteri: Zn(OH)2, Al(OH)3, etc.
Oxihidroxizi: AlO(OH), FeO(OH), etc.
Săruri bazice: PbCO3·Pb(OH)2 – carbonat bazic de plumb, (BiO)NO3 – azotat
de bismutil, etc.
2. BAZE AMINATE sau alte baze care nu conţin ionul OH–.
3
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Kd
Kd V
c
gradul de ionizare al electroliţilor slabi variază invers proporţional cu
concentraţia şi direct proporţional cu diluţia.
2) Procent de disociere (ionizare), Pdis – proporţia dintr-un acid sau dintr-o bază care după reacţia
cu apa se află în stare protolizată, raportat la concentraţia iniţială:
Pdis % = α·100
Clasificarea electroliţilor în funcţie de gradul şi procentul de disociere:
electroliţi tari: α > 0,5 Pdis > 50%
electroliţi medii: 0,01 < α < 0,5 1% < Pdis < 50%
electroliţi slabi: α < 0,01 Pdis < 1%.
pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
-1 -2 -3 -4
C acid 1 10 10 10 10 10-5 10-6 10-7 10-8 -9
10 10 -10
10 -11
10 -12
10 -13
10-14
C bază 10-14 10-13 10-12 10-11 10-10 10-9 10-8 10-7 10-6 10-5 10-4 10-3 10-2 10-1 1
SOLUŢIE ACIDĂ SOLUŢIE SOLUŢIE BAZICĂ
NEUTRĂ
pentru acizi slabi (cu Ka < 10-5), [ H 3O ] Ka c
pentru baze slabe (cu Kb < 10-5), [OH ] Kb c
Tăria acizilor şi bazelor foarte tari este redusă în soluţiile lor apoase la tăria ionilor de
hidroniu (pentru acizi) respectiv la tăria ionilor de hidroxid (pentru baze).
Tabelul 1 - Clasificarea acizilor şi bazelor după tăria lor, exprimată de constanta de aciditate
(bazicitate) şi exponentul de aciditate (bazicitate)
Tăria acidului Ka, respectiv Kb pKa, respectiv pKb Valori ale pKa pentru unii
sau a bazei (mol/l) acizi
Foarte tare >1 <0 acid iodhidric (- 11)
Tare 1 - 1·10 - 4,5 0 – 4,5 acid fluorhidric (3,14)
- 4,5 - 9,5
Tărie medie 1·10 - 1·10 4,5 – 9,5 acid acetic (4,75)
Slab 1·10 - 9,5 - 1·10 - 14 9,5 – 14 fenol (9,89)
5
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Tabelul 2 – Constantele de aciditate, exponenţii de aciditate ale unor specii chimice şi constantele de
bazicitate, exponenţii de bazicitate ale bazelor lor conjugate, măsurate în soluţii la 25ºC
Ka pKa Formula şi denumirea Formula şi denumirea bazei pKb Kb
(mol/l) acidului conjugate (mol/l)
1,0·10 11 -11 HI - acid iodhidric I– - ion iodură 25 1,0·10 -25
1,0·10 10 -10 HClO4 –acid percloric ClO4– - ion perclorat 24 1,0·10 -24
1,0·10 9 -9 HBr – acid Br– - ion bromură 23 1,0·10 -23
bromhidric
1,0·10 7 -7 HCl – acid clorhidric Cl– - ion clorură 21 1,0·10 -21
1,0·10 3 -3 H2SO4 - acid sulfuric HSO4— - ion hidrogenosulfat 17 1,0·10 -17
(sulfat acid)
2,1·10 1 -1,32 HNO3 – acid azotic NO3– - ion azotat 15,32 4,8·10 -16
1,0·10 0 0 +
H3O - ion hidroniu H2O – apa 14 1,0·10 -14
6,6·10 -1 0,18 [(NH2)CO(NH3)]+ ion CO(NH2)2 - uree 13,82 1,5·10 -14
1,5·10 -2 1,81 H2SO3 – acid sulfuros HSO3– - ion hidrogenosulfit 12,19 6,5·10 -13
