Sunteți pe pagina 1din 94

Cuprins

Editorial

Ana Muntean

2

Interacţiunile timpurii dintre mamă-copil şi ataşamentul copilului la vârsta de un an, în Norvegia Kari Killen, Espen Arnevik, Trine Klette

5

Contributia părinţilor la evaluarea competenţelor de comunicare ale copiilor Paola Molina, Daniela Bulgarelli

20

Prevalenţa psihopatologiei în rândurile copiilor mici aflaţi în plasament Rebecca Wiersma, Anna Maria Santiago, Ann Stacks

32

Factori de risc în dezvoltarea psiho-afectivă a copiilor afectaţi de fenomenul migraţiei internaţionale Viorica-Cristina Cormoş, Oana Lenţa

47

Evaluarea relaţiei de ataşament în copilăria mică: revederea instrumentelor de evaluare

Paola Molina, Marta Casonato

60

„A fi sau a nu fi “- Percepţia părinţilor asupra rolului în prevenirea consumului de droguri şi alcool Hagit Levy

70

Instrucţiuni pentru autori

84

Anunţuri

87

Editorial Ana Muntean 1 Revista Copiii de azi sunt părinţii de mâine/Today’s children are tomorrow’s

Editorial

Editorial Ana Muntean 1 Revista Copiii de azi sunt părinţii de mâine/Today’s children are tomorrow’s parents

Ana Muntean 1

Revista Copiii de azi sunt părinţii de mâine/Today’s children are tomorrow’s parents (TCTP)

a fost iniţiată în 1999, din voinţa unor profesionişti români în domeniul protecţiei copilului.

Iniţiativa s-a bucurat de sprijinul Dr.Philos. Kari Killen, fosta Preşedintă a International Society

for the Prevention of Child Abuse and Neglect (ISPCAN). Preocuparea revistei a fost de a pro- mova prevenirea abuzului şi a neglijării copilului, mai ales în România, unde moştenirea grea a regimului comunist îngreuia iniţiativele pozitive în protecţia copilului.

În ultimii patrusprezece ani, revista a atras atenţia profesioniştilor, a academicienilor, a admi- nistratorilor în domeniul protecţiei copilului şi a familiei prin diferite subiecte centrate pe pre- venirea violenţei împotriva copiilor în familie şi societate. Acum, cel de–al 32 număr al revistei TCTP dezvolta subiectul copilăriei timpurii, a riscurilor şi a posibilităţilor de prevenire.

Copilăria timpurie este un subiect dominant în practica şi cercetarea din protecţia copilului. Importanţa copilăriei timpurii a fost demonstrată prin cercetări şi a generat servicii specifice ţintindintind sprijinireasprijinirea dezvoltăriidezvoltării copiluluicopilului lala începuturileînceputurile vieţiivieţii sale.sale. PrinPrin aniianii 1919����-- 1919����,, caca urur-- mare a observaţiilor care se acumulaseră cu privire la copiii care creşteau în instituţii, a fost relevată importanţa familiei în creşterea copilului. Profesioniştii au devenit conştienţi de faptul că existenţa copilului, supravieţuirea şi dezvoltarea sa, depind în totalitate de devotamentul părinţilor sau a adulţilor devotaţi îngrijirilor copilului. Teoria ataşamentului a lui John Bowlby a creat cadrul de înţelegere a începuturilor vieţii copiilor în interacţiunea cu părinţii şi depinzând de calitatea acestor interacţiuni. Dezvoltarea copilului a devenit una din funcţiile esenţiale ale parentalităţii. Modul în care părinţii asigură stimulările aştepate de procesul de dezvoltare al copilului va activa genotipul copilului şi va construi aşteptările copilului cu privire la locul său în relaţie cu ceilalţi.

Două articole pun în discuţie capacităţile parentale în raport cu copiii lor. Strălucită lucrare

a d-nei Kari Killen, Espen Arnevik şi Trine Klette’s subliniază impactul interacţiunilor pre-

coce, diferenţiind între trei situaţii de viaţă: situaţia în care copilul beneficiază de o tratare atentă a unor părinţi “suficient de buni”; situaţia în care calitatea interacţiunilor plasează co- pilul “la risc”; situaţia în care copilul este maltratat în interacţiunea cu părintele care ar tre- bui să-i ofere siguranţa copilului. Autoarele urmăresc interacţiunea dintre copii şi părinţi, la vârstele de 3-4 luni ale copiilor şi la �-� luni, şi în legătură cu acestea, ele cercetează calitatea ataşamentului la vârsta de 1 an a copilului. Dezvoltând o viziune sistemică, Killen, Arnevik şi Klette identifică riscurile şi aduc informaţii relevante pentru dezvoltare şi prevenire în copilăria timpurie. Legat de această informaţie pe care o aduc, autoarele sugerează: “Aceasta ne-ar putea

ajuta în intervenţiile timpurii şi pentru a servi ca bază pentru prevenirea universală, selectivă şi indicată.”

Articolul semnat de Paola Molina şi Daniela Bulgarelli ridică întrebarea credibilităţii părinţilor în observarea şi evaluarea competenţelor de comunicare a bebeluşilor lor. Există idea comună că părinţii care sunt în relaţii strânse cu copiii lor au abilităţi mai scăzute pentru a fi conştienţi de competenţele de comunicare ale copiilor lor. Cercetarea întreprinsă de autoare demonstrează însă bunele abilităţi ale părinţilor, de a evalua competenţele de comunicare ale copiilor lor cu vârste între 2 şi 3� de luni.

Dar părinţii “suficient de buni” pe care-i aşteptăm nu sunt prezenţi pentru toţi copiii. Când un

părinte nu-şi controlează reacţiile, când nu e capabil să citească şi să satisfacă nevoile copilului, copilul poate fi la risc de maltratare. Interacţiunile cu părinţi abuzivi precum şi cele mai bune oportunităţi pentru a asigurarea unui sprijin adecvat pentru procesul de vindecare a copiilor victime la o vârstă timpurie sunt prezentate în articolul semnat de către Rebecca Wiersma, Anna Maria Santiago şi Ann Stacks. Luând în considerare consecinţele severe ale maltratării la

o vârstă timpurie, autoarele urmăresc şi evaluează eficienţa intervenţiilor făcute de sistemul de

protecţie a copilului şşiii scopulscopulscopul dedede aaa protejaprotejaproteja copilul.copilul.copilul. ConcluziileConcluziileConcluziile subliniazăsubliniazăsubliniază importanţaimportanţimportanţaaa unorunorunorunorunor asas-as-as-as-- pecte care ar trebui luate în considerare atunci când se iau decizii în numele interesului superior al copilului. Situaţia în care locul părintelui rămâne gol şi consecinţele acestei situaţii în cazul copiilor lăsaţi în urma lor de părinţii plecaţi în străinătate, lăsaţi în grija unor persoane mai mult sau mai puţin capabile să-ii îngrijească,îngrijească,îngrijească, esteesteeste cercetatăcercetatăcercetată dedede cătrecătrecătre ���ioricaioricaiorica CristinaCristinaCristina CormoşCormoşCormoşş şişişişişi �����anaanaanaanaana Lenţa.Lenţa.Lenţa.Lenţa.Lenţaţa ÎnÎnÎnÎnÎnÎnÎn ast-ast-ast-astast-ast-ast-- fel de situaţii, copiii se dezvoltă într-un mediu instabil, de unde ei nu aparţin, unde nu au conti- nuitate şi unde sunt adulţi faţă de care copiii nu se pot relaţiona într-un mod simplu şi natural. Energiile de dezvoltare ale acestor copii sunt folosite pentru a aştepta revenirea părinţilor.

Când părinţii sunt absenţi total, responsabilitatea supravieţuirii şi a dezvoltării copiilor poate

fi preluată de către părinţi adoptivi. Familiile adoptive sunt hotărâte să ofere copilului adoptat

un mediu securizant şi sănătos. Copilul adoptat vine în familia de acum consecutiv unui eve- niment traumatic, în care el şi-a pierdut primele legături cu viaţă. Părinţii adoptivi nu voar fi doar părinţi, ci vor fi şi terapeuţi chemaţi să sprijine procesele de vindecare şi dezvoltare a unui ataşament securizant al copilului adoptat în noua sa familie. Articolul semnat de Paola Molina şi Marta Casonato promovează un instrument care poate ajuta părinţii adoptivi stimulându-le procesul de reflecţie. Autoarele sugerează că utilizarea Parent Attachment Diary poate ajuta dezvoltarea ataşamentului copilului adoptat în noua sa familie.

Un articol diferit de subiectul revistei nr.32 este acela prezentat de Hagit Levy, care se centrează pe rolul părinţilor atunci când copiii devin adolescenţi, confruntându-se cu toate oportunităţile, tentaţiile şi riscurile. Adolescenţa este o mare oportunitate de dezvoltare, având un unic potenţial de schimbare a traiectoriei vieţii. Atât pentru părinţi, cât şi pentru copii, adolescenţţaaa esteesteeste pe-pepe-- rioada cea mai provocatoare, când copilul nu are încă suficientă experienţă pentru a face faţă tuturor tentaţiilor, când părinţii adeseori se dovedesc a fi insuficienţi pregătiţi pentru a-şi proteja copiii. În cercetarea sa calitativăă HagitHagitHagit LevyLevyLevy subliniazăsubliniazăsubliniază rolulrolulrolul părinţilorpărinţilorpărinţilor înînîn prevenireaprevenireaprevenirea comporta-comportacomporta-- mentelor de risc ale adolescenţilor.

Articolele din numărul 32 al revistei TCTP se bazează pe cercetări. Ele aduc în atenţia cititorilor unele aspecte relevante în sprijinirea părinţilor în rolul lor de a interacţiona cu copiii şi în a avea intervenţii eficiente atunci când părinţii sunt copleşiţi şi incapabili de a fi ‘suficient de buni’

pentru copiii lor. Însă distanţa dintre cercetare şi practică a fost larg recunoscută şi cercetată în ultimii ani. După Kenneth Dodge (2�11), parentalitatea pozitivă, stimularea abilităţilorăţilorţilor so-soso-- cio-cognitive ale copiilor şi sprijinirea relaţiilor cu colegii de vârstă sunt tipare obligatorii în a depăşi aceastăă distanţă.distandistanţă.ţăţă ToateToateToateToateToate articolelearticolelearticolelearticolelearticolele prezentateprezentateprezentateprezentateprezentate dedededede numărulnumărulnumărulnumărulnumărul 3232323232 alalalalal revisteirevisteirevisteirevisteirevistei TCTPTCTPTCTPTCTPTCTP potpotpotpotpot fififififi instru-instru-instru-instruinstru-- mente utile pentru acest proces esenţial.

INtErACţIuNIlE tIMPurII dINtrE MAMă-CoPIl şI AtAşAMENtul CoPIluluI lA vârstA dE uN AN, îN NorvEgIA

şI AtAşAMENtul CoPIluluI lA vârstA dE uN AN, îN NorvEgIA Kari Killen 1 Espen Arnevik 2

Kari Killen 1

Espen Arnevik 2

trine Klette 3

Abstract Obiective: Scopul acestui studiu este de a evidenţia relaţia care există între interacţiunile timpurii şi ataşamentul copilului, în situaţii de îngrijire ‘suficient de bună”, “la risc” şi în situaţii de “maltratare”. Intenţia noastră este de a sprijini dezvoltarea unor măsuri preventive. Metode: 265 de mame cu copiii lor au fost urmărite de la vârsta de 3-4 luni a copilului până la împlinirea vârstei de un an. Lotul nostru a fost alcătuit din diade mamă-copil. O parte din subiecţi locuiau într-un departament în care stresul socio-economic al populaţiei era destul de scăzut. În alte diade, copiii aveau o boală somatică acută şi erau internaţi la spital iar alte diade au fost găsite în instituţiile pentru mamă şi copil. Ca procedură de observare a interacţiunilor mamă-copil s-a utilizat Care Index, pe secvenţe filmate iar pentru evaluarea ataşamentului s-a folosit procedura Strange Situation. Rezultate: Cea mai importantă descoperire a fost faptul că cele trei tipuri de situaţii, clasificate ca “suficient de bune”, “la risc” şi “maltratare”, observate la 3-4 luni şi la 6-7 luni sunt predictive pentru ataşamentul copilului la vârsta de un an. S-a mai observat tendinţa suportului social scăzut de a acţiona ca factor de risc. Concluzii: Cele trei categorii fixate: “suficient de bună’, “la risc” şi “maltratare” pot fi utilizate, împreună cu alte măsurători, ca elemente predictive pentru tiparul de ataşament al copiilor. Acestea pot să ne ajute într-o intervenţie precoce şi pot servi ca bază pentru prevenirea universală, selectivă şi cea indicată.

Cuvinte cheie: Interacţiune timpurie mamă-copil şi ataşament.

1 Dr.Philos, Professor Emerita , NOVA Research Institute in Family Welfare, Oslo, Norway; E-mail: kari.killen @ nova.ro;

2 Psychologist ANS, Oslo, Norway;

3 NOVA - Norwegian Institute of Social Research, Oslo Norway.

Introducere Acest articol prezintă rezultatele unui studiu privind interacţiunile mamă-copil la vârstele de 3-4 luni şi �-� luni ale copilului precum şi ataşamentul copiilor la vârsta de 1 an. Rezul- tatele prezentate aici fac parte dintr-un studiu extins cu un design longitudinal în care di- adele mamă-copil sunt urmărite de la vârsta de 3-4 ani a copiilor până la vârsta de 4 ani. Populaţia urmărită provenea dintr-o zonă în care stresul socio-economic este în general scăzut şi dintr-o zonă în care acesta este în general ridicat. Au fost incluse şi diade ma- mă-copil în care copiii erau bolnavi acut şi internaţi la spital, precum şi diade mamă-co- pil găsite în instituţii pentru mamă-copil, iar copiii fuseseră expuşi la abuz emoţional şi neglijare. Mamele din instituţiile pentru ma- mă-copil din Norvegia se confruntă cu simp- tome depresive, tulburări de personalitate, retard, maltratare în copilărie şi/sau consum de droguri. Procedurile folosite au fost Care Index (Crittenden, 199�), cu un sistem de cotare prin care se analizează interacţiunile mamă-copil pe baza înregistrărilor video şi procedura Strange Situation (Ainsworth et. al., 19�8). Primul studiu care s-a publicat deja a identificat interacţiunile în situaţii « suficient de bune », « la risc » şi « maltratare » (Killen, Klette & Arnevik, 2���). S-au observat diferenţe semnificative statistic între interacţiunile din populaţia normală, comparativ cu populaţia din instituţiile mamă-copil. S-au găsit corelaţii puternice între educaţie, reţea socială, factori de stress social şi sensibilitate maternală. La vârsta de �-� luni (nu şi la vârsta de 3-4 luni), s-auu constatatconstatatconstatat diferenţediferenţediferenţe semnifisemnifisemnificativecativecative statis-statis-statis- tic între sensibilitatea mamelor cu un statut socio-economic scăzut comparativ cu a celor având un statut ridicat. În plus, în ambele gru- puri, sensibilitatea maternală era mai scăzută la vârsta de �-� luni a copilului, comparativ cu aceea manifestată de mame pe când copiii lor aveau 3-4 luni.

Baza studiului

În

bunăstare şi de protecţie a copilului este nevoie

îngrijiri

de

sistemele

de

de

sănătate,

de dezvoltarea unor criterii pentru aprecierea diferitelor abordări în relaţie cu prevenirea universală, selective şi indicate. Numeroase

studii arată faptul că adeseori se intervine prea târziu în relaţie cu copiii şi părinţii care au ne- voie de ajutor. Adeseori atunci când se inter- vine copiii au dezvoltat probleme emoţionale

şi cognitive, iar întârzierea lor de dezvoltare

a devenit evidentă (Cohn-Donelly & Daro,

198�; Gaudin, Wodarski, Arkinson & Avery, 1991; Werner, 1989, Killen, 2��4). Studiile de durată făcute cu copii în situaţii de mal-

tratare au arătat că aceşti copii riscă dezvol- tarea unor considerabile probleme cognitive

şi emoţionale precum şi a unor probleme de

relaţionare (Erickos & Egeland, 199�, 2��2;

Kaplan, Pelcovitz, Labruna, 1999). Este ne-

voie să se investească în prevenire deja pe când copiii sunt în stadii timpurii de dezvol- tare ; să se investească în clinici de sănătate,

în clinici de bunăstare a copilului, în unităţi de

pediatrie şi instituţii de îngrijire a copiilor pe timpul zilei. Este nevoie de desfăşurarea unei

munci preventive în clinicile în care părinţii sunt în terapie pentru violenţă maritală, probleme de sănătate mentală şi consum de substanţe. Toate aceste condiţii vor conduce altfel la dezvoltarea unui ataşament insecuri- zant la copil. Programe bune de prevenire timpurie pot împiedica să se petreacă acest lucru. Este nevoie să identificăm de timpuriu relaţii şi copii care sunt în situaţii de risc şi maltratare.

Azi deţinem suficiente cunoştinţe atât de- spre protecţie, factori de risc, cât şi despre condiţiile care sporesc şi modificăă maltratar-maltratarmaltratar-- ea copilului. Dar avem nevoie de mai multe cunoştinţe cu privire la consecinţele diferite- lor interacţiuni şi a tiparelor de ataşament în funcţionarea şi starea de sănătate de mai târ- ziu a copilului.

Numeroase studii au identificat relaţii strânse între disponibilitatea şi responsivitatea părin- ţilor pe parcursul primului an de viaţă a co- pilului şi ataşamentul securizant la copilul în vârstă de 1 an (vezi: Ainsworth, 19�9, Belsy, Taylor & Rovine, a984; Grossmann, Gross-

mann, Spangler, Suess & Unzer, 1985; Gros- smann & Grossmann, 2���). Unele studii au arătat că sincronia, stimularea, atitudinea pozitivă, reciprocitatea şi sprijinul emoţional erau şi ele la fel de importante deşi aceste ele- mente puteau fi văzute şi ca părţi componente ale disponibilităţii şi responsivităţii. Crokenberg şi McClusken (198�) au găsit că mamele cu un bun sprijin social răspundeau cu mai multă sensibilitate copiilor în Strange Situation, când aceştia aveau vârsta de 1 an, comparativ cu părinţii care dispuneau de un sprijin social sărăcăcios.

Alte studii au găsit că clasificarea obţinută prin utilizarea de Strange Situation este pre- dictivă pentru calitatea relaţionărilor ulterioa- re ale copiilor cu alte persoane. Numeroase studii au arătat că ataşamentul insecurizant este legat de numeroase consecinţe negative în relaţionarea cu ceilalţi. (e.g. Carvanza & Kilman, 2���; Collins, 1993; Dutton, Saun- ders, Starzonski & Bartholomew, 1994). Deci indivizii cu un tipar de ataşament insecurizant sunt în cel mai înalt grad la risc de a avea rela- ţii nesatisfăcătoare cu ceilalţi. După Cassidy (1994), ataşamentul evitant, de exemplu, este predictiv pentru comportamente ulterioare asociale şi agresive.

