Lumea-i o scenă

Lumea-i scenă. Taxa de intrare,

Un fleac, o verşi (prin mandatar) la primărie,

Orchestra cântă-n legea ei, şi tare,

Dar nu încheagă nicio melodie.

Program nu se împarte. Numeroasă

E distribuţia. Plot nu există.

Realizarea-i chiar mai nebuloasă

Decât o inepţie modernistă.

Unicul punct în stare să m-amuze

Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).

Acolo, c-o ţigare între buze,

Stând solitar, confecţionez panseuri.

Şi-apoi - renunţ la locul meu (nr. 7),

Îmi iau raglanul şi mă pierd în noapte.