(sulfit acid)
–
1,2·10 -2 1,92 HSO4 SO42– - ion sulfat 12,08 8,3·10 -13
7,5·10 -3 2,12 H3PO4 – acid fosforic H2PO4– - ion dihidrogeno - 11,88 1,3·10 -12
fosfat (fosfat diacid)
6,0·10 -3 2,22 [Fe(H2O)6]3+ - ion [Fe(OH)(H2O)5]2+ ion 11,78 1,7·10 -12
hexaaquafier (III) pentaaquahidroxofier (III)
7,2·10 -4 3,14 HF – acid fluorhidric F– - ion fluorură 10,86 1,4·10 -11
4,5·10 -4 3,35 HNO2 - acid azotos NO2– - ion azotit 10,65 2,2·10 -11
1,8·10 -4 3,75 HCOOH - acid formic HCOO– - ion formiat 10,25 5,6·10 -11
2,6·10 -5 4,58 C6H5NH3+ - ion C6H5NH2 - anilină 9,42 3,8·10 -10
1,8·10 -5 4,75 CH3COOH – acid CH3COO - - ion acetat 9,25 5,6·10 -10
acetic
1,4·10 -5 4,85 [Al(H2O)6]3+ - ion [Al(OH)(H2O)5]2+ ion 9,15 7,1·10 -10
hexaaquacrom(III) pentaaquahidroxoaluminiu (III)
3,0·10 -7 6,52 H2CO3 – acid HCO3– - ion 7,48 3,3·10 -8
carbonic hidrogenocarbonat
(bicarbonat, carbonat acid)
1,2·10 -7 6,92 H2S – acid sulfhidric HS –- - ion hidrogenosulfură 7,08 8,3·10 -8
(sulfură acidă)
9,1·10 -8 7,04 HSO3– SO32–- - ion sulfit 6,96 1,1·10 -7
6,2·10 -8 7,20 H2PO4– HPO42– - ion 6,80 1,6·10 -7
monohidrogenofosfat
(fosfat monoacid)
-10 +
5,6·10 9,25 NH4 - ion amoniu NH3 - amoniac 4,75 1,8·10 -5
4,0·10 -10 9,40 HCN – acid cianhidric CN– - ion cianură 4,60 2,5·10 -5
2,5·10 -10 9,60 [Zn(H2O)6]2+ - ion [Zn(OH)(H2O)5]+ - ion 4,40 4,0·10 -5
hexaaquazinc (II) pentaaquahidroxozinc (II)
1,3·10 -10 9,89 C6H5OH - fenol C6H5O - - ion fenoxid 4,11 7,8·10 -5
4,0·10 -11 10,40 HCO3– CO32- - ion carbonat 3,60 2,5·10 -4
4,4·10 -13 12,36 HPO42– PO43- - ion fosfat 1,64 2,3·10 -2
–
1,0·10 -13 13,00 HS S2- - ion sulfură 1,00 1,0·10 -1
1,0·10 -14 14 H2O OH– - ion hidroxid 0 1,0·10 0
1,0·10 -23 23 NH3 NH2– - ion amidură -9 1,0·10 9
1,0·10 -24 24 OH– O2–- - ion oxid -10 1,0·10 10
6
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Pentru aprecierea tăriei oxoacizilor simpli de tipul HnEOm+n, se aplică formula generală de
scriere dată Pauling, EOm(OH)n şi corespondenţa între valorile numărului de atomi de oxigen (m)
legaţi de atomul central E, dar nelegaţi de atomi de hidrogen şi valorile aproximative ale
constantelor de aciditate, Ka şi exponenţilor de aciditate, pKa, conform datelor din tabelul 3.
Perioada
p. 2 LiOH Be(OH)2 H3BO3 H2CO3 HNO3
BT Amf. A.f.s. Atm AT
p.3 NaOH Mg(OH)2 Al(OH)3 H2SiO3 H3PO4 H2SO4 HClO4
BT B.t.m. Amf. A.f.s. A.t.m. AT A.f.T.
p.4 KOH Ca(OH)2 Ga(OH)3 H2GeO3 H3AsO4 H2SeO4
BT BT Amf. A.f.s. As A.t.m.
p.5 RbOH Sr(OH)2 In(OH)3 Sn(OH)4 H[Sb(OH)6] H2TeO4 HIO4
BT BT Amf. Amf. As A.t.m.
Sb(OH)3?
p.6 CsOH Ba(OH)2 Tl(OH)3 Pb(OH)4 HBiO3
BT BT Amf. Amf.
Bi(OH)3 Bs
BT = bază tare; B.t.m. = bază de tărie medie; Bs = bază slabă; A.f.T. = acid foarte tare; AT =
acid tare; A.t.m. = acid de tărie medie; As = acid slab; A.f.s = acid foarte slab; Amf = amfolit
acido – bazic.