Esser, Scheven, Petrova, Laucht and Schmidt (1989) în studiul lor longitudinal întins pe o perioadă de mai bine de opt ani, au găsit fap- tul că interacţiunile timpurii sunt predictive pentru tulburările de comportament în mult mai mare măsură decât alţi factori de risc or- ganic sau psiho-social. Cercetările şi teoria ataşamentului arată fap- tul că părinţii intruzivi, neresponsivi şi reje- tanţi de copil în primul său an de viaţă vor determina un ataşament insecurizant la copil (Ainsworth, 19�9; Main, 19�9). Unele studii au făcut legătura între o suprastimulare inten- să a copilului cu ataşamentul evitant şi între o substimulare şi ataşamentul rezistent (Belsky, Rovine &Taylor, 1984; Crittenden & Bonvil- lian, 1984; Cassidy 2��1; Cassidy & Berlin

1994).

Alte studii se orientează spre alte aspecte. Ainsworth (1984) arată lipsa de predictibili- tate a părinţilor copiilor cu ataşament in- securizant rezistent iar în cazul copiilor neglijaţi, deja la 18 luni se putea identifica un ataşament evitant. Egeland, Pianta and �’Brian (1993) au arătat că acei copii care au mame cu comportament intruziv la vârsta de şase luni a copilului func- ţionau mult mai sărăcăcios din punct de ve- dere social, emoţional şi comportamental în clasa a doua comparativ cu copiii care aveau mame sensibile.

Până prin anii 8�’ cercetările s-au centrat pe ataşamentul securizant la copilul mic. Cele două grupuri de copii insecurizanţi erau ade- seori trataţi ca un singur grup, ca şi când nu ar fi fost prea mulţi numeric. Apoi copiii cu comportament insecurizant evitant şi mamele lor au intrat în atenţia cercetătorilor şi o bună perioadă de timp au beneficiat de o mai bună înţelegere decât tiparul insecurizant-ambiva- lent.

Aşa cum ne-a atras atenţia Lyons-Ruth (199�), cercetările în ataşament s-au dezvoltat în două etape. Din 19�� până în 1985 cercetătorii s-au concentrat pe replicarea şi extinderea descoperirilor originale ale lui Ainsworth şi colegii săi (Ainsworth et. al., 19�8). La vârsta de 1 an a copilului, puteau fi identificate trei tipuri organizate de ataşament al copilului aflat în situaţie de stress, faţă de cel care-l îngrijeşte: securizant, evitant şi ambivalent. Pe măsură ce studiile s-au centrat pe familii cu risc crescut, a devenit clar faptul că cele trei tipuri de ataşament nu acopereau toate comportamentele de ataşament. Main & Sol- omon (198�) au identificat o a patra categorie numită comportament de ataşament dezorga- nizat/dezorientat (D). Termenul de « dezor- ganizat/dezorientat » se referă la o aparentă lipsă de strategie consistentă în organizarea răspunsurilor la nevoia de reconfortare şi se- curizare în situaţii de stress. Comportamentul include alterări impredictibile ale abordărilor şi evitărilor mamei ca şi alte comportamente conflictuale.

S-a găsit o incidenţă crescută a comportamen- tului clasificat ca fiind D în rândurile popula- ţiei cu risc crescut. �an IJzendoorn, Schengel & Bakerman-Kroonenberg (1999) au găsit în metaanaliza lor 35-��%. Carlson et al. (1989) a găsit o preponderenţă a clasificării D în gru- pul copiilor maltrataţi (82%). Lyons-Ruth et al. (199�) au găsit cam 4�-59% din copii ma- melor depresive şi dependente de alcool ca având un comportament categorizat ca dez- organizat. Dezorganizarea ataşamentului are consecinţe pe termen lung. Cercetările pe ataşamentul dezorganizat au fost realizate la început pe copiii în situaţii de risc. S-a demonstrat faptul că ataşamentul mamă-copil dezorganizat se asociază cu numeroase probleme de compor- tament în perioada preşcolară şi primii ani de şcoală, comparativ cu celelalte două grupuri de ataşament (Lyons-Ruth, Alpern, & Repa- choli, 1993; Shaw, �wens, �ondra, Kunan & Winslow, 199�; Boris & Zeanah, 1999).

Lyons-Ruth et al. (198�) a găsit că �1% din- tre copiii preşcolari şi 83% dintre cei cu vâr- sta de � ani din populaţia cu risc crescut au demonstrat un nivel ‘anormal’ de ridicat de ostilitate în clasă. Studii făcute pe grupuri de risc scăzut sau pe loturi de copii din clasele sociale medii nu au putut demonstra însă fără tagădă faptul că ataşamentul dezorganizat s-ar asocial cu un nivel scăzut de competenţe (Goldberg, Gatorice & Simons. 1995; Jacob- vits & Hazen, 1999).

Numeroase cercetări susţin că scopul major al interacţiunii timpurii este acela de a stabili un sistemistemstem reciprocreciprocreciproc dedede reglare.reglare.reglare. Comportamen-Comportamen-Comportamen- tul invadant al mamei a fost identificat de către Greenspan and Greenspan (1989) ca o variabilă cu cel mai mare potenţial de a tulbu- ra dezvoltarea sicroniei şi a sistemului reglării reciproce dintre copil şi cel care-l îngrijeşte. Studiile făcute de către Isabella şi Belsky (1991) s-au centrat pe frecvenţa sincroniilor în interacţiunea mamă-copil la 1, 3 şi 9 luni ale copiilor, în paralel cu ataşamentul copi- lului la 12 luni. Sincronia în interacţiune era operaţionalizată ca « schimb comportamen-

tal reciproc satisfăcător dintre mamă şi copil”. Autorii au găsit că frecvenţa interacţiunilor sincronizate la una şi la trei luni, nu însă şi la 9 luni, corela semnificativ cu ataşamentul securizant la vârsta de 1 an a copilului.

Crittenden şi Bovillian (1984) au studiat re- laţia dintre statutul riscului şi sensibilitatea parentală. Au folosit aceeaşi procedură pe care am folosit-o şi noi în acest studiu (Care Index). Populaţia lor era alcătuită din diade mamă-copil în care copiii fuseseră expuşi la neglijare, abuz fizic, retardul părinţilor, sur- ditate la părinţi, părinţi cu venituri scăzute şi părinţi din clasa medie, fără probleme specia- le. Au găsit că diferiţii factori de risc afectea- ză sensibilitatea parentală în grade şi moduri diferite. �ariaţiile individuale erau considera- bile atât în categoria cu venit scăzut cât şi în rândurile părinţilor din clasa medie. Lyions-Ruth, Alpern & Repacholi (1993) au evaluat predicţiile longitudinale făcute în le- gătură cu trei indicatori de risc maternal: lipsa de implicare cu copilul, ostilitatea materna- lă şi intruzivitatea şi prezenţa unor serioase probleme psiho-sociale ale mamei. Proble- mele psiho-sociale au circumscris simptome depresive, tulburări de personalitate şi mal- tratare în copilărie iar la vârsta adolescenţei, utilizarea drogurilor. Au găsit că preşcolarii cu comportamente ostile sporite erau de şase ori mai frecvent clasificaţi ca dezorganizaţi în relaţiile lor de ataşament în copilăria mică comparativ cu ataşamentul securizant. Erickson şi Egeland (199�, 2��2) au găsit în studiul privind indisponibilitatea emoţională că aceasta are consecinţe mai serioase încă, pentru copil, decât alte tipuri de maltratare. Sunt necesare şi alte explorări ale compor- tamentelor parentale care să investigheze diferenţele între ataşamentul evitant şi am- bivalent precum şi ataşamentul dezorganizat, în grupuri diferite de populaţii. Se simte nevoia unor studii bazate pe obser- vaţii ale interacţiunii părinte-copil în grupuri- le dezorganizate, în primul an de viaţă a co- piilor. Main şi Hesse (199�) susţin că dezor- ganizarea ar putea fi rezultatul experimentării de către copil a impredictibilităţii parentale

sau a unui părinte speriat şi care sperie. Main (2��5) a găsit că aceşti copii pot avea şi pro- bleme neurologice sau să fi suferit de o izola- re care i-a înspăimântat.

�an IJzendoorn & Kroonenberg (1988) au arătat în meta-analiza realizată că distribuţia tiparului ataşamentului era de �5% securizat, 2�% evitant, şi 14% ambivalent. Un studiu suedez (Bohlin & Hagekull, 2���) a găsit o distribuţie de �2,4% securizat, 1�,5 % inse- curizat-evitant şi 21,1% insecurizat-ambiva- lent. În aceste studii nu s-a folosit şi categoria D-dezorganizat. Pe măsură ce posibilităţile de codare s-au rafinat, distribuţia tiparelor s-a schimbat în literatura de specialitate. � meta-analiză mai recentă a studiilor pe ataşament incluzând şi grupul dezorganizat, arată o distribuţie de 55% securizat, 23% evitant, 8 % ambivalent şi 15% dezorganizat (van IJzendoorn, 1995).

obiective Scopul studiului nostru este de a aprofunda cunoaştearea interacţiunii mamă-copil în situaţiile “suficient de bune”, “la risc”, pre- cum şi în situaţii de “maltratare”. În acest fel sperăm să contribuim la dezvoltarea unor măsuri preventive de ordin universal, selec- tive şi indicat. Un alt scop este să validăm şi să simplificăm categorisirile procedurilor de observare cu Care Index a diadei mamă-copil pe populaţia Norvegiei.

Cadrul teoretic şi ipotezele Se pare că atât calitatea interacţiunilor cât şi aceea a ataşamentului sunt afectate de către factorii socio-economici. De aceea am fost interesaţi să studiem interacţiunile şi ataşamentul atât în familiile cu relativ puţini factori de risc socio-economic cât şi în famili- ile cu numeroşi factori socio-economici. Pe de altă parte, este evident că factorii individuali joacă un rol important şi dau o mare varietate de manifestări în ambele grupuri. Factorii de stres individual apar mai mult din experienţele copilăriei mamei, dar sunt şi factori de stres situaţional. De asemenea, interacţiunile sen- sibile pot reprezenta un factor de protecţie

împotriva factorilor de stres socio-economic. De aceea în grupul cu numeroşi factori de stres ne aşteptam să întâlnim o variaţie mai mare decât în grupul cu un stres socio-eco- nomic relativ mai scăzut. Grupul din spitalul de pediatrie ne aşteptam să nu fie cu mult mai diferit faţă de grupurile cu stres crescut şi scăzut, în ceea ce priveşte ataşamentul, deoarece mamele au dus copilul bolnav la spital. În grupul normal nu ne aştep- tam să avem prea mulţi copii la risc şi în situ- aţii de maltratare. Populaţia luată în studiu a fost extinsă la copii cu părinţi având serioase probleme psiho-sociale, cazuri în care erau implicate agenţii de protecţie a copilului. Procedura Care Index aşa cum e descrisă de către Crittenden este o metodă comprehensivă complexă de analiză a interacţiunii mamă- copil. Era nevoie de validarea procedurii cu Care Index-ul şi de a găsi categorii cu sens pentru utilizarea lui în clinică. Am folosit următoarele trei tipuri de categorii privind calitatea interacţiunilor : interacţiuni « su- ficient de bune », interacţiuni “la risc”, şi interacţiuni “maltratante” (Killen, Klette & Arnevik, 2��5). Ipoteza noastră a fost că o interacţiune « suficient de bună » la 3-4 luni, şi la �-� luni, va conduce la un ataşament se- curizant la 1 an. Diadele care se dovedeau ca având interacţiuni “la risc” sunt diade care prezintă pericolul de a dezvolta un tipar de ataşament insecurizant. Diadele categorisite ca având interacţiuni “maltratante” la 3-4 luni şi la �-� luni vor avea o nevoie puternică de sprijin profesional extins. Fără un sprijin adecvat, ne putem aştepta ca aceşti copii să dezvolte tulburări de ataşament. S-a presupus faptul că reţeaua socială poate fi un important factor în dezvoltarea ataşamentului.

Metoda Participanţii Grup 1, (N=1��), consecutiv naşterii în ca- drul clinicii de sănătate pentru copii şi părinţi, în departamentul unde factorii de stres socio- economic sunt scăzuţi, numit Sunhill.

Grup 2, (N=1��) consecutiv naşterii în clinici de sănătate a copilului şi părinţilor, în depar-

tamentul unde factorii de stres socio-econo-

a

3-5 minute înregistrate video (Crittenden,

mic sunt în general crescuţi, numit mai jos,

199�). La vârsta de 3-4 luni a copilului, mama

Greendable.

a

fost filmată în timpul schimbării scutecului

la

�-� luni, în timpul explorării, pe duşumea a

Grup 3, (N=24) consecutiv spitalizării într-o unitate pediatrică, datorită îmbolnăvirii cu vi- rusul RS. Acest grup a fost observat doar la �-� luni şi la 12 luni. Îl vom numi în continu- are grupul din spital.

unui coş cu jucării. Care Index a fost validat într-un studiu Amer- ican în 1981 (Crittenden, 1981) şi a fost con- tinuu dezvoltat ulterior. Sunt mai multe man- uale (Crittenden, 1981, 1988, 199�, 2���). În acest studiu s-a folosit manualul din 199�.

Grup 4, (N=34) consecutiv admiterii în două instituţii mamă-copil. Mai jos va fi numit in- stituţii mamă-copil. În Norvegia, 98% dintre părinţii cu nou năs- cuţi frecventează clinicile de sănătate pentru copii şi părinţi, unde sunt vizitatori de sănăta- te, moaşe, şi medici generalişti. Refuzul este de cam 2%. În instituţiile pentru mamă-copil, au fost 2 refuzuri doar. Rata de părăsire a studiului pe perioada

Procedurile

Sistemul de codare este construit în jurul con- ceptului de sensibilitate la semnalele copilu- lui. Crittenden (2���) defineşte sensibilitatea adultului ca un tipar comportamental care face plăcere copilului şi care sporeşte bunăs- tarea acestuia, reducându-i concomitent dis- confortul. Sensibilitatea este operaţionalizată ca un concept diadic. Definiţia include şi tem- peramentul copilului şi empatia mamei.

primului an a fost de 4, 9% în grupurile nor- male. În grupul de spital, rata părăsirii stu- diului a fost de 1�%, şi a fost de 13, 5%, la grupul mamă-copil din instituţii. Motivele părăsirii în Sunhill, Greendale şi grupul spi- tal a fost schimbarea locuinţei sau “nu mai avem timp”. În instituţiile mamă-copil mo- tivele au fost legate de internarea mamelor la spital, mutându-se continuu şi fiind greu să le

Comportamentul matern este cotat printr-un sistemistemstem dedede douădouădouă puncte,puncte,puncte, pepepe următoareleurmătoareleurmătoarele didi-di-- mesiuni: sensibilitate, pasivitate sau control (deschis sau închis). Comportamentul copi- lului este cotat pe următoarele patru dimen- siuni: cooperare, dificultate, pasivitate sau “compulsivitate-compliantăă”.”.”. Comportamen-Comportamen-Comportamen- tul care se cotează include şapte elemente :

găseşti sau faptul că a fost luat copilul şi dat în plasament. Numărul total de participanţi a fost de 2�5.

Procedurile folosite au fost: Care Index, Strange Situation, precum şi un chestionar cu privire la nivelul de educaţie, venit, sprijinul reţelei sociale, abuzul de droguri şi diagnos- ticul medical. În timpul procedurii Strange Situation, copiii au fost expuşi la un stres moderat, dar nu a fost nici o situaţie pe durata studiului care să fi avut un potenţial de a face

1) expresia facială; 2) expresia vocală; 3) poziţia şi contactul corporal; 4) exprimarea afecţiunii; 5) continuitatea schimburilor în care pe rând îşi asumă manifestarea; �) con- trol şi �) alegerea activităţilor. Ultimele trei se referă la contingenta temporală. Cele două puncte pot fi acordate pe o singură dimensi- une (de exemplu pe sensibilitate) sau pot fi împărţite între două caraccteristiciteristiciteristici (de(de(de exemexem-exem-- plu sensibilitate şi control). Suma scării de cotare întotdeauna este de 14.

Între 11-14 puncte pe scala de sensibilitate

rău copilului. Proiectul a avut aprobarea Co-

şi

cooperare, în acord cu Crittenden, poate fi

mitetului Etic Regional precum şi a Inspec-

considerată categoria suficient de ‘sensibilă’

toratului de Statistică.

şi

‘cooperantă’. Între �-1� puncte se plasează

Care Index Care Index este un sistem de cotare pentru analiza interacţiunii mamă-copil, lipsit de orice moment de stres pentru copil, pe baza

categoria ”adecvată” (la adulţi) şi mixtă cooperantă (la copii). Sub � puncte la sen- sibilitate sau cooperare va intra în categoria ‘inadecvată’ (5-�) şi “la risc” (�-4); îngrijirile

de carecarecare benefibenefibeneficiazăciazăciază aceştiaceştiaceşti copiicopiicopii suntsuntsunt ‘contro-‘contro-‘contro- late’ şi/sau ‘neresponsive’ (la adulţi), iar la copii sunt “dificili” şi/sau “pasivi” (la copii).

După primele activităţi de evaluare am găsit că aceste categorii sunt prea detaliate pen- tru uzul clinic. Am sugerat atunci divizarea lor în trei (vezi tabel 1) în acord cu ipotezele cercetării noastre (Killen, Klette & Arnevik,

2���).

Tabel 1: Scala de sensibilitate

Scala de sensibilitate Crittenden (Crittenden , 2000)

Scala de sensibilitate propusă (Killen, Klette, Arnevik, 2006)

13-14

Delectare reciprocă, se bucură unul de celălalt; un dans între ei;

8-14

Interacţiunimamă-copil “suficient de bune” ;

11-12

Interacţiune uşoară, plăcută; trăiri împărtăşite de joacă;

9-10

Un joc satisfăcător între ei; nu-s probleme dar nu sunt într-un dans;

7-8

Un joc adecvat dar cu perioade vizibile de lipsa de sincronie (fie datorită controlului, fie a neresponsivităţii);

5-6

Probleme clare, nerezol- vate; joc limitat, deşi nu-s semne de ostilitate sau lipsa de empatie (neres- ponsivitate) ;

5-7

Interacţiune mamă- copil “la risc” ;

3-4

Lipsa clară de empatie, deşiexistăuneleîncercări (insuficiente sau eşuate) de a răspunde copilului; lipsa calităţii jocului;

0-4

Interacţiunea dintre mamă şi copil o putem categorisi drept “mal- tratare”.

0-2

Eşec total în a percepe sau a încerca să calmeze copilul când acesta are nevoie; fără joc.

Cei care au cotat Care Index au fost formaţi de către Patricia Crittenden. Consistenţa era stabilită în legatură cu formarea. Media la ca- tegoria de cotare a fost de 85% (la sensibi- litate, control şi pasivitate) în acord cu reco- mandarile făcute de către Crittenden (2��1).

