1
Tipuri de studii clinice
Domeniile cercetării clinice:
1. Descrierea unui fenomen de sănătate
2. Punerea în evidenţă a unor factori de risc sau prognostici
3. Evaluarea unei metode diagnostice
4. Evaluarea unei atitudini terapeutice
3
În funcţie de rezultatele vizate studiul poate fi:
Observaţional
◦ nu furnizează o relaţie cauză-efect;
◦ permite doar o prezumţie a implicării unui factor în
producerea unui fenomen.
Experimental
necesită o rigoare specială a alcătuirii grupelor de subiecţi
ce vor fi comparaţi prin intervenţia experimentatorului
asupra derulării fenomenului biologic.
este singura metodă care permite stabilirea unei relaţii
cauză - efect.
4
Descrierea unui fenomen de
sănătate
5
Descrierea unui fenomen de sănătate
6
Descrierea unui fenomen de sănătate
7
Descrierea unui fenomen de sănătate
8
Descrierea unui fenomen de sănătate
Protocolul
şi efectuarea studiului cuprinde
următoarele etape:
Stabilirea populaţiei ţintă (categoriile de subiecţi luaţi în
studiu)
Definirea stării patologice
Alegerea variabilelor, a scalelor de măsură, a standardelor
utilizate
Calculul indicatorilor epidemiologici şi eventuala
exprimare grafică adecvată
Compararea cu indicatori deja cunoscuţi
Asigurarea că studiul nu a deviat de la populaţia generală
prestabilită.
9
Descrierea unui fenomen de
sănătate
Descrierea unui fenomen de sănătate se face în
termeni de:
Timp – calendarul cronologic sau epidemiologic al
evenimentelor (un an epidemiologic este perioada între
două vârfuri de incidenţă a unui fenomen care evoluează
ciclic): sezon, ciclul de reproducţie a agentului sau
vectorului
Loc – domiciliu, zonă de rezidenţă (exemplu: ţară, zonă
endemică pentru anumite îmbolnăviri) caracteristici
geografice.
Persoane – vârstă, sex, factori socio-economici,
caracteristici ereditare, antecedente personale, condiţii de
viaţă.
10
Descrierea unui fenomen de sănătate
11
Descrierea unui fenomen de sănătate
12
Descrierea unui fenomen de sănătate
Criteriile obligatorii pe care un studiu
descriptiv trebuie să le îndeplinească
sunt:
◦ Utilitate în sensul:
Pertinenţei medicale şi ştiinţifice
Priorităţii în domeniu
Eficienţei pentru bolnavi
13
EVALUAREA UNEI ATITUDINI
TERAPEUTICE
14
EVALUAREA UNEI ATITUDINI
TERAPEUTICE
15
Trialul clinic randomizat (Essul
terapeutic)
16
Trialul clinic randomizat (Eseul
terapeutic)
17
Trialul clinic randomizat (Eseul
terapeutic)
18
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
19
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
2. Definirea grupelor de pacienţi
◦ Grupul de referinţă sau populaţia generală este
populaţia la care vor fi aplicate rezultatele trialului.
◦ Populaţia de experiment (eşantionul) este grupul asupra
căruia se aplică expunerea propusă de trial.
◦ Selecţia eşantionului
Talia
Criterii de incluziune privind
Boala luată în studiu (forme clinice, criterii de diagnostic)
Bolnavul –vârstă, sex etc.
Criterii de excluziune
20
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
21
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
3. Definirea modalităţilor de comparare
grupele de subiecţi luaţi în studiu trebuie să
fie comparabili (asemănători din toate
punctele de vedere: boală, mediu, tratamente
asociate), unica deosebire fiind tratamentul
luat în studiu.
22
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
În practică singura modalitate fezabilă pentru a crea
grupuri comparabile este tragerea la sorţi a repartizării
subiecţilor într-un grup sau altul:
RANDOMIZARE.
Metode de randomizare:
◦ Utilizarea unui tabel de numere aleatoare
◦ Lista de randomizare generată de un calculator.
Dacă populaţia este constituită din subgrupe de
subiecţi omogeni (straturi) tragerea la sorţi poate fi
făcută prin STRATIFICARE
23
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
4. Definirea tratamentului administrat:
Grupul tratat va primi procedura studiată
Grupul martor poate fi:
◦ Fără tratament
◦ Tratat cu placebo
◦ Tratat cu un tratament de referinţă al cărui
eficacitate a fost dovedită.
Trebuie precizată posologia exactă
24
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
5. Menţinerea calităţii rezultatelor
= eliminarea erorilor sistematice datorate
subiectivismului experimentatorului sau
subiecţilor luaţi în studiu)
25
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
Când procedeul terapeutic priveşte modificări
substanţiale în stilul de viaţă (exerciţii fizice,
dietă, fumat) sau proceduri chirurgicale se
recurge la construcţii simplu orb sau trialuri
deschise, în care atât subiectul din grupul de
studiu cât şi investigatorul cunoaşte modul de
atribuire a terapiei pe grupe.
Trebuie de asemenea prevăzute proceduri de
“desorbire” imediate în cazul în care eventual se
observă la subiecţi efecte secundare alarmante.
26
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
6. Definirea planului general de comparare
◦ Eseul cu grupe paralele
◦ Eseul cross-over - Subiectul este propriul
său martor. Tragerea la sorţi decide ordinea
administrării tratamentelor.
◦ Eseul secvenţial – Când recrutarea
pacienţilor este dificilă, dar există un criteriu
de evaluare rapid disponibil. Evaluarea se face
pe măsura obţinerii rezultatelor de la fiecare
pereche de subiecţi luaţi în studiu.
27
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
7. Definirea criteriilor de evaluare
În mod obligatoriu se alege un criteriu
principal care trebuie să corespundă
obiectivului eseului terapeutic - nu se
schimbă de-a lungul eseului !
Acesta trebuie să răspundă exigenţelor de
măsurare (reproductibilitate, sensibilitate,
specificitate).
Momentul/momentele măsurătorilor trebuie
predefinite în protocolul eseului şi
respectate în mod identic la ambele grupe
28
Principiile metodologice ale unui eseu
terapeutic
8. Definirea modului de analiză şi apreciere
a comparaţiei
29
trialul ideal
30