7
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Măsurarea pH-ului unei soluţii - se face cu:
1. hârtie indicator:
hârtie impregnată cu substanţe a căror culoare se modifică în funcţie de concentraţia în ioni
de H3O+ a mediului
este suficient să impregnăm hârtia indicator cu 1-2 picături din soluţia cu pH necunoscut şi
apoi să comparăm culoarea hârtiei cu scala de pH (cu care fiecare tip de hârtie indicator este
prevăzută)
Metilorange
NEMETAL
SARE 2 acid 2 + sare 1
ACID 1
METAL
BAZĂ sare + apă
OXID
sare + H2 BAZIC
cu metale active
9
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
săruri + apă
prin reacţii de dismutaţie
bază 2 + sare 1
METAL prin reacţii de
schimb
NEMETAL
SARE 2
BAZĂ 1
TARE
hidroxid + H2
cu metale amfotere, ACID
prin reacţii redox OXID
ACID
sare + apă
hidroxocomplex + H2 prin reacţii de
cu metale amfotere şi sare + apă neutralizare
baza tare în exces, prin prin reacţii
reacţii redox de combinare
PARTEA EXPERIMENTALĂ
Observaţii – Interpretare:
10
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
11
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Reacţii:
Ca(OH)2 + CO2
Mod de lucru:
Se măsoară într-o eprubetă 3 mL de soluţie de Ca(OH)2 diluat. Barbotaţi în această soluţie CO2
(suflaţi cu grijă, printr-un pai, aerul expirat)
Observaţii:
Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei chimice
Concluzii:
Observaţii:
Scrieţi şi comentaţi reacţia de neutralizare
Calculaţi concentraţia soluţiei de HCl titrate
Concluzii:
12
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Experienţa 7 – Acţiunea bazelor asupra sărurilor:
Reacţii:
E1: NaOH + CuSO4
E2: NaOH + NiSO4
E3: NaOH + FeSO4
E4: NaOH + MnSO4
E5: NaOH + CrCl3
E6: NaOH + ZnSO4
E7: NaOH + AlCl3
Mod de lucru:
În 7 eprubete E1 – E7 se măsoară câte 0,5 mL soluţie de sare după cum urmează: E1 – CuSO4,
E2 – NiSO4, E3 – FeSO4, E4 – MnSO4, E5 – CrCl3, E6 – ZnSO4, E7 – AlCl3. În fiecare eprubetă
se adaugă cu o pipetă Pasteur 5-6 picături de soluţie de NaOH de concentraţie 1%. Se agită
eprubetele şi se notează observaţiile
În fiecare eprubetă se mai adaugă câte 2 mL soluţie NaOH 1% şi se notează din nou observaţiile
Se păstrează toate eprubetele în stativ şi se urmăreşte în timp (aproximativ 30 minute)
modificarea culorilor precipitatelor sub acţiunea oxigenului atmosferic.
Observaţii:
Scrieţi şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor chimice, conform observaţiilor din fiecare etapă de lucru
Concluzii:
13
LP 9 / 10 ACIZI şi BAZE
Reacţii:
CH3COOH + H2O
CH3COO – + H3O+
1
E1:
2
E2 : CH3COO – + Na+
CH3COONa
1
2
NH4OH
NH4+ + OH–
1
E3 :
2
NH4Cl
NH4+ + Cl–
1
E4 :
2
Mod de lucru:
În 2 eprubete E1 şi E2 se măsoară câte 4 mL soluţie CH3COOH diluat şi 2 picături de metiloranj.
O eprubetă se păstrează ca martor de culoare. În cealaltă eprubetă se adaugă un vârf de spatulă
de cristale de CH3COONa şi se încălzeşte. Comparaţi culoarea soluţiei obţinute cu cea din
eprubeta martor.
În 2 eprubete se măsoară câte 4 mL soluţie de NH4OH diluat şi 2 picături de fenolftaleină. O
eprubetă se păstrează ca martor de culoare. În cealaltă eprubetă se adaugă un vârf de spatulă de
cristale de NH4Cl şi se încălzeşte. Comparaţi culoarea soluţiei obţinute cu cea din eprubeta
martor.
Observaţii:
Comentarea observaţiilor se face pe seama deplasării echilibrelor de ionizare a acidului slab,
respectiv a bazei slabe, la adăugarea în sistem a unei substanţe care prin disociere formează în
soluţie un ion comun cu acidul sau baza slabă (vezi constantele de echilibru ale proceselor de
ionizare a CH3COOH – Ka, respectiv NH4OH – Kb)
Concluzii:
14