Întregul lot a fost cotat separat de către două persoane diferite la fiecare punct de observa- re. Fiecare înregistrare era văzută mai întâi, înainte de a începe cotarea. Apoi, în timpul cotării, era reluată vizionarea de mai multe ori.

Procedura Strange Situation Tipul de ataşament la 1 an s-a evaluat cu pro- cedura Strange Situation (Ainsworth & Bell, 19��), procedura standard de măsurare a se- curităţii ataşamentului copilului mic. Categoria D, (Main & Solomon. 198�) nu s-a folosit. Deşi ataşamentul dezorganizat (D) a fost adăugat, procedurile relevante pentru co- tarea ataşamentului D nu au făcut parte din trainingul celor care au cotat în studiul nos- tru. Cu toate acestea, pentru a evita include- rea forţată a copiilor în A, B ori C, s-a folo- sit o categorie pe care am numit-o “înafara sistemului”. Credem că această categorie este echivalentul lui D. Consistenţa s-a stabilit în legătură cu trainingul de către Patricia Crit- tenden. Unele date au fost re-codate deoarece s-a presupus că procentajul ataşamentului se- curizant (B) era prea mare. Datorită acestor variaţii, s-a testat din nou validitatea la sfâr- şitul procesului de codare. S-a găsit o cores- pondenţă de 8�-9�%, iar 11% din lot au fost cotaţi în Germania (grupul Grossmann) şi în Suedia (grupul Bohlin şi Hagekull ).

Întregul lot, ca şi în cazul procedurii Care In- dex, a fost cotat separat de către o pereche de cotatori. Când erau dezacorduri, acestea se discutau în grup şi discrepanţele erau soluţi- onate decizându-se cu privire la clasificarea finală.

rezultate �ârsta medie pe întregul lot era de 29.1. �âr- sta medie în grupul spital era de 35, semnifica- tiv mai mare decât în celelalte grupuri (p.>�, �1). În acest grup am găsit şi mai puţini copii care să fie primul născut. Mamele în institu- ţiile mamă-copil aveau o vârstă semnificativ sub medie (p<�.��1).

�enituri joase, aşa cum se văd în Tabelul 2, înseamnă că părinţii trăiesc din alocaţia so- cială sau din aceea de părinţi. �enituri medii înseamnă venituri de funcţionari, vânzătoare şi alte categorii asemănătoare, în timp ce ve- nituri ridicate sunt considerate cele din me- diul universitar şi din afaceri.

Tabel 2: Variabilele descriptive ale celor pa - tru loturi (%)   Sunhill Greendable Grup

Tabel 2: Variabilele descriptive ale celor pa- tru loturi (%)

 

Sunhill

Greendable

Grup spital

Interacţiune

mamă-copil

N=107

N=100

N=24

N=34

Vârsta medie (SD)

31.3 (4.0)

28.8 (4.0)

35.4 (4.6)

21.3 (4.1)

Primul născut

37%

43%

21%

65%

Mai mult de 12 ani de educaţie la mama

76%

36%

61%

8%

Educaţia tatălui

86%

29%

78%

0%

Venit ridicat

31%

4%

8%

0%

Venit mediu

67%

72%

83%

5%

Venit scăzut

2%

24%

8%

95%

Divorţ la 1 an

2%

6%

0%

17%

La naşterea copilului părinţii locuiesc împreună

93%

94%

96%

21%

Mama spitalizată la 1 an

4%

4%

4%

17%

Copii cu diagnostic medical la 1 an sau la naştere

10%

26%

9%

14%

Părinţi cu probleme serioase

0%

3%

0%

88%

În Sunhill am găsit un nivel de educaţie cres- cut la ambii părinţi iar veniturile lor mergeau de la medii la crescute. În grupul spital am gă- sit un profil asemănător, în vreme ce în Gre- endale era un nivel de educaţie mai scăzut şi veniturile, la fel. În instituţiile mamă-copil, aproape toate mamele depindeau de ajutorul social, nu trăiau împreună cu tatăl copilului, aveau o educaţie foarte scăzută şi probleme psihologice şi sociale severe. Trebuie men- ţionat că copiii din Geendable prezentau de două ori mai multe diagnostice medicale, comparative cu copiii din celelalte grupuri. Nici un participant din grup nu a raportat con- sum de droguri. Interviul conţinea şi întrebări referitoare la consumul de droguri, dar foarte puţini respondenţi au admis faptul că folosesc substanţe ilegale.

Aşa cum putem vedea în figura 1, cam jumătate din copiii din Greendable şi Sunhill au fost găsiţi cu ataşament securizant. Aproximativ 25% au fost categorisiţi ca evitanţi, 1�%, ca ambivalenţi, şi � - 8% că “înafara sistemului”. Foarte puţini copii din instituţii mamă-copil se caracterizau caa avândavândavând ununun ataşamentataşamentataşament secursecur-secur-- izant (9, 4%). Puţini dintre ei (12.5%) erau evitanţi, dar erau mai mulţi copii categorisiţi ca ambivalent (34.4%) şi înafara sistemului (43.8%). Grupul din spital avea un procent ridicat de ataşament securizant (��.�%) şi unul scăzut de ambivalent (8.3%). Copii mamelor cu interacţiuni “suficient de bune”, la vârsta de 3-4 luni, comparativ cu categoria “la risc” sau cu aceea de “maltra- tare”, demonstrau în mod semnificativ la 1 an, mai multă securizare, mai puţină evitare şi ambivalenţă şi aproape nici un copil nu cădea ‘înafara sistemului’(phi.=5�, p.<�,��1). Când mamele erau « la risc » la vârsta de 3-4 luni a copilului, categoriile găsite la 1 an erau destul de asemănătoare. În grupul de « maltratare » 58.8% din copii erau “înafara sistemului” la vârsta de 1 an. Când mamele erau “suficient de bune” la 3-4 luni şi la �-� luni, procentul de ataşament securizant în rândul copiilor la vârsta de 1 an, creştea de la 5�.�%, la �5.5%. Când mamele erau în categoria “suficient de bune” la 3-4 luni şi “la risc” la �-� luni a co- pilului, procentul copiilor securizaţi la 1 an scădea de la �5.5%, la 38.�%. Doar �.1% din copiii cu mame categorisite “la risc”, atât la 3-4 luni, cât şi la �-� luni, demonstrau la 1 an, un ataşament securizant. Acesta creştea la 52% în lotul mamelor găsite “la risc” la 3-4 luni şi “sufficient de bune”, la �-� luni. Aşa cum se poate vedea în Tabelul 3, nici- una din mamele din categoria « maltratare » aveau la 1 an, copil cu ataşament securizant. ��.9% dintre aceşti copii se clasau la “ înafara sistemului”. Trei mame care s-au schimbat de la categoria “maltratare “ la vârsta de 3-4 luni, la cea “la risc” la �-� luni, aveau la vârsta de 1 an, copii evitanţi sau ambivalenţi. La vârsta de 1 an, categoria cu diade cu “maltratare” era redusă şi de aceea nu putem face estimări semnificative.

12
12

Tabel 3: Clasificarea ataşamentului copilului la vârsta de 1 an în funcţie de tiparul mater- nal de interacţiune la 3-4 luni şi la 6-7 luni

Sensibilitate la 3-4 luni

Sensibilitate la 6-7 luni

 

Categorii de ataşament

 

Total

Evitant

Securizat

Ambivalent

Î n a f a r a

 

(A)

(B)

(C)

sistemului

“Suficient de bună”

Total

36

90

24

9

159

22.6%

56.6%

15.1%

5.7%

100%

“Suficient

20

72

15

3

110

de bună”

18.2%

65.5%

13.6%

2.7%

100%

“La risc”

14

17

9

4

44

31.8%

38.6%

20.5%

9.1%

100%

“Maltratare”

2

1

0

2

5

40.0%

20.0%

40.0%

100%

“La risc”

Total

18

17

18

9

62

29%

27.4%

29%

14.5%

100%

“Suficient

5

15

7

2

29

de bune”

17.2%

51.7%

24.1%

6.9%

100%

“La risc”

12

2

9

5

28

42.9%

7.1%

32.1%

17.9%

100%

“Maltratare”

1

0

2

2

5

20%

40%

40%

100%

“Maltratare”

Total

3

0

4

10

17

17.6%

25.4%

58.8%

100%

“Suficient

0

0

1

0

1

de bune”

100%

“La risc”

1

0

2

0

3

33.3%

66.7%

100%

“Maltratare”

2

0

1

10

13

15.4%

7.7%

76.9%

100%

Aşa cum putem vedea din Tabelul 4, există diferenţe considerabile între grupuri. Cele fără reţea socială de sprijin se recunosc după categoriile la 1 an. Ele sunt reprezentate cu ¼ în fiecare categorie. Cele cu un suport so- cial mediu, sunt mult mai bine reprezentate în categoria ataşamentului securizant şi mai puţin apar în categoria “înafara sistemului” (phi. =�.34, p. <�.��1). Grupul cu suport so- cial foarte bun, e mai puţin reprezentativ şi de aceea nu avem date semnificative. În tabelul acesta vedem o tendinţă procentuală în scăde- re a copiilor “securizaţi” la comparaţia între suportul social mediu sau foarte bun.

Tabel 4: Reţeaua socială şi categoria de ataşament a copilului

   

Ataşament la vârsta de 1 an

Suport Social

Evitant

Securizat

Ambivalent

î n a f a r a sistemului

Scăzut

12

13

12

12

25%

27%

25%

25%

Mediu

45

87

29

8

27%

52%

17%

5%

Foarte bun

0

6

2

1

0%

67%

22%

11%

discuţii Metode Sunt câteva aspecte metodologice care pot

limita concluziile studiului nostru. În primul rând, doar două observaţii făcute pe pe- rioada copilăriei mici, poate fi prea puţin. Ataşamentul copilului este văzut caa ununun pro-pro-pro-

dus cumulativ al experienţelor de interacţiune

cu mama de-a lungul primului an de viaţă.

Poate Care Index nu dă o imagine validă asu-

pra sensibilităţii acumulate a mamei.

Care Index a fost ales pentru diferite motive.

Conceptualizarea a fost considerată utilă pen-

tru clinicieni iar scopul a fost dezvoltarea unor

măsuri preventive. Conceptul conţine cele

trei calităţi de bază:bazbază:ăă::: sensibilitatesensibilitatesensibilitatesensibilitatesensibilitate (disponibili(disponibili-(disponibili-(disponibili-(disponibili--

tate), control (intruzivitate) şi pasivitate (in- disponibilitate), despre care arată că apar în

combinaţii diferite în interacţiunile părinte-

copil. Am presupus că aceste categorii vor fi

predictive pentru ataşament. Care Index s-a considerat a fi util în activitatea clinică pen- tru a evidenţia riscul, a ghida intervenţiile şi a evalua anumite rezultate ale terapiilor. Când s-a utilizat în scopuri diagnostic, s-a subliniat că datele provenite prin utilizarea Care Index trebuie să fie considerate doar ca parte a unor date, conjugate cu alte informaţii. �izitatorii de sănătate, asistenţii sociali, alţi lucrători în domeniul bunăstării şi a protecţiei copilului trebuie să adauge şi alte informaţii rezultate din observaţii sau alte evaluări.

Care Index se bazează pe utilizarea unor situaţii de joc care nu prezintă nici un fel de ameninţare pentru copil. Nu urmăreşte modul în care mama răspunde emoţiilor negative ale copilului. � mamă poate răspundeăspundespunde cucucu sensi-sensisensi-- bilitate la o situaţie de joc cu copilul ei, dar mai puţin sensibil la cererea de reconfortare a unui copil nefericit. Nu sunt studii ample validante pentru Care Index. Metoda a fost în dezvoltare continuă şi s-au folosit progresiv tot mai multe cat- egorii. În majoritatea studiilor, ca şi la noi,

una din problemele metodologice de bază a fost validitatea cotărilor. Cotările bazate pe înregistrările video au fost mari consumatoare de timp şi foarte pretenţioase. Pentru utilizare în clinică, în mod curent, considerăm că este prea pretenţios. De aceea am arătat că scara

de sensibilitate pe care o propunem, redusă la “suficient de bună”, “la risc” şi “maltratare” în interacţiunile cu copiii, este validă şi utilă atât pentru activitatea de zi cu zi în prevenire, cât şi pentru cercetare. � altă obiecţie faţă de Care index este utiliza- rea înregistrărilor video la care există posibili- tatea ca mama să fie stresată şi să se comporte neobişnuit în situaţia dată. Stresul mamei va influenţa şi răspunsul copilului. Starea mintală a diadelor observate poate influenţa şi ea interacţiunea mamă-copil în momentul filmării. Toate acestea sunt semne de întrebare cu privire la validitatea externă a rezultatelor noastre. Desigur, pentru a răspunde la aces- tea, ar fi nevoie dee maimaimai multemultemulte cercetăricercetăricercetări longi-longilongi-- tudinale şi trans-secţionale.ţionale.ionale. DarDarDar lotullotullotul investi-investiinvesti-- gat este destul de mare atât pentru populaţia normală, cât şi pentru cei aflaţi în clinici, şi arată tipare consistente. De aceea credem că aceste slăbiciuni nu vor influenţa considerabil rezultatele şi vor fi la rândul lor semnificative pentru o populaţie mai largă. Procedura originală Strange Situation, folo- sită în acest studiu, nu include categoria dez- organizată. Am etichetat “înafara sistemului” copiii care nu corespundeau sistemului de clasificare Ainsworth. Categoria a fost însă insuficient elaborată şi descrisă şi poate fi un motiv pentru numărul relativ ridicat al copii- lor cu ataşament securizant găsiţi în prima co- dare. Aşa cum am mai menţionat, lotul a fost din acest motiv, recodat. S-ar putea ca unii copii codaţi iniţial ca “ataşament securizat” să fie în fapt, dezorganizaţi. Copiii dezorganizaţi au tendinţa de a arăta fragmente de strategii tipice oricăror tipare de ataşament şi astfel pot apărea cu un oarecare echilibru. Primele rezultate pot reflecta şi insuficientă elaborare a categoriei corespunzătoare acestor compor- tamente. După recodare, distribuţia era com- parabilă cu aceea relatată de alte studii. Chestionarul folosit a fost probabil prea su- mar pentru a capta abuzul de droguri la par- ticipant. Putem crede că abuzul de substanţe este mai ridicat decât ceea ce arată rezultatele noastre.

Rezultate După primele utilizări am realizat faptul că procedura Care Index este prea de detaliu pentru utilizarea clinică. De aceea am divizat în trei categorii interacţiunile întâlnite: “sufi- cient de bune”, “la risc”, şi “maltratare”.

Cele mai importante rezultate sunt consis- tente cu ceea ce aşteptăm, înafara faptului că aşteptasem un procent ceva mai ridicat de ataşament securizant la grupul normal, şi o diferenţă mai mare între grupurile Sunhill şi Greendable.

Un rezultat interesant a fost faptul că niciunul din cei categorisiţi « la risc » la vârstele de 3-4 luni şi �-� luni, nu au fost cu ataşament securizant la 1 an. Când mamele se clasau ca ‘suficient de bune’ la 3-4 şi �-� luni ale copiilor, s-a observat un număr sporit de copii cu ataşament securizant la 1 an. Acest lucru atrage atenţia asupra nevoii de investiţii seri- oase în munca preventivă intensă, în primele � luni de viaţă a copilului, deoarece am obser- vant că numărul copiilor cu ataşament securi- zant creşte semnificativ atunci când mamele trec din categoria”la risc” în categoria “sufi- cient de bună”.

În studiul nostru au fost mai puţini copii categorisiţi ca având un ataşament securi- zant, comparativ cu ceea ce a rezultat din meta-analiză (IJzendoorn 1988), deşi rezul- tatele noastre se asemănau cu cele găsite în Suedia (Bohlin & Hagekull, 2���). În Norve- gia mamele au concediu maternal între 1�-12 luni. Taţilor li se recomandă să–şi ia concediu cel puţin ultima lună. E greu după această perioadă să găseşti soluţii de îngrijire a co- pilului pe timpul zilei şi asta va spori stresul şi anxietatea părinţilor. Centrele de zi pentru copii de 1 an sunt destul de anxiogene. În stu- diul nostru unele mame şi-au prelungit con- cediul, altele au inventat soluţii organizând « centre de zi cu mame », autorizate sau nu oficial de către consiliile locale. Unele mame au mers la muncă doar cu normă redusă, al- tele au muncit doar seara şi noaptea când tata stătea cu copilul, altele au lucrat acasă.

�ârsta de 1�-12 luni a copilului poate fi şi ea o piatră de încercare pentru părinţi şi copii. Se fac controale şi se impun constrângeri pentru ca copilul să ‘se potrivească pentru creşă’ sau alte tipuri de îngrijiri. Cunoaşterea teoriei ataşamentului şi a legii care vine în sprijinul părinţilor şi a copiilor pentru a facilita separarea şi ataşamentul faţă de noii îngrijitori, nu face încă parte din cu- noştinţele generale. Din păcate, nu-s integrate aceste cunoştinţe nici în modul în care perso- nalul creşelor lucrează cu copiii şi familia.

Deşi nu-s surpinzăătoare,toare,toare, rezultatelerezultatelerezultatele noas-noasnoas-- tre sunt destul de slabe comparative cu cele din alte cercetări (35-��% în IJzendoorn et. al., 1999) şi (4�-5�% în Lyons-Ruth et al., 199�). Avem un procent ridicat de copii dezorganizaţi, înafara sistemului, în grupul mamelor cu copii în instituţii. Aceste instituţii oferă îngrijiri şi sprijin de calitate. Coordo- natorul instituţiei este conştient de relaţia dintre interacţiunile timpurii şi ataşament şi personalul încearcă să sprijine relaţionarea mamă-copil. Unele persoane care lucrează în instituţii au beneficiat de traininguri cu priv- ire la observarea şi stimularea interacţiunilor sensibile. Poate că o formare mai bună a per- sonalului unele mame ar fi capabile săă dezdez-dez-- volte o sensibilitate mai adecvată în relaţie cu copilul. Dar s-ar putea ca unele mame să nu aibă pur şi simplu potenţialul de a dezvolta o funcţionare parentală ‘suficient de bună’, in- diferent de ajutorul pe care l-ar putea primi. Cel mai ridicat procent de ataşament securi- zant, găsit la grupul din spital, este oare- cum surprinzător. Dar s-ar putea ca părinţii, datorită bolii copilului, să devină mai angajaţi în relaţia cu copiii, deşi teoretic, ne-am putea gândi că anxietatea provocată de boala copi- lului să-i facă pe părinţi să fie mai intruzivi şi mai rejetanţi. Faptul că erau de vârste mai mari, şi faptul că erau într-un procent mai mic primul nou născut, ar fi putut influenţa, de asemenea, comportamentul parental.

Importanţa sprijinului social Rezultatele privind importanţa suportului social nu ne surprind. Numeroase alte studii

(e.g Crockenberg and McClusken, 198�) au demonstrat o influenţă similară.

Diagnostic medical

Un rezultat interesant este procentajul crescut de diagnostic medical în zona Greendable, în acord cu rezultatele găsite şi la populaţia adultă din aceeaşi arie (Elstad, 2��5). Este

o zonă de cercetare care necesită a mai fi explorată.

relevanţa pentru câmpul practicii În vreme ce Care Index Sensitivity Scale nu

este suficient de validă, o scară cu diferenţieri mai puţin profunde, bazată pe conceptele de ‘suficient de bună’, ‘la risc’ şi ‘maltratare s-a dovedit validă.

A învăţa să observe, să conceptualizeze şi să

înţeleagă comportamentele tipice pentru ‘su- ficient de bun’, ‘la risc’ şi ‘maltratare’, poate

ajuta vizitatorii de sănătate, doctorii şi alţi practicieni implicaţi în prevenirea universală, selectivă şi indicată. �or putea înţelege mai bine : când, unde şi cum să intervină. Pen- tru dezvoltarea unei abordări preventive este important să fii capabil să observi care sunt punctele cheie: sensibilitate/disponibilitate, control/intruzivitate, pasiv/indisponibil, sau o combinaţie a acestora. Mamele care se află

la punctajul cel mai scăzut de ‘suficient de

bune’ îşi vor creşte acest punctaj dacă vor fi

ţintele unor programe de prevenire universală

şi putem spune că astfel baza ataşamentului

securizant va fi astfel întărită. Când mamele interacţionează ‘la risc’, ar fi important să se încerce întărirea şi construirea reţelei lor sociale, reducerea factorilor de stres în viaţa

lor, şi să se stimuleze interacţiuni pozitive, în plus, pentru legături de ataşament stabile, îna- fara familiei. În astfel de situaţii ar fi nevoie de dezvoltarea unor abordări mai selective

şi diferenţiate şi monitorizate în timp. Unele

mame pot deveni ‘suficient de bune’ deşi un- ele, cu tot ajutorul, nu vor reuşi.

Cândmamelearată‘maltratare’îninteracţiune,

este important să se evalueze întreaga situaţie de îngrijire a copilului, cu istoricul părinţilor, personalităţile lor, sprijinul social de care pot beneficia, funcţiile parentale centrale, cum ar

fi:

perceperea copilului, aşteptările părinţilor,

empatia faţă de el şi abilitatea de a acorda

Ainsworth, M.D.S., Blehar, M.C., Waters, E.,

prioritate nevoilor lui. Poate că se va dove-

Wall, S. (19�8). Patterns of Attachment: A

di

necesar să se găsească pentru copil o altă

psychological study of the strange situation.

situaţie de îngrijire. Evaluarea cu cele trei categorii, împreună cu

Hillsdale, N.J. Erlbaum Associations Inc.

alte tipuri de evaluare, ar putea fi predictivă pentru potenţialul parental. Ne-ar putea ajuta

Belsky, J., Tailor, �.G., Rovine, M. (1984). The Pennsylvania infant and family develo-

intervenim timpuriu şi să nu aşteptăm până

pment project: II. The development of reci-

ce

copilul dezvolta strategii de ataşament in-

securizant sau dezorganizat. În Norvegia ve- dem adeseori copii cu vârste de 3-4 ani, sau chiar mai mari, având deja un ataşament dez- organizat, scoşi din familie şi plasaţi în alte servicii, apoi plasaţi şi replasaţi după scurte

Bibliografie

procal interaction in the mother-infant dyad. Child development, 5�, pp. 1299-1313.

Boris, N.W., Zeanah, C.H. (1999). Disturban- ces and disorders if attachment: An overview. Infant Mental Health Journal 2�, pp. 1-9.

perioade de timp. Dacă nu se face o evalu- are deplină şi corectă cât mai timpuriu cu putinţă a funcţionării maternale, instituţiile pentru mame-copii pot servi doar spre a as- cunde relaţii mamă-copil abuzive sau în care copiii sunt neglijaţi. Formarea personalului în modalităţi de observare a interacţiunilor pre- coce, în modalităţi de a stimula interacţiunile

Bohlin, G., Hagekull, B. (2���). Behavior Problems in Swedish Four-year-olds. In An- gelica Hartl Claussen & Pat McKisney, Crit- tenden (Eds), The organization of attachment relationships: maturation,culture and con- text, first ed., Cambridge University Press, New-York.

sensibile, ar trebui să fie considerate priorita- tea cea mai înaltă.

Ainsworth, M.D.S. (19�9). Attachment as related to mother-infant interaction. In I:J.

Carlson, �., Cicchetti, D., Barnett, D., Bra- unwald, K. (1989). Disorganized/Disoriented Attachment Relationships in Maltreated In- fants. Developmental Psychology, 25, 4, pp.

525-531.

Rosenblatt, R. Hinde, C. Beer, M. Mushe (Eds.), Advances in the study of mother-in- fant interaction (�ol. 9, pp 1-51), New York, Academic Press.

Carlson, E. (1998). A prospective longitudi- nal study of attachment disorganization/di- sorientation. Child Development, �9, 4, pp.

Ainsworth, M.D.S. (1984). Attachment. In N.S. Endler & J.Mc�. Hund (Eds.), Persona- lity and the behavioral disorder (�ol. 1, pp. 559-��2), New York, Wiley.

Ainsworth, M.D.S. (1985). Patterns of infant- mother attachment: antecedents and effect on development, Bulletin of New York Academy of Medicine, �1, pp. ��1-�91.

Ainsworth, M.D.S., Bell, S.M. (19��). At- tachment, exploration and separation: Illus- trated by the behavior of one-year-olds in a strange situation. Child development, 41, pp.

49-��.

11��-1128.

Carvanza, L.�., Kilman, P.R. (2���). Links between perceived parent characteristics and attachment for women from infant families. Adolescence, 35, pp. 295-312.

Cassidy, J. (2��1). Truth, lies, and intimacy:

An attachment perspective. Attachment & Human Development, 3, pp. 121-155.

Cassidy, J., Berlin, L.J. (1994). The insecure ambivalent pattern of attachment: Theory and research. Child Development, �5, pp. 9�1-

991.

Cohn-Donnelly, A.H., Daro, D. (198�). Is treatment too late: What ten years of evalua- tive research tell us? Child Abuse& Neglect, 2, pp. 422-433.

Crittenden, P.M. (1981). Abusing, neglecting problematic and adequate dyads: Differenti- ating by patterns of interaction. Merrill-Pal- mer Quarterly, 2�, pp. 2�1-218.

Crittenden, P.M., Bonvillian, J.D. (1984). The relationship between maternal risk status and maternal sensitivity. American Journal of Orthopsychiatry, 54, pp. 25�-2�2.

Crittenden, P.M. (1985). Maltreated infants:

�ulnerability and resilience. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 2�, pp. 85-9�.

Crittenden, P.M. (1988). Relationship at risk. In J. Belsky & T. Nezworski (Eds.), Clinical implications of attachment, Hillsdale, NJ: Er- lbaum, pp. 13�-1�4.

Crittenden, P.M. (199�). CARE-Index Manu- al. Miami: Family Relations Institute.

Crockenberg, S., McClusken, K. (198�). Change in maternal behavior during the baby’s first year of life. Child development, 5�, pp. �4�-�53.

Dangelo, A.J. (198�). Security of attachment in infants with schizophrenic, depressed and unaffected mothers. The Journal of Genetic Psychology, 14�, pp. 421-422.

De Muler, E.K., Radke-Yarrow, M.C. (1991). Attachment with affective ill and well mo-

thers, concurrent behavioral correlates. De- velopment and Psychopathology, 3, pp. 22�-

242.

De Wolff, M.H., van IJzendoorn, M.J. (199�). Sensitivity and Attachment: A meta-analysis on parental antecedents of infant attachment. Child Development, �8, pp.5�1-581.

Dutton, D.G., Saunders, K., Starzonski, A., Bartholomew, K. (1994). Intimacy-anger and insecure attachment as precursors of abuse in intimate relationships. Journal of Applied So- cial Psychology, 24, pp. 13��-138�.

Egeland, B., Pianta, R., �’Brien, M.A. (1993). Maternal intrusiveness in infancy and child maladaptation in early school years. Develo- pment and Psychopathology, 5, pp. 359-3��. Egeland, B., Stroufe, L.A. (1981). Attach- ment an early maltreatment, Child Develop- ment, 52, pp. 44-52.

Elstad, J.J. (2��5). Sociopkonomiske ulikhe- ter I helse: teorier og forkklaringer. �slo:

Sosial og helsedirektoratet.

Ericson, M.F., Egeland, B. (199�). Child ne- glect. In J. Briere, L. Berliner, J.A. Bulkley, C. Jenny, & T. Reid (Eds.), The APSAC hand- book on child maltreatment, (pp.���-���). Thousand �aks, CA: Sage.

Ericson, M.F., Egeland, B. (2��2). Child ne-

glect. In J.E.B. Myers, L. Berliner, J. Briere,

C.T. Hendrix, C

The APSAC Handbook on Child Maltreat- ment. (2 nd ed., pp. ���-���). Thousand �aks, CA: Sage.

Jenny, & T.A. Reid (Eds.),

Esser, G., Scheven, A., Petrova, A., Laucht, M., Schmidt, A. (1989). Mannheim rating:

System for mother-infant face to face interac- tion. Zeitschrift fur Kinder-und-Jugendpsy- chiatrie, 1�, pp. 185-193.

Gaudin, J.M., Wodarski, J.S., Arkinson, M.K., Avery, L.S. (1991). Remedying child neglect:

Effectiveness of social network intervention. Journal of Applied Social Sciences, 15, pp.

9�-123.

Goldberg, S., Gotowiec, A., Simmons, R.J. (1995). Infant-mother attachment and beha- vior problems in healthy and chronically ill preschoolers. Development and Psychopa- thology, �, pp. 2��-282.

Greenspan, S.L., Greenspan, N.T. (1989). The essential partnership: How parents and children can meet the emotional challenges of infancy and childhood. New York: �iking. Grossmann, K., Grossmann, K.E. (2���). Parents and toddlers at play; Evidence for separate qualitative functioning of the play and the attachment system. In P.M. Critten- den & A. Claussen (Eds.), The organization of attachment relationships: Maturation, context and culture (pp. ���-���). New York:

Cambridge University Press.

Grossmann, K., Grossmann, K.E., Spangler, G., Suess, G., Unzner, L. (1985). Maternal sensitivity and newborns’responses as related to quality of attachment in northern Germany. Monographs of the Society for Research in Child Development, 5�, pp. 233-5�1.

Hindy, C.G., Swartz, J.C. (1994). Anxious ramantic attachment in adult relationships. In M.S. Sperling & Witt. Berman (Eds.), At- tachment in adults (pp. ���-���). New York Guildford Press.

Isabella, R.A., Belsky, J. (1991). Interactional synchrony and the origins of infant-mother attachment: A replication study. Child Deve- lopment, �2, pp. 3�3-384.

Kaplan, S.J., Pelcovitz, D., Labruna, �. (1999). Child and adolescent abuse and ne- glect research: A review of the past 1� years:

Part 1: Physical and emotional abuse and ne- glect. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 38, pp. 1214-

1222.

Killen, K. (2��4). Sveket. Omsorgssvikt er alles ansvar (Maltreatment in everybody’s responsability). �slo, Kommuneforlaget. Denmark, Reizels publishing house. Sweden, Walhstrom & Widtstrand. Romania, Thai- land, Kroatia, the Netherlands.

Killen, K., Klette, T., Arnevik, E. (2���). Early mother-child interaction in Norwegian families. Norsk Tidsskrift for Psykologfore-

ningen, 43, pp. 394-��1.

Lyons-Ruth, K., Connelly, D., Zoll, D., Stahl, J. (198�). Infants at social risk. Relationships among infant maltreatment, maternal behavi- or and infant attachment behavior. Develop- mental Psychology, 23, pp. 223-232.

Lyons-Ruth, K., Connell, D.B., Grunebaum, H., Botein, S. (199�). Infants at social risk:

Maternal depression and family support ser- vices as mediators of infant development and security of attachment. Child Development, �1, pp. 85-98.

Lyons-Ruth, K., Alpern, L., Repacholi, B. (1993). Disorganized infant attachment clas- sification and maternal psycho-social proble- ms as predictor of hostile-aggressive behavi- or in the pre-school classroom. Child Develo- pment, �4, pp. 5�2-585.

Lyons-Ruth, K. (199�). Attachment Relati- onships Among Children With Aggressive Behavior Problems: The role of Disorganized Early Attachment Patterns. Journal of Con- sulting and Clinical Psychology, �4, pp. �4-

�3.

Main, M., Solomon, J. (198�). Discovery of a new insecure-disorganized/disoriented atta- chment pattern. In T.B. Brazelton & >/ Yog- man (Eds.), Affective development in infancy, Norwood, NJ: Ablex, pp. 95-124.

Main, M., Hesse, E. (199�). Parent’s unre- solved traumatic experiences are related to infant disorganized status: is frightened and/ or frightening parental behavior the linking mechanism? In M. Greenberg, D. Cichetti & E. Cummings (Eds.), Attachment in the Pre- School Years: Theory, Research and Inter- vention (pp.���-���). Chicago: University of Chicago.

Main, M. (2��5). Discourse organization and disorganization. Attachment: Therapeutic ap- plications in infants, children, adolescents and adults. Paper presented in Paris, July �-8.

�’Connor, T.G., Bredenkamp, D., Rutter, M.C. (1999). Attachment disturbances and disorders in children exposed to early seve- re deprivation. Infant Mental Health Journal, 2�, pp. 1�-29.

Radke-Yarrow, M. (1991). Attachment pat- terns in children of depressed mothers. In P. Marris, J. Stevenson-Hinde, C. PArkes (Eds.), Attachment across the life cycle, London, Ro- utledge, pp. 115-12�.

Rodning, C., Beckwith, L., Howard, J. (199 Quality of attachment and home environment in children prenatally exposed to RCP and cocaine. Development and Psychopathology, 3, pp. 351-3��.

Shaw, D.S., �wens, E.B., �ondra, J., Keenan, K., Winslow, E.B. (199�). Early risk factors and pathways in the development of early disruptive behavior problems. Development and Psychopathology, 8, pp. ��9-�99.

Stern, D.N. (1985). The interpersonal world of the infant: A view from psychoanalysis and developmental psychology, New York: Basic Books.

�an IJzendoorn, M., Kroonenberg, P.C. (1988). Cross-cultural patterns of attachment:

a meta-analysis of the strage situation. Child Development, 59, pp. 14�-15�.

�an IJzendoorn, M. (1995). Adult attachment representations, parental responsiveness and infant attachment: a meta-analysis on the pre- dictive validity of the Adult Attachment In- terview. Psychological Bulletin 11�, pp. 38�-

4�3.

�an IJzendoorn, M., Schuengel, C., Baker- mans-Kranenburg, M.J. (1999). Disorganized attachment in early childhood: meta-analysis of precursors, concomitants and sequelae. Development and Psychopathology, 11, pp.

225-249.

Werner, E.E. (1989). �ulnerability and re- siliency: A longitudinal perspective. In M. Brambring, F. Losel, H. Skowronek (Eds.), Children at risk: Assessment, longitudinal re- search, and intervention (pp. 158-1�2), �x- ford: Walter De Gruyter.

Youngblade, L.M., Belsky, J. (199�). Soci- al Emotional Consequences of Child Mal- treatment. In R.T. Ammuman & M. Hersen (Eds.), Children at Risk: An Evaluation Fac- tors Contributing to Child Abuse and Neglect (pp.���-���). New York: Plenum Press.

CoNtrIBuţIA PărINţIlor lA EvAluArEA CoMPEtENţElor dE CoMuNICArE AlE CoPIIlor

lA EvAluArEA CoMPEtENţElor dE CoMuNICArE AlE CoPIIlor Paola Molina 1 daniela Bulgarelli 2 Abstract Obiective:

Paola Molina 1

CoMPEtENţElor dE CoMuNICArE AlE CoPIIlor Paola Molina 1 daniela Bulgarelli 2 Abstract Obiective: Rapoartele

daniela Bulgarelli 2

Abstract Obiective: Rapoartele părinţilor asupra competenţelor de comunicare ale copiilor sunt fundamentale în observarea şi evaluarea dezvoltării copiilor, pentru a înţelege dificultăţile şi a iniţia strategii preventive. Cu toate acestea, cercetările arată riscurile utilizării părinţilor ca informatori, spunându-se de exemplu, că sunt observatori naivi. Pentru testarea adecvării observaţiilor parentale am dezvoltat un nou tip de raport mai prietenos ca instrument pentru părinţi: QCSP (Questionario sulla Comunicazione Sociale Precoce – Early Social Communication Questionnaire), conceput ca o formă paralelă a SCSP (Scala della Comunicazione Sociale Precoce), care este varianta italiană a Early Social Communication Scale (ESCS). Chestionarul evaluează trei funcţii socio-comunicative (interacţiunea socială, atenţia comună, reglare comportamentală) şi trei roluri pe care copilul le poate juca în timpul interacţiunii (iniţiativă, răspuns, menţinere), la vârstele cuprinse între 2 şi 30 de luni. Metoda: Am comparat QCSP completat de către părinţi cu SCSP administrat de către observatori formaţi, pe un lot de 116 copii caucazieni, aparţinând clasei medii (58 fete; vârsta medie = 17 luni). Rezultate: Corelaţiile dintre cele două evaluări au fost substanţiale chiar dacă s-a controlat vârsta participanţilor. Astfel rezultatele noastre demonstrează că părinţii pot fi observatori de încredere dacă au un instrument adecvat, cum este QCSP. Implicaţii practice: Vom discuta câteva aplicaţii ale QCSP ca instrument util pentru a sprijini intervenţia în câmpul dezvoltării comunicării timpurii.

Cuvinte cheie: copilărie timpurie, comunicare socială, observaţie, raportul părintelui, QCSP.

1 Psiholog, Profesor in Psihologia Dezvoltării, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Turin (Italia); E-mail: paola.molina@unito.it;

2 Psiholog, Cercetător, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Turin (Italia) ; E-mail : danilea.bulgarelli@unito.it

Introducere Evaluarea dezvoltării sociale şi a comunicării la copilul mic este un subiect de cercetare im- portant şi un domeniu important de evaluare şi prevenire a riscurilor în copilăria timpurie. De fapt, modul în care se dezvoltă comuni- carea non-verbală (fixarea şi urmărirea cu privirea, atenţia comună, utilizarea gesturilor convenţionale), comprehensiunea lingvistică şi funcţia simbolică, poate fi un bun indica- tor cu privire la dezvoltarea ulterioară atipică, pe parcursul copilăriei (vezi Wetherby, Allen, Cleary, Kublin, & Goldstein, 2��2).

�bservaţia a fost încă de la primele studii bazate pe observaţii zilnice (Darwin, 18��; Preyer, 1882; Taine, 18��; Tiedeman, 1�8�) principalul instrument de cunoaştere. Cu toa- te acestea, observarea directă este mare con- sumatoare de timp şi resurse şi este adeseori imposibil să utilizezi observaţii directe valide cu scopul de a monitoriza. Pe de altă parte, părinţii au o perspectivă privilegiată în raport cu comunicarea copiilor lor: ei pot observa copilul în timp, într-un mediu familiar şi în condiţii de zi cu zi (Matheny, Wilson, & Nuss, 1984), şi pot observa şi unele comportamente neobişnuite. Mai mult încă, studiile arată că comportamentul de comunicare al copilului se schimbă în funcţie de unele caracteristici ale părinţilor : comunicarea copilului e mai bună atunci când partenerul de dialog este o persoană familiară sau un bun comunicator (Tourrette, Marcelli, Boinard, Kasolter-Péré, Barbe, & Crète, 2���). Astfel, părinţii sunt cei mai buni candidaţi pentru stimularea şi observarea comunicării copilului. Dar părinţii nu sunt observatori formaţi: apre- cierile lor pot fi bazate pe dezirabilitatea soci- ală şi ei pot supraestima competenţele copiilor sau dimpotrivă, pot fi incapabili să perceapă competenţele reale ale copiilor lor (Fenson, Dale, Reznick, Bates, Thal, & Pethick, 1994). Mai mult încă, reprezentarea socială a copii- lor poate juca un rol important în distorsio- narea observaţiei adulţilor (D’Alessio, 199�; Ponzo, 199�; Toselli, 1999).

Numeroşi autori au propus utilizarea com- pletării unor jurnale sau chestionare pentru a-i ajuta pe cei care îngrijesc copiii precum şi pe părinţi să facă observaţii valide. Înce- pând cu anii 198�, cercetarea s-a centrat pe diferite instrumente de evaluare a dezvoltării lingvistice şi a abilităţilor de comunicare tim- purii, corelând raportările parentale cu obser- varea directă a copilului sau cu proceduri de testare utilizate de către observatori formaţi. Rezultatele sunt inconsistente deoarece ade- seori corelaţiile dintre observatorii formaţi şi raportările părinţilor nu prea erau adecvate :

corelaţiile mergeau de la .23 to .9�, erau mai joase când se lua în considerare şi comunica- rea gestuală, şi erau uşor mai crescute atunci când evaluatorii limbajului erau părinţii (vezi Molina şi Bulgarelli, în curs de publicare). Mai mult încă, în majoritatea cazurilor, aceste instrumente erau pentru copii care au depăşit vârsta de 1 an, cele pentru copii mai mici fiind foarte puţine (Camaioni, Caselli, Longobardi, & �olterra, 1991; Wetherby et al., 2��2). De exemplu, instrumentul cel mai folosit, The MacArthur Communicative Developmental Inventories (CDI: Fenson, Dale, Reznick, Thal, Bates, Hartung, Pethick, Reilly, 1993), ia în considerare în principal, vocabularul co- pilului, sub aspect comprehensiv şi productiv, şi este creat mai ales pentru a detecta dezvol- tările atipice de limbaj.

Cercetări făcute asupra instrumentelor speci- fice comunicării timpurii au subliniat anumi- te criterii menite să faciliteze şi să garanteze validitatea raportului părintelui (Dale, Bates, Reznick, & Morisset, 1989; Fenson et al., 1994): chestionarul trebuie să se centreze pe comportamente curente evidenţiate de copil; nu trebuie să ceară aprecieri generale ci să aibă întrebări legate de prezenţa sau absenţa unui anumit comportament; trebuie să ceară raportări şi alegeri din rândul comportamen- telor concrete.

În acest sens, vă prezentăm noul chestionar pentru părinţi şi îngrijitori, QCSP (Questio- nario della Comunicazione Sociale Precoce; Molina, 2��8): evaluează dezvoltarea socială

şi a deprinderilor de comunicare în copilăria precoce şi prezintă câteva trăsături interesan- te. QCsP: descrierea chestionarului QCSP este un chestionar pentru raportul pă- rintelui cu copil cu vârsta cuprinsă între două şi 3� de luni şi evaluează dezvoltarea socială şi a deprinderilor de comunicare în context, în cadrul interacţiunii copilului cu adultul. Itemii săi sunt prezenţi în cadrul situaţiilor de joc cu- rente şi a interacţiunilor. Părinţilor li se cere să verifice unul sau mai mulţi itemi pentru fi- ecare situaţie, gândidu-se la comportamentul copilului ultima dată când au fost implicaţi în comportamente ca cele descrise în chestionar. În acord cu literatura de specialitate (Dale et al., 1989; Fenson et al., 1994), chestionarul urmăreşte criteriile necesare pentru a garanta validitatea raportului parental ca instrument de evaluare: Se centrează pe comportamente- le curente dezvoltate de către copil; întreabă părintele despre prezenţa comportamentelor şi nu cere aprecierea lor; cere părinţilor să ra- porteze (sau să aleagă între) comportamente concrete. QCSP se bazează pe SCSP Scale (Scala del- la Comunicazione Sociale Precoce; Molina, �ngari, & Schadee, 1998; Seibert & Hogan, 1982; Mundy, Delgado, Block, �enezia, Ho- gan, & Seibert, 2��3; Guidetti & Tourrette, 1993, 2��8), şi împărtăşeşte aceeaşi bază te- oretică şi structurală. QCSP are la baza două idei: continuitatea funcţională între dezvolta- rea prelingvistică şi cea lingvistică (Bruner, 1983; Bates, Benigni, Bretherton, Camaioni, & �olterra, 19�9; Bates, �’Connel, & Shore, 198�), şi concepţia ierarhizată a dezvoltării, în care, în acord cu neopiagetienii, compe- tenţele devin tot mai complexe, integrându-le succesiv pe cele mai joase, anterioare (Fis- cher, 198�; Fischer & Silvern, 1985).

QCSP este organizat pe trei dimensiuni: func- ţii socio-comunicative, rolurile interactive ale copilului, şi nivelul cognitiv reflectând com- plexitatea comportamentului de comunicare. Funcţiile socio-comunicative din QCSP, sunt la rândul lor trei, corespunzătoare celor trei scări: Social Interaction, Joint Attention şi

Behavior Regulation. Aceste funcţii se referă la ceea ce copilul încearcă să realizeze prin comportamentul său. Scala Social Interaction (SI) se centrează pe comportamentele interactive diadice, în care centrul atenţiei este partenerul (inter-subiec- tivitatea primară a lui Trevarthen: Trevarthen, 19��, 19�9, 1984): a obţine sau păstra atenţia, proximitatea sau contactul cu o altă persoană, care sunt tipice pentru atmosfera de joc sau pentru scopuri de afiliere. Există şi alte com- portamente legate de această funcţie, cum ar fi: a intra în jocuri şi rutini sociale structurate sau nestructurate, incluzând gesturile interac- tive, jocuri vocale şi verbale, jocuri de imita- re, jocuri de schimburi de obiecte. Scala Joint Attention (JA) are în vedere toa- te interacţiunile care au ca scop împărtăşirea unei atenţii comune centrate pe aspecte din lumea externă (ceea ce la Trevarthen este in- tersubiectivitatea secundară: Camaioni, 1993; Mundy, Sigman, & Kasari, 1993). Aceasta are loc atunci când unul din parteneri încearcă să atragă atenţia celuilalt spre un obiect, persoa- nă, eveniment. În ciuda puternicei calităţi so- ciale, atenţia împărtăşită diferă faţă de inter- acţiunea socială deoarece este o concentrare primară, o entitate sau chiar o acţiune comu- nă, mai degrabă decât o interacţiune în sine. A arăta un lucru celuilalt, a te uita împreună cu celălalt la poze, într-o carte şi a utiliza cuvinte pentru a întreba şi vorbi despre caracteristici şi funcţii ale obiectelor sunt toate incluse în atenţia împărtăşită.

În sfârşit, Scala Behavior Regulation (BR), scopul interacţiunii este fie acela de a a-l face pe celălalt să te ajute în obţinerea obiectului sau a situaţiei dorite, sau de a inhiba, restric- tion sau direcţiona un comportament adecvat pentru a răspunde cererilor explicite sau im- plicite ale cuiva. � caracteristică specifică a QCSP este aceea că ţine seama de rolul pe care copilul îl poate juca în timpul interacţiunii: de a iniţia, răs- punde sau menţine interacţiune (Scala BR nu evaluează menţinerea interacţiunii). În ceea ce priveşte diferenţele individuale, există un aspect interesant pentru evaluare: de exem-

plu, un copil cu mai puţine comportamente de iniţiere poate avea răspunsuri sistematice la indicatorii specifici interacţiunii; sau un alt copil poate fi mai incapabil de a-şi regla com- portamentele de răspuns, dar poate fi foarte bun în răspunsurile privind atenţia împărtăşi- tă. Mai mult încă, chestionarul poate diferen- ţia între copilul care arată nivele de compe- tenţă asemănătoare în toate rolurile de copilul care performează în diferitele roluri la nivele cognitive diferite. În fapt, QCSP este organizat la cinci nivele de dezvoltare, corespunzătoare stadiilor inte- ligenţei senzori-motorii la Piaget, desemnate în acord cu teoria lui Fischer (198�). La fie- care nivel, o anumită structură cognitivă va susţine competenţele copilului în diferite arii ale dezvoltării, mai ales în domeniul social şi al comunicării (Fischer, 198�; Hogan, 1983; Seibert, Hogan, & Mundy, 198�).

Nivel 1 (seturi simple sau singular: după Fis- cher 3 vârsta medie a primelor apariţii este de două-patru luni) se referă la abilităţi izolate ale copilului, derivate din reflexe dar modifi- cate de experienţă, aşa cum descrie Piaget: se caracterizează prin apariţia unor acţiuni sim- ple, nediferenţiate, şi prin apariţia unor ac- tivităţi intenţionate în timpul interacţiunilor. În dezvoltarea socio-comunicativă, observăm trăsături expresive/ comunicative simple, ne- coordonate: de ex.: zâmbet, plâns, privire, etc. De exemplu, Item 5 (subscala RÂS): [Dacă tu cânţi un cântec, copilul se uită la tine; apoi, dacă te opreşti, el va folosi ca răspuns vocale sau gesturi sau se va uita la tine.]

Nivel 2 (complex sau structurarea unor hărţi:

între şapte şi opt luni, după Fischer) se carac- terizează prin apariţia unor coordonări simple, cum ar fi coordonarea ochi/mâna, coordona- rea scop/mijloc, şi ca urmare, comportamen- tul intenţional. În ceea ce priveşte dezvoltarea comportamentului socio-comunicativ, copilul ajunge în faza intersubiectivităţii secundare, diferenţiază străinii de persoanele familiare, şi comunică prin gesturi expresive. Gestul este încă legat de context, nu e autonom, şi

3 These ages indicate the period when a level first appears in middle-class western children (Fischer & Silvern, 1985).

nu poate fi descompus. Un exemplu de item de nivel 2 este: Item 21 (subscala IAC): se uită la şi indică obiecte sau imagini fără a se uita la tine.

Nivel 3 (convenţional sau în sistem; de la 11 la 13 luni, după Fischer) se caracterizează printr-o manifestare în sistem, este o relaţie dintre două seturi de abilităţi de coordonare, fiecare dintre ele fiind divizată în două subse- turi: the child can control relations between two subsets for each set. În cadrul dezvoltării sociale şi a comunicării, nivelul 3 îngăduie copilului mic să coordoneze elementele sis- temului convenţional de comunicare cu ele- mentele corespunzătoare lumii reale (sensuri- le). Chestionarul nostru, ca şi Scala franceză (ECSP), divid nivelul convenţional în două etape diferite: nivelul 3 convenţional gestural şi nivelul 4 convenţional verbal: Copilul atin- ge nivelul 4 atunci când e capabil să producă unele cuvinte izolate acompaniate de gesturi sau înlocuind gesturile; în orice caz, aceste cuvinte sunt întotdeauna produse în prezen- ţa obiectului la care fac referinţă. Exemple de itemi de nivel 3 şi 4 : itemul �1 (subscala MIS, nivel 3): [dacă gâdili burtica copilului tău, el….] te priveşte şi arătă cu mişcări ale capului de ‘da’ sau ‘nu’, repetate, ca să con- tinui; item �2 (subscala MIS, nivel 4): utili- zează un cuvânt singular, repetat, pentru a-ţi cere să continui jocul.

În sfârşit, la nivelul 5 (simbolic sau sistem al sistemelor ; între 18 şi 24 de luni, după Fis- cher) copilul poate păstra în minte un sistem, în timp ce se ocupă cu celălalt, de ex. coor- donează două sisteme. Această coordonare a două sisteme îngăduie copilului să funcţione- ze la un nivel diferit (reprezentativ), în care sistemul de sisteme este elementul de bază, şi astfel devine posibilă apariţia funcţiei sim- bolice. La acest nivel, copilul e capabil să anticipeze interacţiunile, să înţeleagă cuvinte şi înafara contextului sau cu puţine referinţe contextuale, să combine două sau mai mul- te cuvinte (sau gesturi). Itemul 18 (subscala IBR): foloseşte o combinative de două cu- vinte pentru a solicita ajutorul ( de exemplu:

tată, ajuta”, “mama bo-bo”).

Fischer diferenţiază între un nivel optim, co- respunzător celei mai înalte competenţe do- vedite de copil şi un nivel funcţional, repre- zentat de performanţele copilului în sarcini concrete, chiar şi în domenii în care copilul nu prea a fost stimulat. Această diferenţiere aduce o dublă cotare în chestionar : cotarea nivelului optim, dat de nivelul cel mai înalt de competenţe dovedit de copil în timpul evaluă- rii, şi nivelul mediu sau mediana, alcătuit din media sau mediană nivelelor optime atinse de copil la cele opt subscale. Nivelul mediu ne îngăduie să diferenţiem mai bine între copii, deoarece ne arată modul în care un anumit ni- vel e generalizat la diferitele roluri (iniţiativă, răspuns şi menţinere) pe care le joacă copilul îndeplinind funcţii specifice de comunicare (interacţiuni sociale, atenţie împărtăşită, re- glarea comportamentului), în timp ce nivelul optim ne dă o evaluare mai superficială, de- oarece reflectă o abilitate mai mare pe care şi-a însuşit-o copilul. De exemplu, doi copii cu acelaşi nivel optim în interacţiunile soci- ale poate performa în moduri foarte diferite:

unul din ei demonstrând acest nivel în cele trei scale de iniţiativă, răspuns şi menţinere, iar celălalt copil doar la una din cele trei. QCSP ne dă o evaluare tridimensională a co- pilului, cu privire la funcţiile de comunica- re (SI, JA, BR), rolurile de interacţionare şi nivelele cognitive (vezi Figura 1). Dacă în- crucişăm scalele cu rolurile de interacţiune, obţinem opt subscale, sau o serie de itemi :

Figura 2. Profilul ipotetic de dezvoltare QCSP

Responding to Social Interaction (RSI), Ini- tiating Social Interaction (ISI), Maintaining Social Interaction (MSI), Responding to Joint Attention (RJA), Initiating Joint Attention (IJA), Maintaining Joint Attention (MJA), Responding to Behavior Regulation (RBR), Initiating Behavior Regulation (IBR). Figura 1. QCSP, versiunea băieţi – Exemple dintr-o situaţie de joc curentă

Subscala, rol şi nivel*

Situaţia: Dacă rostogoleşti spre el o minge sau altă jucărie:

Răspuns SI, nivel 3:

“O va rostogoli înapoi spre tine, cu un zâmbet şi privindu-te?” “dacă nu vrea să se joace, dă înapoi obiectul pentru a scăpa de el?” “… cu un cuvânt(e.g. ‘Nu’, etc.)” “… cu o combinaţie de două cuvinte (e.g. ‘Nu mai’, etc.)” “Ţipă sau plânge când obiectul dispare”

Iniţiativa BR nivel 3:

Iniţiativa BR nivel 4:

Iniţiativa BR nivel 5:

Iniţiativa BR nivel 1:

* QCSP evaluează trei funcţii socio-comu-

nicative (SI: interactiune sociala, JA: atenţie împărtăşită, BR: reglare comportamentală), trei roluri ale copilului (iniţiativă, răspuns, menţinere) şi cinci nivele cognitive (1-sim- plu, 2-complex, 3-gestual convenţional, 4-convenţional-verbal şi gesturi, 5-simbolic).

QCSP constă în 98 itemi, incluzând doi itemi de control (unul legat de comportamentele de imitare şi unul legat de aspectele tempera- mentale ale perseverenţei), care nu se inclu- de în cotare. Cel puţin un item este atribuit fiecărei subscale, la fiecare nivel, astfel că diferite nivele optimale sunt computabile :

nivelul total, cele trei scale de nivel (SI, JA şi BR) şi opt subscale de nivel (Social Interacti- on: ISI, RSI, MSI; Joint Attention: IJA, RJA, MJA and Behavior Regulation: IBR, RBR). Nivelul mediu şi mediana sunt computabile la fel, pentru instrumentul total şi pentru cele trei scale (SI, JA, BR; de exemplu, la profilul ficţiunii, vezi Figura 2).

   

Interacţiune Socială

Atenţie împărtăşită

Reglarea comportamentului

   

Răsp.

Iniţ.

Menţ.

Răsp.

Iniţ.

Menţ.

Răsp.

Iniţ.

nivel V

Simbolic

               

nivel IV

Verbal convenţional

               

nivel III

Convenţional gestual

               

nivel II

Complex

               

nivel I

Simplu

               

Nivel Optim

3.0

2.0

2.0

Nivel mediu

2.7

1.3

2.0

Scor total nivel Optim = 3.0

Scor Total nivel mediu = 2.0

 

Metoda scopul Studiul nostru ţinteşte validarea QCSP în com- paraţie cu scala de observaţie pe baza căreia a fost iniţiat, SCSP: comparăm QCSP comple- tat de către părinţi cu evaluarea SCSP făcută de observatori profesionişti, pe aceeaşi copii.

SCSP (Molina et al., 1998) este traducerea în italiană a scării franceze de observaţie: ECSP (Echelle de la Communication Sociale Préco- ce: Guidetti & Tourrette, 1993, 2��8), inspi- rată de o scală Americană non-standardizată, ESCS (Early Social Communication Scale:

Seibert & Hogan, 1982; Mundy et al., 2��3). ESCS este un instrument clinic, conceput ini- ţial pentru evaluarea dezvoltărilor atipice ale copiilor: nu s-a realizat o standardizare Ame- ricană a scării, dar numeroase studii au luat în considerare structura factorială a scalei (Sei- bert et al., 198�; Seibert, Sliwin, & Hogan, 198�), precum şi validitatea ei discriminativă pentru dezvoltarea tipică şi atipică (Mundy, Seibert, & Hogan, 1984; Seibert, Hogan, & Mundy, 1984). Mundy et al. (2��3) au propus o versiune revizuită, destinată mai ales studi- erii atenţiei împărtăşite şi pentru dezvoltarea timpurie a copiilor autişti (Mundy, Sigman, & Kasari, 199�). �ersiunea franceză (ECSP, Guidetti, & Tourrette, 2��8) a fost standar- dizată pe un lot de 19� copii, cu vârste de la 2-3� de luni, cu o dezvoltare tipică. Copiii au fost observaţi în servicii de îngrijire de zi. Scala a demonstrat o bună relaţionare cu vâr- sta şi o corelaţie bună cu testul clasic pentru bebeluşi (Brunet & Lezine, 1951). �ersiunea italiană folosită în acest studiu (SCSP: Moli- na et al., 1998) a fost standardizată pe un lot de 191 de copii,: scala a arătat o bună corela- ţie cu vârsta şi structura factorială care indică un factor unic (competenţa socială), puternic corelat cu vârsta. SCSP constă în 125 itemi, incluzând 9� QCSP itemi (cu excepţia celor doi itemi de control).

Participanţii Lotul a inclus 119 copii mici caucazieni; trei copii au fost excluşi (o fată) deoarece părinţii nu au completat chestionarul (vezi Tabel 1).

În final, analiza s-a realizat pe 11� copii (58 de fete). Copiii au fost distribuiţi în funcţie de vârstă de la 2 luni la 3� de luni (vezi Tabel 2). Cu toţi erau copii cu o dezvoltare normală, fără nici o patologie psiho-fizică. 9�% dintre copii erau născuţi la termen, iar trei erau năs- cuţi la 35 de săptămâni, la 32 şi la 3�: pentru aceşti cinci copii am folosit vârsta corectată. Comparând lotul nostru cu populaţia Italiei într-o perioadă de doi ani, în care am colectat datele (din 199� până în 1998; ISTAT, 1999), copiii reprezentau (43%) din populaţie: dar lotul nostru e alcătuit din copii mici, până în 3� de luni, în vreme ce populaţia copiilor cal- culată, include copii până la 5 ani. �ârstele mamelor merg de la 22 la 4� ani (media fiind de 33 ani, abatere standard: 5 ani) iar a taţilor de la 24 la 51 ani (media 35 ani, SD 5 ani: vezi Tabel 1): vârstele părinţilor erau comparabile cu cele ale părinţilor copiilor mici din Italia (Sabbadini, 2���). Din punct de vedere SES, familiile erau predominant middle-class: ni- velul de educaţie al părinţilor în lotul nostru a fost superior comparativ cu cel al populaţiei generale în Italia. Tabel 1. Sumarul demografiei participanţilor

Mărimea lotului

116

Vârstele copiilor în luni (M, SD)

16.58 (8.21)

Procentul populaţiei feminine

50%

Procentul primilor născuti

57%

Contextul evaluării Acasă

79%

În servicii de îngrijire

20%

Naţionalitatea părinţilor Mama Italian

100%

European

--

Alta

--

Tata Italian

95%

European

5%

Alta Educaţia părinţilor în ani (M, SD)

--

mama

13

(3)

tata Vârsta părinţilor la evaluare (M, range)

12

(4)

Mama

33

(22-46)

Tata

35

(24-51)

Completarea chestionarului Mama

82%

Tata

3%

Ambii părinţi

14%

Alte persoane

1%

Tabel 2. Media şi nivelul optim pe vârste

Vârsta (N)

Nivel Optim (SD)

Nivel mediu (SD)

 

QCSP

SCSP

QCSP

SCSP

2-6 luni (17) 7-12 luni (24) 13-18 luni (23) 19-24 luni (27) 25-30 luni (25) Total (116)

2.41 (.62)

2.00 (.00)

1.29 (.47)

1.47 (.34)

3.50 (1.02)

3.08 (.86)

2.37 (.74)

2.23 (.47)

4.74 (.45)

4.54 (.51)

3.63 (.53)

3.39 (.46)

4.93 (.27)

4.93 (.27)

4.26 (.49)

4.24 (.56)

5.00 (.00)

5.00 (.00)

4.79 (.28)

4.65 (.34)

4.24 (1.10)

4.05 (1.21)

3.42 (1.32)

3.34 (1.24)

Procedura Datele au fost colectate între 1998 (iunie) şi 2��� (decembrie) în Piedmont (Turin şi sub- urbii): toţi părinţii au completat QCSP, în timp ce trei evaluatori formaţi au administrat SCSP. Familiile nu au fost plătite; pentru a le mulţumi, am oferit părinţilor copie după înregistrările video făcute la administrarea SCSP.

92 de copii (�9%) au fost contactaţi în întâl- niri private şi au fost observaţi acasă la ei. 24 de copii (21%) au fost observaţi în două ser- vicii de îngrijiri de zi ale municipalităţii din Turin şi suburbia. Nu s-au găsit diferenţe în raport cu contextul de administrare (acasă/ în servicii), la fel cu cercetările preliminare (Molina, �ngari, & Schadee, 199�).

Trei observatori formaţi au administrat 4 SCSP (al doilea autor a fost unul dintre ei), urmând procedura standard de administra- re SCSP, şi au codat materialul obţinut. Nu am găsit diferenţe între cei trei observatori în controlul vârstei; mai mult încă, datele obţi- nute pe lotul nostru erau comparabile cu sco- rurile obţinute pe lotul Italian standardizat al Scalei (Molina et al., 1998).

Analiza datelor Am utilizat testul Wilcoxon pentru măsură- torile dependente (Monte Carlo exact test) pentru a verifica diferenţele dintre scorurile

4 Formarea s-a derulat în 45 de ore de supervizare făcută de autorul principal, cuprinzând bazele teoretice ale SCSP, cotare individuală şi în grup a administrării înregistrărilor video, precum şi unele administrări preliminare discutate cu formatorul.

medii ale QCSP şi SCSP.

Am folosit corelaţia Pearson pentru testarea relaţiei QCSP cu vârsta, precum şi corelaţia dintre observarea cu (SCSP) şi chestionar:

corelaţia Pearson îngăduie calcularea unor corelaţii parţiale, şi deci posibilitatea corelă- rii QCSP şi SCSP ţinând seama de vârste. Cu toate acestea, scorurile QCSP fiind ordinale, am completat şi corelaţiile non-parametrice (Spearman Rho and Kendall Tau-B), iar re- zultatele au fost identice cu cele parametrice.

rezultate Tendinţa vârstei la QCSP nivele optim şi me- diu (întreg instrumentul şi scalele SI, JA şi BR ) creşte în mod regulat cu vârsta, aşa cum apare în tabelul 2. Corelaţiile cu vârsta sunt

foarte puternice, pentru nivelul total (r = .93,

p

< .��1) precum şi pentru cele trei scale (ŞI:

r

= .89, p < .��1; JA: r = .89, p < .��1; RC: r

.89, p < .��1), şi sunt comparabile cu rezul- tatele obţinute la SCSP.

=

Cu toate acestea, nivelul mediu la QCSP şi SCSP sunt semnificativ diferite (vezi Table 3), indicând în general, un scor mai înalt în cotările părinţilor (QCSP). Diferenţele între scorurile QCSP şi SCSP sunt mai joase de- cât jumătate din deviaţia standard. Mai mult încă, evaluările părinţilor şi ale observatorilor se reîntâlnesc tot timpul pe acelaşi nivel (de exemplu, nivelele medii JA sunt în ambele evaluări convenţional), arătând faptul că eva- luatorii au o imagine similară asupra compe- tenţelor de comunicare ale copilului (în cazul JA: utilizarea gesturilor convenţionale, neuti- lizarea cuvintelor). Aceste aspecte nu se veri- fică doar la nivelele optime SI.

Tabel 3. Media şi nivelul optim la chestiona- rul (QCSP) şi la observaţii (SCSP)

 

Nivele medii

Nivele optime

media

p (*)

media

p (*)

Total

QCSP

3.42 (1.32)

.245

4.24 (1.10)

.001

SCSP

3.34 (1.24)

4.05 (1.21)

Interacţiune Socială (SI)

QCSP

3.56 (1.25)

.000

4.12 (1.12)

.000

SCSP

3.21 (1.22)

3.72 (1.26)

Atenţie împărtăşită (JA)

QCSP

3.30 (1.42)

.000

3.74 (1.34)

.027

SCSP

3.53 (1.37)

3.88 (1.26)

Reglare comportamentală (BR)

QCSP

3.40 (1.51)

.000

3.78 (1.43)

.364

SCSP

3.24 (1.37)

3.71 (1.37)

Răspunde

QCSP

3.63 (1.30)

.001

3.72 (1.33)

.057

SCSP

3.41 (1.32)

3.87 (1.31)

Iniţiază

QCSP

3.22 (1.41)

.098

4.20 (1.11)

.000

SCSP

3.31 (1.21)

3.86 (1.22)

Menţine

QCSP

3.41 (1.42)

.098

3.74 (1.36)

.150

SCSP

3.27 (1.38)

3.64 (1.34)

(*)

Wilcoxon Exact Test, Monte Carlo

method

Figura 3. SCSP şi QCSP Totalul Nivelelor medii

method Figura 3. SCSP şi QCSP Totalul Nivelelor medii Corelaţiile dintre QCSP şi SCSP sunt sub-
method Figura 3. SCSP şi QCSP Totalul Nivelelor medii Corelaţiile dintre QCSP şi SCSP sunt sub-

Corelaţiile dintre QCSP şi SCSP sunt sub- stanţiale, pentru nivelul mediu total (vezi Figura 3) şi scalele Social Interaction, Joint Attention şi Behavior Regulation (vezi Tabe-

lul 4): valorile corelaţiei merg între .�8 şi .91, toate fiind semnificative (corelaţie Pearson,

N = 11�, p < .��1). Scala Social Interaction

arată valorile cele mai scăzute, în vreme ce

valorile cele mai înalte sunt la nivelul total şi

la scala Joint Attention. Când se controlează

efectul vârstei, corelaţiile scad, dar Totalul

şi JA rămân bune şi semnificative, în timp ce

corelaţiile SI şi BR nu mai sunt semnificative (p > .1�).

Tabel 4. Corelaţii între scala SCSP şi chestio- narul QCSP nivele medii

 

Corelaţii

Corelaţii

 

Controlul efectelor

varstei

Total

.91**

.33*

 

Social Interaction

.78 **

.15

Funcţii

Atenţie împărtăşită

.89 **

.37 *

Behavior Regulation

.82 **

.14

Interactiv

Răspuns

.86 **

.21 *

Roluri

Iniţiere

.82 **

.19 *

Menţinere

.83 **

.16

Pearson correlation, Two-tailed (N=11�)

*

P < .�5

**

P < .��1

QCSP şi SCSP cuprind o evaluare a diferitelor roluri pe care copilul le poate juca în timpul interacţiunii (răspuns, iniţiative şi menţinere); controlăm şi concordanţa dintre părinţi şi ob- servatorii formaţi, sub acelaşi aspect. Corela-

ţiile (vezi Tabel 4) sunt mari şi semnificative (răspuns: r = .8�, p < ��1; Iniţiativă: r = .82, p

< ��1; Menţinere: r = .83, p < .��1). Rolurile

QCSP corelează bine şi cu vârsta (răspuns: r = .89, p < ��1; iniţiativă: r = .9�, p < ��1;

menţinere: r = .9�, p < .��1). Când se con-

trolează efectul vârstei, corelaţiile dintre răs- punsurile la QCSP şi SCSP şi între QCSP şi SCSP iniţiativă rămân semnificative (r = .21,

p < .�5; r = .19, p < .�5); în timp ce corelaţiile dintre QCSP şi menţinere SCSP sunt similare dar nu-s semnificative (r = .1�, p < .1�). Nivelele medii ale rolurilor QCSP şi SCSP sunt în general egale (vezi Tabel 3). Părinţii au raportat un nivel mediu mai înalt la răs- puns şi un nivel optim mai înalt la iniţiative.

Concluzii

Scopul studiului prezentat aici a fost acela de

a demonstra validitatea QCSP, în timp ce încă

se lucrează la standardizarea italiană. Date- le noastre sprijină validitatea QCSP . Com- parând QCSP cu scala de observare pe baza căreia a fost alcătuit, SCSP, am aflat o bună validitate a chestionarului: ne ajută să colec- tăm informaţii valide de la părinţi atât cu pri- vire la funcţiile comunicative cât şi la rolurile interactive jucate de copil. Corelaţiile dintre QCSP şi SCSP merg de la .�8 la .91, şi erau foarte bune, mai ales dacă ne gândim că lotul nostru cuprindea copii cu vârste foarte mici:

de fapt, în cercetarea anterioară s-au găsit co- relaţii mai înalte la copiii mai mari. Mai mult încă, QCSP conţine mai ales comportamente de comunicare nonverbala, în vreme ce core- laţiile mai înalte menţionate în literatura de specialitate se referă la producţiile lingvisti- ce, şi corelaţiile la gesturi erau mai scăzute. Corelaţiile între SCSP şi QCSP erau în gene- ral substanţiale şi semnificative chiar şi atunci când se controla vârsta: acest rezultat arată că părinţii şi observatorii formaţi evaluează co- pilul în moduri asemănătoare, independent de

imaginea generală pe care adultul o are des- pre ceea ce un copil la o anumită vârstă poate sau nu poate. Unele corelaţii nu au mai fost

semnificative atunci când se realiza controlul vârstei. Acest lucru s-a întâmplat la scala So- cial Interaction, la scala Behavior Regulation, şi la rolul de menţinere. Scalele SI şi BR au arătat nivele mai înalte când evaluările erau realizate de părinţi (QCSP) comparative cu observatorii (SCSP). Credem că aceste scale

sunt cele mai influenţate de gradul de fami-

liaritate al copilului cu persoana care-l eva- luează şi asta ar putea fi motivul pentru care scorurile medii la QCSP sunt mai înalte (vezi Tabelul 3) iar corelaţiile parţiale nu mai sunt semnificative (vezi Tabelul 4). De fapt, copi- lul poate performa mai bine în « să cântăm un cântec împreună » dacă el are deja rutine îm- părtăşite cu adultul, aşa cum se întâmplă între părinte şi copil dar nu se întâmplă între copil

şi observatorul care nu este familiar copilului. În mod similar, un adult familiar cunoaşte mai

bine copilul şi poate prinde mai bine comuni-

cările acestuia (de exemplu, gesturi prin care copilul cere adultului să facă ceva sau primul

cuvânt care de regulă e greu de înţeles) şi să răspunda coerent la acea comunicare, chiar

dacă se întâmplă de mai multe ori.

Cu privire la corelaţiile dintre QCSP şi vârste, acestea au fost puternice, arătând fără tăgadă că QCSP poate capta competenţele de comu- nicare în dezvoltare: scala SCSP, din care a luat naştere QCSP, are corelaţii similare cu vârsta.

Implicaţii practice

În general, QCSP arată calităţi interesante atât pentru cercetare cât şi pentru intervenţie, în domeniul dezvoltării comunicării timpurii:

a fost creat pentru copii foarte mici, începând cu vârsta de două luni şi poate lua în consi- derare caracteristici individuale, de exemplu

evaluând rolul interactiv al copilului; poate

fi util combinat cu alte instrumente mai ales

în evaluarea dezvoltării lingvistice, cum ar fi

CDI (Fenson et. al., 1993), pentru a detecta

mai bine comunicarea nonverbală.

Cu toate acestea considerăm că cea mai im- portantă contribuţie a cercetării noastre este sprijinirea ideii că părinţii pot fi informatori de încredere cu privire la dezvoltarea copiilor lor: completând chestionarul nostru, părinţii se dovedesc observatori valizi, în ciuda efec- telor dezirabilităţii sociale sau a reprezentări- lor sociale. Acesta este un subiect important deoarece părinţii sunt primele resurse pentru monitorizarea timpurie şi pentru a sprijini dezvoltarea copilului, chiar şi în situaţii pro- blematice. Ca viitoare cercetări şi aplicaţii, ar fi intere- sant să vedem dacă părinţii cu diferite carac- teristici sunt capabili de o completare validă a chestionarului: de exemplu, să se analizeze răspunsurile părinţilor provenind din diferi- te medii socio-economice sau din context cu risc sau părinţi cu copii prezentând diferite probleme de dezvoltare. Un alt scop al cercetărilor viitoare ar putea fi să se testeze utilizarea QCSP ca instrument de monitorizare. De fapt, monitorizarea compor- tamentelor de atenţie împărtăşită este foarte importantă în copilăria precoce, şi Scala JA arată stabilitate şi validitate aşa încât QCSP ar putea fi util ca răspuns la nevoia de instru- mente de evaluare în acest sens. Evident, uti- lizarea clinică a instrumentului necesită un lot mai mare şi acesta este obiectivul standar- dizării la care se lucrează acum în Italia.

Referitor la aplicaţiile practice ale instrumen- tului, QCSP s-a dovedit un instrument util pentru formarea educatorilor din serviciile de îngrijiri de zi ale copiilor, atât pentru prac- ticarea tehnicilor de observare cât şi pentru aducerea la zi a cunoştinţelor legate de com- petenţele timpurii de comunicare ale copiilor (Molina & Bulgarelli, 2�1�). QCSP a fost utilizat, de asemenea, pentru discriminarea caracteristicilor de comunicare ale copiilor cu întârzieri în dezvoltare în grupurile din centrele de zi (Molina, Bulgarelli, Marsan, Spinelli, Albanese, Antoniotti, Arăţi, Farina, Garbo, 2���).

Acknowledgements �ur research was carried out according to the Ethical Code of the AIP (Associazione Italia- nă di Psicologia), to which the authors belong (www.aipass.org). This study was partially presented at the I� Giornate di Neuropsicologia dell’Età Evolu- tiva, Brixen, Italy, January 2��9, and at the XI� European Conference on Developmen- tal Psychology, �ilnius, Lithuania, August

2��9.

Special thanks to all the families participating în the study, and to Patrizia Marsan, and Sil- via Spinelli for their support with dată collec- tion and dată entry.

Bibliografie Bates, E., Benigni, L., Bretherton, I., Camai- oni, L., & �olterra, �. (19�9). The emergence of symbols: Cognition and communication in infancy. New York, NY: Academic Press.

Bates, E., �’Connel, B., & Shore, C. (198�). Language and communication in infancy. In J. D. �sofsky (Ed.), Handbook of infant development (pp. 149-2�3). New York, NY:

Wiley.

Bruner, J. S. (1983). Child’s talk: Learning to use language. New York, NY: Norton.

Brunet, �., & Lézine, I. (1951). Le dévelop- pement psychologique de la première enfan- ce. Paris, F: PUF (19��).

Camaioni, L. (1993). Lo sviluppo della teoria della mente e dei suoi precursori. Età Evolu- tiva, 45, �1-�2.

Camaioni, L., Caselli, M.C., Longobardi, E., & �olterra, �. (1991). A parent report instru- ment for early language assessment. First Language, 11, 345-358.

Dale, P.S., Bates, E., Reznick, J.S., & Mo- risset, C. (1989). The validity of a parent re- port instrument of child language at twenty months. Journal of Child Language, 16, 239-

249.

D’Alessio, M. (199�). Idee sull’infanzia: ste- reotipi e rappresentazioni. In �. Ugazio (Ed.), Manuale di psicologia educativa. Prima in- fanzia (pp. 48-�3). Milano, I: Franco Angeli Editore.

Darwin, C. (18��). A biographical sketch of an infant. Mind, 2(�), 285-294.

Fenson, L., Dale, P.S., Reznick, J.S., Bates, E., Thal, D.J., & Pethick, S.J. (1994). �ari- ability in early communicative development. Monographs of the Society for Research in Child Development, 59 (5), �-1�9.

Fenson, L., Dale, P.S., Reznick, J.S., Thal, D.J., Bates, E., Hartung J.P., Pethick, S., & Reilly, J.S. (1993). The MacArthur Commu- nicative Developmental Inventories (CDI), San Diego, CA: Singular Publishing Group.

Fischer, K.W. (198�). A theory of cognitive development: The control and construction of hierarchies of skills. Psychological Review, 87(6), 4��-531.

Fischer, K.W., & Silvern, L. (1985). Stages and individual differences in cognitive deve- lopment. Annual Reviews of Psychology, 36,

�13-�48.

Guidetti, M., & Tourrette, C. (1993). Évalua- tion de la Communication Sociale Précoce - Manuel ECSP, Issy-Les-Moulineaux, F: Edi- tions Scientifiques et Psychologiques-EAP (réed. 2��8).

Hogan, A.E. (1983). Use of confirmatory fac- tor analysis to examine relationships among sensorimotor, communication and social skil- ls in infancy [Unpublished doctoral dissertati- on]. Coral Gables, FL: University of Miami. ISTAT (1999). Annuario statistico italiano. Roma, I: Media.

Matheny, A.P., Wilson, R.S., & Nuss, S.M. (1984). Toddler temperament: Stability acro- ss settings and over ages. Child Development,

55, 12��-1211.

Molina, P. (2 �� 8). Questionario della Comu - nicazione Sociale Precoce (QCSP). [Unpu- blished manuscript], Torino, I: Università degli studi.

Molina, P., & Bulgarelli D. (2�1�). The Ear- ly Social Communication Questionnaire (QCSP): a tool for day-care caregivers’ and parents’ observation. 20 th EECERA Conferen- ce “Knowledge and voice in early childhood:

Who knows, who speaks, who listens?”. Bir- mingham, UK (September �-8 th , 2�1�).

Molina, P. & Bulgarelli, D. ( submitted ), Ini - tial data from the QCSP Italian validation:

a new parental report questionnaire on soci- al and communicative development in early infancy, Revue Européenne de Psychologie Appliquée

Molina, P., Bulgarelli, D., Marsan, P. Spinel - li, S., Albanese, �., Antoniotti, C., Arati, L., Farina, E., & Garbo, R. (2���). L’utilisation du questionnaire SCSP dans la formation des éducatrices pour l’accueil et la prise en charge des enfants à risques dans les crèches. In: B. Bourdin, M. Hubin-Gayte, B. Le Dri- ant, & L. �andromme (Eds.), Les troubles du développement chez l’enfant. Prévention et prise en charge (pp. 18�-192). Paris, F :

L’Harmattan.

Molina, P., �ngari, B., & Schadee, H.M.A. (199�). Contexte d’observation et compéten- ce à communiquer: résultats à l’échelle SCSP en crèche et en famille. In Y. Prêteur & M. de Leonardis (Eds.), Actes du XIVème Colloque GROFRED ‘Milieux, groupes et développe- ment sociopersonnel de l’enfant’ (pp.��-�1). Toulouse, F: Editions Universitaires du Sud.

Molina, P., �ngari, B., & Schadee, H.M.A. (1998). Un contributo alla valutazione dello sviluppo: la Scala della Comunicazione So- ciale Precoce (SCSP). Età Evolutiva, 61, �4-

82.

Mundy, P., Delgado, C., Block, J., �enezia, M., Hogan, A.E., & Seibert, J.M. (2��3). A manual for the Abridged Early Social Com- munication Scales (ESCS) [Unpublished ma- nuscript]. Retrieved from http://www.ucdmc. ucdavis.edu/mindinstitute/ourteam/faculty_ staff/ESCS.pdf, (January 18 th , 2�1�).

Mundy, P., Seibert, J.M., & Hogan, A.E. (1984). Relationship between sensorimotor and early communication abilities in develo- pmentally delayed children. Merrill-Palmer Quartely, 30 (1), 33-48.

Mundy, P.C., Sigman, M., & Kasari, C. (199�). A longitudinal study of joint attention and language development in autistic chil- dren. Journal of Autism and Developmental Disorders, 20, 115-128.

Mundy, P., Sigman, M., & Kasari, C. (1993), The theory of mind and joint-attention deficits in autism. In S. Baron-Cohen, H. Tager-Flüs- berg, & D.J. Cohen (Eds.), Understanding other minds (pp. 181-2�3). �xford: �xford University Press.

Ponzo, E. (199�). La normalità del bambi- no nelle aspettative dell’adulto. In �. Ugazio (Ed.), Manuale di psicologia educativa. Pri- ma infanzia (pp. 39-4�). Milano, I: Franco Angeli Editore.

Preyer, W. (1882). Die Seele des Kindes. Lei- pzig, D: Th. Grieben’s �erlag.

Sabbadini, L.L. (2���), Modelli di formazi- one e organizzazione della famiglia, in: Pre- sidenza del Consiglio dei Ministri – Diparti- mento degli affari sociali (Ed.), Atti del Con- vegno “Le famiglie interrogano le politiche sociali” – Bologna 29-31 marzo 1999, Roma Seibert, J.M., & Hogan, A.E. (1982). Proce- dures manual for the Early Social-Commu- nication Scales (ESCS) [Unpublished manu- script]. Available from Miami, FL: Mailman Center for Child Development-University of Miami.

Seibert, J. M., Hogan, A. E., & Mundy, P. (1984). Developmental assessment of soci- al-communication skills for early interventi- on: Testing a cognitive stage model. In R.A. Glow (Ed.), Advances in behavioral measu- rement of children (pp. 55-92). Greenwich, CT: JAI Press.

Seibert, J.M., Hogan, A.E., & Mundy, P. (198�). �n the specifically cognitive nature of early object and social skill domain associ- ations. Merrill-Palmer Quarterly, 32(1), 21-

3�.

Seibert, J. M., Sliwin, L., & Hogan, A. E. (198�). Social and cognitive bases of early comprehension of object reference. Cognitive Development, 1, 391-4�4.

Taine, H. (18��). Taine on the acquisition of language by children. Mind, 2, 252-259 (originally published: 18��, Revue philoso- phique, 1, 5-23).

Tiedemann, D. (1�8�). Beobachtungen über die Entwicklung der seelischen Fähigkeiten bei Kindern. Hessishe Beiträge zur Gelehr- samkeit und Kunst, 2.

Toselli, M. (1999). Strane convergenze. Età Evolutiva, 63, 48-52.

Tourrette, C., Marcelli, D., Boinard, S., Ka- solter-Péré, M.-A., Barbe, �. & Crète, M.-F. (2���). Des interactions comportementales dans la première année, aux interactions ver- bales à 3 ans: les dyades mère déprimée-bébé se distinguent-elles des autres?. Psychiatrie de l’enfant, 63(2), 5�9-539

Trevarthen, C. (19��). Descriptive analyses of infant communicative behavior. In R.H. Schaffer (Ed.), Studies in mother-infant in- teraction (pp. 22�-2��). London, UK: Aca- demic Press.

Trevarthen, C. (19�9). Communication and cooperation in early infancy: a description of primary intersubjectivity. In M. Bullows (Ed.), Before speech: the beginning of in- terpersonal communication (pp. 321-34�). Cambridge: Cambridge University Press.

Trevarthen, C. (1984). Emotions in infancy:

Regulators of contact and relationships with persons. In K.R. Scherer & P. Ekman (Eds.), Approaches to emotions (pp. 129-15�). Hills- dale, NJ-London: Lawrence Erlbaum.

Wetherby, A., Allen, L., Cleary, J., Kublin, K., & Goldstein, H. (2��2). �alidity and Re- liability of the Communication and Symbolic Behavior Scales Developmental Profile with �ery Young Children. Journal of Speech, Language, and Hearing Research, 45, 12�2-

1218.

PrEvAlENţA PsIhoPAtologIEI îN râNdurIlE CoPIIlor MICI AFlAţI îN PlAsAMENt

îN râNdurIlE CoPIIlor MICI AFlAţI îN PlAsAMENt rebecca Wiersma 1 Anna Maria santiago 2 Ann stacks

rebecca Wiersma 1

CoPIIlor MICI AFlAţI îN PlAsAMENt rebecca Wiersma 1 Anna Maria santiago 2 Ann stacks 3 Abstract

Anna Maria santiago 2

îN PlAsAMENt rebecca Wiersma 1 Anna Maria santiago 2 Ann stacks 3 Abstract Studiul de faţă

Ann stacks 3

Abstract Studiul de faţă examinează prevalenţa şi persistenţa psihopatologiei în rândurile copiilor mici aflaţi în plasament ca urmare a faptului că au fost victime ale maltratării. Folosind date longitudinale colectate în Statele Unite ca parte a Naţional Survey of Child and Adolescent Wellbeing (NSCAW), studiul nostru examinează în ce măsură istoricul de maltratare, schimbările de plasament şi schimbările caracteristicilor căminului se asociază cu schimbări în psihopatologie definită aici prin termenii de anxietate/depresie, izolare, somatizare şi agresivitate la 36 de luni după plasamentul inţial în fostercare al copilului. Rezultatele sugerează că în funcţie de sindrom, între 50 şi 66% dintre copii arată un comportament normal de-a lungul întregii perioade de 36 de luni. Între 1 şi 6% demonstrează o psihopatologie pe întreaga perioadă de timp. Între 8 şi 20% se schimbă dinspre comportament normal, la început, spre psihopatologie, iar între 10 şi 20% trăiesc o reducere a simptomelor patologice, cu o revenire la comportamente normale. În comparaţie cu copiii aflaţi în foster care nu au trăit nici o formă de psihopatologie şi nu şi-au schimbat plasamentul, schimbările de plasament în foster care se asociază cu riscuri crescute de a dezvolta anxietate şi depresie precum şi o sporire a comportamentelor agresive. Copiii au şanse mai mici să iasă din nivelul patologic de anxietate şi depresie dacă trăiesc în cămine cu un nivel scăzut de ataşament faţă de îngrijitor. De asemenea, copiii care au trăit experienţe de maltratare serioasă au cu 52% şanse mai mici de a trăi schimbarea dinspre patologie spre nivele normale de simptome somatice. Articolul concluzionează cu recomandări către agenţiile de bunăstare şi politicieni cu privire la implementarea unor servicii bazate pe evidenţe, comprehensive şi în dezvoltare în acord cu nevoile, pentru aceşti copii.

Cuvinte cheie: copii în plasament; psihopatologie; comportamente internalizate şi externaliza- te; NSCAW

1 Conferenţiar. Dr., Departamentul de Asistenţă Socială, Defiance College, 701 N. Clinton St., Defiance, OH 43512; E-mail: rwier- sma@defiance.edu;

2 Dr, Case Western Reserve University, Mandel School of Applied Social Sciences, Cleveland OH 44106, E-mail: anna.santiago@ case.edu;

3 Wayne State University, Department of Psychology.

Introducere

În fiecare an, în Statele Unite, între 5��,��� şi 8��,��� de copii se află în foster care (Ad- ministration for Children and Families, 2�1�; Dozier & Lindhiem, 2���; Dozier, Lindhiem,

& Ackerman, 2���) iar între aceştia, copiii

cu vârsta până în trei ani, victime ale mal- tratării par a fi cei mai mulţi (Administration for Children and Families, 2�1�). Expune- rea timpurie a copilului la situaţii traumati- ce, cum ar fi maltratarea, şi întreruperea în- grijirilor copilului reprezintă cauze deosebit de importante în apariţia răspunsurilor mala- daptive sau patogene la copiii mici (Bocknek, Brophy-Herb, & Banerjee, 2��9; Lieberman, 2��4; Maughan & Cicchetti, 2��2). De aceea nu este surpinzător faptul că în ultimii 3� de ani s-au acumulat dovezi considerabile care sugerează faptul că acei copii care ajung în sistemul de bunăstare (protecţie), sunt expuşi la un risc sporit de a dezvolta probleme men- tale, pe termen lung (Lawrence, Carlson, & Egeland, 2���; Lawson, 2��9; �swald, Heil,

& Goldbeck, 2�1�; Scarborough, Lloyd, &

Barth, 2��9; Shah, 19�4; Swire & Kavaler,

19��).

Agenţiile de bunăstare a copilului în United States au fost tot mai solicitate pentru a răs- punde nevoilor impuse de sănătatea mentală

a copiilor (McCrae, 2��9). Cu toate acestea,

literatura existentă nu are detalii suficiente cu privire la tipul problemelor întâmpinate de copii şi a măsurii în care aceste probleme

durează în timp. Mai mult, în cea mai mare parte, literatura se concentrează pe copiii mai mari (Lloyd & Barth, 2�11; McCrae, 2��9) iar studiile anterioare nu au beneficiat de date longitudinale pentru a evidenţia astfel nevoile de sănătate mentală pe termen lung (Doyle, 2���). În United States, în 1999, a fost lan- sat Naţional Survey of Child and Adolescent Well-Being (NSCAW), cu scopul de a asigura date longitudinale şi reprezentative la nivel naţional cu privire la serviciile de bunăstare

a copilului. Utilizând primele patru rapoarte

de informaţii ale NSCAW, studiul nostru exa- minează măsura în care istoricul de maltra- tare, schimbările de plasament şi schimbările

în caracteristicile căminului se asociază cu o dezvoltare psihopatologică în timp. Pentru scopul acestui studiu, psihopatologia se de- fineşte ca sinonimă cu prezenţa anxietăţii, a depresiei, a izolării sociale, a somatizării şi a agresivităţii, la nivele clinice sau subclini- ce, în momentul evaluării iniţiale, şi la 3� de luni, după plasamentul iniţial în foster care.

trecerea în revistă a literaturii de specialitate Maltratarea copiilor mici merită o atenţie specială nu doar pentru că vârstele copilări- ei timpurii sunt cruciale pentru dezvoltarea umană (Lloyd & Barth, 2�11), ci şi pentru că aceşti copii prezintă cea mai mare proporţie de victimizare United States (Administrati- on for Children and Families, 2�1�), şi sunt deci la risc sporit de plasament în sistemul de foster care (Administration for Children and Families, 2�1�). Maltratarea şi întreruperile în îngrijire a copiilor sunt devieri catastrofice faţă de traiectoria tipică a dezvoltării, care la rândul lor vulnerabilizează copiii, mai ales în raport cu problemele de sănătate mentală. Trecerea în revistă a literaturii de specialitate în foster care sprijină idea că aceşti copii sunt expuşi unui risc sporit de a dezvolta proble- me. Primele studii ample asupra copiilor aflaţi în foster şi a problemelor de sănătate menta- lă a avut loc în �ancouver şi New York City (Shah, 19�4; Swire & Kavaler, 19��). Aceste studii raportează tulburări frecvente de inter- nalizare, cum ar fi anxietate şi depresie (Shah, 19�4; Swire & Kavaler, 19��). Primul studiu longitudinal centrat pe problemele de exter- nalizare în rândurile copiilor aflaţi în foster care în New York arăta că aproape jumătate dintre ei (4�%) au probleme de comporta- ment atunci când părăsesc după un an, siste- mul; rata aceasta creşte la 54% atunci când copiii rămân în sistem pe o perioadă de cinci ani sau mai mult (Fanshel, Finch, & Grundy, 1989; Fanshel & Shin, 19�8).

Mai recent, analizând datele furnizate de NS- CAW, se sugerează că prevalenţa tulburări- lor emoţionale şi comportamentale ar fi între 48% şi �2% , la copiii cu vârste între doi şi

patrusprezece ani (Burns, Phillips, Wagner, Barth, Kolko, Campbell, & Landsverk, 2��4; McCrae, 2��9). În plus, comportamentle agresive şi delincvente, depresia, probleme- le de atenţie sunt mai frecvente decât acu- zele somatice, comportamentele sexualizate şi comportamentele de respingere şi izola- re (McCrae, 2��9). Lucrările lui McCrae’s (2��9) sugerează faptul că comportamentele de externalizare sunt mai persistente în timp, comparativ cu cele de internalizare. Într-un studiu centrat exclusiv pe copiii mici, Ringe- isen, Casanueva, Cross, şi Urato (2��9) au găsit că jumătate din lotul lor au probleme comportamentale sau cognitive la momentul intrării în şcoală. În ciuda prevalenţei crescute a psihopatolo- giei în rândurile copiilor maltrataţi, există dovezi că serviciile de sănătate mentală sunt sub-utilizate. � cercetare NSCAW recentă sugerează că doar o pătrime din copiii cu tul- burări emoţionale sau de comportament eva- luaţi cu Child Behavior Checklist (CBCL) au beneficiat de servicii de îngrijire a sănă- tăţii mentale (Bellamy, Gopalan, & Traube, 2�1�; Burns, Phillips, Wagner, Barth, Kolko, Campbell, & Landsverk, 2��4; Ringeisen, Casanueva, Cross, & Urato, 2��9; Stahmer, Leslie, Hurlburt, Barth, Webb, Landsverk, & Zhang, 2��5). Stahmer, Leslie, Hurlburt, Barth, Webb, Landsverk, şi Zhang (2��5) au găsit că doar 29% dintre copiii cu vârste între trei şi cinci ani şi doar 9%, dintre cei cu vâr- ste între � şi doi ani au beneficiat de vre-un tip de serviciu de sănătate mentală. În ciuda nevoii de coordonare a serviciilor şi a sporirii accesului la servicii de sănătate mentală spe- cializate, mulţi copii implicaţi cu sistemul de bunăstare a copilului din U.S. sunt expuşi dis- continuităţii serviciilor (Jee, Conn, Szilagyi, Blumkin, Balwin, & Szilagyi, 2�1�). Aceste aspecte se complică mai mult încă datorită frecventelor ieşiri şi re-intrări în foster care (Administration for Children and Families, 2�1�) şi prin delegarea sarcinii de identificare a problemelor de sănătate mentală către îngri- jitorii primari ai copiilor (Jee, Conn, Szilagyi, Blumkin, Balwin, & Szilagyi, 2�1�). Aceste persoane sunt adeseori nefamiliarizate cu in-

trumentele corecte de monitorizare, au bene- ficit de formări reduse cu privire la manifes- tarea acestor probleme la copiii mici şi sunt nefamiliarizaţi cu noii copii pe care-i primesc în îngrijire (Jee, Conn, Szilagyi, Blumkin, Balwin, & Szilagyi, 2�1�). În concluzie, literatura empirică sugerează faptul că copi- ii care ajung în sistemul de protecţie sunt la risc sporit de a dezvolta probleme de sănătate mentală şi că deci, un studiu longitudinal şi comprehensiv asupra persistenţei psihopa- tologiei la copiii mici va aduce agenţiilor de protecţie a copilului o mai bună înţelegere cu privire la modul în care ar trebui să răspundă nevoilor de sănătate mentală ale copiilor.

Metoda lotul Studiul nostru foloseşte date dintr-o versiune limitată a National Survey of Child and Ado- lescent Well-Being (NSCAW), disponibilă prin National Data Archive on Child Abuse and Neglect. NSCAW este un lot reprezen- tativ de �,231 copii, de la naştere la 14 ani, care au luat contact cu sistemul de protecţie a copilului, între octombrie, 1999 şi decembrie, 2��� (Dowd, Kinsey, Wheeless, Thissen, Ri- charson, Mierzwa, & Biemer, 2��2). În acest studiu, lotul a fost redus doar la co- pii care aveau vârstele între 24 şi 48 de luni în momentul evaluării iniţiale, datorită re- stricţiei impuse de CBCL/2-3. De asemenea, aceşti copii erau plasaţi acasă, la cunoştinţe sau în foster care şi erau albi, americani afri- cani sau hispanici. De asemenea ei trebuiau să se regăsească în al patrulea raport de in- formaţii, apărut 3� de luni mai târziu. Aceste criterii au condus la un lot neaşteptat de 4�� copii. În alte analize, pe care nu le prezentăm aici, am aflat că aceşti copii sunt 51% băieţi. Aproximativ 52% erau albi, 31% erau Afri- cani Americani şi 18% erau Hispanici. Me- diana vârstei la momentul evaluării inţiale era de 35 de luni. Aproape unu din cinci copii prezenta nevoi speciale sau comportamente problematice. La momentul evaluării inţiale, 8�% continuau să locuiască acasă, alţi 11%, locuiau cu un alt membru al familiei; 1�% erau în foster care. În raportul al patrulea,

aproape 9�% din copii locuiau acasă, mai pu- ţin de 5% erau în îngrijirea rudeniilor şi �% erau în foster care. Aproape 45% din copii erau înregistraţi că victime ale maltratării şi 42% din copii avuseseră anterior investigaţii cu privire la maltratare. În Raportul 4, �3% din copii au trăit experienţa unor incidente se- rioase de maltratare.

Evaluări Child behavior checklist (CBCl). Problemele emoţionale şi comportamentale au fost evaluate cu Child Behavior Checklist (Dowd, Kinsey, Wheeless, Thissen, Richar- son, Mierzwa, & Biemer, 2��2). CBCL este normat pentru copii cu vârste de doi-trei ani (CBCL/ 2-3) şi între patru şi optsprezece ani (CBCL/ 4-18). Scala problemelor este alcătu- ită din opt scale de sindroame (izolare, acuze somatice, anxietate/depresie, probleme socia- le, probleme de gândire, probleme de atenţie, comportament delincvent sau distructiv, şi comportament agresiv). Comportamentele se caracterizează prin internalizare (conţine în sine respingerea, acuzele somatice şi sindroa- mele anxios-depresive) sau prin externaliza- re (conţinând sindroame de comportamente delincvente şi agresive. Itemii sunt tabulaţi şi generează competenţa totală şi scorul total al problemelor, care apoi este transformat într- un scor standard T. Scorul T se împarte în valori normale, (<��), valori borderline (��- �3) sau valori clinice (>�3), ce indică anu- mite probleme psihologice. Pentru această cercetare s-au folosit doar cele patru scale de sindrom care apar şi în CBCL/2-3, precum şi în CBCL/4-18 (anxietate/depresie, izola- re, acuze somatice, comportamente agresive). Scala de sindrom CBCL prezintă o validitate acceptabilă (α = .5� - .9�) în rândurile lotului acest studiu.

Istoric de maltratare Informaţiile privind maltratarea copiilor s-au luat din rapoartele lucrătorilor cu cazul (Dowd, Kinsey, Wheeless, Thissen, Richar- son, Mierzwa, & Biemer, 2��2). În plus, a apărut întrebarea dacă raportul curent privind maltratarea a fost sau nu sprijinit în vre-un

punct al cercetării. Aceste variabile au fost codificate ca da sau nu.

Caracteristicile plasamentului Aflarea tipului de plasament s-a realizat prin întrebări simple cu privire la locuinţă puse copiilor (dacă erau suficient de mari), îngri- jitorului şi lucrătorului cu cazul, la început şi de fiecare dată când se colectau date. Res- pondenţii puteau identifica tipul alegând între următoarele cinci tipuri de plasament: plasa- ment acasă, în foster, la rudenii, în case de tip familial/programe residentiale, alte aranja- mente înafara casei, sau nu ştiu (Dowd, Kin- sey, Wheeless, Thissen, Richarson, Mierzwa, & Biemer, 2��2). Pentru acest studiu însă, am luat în considerare doar respondenţii care au rămas cu familia biologică, sau au fost plasaţi fie în foster, fie la rudenii. �ariabilele dummy au fost create pentru a reflecta pla- samentele în foster sau la rudenii. Grupul de referinţă se afla în plasament acasă.

sprijin emoţional, ca măsură proximă pentru ataşament În acest studiu s-a folosit Home �bservation for the Measurement of the Environment – Short Form (H�ME-SF), care este o versiu- ne scurtă a H�ME, folosit pentru prima dată în National Longitudinal Survey of Youth (NLSY) (Dowd, Kinsey, Wheeless, Thissen, Richarson, Mierzwa, & Biemer, 2��2). Con- stă în 2 � - 24 întrebări, depinzând de vârsta co - pilului, centrate pe comportamentul maternal faţă de copil şi anumite aspecte ale mediului fizic (Dowd, Kinsey, Wheeless, Thissen, Ri- charson, Mierzwa, & Biemer, 2��2). Acestor întrebări li se răspunde fie prin interviuri se- mistructurate luate părinţilor sau îngrijitorilor fie prin observarea directă de către personalul care administrează instrumentul (Caldwell & Bradley, 1984). Scorul total poate merge între 2� şi 2�� de puncte, şi este derivat din sumele cotării itemilor individuali. Analiza validităţii pentru scala sprijinului emoţional are scoruri KR-21, aflate intre .44 to .�2. În studiul nos- tru am utilizat tehnica Padilla and colleagu- es (Padilla, Boardman, Hummer, & Espitia, 2��2). Cotele H�ME-SF au fost împărţite

în quartiles (Padilla, Boardman, Hummer, & Espitia, 2��2). Scorurile din quartila de jos reprezintă căminele cu cotele cele mai joase

la sprijinul emoţional. Apoi a fost calculată

o nouă variabilă pentru a indica dacă spriji-

nul emoţional a sporit, a scăzut sau a rămas la

fel între Raportul 1 şi raportul 4. �ariabilele dummy au fost create pentru a reflecta dacă scorurile au crescut, scăzut, rămas aceleaşi.

variabilele care prezintă schimbările de domiciliu

Îngrijitorilor li s-a cerut să identifice toţi copi-

ii şi tinerii cu vârste sub 18 ani care locuiau în

plasament în timpul evaluării iniţiale. � nouă variabilă a avut în vedere creşterea, scăderea sau menţinerea numărului de copii pe timpul raportării 4. S-au creat variabile dummy pen- tru a vedea creşterea sau scăderea numărului de copii. Grupul de referinţă nu s-a schimbat. �enitul s-a schimbat şi variabila venit a înre- gistrat diferenţă între evaluarea iniţială şi cea din raportul 4.

Caracteristici demografice. Genul s-a codificat ca femei/bărbaţi. Rasa s-a codificat pentru albi, African American, şi Hispanici. �ârsta copiilor s-a măsurat în luni. �ârsta s-a calculat din dosarele copiilor din sistemul de protecţie. Aceasta informaţie s-a verificat întrebând copiii (dacă erau sufi- cient de mari), îngrijitorii şi lucrătorii curenţi cu cazurile (dacă se putea aplica) cu privire la data de naştere a copiilor în momentul eva- luării inţiale (Dowd, Kinsey, Wheeless, This- sen, Richarson, Mierzwa, & Biemer, 2��2). Lucrătorul cu cazul a fost întrebat la evalua- rea inţtială să menţioneze dacă copilul a pre- zentat anumite nevoi speciale sau probleme de comportament. Această variabilă s-a înre- gistrat doar cu da sau nu pentru a indica dacă problema a fost dinaintea intrării în sistem.

rezultate După Achenbach (1992), aproximativ 1�% dintre copii, în populaţia generală vor avea scoruri la internalizare şi la externalizare la nivel borderline sau peste, de rang clinic la CBCL/2-3. Noi am găsit o psihopatologie

semnificativ mai ridicată la copiii din siste- mul de protecţie. La evaluarea iniţială a NS- CAW, aproximativ 13% din eşantion aveau scoruri la internalizare care intrau în border- line şi cam 22%, la nivel clinic. La raportul 4, cam 11% demonstrau un comportament de internalizare borderline şi 1�% aveau scoruri clinice. Diferit faţă de scorurile clinice de in- ternalizare, scorurile clinice la comportamen- tele de externalizare au crescut de la evaluarea iniţială până la Raportul 4. Pentru comporta- mentle de externalizare, aproximativ 25% aveau scoruri de nivel clinic, comparativ cu doar 13.1% la pornire (vezi Tabel 1).

Tabel 1. Schimbări în valorile CBCL ale sco- rurilor comportamentelor externalizate şi internalizate, între evaluarea iniţială şi Ra- portul 4

 

Raport 1 (vârste între 24 şi 47 luni)

Raport 4 (vârste între 33 şi 82 luni)

Comportamente

inter-

nalizate

Normal

Borderline

Clinic

Normal

Borderline

Clinic

N 265

51

90

322

44

40

% 65.3

12.6

22.2

79.3

10.8

9.9

Comportamente exter-

 

nalizate

 

N 270

83

53

258

46

102

% 66.5

20.4

13.1

63.5

11.3

25.1

Apoi am examinat cele patru scale CBCL de sindrom (Anxios/Depresiv, izolat, Acuze so- matice, şi agresivitate) care erau prezente în ambele forme de teste. Fiecare scală de sin- drom se cota în funcţie de rezultate la cinci nivele: (1) întotdeauna normal; (2) întotdeau- na borderline sau de nivel clinic; (3) normal către patologic; (4) patologic către normal; ori (5) tipar mixt de scoruri (e.g., normal spre clinic spre normal). Cu toate acestea, anali- za descriptiva a arătat că foarte puţini copii (N=mai mic de 24) au rămas permanent în borderline sau de nivel clinic (vezi Tabelul 2). De aceea, cei 24 de copii care au rămas în aceste categorii au fost excluşi din analiza multivariată. Am examinat efectele schimbă- rii în caracteristicile locuinţei, schimbări în plasament, şi istoric de maltratare folosind un model de regresie logistică multinomi- nală pentru a prognoza paternul longitudinal

de psihopatologie pentru fiecare scală de sin- drom. Caracteristicile demografice ale copi- ilor au fost incluse ca variabile de control. Rezultatele analizei sunt prezentate în Tabel 3 şi �.

Tabel 2. Schimbări în categoriile scalei de sindrom între momentul intrării copiilor în sistemul de protecţie şi Raportul 4 (la 36 de luni)

 

Anxios

 

acuze

 

Depresiv

izolat

Somatice

Agresiv

Categorii

N

%

N

%

N

%

N

%

Întotdeauna Normal

 

222

54.7

204

50.2

267

65.8

185

45.6

Întotdeauna

Borderline

sau

Clinic

9

2.2

24

5.9

3

.7

24

5.9

Normal către Patologic

 

33

8.1

53

13.1

43

10.6

80

19.7

Patologic către Normal

81

20.0

69

17.0

57

14.0

44

10.8

Tipar mixt de Simptome

61

15.0

56

13.8

36

8.9

73

18.0

Etnia, genul şi statutul de dizabilitate core- lează semnificativ cu psihopatologia. Faţă de copiii albi, copiii Africani Americani arătau în mod semnificativ o mai mică tendinţă (�9, respectiv 59%) de schimbare de la normal la pathologic anxios/depresiv sau somatic, la trei ani după intrarea în sistemul de protecţie. Copiii hispanici înregistrau cu �4% şanse mai mici de a dezvolta comportamente psihopato- logice agresive între Raportul 1 şi Raportul 4. Copiii Africani Americani au însă şanse mai mici de a trece din categoria problemelor cli- nice somatice semnificative la tiparul normal de comportamente. În sfârşit, copiii Hispa- nici prezentau semnificativ mai puţine tipa- re mixte de comportamente agresive. Acest lucru sugerează că reprezentanţii minorită- ţilor, comparativ cu albii, nu prea au nevoie de o reclasificare. Genul feminin se asociază cu şanse sporite cu 2.1 de a avea simptome somatice de nivel patologic. Comparativ cu băieţii, fetele aveau riscuri mai mici de a trece din categoria normal la simptome somatice, în categoria patologică. În comparaţie cu co- piii fără dizabilităţi, copiii cu nevoi speciale anterioare sau cu probleme comportamentale aveau şanse de 1.9 ori mai sporite de a trece din categoria patologică la anxietate /depresie şi de 2.� ori mai mari şanse de a trece din ca- tegoria problemelor de izolare/respingere de

nivel clinic, în categoria normală, în momen- tul evaluării pentru raportul 4. Schimbările în caracteristicile mediului de viaţă, a căminului, erau şi ele predictori pen- tru psihopatologie la copiii mici. Copiii care au construit un ataşament faţă de îngrijitori, aveau de 3.5 ori mai mare risc de a demonstra un tipar mixt de anxietate şi depresie şi de 2.4 ori un risc mai mare de a dezvolta tipare mixte de comportament agresiv. Copiii care trăiau în familii expunse unei scăderi a veni- turilor, prezentau de 3.8 ori mai mare risc de simptome de somatizare pe când cei care erau în familii la care le sporeau veniturile păreau să se mişte din categoria simptomelor soma- tic patologice în aceea a comportamentelor normale.

Istoricul de maltratare era un bun predictor al aspectelor somatice. Un caz de maltratare serioasă era un predictor semnificativ pentru reducerea cu 52% a şanselor copilului de a trece de la simptome somatic patologice la manifestările de rang normal. În comparaţie cu copiii lipsiţi de patologie sau de raportări anterioare de maltratare, copiii care au sem- nalări anterioare de maltratare sunt subiecţii unei scăderi cu 59% a riscurilor de a demon- stra un tipar mixt de simptome somatice. Un tipar interesant am găsit şi în raport cu schimbările de plasament şi numărul de schimbari între evlaurea iniţială şi cea de a patra. În comparaţie cu copiii care rămân într- un singur loc în plasament, pe toată perioada celor 3� de luni, copiii care sunt subiecţii a trei sau mai multe schimbări de plasament au cam de şase ori mai crescute riscurile de a trece din rangul manifestărilor simptomatice normale spre un nivel patologic de anxietate, depresie, şi agresivitate. Au fost însă şi cazuri în care plasările suplimentare au redus riscul exhibării unor simptome patologice (somatic şi de izolare). Iar în alte cazuri, aceeaşi varia- bilă devine predictivă pentru un tipar simpto- matic mixt de anxietate, depresie sau izolare.

Tabel 3. Previzibilitatea schimbărilor în anxietate/depresie prin Multinomial Logit Model

Variabile

Normal spre Patologie

Patologie spre Normal

Tipar Mixt

 

B

SE

Exp(B)

B

SE

Exp(B)

B

SE

Exp(B)

caracters. demografice vârsta copil în luni genul copilului (se omite=masculin) African American (se omit=albi) Hispanic (se omit=albi) nevoi speciale sau probl. de comp. anterioare Schimbarea mediului de viaţă (se omit=fără schimbări) schimbarea îngrijitorului (se omit=fără schimbări) creşte venitul scade venitul creşte nr de copii în casă scade nr de copii în casă creşte sprijinul îngrijitorului scade sprijinul îngrijitorului Schimbări în plasament (se omit= fără schimbări) Tipul de schimbare în plasament unul sau două plasamente trei sau mai multe plasamente Istoric Maltratare anterior evaluării (se omit=fără) rapoarte curente nedovedite (se omit=fără)

.381

.369

1.464

-.016

.277

.984

-.475

.273

.622

-.346

.407

.708

-.122

.310

.885

.185

.310

1.204

-1.163

.545

.313*

-.138

.387

.871

-.685

.374

.504

-.221

.518

.802

.675

.342

1.965

-.007

.400

.993

-.425

.604

.654

-.016

.277

.984*

.170

.420

1.186

.094

.542

1.099

.058

.367

1.059

-.366

.428

.693

-.314

.466

.730

.454

.316

1.574

.283

.369

1.327

-.005

.495

.995

.309

.349

1.362

.630

.379

1.878

-.150

.434

.861

-.084

.310

.920

.136

.356

1.146

-.857

.694

.425

-.321

.379

.725

.311

.405

1.364

.223

.638

1.250

.664

.440

1.943

1.265

.449

3.541**

-1.664

1.090

.189

-1.367

.649

.255*

-.137

.517

.872

-.238

.632

.788

-.071

.399

.932

.074

.446

1.076

.152

.623

1.164

.603

.388

1.827

.422

.455

1.526

1.772

.750

5.885*

.883

.572

2.418

1.483

.612

4.408*

-.274

.416

.760

.357

.282

1.429

.037

.321

1.038

.464

.435

1.590

.112

.295

1.119

-.401

.324

.670

Note: reference category is always normal. * p < .�5. ** p < .�1.

Tabel 4. Previzibilitatea schimbărilor în izolare prin Multinomial Logit Model

Normal spre Patologie

Patologie spre Normal

Tipar Mixt

Variabile

B

SE

Exp(B)

B

SE

Exp(B)

B

SE

Exp(B)

Caracteristici Demografice vârsta copilului în luni genul copilului (se omit=baieţii) African American (se omit=albii) Hispanici (se omit= albii) nevoi speciale sau problem de comp. anterioare Schimbări de mediu de viaţă ( se omit=fără schimbări) Schimbare îngrijitor (se omit=fără schimbări) creşte venit scade venit Creşte număr copii în casă scade numărul de copii în casă Creşte sprijinul îngrijitorului Scade sprijinul îngrijitorului Schimbări în plasament (se omit=fără schimbări) Schimbări în tipul de plasament Unul sau două plasamente trei sau mai multe plasamente Istoric Maltratare Raportate anterior (omit=fără) raport curent nefondat (se omit=fără)

-.352

.289

.703

-.202